Într-o lucrare de referinţă pentru cercetarea criminalistică a falsului în acte din România, republicată

recent, se arată că “Procedeele cele mai frecvente de alterare a actelor sunt ştersăturile şi adăugirile. Aceste

forme de modificare a unui act adevărat se pot întâlni separat sau împreună, pe acelaşi act şi chiar la acelaşi

cuvânt sau semn grafic; de asemenea ele pot însoţi şi alte forme de modificare ale actului” 1. Sigur că metodele de

falsificare, alterare a conţinutului unui document nu se opresc aici. La cele pe care autorul – mai sus citat – le

aminteşte ca fiind mai frecvente, se adaugă şi falsul prin acoperire de text, falsul prin compunere din părţi

disparate a unui act nou, precum şi falsul realizat prin spălare chimică (corodare) care precede de obicei

audăugirile sau rescrierea integrală a unui act 2.

Examinarea criminalistică va fi mai întâi îndreptată asupra elementelor de conţinut, topografie a

elememtelor de text şi imprimare, precum şi asupra realizării, pe temeiul căror examinări se vor putea face

primele aprecieri în legătură cu posibilul autor şi metodele folosite de acesta. “Actele falsificate în întregime de

aceeaşi persoană au unitate de structură, atât logică cât şi grafică, ceea ce lipseşte în majoritatea cazurilor de

falsuri parţiale.

Metodele de examinare a falsului se aleg şi se aplică în funcţie de procedeul utilizat la falsificare, de

natura hârtiei, şi a substanţei de scris folosite la întocmirea actului.”3

Falsul prin înlăturare de text are loc în principal prin folosirea metodelor de înlăturare fizică: răzuirea şi

radierea. Gradul în care acestea sunt vizibile este determinat de substanţele folosite la scrierea, imprimarea

textului, menţiunilor ori semnelor ce se doresc a se înlătura, de intensitatea imprimării şi de tipul de suport

material pe care s-a operat. Pe de altă parte, are importanţă şi priceperea celui care a înlăturat inscripţiile

anterioare, precum şi fineţea instrumentelor folosite – corpuri ascuţite, lame metalice, sticlă, ace, radiere, pulberi

abrazive. Cu acestea sunt înlăturate texte, litere, cuvinte, cifre, impresiuni de ştampilă etc.

Când răzuirea ori radierea a fost realizată neglijent, rămân vizibile porţiuni din traseele scrise sau tipărite

anterior. Fibrele hârtiei sunt rupte şi deteriorate în acel loc. Examinând suportul actului prin transparenţă se

observă în locurile unde au fost îndepărtate unele inscripţii, o mai mare transparenţă a hârtiei. Alături de aceste

aspecte, intervenţiile de natură mecanică asupra hârtiei se manifestă şi prin: estomparea luciului hârtiei,

deteliorarea fondurilor de protecţie, a liniaturii, întinderea cernelii, pătarea şi mătuirea hârtiei, modificarea

gradului de presiune al imprimării scrisului, dactilografiere repetată a unor caractere, repasarea scrisului.

“Scrierea cu cerneală în zona alterată produce o difuzie mare, o îmbibare a fibrelor deranjate şi, în consecinţă, o

întindere a colorantului, care se materializează în calibrul mare al trăsăturilor şi în conturul lor neuniform.”4

Atunci când au fost îndepărtate porţiuni de ale unor texte manuscrise, asupra locurilor răzuite sau radiate,

se poate face o observare sub iluminare oblică şi fotografii de umbre cu scopul de a demonstra eventuale

diferenţe de presiune ale scrisului. “Observaţia microscopică, combinată cu dirijarea luminii, permite

localizarea ştersăturii prin evidenţierea umbrelor pe care le formează fibrele de hârtie descleiate şi scămoşate.”5

1 Sandu D., Falsul în acte - Descoperirea şi combaterea prin mijloace criminalistice, Bucureşti, Editura LUMINA LEX, 1994, p. 11. 2 Mircea I., Criminalistica, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, p. 121-123. 3 Idem. 4 Sandu D., op. cit., p. 67. 5 Sandu D., op. cit., p. 69.

