delamargineatârguluibucureştilorpân traseuculturalurban ...chipurile de filozofi antici de pe...

2
Traseu cultural urban PRIN MAHALALE Proiectul “ ” vizează două zone centrale ale oraşului Bucureşti cu valoare istorică, culturală şi urbanistică foarte ridicată, dar şi cu mari contraste sociale, economice şi culturale. Aflate în strânsa vecinătate a centrului istoric al Bucureştiului, aceste zone sunt păstrătoarele unui patrimoniu cultural important şi sunt parte din istoria oraşului încă de la începuturile acestuia. În cadrul proiectului au fost concepute două trasee de vizitare a acestor foste periferii, prin care încercăm să oferim bucureştenilor şi turiştilor curioşi ocazia de a descoperi o parte din istoria şi spiritul oraşului Bucureşti. Zona cuprinsă între actualele artere Bdul I.C. Brătianu, Calea Călărașilor, Bdul Carol I, continuat cu Pache Protopopescu și Bdul Mihai Bravu a fost, până aproape de zilele noastre, o periferie a târgului (orașului) București, în care se aflau mahalale, sate și moșii boierești. Cuvântul mahala, de origine turcă, desemna un cartier, fără a diferenţia o amplasare anume. Abia după 1830, când în Bucureşti au fost luate primele măsuri de urbanizare care urmau modele occidentale, mahala a căpătat sensul de cartier mărginaş, periferic. În secolul XX multe dintre aceste mahalale au dispărut, fie prin înglobarea în structura oraşului, fie prin restructurarea lor radicală. Există însă zone ale oraşului care continuă să păstreze înfăţişarea eclectică a fostelor mahalale, ce reflectă istoria socială, economică şi politică a Bucureştiului. Ca şi acum 100 sau 200 de ani, dinamica vieţii oraşului îşi pune amprenta: spaţiul urban al fostelor mahalale continuă să se transforme. Periferii centrale ale Bucureştiului De la marginea Târgului Bucureştilor până la mahalaua Vergului Un proiect al Asociaţiei Sinaptica 7. Mahalaua Stelea Stra a ars întreaga mahala Stelea. Biserica Stelea . da Stelea Spătarul, care porneşte din spatele bisericii Sfântul Gheorghe Vechi, ne conduce la un scuar elipsoidal, locul unde vreme de aproape 300 de ani a fost amplasată biserica şi mănăstirea Stelea. Cu ocazia mutării curţii domneşti de la Târgovişte la Bucureşti, biserica Stelea este ridicată la rang de mitropolie, după 1626. Terenurile din jur, dăruite de către ctitor, au ieşit treptat din proprietatea mănăstirii, la început au fost date în embatic (chirie), iar ulterior vândute. La începutul secolului al XIX-lea mănăstirea nu mai era decât o simplă biserică. Trece prin distrugeri şi refaceri succesive, dar incendiul de la 1847 o distruge din nou şi este dărâmată definitiv în 1850. Imobilele de pe această stradă sunt toate ridicate după Marele Foc, care Bd Hristo Botev, Calea Călăraşilor (str. Stelea Spătarul) 8. Calea Călăraşilor Calea Călăraşilor este fosta Uliţă sau Pod al Vergului, care ducea la Bariera Vergului, situată aproximativ unde se găseşte acum Piaţa Muncii. Numele actual l-a primit după 1877, în memoria trupelor de cavalerie care au luptat în Războiul de Independenţă. Imobilele de pe Calea Călăraşilor şi din zona din jurul acestei artere ilustrează dinamica socială a ultimului veac şi jumătate din fostele mahalale. La începutul Căii Călăraşilor observăm mai multe imobile de raport, clădiri de locuinţe multietajate, construite de către antreprenori cu scopul de a le închiria. Asemenea imobile au fost ridicate începând cu a doua jumătate a secolului al XIX, în special de-a lungul marilor artere comerciale şi a bulevardelor nou construite. Imobilele cu locuinţe