TRIMESTRUL

IV/2014

ZFrangu

Curtea de Apel Constanţa

SSEECCŢŢIIAA PPEENNAALLĂĂ,, PPEENNTTRRUU

CCAAUUZZEE PPEENNAALLEE CCUU MMIINNOORRII ŞŞII DDEE

FFAAMMIILLIIEE

ISSN 2343 – 8479; ISSN–L 1584 – 9082

BULETINUL JURISPRUDENŢEI

1

CC UU PP RR II NN SS

1. Apel. Procedura în cazul recunoașterii vinovăției. Încadrare juridică. Aplicarea legii penale mai favorabile. Achitare. .................................................................................................................................... 2

2. Săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, respectiv vinovăția în forma intenției. Practicarea legală de către soția inculpatului a prostituției în Germania. ............................................................................................................................. 6

3. Neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sub aspectul laturii subiective. Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în infracțiunea de neglijență în serviciu. Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Competența de soluționare în primă instanță a cauzei. Plata de daune materiale și morale. ....................................................................................................................................................... 19

3. Executare mandat european de arestare pe teritoriul României. ........................................................ 46

4. Momentul aplicării legii penale mai favorabile este data la care s-a pronunțat prima instanță. Schimbarea încadrării juridice a faptelor. Individualizarea pedepselor. Prescripția răspunderii penale. .................................................................................................................................................................... 50

5. Apel. Infracțiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere" prevăzută de aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situației în propria cale de atac. ............................................................................................................................................................ 91

6. Sustragere motorină din rezervoarele locomotivelor. Recunoașterea vinovăției. Inaplicabilitatea procedurii simplificate de judecată. Soluționarea cauzei conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității. .................................................... 93

2

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

1. Apel. Procedura în cazul recunoașterii vinovăției. Încadrare juridică. Aplicarea legii penale mai favorabile. Achitare.

Sesizată cu judecarea unei cauze, instanţa stabileşte situaţia de fapt, încadrarea juridică şi apoi

legea penală mai favorabilă. Totodată, în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei, prevederile art.396 alin.(10) din cod de

procedură penală nu exclud soluţia achitării.

Art.421 Cod procedură penală Art.396 Cod procedură penală

Art.5 din Codul penal

Prin sentinţa penală nr.1937 din data de 29 mai 2014, pronunţată în dosarul penal nr.9058/256/2013, având în vedere declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a vinovăţiei şi probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, Judecătoria Medgidia a schimbat, în baza art.5 cod penal raportat la art.386 cod procedură penală, încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art.58 din Lg. nr.333/2003, modificată în infracţiunea de prevăzută de art.56 din L. nr.333/2003, republicată şi i-a achitat pe inculpaţii M.M. şi Z.R., în baza art.56 din Lg. nr.333/2003, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal din 1969 raportat la art.16 alin.l lit.c cod procedură penală şi art.396 alin.l alin.5 cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de „desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege".

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de către inculpaţi, instanţa a stabilit următoarea situaţie de fapt şi încadrare juridică:

În data de 28.01.2013, inculpaţii M.M. şi Z.R. au fost depistaţi efectuând activităţi de pază a obiectivului „P.T.E." C. în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale [...] S.R.L.

Potrivit procesului-verbal de verificare în baza P… din data de 28.01.2013, inculpaţii nu figurau la data de referinţă ca fiind posesorii atestatelor profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare.

Pe baza materialului probator:

3

- procesul-verbal de depistare şi cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor P.D.D. şi F.I., precum şi declaraţiile învinuiţilor/inculpaţilor;

- procesul-verbal de verificare în baza P. din data de 28.01.2013, din care se poate stabili că inculpaţii nu figurau la acea dată ca fiind posesorii atestatelor profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare;

- certificatul de informare nr.40765/30.01.2013 emis de O.R.C. Bucureşti, licenţa de funcţionare nr.0273/P din 13.03.2005 şi planul de pază avizat de I.P.J. Constanţa din care reiese faptul că societatea comercială [...] S.R.L. era abilitată să desfăşoare servicii comerciale de protecţie a bunurilor şi persoanelor, în general, şi a obiectivului „P. T. E." Cernavodă, în particular.

- registrul de control al activităţii de pază din care rezultă că inculpaţii au continuat să presteze activităţi de pază şi ulterior depistării, respectiv la datele de 30.01.2013, 03.02.2013, 07.02.2013 şi 11.02.2013.Insă, pentru aceste ultime acte de executare, în cauză nu este probată condiţia obiectivă a lipsei atestatului profesional al inculpaţilor, element esenţial care întregeşte latura obiectivă a infracţiunii analizate şi aceasta pentru că procesul-verbal de verificare în baza P... încheiat la data de 28.01.2013 atestă că inculpaţii nu figurau la acea dată ca fiind posesori ai atestatelor profesionale, iar nu şi la o dată ulterioară, pentru care aceştia ar fi putut îndeplini condiţia cerută,

a rezultat ca actele de executare săvârşite de inculpaţi la datele de 30.01.2013, 03.02.2013, 07.02.2013 şi 11.02.2013 nu fac parte din unitatea infracţională legală sesizată, infracţiunea fiind judecată în forma simplă (unitate naturală).

In drept Potrivit dispoziţiilor art.10 cod penal din 1969, „legea penală se aplică infracţiunilor

săvârşite în timpul cât ea este în vigoare." Potrivit art.5 cod penal „In cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă", iar potrivit art.12 alin.l din Lg. nr. 187/2012 (LPACP) „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă."

Observând dispoziţiile art.107 alin.3 din Lg. nr.255/2013, se constată că la data de 18.03.2014, Legea nr.333/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, textele primind o nouă numerotare (M.O. nr.189/18.03.2014) şi este actul normativ ce guvernează sub aspectul calificării şi regimului juridice.

Pentru determinarea dispoziţiilor mai favorabile, privirea comparativă a celor două regimuri sancţionatorii ale infracţiunii, conduce la identificarea Legii nr.333/2003 republicată în 2014, ca fiind legea mai favorabilă inculpaţilor în raport de pedepsele aplicabile.

Astfel, noua formă a legii în discuţie prevede pentru infracţiunea de desfăşurare în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege, prevăzută de art.56, pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3

4

ani alternativ cu amenda, pe când vechea reglementare (art.58), prevedea pentru aceeaşi faptă exclusiv pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3 ani.

Potrivit dispoziţiilor art.l alin.2 din Lg. nr.333/2003, rep., „Paza şi protecţia se realizează prin foiţe şi mijloace militare sau civile, de către instituţiile specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau în regim privat, de către proprietarii sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum şi de către societăţile specializate de pază şi protecţie"

Potrivit dispoziţiilor art.34 din Legea nr.333/2003, rep., „Răspunderea pentru selecţia, angajarea, nivelul pregătirii, echiparea şi dotarea personalului de pază şi gardă de corp revine angajatorului."

Conform art.56 din aceeaşi lege, „Desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Analizând cele trei texte de lege, paza în regim privat a obiectivelor se poate realiza - în afară de proprietarii/deţinătorii acestora, ipoteză care nu este aplicabilă în speţa de faţă - numai de către societăţile comerciale specializate în această materie, că aceste societăţi poartă întreaga răspundere pentru angajarea personalului (inclusiv pentru situaţia angajării personalului fără atestat profesional, contrar art.36 din lege) şi că infracţiunea prevăzută de art.56 din lege poate fi săvârşită numai de către societatea de pază (subiect activ calificat), aceasta fiind singura aptă să desfăşoare în scop comercial activităţi de pază sau protecţie.

Este adevărat că legislaţia în materie comercială recunoaşte şi persoanei fizice calitatea de comerciant (P.F.A., LI., A.F. etc.), însă, cât timp dispoziţiile art. l alin.2 din lege prevăd expres şi limitativ care pot fi prestatorii de servicii de pază şi protecţie, concluzia ce reiese cu evidenţă este aceea că persoanele fizice comerciante nu pot desfăşura activităţi de pază sau protecţie.

În concluzie, infracţiunea sesizată există, este prevăzută de dispoziţiile art.56 din Lg. nr.333/2003, rep., că are întrunite toate elementele constitutive, că inculpaţii au acţionat în calitate de prepuşi ai societăţii comerciale de pază [...] s.r.l., însă răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea faptei prevăzute de art.56 a fost greşit antrenată, legea specială de incriminare instituind răspunderea penală a unui alt subiect de drept, fiind aplicabile prevederile art.16 alin.l lit.c cod procedură penală şi art.396 alin.l şi 5 cod procedură penală privind achitarea inculpaţilor.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termenul legal, procurorul a declarat apel cu privire la greşita achitare a inculpaţilor MM. şi Z.R., solicitând condamnarea celor doi inculpaţi.

Aprecierea Curţii Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de

către procuror şi din oficiu în limitele art.417 cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Sub aspectul acţiunii penal, pe baza probelor în cauză în faza de urmărire penală şi declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere, instanţa de fond a stabilit aceeaşi situaţie de fapt rezultată din actul de sesizare, respectiv că la data de 28.01.2013, inculpaţii M.M. şi Z.R. au

5

efectuat activităţi de pază a obiectivului „[...]" Cernavodă în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale [...] S.R.L. fără atestatele profesionale prevăzute de legislaţia în vigoare, faptă incriminată la acea dată conform art.58 din Legea nr.333/2003.

Însă, ulterior, la data de 01.02.14, Legea nr.333/2003 a fost modificată prin art.137 pct. l din Lg. nr. 187/2012.

Cum în cazul succesiunii de legi penal, instanţa este obligată să facă aplicarea legii penale mai favorabile conform art.5 din codul penal, fapta putând fi dezincriminată sau sancţionată mai uşor, respectiv, ca tehnică juridică să lămurească încadrarea juridică şi apoi dacă făptuitorul poate fi tras la răspundere penală pentru aceasta. În consecinţă, critica formulată de către procuror cu privire la stabilirea mai întâi a încadrării juridice de către judecător nu este admisibilă.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de „efectuare a activităţii de pază a unui obiectiv în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale fără atestatele profesionale prevăzute de lege", potrivit art.58 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, constituia infracţiune „desfăşurarea de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licenţa de funcţionare" pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Conform art.137 pct.1 din Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, s-a modificat conţinutul art.58 din Legea nr. 333/2003 şi pedepsele în sensul „desfăşurarea în scop comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat ori fără licenţa de funcţionare este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă"; republicată la data de 18.03.14, în M. Of. nr.189, articolele Legii nr.333/2003 capătă o nouă renumerotare, astfel încât conţinutul vechiului art.58 se regăseşte în actualul art.56.

Analiza celor două texte incriminatorii conduc la concluzia că fapta de „efectuare a activităţii de pază a unui obiectiv în calitate de agenţi de securitate ai societăţii comerciale fără atestatele profesionale prevăzute de lege" nu a fost dezincriminată, ci conţinutul infracţiunii şi pedepsele s-au modificat, motiv pentru care în mod corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art.56 din Legea nr.333/2003 republicată.

Referitor la conţinutul constitutiv al infracţiunii, noua incriminare introduce o condiţie pentru existenţa infracţiunii şi anume „comiterea faptei în scop comercial".

Deşi sub acest aspect, motivarea instanţei de fond privind calitatea subiectului activ este vulnerabilă, în mod corect s-a apreciat că inculpaţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru că, în cauză, era obligaţia societăţii comerciale [...] S.R.L. să se asigure că îndeplinesc condiţiile legale pentru exercitarea activităţilor de pază deoarece erau angajaţii acesteia şi, în virtutea acestei calităţi, efectuau sarcinile pe care le primeau. Într-adevăr, sfera subiecţilor activi nu se referă numai la persoanele juridice, activităţi în scop comercial putând desfăşura şi persoanele

6

fizice, dar nu este cazul în speţă deoarece ambii inculpaţi erau încadraţi la societatea de pază; de altfel, obligativitatea atestatului fiind prevăzută într-o normă specială, nu s-a făcut dovada că inculpaţii o cunoşteau şi în mod deliberat nu au respectat-o, caz în care ar fi fost posibilă şi răspunderea lor penală.

Un alt motiv de apel a vizat aplicarea art.41 alin.(2) cod penal susţinându-se existenţa formei continuate a infracţiunii. Însă, pe de o parte, din declaraţiile martorului F.I. coroborate cu procesul-verbal de constatare a faptei în flagrant, este certă activitatea din 28.01.13, numai consemnările din registrul de control aflat în xerocopie la dosarul de urmărire penală fiind insuficiente, în lipsa corespondenţei între indicarea inculpaţilor şi prezenţa efectivă a acestora, iar pe de altă parte, latura obiectivă a infracţiunii presupune o pluralitate de acte materiale, legiuitorul incriminând „desfăşurarea de activităţi", nu un singur act material, fiind o unitate legală; în concluzie, nici această critică nu este fondată.

In fine, procurorul a mai criticat admiterea de către judecător a cererilor inculpaţilor de judecată potrivit procedurii simplificate. Contrar art.3201 cod procedură penală din 1969 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, noile reglementări - art.396 alin.(10) din actualul cod de procedură penală, permit instanţei să pronunţe şi alte soluţii în cazul recunoaşterii faptelor de către inculpaţi, nu numai condamnare. Prin urmare, criticile formulate de către procuror fiind neîntemeiate şi negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii, deficienţele din considerentele sentinţei atacate fiind acoperite, în condiţiile legii, de către instanţa de control judiciar, apelul s-a respins, în baza art.421 pct.l lit.b) cod procedură penală, ca fondat.

Decizia penală nr. 676/P/23.10.2014 Judecător redactor Adriana Ispas

2. Săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, respectiv vinovăția în forma intenției. Practicarea legală de către soția inculpatului a prostituției în Germania.

Potrivit art. 329 alin. 1 Cod penal din 1968 conţinutul legal al infracţiunii de proxenetism îl constituie îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Materialul probator al cauzei relevă că martora [...] devenită soţia inculpatului [...], a practicat prostituţia înainte de momentul la care l-a cunoscut pe inculpat şi a continuat această activitate în mod legal pe teritoriul Germaniei - stat în care prostituţia este legalizată şi acceptată ca activitate lucrativă generatoare de impozit la stat, sub condiţia practicării în locaţii speciale destinate acestei activităţi.

La dosarul cauzei nu există dovezi că martora ar fi practicat prostituţia pe teritoriul statului român şi nici că ar fi fost îndemnată de inculpat să o practice în Germania.

În acest context, sumele de bani câştigate de concubina inculpatului care a practicat prostituţia legal în Germania au reprezentat din perspectiva inculpatului, venituri licite, obţinute în condiţiile legii cu achitarea obligaţiilor fiscale în ţara pe teritoriul căreia a fost desfăşurată această activitate.

7

Se remarcă faptul că şi inculpatul, la rândul său, a desfăşurat activităţi lucrative, care i-au adus venituri din muncă şi care alăturate celor obţinute legal de soţia sa au fost folosite pentru achiziţionarea de bunuri mobile si imobile.

Ori intr-o atare situaţie, se pune întrebarea dacă toate persoanele care primesc bani de la persoane care au practicat prostituţia în mod legal într-o altă ţară – rude, prieteni - pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de proxenetism.

Art.329 alin.l Cod penal

Prin sentinţa penală nr. 12/08.01.2014 a Judecătoriei Constanţa în dosarul penal nr. 26689/212/2012, s-au dispus următoarele:

„In baza art.334 Cod pr.penală respinge cererea inculpatului [...] de schimbare a incadrarii juridice ca nefondată.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.penala cu referire la art. 10 lit. d C.pr.penală achită inculpatul [...] pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit.b C.penal.

In baza art.357 alin.2 in ref. la art.163 Cod pr.penală respinge cererea Parchetului de pe langa Judecatoria Constanța privind luarea măsurilor asiguratorii ca nefondată.

Ia act că in cauză nu există cerere de constituire de parte civilă. În baza art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.” Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele: „Prin rechizitoriul nr.3049/P/2012 din data de 22.10.2012 Parchetul de pe langa Judecătoria Constanta a trimis in judecată pe inculpatul [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.l Cp., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.si art.37 lit.b C.p.

In actul de sesizare s-a reţinut că in perioada 2010 - 2012 inculpatul a indemnat-o pe numita [...] să practice prostituţia și a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

La data de 11.05.2012 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.l C.p. de către numitul [...] existând date și informaţii potrivit cărora acesta este implicat in activităţi de prostituţie și proxenetism. Ulterior, s-au extins cercetările penale și față de [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.l C.p. intrucât din verificările efectuate a rezultat că numitul [...] este in relaţii apropiate cu [...], domiciliat in ….

Prin autorizaţia nr.314 din data de 19.07.2012 emisă de Judecătoria Constanța a fost autorizată interceptarea, înregistrarea pe suport magnetic a convorbirilor și comunicărilor telefonice, inclusiv cele tip sms, precum localizarea convorbirilor comunicărilor care se efectuează de la şi către postul telefonic numărul de telefon [...] utilizat de [...].

8

Prin încheierea de şedinţă nr. 288 din data de 16.08.2012 pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a dispus reînnoirea autorizaţiei nr.314 din data de 19.07.2012.

Ca urmare a activităţii de interceptare, inregistrare și localizare convorbirilor numitului [...] s-a constatat de către organul de urmărire penală că există indicii că acesta săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prev. de art.329 alin. 1 Cp.

