Actiune sociala - este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei înșiși sens acțiunii lor

Birocratie - Putere excesivă a administrației, reprezentată prin ansamblul funcționarilor publici;

Muncă rutinieră, formală, prin interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor, strict

numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul în care au fost concepute. Atitudine

caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise.

Consens-ideea unui acord in privinta regulilor,normelor si institutiilor ,accord care asigura coeziunea

minimal fara de care un ansamblu social nu ar putea sa subziste.

Discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite

drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.

În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este

în general garantată de Constituție. Cu toate acestea fenomenele de discriminare există chiar și în

absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană

are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființa umană." [1]. Drepturile omului

sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceeași pentru toți).

Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională și

internațională. Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional,

instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitățile de organizații non-

guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume. Aceasta a spus că:

". În cazul în care discursul public al societății pe timp de pace global poate fi spus să aibă o limbă

comună morală, este ca a drepturilor omului" . În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice făcute de

doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire

la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevăr, problema a ceea ce se înțelege

printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre

ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a

atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor

Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda

conceptul de drepturi universale ale omului.[5] Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe,

concepții de justiție, legitimitate politică, și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea

umană, înflorirea, sau bunăstarea în întregime independente de drepturile omului". Conceptul

modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernă timpurie, alături de secularizarea

europeană a eticii iudeo-creștine. Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost

conceptul de drepturi naturale, care a apărut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit

proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-

Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și

a revoluției franceze. Din această fundație modernă mișcarea pentru drepturile omului apărut în a

doua jumătate a secolului al XX-lea.

Egalitarism-conceptie potrivit careia oamenii trebuie sa fie tratati in acelasi fel,intrucat sunt egali.

Familie -Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de casă”,

înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia era proprietatea

bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei

relații familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind mama) sau

mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă

din tată și mamă care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Globalizarea întrebuințată pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că

evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra

societăților și problemelor din alte părți ale globului. Nu există o definiție a globalizării într-o formă

universal acceptată și, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o

multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăți.

Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia

mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale.

Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre

state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și,

în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

Influenta-in sens larg,sevrefera la orice actiune care joaca un rol determinant in comportamentul

celuilat.

Migrația umană reprezintă mutarea oamenilor dintr-un loc în altul cu intenția de a rămâne

permanent sau temporar în noua locație. De obicei, mutarea se face pe distanțe lungi și prin

părăsirea țării, dar este posibilă și migrația internă. Poate exista migrație individuală, familială sau în

masă.

Opinie publica - Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a

gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită

problemă, față de o anumită situație.

În "Enciclopedie de psihologie", opinia publică este definită ca "procesul psihosociologic interactiv de

agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui

număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis".

B. Hennessy definește opinia publică drept "un complex de preferințe exprimate de un număr

semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală".

De foarte multe ori, noțiunea de opinie publică este asimilată, și uneori se pune chiar sub semnul

egalității, cu o anumită mulțime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca dimensiuni.Cum nu

se poate pune semnul egalității între omul care își exprimă o părere și omul ca atare, în carne și

oase, mai ales în calitate de votant, tot așa nu se poate considera că "opinia publică" reprezintă o

masă de oameni definită în funcție de diverse criterii (de la cel național, până la cel profesional). Așa

că este impropriu să se spună, de pildă, "opinia publică cere..." sau "opinia publică regretă...". 

În unele teorii politice, opinia publică este asimilată cu ideologia maselor, în opoziție cu ideologia

elitelor, exprimată prin retorica oficială.

Satul-Un sat este o așezare umană specifică mediului rural. De obicei, acest tip de așezare este

mai mare decât un cătun și mai mică decât un oraș.

După o altă definiție, satul este o așezare umană mai puțin dezvoltată din punct de vedere edilitar

gospodăresc a cărei populație se ocupă îndeosebi cu agricultura, constituind o categorie social -

teritorială complexă; este alcătuită dintr-o aglomerare de case și construcții gospodărești anexe într-

un teritoriu cu specific rural.

Satele erau cea mai răspândită formă de comunitate până la începutul Revoluției industriale, care a

dat startul procesului deurbanizare.

Deși există multe tipuri de organizare a satelor, în general un sat tipic este mic, consistând din 5

până la 30 de familii. În vechime, casele erau situate unele lângă altele pentru apărare (cuvântul

"sat" provine de la latinescul fossatum care însemna fortificație), iar zona dimprejur era cultivată.

La sat principalele activități economice sunt agricultura și meșteșugăritul.

Serendipitate-Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor științifice întâmplătoare.

Școala este o instituție publică proprietate de stat sau privată unde se învață disciplinele prevăzute

într-un plan de învățământ.

Conceptul „școală ” provine de la cuvântul latin „schola”, derivat și el la rândul său din greaca antică

„scholeion”, de la „scholḗ”. Termenul grec era înțeles la început drept „timp liber”, pentru ca apoi să

evolueze: de la „timp liber” cuvântul a ajuns să descrie „locul în care era petrecut timpul liber”, adică

locul în care se țineau discuții filosofice sau științifice în timpul liber, pentru a descrie mai apoi „locul

de lectură” până la a descrie locul de instruire pentru excelență.

Prin subcultură se înțelege fie o tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare, fie o

cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. (DEX'98)

În sociologie, antropologie și studii culturale, o subcultură este un grup de oameni cu

o cultură (distinctă, sau obscură) care îi deosebește față de cultura mai mare, dominantă, denumită

și mainstream, de care aparțin. Dacă o anumită subcultură este caracterizată de o opoziție

sistematică față de cultura dominantă, ea poate fi descrisă ca fiind ocontracultură. „Adepții unei

contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor și modelelor comportamentale ale societății

înglobante, dar nu resping toate normele și valorile culturii dominante” (I. Mihăilescu, 1993)

Sine se poate referi la:

Sine (sociologie), aspectul construit social al unei persoane

Sine (psihologie), o noțiune fundamentală în psihologie

Sine (Jung)

Sine (filozofie), o ființă unitară care este sursa conștiinței

Sine (spiritualitate)

Teoria este o categorie filozofică, (corelată cu categoria practică) ce desemnează reflectarea

abstractă, conceptuală a realității obiective.

Teoria se află în interacțiune cu practica, avându-și izvorul în necesitățile practicii sociale. Teoria

reprezintă o generalizare a practicii și își atinge scopul deplin și criteriul de verificare prin aplicarea

rezultatelor ei în practică.Teoria este o formă a cunoașterii raționale, ansamblu de cunoștințe

conceptuale ordonate sistematic, decurgând din unul sau mai multe principii generale și oferind o

descriere și o explicație a unui domeniu al realității (ex. teoria cuantică, teoria relativității, teoria

evoluției speciilor, etc).