la comun au păstruns relativ greu în Bucureşti, fiind întâmpinate cu multă reticenţă. Bucureştenii au preferat dintotdeauna locuinţa individuală. Casa Stanovici Str. Romulus, str. Iuliu Valaori, Calea (Str. Remus nr. 6, colţ cu strada Iuliu Valaori) Călăraşilor Pe măsură ce ne depărtăm de centru observăm că imobilele imită locuinţele burghezilor înstăriţi, cu portaluri şi coloane false, rămânând însă modeste ca dimensiuni şi materiale de construcţie, în curţi cu garduri de lemn. Locuinţele de acest tip erau locuite cu precădere de funcţionari mici şi mijlocii, pe măsură ce practicanţii profesiilor cele mai modeste, agricultori şi mici meşteşugari, cândva majoritari în aceste zone, au fost împinşi spre exteriorul oraşului. Cele câteva case cu aspect rural păstrate încă pe Calea Călăraşilor şi pe 9. Schimbări trecut şi prezent din din străzile din jur, în special în porţiunea cuprinsă între Calea Călăraşilor şi Bulevardul Unirii, sunt mărturii ale existenţei acestora şi a fostelor sate încorporate în structura urbană. Se observă şi noile imobile ridicate în ultimele două decenii, unele dintre ele formând o notă discordantă evidentă cu cele alăturate, prin depăşirile de înălţime şi/sau prin faţadele cu forme şi materiale contemporane. Ca şi acum 100 sau 200 de ani, oraşul îşi continuă evoluţia într-o manieră mai degrabă necontrolată, noul se implantează în vechi cu o spontaneitate uneori stridentă. (Calea Călăraşilor, intersecţie cu strada Traian) alei Traian), Calea Călăraşilor Hala Traian Str.Prof. Dr. Mihail Georgescu (prin spatele H 10. Mahalaua Sf. Ştefan Atunci când a fost ridicată, biserica “Sf. Ştefan” se afla la marginea mahalalei Vergului, mahalagii de aici ocupând, treptat, terenuri ale unora ca serdarul Fănuă sau ca popa Soare, de la acesta rămânând numele străzii Popa Soare. Înfăţişarea actuală a locului se datorează parcelărilor realizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, pentru a rezolva problema lipsei de locuinţe în Bucureşti, au fost trasate numeroase parcelări de dimensiuni mai mici, pe spaţiile rămase libere între locuinţele existente, ocupând astfel grădinile şi vechile curţi. Parcelările au condus la apariţia unor zone unitare ca înfăţişare, cum este şi aceasta situată la intersecţia străzii Sf. Ştefan cu Ştefan Mihăil cele de pe străzile Mântuleasa, Plantelor şi D. Racoviţă, care au fost destinate vilelor. Fostele mahalale devin astfel zone rezidenţiale intermediare, locuite de o populaţie cu structură diversă: funcţionari de stat eanu, şi privaţi, medici, profesori, avocaţi, bancheri. Biserica Sf. Ştefan”– Călăraşi (Calea Călăraşilor nr. 83) Str. Sf. Ştefan, str. Popa Soare, str. Romulus, str. Mântuleasa La vremea când s-a ridicat biserica, mahalaua Mântuleasa era în Târgul din Afară, o zonă de extindere a orașului în devenire. Pe lângă proprietăile breslașilor și târgoveilor de toată mâna se aflau și suprafee de teren mai mari, fie ale unor boieri, fie ale unor îmbogăii cum era și Manta Cupeu. Livezile jupânesei Manta s- au transformat în curi ale caselor de astăzi, iar uliele pline de praf sau noroi sunt străzile și aleile asfaltate. Pe măsură ce familiile boierești sau înst ărite decădeau, moșiile acestora erau 11. Mahalaua Mântuleasa vândute pe bucăi, iar parcelele rezultate erau acoperite de construcii. Fiindcă nu întotdeauna o parcelă avea ieșire directă la o uliă, trecerea locuitorilor se făcea prin străpungeri cu rol de servitute, bucăi de ulie cunoscute ca intrări: Intrarea Mântuleasa, Intrarea Argeaua, Intrarea Mecet, Intrarea