In acest sens, la dosarul cauzei se află procesul verbal de redare rezumativ a convorbirilor telefonice efectuate de la terminalul mobil cu numărul de apel [...], întocmit la data de 29.08.2012, precum și procese verbale de redare întocmite la date anterioare.

Din cuprinsul a numeroase procese verbale de redare reiese că inculpaţi [...] solicita si primea sume de bani de la persoane de sex feminin („[...]", „[...]") care practicau prostituţia in Germania, persoane pe care le îndeamnă să practice in continuare prostituţia pentru ca el sa beneficieze de sume de bani.

Sumele de bani le primea de la persoanele de sex feminin prin transfer bancar prin intermediul altor persoane, sumele de bani fiind trimise pe numele numitei [...], dar și pe numele altei persoane.

Prin încheierea de şedinţă nr. 288 din data de 16.08.2012 pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a dispus reînnoirea autorizaţiei nr.314 din data 19.07.2012.

Ca urmare a activităţii de interceptare, înregistrare și localizare a convorbirilor numitului [...] s-a constatat de către organul de urmărire penală că există indicii ca acesta săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.l C.p.

In acest sens, la dosarul cauzei se afla procesul verbal de redare rezumat a convorbirilor telefonice efectuate de la terminalul mobil cu numărul de a [...], întocmit la data de 29.08.2012, precum si procese verbale de redare întocmite la date anterioare.

Din cuprinsul a numeroase procese verbale de redare reiese că inculpatul [...] solicita și primea sume de bani de la persoane de sex feminin („[...]", „[...]") care practicau prostituţia in Germania, persoane pe care le îndeamnă să practice in continuare prostituţia pentru ca el să beneficieze de sume de bani.

Sumele de bani le primea de la persoanele de sex feminin prin trans bancar prin intermediul altor persoane, sumele de bani fiind trimise pe num numitei [...], dar si pe numele altei persoane.

Organul de urmărire penală reține ca procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor se coroborează cu declaraţiile martorelor [...] si [...].

Astfel, martora [...] a declarat că la sfârşitul lunii iunie 2012 numita [...] care era plecată in Germania, unde martora are cunoştinţa ca aceasta „lucrează" ca prostituată, numita [...] a contactat-o telefonic pe martoră și i-a spus să meargă la banca [...] din municipiul Constanta pentru că îi va trimite bani pe care martora să-i dea lui [...]. Martora precizează că a ridicat cu buletinul său de la banca menţionată suma de 5000 euro pe care i-a înmânat-o inculpatului și că la începutul lunii august a procedat in acelaşi fel pentru suma de 4000 euro.

9

Martora [...] declară că a fost angajată la barul administrat de inculpatul [...] in perioada noiembrie 2011 - iunie 2012, perioadă in care are cunoştinţă de faptul că numita [...] a plecat de mai multe ori in Germania pentru a practica prostituţia.

In rechizitoriu se reține că din declaraţia martorei [...] reies următoarele: Martora 1-a cunoscut pe inculpat in urmă cu aproximativ doi ani şi două luni; in

perioada august 2010 - august 2012 a practicat prostituţia in Germania, iar din banii astfel obţinuţi cheltuia suma de aproximativ 2000 - 3000 euro iar restul îi trimitea în ţară lui [...], aceasta însemnând aproximativ 4000 euro pe lună, prin intermediul firmei [...] sau [...]. Banii îi trimitea pe numele numitei [...] şi nu pe numele lui [...], deoarece așa ii solicitase [...], precum și pe numele martorului [...].

In august 2010 inculpatul [...] i-a dat suma de 500 de euro martorei pentru a se putea deplasa în Germania, urmând ca aceasta să-i restituie ulterior.

In perioada august 2010 - decembrie 2010, declara martora, a cheltuit sume de bani provenite din practicarea prostituţiei împreună cu [...], cumpărându-i diverse bunuri acestuia şi cheltuind bani pe plimbări împreună, excursie în ţară, a obţinut proiectul de construire a casei situate în [...] pe str. [...] şi au construit temelia casei.

De asemenea, martora declara că banii obţinuţi ca urmare a practicării prostituţiei i-au folosit pentru construirea casei menţionate, mobilarea şi utilarea acesteia și că această decizie cu privire la modul in care se cheltuiesc banii a luat-o impreună cu inculpatul. Totodată, martora precizează:

„Am întreţinut raporturi sexuale cu cetăţeanul francez în Germania, în perioada noiembrie - decembrie 2010 şi întrucât acestuia i-a plăcut de mine mi-a cumpărat o maşină marca AUDI S8, pe care a cumpărat-o pe numele meu şi pe care ulterior am făcut-o cadou lui [...], care apoi a vândut-o şi şi-a cumpărat un BMW X5, a vândut-o şi pe aceasta şi şi-a cumpărat un MERCEDES ML pe care îl are şi în prezent. In perioada decembrie 2010- noiembrie 2011 nu am mai mers în Germania să practic prostituţia, însă cetăţeanul francez a venit în România de două ori şi am întreţinut raporturi sexuale cu el şi odată am mers cu el într-o excursie în Maroc.

Am primit în perioada menţionată de la cetăţeanul francez diferite sume de bani, în total aproape 120.000 euro, bani pe care mi-i trimitea prin transfer bancar la BRD unde eu aveam cont deschis pentru sumele mari şi prin [...] pentru sumele mici de maxim 1000 euro.

Cu aceşti bani am construit casa de pe str. [...] din comuna [...] pe numele lui [...] fiind proiectul, dar recepţia finală nu a avut loc, construcţia a fost efectuată în regie proprie, o parte cu muncitori cu care s-a tocmit, o altă parte cu firme specializate în proporţie de 80 %, pentru că atât au ajuns banii. Din noiembrie 2011 am plecat iar în Germania să practic prostituţia în oraşul Munchen, de atunci şi până în prezent am stat 4-5 săptămâni în Germania ş| practicam prostituţia şi veneam în ţară câte 2-3 săptămâni când mă duceam şi la Piteşti şi la Constanţa. Cu banii astfel obţinuţi din practicarea prostituţiei am amenajat garajul, unele finisaje la casă, am cumpărat mobila pentru toate camerele pe numele lui [...].

10

I-am înmânat sume de bani lui [...] când veneam în ţară, în scopurile menţionate mai sus.

De asemenea [...] a cumpărat un BMW seria 3, de la un anume [...] pe care 1-a înmatriculat tot pe numele lui care am folosit pentru că am permis de conducere de fiecare dată când veneam acasă şi în Germania în luna mai 2011"

De asemenea, martora [...] precizează că a aflat că inculpatul a avut o relaţie cu o altă persoană de sex feminin care practica prostituția in Germania, pe numele de [...] [...], in timpul in care martora avea relaţia cu inculpatul.

In baza autorizaţiilor nr.270 si 271 din data de 28.08.2012, emise de Judecătoria Constanta, la data de 29.08.2012 au fost efectuate percheziţii domiciliare la adresele:

-str. [...] din com. [...] jud. Constanta și -str. [...], in apropiere de intersecţia cu str. [...], com. [...], pe partea stângă a străzii

… Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la adresele sus-menționate au fost

identificate și ridicate sisteme electronice, aparate foto, fotografii, inscrisuri, ceasuri, memory-stick-uri, suporturi optice, bijuterii din metal de culoare galbeni contracte de amanet, documente in limba germană in care apar date de identitate ale numitei [...], chitanţe emise in limba germană, telefoane mobile, sume de bani, un număr de 11 comprimate (pastile), chei de autoturisme, cartele telefonice, un card visa ING, trei săbii confecţionate artizanal. La data de 30.08.2012 Judecătoria Constanţa, prin autorizaţia de percheziţie nr.273 a autorizat efectuarea percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice si suporturile de stocare a datelor informatice, ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare.

Astfel cum rezultă din procesul verbal de percheziţie informatică din data de 11.09.2012 întocmit de lucrătorii de politie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanța, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice, aceasta a fost posibilă numai asupra laptopului HP cu carcasă argintie și taste lipsă, fără monitor, având seria CNF8664TL1, din motive tehnice.

Ca urmare a neefectuării percheziţiei informatice asupra unora dintre sistemele informatice și suporturile de stocare a datelor informatice, prin rezoluţia procurorului din data de 12.09.2012 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - ştiinţifice de către specialiştii din cadrul Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Cu adresa nr.612652/10.10.2012 a fost înaintat Raportul de constatare tehnico-științifică nr.[...] din 10.10.2012 întocmit de specialişti din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate, însoțit de un suport optic, dvd, care conţine datele recuperate din memoria sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor informatice.

Din concluziile raportului sus-menționat rezultă faptul că dvd-ul conţine următoarele date: informaţii conţinute in agenda telefonică, informaţii referitoare la ultimele apeluri, mesaje sms primite, fişiere de tip imagine reprezentând persoane si

11

obiecte, precum și faptul că s-a constatat imposibilitatea realizării achiziţiei de imagini ale suporților de stocare a datelor in cazul hard-disk-urilor conţinute de două laptopuri.

Ca urmare a analizării tuturor datelor informatice, organele de poliție au intocmit procese verbale, date cu interes operativ in prezenta cauză conţinând numai agenda telefonică a telefonului care aparţine inculpatului, respectiv telefon mobil marca Apple, model iPhone Al387 EMC 2430 FCC. In acest sens, din cuprinsul procesului verbal intocmit de organele de cercetare penala rezultă că in agenda telefonului sunt memorate următoarele numere de telefon: -[...] - memorat cu denumirea de „eu" -[...] - memorat cu denumirea de „[...]" (identificată a fi martora [...]) -[...]- memorat cu denumirea de „[...]" (identificată a fi martora [...])

In cauză a fost audiat in calitate de martor numitul [...], organul de urmărire penală arătând că din declaraţia sa reies următoarele:

L-a cunoscut pe [...] in primăvara anului 2011, prin intermediul unui prieten comun numit [...]. Ulterior inculpatul a deschis barul iar martorul [...] la solicitarea inculpatului trecea din „când in când pe la bar", pentru a face un stoc de marfă, diverse calcule, ocazie cu care a cunoscut-o pe martora [...] care era angajata la bar, barman. In vara anului 2011 inculpatul i-a cerut martorului [...] să accepte ca numitele [...] și [...] [...] aflate in străinătate, in Franţa și in Germania să depună sume de bani transfer prin [...] pe numele său, urmând ca ulterior aceste sume de martorul să i le înmâneze lui [...], propunere cu care martorul a fost acord, înmânându-i inculpatului sumele de bani in totalitate. Martorul precizează că de fiecare dată când a ridicat sume de bani in acest fel, inculpatul 1-a însoțit la ghişeul [...] si că au fost situaţii in care nu era anunţat dinainte ca s pus sume de bani pe numele sau, era anunţat doar când sa meargă la ghișeu inculpatul venea sa-1 ia de acasă, iar de cele mai multe ori retrăgea sume de bani la un ghişeu [...] situat in zona Școlii … din mun. Constanța, apropierea magazinului „[...]".

De asemenea, martorul declară că a aflat de la diverse persoane care veneau la bar și de la [...] că [...] se prostituează in Germania, din sumele de bani obţinute astfel ii trimite și lui, precum din discuţiile cu un prieten [...], zis [...] a aflat că [...] și [...] [...] se prostituează in străinătate și din sumele obţinute ii trimiteau și [...]

Astfel cum rezultă din declaraţia martorului [...] inculpatul a justificat solicitarea de a pune pe numele martorului aceste sume bani prin aceea că are contul blocat la [...] și că nu poate primi bani pe numele său.

Martorul declară că a văzut-o pe [...] o singură dată la barul inculpatului [...], descriind-o ca fiind o fată mărunţică de statură, brunețică, cu părul lung până la mijloc. De altfel, martorul a recunoscut-o pe aceasta din fotografia arătată de procuror.

Pe [...] a cunoscut-o ca fiind nevasta lui [...] prin vara anului 2011, întâlnind-o ulterior destul de des in compania inculpatului.

Analizând probele administrate in cele două faze procesuale, instanța reține următoarea situație de fapt.

12

In declarația dată la data de 17.12.2012, inculpatul [...] arată că [...] practica prostituția înainte de a-l cunoaște pe el și nu a îndemnat-o să practice prostituția. A cunoscut-o in vara anului 2010 și după 5 luni și-a dat seama că practica prostituția deoarece tot mergea și se întorcea din Germania, dar a hotărât să continue relația deoarece se îndrăgostise de ea. Mai arată că trimitea bani pe numele tatălui și surorii ei, că aceasta a venit cu ideea sa construiască o casa pe terenul lui, că ii trimitea bani pentru construcție, iar cu 3 luni înainte de a fi arestat hotărâseră să se căsătorească. I-a facut cadou de ziua lui un autoturism Audi A8. [...] a trimis bani prin prietenii ei care erau și prietenii lui. Timp de 6-7 luni a avut deschis un bar si pentru ca nu aducea profit l-a închis, mai ales că sumele de bani pe care le câștiga din intermediere vânzări auto erau cheltuite pentru activitatea barului. Mai arată că locuința ridicată cu banii trimiși de [...] urmează să fie casa unde vor locui după ce se vor căsători. La data de 28.01.2013 martorul [...] a declarat că in ziua percheziției se afla acolo deoarece trebuia să aibă loc cununia civilă a inculpatului cu [...], știe că inculpatul câștiga bani din intermedieri auto, că a avut un bar, că nu l-a văzut conducând vreun BMW sau Mercedes, că nu are permis de conducere, că trebuia să participe ca martor la căsătorie. Martorul [...] arată că era prieten cu fratele inculpatului, că știa că inculpatul are o relație cu o femeie de ceva timp, că aceștia construiau o casă, că urma să se căsătorească, nu l-a văzut conducând vreo mașină etc. Martora [...] a declarat la data de 18.02.2013 că in faza de urmărire penală a fost jignită și amenințată de organele de poliție, că nu a meritat acest tratament deoarece nu a intrat in conflict cu legea penală. Arată că l-a cunoscut pe inculpat in vara anului 2010 după discuții pe internet si când a venit la Constanța a stat 3 săptămâni la locuința mamei sale, apoi a plecat in străinătate și când s-a întors i-a spus acestuia că acolo desfășoară activitatea de prostituție. Mai arată că in acea perioadă inculpatul câștiga din intermedieri vânzări auto, că după 3 luni i-a spus cu ce se ocupa, acesta s-a supărat, ea l-a rugat să aibă o relație mai serioasă pentru că s-a îndrăgostit de el. Inculpatul i-a spus că după ce se vor căsători să înceteze această activitate. In această perioadă a trimis bani acasă familiei sale și inculpatului. In această perioadă a cunoscut un bărbat care s-a îndrăgostit de ea, s-a întâlnit cu acesta de 3 ori in anul 2011 la el acasă in Franța, intr-o excursie in Maroc și in Germania. Mai declară că a primit de la el suma de 123000 Euro și i-a mai trimis sume intre 200 și 500 Euro. In anul 2010 când l-a cunoscut pe inculpat au hotărât sa construiască o casa pe terenul lui din [...], au turnat fundația, mai mult cu banii inculpatului deoarece ea avea bani puțini, iar in 2011 au terminat construcția casei cu banii de la acel bărbat. Mai declară că nu trimitea bani inculpatului pentru că știa că e plecat mai mult cu mașinile, nu a aflat niciodată că inculpatul ar fi primit bani de la alte persoane care

13

muncesc in străinătate, că nu a determinat-o și nu a îndemnat-o niciodată să practice prostituția, că ea a luat această hotărâre pentru că vroia să își asigure un trai mai bun. Martora [...] a declarat la data de 18.02.2013 că l-a cunoscut pe inculpat la sfârșitul lunii iunie 2012, l-a vizitat la locuința din [...], că s-au văzut de mai multe ori și că ea îl caută, că nu știa cu ce se ocupa, nu l-a întrebat pentru că nu o interesa. Martora [...] a declarat in fața instanței că nu menține declarațiile de la urmărirea penală pe care le-a dat pentru că ii era frica de [...] cu care venise la locuința inculpatului. Arata că [...] i-a spus că va pleca împreună cu soția inculpatului in străinătate pentru a se prostitua. Mai declara ca i-a spus acestuia că nu va pleca. La data de 18.02.103 martorul [...] a declarat ca inculpatul i-a cerut la un moment dat sa ridice niște bani trimiși de soția sa din străinătate pentru că el avea blocat contul de WU, apoi o dată a mai primit bani trimiși de o altă fată. Mai arată că nu a primit vreo sumă de bani, nu știa cu ce se ocupă acele fete in străinătate. La data de 18.02.2013 martorul [...] a declarat că inculpatul l-a sunat pentru a fi martor la cununie și s-a dus împreună cu [...], că nu au avut loc discuții despre plecarea [...] in străinătate, că aceasta a spus acest lucru din răzbunare pentru că atunci când a început relația cu ea nu i-a spus că este însurat și are un copil. Martorul [...] a declarat că in luna iulie 2010 inculpatul și [...] l-au rugat sa se ocupe de construirea unei case in [...] pe terenul proprietatea inculpatului, ca ea i-a trimis o suma de bani si in toamna anului 2010 a turnat fundația. Mai declara ca au oprit lucrările pentru că a venit vremea rea și au continuat in aprilie 2011, că discuțiile despre casa le-a avut mai mult cu [...] care a trimis bani martorului din străinătate intre 4000 si 12000 Euro pentru ridicarea construcției. Mai arată că finisajele au fost plătite tot de ea, mobila cumpărată tot de aceasta personal. Martorul știa că in acea casă vor locui inculpatul și [...] care erau logodiți, că pe inculpat îl cunoaște de mulți ani, fiind vecini de când erau copii. La dosar se află copia certificatului de căsătorie nr.3/8.02.2013 dintre inculpat si [...]. La dosar se află înscrisurile emise de Biroul Fiscal ENGEL&KOLLEGEN in care se adeverește că [...] a realizat venituri lucrative din exercitarea prostituției in Munchen, … și că a fost înregistrată la Administrația Financiară Munchen, Departamentul V cu CUI …. La dosar se află chitanțe și facturi fiscale emise pe numele martorului [...] care confirma declarația acestuia. La data de 15.04.2013 martora [...] a declarat că nu își menține declarația dată la politie deoarece a scris-o la dictarea unui polițist pe nume „[...]”, care i-a făcut și avansuri, dar menține declarația dată la procuror. Declară că a fost angajata barului, i-a fost prezentată [...] ca fiind soția inculpatului, că barul a funcționat din noiembrie 2011 până in mai 2012, apoi a fost menajeră in casa inculpatului. Stie că inculpatul se mai ocupa și cu vânzarea de mașini, că l-a văzut cum schimba des mașinile conduse de o persoană pe nume [...]. Mai arată că in momentul in care a început să lucreze ca menajeră

14

a aflat că [...] lucrează in străinătate, dar nu știa exact ce face.. Când [...] era in străinătate a discutat cu ea la telefon chestii legate de casă și i-a trimis in două rânduri suma de 5000, respectiv 4000 euro pe care i-a predat inculpatului, că cu două săptămâni înainte de percheziție au inceput pregătirile pentru nuntă. Arată că a ridicat ea banii pentru a nu mai fi necesară deplasarea inculpatului de la [...], martora fiind in Constanța. Arata ca nu i s-a propus nici in gluma si nici in serios de către inculpat sau [...] să meargă in străinătate pentru a desfășura activitatea pe care o făcea [...]. Inculpatul vindea autoturisme in toata țara, martora a avut relația angajat-șef cu [...].