Relevarea scrisului preexistent poate fi făcută şi prin folosirea convertizorului de raze infraroşii, a unei

soluţii pe bază de iod activ sau a fotografiei sub raze ultraviolete.6

O metodă mai precisă de depistare a îndepărtării mecanice a unor porţiuni de pe acte o constituie

betagrafia prin contact. Imaginea clişeu obţinută prin radiaţii beta este suprapusă pe un clişeu diapozitiv al

actului realizat în lumină normală, apoi se realizează o fotografie color cu cele două clişee suprapuse. Locul

ştergerii va deveni astfel vizibil

O modalitate foarte precisă, dar mai puţin accesibilă este cea holografică. Utilizând două fascicule Laser

ce interferează la trecerea prin documentul suspect se va obţine pe o placă fotosensibilă o imagine care va

permite o rezoluţie deosebită, iar pe cale de consecinţă să se discearnă dacă elmentele de modificare “aparţin

hârtiei ca atare sau au fost create ca urmare a procesului de falsificare”7

Evidenţierea locurilor atacate mecanic de pe acte se poate realiza şi printr-o metodă relativ mai simplă.

Documentul suspect se presară cu o pulbere metalică, se poate folosi chiar pulbere toner pentru copiator. Actul

este apoi introdus între două plăci metalice între care există o sarcină de electricitate statică. Pulberea se va

aglomera în locurile unde fibrele hârtiei au fost deranjate şi aceasta este mai subţire, sarcina electrică fiind mai

sensibilă în aceste zone.

Actele pot fi alterate şi prin metode chimice de corodare ori spălare. Mijloacele de evidenţiere sunt în

general cele ce permit şi depistarea ştergerii mecanice. La acestea se mai poate adăuga şi examinarea în radiaţie

ultravioletă. Zonele atacate chimic vor avea o fluorescenţă diferită de restul actului. Trebuie amintit aici faptul că

această metodă nu dă rezultate atunci când substanţa folosită la spălare chimică nu produce reacţia de

fluorescenţă.

Prin menţinerea actului în contact cu o placă fotografică un anumit timp în întuneric se va produce o

reacţie a emulsiei fotografice cu reactivii ce pot fi întrebuinţaţi la corodare sau spălare chimică. De asemenea, tot

prin contact, cu hârtie de turnesol se pot evidenţia manoprele de ştergere chimică. O altă metodă este măsurarea

conductibilităţii electrice a hârtiei, aceasta fiind modificată în zonele atacate chimic. Metoda necesită aparate de

mare sensibilitate.

Înlăturarea textului scris are însă ca variante şi cele în care textul este acoperit cu diferite substanţe

(cerneală, vopsea etc), fie prin haşurare, fie prin repasare (rescrierea) unor caractere, litere, cifre, fie prin

rebaterea unor caractere dactilografiate. Pentru aceste situaţii metodele de abordare pot fi diverse. Ele vor fi alese

atât în funcţie de modul de inlăturare al textului, cât şi de substanţa de acoperire. Procesul examinării va fi

orientat mai întâi spre conţinutul textului ce a fost alterat. Se vor avea în vedere atât întreruperile nefireşti ale

unor fraze, cuvinte, simboluri grafice, cât şi prezenţa unor “corecturi” nejustificate de conţinutul şi aspectul

general al textului. De asemenea, prezenţa unor menţiuni făcute cu alte instrumente ori materiale de scris decât

cele iniţiale, trebuie să fie examinată cu cea mai mare atenţie. Într-un act de înmatriculare auto au fost realizate

moficări ale tipului, capacităţii cilindrice şi anului de fabricaţie al autovehicolului8. Examinarea în radiaţie

ultravioletă, lumnină polarizată şi microscopie în infraroşu au permis să se stabilească care au fost inscripţiile

anterioare, aceste din urmă concordând cu cele existente în evidenţele organelor de poliţie privind respectivul

certificat de înmatriculare şi pemitând stabilirea fără dubii a unui fals prin înlăturare de text urmat de adăugarea

6 Bălteanu C., Examinarea actelor alterate prin ştersături, în Tratat Practic de Criminalistică, vol. III.7 Radu A., Examinarea holografică, TRATAT DE CRIMINALISTICĂ, vol. III ., p. 284.8 Raport de expertiză criminalistică nr. 87/1998 realizat în dosarul nr. 85/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa.

unor menţiuni noi Înlăturarea mecanică, chimică sau prin acoperire a textelor de pe acte trebuie să fie abordată

cu atenţie procedând la examinări prealabile vizând mai ales aspectul hârtiei în locurile unde s-au efectuat

răzuiri, radieri, spălări etc. În special la paşapoarte, datorită hârtiei speciale folosite la confecţionare falsul poate

fi realtiv repede observat. Având în masa sa substanţă de încleiere din abundenţă, suprafaţa este lucioasă.