Popa Nan ș Zona interioară cuprinsă între Calea Călăraşilor şi bulevardele Pache Protopopescu şi Carol I a r ă mas relativ neafectat ă de m ă surile de sistematizare ş i reorganizare urbană întreprinse de către comunişti, păstrând în bună măsură construcţiile i altele. Ansamblul Bisericii Mântuleasa (secolele XVIII-XX) (str. Mântuleasa nr. 20) Str. Negustori 12. Mahalaua Negustori realizate înainte de Al Doilea Război Mondial. Schimbările la nivel social au fost însă profunde, prin măsurile privind confiscarea proprietăţii private iniţiate de guvernul legionar şi, ulterior, de cel comunist. În 1941-1942 măsurile luate de guvernul Antonescu la adresa evreilor vizau, printre altele, evacuarea evreilor din unele cartiere şi împingerea lor înspre zonele periferice. Toate imobilele urbane aflate în proprietatea evreilor au fost trecute în proprietatea statului, cu unele mici excepţii. Este cazul imobilului de pe strada Paleologu nr. , intersecţia cu str. Negustori, care a fost cumpărat în 1932 de către Edmund Budişteanu (Edmund Gobel). În 1943 blocul este confiscat şi intră în posesia Centrului Naţional de Românizare. Între 1944 1946, prin repunerea în drepturi, Edmund Budişteanu îşi recapătă imobilul, pentru a-l pierde, ulterior, prin naţionalizarea făcută de guvernul comunist. Situaţii similare s-au înregistrat cu alte imobile de pe străzile din jur. Imobilele naţionalizate au fost oferite spre locuire persoanelor agreate de către 7 noua guvernare, multe dintre acestea provenind din rândul muncitorilor şi funcţionarilor de stat. După 1989 o parte dintre foştii proprietari sau urmaşii acestora şi-au recăpătat proprietăţile. În zonă rămân însă mai multe imobile cu o situaţie juridică incertă, unele dintre acestea fiind în prezent degradate. Str. Negustori, str. Părintele Stăniloaie, Calea Moşilor Deși biserica a avut, încă de la început, hramul Vovidenie, este cunoscută în popor ca biserica cu Sfin i , numele venind de la chipurile de filozofi antici de pe firidele exterioare. Oamenii nu știau ce reprezintă acele chipuri, așa că le-au spus, tuturor, sfini. Pictura din această biserică (chiar și pictura originală se află sub straturile ulterioare) este extrem de importantă din punct de vedere stilistic, prin iconografia româneascăși iconografia ortodoxă orientală. 13. Mahalaua Sfinţi Parohia a fost șiarămas, până astăzi, una săracă, iar împrejurimile bisericii păstrează amestecul de sărăcie și bogăie al fostelor mahalale. Aceast ă al ăturare de str ălucire orbitoare șisărăcie lucie, așa cum poate fi văzută astăzi, nu este semnificativ deosebită de ceea ce puteau vedea străinii care vizitau urbea în urmă cu 300 sau 400 de ani. Ca în mai toate mahalalele Bucureștiului, și aici palate boierești sau negustorești cu grădini generoase și aranjate de grădinari vesti i st ăteau gard în gard cu gospodăriile orășenilor de toată mână, cu sălașele cer șetorilor sau cu împrejurimile maidanelor pe care se aruncau resturile măcelăriilor sau ale tăbăcăriilor. Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – cu Sfinţi (Calea Moşilor nr. 79) la 200 de metri de locul de unde am pornit călătoria, Biserica Scaune. Acesta este finalul traseului nostru, Legendă: ©Sinaptica, Bucureşti, 2016 Monument istoric Continuarea traseului pe ruta indicat Codul QR aferent monumentului istoric Acest material este disponibil online la adresa: http://www.sinaptica.ro/periferii- centrale-ale-bucurestiului ă Proiect cultural finanţat în cadrul Programului cultural " " 2016 Bucureşti - Oraşul in-vizibil