Nu poate preciza exact dacă au fost ridicate portofele și sume de bani întrucât in acel moment i s-a solicitat de către anchetatori să facă cafea pentru a-i servi.

Prin încheierea din data de 17.10.2013, definitivă prin nerecurare, instanța a dispus ridicarea celor 6 măsuri asiguratorii a sechestrului dispuse prin Ordonanța din data de 30.08.2012.

Din analiza coroborată a tuturor probelor menționate mai sus, strânse atât in cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt.

Inculpatul și [...] s-au cunoscut in vara anului 2010, aceasta practica activitatea legală de prostituție in Germania înainte să îl cunoască pe inculpat și a continuat-o in timpul relației cu acesta. Mai rezultă că au hotărât împreună să construiască o casă pe terenul proprietatea inculpatului din [...], că el a participat cu terenul, iar ea cu bani din activitatea legală de prostituție si ca la 8.02.2013 s-au căsătorit.

Mai rezultă că și membrii familiei ei, respectiv sora ei [...], a primit bani de la [...], că o ajuta cu bani atât înainte, cât și după ce l-a cunoscut pe inculpat - declarația din data de 25.11.2013.

Martora [...] știa că sora ei [...] practica prostituția in Germania înainte să il cunoască pe inculpat și că nu a obligat-o nimeni.

Instanța constată că nu s-a dovedit cu niciun mijloc de probă administrat existența infracțiunii constând in indemnul sau înlesnirea practicării prostituției de către inculpat.

Raportând situația de fapt reținută la prevederile art.321 alin.1 Cod penal, instanța constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism constând in tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană pentru următoarele considerente.

Infracțiunea de proxenetism incriminată de art.329 Cod penal se referă la fapta penală de prostituție incriminată de art.328 Cod penal.

Interpretarea literală, logică și sistemică duc la concluzia că proxenetismul este incriminat in strânsă legătură cu prostituția ca infracțiune prevăzută de art.328 Cod penal.

Cu privire la activitatea de prostituție in țări precum Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda, Mexic și America de Sud prostituția este legalizată și acceptată ca activitate lucrativă aducătoare de impozit la stat, cu condiția să fie practicată in arii special amenajate, in Brothels (bordeluri) și persoanele care exercită această activitate să

15

plătească impozit și TVA. („INFRACTIUNEA DE PROSTITUTIE IN DREPTUL COMPARAT - lector univ. Dr. Gianina Anemarie Vadineanu).

Din legislația germană rezultă că prostituatele pot lucra ca angajate cu contract sau independent, ca majoritatea.

Brothels (bordelurile) sunt afaceri înregistrate și nu este necesară o licență specială.

Prostituatele trebuie să plătească taxe pe venit (income tax) și TVA (VAT) pentru serviciile efectuate.

Prin urmare, prostituția fiind dezincriminată in Germania, neexistând infracțiunea de prostituție, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism in niciuna din acțiunile in care poate fi realizată deoarece proxenetismul există ca infracțiune doar dacă există prostituția ca infracțiune.

Nefiind incriminată prostituția ca infracțiune in Germania, nu este realizată nici latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism in sensul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției așa cum e reglementată in Codul penal român din anul 1968.

[...] a practicat activitatea de oferire de servicii sexuale in Germania, la Munchen conform legislației germane in vigoare din anul 2001, in clădiri special amenajate și cu plata impozitului la administrația financiară unde are rol fiscal și cod unic de înregistrare - CUI și unde este înregistrată cu această activitate lucrativă legală ca orice alta activitate aducătoare de impozit si taxe la bugetul de stat german.

Tragerea de foloase de pe urma practicării unei activități legale nu constituie latura obiectiva a infracțiunii de proxenetism, așa cum e reglementata in art.329 Cod penal.

In Germania activitatea de servicii sexuale este legală, veniturile sunt impozitate, iar [...] este înscrisă la Administrația Financiara din Munchen unde a plătit impozit pe venitul legal care nu este egal ca semnificație cu prostituția in sensul prevăzut de Codul penal român vechi, cât si Noul cod penal in art.213 alin.4.

[...] a câștigat in Germania venituri din activitatea legală impozitata asimilate venitului din orice altă activitate lucrativă (ca PFA in Romania) și aceste venituri legale nu sunt egale ca semnificație cu foloasele de pe urma practicării prostituției la care se refera art. 329 alin.1 Cod penal si art.213 alin.4 Noul cod penal.

Inculpatul și [...] au folosit aceste venituri legale pentru a construi o casă și pentru achiziționarea de bunuri mobile.

Dacă s-ar interpreta in alt sens, s-ar deduce din normele legale române in vigoare că este proxenet orice persoană care a tras foloase, in sensul că a utilizat veniturile legale din Germania ale altei persoane care le-a obținut legal.

Persoanele care exercită activitatea de servicii sexuale in țările in care prostituția este legalizată au in întreținere sau conviețuiesc cu alte persoane care ar trebui să fie cu toate proxeneți din moment ce „trag foloase”.

Ori, aceasta interpretare nu este nici logică, nici sistemică și nici in acord cu sensul noțiunii de ”tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană”.

16

Potrivit statisticilor, sunt sute de mii de persoane care desfășoară această activitate in Germania, Olanda, Franța, Italia, Mexic etc., iar cei care conviețuiesc cu ele și utilizează veniturile din activitățile lor legale de servicii sexuale, soți, soții, copii, concubini etc. nu sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Per a contrario, ar fi logic ca și alte persoane cărora [...] le-a trimis bani din veniturile sale legale din Germania să fie cercetate pentru infracțiunea de proxenetism, de exemplu familia sorei sale.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr. penală cu ref. la art.10 lit.d Cod pr. penală instanța va achita pe inculpatul [...] pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal si art.37 lit.b Cod penal.

In baza art.334 Cod pr. penală va respinge cererea de schimbare a incadrării juridice in sensul de a se elimina aplicarea art.41 alin.2 Cod penal deoarece infractiunea prev. de art.329 Cod penal poate fi săvârșită in formă continuată in intelesul art.41 alin.2 Cod penal.

Având in vedere achitarea inculpatului, in baza art.163 Cod pr. penală instanța va respinge cererea privind luarea masurilor asiguratorii, nefiind întrunite conditiile prevăzute pentru luarea lor, respectiv in vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune etc.

Instanța va lua act că nu există cerere de constituire ca parte civilă. In baza art.192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”

În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.

La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr. Examinând legalitatea şi temeinicia sentinței penale nr. 12/08.01.2014 a

Judecătoriei Constanţa în dosarul penal nr. 26689/212/2012, prin prisma criticilor aduse de apelant şi sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr. 3049/P/2012 din data de 22.10.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 al.1 cod penal, constând în aceea că ar fi îndemnat-o pe martora [...] să practice prostituţia obţinând foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

Curtea constată că prin sentinţa penală suspusă controlului judiciar de faţă, instanţa fondului a dispus achitarea inculpatului [...], în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală din 1968 în ref. la art. 10 lit. d pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 c.p cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. şi art. 37 lit. b c.p., respingând totodată cererea parchetului privind luarea de măsuri asiguratorii.

17

Printr-o coroborare judicioasă a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în sensul că inculpatul [...] și martora [...], s-au cunoscut in vara anului 2010, aceasta practica activitatea legală de prostituţie in Germania înainte să îl cunoască pe inculpat și a continuat-o in timpul relaţiei cu acesta. Probele relevă că cei doi au hotărât împreună să construiască o casă pe terenul proprietatea inculpatului din [...], că el a participat cu terenul, iar ea cu bani din activitatea legală de prostituţie și că la 8.02.2013 s-au căsătorit.

Mai rezultă că și membrii familiei ei, respectiv sora ei [...], a primit bani de la [...], că o ajuta cu bani atât înainte, cât și după ce l-a cunoscut pe inculpat - declaraţia din data de 25.11.2013.

Martora [...] cunoştea că sora ei [...] practica prostituţia in Germania înainte să îl cunoască pe inculpat și că nu a obligat-o nimeni. Relevante în stabilirea acestei stări de fapt, sunt următoarele mijloace de probă coroborate: declaraţiile martorilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], certificatului de căsătorie nr…./08.02.2013 dintre inculpat si [...], înscrisuri emise de Biroul Fiscal ENGEL&KOLLEGEN in care se adevereşte ca [...] a realizat venituri lucrative din exercitarea prostituţiei in Munchen, … și că a fost înregistrata la Administraţia Financiară Munchen, Departamentul V cu CUI …, chitanţe si facturi fiscale, declaraţia inculpatului [...].

Astfel, audiat în faţa instanţei, inculpatul [...] declară că martora [...] practica prostituţia înainte de a-l cunoaşte pe el și că nu a îndemnat-o să practice prostituţia. Arată că a cunoscut-o in vara anului 2010 și după 5 luni și-a dat seama că practica prostituţia deoarece tot mergea și se întorcea din Germania, dar a hotărât să continue relaţia deoarece se îndrăgostise de ea. Mai susţine inculpatul că trimitea bani pe numele tatălui si surorii ei, că aceasta a venit cu ideea să construiască o casă pe terenul lui, că ii trimitea bani pentru construcţie, iar cu 3 luni înainte de a fi arestat, hotărâseră să se căsătorească. I-a făcut cadou de ziua lui un autoturism Audi A8. [...] a trimis bani prin prietenii ei care erau și prietenii lui. Timp de 6-7 luni a avut deschis un bar și pentru că nu aducea profit l-a închis, mai ales că sumele de bani pe care le câştiga din intermediere vânzări auto erau cheltuite pentru activitatea barului. Mai arată că locuinţa ridicată cu banii trimişi de [...] urmează să fie domiciliul lor comun după căsătorie.

Această declaraţie se coroborează cu depoziţiile martorilor [...], [...], [...], [...] şi de înscrisurile emise de Biroul Fiscal ENGEL&KOLLEGEN.

Potrivit art. 329 alin. 1 c.p. din 1968 conţinutul legal al infracţiunii de proxenetism îl constituie îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Analizând cele trei modalităţi de comitere a infracţiunii de proxenetism, Curtea constată următoarele:

18

Materialul probator al cauzei relevă că martora [...] devenită soţia inculpatului [...], a practicat prostituţia înainte de momentul la care l-a cunoscut pe inculpat şi a continuat această activitate în mod legal pe teritoriul Germaniei - stat în care prostituţia este legalizată şi acceptată ca activitate lucrativă generatoare de impozit la stat, sub condiţia practicării în locaţii speciale destinate acestei activităţi. Din înscrisurile de la dosarul de urmărire penală emise de Biroul Fiscal ENGEL&KOLLEGEN rezultă că martora [...] realiza venituri lucrative din exercitarea prostituţiei in Munchen, … și înregistrate la Administraţia Financiară Munchen, Departamentul V cu CUI ….

La dosarul cauzei nu există dovezi că martora ar fi practicat prostituţia pe teritoriul statului român şi nici că ar fi fost îndemnată de inculpat să o practice în Germania.

Curtea apreciază că nu poate fi reţinută comiterea infracţiunii în forma îndemnării martorei în condiţiile în care aceasta practica de mai mult timp această activitate înainte de a-l cunoaşte pe inculpat, pe care a înţeles să o continue de bună voie şi după ce l-a cunoscut pe acesta, devenind concubina şi ulterior soţia acestuia.

Prin îndemnare la practicarea prostituţiei se înţelege „incitarea, trezirea interesului unei persoane, pentru ca aceasta să practice prostituţia, încurajarea acesteia în sensul de a-şi învinge ezitările şi a se hotărî la practicarea prostituţiei”.

Constituie infracţiune în modalitatea analizată, numai în situaţia în care astfel de acţiuni se raportează la persoane care nu practicaseră prostituţia până la momentul acţiunii de îndemnare de către inculpat.

Curtea reţine că între inculpat şi martora [...], exista la început o relaţie de concubinaj când convieţuiau şi se gospodăreau împreună, hotărând să se căsătorească, legalizând relaţia dintre ei.

În acest context, sumele de bani câştigate de concubina inculpatului care a practicat prostituţia legal în Germania au reprezentat din perspectiva inculpatului, venituri licite, obţinute în condiţiile legii cu achitarea obligaţiilor fiscale în ţara pe teritoriul căreia a fost desfăşurata aceasta activitate.

Se remarcă faptul că şi inculpatul, la rândul său, a desfăşurat activităţi lucrative, care i-au adus venituri din muncă şi care alăturate celor obţinute legal de soţia sa au fost folosite pentru achiziţionarea de bunuri mobile si imobile.

Ori intr-o atare situaţie, se pune întrebarea dacă toate persoanele care primesc bani de la persoane care au practicat prostituţia în mod legal într-o altă ţară – rude, prieteni - pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de proxenetism.

Cert este însă că, legislaţia penală din România incriminează astfel de fapte, însă în situaţia de faţă trebuie avut în vedere împrejurarea că percepţia inculpatului a fost aceea că primind sumele de bani de la martora [...] obţinute dintr-o activitate legală, după ce în prealabil aceasta şi-a plătit taxele şi impozitele aferente, nu săvârşeşte o faptă penală.

19

În cauză, curtea reţine că faptei de care este acuzat inculpatul îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii aşa cum bine a apreciat și instanţa fondului, respectiv vinovăţia în forma intenţiei.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, neexistând motive de reformare s a acesteia.

Drept urmare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinţei penale nr.12/08.01.2014 pronunţată de Judecătoria Constanța în dosar nr. 26689/212/2012.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța vor rămâne în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 625/P/03.10.2014 Judecător redactor Maria Uzună

3. Neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sub aspectul laturii subiective. Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în infracțiunea de neglijență în serviciu. Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Competența de soluționare în primă instanță a cauzei. Plata de daune materiale și morale.

Deşi inculpatul [...] nu a prevăzut rezultatul faptei sale (vătămarea intereselor părţii vătămate [...] prin neînştiinţarea acestuia despre executarea silită a imobilului respectiv), inculpatul [...] trebuia şi putea să-l prevadă având în vedere atât pregătirea sa profesională de executor judecătoresc, cât şi experienţa profesională raportat la obligaţia de a cunoaşte şi aplica prevederile art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, impunându-se reţinerea comiterii de către inculpatul [...] a infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 are următoarea reglementare: “(1) Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.” Infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 are următoarea reglementare: “Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente prevederile art.5 alin.(1) cod penal nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei: “În cazul în care de la

20

săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Examinând comparativ incriminările de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la cea prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014, Curtea constată că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la o lună la 2 ani) în condiţiile în care infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art.4 alin.2 Cod procedură penală Art.19 alin.(1) pct.2 lit.b) Cod penal 1969

Art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal Art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal

Decizia Curţii Constituţionale nr.265/06.05.2014 Decizia Î.C.C.J. nr.8/10.06.2013

1. Date privind sesizarea instanţei:

Constată că prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la data de 27.01.2014, în dosar nr.708/P/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor: - [...] – pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art.246 cod penal 1969, - [...] – pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal

1969. infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal 1969. Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul [...] a indus şi a menţinut în eroare pe partea vătămată [...] cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 30 septembrie 2011 şi pe parcursul derulării demersurilor pentru perfectarea contractului de vânzare – cumpărare în scopul obţinerii pentru sine de foloase materiale injuste, faptă care constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de disp. art. 215 alin. 1 şi 3 cod penal.

