Dedicatie

Uneori, simti ca trebuie sa te opresti...Sa te opresti si sa-ti arunci privirea inimiiPeste paginile multicolore ale Cartii Nescrise;Sa citesti cu ochii gandului si sa intelegiCa frunzele poarta in freamatul lor speranta,Florile poarta in parfumul lor daruireaIar cantecul pasarilor poarta, spre inalt, dragostea.

Uneori, simti ca trebuie sa te opresti...Sa te opresti si sa patrunzi prin poarta visuluiIn „lumea celor care nu cuvanta”Si sa inveti harnicia, muzica de lauda si dorul de viata.Sa-ti conduci mainile, cu rabdare,Peste iarba marunta, stropita cu lacrimi de roua,Si sa intelegi care este taina din cuvintele:„PACE VOUA”...

Uneori, trebuie sa te opresti...Sa-ti faci timp pentru a fi prezent la concertul naturii...Aici, muzica apelor, ciripitul pasarilor,Glasul izvoruluiSau tunetul noruluiSunt cu toate prezenteCa „ecouri advente”...Ia-ti timp...Nu absenta de la sarbatoarea diminetii...Doar asa vei intelege ce este Adevarul,Vei deveni mai frumos si mai bunSi vei primi noi puteri pentru drum.

Nu uita...Aceste „cuvinte potrivite” sunt pentru tine...Atunci cand inima obosita tremura si ofteaza,Sub nemarginirea durerii,Prietene,Opreste-te, asculta si...mediteaza!...

Jercan Danut Alexandru