Menţiunile iniţiale, indiferent dacă sunt imprimate prin dactilografire sau prin scriere nu vor pătrunde adânc în

fibre datorită stratului superficial de încleiere. În schimb, după atacarea fizică, suprafaţa lucioasă este lezată,

având loc o rupere a legăturii fibrelor din hârtie, iar particulele fine de fibre şi cerneală iniţiale sunt înlăturate.

Acum însă, fibrele rămase devin absorbante ale cernelii, stratul neimpregnat cu lianţi devenind descoperit. Locul

răzuit sau radiat are un aspect mai mat sub iluminare polarizată cu unghi mic de incidenţă, iar scrisul devine

difuz, lăţit în masa hârtiei.

În cazul textelor înlăturate prin acoperire cu diferite substanţe solubile în apă (cerneală) se poate aplica o

metodă simplă constând din folosirea hârtiei de filtru sau a hârtei fotografice a cărei gelatină a fost umezită.

Acestea se aşează peste textul acoperit şi se lasă câteva minute. Prin înmuiere cerneala se va depune pe gelatină,

iar inscripţia iniţială va apărea inversată pe hârtia fotografică. Acestă operaţie trebuie realizată în condiţii de

întuneric, sub un filtru de lumină roşie sau verde, pentru a preveni înnegrirea hârtiei foto în contact cu lumina

zilei.

Înainte de a aborda tehnicile şi metodele utilizate de infractori în ultima vreme pentru realizarea

unor documente false, vom face mai întâi o succintă trecere în revistă a tehnicilor falsului în acte

despre care se poate spune că sunt deja „tehnici clasice”. Faptul că au apărut tehnici noi, nu

înseamnă că celelalte au fost abandonate. Mai mult, am putea chiar spune că cele moderne

sunt doar reluări de pe o altă treaptă de tehnicizare a celor clasice. Ca urmare cunoaşterea lor

este necesară şi constituie, credem noi, ABC-ul oricărui viitor expert în tehnica documentelor.

Într-o lucrare de referinţă pentru cercetarea criminalistică a falsului în acte din România, republicată recent, se arată că ,,Procedeele cele mai frecvente de alterare a actelor sunt ştersăturile şi adăugirile. Aceste forme de modificare a unui act adevărat se pot întâlni separat sau împreună, pe acelaşi act şi chiar la acelaşi cuvânt sau semn grafic; de asemenea ele pot însoţi şi alte forme de modificare ale actului”9. Sigur că metodele de falsificare, alterare a conţinutului unui document nu se opresc aici. La cele pe care autorul – mai sus citat – le aminteşte ca fiind mai frecvente, se adaugă şi falsul prin acoperire de text, falsul prin compunere din părţi disparate a unui act nou, precum şi falsul realizat prin spălare chimică (corodare) care precede de obicei audăugirile sau rescrierea integrală a unui act 10. Examinarea criminalistică va fi mai întâi îndreptată asupra elementelor de conţinut, topografie a

elememtelor de text şi imprimare, precum şi asupra realizării, pe temeiul căror examinări se vor

putea face primele aprecieri în legătură cu posibilul autor şi metodele folosite de acesta. ,,Actele

falsificate în întregime de aceeaşi persoană au unitate de structură, atât logică cât şi grafică, ceea

ce lipseşte în majoritatea cazurilor de falsuri parţiale.”

9 Sandu, D., Falsul în acte - Descoperirea şi combaterea prin mijloace criminalistice, Bucureşti, Editura LUMINA LEX, 1994, p. 11. 10 Mircea, I., Criminalistica, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, p. 121-123.