Pentru inculpatul [...] s-a reţinut că, în calitate de executor judecătoresc, a încălcat prevederile disp. art. 500 alin. 3 şi art. 500 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă cu prilejul derulării procedurii de executare silită în dosarul nr. 307/2012 şi nu a procedat la înştiinţarea părţii vătămate [...] cu privire la derularea procedurii executării silite cu consecinţa vătămării intereselor legale ale părţii vătămate, faptă care constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal. Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data 29.01.2014, formându-se dosar nr.64/36/2014.

21

2. Competenţa de soluţionare a cauzei În ceea ce priveşte competenţa materială după calitatea persoanei (având în vedere

calitatea de executor judecătoresc a inculpatului [...] în cadrul B.E.J. [...] la data comiterii presupusei fapte reţinută prin rechizitoriu), Curtea constată că sunt incidente prev. art.281 pct.1 lit.b) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct.1 judecă în primă instanţă: … b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi”.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că sunt incidente prev. art.30 alin.1 lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea”, cu menţiunea că prin rechizitoriu s-a reţinut că presupusele infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii [...] şi [...] au fost săvârşite în Mun. Constanţa.

Curtea reţine că la data de 01.02.2014, deci ulterior înregistrării prezentei cauze pe rolul Curţii de Apel Constanţa, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind noul cod de procedură penală.

Curtea constată că şi potrivit dispoziţiilor noi privind competenţa instanţelor judecătoreşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Constanţa.

Astfe, potrivit art. 38 alin.(1) lit.d) cod procedură penală “Curtea de Apel judecă în primă instanţă: … d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Contur, precum şiauditori publici externi”.

De asemenea, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că după data de 01.02.2014 sunt incidente prev. art.41 alin.(1) lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii”, cu menţiunea că prin rechizitoriu s-a reţinut că presupusele infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii [...] şi [...] au fost săvârşite în Mun. Constanţa.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenţei (competenţa materială după calitatea persoanei şi competenţa teritorială), Curtea constată că, competenţa de soluţionare în primă instanţă a prezentei cauzei revine Curţii de Apel Constanţa având în vedere şi reglementarea situaţiilor tranzitorii prev. de art.6 alin.(1) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, raportat la calitatea de executor judecătoresc a inculpatului [...] şi la faptul că presupusele infracţiuni au fost comise în Mun. Constanţa.

22

3. Date privind desfăşurarea procedurii de cameră preliminară Având în vedere că la data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului cod de

procedură penală, nu începuse cercetarea judecătorească în prezenta cauză, în temeiul art.6 alin.(1), (2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, dosarul a fost trimis judecătorului de cameră preliminară pentru a se parcurge procedura de cameră preliminară prev. de art.342-art.348 cod procedură penală.

În această procedură inculpaţii [...] şi [...] nu au formulat cereri sau excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, potrivit art.344 alin.2 cod procedură penală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.03.2014 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr.64/36/2014, definitivă prin necontestare, s-a dispus:

“În baza art. 346 alin. (2) cod procedură penală, constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit la data de 27.01.2014 în dosar nr.708/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa privind pe inculpatul [...], trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 cod penal 1968, şi pe inculpatul [...], trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 cod penal 1968, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii [...] şi [...]. Stabileşte termen de judecată pentru data de 03.04.2014 pentru când se citează părţile.”

4. Date privind cercetarea judecătorească La termenul de judecată din data de 03.04.2014 cauza s-a amânat pentru pregătirea

apărării de către avocatul ales al inculpatului [...], contractul de asistenţă juridică fiind încheiat în dimineaţa zilei de 03.04.2014.

La termenul de judecată din data de 08.05.2014, apărătorul ales al părţii vătămate [...] a depus la dosar constituirea de parte civilă doar faţă de inculpatul [...] cu:

- suma de 44.000 euro, calculate la cursul zilei la data plăţii, reprezentând daune materiale constând în obligaţia asumată la capitolul 5 “Alte obligaţii” din Antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.[...]/29.09.2011; daunele materiale au fost majorate la termenul din data de 18.11.2014 cu suma de 800 lei reprezentând cota plătită de către partea vătămată [...] pentru branşamentul cu gaze a scării unde se afla imobilul respectiv;

- suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, constând în prejudiciul moral suferit ca urmare a neexecutării obligaţiei.

La acelaşi termen de judecată din data de 08.05.2014, Curtea a adus la cunoştinţa inculpaţilor [...] şi [...] prevederile art.374 alin.2 şi art.374 alin.4 cod procedură penală, ambii inculpaţi precizând că nu solicită aplicarea procedurii de judecată simplificate prev. de art.374 alin.4 cod procedură penală.

23

Cercetarea judecătorească a început la termenul din data de 08.05.2014, Curtea dând citire actului de sesizare al instanţei. Apărătorul ales al inculpatului [...] a depus la dosar decizia pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii nr.8/10.06.2013 şi înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatul [...], constând în recomandări întocmite de către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi de către Camera Executorilor Judecătoreşti de pe long Curtea de Apel Constanţa. Apărătorul ales al părţii vătămate [...] a depus la dosar adresa nr.1029/29.09.2011 a Asociaţiei de Proprietari “[...]” către S.C. [...] S.A. Constanţa prin care s-a precizat că numitul [...] a achitat în calitate de viitor proprietar, prin [...], contribuţia la partea comună pentru branşamentul scării la instalaţia de gaze naturale, la dosar fiind depusă şi chitanţa aferentă de plată a sumei de 800 lei.

Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 18.11.2014, potrivit art.388 cod procedură penală, părţile punând concluzii atât asupra fondului cauzei cât şi, raportat la schimbările legislative intervenite la data de 01.02.2014, asupra cererilor formulate la acelaşi termen de către apărătorii celor doi inculpaţi de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul [...] din infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracţiunea de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal;

- pentru inculpatul [...] din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal 1969 în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal. Înainte de încheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de

18.11.2014, Curtea a acordat inculpatului [...] ultimul cuvânt, potrivit art.389 cod procedură penală, inculpatul susţinând că este nevinovat şi că şi-a făcut datoria; deşi legal citat, având angajat un avocat ales şi având termen în cunoştinţă, inculpatul [...] a lipsit de la termenul de judecată din data de 18.11.2014, nedepunând la dosar nici o dovadă privind imposibilitatea obiectivă de prezentare în faţa Curţii la acest termen.

Curtea a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar.

5. Examinarea mijloacelor de probă administrate şi stabilirea stării de fapt 5.1. Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...]

În luna august 2011 partea vătămată [...], student la Universitatea [...]

Constanţa, a dat un anunţ în ziarul ”Telegraf” cu privire la intenţia de a achiziţiona o garsonieră sau un apartament în Municipiul Constanţa.

24

Partea vătămată [...] a fost contactată telefonic de inculpatul [...] care i-a oferit lui [...], spre vânzare, garsoniera – proprietate personală situată în Municipiul Constanţa, [...].

În urma negocierilor purtate, partea vătămată a declarat că a fost de acord cu preţul propus de inculpatul [...], respectiv suma de 26.000 EURO şi, în consecinţă, partea vătămată [...] şi tatăl său, martorul [...], au convenit cu inculpatul [...] să încheie cu acesta un antecontract de vânzare – cumpărare şi să se plătească un avans de 22.000 EURO deoarece partea vătămată nu dispunea de suma integrală care reprezenta preţul convenit, aspecte care reies din coroborarea declaraţiilor date de către partea vătămată [...] cu declaraţiile inculpatului [...] şi cu declaraţiile martorului [...].

Partea vătămată [...], martorul [...] şi inculpatul [...] s-au deplasat la BNP [...] şi [...] unde, în prezenţa notarului public [...] [...] s-a procedat la încheierea, în formă autentică, a antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011.

Potrivit antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat în formă autentică coroborat cu declaraţia notarului public [...], cu declaraţiilor date de către partea vătămată [...], de inculpatul [...] şi de martorul [...], s-au stabilit următoarele: - preţul imobilului garsonieră a fost stabilit de comun acord la suma de 26.000 euro; - la momentul perfectării antecontractului de vânzare – cumpărare partea vătămată [...] a achitat învinuitului [...] suma de 22.000 EURO prin virament bancar din contul lui [...] – tatăl cumpărătorului deschis la BRD Groupe Societe Generale în contul inculpatului [...] deschis la aceeaşi bancă; - diferenţa de preţ de 4.000 EURO urma să fie achitată de către partea vătămată [...] în 2 tranşe, respectiv suma de 2.000 EURO până la data de 30.09.2012 şi suma de 2.000 EURO până la data de 30.09.2013; - actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei urma să fie încheiat la data de 30.09.2013, în caz contrar inculpatul [...] urmând să îi achite părţii vătămate dublul avansului primit sau partea vătămată putând să se adreseze instanţei civile în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru garsoniera respectivă; - s-a convenit de comun acord ca eliberarea garsonierei de către inculpatul [...] să se facă la data de 31.10.2011, dată la care partea vătămată urma să intre în posesia de fapt a bunului imobil; - la data de 29 septembrie 2011 imobilul care a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare făcea obiectul unei ipoteci instituite în favoarea SC [...] SA pentru suma de 7.500 EURO.

Conform capitolului 6 din antecontractul de vânzare – cumpărare s-a procedat la notarea antecontractului de vânzare – cumpărare în Cartea Funciară a localităţii Constanţa nr. [...] (nr. CF vechi [...]), în conformitate cu prevederile Legii 7/1996 republicată.

25

Curtea reţine că martora notar public [...] [...] a declarat că învinuitul [...] şi-a îndeplinit obligaţia de a radia ipoteca instituită asupra imobilului din Municipiul Constanţa, [...], ipoteca fiind radiată la data de 7 octombrie 2011 iar învinuitul [...] a predat cheile imobilului către [...] care a intrat în posesia de fapt a acestuia.

După intrarea părţii vătămate [...] în posesia de fapt a imobilului din Municipiul Constanţa, [...], între [...] şi inculpatul [...] au apărut discuţii în urma cărora inculpatul a solicitat restituirea cheilor garsonierei, motivând că nu are să locuiască şi nici nu are unde să mute mobila din garsonieră.

În aceste împrejurări, partea vătămată a solicitat serviciile de asistenţă juridică ale avocatului [...], încheindu-se în acest sens contractul de la fila 129.

La data de 14 octombrie 2011 av. [...], însoţită de partea vătămată [...], s-a deplasat la BNP [...] [...] unde, în prezenţa inculpatului [...], unde notarul public a procedat la autentificarea actului adiţional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. [...] din 14 octombrie 2011) prin care partea vătămată [...] şi inculpatul [...] au convenit de comun acord ca:

- diferenţa de preţ de 4.000 EURO rămasă de plată să fie plătită de partea vătămată inculpatului [...] până la data de 25.01.2012;

- inculpatul [...], în calitate de promitent – vânzător să elibereze apartamentul promis spre vânzare până la data de 15 ianuarie 2012 iar actele de vânzare – cumpărare să fie perfectate până la data de 25 ianuarie 2012.

La data de 25 ianuarie 2012 av. [...] s-a deplasat la BNP [...] [...], conform celor convenite la data de 14 octombrie 2011, pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare a imobilului din Municipiul Constanţa, [...].

Inculpatul [...] nu s-a prezentat în faţa notarului public dar l-a trimis, în calitate de mandatar, pe av. [...] care urma să solicite prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare a imobilului în litigiu, cu trei luni, aspecte care reies din contractul de asistenţă juridică din data de 22 ianuarie 2012 coroborate cu declaraţiile martorului [...], cu declaraţiile părţii vătămate [...] şi cu declaraţiile martorei [...] [...]; această prelungire a termenului a fost motivată, astfel cum a declarat martorul [...], de dorinţa inculpatului [...] de a-şi finaliza amenajările la un imobil unde ar fi intenţionat să se mute.

Partea vătămată [...] nu a fost de acord cu termenul de trei luni care fusese propus de [...] prin mandatarul său – avocat [...], şi în consecinţă s-a procedat la întocmirea unui înscris olograf intitulat proces – verbal prin care părţile au convenit ca vânzarea – cumpărarea să fie perfectată până la data de 30 ianuarie 2012.

Ulterior, termenul menţionat în cuprinsul înscrisului întocmit a fost modificat pentru data de 6 februarie 2012.

Înscrisul intitulat ”proces - verbal” a fost redactat olograf de av. [...] iar modificările asupra termenului stabilit pentru perfectarea vânzării – cumpărării din 30 ianuarie 2012 în 6 februarie 2012 s-au realizat cu acordul ambelor părţi.

26

Perfectarea contractului de vânzare – cumpărare la data de 25 ianuarie 2012 nici nu ar fi fost posibilă deoarece, astfel cum a declarat notarul public [...], cartea funciară a imobilului din Municipiul Constanţa, [...] fusese blocată ca urmare a extrasului de autentificare solicitat de BNP [...] pentru acelaşi imobil la data de 13 ianuarie 2012, având în vedere că inculpatul [...] făcuse demersuri în cursul lunii decembrie 2011 să vândă aceeaşi garsonieră unei alte persoane pentru suma de 31.000 EURO, astfel cum reiese din declaraţiile date de către inculpatul [...] coroborate cu declaraţiile martorei [...] (notar public).

Astfel, între notarul public [...] şi notarul public [...] a avut loc o discuţie telefonică cu privire la demersurile făcute de ultimul notar, comunicându-i-se notarului public [...] că referitor la acest imobil exista deja un promitent – cumpărător.

Referitor la împrejurările în care notarul public [...] a solicitat Biroului de Carte Funciară extras de autentificare pentru imobilul din Municipiul Constanţa, [...], aceasta a declarat că în cursul lunii ianuarie 2012 s-a prezentat la biroul său notarial învinuitul [...] care şi-a exprimat intenţia de a înstrăina imobilul din Municipiul Constanţa, [...] , cumpărător fiind altă persoană decât partea vătămată [...]; întrucât s-a constatat existenţa notării antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat cu partea vătămată [...], notarul public [...] i-a comunicat inculpatului [...] că se află în imposibilitatea încheierii unui alt contract de vânzare – cumpărare cu o altă persoană sau numai cu acordul expres al primului promitent – cumpărător; după această discuţie, inculpatul [...] nu a mai revenit la BNP [...].

La data de 13 februarie 2012 partea vătămată [...] a procedat la notificarea învinuitului [...] prin intermediul BEJ [...] solicitându-i prezenţa la sediul notarului public [...] [...] la data de 20 februarie 2012, h. 1200, în vederea achitării sumei de 4.000 EURO reprezentând restul de preţ al vânzării imobilului din Municipiul Constanţa, [...] şi a perfectării contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică (notificarea de la fila 15).

Din declaraţiile martorului [...], Curtea reţine că la data de 20 februarie 2012, ora stabilită, s-a prezentat doar partea vătămată [...] la sediul BNP [...] [...]; deoarece inculpatul [...] nu a sosit, notarul public l-a contactat telefonic pe acesta, [...] menţionându-i că se va prezenta, dar mai întârzie.

La ora 1220, la sediul BNP [...] s-a prezentat avocat [...] care primise, în aceeaşi zi, procură autentificată sub numărul 152 din 20 februarie 2012 la BNP [...] din partea inculpatului [...]; conform acestei procuri, av. [...] a fost împuternicit să-l reprezinte pe inculpatul [...] la semnarea încheierii de certificare, sens în care declaraţia inculpatului [...] care urma să se consemneze în cuprinsul încheierii urma să aibă următorul conţinut ”Eu [...], domiciliat în Municipiul Constanţa, [...], reprezentat prin mandatar, domnul avocat [...], în legătură cu promisiunea de vânzare a imobilului meu, declar că mă consider dezlegat de obligaţia de a-l vinde promitentului cumpărător, deoarece acesta a încălcat termenii antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...]/29.09.2011 la Biroul Notarilor Publici [...] şi [...] şi actelor modificatoare ulterioare”.

27

În aceste condiţii, notarul public [...] a procedat la întocmirea încheierii de certificare nr. 2 din 20 februarie 2012, h. 1645.

Din declaraţiile date de către martora notar public [...] [...] coroborate cu declaraţiile inculpatului [...] şi cu antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. [...]/01.08.2011, actul adiţional şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. [...]/06.10.2011 la BNP [...] .

Curtea mai reţine că o parte din suma de 22.000 EURO achitată cu titlu de avans de către partea vătămată [...], respectiv suma de 4.000 EURO, a fost folosită de inculpatul [...] pentru achiziţionarea unui teren în intravilanul localităţii Lazu, judeţul Constanţa (preţul total al acestui teren fiind de 8.000 EURO, însă inculpatul [...] a plătit un avans de 4.000 EURO la data de 01.08.2011, deci înainte de primirea la data de 29.09.2011 a sumei de 22.000 EURO de la partea vătămată [...]).