Upload: others

Post on 03-Mar-2021

2 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: DelamargineaTârguluiBucureştilorpân Traseuculturalurban ...chipurile de filozofi antici de pe firidele exterioare. Oamenii nu știau ce reprezintă acele chipuri, așa că le-au

Traseu cultural urban“ ”PRIN MAHALALE

Proiectul “ ” vizează două zone centrale ale oraşului Bucureşti cu valoare istorică, culturală şiurbanistică foarte ridicată, dar şi cu mari contraste sociale, economice şi culturale. Aflate în strânsa vecinătate a centrului istoric alBucureştiului, aceste zone sunt păstrătoarele unui patrimoniu cultural important şi sunt parte din istoria oraşului încă de la începuturileacestuia. În cadrul proiectului au fost concepute două trasee de vizitare a acestor foste periferii, prin care încercăm să oferimbucureştenilor şi turiştilor curioşi ocazia de a descoperi o parte din istoria şi spiritul oraşului Bucureşti.

Zona cuprinsă între actualele artere Bdul I.C. Brătianu, Calea Călărașilor, Bdul Carol I, continuat cu Pache Protopopescu și BdulMihai Bravu a fost, până aproape de zilele noastre, o periferie a târgului (orașului) București, în care se aflau mahalale, sate și moșiiboierești. Cuvântul mahala, de origine turcă, desemna un cartier, fără a diferenţia o amplasare anume. Abia după 1830, când înBucureşti au fost luate primele măsuri de urbanizare care urmau modele occidentale, mahala a căpătat sensul de cartier mărginaş,periferic. În secolul XX multe dintre aceste mahalale au dispărut, fie prin înglobarea în structura oraşului, fie prin restructurarea lorradicală. Există însă zone ale oraşului care continuă să păstreze înfăţişarea eclectică a fostelor mahalale, ce reflectă istoria socială,economică şi politică a Bucureştiului. Ca şi acum 100 sau 200 de ani, dinamica vieţii oraşului îşi pune amprenta: spaţiul urban al fostelormahalale continuă să se transforme.

Periferii centrale ale Bucureştiului

De la marginea Târgului Bucureştilor până la mahalaua Vergului

Un proiect al Asociaţiei Sinaptica

7. Mahalaua SteleaStra

a ars întreaga mahala Stelea.Biserica Stelea

.

da Stelea Spătarul, careporneşte din spatele bisericiiSfântul Gheorghe Vechi, ne

conduce la un scuar elipsoidal, loculunde vreme de aproape 300 de ani a fostamplasată biserica şi mănăstirea Stelea. Cuocazia mutării curţii domneşti de la Târgovişte laBucureşti, biserica Stelea este ridicată la rang demitropolie, după 1626. Terenurile din jur, dăruitede către ctitor, au ieşit treptat din proprietateamănăstirii, la început au fost date în embatic(chirie), iar ulterior vândute. La începutul secoluluial XIX-lea mănăstirea nu mai era decât o simplăbiserică. Trece prin distrugeri şi refacerisuccesive, dar incendiul de la 1847 o distruge dinnou şi este dărâmată definitiv în 1850. Imobilelede pe această stradă sunt toate ridicate dupăMarele Foc, care

Bd Hristo Botev, Calea Călăraşilor

(str. Stelea Spătarul)

8. Calea CălăraşilorCalea Călăraşilor este fosta Uliţăsau Pod al Vergului, care ducea laB a r i e r a Ve r g u l u i , s i t u a t ă

aproximativ unde se găseşte acumPiaţa Muncii. Numele actual l-a primit după 1877,în memoria trupelor de cavalerie care au luptat înRăzboiul de Independenţă. Imobilele de pe CaleaCălăraşilor şi din zona din jurul acestei artereilustrează dinamica socială a ultimului veac şijumătate din fostele mahalale. La începutul CăiiCălăraşilor observăm mai multe imobile de raport,clădiri de locuinţe multietajate, construite de cătreantreprenori cu scopul de a le închiria. Asemeneaimobile au fost ridicate începând cu a douajumătate a secolului al XIX, în special de-a lungulmarilor artere comerciale şi a bulevardelor nouconstruite. Imobilele cu locuinţe la comun aupăstruns relativ greu în Bucureşti, fiindîntâmpinate cu multă reticenţă. Bucureştenii aupreferat dintotdeauna locuinţa individuală.