Metodele de examinare a falsului se aleg şi se aplică în funcţie de procedeul utilizat la

falsificare, de natura hârtiei, şi a substanţei de scris folosite la întocmirea actului.”11

Falsul prin înlăturare de text are loc în principal prin folosirea metodelor de înlăturare

fizică: răzuirea şi radierea. Gradul în care acestea sunt vizibile este determinat de substanţele

folosite la scrierea, imprimarea textului, menţiunilor ori semnelor ce se doresc a se înlătura, de

intensitatea imprimării şi de tipul de suport material pe care s-a operat. Pe de altă parte, are

importanţă şi priceperea celui care a înlăturat inscripţiile anterioare, precum şi fineţea

instrumentelor folosite – corpuri ascuţite, lame metalice, sticlă, ace, radiere, pulberi abrazive. Cu

acestea sunt înlăturate texte, litere, cuvinte, cifre, impresiuni de ştampilă etc.

Când răzuirea ori radierea a fost realizată neglijent, rămân vizibile porţiuni din traseele

scrise sau tipărite anterior. Fibrele hârtiei sunt rupte şi deteriorate în acel loc. Examinând suportul

actului prin transparenţă se observă în locurile unde au fost îndepărtate unele inscripţii, o mai

mare transparenţă a hârtiei. Alături de aceste aspecte, intervenţiile de natură mecanică asupra

hârtiei se manifestă şi prin: estomparea luciului hârtiei, deteliorarea fondurilor de protecţie, a

liniaturii, întinderea cernelii, pătarea şi mătuirea hârtiei, modificarea gradului de presiune al

imprimării scrisului, dactilografiere repetată a unor caractere, repasarea scrisului. ,,Scrierea cu

cerneală în zona alterată produce o difuzie mare, o îmbibare a fibrelor deranjate şi, în consecinţă,

o întindere a colorantului, care se materializează în calibrul mare al trăsăturilor şi în conturul lor

neuniform.”12

Atunci când au fost îndepărtate porţiuni de ale unor texte manuscrise, asupra locurilor

răzuite sau radiate, se poate face o observare sub iluminare oblică şi fotografii de umbre cu

scopul de a demonstra eventuale diferenţe de presiune ale scrisului. ,,Observaţia microscopică,

combinată cu dirijarea luminii, permite localizarea ştersăturii prin evidenţierea umbrelor pe care

le formează fibrele de hârtie descleiate şi scămoşate.”13

Relevarea scrisului preexistent poate fi făcută şi prin folosirea convertizorului de raze infraroşii,

a unei soluţii pe bază de iod activ sau a fotografiei sub raze ultraviolete.14

O metodă mai precisă de depistare a îndepărtării mecanice a unor porţiuni de pe acte o

constituie betagrafia prin contact. Imaginea clişeu obţinută prin radiaţii beta este suprapusă pe un

clişeu diapozitiv al actului realizat în lumină normală, apoi se realizează o fotografie color cu

cele două clişee suprapuse. Locul ştergerii va deveni astfel vizibil

11 Idem. 12 Sandu, D., op. cit., p. 67. 13 Sandu, D., op. cit., p. 69. 14 Bălteanu, C., Examinarea actelor alterate prin ştersături, în Tratat Practic de Criminalistică, vol. III.

O modalitate foarte precisă, dar mai puţin accesibilă este cea holografică. Utilizând două

fascicule Laser ce interferează la trecerea prin documentul suspect se va obţine pe o placă

fotosensibilă o imagine care va permite o rezoluţie deosebită, iar pe cale de consecinţă să se

discearnă dacă elmentele de modificare ,,aparţin hârtiei ca atare sau au fost create ca urmare a

procesului de falsificare”15

Evidenţierea locurilor atacate mecanic de pe acte se poate realiza şi printr-o metodă

relativ mai simplă. Documentul suspect se presară cu o pulbere metalică, se poate folosi chiar

pulbere toner pentru copiator. Actul este apoi introdus între două plăci metalice între care există

o sarcină de electricitate statică. Pulberea se va aglomera în locurile unde fibrele hârtiei au fost

deranjate şi aceasta este mai subţire, sarcina electrică fiind mai sensibilă în aceste zone.

Actele pot fi alterate şi prin metode chimice de corodare ori spălare. Mijloacele de

evidenţiere sunt în general cele ce permit şi depistarea ştergerii mecanice. La acestea se mai

poate adăuga şi examinarea în radiaţie ultravioletă. Zonele atacate chimic vor avea o fluorescenţă

diferită de restul actului. Trebuie amintit aici faptul că această metodă nu dă rezultate atunci când

substanţa folosită la spălare chimică nu produce reacţia de fluorescenţă.