În acest sens, Curtea reţine că la data de 30 septembrie 2011 inculpatul [...] a achitat vânzătorilor [...] şi [...] suma de 1.700 EURO reprezentând avans din preţul total de 8.000 EURO al terenului achiziţionat de învinuit (actul adiţional autentificat sub numărul 2784 din 30 septembrie 2011). Suma de 1.700 EURO a rezultat din retragerile în numerar pe care [...] le-a făcut la data de 30 septembrie 2011 din contul bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE din suma de 22.000 EURO.

De asemenea, Curtea constată că la data de 6 octombrie 2011 inculpatul [...] a achitat integral preţul terenului achiziţionat de la familia [...] perfectându-se contractul de vânzare – cumpărare a acestui teren, conform încheierii de autentificare nr. [...] din 6 octombrie 2011 a BNP [...] de la dosar.

Suma de bani pe care inculpatul [...] a achitat-o pentru a plăti preţul integral al terenului, respectiv suma de 2.500 EURO a fost retrasă în numerar din contul inculpatului deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERAL, din suma de 22.000 EURO virată de partea vătămată.

Deci, în total, pentru datoriile expuse mai sus, inculpatul [...] a cheltuit suma de 11.500 EURO din avansul de 22.000 EURO primit de la partea vătămată [...].

Curtea mai reţine că, conform extraselor de cont furnizate de BRD GROUPE SOCIETE GENERALE din cuprinsul cărora rezultă modalitatea de utilizare a sumei de 22.000 EURO de către inculpatul [...] a rezultat că în perioada 30 septembrie 2011 – 31 ianuarie 2012 învinuitul [...] a retras, în mod succesiv sume de bani contul fiind închis la data de 31 ianuarie 2012.

Constatând că nu îi sunt suficienţi banii pentru edificarea construcţiei pe terenul cumpărat în comuna Lazu, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1520 din 14 decembrie 2011, inculpatul [...] a înstrăinat acest teren către martorul [...] în schimbul sumei de 8.000 EURO, martorul [...] precizând că, în realitate, a achitat inculpatului [...] suma de 5.000 EURO, diferenţa de 3.000 EURO reprezentând o compensare cu preţul unui viitor drept de abitaţie viageră pentru inculpatul [...].

Din declaraţiile martorilor [...] şi [...], Curtea reţine că pe la jumătatea lunii ianuarie 2012 inculpatul [...] a solicitat martorului [...] un împrumut pentru suma de

28

25.000 EURO pentru a restitui avansul primit de la partea vătămată [...], împrumut pe care îl va restitui în scurt timp având în vedere că inculpatul susţinea că a găsit un alt cumpărător care îi dădea mai mult pentru garsoniera, că martorul [...] i-a spus inculpatului [...] că nu îl împrumută, dar îl va pune în legătură cu martorul [...] (cumnatul martorului [...]), [...] fiind de acord să îl împrumute pe inculpatul [...] cu suma de 25.000 EURO pentru o perioadă de 2 săptămâni.

La data de 18 ianuarie 2012 inculpatul [...] s-a prezentat în faţa notarului public [...] unde s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub numărul 53 din 18 ianuarie 2012, contract conform căruia inculpatul a primit împrumut de la martorul [...] suma de 25.000 EURO (contractul de la fila 139 d.u.p.).

Conform prevederilor acestui contract s-a stabilit că inculpatul [...] s-a obligat să-i restituie împrumutătorului suma de 25.000 EURO până la data de 31 ianuarie 2012 fără dobândă.

Notarul public [...] a declarat că suma de 25.000 EURO nu s-a dat în prezenţa sa şi nu a cunoscut împrejurările şi motivele care au determinat realizarea acestui împrumut.

După acordarea împrumutului, [...] a aflat de la inculpatul [...] că ”a intrat în bani” nereuşind să-i restituie promitentului – cumpărător. Totodată, inculpatul [...] i-a precizat că a găsit o altă persoană care-i oferise suma de 32.000 lei drept preţ al garsonierei din Municipiul Constanţa, [...], preţ mai mare decât cel oferit de promitentul cumpărător, dar cel de-al doilea cumpărător s-a răzgândit deoarece aflase de notarea antecontractului de vânzare – cumpărare a imobilului.

În aceste condiţii, martorul [...] a declarat că l-a sfătuit pe martorul [...] să demareze procedurile de executare silită a bunurilor învinuitului [...] în scopul recuperării sumei de 25.000 EURO.

Conform declaraţiilor martorului [...], după ce inculpatul [...] a primit suma de 25.000 EURO, acesta s-a întâlnit cu martorul [...] în prezenţa martorului [...] propunându-i împrumutătorului [...] să-i restituie suma de 19.000 EURO iar diferenţa să o restituie când va avea posibilitatea, aspect pe care martorul [...] nu l-a acceptat.

Martorul [...] i-a spus inculpatului [...] că va proceda la executarea silită a contractului de împrumut prilej cu care, împrumutătorul a declarat că nu a remarcat nicio opoziţie din partea inculpatului [...], acesta fiind de acord cu procedura de executare silită.

Martorul [...] a mai precizat că inculpatul [...] a avut cunoştinţă despre faptul că obiectul executării silite îl va constitui imobilul din Municipiul Constanţa, [...], situaţie cu care învinuitul a fost de acord; inculpatul [...] i-a comunicat lui [...] dorinţa sa de a înstrăina imobilul în litigiu în schimbul sumei de 32.000 EURO, rugându-l pe împrumutător să treacă drept preţ al vânzării această sumă.

Ca urmare a acordului martorului [...], preţul de pornire al licitaţiei organizate pe parcursul executării silite a fost de 32.000 EURO. Deoarece la licitaţia organizată la data de 04.05.2012 nu s-a prezentat nicio altă persoană în afara martorului [...] interesată

29

de achiziţionarea imobilului din Municipiul Constanţa, [...], martorul [...] a achiziţionat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 EURO consemnând la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 7.000 EURO, reprezentând diferenţa dintre preţul de adjudecare al garsonierei şi creanţa sa de 25.000 EURO.

Martorul [...] a menţionat că aflând că inculpatul [...] se judecă cu o persoană şi fiindu-i teamă că va pierde garsoniera, a vândut garsoniera numitei [...] pentru suma de 30.000 EURO, ieşind astfel în pierdere cu suma de 2.000 EURO prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 30 iulie 2012 la BNP [...] în schimbul sumei de 30.

Prin urmare, Curtea reţine că la data de 14.10.2011 inculpatul [...] şi partea vătămată [...] au autentificat actul adiţional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. [...] din 14 octombrie 2011) prin care părţile au convenit de comun acord ca actul de vânzare-cumpărare a garsonierei să fie încheiat în formă autentică până la data de 15.01.2012, dată până la care partea vătămată [...] trebuia să plătească inculpatului [...] diferenţa de preţ de 4.000 EURO rămasă de plată.

Din starea de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus, Curtea constată că ulterior datei de 14 octombrie 2011 inculpatul [...] a invocat în mod nereal diverse situaţii (nu are unde să locuiască, nu are unde să-şi mute mobila din garsonieră, că partea vătămată nu şi-a achitat diverse obligaţii) pentru a nu încheia cu partea vătămată [...] actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, adevăratul motiv fiind acela că inculpatul [...] a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preţ mai mare, aspect care reiese din mijloacele de probă administrate.

Faţă de ansamblul aspectelor expuse, Curtea reţine că adevăratul motiv pentru care inculpatul [...] nu a dorit să încheie la data de 25.01.2012 cu partea vătămată actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei a fost determinat de faptul că inculpatul [...] a constatat ulterior autentificării actului adiţional din 14.10.2011 că nu îi sunt suficienţi banii pentru edificarea construcţiei pe terenul cumpărat în comuna Lazu, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1520 din 14 decembrie 2011, şi în acest condiţii inculpatul [...] a încercat să găsească un cumpărător care să îi dea mai mult pe garsonieră, respectiv 31.000 EURO.

Curtea mai reţine că în declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul [...] a precizat că avea cunoştinţă că, potrivit antecontractului de vânzare cumpărare, dacă se răzgândea trebuia să-i plătească părţii vătămate [...] suma de 44.000 EURO (dublul avansului primit de la acesta) însă s-a împrumutat de la martorul [...] cu suma de 25.000 EURO pentru a-i restitui părţii vătămate [...] doar avansul primit şi să anuleze antecontractul, însă partea vătămată [...] nu a fost de acord cu acest lucru (f.52 dosar instanţă).

Faptul că inculpatul [...] a dorit de fapt doar să-şi vândă garsoniera pentru un preţ mai mare reiese şi din faptul că în procedura executării silite inculpatul [...] a solicitat ca preţul de pornire a licitaţiei din 04.05.2012 pentru vânzarea garsonierei să fie de 32.000 EURO (spre deosebire de preţul de 26.000 EURO stabilit cu partea vătămată [...])

30

precum şi din faptul că nu a adus la cunoştinţa părţii vătămate [...] că imobilul respectiv este scos la licitaţie.

5.2. Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...]

În ceea ce priveşte procedura de executare silită desfăşurată de către inculpatul

[...] (executor judecătoresc), Curtea reţine că la data de 3 februarie 2012 martorul [...] s-a adresat B.E.J. [...] cu cerere de executare silită a contractului de împrumut autentificat sub numărul 53 din 18 ianuarie 2012 prin care l-a împrumutat pe inculpatul [...] cu suma de 25.000 EURO, sumă nerestituită la termenul scadent.

La B.E.J. [...] s-a format dosarul de executare silită nr. 307/012 iar la data de 3 februarie 2012 executorul judecătoresc [...] s-a adresat Judecătoriei Constanţa cu cerere de încuviinţare a executării silite, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 2056 din 14 februarie 2012 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în dosarul civil nr. 2905/212/2012.

Inculpatul [...] a întocmit procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi a emis somaţie către inculpatul [...] la data de 29 februarie 2012.

Inculpatul [...] a solicitat Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa notarea somaţiei nr. 307/2012 şi eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare.

Această cerere a fost înregistrată sub numărul 17.868 din 6 martie 2012 iar la data de 7 martie 2012 s-a procedat la eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare din cuprinsul căruia rezultă, în mod explicit, că în cartea funciară a imobilului din Municipiul Constanţa, [...] , partea a III a (foaie de sarcini) erau notate: - antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie

2011 a BNP [...] [...], - actul adiţional autentificat sub numărul [...] din 14 octombrie 2011 la antecontractul

de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 758 din 29 septembrie 2011, - încheierea de certificare nr. 02/20 februarie 2012 emisă de BNP [...] [...].

Deşi existau aceste notări în extrasul de carte funciară a imobilului, executorul judecătoresc [...] nu a procedat la înştiinţarea titularului acestor drepturi (respectiv pe partea vătămată [...]) despre executare imobilului respectiv.

Preţul de pornire al licitaţiei organizate pentru data de 04.05.2012 la sediul BEJ [...] a fost de 32.000 EURO.

Din procesul verbal întocmit de către inculpatul [...] cu ocazia licitaţiei organizată la data de 04.05.2012 cu privire la garsoniera inculpatului [...], Curtea reţine că s-a prezentat doar martorul [...] interesat de achiziţionarea imobilului din Municipiul Constanţa, [...], şi după 3 strigări martorul [...] a achiziţionat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 EURO consemnând la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 7.000 EURO, reprezentând diferenţa dintre preţul de adjudecare al garsonierei şi creanţa sa de 25.000 EURO.

31

După adjudecarea imobilului de către martorul [...], în baza actului de adjudecare emis la data de 5 iunie 2012, acesta l-a înstrăinat către numita [...] prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 30 iulie 2012 la BNP [...] în schimbul sumei de 30.000 EURO. 6. Rezolvarea acţiunii penale Dispoziţiile legale care reglementează rezolvarea acţiunii penale sunt cele prev. de art.396 alin.(1) cod procedură penală care prevede: “(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, Curtea reţine că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: - [...] – pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art.246 cod penal 1969, - [...] – pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal

1969. infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal 1969.

La termenul din data de 18.11.2014, potrivit art.388 cod procedură penală, apărătorii aleşi ai celor doi inculpaţi au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul [...] din infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracţiunea de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal;

- pentru inculpatul [...] din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal 1969 în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

- 6.1. Cu privire la fapta reţinută inculpatului [...]

Raportat la starea de fapt reţinută mai sus la punctul 5.1., Curtea constată că inculpatul [...] a indus în eroare pe partea vătămată [...] ulterior datei de 14 octombrie 2011 când părţile au autentificat BNP [...] [...] actul adiţional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. [...] din 14 octombrie 2011) invocând diferite motive nereale pentru a nu se încheia la data de 25.01.2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru preţul de 26.000 EURO, scopul urmărit de către inculpatul [...] fiind acela de obţine un preţ mai bun de la alt cumpărător pentru aceeaşi garsonieră (32.000 EURO) şi cauzând astfel o pagubă părţii vătămate [...] prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective şi nici nu îl poate obliga pe inculpatul [...] să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condiţiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitaţie în cadrul unei

32

proceduri de executare silită şi ulterior a fost vândută unei alte persoane, această faptă circumscrindu-se astfel unei fapte ilicite penale de înşelăciune. Curtea reţine că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind noul cod penal şi Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal. Infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 are următoarea reglementare: “(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. ………………. (3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.” Infracţiunea de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 are următoarea reglementare: “Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.” Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente prevederile art.5 alin.(1) cod penal nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei: “În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Examinând comparativ incriminările infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 raportat la cea prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014, Curtea constată că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art.244 alin.1 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 6 luni la 3 ani) în condiţiile în care infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 este sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. În consecinţă, în baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică dată faptei reţinute inculpatului [...] din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3 cod penal 1969 în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal. Faţă de ansamblul aspectelor expuse, Curtea constată că fapta inculpatului [...] care a indus în eroare pe partea vătămată [...] ulterior datei de 14 octombrie 2011 când părţile au autentificat BNP [...] [...] actul adiţional la antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare nr. [...] din 14 octombrie 2011) invocând diferite motive nereale pentru a nu

33

se încheia la data de 25.01.2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru preţul de 26.000 EURO, scopul urmărit de către inculpatul [...] fiind acela de obţine un preţ mai bun de la alt cumpărător pentru aceeaşi garsonieră (32.000 EURO) şi cauzând astfel o pagubă părţii vătămate [...] prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective şi nici nu îl poate obliga pe inculpatul [...] să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condiţiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitaţie în cadrul unei proceduri de executare silită şi ulterior a fost vândută unei alte persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuniide înşelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal. Sub aspectul laturii obiective, Curtea reţine că în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012 inculpatul [...] a invocat în mod nereal diferite motive (nu are unde să locuiască, nu are unde să-şi mute mobila din garsonieră, că partea vătămată nu şi-a achitat diverse obligaţii) pentru a nu încheia cu partea vătămată [...] actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei la data de 25.01.2012 pentru preţul de 26.000 EURO, astfel cum părţile au convenit de comun acord la data de 14.10.2011 prin actul adiţional la antecontractul de vânzare cumpărare a garsonierei. Curtea constată însă că adevăratul motiv a fost însă determinat de faptul că inculpatul [...] a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preţ mai mare (aprox. 31.000 EURO); deoarece nu a reuşit pentru că era blocată cartea funciară a imobilului respectiv (ca efect al notării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată [...]) a făcut un împrumut de la martorul [...] pentru suma de 25.000 EURO şi ulterior garsoniera a fost vândută pentru preţul de 32.000 EURO în cadrul unei proceduri de executare silită pentru restituirea acestui împrumut, inculpatul [...] neaducând la cunoştinţa părţii vătămate [...] că imobilul respectiv este executat silit şi astfel cauzând părţii vătămate o pagubă importantă prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective şi nici nu îl poate obliga pe inculpatul [...] să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condiţiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitaţie în cadrul unei proceduri de executare silită şi ulterior a fost vândută unei alte persoane. Folosul patrimonial astfel obţinut de către inculpatul [...] este injust, având în vedere că prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 la BNP [...] inculpatul [...] s-a obligat faţă de partea vătămată [...] potrivit pct.4 par.3 din antecontract “să nu închei după data semnării prezentului antecontract nicio promisiune de vânzare, promisiune de ipotecare, act de dispoziţie sau de cedare a vreunui drept în legătură cu imobilul descris în cuprinsul acestui act către terţi”. Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul [...] a acţionat cu intenţie directă, acest aspect reieşind din aspectele expuse la reţinerea stării de fapt la punctul 5.1. cu privire la netemeinicia motivelor invocate de către inculpatul [...] pentru

34

imposibilitatea prezentării la BNP [...] în data de 25.01.2014 pentru încheierea actului autentic precum şi pentru amânarea încheierii actului autentic. Curtea mai constată că nu se poate reţine doar o neexecutare de către inculpatul [...] a clauzelor antecontractului de vânzare cumpărare, ci din totalitatea demersurilor efectuate de către acesta reieşind că a urmărit de fapt să îl inducă în eroare pe partea vătămată [...] pentru a nu încheia actul autentic şi între timp să reuşească să vândă acelaşi imobil unei alte persoane pentru un preţ mai mare. 6.2. Cu privire la fapta reţinută inculpatului [...] Raportat la starea de fapt reţinută mai sus la punctul 5.2., Curtea constată că în procedura executării silite a imobilului garsoniera – proprietate personală a inculpatului [...] situată în Municipiul Constanţa, [...], inculpatul [...] nu l-a înştiinţat pe partea vătămată [...] despre vânzarea la licitaţie publică a acestui imobil, în condiţiile în care în cartea funciară a acestui imobil s-a notat la foaia de sarcini la punctul 3 antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 de către BNP [...] între inculpatul [...] în calitate de promitent vânzător şi partea vătămată [...] în calitate de promitent cumpărător. Curtea reţine că potrivit art.500 alin.3 vechiul cod de procedură penală (în vigoare la data efectuării de către inculpatul [...] a procedurii de executare silită a imobilului menţionat mai sus) executorul judecătoresc va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului, aşa cum prevăd dispoziţiile art.500 alin.4 cod procedură civilă. Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] prin care a susţinut că nu avea obligaţia de a-l încunoştiinţa pe partea vătămată [...] cu privire la executarea silită a imobilului respectiv deoarece antecontractul de vânzare cumpărare notat în Cartea funciară a imobilului la foaia C nu reprezintă un drept real sau o sarcină ci un drept de creanţă. Este adevărat că prin decizia nr.8/10.06.2013 pronunţată în interesul legii de către Î.C.C.J. s-a decis că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, reţinându-se în motivare că prin această acţiune reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului.