Casa Stanovici

Str. Romulus, str. Iuliu Valaori,Calea

(Str. Remus nr.6, colţ cu strada Iuliu Valaori)

Călăraşilor

Pe măsură ce ne depărtăm decentru observăm că imobilele imită

locuinţele burghezilor înstăriţi, cuportaluri şi coloane false, rămânând însă modesteca dimensiuni şi materiale de construcţie, în curţicu garduri de lemn. Locuinţele de acest tip eraulocuite cu precădere de funcţionari mici şi mijlocii,pe măsură ce practicanţii profesiilor cele maimodeste, agricultori şi mici meşteşugari, cândvamajoritari în aceste zone, au fost împinşi spreexteriorul oraşului. Cele câteva case cu aspectrural păstrate încă pe Calea Călăraşilor şi pe

9. Schimbări trecut şiprezent

din din

străzile din jur, în special în porţiunea cuprinsăîntre Calea Călăraşilor şi Bulevardul Unirii, suntmărturii ale existenţei acestora şi a fostelor sateîncorporate în structura urbană.Se observă şi noile imobile ridicate în ultimeledouă decenii, unele dintre ele formând o notădiscordantă evidentă cu cele alăturate, prindepăşirile de înălţime şi/sau prin faţadele cuforme şi materiale contemporane. Ca şi acum 100sau 200 de ani, oraşul îşi continuă evoluţia într-omanieră mai degrabă necontrolată, noul seimplantează în vechi cu o spontaneitate uneoristridentă.

(Calea Călăraşilor,intersecţie cu strada Traian)

alei Traian), Calea Călăraşilor

Hala Traian

Str.Prof. Dr. Mihail Georgescu (prin spateleH

10. Mahalaua Sf. ŞtefanAtunci când a fost ridicată,biserica “Sf. Ştefan” se afla lamarginea mahalalei Vergului,

mahalagii de aici ocupând, treptat,terenuri ale unora ca serdarul Fănu'ă sau ca popaSoare, de la acesta rămânând numele străziiPopa Soare. Înfăţişarea actuală a locului sedatorează parcelărilor realizate în a douajumătate a secolului al XIX-lea, când, pentru arezolva problema lipsei de locuinţe în Bucureşti,au fost trasate numeroase parcelări dedimensiuni mai mici, pe spaţiile rămase libereîntre locuinţele existente, ocupând astfel grădinileşi vechile curţi. Parcelările au condus la apariţiaunor zone unitare ca înfăţişare, cum este şiaceasta situată la intersecţia străzii Sf. Ştefan cuŞtefan Mihăil cele de pe străzileMântuleasa, Plantelor şi D. Racoviţă, care au fostdestinate vilelor. Fostele mahalale devin astfelzone rezidenţiale intermediare, locuite de opopulaţie cu structură diversă: funcţionari de stat

eanu,

şi privaţi, medici, profesori, avocaţi, bancheri.

Biserica „Sf. Ştefan” – Călăraşi(Calea Călăraşilor nr. 83)

Str. Sf. Ştefan, str. Popa Soare,str. Romulus, str. Mântuleasa

La vremea când s-a ridicatbiserica, mahalaua Mântuleasaera în Târgul din Afară, o zonă de

extindere a orașului în devenire. Pelângă proprietă'ile breslașilor și târgove'ilor detoată mâna se aflau și suprafe'e de teren maimari, fie ale unor boieri, fie ale unor îmbogă'i'i cumera și Manta Cupe'u. Livezile jupânesei Manta s-au transformat în cur'i ale caselor de astăzi, iaruli'ele pline de praf sau noroi sunt străzile și aleileasfaltate. Pe măsură ce familiile boierești sauînstărite decădeau, moșiile acestora erau

