Demențele de tip Alzheimer

Ce este o demență?

Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), demența se definește ca „o alterare

progresivă a memoriei și a ideației, suficient de puternică pentru a handicapa activitățile din

viața de toate zilele, apărută de cel puțin șase luni și asociată cu o tulburare a cel puțin una

dintre funcțiile următoare: limbajul, calculul, judecata, gândirea abstractă, praxia, gnozia sau

personalitatea”.

Praxie = adaptarea mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop (conform DEX).

Gnozie = recunoașterea obiectelor cu ajutorul organelor de simț (conform DEX).

Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, termenul de demență grupează un ansamblu

de tablouri clinice ce au ca punct comun prezența unor tulburări comportamentale și cognitive

severe, legate de leziuni permanente ale creierului.

Clasificarea demențelor

După vârsta apariției bolii

Demențe presenile (ce apar înaintea vârstei de 60 de ani)

Demențe senile (ce apar după vârsta de 60 de ani)

Demența Alzheimer este arhetipul demenței presenile

După natura simptomelor

Demențe reversibile (care cedează la tratament. Ex.: delirium tremens și

pseudodemențele)

Delirium tremens se manifestă prin tulburări ale conștiinței de sine, ale atenției, printr-o

tendință halucinatorie, o pierdere de orientare și tulburări mnezice. Severitatea simptomelor

variază în timp, iar tabloul de ansamblu este instabil. Cauza delirium-ului este o întrerupere a

metabolismului cerebral, (întreruperi mai frecvente după 60 de ani) și consumul unor cocteiluri

medicamentoase.

Demențe ireversibile (sunt, în prezent, incurabile. Ex.: boala Parkinson, boala Pick, boala

Creutzfeld – Jacob, boala Alzheimer etc.)

Boala Alzheimer

Numele acestei maladii provine de la numele medicului

german Alois Alzheimer, care a descris pentru prima dată

tabloul clinic al bolii într-un articol publicat în 1907 și intitulat

„O boală caracteristică gravă a cortexului cerebral”.

Medicul Alzheimer descrie maladia ca pe o formă

deosebit de gravă de demență senilă, ce poate apărea

înaintea vârstei de 50 de ani.

Este cea mai frecventă formă de demență,

reprezentând 45% din sindroamele demențiale și 75% din

demențele ireversibile.

O caracteristică a acestei maladii este că afectează femeile într-un număr mai mare decât

bărbații.

Speranța de viață a unui bolnav de Alzheimer este cuprinsă între 5 și 10 ani.

Simptome

Debutul (faza de instalare) bolii poate înregistra simptome variate, în special de natură

mnezică, sau tulburări umorale de natură depresivă sau empatică. Boala poate debuta

uneori prin simptome de tip psihotic, cum ar fi o gelozie exacerbată.

Sunt afectate memoria de lucru și memoria episodică, ceea ce se întâmplă și în

cazul îmbătrânirii normale, dar și memoria semantică (simptom specific maladiei

Alzheimer).

Alois Alzheimer (1864 – 1915)

Charcot afirma că între îmbătrânirea normală și demență există o continuitate, ele

deosebindu-se doar prin gradul de afectare a memoriei, inteligenței și

personalității.

Evoluția (faza de stare) bolii se mannifestă în direcția disfuncțiilor cognitive

Starea memoriei 30 20 10

Ani

1Nu mai țin minte nume și cuvintePun aceleași întrebări

2Pierd obiecteNu pot urmări bine conversații, filme

3Probleme cu baniiLabilitate emoțională

4Se rătăcescPierd noțiunea timpului

5Trăiesc în trecutNesiguranță

6AgresivitateComportament sexual nepotrivit

7 Probleme cu îmbrăcatul8 Nu mai înțeleg9 Nu se mai pot plimba

10Nu mai pot vorbi, mâncaIncontinență

Memoria de lucru

una din funcțiile memoriei de scurtă durată, ce are ca rol menținerea informațiilor și

operațiile mentale.

Memoria episodică

Stochează episoade datate și spațializate din viața subiectului

Este sensiilă la îmbătrânire

Memoria semantică

Conține cunoștințele subiectului despre lumea înconjurătoare, cuvintele, simbolurile

Tael. 1. Evoluția în timp a bolii Alzheimer

Nr. crt. Tip de tulburări Simptome

1. Tulburări mnezice

Memoria de lucru: declin foarte puternicMemoria episodică:- reactualizare liberă: scădere dramatică a performanțelor- recunoaștere: creștere puternică a falselor recunoașteri- reactualizare indicială: efect foarte atenuatal indicăriiMemoria semantică: scădere abruptă a performanțelor în sarcini de numire de obiecte, de completare de fraze sau de categorizare

2.Tulburări praxice (tulburări ale gesturilor

voluntare sau apraxie)

Incapacitate de a produce un gest la comandă sau după modelIncapacitate de a reproduce un desenIncapacitate de a se îmbrăca

3. Tulburări ale limbajului vorbit și scris (afazie)Pierdere de vocabularPierderea sintaxeiIncomprehensiune

4. Tulburări vizuo - spațialePierderea orientării spațialeDificultate de identificare vizuală (recunoașteri ale fețelor și locurilor)

5. Tulburări ale funcției executiveTulburări de judecatăIncapacitate de a-și recunoaște starea (tulburare a metacogniției)Dificultate de a-și programa comportamentul

6. Tulburări psihoafective

Schimbare de personalitateTulburări umoraleDerive psihotice (paranoia, delir etc.)Pierderea simțului moral

Tabel 2. Tablou clinic al simptomelor bolii Alzheimer

Diagnosticul

Un diagnostic cert se pune doar post – mortem, la autopsia creierului, unde se pot

observa două tipuri de leziuni: înmulțirea plăcilor senile și degenerescența

neurofibrilară.