Curtea reţine însă că în sensul sarcinilor care se menţionează la foaia C de sarcini a cărţii funciare a unui imobil nu sunt doar dezmembrămintele dreptului de proprietate ci toate sarcinile care grevează imobilul şi sunt însoţite de interdicţia de grevare, închiriere sau înstrainare a imobilului.

Astfel, Curtea are în vedere că atât literatură juridică, cât şi practică judiciară au avut în vedere că la foaia C de sarcini a unui imobil se înscriu:

35

- drepturile de superficie, - servitutea asupra imobilului aservit, - dreptul de uz, - dreptul de uzufruct, - dreptul de abitaţie, - ipoteca, precum şi: - locaţiunea,vânzarea unei păduri spre tăiere, cesiunea de venituri; - faptele, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile înscrise în această parte; - sechestrul,urmărirea silită a imobilului sau a veniturilor sale.

Prin urmare, Curtea constată că notarea în carte funciară a imobilului respectiv la Foaia C de sarcini la punctul 3 a antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 de către BNP [...] între inculpatul [...] în calitate de promitent vânzător şi partea vătămată [...] în calitate de promitent cumpărător constituie o sarcină (în sensul unui drept personal al părţii vătămate [...]) care greva imobilul respectiv atâta timp cât atrăgea interdicţia de înstrăinare a imobilului respectiv. În acest sens, Curtea reţine că prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 la BNP [...] inculpatul [...] s-a obligat faţă de partea vătămată [...] potrivit pct.4 par.3 din antecontract “să nu închei după data semnării prezentului antecontract nicio promisiune de vânzare, promisiune de ipotecare, act de dispoziţie sau de cedare a vreunui drept în legătură cu imobilul descris în cuprinsul acestui act către terţi”. De asemenea, Curtea mai reţine că în momentul în care în luna decembrie 20011 inculpatul [...] a încercat să vândă acelaşi imobil unei alte persoane la Biroul notarului public [...] aceasta i-a spus inculpatului [...] că acea notare reprezintă o interdicţie de înstrăinare. Curtea constată că această interdicţie de înstrăinare vizează atât varianta vânzării prin act autentic de vânzare cumpărare, cât şi vânzarea în cadrul unei proceduri de executare silită, legiuitorul nefăcând nici o distincţie cu privire la modalitatea prin care se poate realiza înstrăinarea imobilului. Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că inculpatul [...], în calitate de executor judecătoresc, avea obligaţia, prevăzută de art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, să înştiinţeze pe partea vătămată [...] despre executarea silită a imobilului care făcea obiectul antecontractului de vânzare cumpărare (notat la foia C de sarcini a imobilului) şi să-l citeze la termenele fixate pentru vânzarea imobilului. Curtea constată că nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] prin care a invocat nerespectarea de către registratorul din cadrul OCPI Constanţa a prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996 (în forma vigoare la data de 06.03.3012 când s-a notat somaţia imobiliară), atâta timp cât inculpatului [...] îi revenea obligaţia prevăzută de art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, să înştiinţeze pe partea vătămată [...] despre executarea silită a imobilului care făcea obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.

36

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 alin.1 cod penal 1969 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu a inculpatului [...], Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul [...] a omis “cu ştiinţă” să înştiinţeze pe partea vătămată [...] despre executarea silită a imobilului respectiv. În acest sens, Curtea reţine că din niciun mijloc de probă administrat în prezenta cauză (în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătoreşti):

- nu reiese că inculpatul [...] l-ar fi cunoscut anterior pe inculpatul [...] sau pe vreunul dintre martorii [...] sau [...], acestea find persoanele care au discutat cu inculpatul [...] privind executarea imobilului respectiv; din declaraţia martorului [...] coroborată cu declaraţia martorului [...] ( cumnatul martorului [...]) reiese că pentru a-şi recupera suma de 25.000 EURO împrumutată inculpatului [...] au mers la Biroul executorului judecătoresc [...] deoarece era cel mai apropiat de domiciliul martorului [...];

- nu reiese că inculpatul [...] a omis cu ştiinţă să încunoştiinţeze pe partea vătămată [...] despre executarea silită a imobilului respectiv, atâtat timp cât nu s-a dovedit că prin acest demers ar fi urmărit sau acceptat vătămarea intereselor părţii vătămate [...];

- nu reiese că în alte dosare execuţionale similare inculpatul [...] ar fi înştiinţat şi citat pe promitenţii cumpărători menţionaţi în antecontractul de vânzare cumpărare notat în foaia C de sarcini a imobilului care făcea obiectul executării silite, pentru a se putea reţine că în prezenta cauză inculpatul [...] a procedat cu totul altfel decât procedase anterior în dosare execuţionale asemănătoare.

În consecinţă, Curtea constată că sunt aplicabile cu privire la această faptă prevederile art.4 alin.2 cod procedură penală: “După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Prin urmare, Curtea reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 alin.1 cod penal 1969 sub aspectul laturii subiective a acestei infracţiuni, neputindu-se reţine fără putinţă de tăgadă că inculpatul [...] a comis infracţiunea cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv cu intenţie directă potrivit art.19 alin.(1) pct.1 lit.a) cod penal 1969 sau cu intenţie indirectă potrivit art.19 alin.(1) pct.1 lit.b) cod penal 1969. Curtea constată totuşi că deşi inculpatul [...] nu a prevăzut rezultatul faptei sale (vătămarea intereselor părţii vătămate [...] prin neînştiinţarea acestuia despre executarea silită a imobilului respectiv), inculpatul [...] trebuia şi putea să-l prevadă având în vedere atât pregătirea sa profesională de executor judecătoresc cât şi experienţa profesională raportat la obligaţia de a cunoaşte şi aplica prevederile art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, impunându-se reţinerea comiterii de către inculpatul [...] a infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Curtea reţine că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind noul cod penal şi Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal.

37

Infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 are următoarea reglementare: “(1) Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.” Infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 are următoarea reglementare: “Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Prin urmare, Curtea constată că sunt incidente prevederile art.5 alin.(1) cod penal nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei: “În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Examinând comparativ incriminările de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la cea prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014, Curtea constată că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la o lună la 2 ani) în condiţiile în care infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 din codul penal în vigoare din 01.02.2014 este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. În consecinţă, în baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică dată faptei reţinute inculpatului [...] din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 cod penal 1969 în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal. Curtea constată că fapta inculpatului [...] care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. [...], nu a înştiinţat pe partea vătămată [...], potrivit art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă, cu privire la procedura executării silite a imobilului garsonieră proprietatea inculpatului [...] care încheiase anterior cu partea vătămată [...] antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul [...] din 29 septembrie 2011 la BNP [...], antecontract care fusese notat la pct.3 în foaia C de sarcini a imobilului respectiv, şi a produs astfel o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate [...] întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

38

Inculpatul [...] îndeplineşte cerinţa subiectului activ de funcţionar public, în sensul art.147 alin.1 cod penal 1969, având în vedere că activitatea unui executor judecătoresc se circumscrie serviciilor de interes publi, în sensul art.145 cod penal 1969. Sub aspectul laturii obiective, Curtea reţine că în perioada martie-mai 2012, după încuviinţarea executării silite a imobilului, inculpatul [...] a omis să înştiinţeze pe partea vătămată [...], cu privire la procedura executării silite a imobilului garsonieră proprietatea inculpatului [...], potrivit art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă: executorul judecătoresc va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului, aşa cum prevăd dispoziţiile art.500 alin.4 cod procedură civilă, efectuarea acestei înştiinţări şi citaţii reprezentând astfel îndatoriri de serviciu. Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul [...] a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere prev. de art.19 alin.(1) pct.2 lit.b) cod penal 1969, inculpatul [...] trebuind şi putând să prevadă vătămarea importantă a intereselor legale a părţii vătămate având în vedere atât pregătirea sa profesională de executor judecătoresc cât şi experienţa profesională raportat la obligaţia de a cunoaşte şi aplica prevederile art.500 alin.3 vechiul cod procedură civilă. Este îndeplinită şi cerinţa urmării produse prin comiterea acestei infracţiuni, respectiv vătămarea importantă a intereselor legale ale părţii vătămate [...], având în vedere că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective şi nici nu îl poate obliga pe inculpatul [...] să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condiţiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitaţie în cadrul unei proceduri de executare silită şi ulterior a fost vândută unei alte persoane. În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi perspectivele reduse ale părţii vătămate [...] de executare a clauzei prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu inculpatul [...], respectiv obligaţia inculpatului [...] de a plăti părţii vătămate [...] suma de 44.000 EURO (dublul avansului primit) fiindcă nu şi-a respectat obligaţia de a-i vinde imobilul respectiv, având în vedere atât faptul că părţii vătămate i s-au respins 2 acţiuni în instanţă prin care a solicitat anularea executării silite a garsonierie respective cât şi faptul că inculpatul [...] nu deţine bunuri mobile sau imobile din a căror executare silită să se obţină suma de 44.000 EURO. 7. Individualizarea judiciară a pedepselor Faţă de modalitatea de soluţionare a acţiunii penale astfel cum a fost expusă mai sus la punctele 6.1. şi 6.2., Curtea constată că: - inculpatul [...] urmează a fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal; - inculpatul [...] urmează a fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal.

39

Curtea constată că aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal se face global, cu privire la toate instituţiile, fie cele prevăzute în codul penal 1969 fie cele prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

Prin urmare, la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute de codul penal 1969 iar la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

7.1. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] Având în vedere apectele expuse mai sus, pentru inculpatul [...] se vor avea în

vedere dispoziţiile prevăzute de art.74 cod penal în vigoare din 01.02.2014 privind criteriile generale de individualizare a pedepsei:

“(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale

infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.” Prin urmare, Curtea va reţine modalitatea concretă de comitere a faptei de către

inculpatul [...], motivul săvârşirii acţiunii şi scopul urmărit (multitudinea de demersuri efectuate de acesta cu rea-credinţă pentru a nu încheia cu partea vătămată [...] în data de 25.01.2015 actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, timp în care inculpatul [...] a căutat să vândă aceeaşi garsonieră unei alte persoane pentru un preţ mai mare), consecinţele infracţiunii comise (neîncheierea cu partea vătămată [...] a actului autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, în prezent existând posibilităţi reduse a părţii vătămate de a valorifica antecontractul de vânzare cumpărare în condiţiile în care garsoniera respectivă a fost executată silit iar din preţul obţinut s-a achitat un împrumut de 25.000 EURO luat de inculpatul [...] de la martorul [...]), conduita inculpatului [...]

40

după comiterea infracţiunii (nu a recunoscut comiterea infracţiunii, invocând în mod nereal nerespectarea de către partea vătămată [...] a unor obligaţii din antecontractul de vânzare cumpărare).

Raportat la aspectele expuse mai sus, precum şi la limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 cod penal (închisoare de la 6 luni la 3 ani), la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părţii vătămate (44.000 EURO, reprezentând potrivit antecontractului de vânzare cumpărare dublul avansului primit de inculpatul [...] de la partea vătămată [...]), Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special al pedepsei, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi pedepsele complementare, Curtea are în vedere dispoziţiile art.12 alin.(1) din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal: “În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă”, fiind astfel aplicabile dispoziţiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014, raportat la aspectele expuse mai sus la punctul 6.1.

În consecinţă, raportat la natura infracţiunii comise şi de modalitatea de comitere a acesteia, în baza art.65 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, Curtea va interzice inculpatului [...] cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal.

În baza art.67 alin.(1) cod penal, cu aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012, Curtea va interzice inculpatului [...], cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art.68 alin.(1) lit.b) cod penal.

7.2. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] Având în vedere apectele expuse mai sus, în preambulul pct.7, pentru pentru

inculpatul [...] se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute de art.72 alin.1 codul penal 1969 privind criteriile generale de individualizare a pedepsei: “(1) La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

În consecinţă, la stabilirea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului [...] pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea are în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege (închisoare de la o lună la 2 ani), modul şi împrejurările de săvârşire a faptei, gradul de pericol social al faptei, urmările produse (perspectivele reduse ale părţii vătămate [...] de executare a clauzei prevăzute în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu inculpatul [...], respectiv obligaţia inculpatului [...] de a plăti părţii vătămate [...] suma de

41

44.000 EURO (dublul avansului primit) fiindcă nu şi-a respectat obligaţia de a-i vinde imobilul respectiv, având în vedere atât faptul că părţii vătămate i s-au respins 2 acţiuni în instanţă prin care a solicitat anularea executării silite a garsonierie respective cât şi faptul că inculpatul [...] nu deţine bunuri mobile sau imobile din a căror executare silită să se obţină suma de 44.000 EURO), astfel că va aplica inculpatului [...] o pedeapsă orientată între minimul special şi maximul special al pedepsei, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi pedepsele complementare, Curtea are în vedere dispoziţiile art.12 alin.(1) din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal: “În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă”.

În raport de aspectele expuse mai sus la punctul 6.2. prin care s-a constatat că pentru inculpatul [...] legea penală mai favorabilă global este codul penal 1969, Curtea urmează a face aplicarea prev. art. 71 cod penal 1969.

Prin urmare, în ceea ce priveşte interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1969, Curtea constată, în baza art. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, şi cu art. 11 din Constituţia României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziţii legale interne, în lumina celor statuate de Curte in cauza Hirst c. Marii Britanii.

Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată şi discreţionară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.

În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanţe, în temeiul dreptului intern şi intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetăţeneşti, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancţiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile şi pertinente, ţinând de natura sau de gravitatea faptelor săvârşite.

Pe cale de consecinţă, Curtea nu va face aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a) teza I Cod penal constând în interzicerea dreptului de a alege autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

Faţă de ansamblul motivelor expuse, în baza art. 71 cod penal 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, Curtea va aplica inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a), lit.b) cod penal 1969.

42

8. Individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepselor Şi în ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, Curtea

constată că sunt incidente aspectele expuse mai sus în preambul la pct.7 cu privire la decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

Prin urmare, raportat la aspectele expuse la punctele 6.1. şi 6.2., la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei pentru inculpatul [...] se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute de codul penal 1969 iar la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] se vor avea în vedere dispoziţiile prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014.

8.1. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei,

Curtea are în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv şi coercitiv al pedepsei. Raportat la modalitatea concretă a faptei, la vârsta inculpatului [...] (61 ani în prezent), la starea de sănătate a acestuia (prezintă sechele în urma unui accident rutier din 2011 pentru care a suferit o operaţie la piciorul stâng, iar în februarie 2014 a suferit câteva fracturi costale), la faptul că nu a suferit anterior alte condamnări precum şi la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată (2 ani închisoare), Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că aplicarea pedepsei şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul [...] nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, raportat la modalitatea de comitere a faptei şi la necesitatea conştientizării de către inculpat a faptei sale şi a consecinţelor produse, raportat la atitudinea procesuală a acestuia de nerecunoaştere a faptei comise.

În consecinţă, în baza art. 91 alin. (1) cod penal, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 cod penal.

În baza art. 93 alin. (1), (2), (3) cod penal cu referire la art.404 alin.(2) cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, Curtea va impune inculpatul [...] respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea

sa;

43

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor

sale de existenţă; f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de

probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii comunitare; g) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei; h) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90

de zile în cadrul uneia dintre următoarele 2 entităţi: Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa sau Căminul pentru Persoane Vârstnice din Municipiul Constanţa.

În baza art. 94 alin. (1) cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) cod penal se vor comunica Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art.404 alin.(2) cod procedură penală, Curtea va atrage atenţia inculpatului [...] asupra dispoziţiilor art.96 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Având în vedere că regimul pedepsei accesorii urmează regimul pedepsei principale a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.65 alin.(1) cu referire la art.66 lit.a),b) cod penal aplicată inculpatului [...] se va executa din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

8.2. Individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul [...] În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei

pentru inculpatul [...], Curtea are în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv şi coercitiv al pedepsei prevăzut de art.52 cod penal 1969.