11. Mahalaua Mântuleasa

vândute pe bucă'i, iar parcelele rezultate erauacoperite de construc'ii. Fiindcă nu întotdeauna oparcelă avea ieșire directă la o uli'ă, trecerealocuitorilor se făcea prin străpungeri cu rol deservitute, bucă'i de uli'e cunoscute ca „intrări”:Intrarea Mântuleasa, Intrarea Argeaua, IntrareaMecet, Intrarea Popa Nan ș

Zona interioară cuprinsă întreCalea Călăraşilor şi bulevardelePache Protopopescu şi Carol I a

rămas relativ neafectată demăsur i le de s is temat iza re ş i

reorganizare urbană întreprinse de cătrecomunişti, păstrând în bună măsură construcţiile

i altele.

Ansamblul Bisericii Mântuleasa(seco le le XVI I I -XX) (s t r.Mântuleasa nr. 20)

Str. Negustori

12. Mahalaua Negustori

realizate înainte de Al Doilea Război Mondial.Schimbările la nivel social au fost însă profunde,prin măsurile privind confiscarea proprietăţiiprivate iniţiate de guvernul legionar şi, ulterior, decel comunist. În 1941-1942 măsurile luate deguvernul Antonescu la adresa evreilor vizau,printre altele, evacuarea evreilor din unelecartiere şi împingerea lor înspre zonele periferice.Toate imobilele urbane aflate în proprietateaevreilor au fost trecute în proprietatea statului, cuunele mici excepţii. Este cazul imobilului de pestrada Paleologu nr. , intersecţia cu str.Negustori, care a fost cumpărat în 1932 de cătreEdmund Budişteanu (Edmund Gobel). În 1943blocul este confiscat şi intră în posesia CentruluiNaţional de Românizare. Între 1944 – 1946, prinrepunerea în drepturi, Edmund Budişteanu îşirecapătă imobilul, pentru a-l pierde, ulterior, prinnaţionalizarea făcută de guvernul comunist.Situaţii similare s-au înregistrat cu alte imobile depe străzile din jur. Imobilele naţionalizate au fostoferite spre locuire persoanelor agreate de către

7

noua guvernare, multe dintre acestea proveninddin rândul muncitorilor şi funcţionarilor de stat.După 1989 o parte dintre foştii proprietari sauurmaşii acestora şi-au recăpătat proprietăţile. Înzonă rămân însă mai multe imobile cu o situaţiejuridică incertă, unele dintre acestea fiind înprezent degradate.

Str. Negustori, str. Părintele Stăniloaie,Calea Moşilor

Deși biserica a avut, încă de laînceput, hramul Vovidenie, estecunoscută în popor ca biserica cu

„Sfin'i”, numele venind de lachipurile de filozofi antici de pe firidele exterioare.Oamenii nu știau ce reprezintă acele chipuri, așacă le-au spus, tuturor, „sfin'i”. Pictura din aceastăbiserică (chiar și pictura originală se află substraturile ulterioare) este extrem de importantă dinpunct de vedere stilistic, prin iconografiaromânească și iconografia ortodoxă orientală.

13. Mahalaua Sfinţi

Parohia a fost și a rămas, până astăzi, unasăracă, iar împrejurimile bisericii păstreazăamestecul de sărăcie și bogă'ie al fostelormahalale. Această alăturare de strălucireorbitoare și sărăcie lucie, așa cum poate fi văzutăastăzi, nu este semnificativ deosebită de ceea ceputeau vedea străinii care vizitau urbea în urmăcu 300 sau 400 de ani. Ca în mai toate mahalaleleBucureștiului, și aici palate boierești saunegustorești cu grădini generoase și aranjate degrădinari vesti'i stăteau gard în gard cugospodăriile orășenilor de toată mână, cusălașele cerșetorilor sau cu împrejurimilemaidanelor pe care se aruncau resturilemăcelăriilor sau ale tăbăcăriilor.