Prin menţinerea actului în contact cu o placă fotografică un anumit timp în întuneric se va

produce o reacţie a emulsiei fotografice cu reactivii ce pot fi întrebuinţaţi la corodare sau spălare

chimică. De asemenea, tot prin contact, cu hârtie de turnesol se pot evidenţia manoprele de

ştergere chimică. O altă metodă este măsurarea conductibilităţii electrice a hârtiei, aceasta fiind

modificată în zonele atacate chimic. Metoda necesită aparate de mare sensibilitate.

Înlăturarea textului scris are însă ca variante şi cele în care textul este acoperit cu diferite

substanţe (cerneală, vopsea etc), fie prin haşurare, fie prin repasare (rescrierea) unor caractere,

litere, cifre, fie prin rebaterea unor caractere dactilografiate. Pentru aceste situaţii metodele de

abordare pot fi diverse. Ele vor fi alese atât în funcţie de modul de inlăturare al textului, cât şi de

substanţa de acoperire. Procesul examinării va fi orientat mai întâi spre conţinutul textului ce a

fost alterat. Se vor avea în vedere atât întreruperile nefireşti ale unor fraze, cuvinte, simboluri

grafice, cât şi prezenţa unor ,,corecturi” nejustificate de conţinutul şi aspectul general al textului.

De asemenea, prezenţa unor menţiuni făcute cu alte instrumente ori materiale de scris decât cele

iniţiale, trebuie să fie examinată cu cea mai mare atenţie. Într-un act de înmatriculare auto au fost

realizate moficări ale tipului, capacităţii cilindrice şi anului de fabricaţie al autovehicolului16.

15 Radu, A., Examinarea holografică, TRATAT DE CRIMINALISTICĂ, vol. III, p. 284.16 Raport de expertiză criminalistică nr. 87/1998 realizat în dosarul nr. 85/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa.

Examinarea în radiaţie ultravioletă, lumnină polarizată şi microscopie în infraroşu au

permis să se stabilească care au fost inscripţiile anterioare, aceste din urmă concordând cu cele

existente în evidenţele organelor de poliţie privind respectivul certificat de înmatriculare şi

pemiţând stabilirea fără dubii a unui fals prin înlăturare de text urmat de adăugarea unor menţiuni

noi.

Înlăturarea mecanică, chimică sau prin acoperire a textelor de pe acte trebuie să fie

abordată cu atenţie procedând la examinări prealabile vizând mai ales aspectul hârtiei în locurile

unde s-au efectuat răzuiri, radieri, spălări etc. În special la paşapoarte, datorită hârtiei speciale

folosite la confecţionare falsul poate fi realtiv repede observat. Având în masa sa substanţă de

încleiere din abundenţă, suprafaţa este lucioasă. Menţiunile iniţiale, indiferent dacă sunt

imprimate prin dactilografire sau prin scriere nu vor pătrunde adânc în fibre datorită stratului

superficial de încleiere. În schimb, după atacarea fizică, suprafaţa lucioasă este lezată, având

loc o rupere a legăturii fibrelor din hârtie, iar particulele fine de fibre şi cerneală iniţiale sunt

înlăturate. Acum însă, fibrele rămase devin absorbante ale cernelii, stratul neimpregnat cu

lianţi devenind descoperit. Locul răzuit sau radiat are un aspect mai mat sub iluminare

polarizată cu unghi mic de incidenţă, iar scrisul devine difuz, lăţit în masa hârtiei.

În cazul textelor înlăturate prin acoperire cu diferite substanţe solubile în apă (cerneală) se poate aplica o metodă simplă constând din folosirea hârtiei de filtru sau a hârtei fotografice a cărei gelatină a fost umezită. Acestea se aşează peste textul acoperit şi se lasă câteva minute. Prin înmuiere cerneala se va depune pe gelatină, iar inscripţia iniţială va apărea inversată pe hârtia fotografică. Acestă operaţie trebuie realizată în condiţii de întuneric, sub un filtru de lumină roşie sau verde, pentru a preveni înnegrirea hârtiei foto în contact cu lumina zilei