Raportat la modalitatea concretă a faptei, la vârsta inculpatului [...] (46 ani în prezent), la natura infracţiunii comise, la forma de vinovăţie (culpă fără prevedere), la faptul că nu a suferit anterior alte condamnări, la cuantumul pedepsei care urmează a fi aplicată (1 an închisoare), Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele art.81 cod penal 1969 privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciindu-se că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul [...] şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

În consecinţă, în baza art.81 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art.82 alin.1 cod penal 1969.

44

Curtea va pune în vedere inculpatului [...] dispoziţiile art.83 cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.71 alin. 5 cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 alin.(1) lit.a) ( teza a II-a ), b) cod penal 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

9. Rezolvarea acţiunii civile Curtea constată că la termenul de judecată din data de 08.05.2014, apărătorul ales

al părţii vătămate [...] a depus la dosar constituirea de parte civilă doar faţă de inculpatul [...] cu:

- suma de 44.000 euro, calculate la cursul zilei la data plăţii, reprezentând daune materiale constând în obligaţia asumată la capitolul 5 “Alte obligaţii” din Antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.[...]/29.09.2011; daunele materiale au fost majorate la termenul din data de 18.11.2014 cu suma de 800 lei reprezentând cota plătită de către partea vătămată [...] pentru branşamentul cu gaze a scării unde se afla imobilul respectiv;

- suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, constând în prejudiciul moral suferit ca urmare a neexecutării obligaţiei.

Curtea constată că daunele materiale în cuantum de 44.000 EURO solicitate de către partea vătămată [...] sunt dovedite şi întemeiate, raportat la obligaţia contractuală a inculpatului [...] prevăzută la punctul 5 al antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu partea vătămată [...] şi autentificat sub nr.[...]/29.09.2011 la BNP [...]: “În cazul în care mă voi răzgândi sunt de acord ca cumpărătorul-promitent să aibă, la alegerea sa, unul din următoarele drepturi: fie să îi achit de două ori suma dată cu titlu de avans (n.r. 22.000 EURO), fie să se adreseze instanţei judecătoreşti competente în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare privind apartamentul sus-menţionat”.

Faţă de aspectele expuse la punctul 5.1., Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] prin care a invocat nerespectarea de către partea vătămată [...] a unor obligaţii contractuale.

De asemenea, raportat la faptul că garsoniera respectivă a fost executată silit şi ulterior adjudecatarul a vândut garsoniera unei alte persoane, Curtea constată că partea vătămată [...] nu mai are posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare privind garsoniera respectivă, raportat la faptul că părţii vătămate i-au fost respinse deja două contestaţii prin care a solicitat anularea licitaţiei prin care s-a executat silit garsoniera.

Curtea mai are în vedere şi principiul disponibilităţii care guvernează soluţionarea acţiunii civile, respectiv faptul că partea vătămată [...] a precizat că se constituie parte civilă doar faţă de inculpatul [...].

45

În consecinţă, în baza art.397 alin.(1) cod procedură penală cu referire la art.1068- art.1069 vechiul cod civil (în vigoare la data comiterii faptei), Curtea va obliga pe inculpatul [...] la plata către partea civilă [...] a sumei de 44.000 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii efective), cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă [...], Curtea constată că este evident că toate demersurile efectuate de către inculpatul [...] pentru amânarea încheierii actului autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, precum şi faptul că a aflat ulterior că garsoniera respectivă a fost vândută în cadrul unei proceduri de executare silită au fost de natură să îi creeze părţii civile [...] o stare de nelinişte, de tensiune, de îngrijorare cu privire la recuperarea avansului de 22.000 EURO plătit inculpatului [...], cauzându-i astfel suferinţe psihice.

În consecinţă, Curtea va obliga pe inculpatul [...] la plata sumei de 5.000 RON, apreciind că acest cuantum este suficient pentru compensarea suferinţelor psihice suferite în condiţiile în care inculpatul [...] urmează a fi obligat la plata unor daune materiale în cuantum de 44.000 EURO; în consecinţă, Curtea va respinge restul pretenţiilor morale solicitate de partea civilă [...] până la 10.000 RON.

10. Măsuri cu privire la cheltuielile judiciare

Curtea constată că potrivit art.274 alin.(1) cod procedură penală: “În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului”.

Curtea are în vedere la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat următoarele: - prin rechizitoriu s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli judiciare în cuantum de câte 1.500 lei

pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi; - cercetarea judecătorească a durat aprox. 1 an, fiind acordate 6 termene de judecată, fiind citate

părţile, martorii propuşi din rechizitoriu, apreciindu-se că s-au avansat cheltuieli judiciare în cuantum de 1.400 lei, deci câte 700 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi.

În consecinţă, în baza art.274 alin.1,2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpaţii [...] şi [...] la plata sumei de câte 2.200 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parţial în cuantum de 75 lei pentru avocatul desemnat din oficiu Roşu [...] Iulian se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art.276 alin.1 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul [...] la plata către partea civilă [...] a sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (2.500 lei-onorariu avocat şi 1.000 lei-cheltuieli de transport, potrivit chitanţei depusă la dosar de către avocatul ales al părţii vătămate [...] – f.47 dosar instanţă).

Decizia penală nr. 147/P/29.12.2014 Judecător redactor Dan Iulian Năstase

46

3. Executare mandat european de arestare pe teritoriul României. Potrivit mecanismelor cooperării judiciare în materie penală, respectiv art. 8 din Decizia-cadru

2008/909/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate, este important să se găsească un echilibru corect între pedeapsa impusă iniţial şi tradiţiile juridice ale statelor membre, astfel încât să nu se nască conflicte care ar putea afecta negativ funcţionarea deciziilor-cadru.

În consecinţă, întrucât deciziile-cadru se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele juridice ale statelor membre, hotărârea instanţei din statul emitent ar trebui să fie respectată şi, în principiu, nu ar trebui să existe nicio revizuire sau adaptare a acesteia, pedeapsa putând fi adaptată numai în cazul în care durata sau natura sa nu este compatibilă cu dreptul intern al statului de executare (cum ar fi o pedeapsă maximă legală). Cu toate acestea, pedeapsa adaptată trebuie să corespundă, cât mai îndeaproape posibil, pedepsei pronunţate în statul emitent.

Prin Raportul Comisiei Europene COM (2014) 57 final din 05.02.2014 către Parlamentul European şi Consiliu privind transpunerea de către statele membre a deciziei-cadru 2008/909/JAI s-a constatat că unele state membre (Polonia, Lituania) au extins posibilităţile de adaptare prin adăugarea unor condiţii suplimentare, statul de executare dobândind astfel posibilitatea de a evalua dacă pedeapsa impusă în statul emitent corespunde pedepsei care ar fi fost impusă în mod normal pentru această infracţiune în statul de executare, însă acest lucru contravine obiectivelor şi spiritului deciziei-cadru.

Art.98 alin.2 c) din Legea nr. 302/2004 republicată

Art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI

La data de 22.10.2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a sesizat Curtea de Apel Constanţa pentru executarea mandatului european de arestare faţă de persoana solicitată [...], emis la data de 12.11.2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalului din Milano ca urmare a pronunţării la data de 30.03.2009 a sentinţei penale nr.132/09-RG 1476/2009 - RGNR 565/2001 prin care persoana solicitată [...] a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 14.000 euro amendă.

La termenul de judecată din data de 23.10.2014 persoana solicitată [...] a precizat personal în faţa Curţii că nu este de acord cu predarea către autorităţile italiene şi solicită să execute pedeapsa pe teritoriul României.

Curtea reţine că art.98 alin.2 c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede un caz de refuz de executare al mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Prin urmare, faţă de refuzul persoanei solicitate [...] (cetăţean român) de executare a pedepsei pe teritoriul Italiei, Curtea constată este incident cazul prev. art.98 alin.2 c) din Legea nr. 302/2004 republicată - de refuz de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene.

47

În consecinţă, Curtea a emis adrese către autorităţile italiene, potrivit art.98 alin.2 c) din Legea nr. 302/2004 republicată transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare pentru a se desfăşura procedura recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Autorităţile italiene au comunicat Curţii copie certificată a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate [...] care a fost tradusă în limba română.

La solicitarea Curţii, autorităţile italiene au comunicat instanţei că statul italian acordă autorizaţia de a se efectua în România executarea pedepsei aplicate lui [...] prin sentinţa GUP a Tribunalului din Rimini 30/03/2009, confirmată prin sentinţa 25/05/2012 a Curţii de Apel din Bologna, irevocabilă la data de 25/10/2013, de 6 ani închisoare şi amendă de 14.000 Euro, din care trebuie dedus 1 an de arest preventiv efectuat de la data de 01.04.2008 la 30.03.3009.

Faţă de aspectele expuse mai sus, în baza art. 98 alin. 2 lit.c) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va respinge cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 132/09-RG 1476/2009-RGNR 565/2001 emis la data de 28.06.2014 de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalului din Rimini, Italia, în baza hotărârii pronunţate de Tribunalul din Rimini la data de 30.03.2009, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin hotărârea pronunţată la data de 25.05.2012, irevocabilă din 25.10.2013, privind pe persoana solicitată [...].

În consecinţă, Curtea va respinge cererea de predare a persoanei solicitate [...] în vederea executării pedepsei aplicate în baza hotărârii pronunţate de Tribunalul din Rimini la data de 30.03.2009, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin hotărârea pronunţată la data de 25.05.2012, irevocabilă din 25.10.2013.

În ceea ce priveşte recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare italiene cu privire la persoana solicitată [...], Curtea constată că prin hotărârea pronunţată de Tribunalul din Rimini la data de 30.03.2009, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin hotărârea pronunţată la data de 25.05.2012, irevocabilă din 25.10.2013, persoana solicitată [...] a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi a amenzii de 14.000 euro pentru săvârşirea infracţiunilor de inducere, favorizare şi exploatarea prostituţiei în concurs cu alţii, prev. de art.81, 110, 600 bis, 600 sexies cod penal italian, art. 3,4 şi 7 din Legea nr.75/58 (pentru părţile vătămate [...], [...], [...], precum şi pentru părţile vătămate minore [...], [...] şi [...]), fapte incriminate de legea penală română prin infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 cod penal cu aplicarea art.6 cod penal (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi), trafic de persoane prev. de art. 210 alin.1 lit.a) cod penal, cu aplicarea art.6 cod penal (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi), trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.6 cod penal (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi) şi art.213 alin.1,4 cod penal, cu aplicarea art.6 cod penal (sancţionată cu

48

închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi), toate cu aplicarea art.38 lit.a) cod penal.

Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prev. de art.155 lit.a)-e) cu referire la art.154 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată:

a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost

săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art.151.

În consecinţă, în baza art.154 alin.6 lit.a) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art.240 alin.1, art.242 alin.2 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va dispune executarea pe teritoriul României a pedepselor constând în:

- 6 ani închisoare, - amendă în echivalent RON a 14.000 euro la cursul BNR din ziua pronunţării

prezentei hotărâri, respectiv 14.000 X 4.4750 = 62.650 RON, cuantumul amenzii fiind stabilit potrivit art.61, art.62 cod penal în 250 zile-amendă (având în vedere modalitatea de stabilire a pedepsei amenzii potrivit legii penale române), cuantumul unei zile-amendă fiind de 250 RON,

executarea pedepselor realizându-se potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală român, potrivit art.160 alin.8 şi art.243 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Având în vedere natura pedepselor accesorii aplicate prin hotărârea pronunţată de Tribunalul din Rimini la data de 30.03.2009, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin hotărârea pronunţată la data de 25.05.2012, irevocabilă din 25.10.2013, Curtea va aplica persoanei solicitate [...] pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prev. de art.65 alin.1 cod penal cu referire la art.66 alin.1 lit.a), b), m) (interzicerea dreptului de se a afla în locuri frecventate de minori prin exercitarea o[...]rei sarcini în cadrul unei persoane juridice publice sau private) cod penal.

Curtea constată că prin hotărârea pronunţată de Tribunalul din Rimini la data de 30.03.2009, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin hotărârea pronunţată la data de 25.05.2012, irevocabilă din 25.10.2013, nu au fost aplicate pedepse complementare, prin prezenta hotărâre nu pot fi aplicate pedepse complementare persoanei solicitate [...].

49

În acest sens, Curtea reţine că potrivit mecanismelor cooperării judiciare în materie penală, respectiv art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate, este important să se găsească un echilibru corect între pedeapsa impusă iniţial şi tradiţiile juridice ale statelor membre, astfel încât să nu se nască conflicte care ar putea afecta negativ funcţionarea deciziilor-cadru.

În consecinţă, întrucât deciziile-cadru se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele juridice ale statelor membre, hotărârea instanţei din statul emitent ar trebui să fie respectată şi, în principiu, nu ar trebui să existe nicio revizuire sau adaptare a acesteia, pedeapsa putând fi adaptată numai în cazul în care durata sau natura sa nu este compatibilă cu dreptul intern al statului de executare (cum ar fi o pedeapsă maximă legală). Cu toate acestea, pedeapsa adaptată trebuie să corespundă, cât mai îndeaproape posibil, pedepsei pronunţate în statul emitent.

Curtea mai reţine în acelaşi sens că prin Raportul Comisiei Europene COM (2014) 57 final din 05.02.2014 către Parlamentul European şi Consiliu privind transpunerea de către statele membre a deciziei-cadru 2008/909/JAI s-a constatat că unele state membre (Polonia, Lituania) au extins posibilităţile de adaptare prin adăugarea unor condiţii suplimentare, statul de executare dobândind astfel posibilitatea de a evalua dacă pedeapsa impusă în statul emitent corespunde pedepsei care ar fi fost impusă în mod normal pentru această infracţiune în statul de executare, însă acest lucru contravine obiectivelor şi spiritului deciziei-cadru.

În baza art.144 alin.(1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va deduce din pedeapsa închisorii de 6 ani aplicată persoanei solicitate [...] perioada reţinerii şi arestării de la 01.04.2008 la 30.03.2009 (de pe teritoriul Italiei) şi de la 22.10.2014 la zi (de pe teritoriul României, din prezentul dosar).

În baza art.98 alin.7 teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării prezentei hotărâri, dispoziţie executorie.

În baza art.244 din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul neexecutării de către persoana solicitată [...], totale sau parţiale, a pedepsei amenzii stabilită prin prezenta hotărâre, autoritatea judiciară română de executare va putea dispune înlocuirea amenzii, în condiţiile art. 63 sau art.64 cod penal.

În baza art.160 alin.8 din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea definitivă se va comunica autorităţii judiciare emitente şi Ministerului Justiţiei.

Statului emitent i se vor comunica datele prev. de art.162 alin.1, 2 şi art.247 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne in sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 144/P/19.12.2014 Judecător redactor Dan Iulian Năstase

50

4. Momentul aplicării legii penale mai favorabile este data la care s-a pronunțat prima instanță. Schimbarea încadrării juridice a faptelor. Individualizarea pedepselor. Prescripția răspunderii penale.

Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a susţinut că

instanţa de fond a efectuat o greşită aplicare a legii penale mai favorabile, la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond nefiind pronunţată decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale.

Decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 06.05.2014 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), iar prin această decizie s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

Nu este întemeiată nici susţinerea inculpaţilor că era aplicabilă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.2/12014/HP/P, prin care s-a decis că „În aplicarea art.5 din codul penal, stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei”.

Prin urmare, prescripţia răspunderii penale nu mai putea fi analizată ca o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, ci urma să se analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, raportat atât la limitele de pedeapsă cât şi la termenele prescripţiei răspunderii penale astfel cum erau reglementate de codul penal 1969, pe de o parte, iar pe de altă parte astfel cum sunt reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.

În acelaşi sens, s-a pronunţat ulterior publicării deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.10/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.9/12014/HP/P.

Prin urmare, la data de 05.06.2014 când instanţa de fond a pronunţat hotărârea care face obiectul apelurilor din prezenta cauză nu era obligatorie decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr. 2/12014/HP/P, ci decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014, această ultimă decizie devenind general obligatorie.

Momentul important pentru aplicarea legii penale mai favorabile nu este cel al dezbaterilor din faţa instanţei de fond, astfel cum au susţinut inculpaţii, ci data la care s-a pronunţat prima instanţă, respectiv 05.06.2014, acesta fiind momentul în care instanţa a deliberat în urma examinării cauzei atât din perspectiva stabilirii stării de fapt, cât şi sub aspectul stabilirii dispoziţiilor legale aplicabile faţă de starea de fapt stabilită.

Decizia Curţii Constituţionale nr.265/2014

Decizia Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 14 aprilie 2014 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie nr.10/14.04.2014 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

51

Prin sentinţa penală nr.578 din data de 05.06.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.26877/212/2008, s-a hotărât:

„În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. p. rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. aşi g, al. 4 C. p., art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunile prevăzute de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, ambele cu aplicare art. 38 N.C.p., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.p. În baza art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p. condamnă inculpatul [...], la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. În baza art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. condamnă inculpatul [...] la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. aplică inculpatului [...] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p.

În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 865 C. p. 1968 dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Constată că inculpatului [...] i-a fost aplicată pedeapsa complementară de 5 ani închisoare prev. de art. 64 lit. a, teza a doua, b C. p. 1968 prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa. În temeiul art. 40 N.C. p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. dispune contopirea pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p., 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. şi 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. 1968 şi aplică inculpatului [...] pedeapsa de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni, pedeapsă rezultantă pentru inculpatul [...], de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale.