Biser ica „ Int rarea Maic i iDomnului în Biserică” – cu Sfinţi(Calea Moşilor nr. 79)

la 200 demetri de locul de unde am pornit călătoria,Biserica Scaune.

Acesta este finalul traseului nostru,

Legendă:

©Sinaptica, Bucureşti, 2016

Monument istoric

Continuarea traseului pe ruta indicat

Codul QR aferent monumentului istoric

Acest material este disponibilonline la adresa:http://www.sinaptica.ro/periferii-centrale-ale-bucurestiului

ă

Proiect cultural finanţat în cadrul Programului cultural" " 2016Bucureşti - Oraşul in-vizibil

Page 2: DelamargineaTârguluiBucureştilorpân Traseuculturalurban ...chipurile de filozofi antici de pe firidele exterioare. Oamenii nu știau ce reprezintă acele chipuri, așa că le-au

1. Mahalaua Scaune (Str.Scaune)Așa cum se poate vedea în zonaLipscani ș i în zona Obor,

meșteșugarii, negustorii

pun.

sau al'iprofesioniști obișnuiau să se grupeze pe străzi înfunc'ie de meseria sau nego'ul pe care lepracticau. La fel se grupau și în mahalale, pentrua-și asigura sprijin reciproc și apărare. BisericaScaune a fost ridicată prin efortul măcelarilor șisăpunarilor, breslași care au dat și numele acesteimahalale. Ca biserică de breaslă, biserica erasus'inută financiar de membrii breslei, aceștiaavând obliga'ia de a contribui cu sume de banisau muncă pentru între'inerea bisericii. Numelemahalalei vine de la butucii de lemn pe caretranșau măcelarii carnea (butuci cunoscu'i și subnumele de „scaune”). Pe lângă breaslamăcelarilor era și breasla săpunarilor, aceștia dinurmă folosind rămăși'ele de grăsime și seu de latranșarea animalelor pentru a face să Când afost înfiinţată, un pic peste 1600, mahalaua

Scaune era în afara Târgului Bucureştilor.

Str. Slănic, Bdul Carol I, Bdul Ion C.Brătianu

ua Col'ei s-au maipăstrat doar unele denumiri:Strada Col'ei, „Biserica Col'ea”,

„Spitalul Col'ea”, „Biserica Sf. Ilie –Hanul Col'ei”. Colţei era la început o mahala denegustori, apărută în jurul bisericii cu acelaşinume. Dincolo de uliţele meşteşugarilor şinegustorilor se aflau gospodăriile slujitorilor,târgoveţilor şi ale agricultorilor, pescarilor şi celorcu meseriile cele mai simple. După 1700

Biserica „Adormiri i Maici iDomnului” – Scaune, Str.Scaune nr. 2

Din Mahala2. Mahalaua Colţei

mahalaua începe să fie populată cu precădere decei cu profesii comerciale şi profesii liberale –medici, profesori, clerici -, şi de familii boiereşti. Înmahalaua Colţea se găsea la sfârşitul secolului alXVIII-lea vama de intrare în oraş, “caravasaraua”,pe un teren care aparţinea Mănăstirii Colţea.Palatul Suţu, în care are sediul în prezent MuzeulMunicipiului Bucureşti, făcea şi el parte dinmahalaua Colţei, fiind ridicat la începutul secoluluiXIX pe un teren cumpărat de familia Şuţu. După1900, vechea mahala este locuită preponderentde proprietari de manufacturi şi de prăvălii şi depracticanţi ai pr

Palatul Ministerului Agriculturii şi DomeniilorBiserica „Trei Ierarhi” –

Colţea Spitalul Colţea (Bd.Ion C. Brătianunr. 1)

Bdul Ion. C. Brătianu

ofesiilor liberale.

(Bd. Carol I nr. 2-4);;

3. Mahalaua Sfântul GheorgheNouS-a format în jurul bisericii cuacelaşi nume, apropiată de

arterele comerciale ce veneaudinspre Târgul Vechi şi porneau spre Târgul dinAfară. Pe la 1830 în curtea bisericii a fost găzduităprima librărie românească, izvor de cunoaștere șicultură cu o importantă contribu'ie la întărirearomânismului.