Boala poate fi indicată cu ajutorul a diverse scale sau teste psihologice, dar acestea nu

constituie un diagnostic sigur. Există astfel teste psihometrice, teste calitative ce se

realizează prin observație clinică etc. Itemii măsurați de aceste teste au în vedere

următoarele dimensiuni: orientarea spațio – temporală, memoria, atenția, calculul,

denumirea, lectura, scrierea, praxia.

Cel mai utilizat test este Mini Mental State (MMS). Problema esențială în aplicarea

acestor teste este determinarea notei minime pe care trebuie să o obțină o persoană la

test. Practica a arătat că nici un subiect normal nu a oținut la astfel de teste un punctaj mai

mic de 24.

Acest punctaj este un prag, dar nu unul absolut. Dacă pragul este prea scăzut, persoane

demente pot fi considerate normale, iar dacă pragul este ridicat, atunci persoane normale

vor fi considerate demente.

Din acest motiv, valoarea testelor este limitată, ele ajutând doar în evaluarea severității

problemelor cognitive și a evoluției lor.

Tratament

Cercetările în domeniu au arătat că există o legătură între nivelul studiilor, nivelul socio-

profesional și riscul de a dezvolta o DTA (Depresie de tip Alzheimer).

Astfel, riscul de a face o DTA este mai ridicat la persoanele cu un statut socio –

profesional și cu un nivel al studiilor scăzut, în timp ce persoanele instruite dispun de

mai multe resurse cognitive, ce le permit o optimizare mai eficientă, o mascare sau o

compensare a demenței.

Consumul de alcool scade riscurile de a dezvolta o DTA (un consum de un sfert până la

jumătate de l/zi).

Tratamentele hormonale ale menopauzei, la femei, joacă un rol protector față de apariția

demențelor.

Tratamentul medicamentos are la bază atenuarea diminuării acetilcolinei de la

nivelul neurotransmițătorilor, încetinind evoluția bolii, dar fără a o vindeca.

Cauzele maladiei nu se cunosc și din acest motiv, tratamentele existente au în vedere

doar ameliorarea simptomatologiei nu vindecarea sau prevenirea.

Reisberg și alți cercetători au identificat șapte stadii de gravitate în evoluția bolii

Alzheimer și au propus o scală de măsurare a acestor stadii.

Odată cu evoluția bolii, familiile vârstnicului nu mai pot avea grijă de acesta într-un mod

competent și eficient (începând de la al cincilea stadiu pacientul prezintă simptome de

risc pentru persoana sa și a altora). Din acest motiv apare nevoia internării într-o

instituție specializată.

Nr. crt. Stadiu Fază clinică Simptomatologie

1. Absența declinului cognitiv Normală Nu se semnalează plângere mnezică, nici tulburări obiective.

2. Declin cognitiv foarte ușor Pierdere de memoriePlângere mnezică centrată pe numele proprii și locuri fără legătură cu testele de memorie. Persoana rămâne adaptată social.

3. Declin cognitiv ușor Debutul stării de confuzieDeficitele mnezice devin obiective la testele de memorie.Persoana începe să fie handicapată în viața cotidiană.Pacientul adoptă o atitudine de negare.Anturajul realizează gravitatea situației.

4. Declin cognitiv mediu Stare de confuzie severă

Starea pacientului apare clar la interviul clinic.Pierderea autonomiei este evidentă.Capacitatea de învățare scade puternic.Persoana suferă de „goluri” mnezice în istoria personală.Ea recunoaște totuși chipurile și locurile familiare.Negarea devine permanentă.

5. Declin cognitiv mediu - sever Debutul stării demențiale

Persoana nu mai este aptă să trăiască singură.Ea nu se mai orientează în timp și spațiu.Nu mai cunoaște decât numele persoanelor foarte apropiate.Este capabilă încă să mânânce și să se spele, dar manifestă apraxii severe, în special de îmbrăcare.

6. Declin cognitiv sever Stare demențială medie

Pierderea autonomiei devine totală.Persoana este enuretică și incapabilă să se hrănească.Memoria este parcelară, iar inteligența în declin sever.Recunoașterea celor apropiați este episodică.Personalitatea se schimbă, apar iluzii, obsesii, anxietate, fluctuații umorale.

7. Declin cognitiv foarte sever Demență profundă Pierderea limbajului, toate comportamentele devin incoerente, pierderea totală a autonomiei.

Tabelul 3. Stadiile de evoluție ale maladiei Alzheimer