Bdul Ion. C. Brătianu

Biserica Sfântul Gheorghe Nou(str. Lipscani, în parcul SfântulGheorghe)

4. Mahalaua BărăţieiBiserica Bărăţia este cea maiveche biserică romano-catolicădin Bucureşti, pomenită în 1578 ca

biserică făcută din lemn. De laaceastă dată, biserica a trecut prin multedistrugeri și reconstruiri. Înfă'ișarea de astăzi esterezultatul restaurării din 1928, realizate dearhitectul Carlo Cortobius. Pe vremea când a fostridicată biserica și în secolele care au urmat, peaici erau uli'e cu meșteșugari și negustori de toatefelurile: boiangii, lăcătuşi, bărbieri, mărgelari etc.Mahalaua Băraţiei se învecina cu cea aŞepcarilor şi Lipscanilor, zonă de care o desparteîn prezent bulevardul Ion C. Brătianu, şi cumahalaua formată în jurul bisericii SfântulGheorghe Vechi. Această biserică, aflată foarteaproape, este în prezent ascunsă vederii defrontul de case de pe Calea Moşilor. Accesul seface pe aleea discretă ce se desprinde spredreapta la nr. 38.

Biserica „Sf. Maria a Darurilor” –Bărăţiei (Bd. Ion C. Brătianu nr.27)

Str. Bărăţiei, str. Patriei

Clădirile de pe strada Patrieipăstrează o parte din atmosferade acum aproape două secole, iar

dacă reușim să ignorăm blocurileridicate în ultima jumătate de secol, vedem cumarăta o stradă cu locuin'e la etaj și cu prăvălii laparter sau cu locuin'e în care se intra direct dinstradă. Hanul Patria este clădirea de pe colţ, cudouă fa'ade, cu spa'ii comerciale la parter, așacum se obișnuia atunci când a fost construită.Chiar dacă în prezent clădirea este locuită înregim privat, vizitatorul poate intra în curte, undese poate bucura de aspectul original, bine păstrat.

5. Mahalaua Sfântul Ioan Nou

Peste drum de Hanul Patria, ascunsă întreblocurile socialiste, se găseşte biserica SfântulIoan Nou, cea care a dat şi numele mahalalei.

Bdul Corneliu Coposu, str. Bărăţiei, str. Baiade Fier, str. Sfânta Vineri.

În perioada interbelică evreiireprezentau cea mai numeroasăminoritate etnică prezentă în

Bucureşti, aşezaţi pe străzile careporneau din apropierea Curţii Vechi, şi înaintândpe Calea Călăraşilor şi pe străzile din jur pânăspre Hala Traian. Proiectele de sistematizareurbană din anii 80 au distrus în bună măsurăcartierul evreiesc, mare parte dintre clădiri au fost

Hotel Patria – Elias (str. Patriei nr. 3)

6. Cartierul evreiesc

dărâmate, iar tramele stradale redefinite. TemplulCoral este probabil cel mai frumos dintre celepatru lăcaşe de cult evreieşti care mai există înaceastă zonă, cunoscută sub numele de cartierulevreiesc.Sinagogă a Comunităţii Evreilor, este cel maimare lăcaş de cult mozaic din Bucureşti. Replică aSinagogii Tempelgasse din Viena (distrusă în1938 de naziști), sinagoga a fost construită între1864-1866 în stil neo-maur. Atunci când a fostconstruită, zona în care se afla făcea parte dinMahalaua Stelei, iar comunitatea evreiască aprimit sp

Str. Stelea Spătarul

rijin din partea unui oficial otoman,probabil evreu sefard. Templul, de rit așkenazortodox, este unul dintre cele circa 100 de templecorale din lume.

Templul Coral (Str. Sfânta Vinerinr. 9-11)

12

3

5

47

6

8

910

111213

Strada

Scaune