52

În baza art. 45 alin. 3 lit. a N. C. p. aplică inculpatului pedeapsa aplică inculpatului [...] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p.

În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunea prev. de art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.

În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de . art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5

zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor

sale de existenţă. Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada

20.11.2004-03.01.2005. În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul [...], din infracţiunea prev. de art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.

În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:

53

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5

zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor

sale de existenţă. Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore

începând cu ora 1615 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1615. În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunea prev. de art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.

În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap. art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c ) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5

zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor

sale de existenţă. Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore

începând cu ora 1900 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1900. În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunile prev. de art. 248-248¹ C. p şi art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p., ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunea prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.

În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.

54

de art. 48 N. C. P. rap art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c ) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5

zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor

sale de existenţă. Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore

începând cu ora 1735 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1735. Ia act de faptul că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 şi 2 C. p. p. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.” Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

În noaptea de 13/14.11.2004, în jurul orei 21,00, din dispoziţia inculpatului [...] dispecerul [...] SA GALAŢI barja nr. 30086 a fost scoasă din dana 97 de împingătorul „[...]" comandat de inculpatul [...] şi mutată la M/N „[...]", aflată în rada cheiului fluvial, lângă un convoi de barje încărcate cu clingherit; unde anterior acestei manevre fusese adusă macaraua plutitoare nr. 1472.

După aducerea barjei, au început operaţiunile de descărcare a tablei şi respectiv încărcarea acesteia în nava „[...]", cu ajutorul macaralei plutitoare MP 1472, operaţiuni ce s-au desfăşurat între orele 22,00 - 6,00, oră la care împingătorul „[...]" comandat de inculpatul [...] s-a prezentat şi a remorcat barja nr. 30086, pe care a transportat-o şi a abandonat-o în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.

La data de 15.11.2004, în baza documentelor comerciale depuse de organele vamale de cetăţeanul sirian [...], asociat şi administrator al SC '[...]" SRL Bucureşti, s-a realizat exportul tablei, conform declaraţiei vamale de export nr. 2192-118929; nava „[...]" nepărăsind teritoriul României datorită intervenţiei organelor de poliţie care au fost sesizate despre sustragerea tablei.

Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că iniţiatorii furtului de tablă au fost inculpaţii [...] şi [...], care au stabilit atât modalitatea sustragerii cât şi mijloacele prin care să fie comisă fapta iar ulterior tabla să fie valorificată şi expediată prin intermediul SC'[...]" SRL Bucureşti, administrată de cetăţeanul sirian [...].

55

Încă din luna iulie 2004 inculpaţii [...] şi [...], l-au contactat pe numitul [...] stabilind cu acesta să găsească un partener prin intermediul căruia să realizeze exportul de tablă.

Numitul [...] l-a contactat pe martorul [...], cu care avusese în trecut afaceri, în vederea efectuării exportului prin intermediul societăţii acestuia, însă acesta a refuzat, punându-l în legătură cu cetăţeanul sirian [...], care a acceptat să efectueze exportul tablei prin intermediul SC '[...]" SRL Bucureşti. Cetăţeanul sirian [...] şi numitul [...] şi inculpaţii [...] şi [...], s-au întâlnit la Hotelul „[...]" din Staţiunea Mamaia, unde au stabilit preţul de achiziţie şi modalităţile de efectuare a operaţiunii. Prezent la această întâlnire a fost şi martorul [...].

Cu prilejul acestei întâlniri, cetăţeanul sirian [...] a primit de la inculpaţii prezenţi, factura fiscală CT [...]/20.09.2004 de provenienţă a tablei, prin care face dovada că achiziţionase tablă de la SC'[...]" SRL GALAŢI; prezentând la rândul său spre semnare un contract de vânzare - cumpărare tablă.

La aceeaşi întâlnire s-a stabilit ca cetăţeanul sirian [...] să achiziţioneze o navă pentru transportul către partenerul extern; inculpaţilor [...] şi [...] revenindu-le sarcina de a se ocupa de toate celelalte operaţiuni necesare încărcării şi exportării tablei.

Exportul de tablă nu s-a putut realiza datorită lipsei macaralei plutitoare care să efectueze încărcarea, lipsa navei pentru încărcare şi a operatorului portuar care să efectueze operaţiunile.

În urma contractului încheiat la data de 11.11.2004 cu societatea [...], SC "[...]" SA GALAŢI a expediat din Portul Galaţi, prin intermediul [...] SA GALAŢI, barja nr. 30086 încărcată cu o cantitate de 1.219.738 Kg, respectiv 889 bucăţi foi tablă navală laminată, în vederea transportării în Portul Constanţa Sud-Agigea, unde, conform scrisorii de trăsură fluvială nr. 114, trebuia să fie încărcată la bordul navei „[...]" cu destinaţia Singapore.

Barja încărcată cu tablă, a plecat din Portul Galaţi în componenţa convoiului dirijat de la împingătorul „FILIAŞI" şi a ajuns în rada cheiului fluvial al Portului Constanţa Sud-Agigea, la data de 12.11.2004, staţionând aici până în ziua de 13.11.2004, când a fost introdusă sub pază în dana 97.

În cursul lunii noiembrie 2004, inculpaţii [...] şi [...] îi contactează din nou pe martorul [...] şi pe cetăţeanul sirian [...], cărora le comunică faptul că a sosit în Portul Constanţa o barjă încărcată cu tablă şi că intenţionează să facă exportul. Cetăţeanul sirian [...] a procedat la contactarea unui armator care să-i pună la dispoziţie o navă pentru încărcare, fiind astfel dirijat spre M/N „[...]".

Inculpatul [...] l-a contactat pe inculpatul [...] care era dispecerul [...] SA GALAŢI, Sucursala Constanţa, în vederea dispunerii scoateri barjei din dană cât şi pe inculpatul [...] - comandantul împingătorului „[...]", care urma să deplaseze barja din dană la nava „[...]".

Inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se ocupe

56

de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.

Pentru a nu putea fi descoperită activitatea infracţională, inculpatul [...] l-a contactat telefonic pe martorul [...] [...], director al SC „[...]", căruia i-a solicitat macaraua plutitoare MP 1472, precizându-i că urma să încheie contractul de prestări servicii ulterior, pe numele unei alte societăţi cu toate că SC „[...]" SRL CONSTANŢA, fiind operator portuar, putea încheia contractul de prestări servicii, dacă s-ar fi urmărit evidenţierea unei activităţi legale.

Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că în luna noiembrie 2004 martorul [...] care ocupa funcţia de director la SC „[...]" SRL CONSTANŢA i-a comunicat faptul că macaraua se va muta în altă dană din dispoziţia inculpatului [...].

Tot în scopul de a nu fi descoperită activitatea infracţională inculpatul [...] l-a contactat pe martorul [...], angajat la SC "[...]" SA CONSTANŢA, căruia, în schimbul sumei de 400 dolari SUA i-a solicitat ca împreună cu alţi muncitori pe care urma să-i aducă acesta din urmă, să efectueze operaţiunile de transbordare a tablei de la barjă la navă.

Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.

De asemenea, inculpatul [...] i-a solicitat angajatei sale [...] să modifice în „Document de intrare şi ieşire a mărfurilor româneşti/străine importate în/din port", nr. 30086 (real) al barjei cu tablă laminată în nr. fals 439. Martora [...] a declarat în faţa instanţei faptul că deşi nava se afla la dană şi se adusese şi o macara plutitoare pentru efectuarea încărcării, barja cu tablă nu sosise, fapt pentru care a luat o declaraţie sumară de la şeful de tură şi a păstrat-o în eventualitatea utilizării ulterioare.

În ziua de 13.11.2004, inculpatul [...], cu ajutorul împingătorului „[...]", pe care îşi desfăşura activitatea, deplasează macaraua plutitoare MP 1472 la M/N „[...]", care sosise în Portul Constanţa şi fusese acostată în Portul Constanţa Sud-Agigea special pentru încărcarea tablei, după care, în timpul nopţii, în baza discuţiilor anterioare cu inculpatul [...], barja a fost scoasă din dana 97 şi apoi a fost transportată la nava „[...]" pentru descărcare de către inculpatul [...].

În timpul nopţii, inculpatul [...] s-a întâlnit în Constanţa, în jurul orei 2,30, ca urmare a unei discuţii telefonice, cu inculpatul [...], care i-a dat inculpatului [...] suma de 40.000.000 ROL pentru plata membrilor de echipaj, în urma operaţiunilor efectuate.

Operaţiunile de descărcare din barja nr. 30086 şi încărcare în nava „[...]" au fost efectuate cu macaraua plutitoare MP 1472 şi echipa de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...].

Martorul [...] a declarat faptul că pentru activităţile desfăşurate a primit suma de 100 dolari de la martorul [...], acelaşi aspect declarându-l şi martorul [...].

57

Martorul [...] a relatat în cursul cercetării judecătoreşti modul în care a fost săvârşită infracţiunea de furt calificat relatând faptul că operaţiune a de încărcare a tablei a început la orele 23:00, iar în jurul orei 06: 00 activitatea a încetat brusc, şeful de echipă spunându-i să părăsească nava în jurul orelor 06.00, neputând fi încărcată întreaga cantitate de marfă. Declaraţia martorului [...] se coroborează cu declaraţia martorului [...] care a relatat aceleaşi aspecte.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute de martorul [...] şi cu ocazia confruntării din cursul urmăririi penale efectuată cu inculpatul [...].

Operaţiunile de încărcare au fost întrerupte brusc în dimineaţa zilei de 14.11.2004, în jurul orei 6,00, fără ca întreaga cantitate de tablă să fie încărcată (fusese încărcată doar cantitatea de 470 tone), când inculpatul [...] s-a prezentat cu împingătorul „[...]" şi a preluat barja pentru mutare. Datorită modului intempestiv de întrerupere a operaţiunilor de încărcare a tablei, doi dintre docheri au rămas în cala barjei fără a fi anunţaţi cu privire la operaţiunea de mutare a barjei, având în vedere că aproape se iluminase de ziuă şi exista riscul să fie surprinsă operaţiunea ilegală, astfel că barja a fost mutată de la nava „[...]" şi abandonată în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.

Martorul [...] a declarat faptul că l-a întrebat pe martorul [...] motivul pentru care barja nu s-a aflat sub pază, acesta comunicându-i faptul că barja a fost scoasă de sub pază în data de 13.11.2014, precum şi faptul că i-a dat numitului [...] dispoziţie ca barja să fie verificată din punct de vedere al siguranţei staţionării, lucru care s-a şi întâmplat. De asemenea martorul a relatat faptul că la data de 15.11.2004 a dat dispoziţii şefului grupei operative barjă [...] să fie efectuate verificări cu privire la marfa din barjă, care s-a deplasat la barjă şi a constatat lipsa unui număr de aproximativ 470 foi de tablă.

La finalul operaţiunilor, inculpatul [...] s-a deplasat în cabina echipajului şi le-a înmânat acestora suma de 40.000.000 ROL primită de la inculpatul [...], fără însă a le spune pentru ce anume, suma fiind împărţită între martorii [...], [...], [...] şi [...] [...], aspect relatat de martori în cuprinsul declaraţiilor date în cauză. Martorii [...] au relatat în cursul cercetării judecătoreşti faptul că toate activităţile de manevrare a barjei şi de a macaralei au fost făcute din dispoziţia inculpatului [...].

Totodată, inculpatul [...] a înmânat prin intermediul martorului [...], şef sector în cadrul S. C. [...] suma de 400 dolari SUA pentru a fi dată muncitorilor care au efectuat operaţiunile de încărcare.

A doua zi, după terminarea operaţiunilor în dimineaţa zilei de 15.11.2004, cetăţeanul sirian [...] şi inculpaţii [...] şi [...] s-au deplasat în Portul Constanţa Sud Agigea, în vederea întocmirii documentelor de export.

Astfel, cetăţeanul sirian [...] şi inculpatul [...] s-au deplasat la sediul SC „[...]" SRL CONSTANŢA unde, după ce inculpatul [...] i-a prezentat cetăţeanului sirian [...] scrisoarea de trăsură fluvială falsă spre semnare şi ştampilare cu ştampila SC „[...]" SRL Bucureşti, cetăţeanul sirian [...] împreună cu inculpatul [...] s-au deplasat la organele vamale şi au depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export.

58

Pentru dovedirea legalei proprietăţi asupra tablei sustrase, cetăţeanul sirian [...] a prezentat organelor vamale, factura fiscală internă seria CT. …, prin care făcea dovada că ar fi achiziţionat tabla de la SC '[...]" SRL GALAŢI.

Cu acest prilej, a fost întocmită declaraţia vamală de export 2192/I 18929 la data de 15.11.2004 pe baza căreia cetăţeanul sirian [...] urma să exporte cantitatea de 610 tone tablă laminată navală, beneficiarului extern [...] din localitatea Tartans din Siria.

Urmare însă sesizării conducerii [...] SA GALAŢI, cu privire la faptul că barja 30086 a fost scoasă din dana 97 unde se afla sub pază şi sustrasă tabla navală, societatea după ce în prealabil a verificat şi constatat lipsa tablei, a sesizat la rândul său organele de poliţie; fapt ce a condus la identificarea mărfii încărcate în M/N „[...]", cu puţin timp înainte ca nava să părăsească Portul Constanţa, în momentul depistării acesteia fiind întocmite formalităţile de părăsire a Portului Constanţa.

Cu această ocazie s-a procedat la inventarierea mărfii şi s-a constatat că, la bordul navei „[...]", se aflau încărcate 470 bucăţi tablă navală l[...]ată în cantitate totală de 610 tone, care în baza caracteristicilor tehnice şi a inscripţiilor producătorului, s-a stabilit că aparţine SC "[...]" SA GALAŢI, a fost încărcată şi expediată cu barja 30086, urmând să fie exportată în baza unui contract încheiat cu [...] Dubai, în Singapore.

Cele 610 tone tablă au fost recuperate şi ulterior încărcate la bordul navei cu care în realitate trebuia să se efectueze transportul maritim, respectiv M/N "[...]", fiind astfel efectuat exportul conform destinaţiei iniţiale, în speţă nefiind produs niciun prejudiciu prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor care formează obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...]. În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a criticat hotărârea de

condamnare, sub un prim aspect, din perspectiva argumentelor reţinute la momentul la care instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul [...] pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal care reglementează ca şi infracţiune fapta de a folosi la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, inculpatul fiind trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea acestei infracţiuni în forma complicităţii, arătându-se că nici rechizitoriul şi nici instanţa de fond nu dezvoltă în ce a constat ajutorul material pentru că nu se pune problema de ajutor moral, al inculpatului în legătură cu săvârşirea acestei infracţiuni, fiind o preluare fidelă din cuprinsul rechizitoriului fără a menţiona pe baza căror mijloace de probă se bazează hotărârea de condamnare; s-a susţinut că la o analiză a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, se poate constata cu uşurinţă împrejurarea că apelantul inculpat [...] nu are nici un fel de implicare în legătură cu depunerea actelor în vederea emiterii declaraţiei vamale de export, solicitând a se analiza declaraţiile comisionarului vamal [...], care a primit documentele care ulterior au fost puse în vamă şi pe baza cărora a fost întocmită şi ulterior emisă acea declaraţie vamală de export, precizând că reprezentantul exportatorului şi anume [...] s-a prezentat singur la comisionarul vamal unde a predat documentele necesare exportului, toate aceste

59

documente enumerate în declaraţia martorului [...], fără să fie însoţit sau ajutat în vreun fel de alte persoane; în acelaşi sens este şi declaraţia vameşului [...] care menţionează că nicio clipă inculpatul [...] nu s-a prezentat nici la comisionarul vamal şi nici la autoritatea vamală pentru a depune vreun act sau pentru a însoţi reprezentantul exportatorului şi anume SC [...] SRL, precum şi declaraţia martorului [...], agentul maritim care se ocupa de întocmirea documentelor necesare pentru declaraţia vamală de export, respectiv cele privind actele de transport, care a arătat că numai martorul [...] s-a prezentat şi a întocmit documentaţia respectivă; s-a mai solicitat a se avea în vedere declaraţia iniţială a inculpatului la acel moment transformat în martor, [...], din data de 17.11.2004 în care a araătat circuitul pe baza căruia au fost emise toate documente de export şi de asemenea documente comerciale, contracte de vânzare – cumpărare a mărfii respective, fiind exclusă orice participare din partea apelantului inculpat [...]; pentru aceste considerente, s-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut participaţia şi vinovăţia inculpatului [...] sub forma complicităţii în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, mai ales în condiţiile în care, faţă de autorul infracţiunii [...] s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penale, solicitând instanţei, în consecinţă, să se dispună achitarea inculpatului [...] pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. c Cod procedură penală, coroborat şi cu soluţia de netrimitere în judecată a autorului infracţiunii, [...].

Cu privire la cea de a doua infracţiune, de furt calificat, raportat la încadrarea juridică, pe calea admiterii apelului, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunii în forma tentativei, arătându-se că din actele dosarului şi din procesele – verbale încheiate rezultă că prin intervenţia organelor de urmărire penală s-a reuşit descoperirea faptei mai înainte de deposedarea părţii vătămate de bunurile respective, sens în care bunurile au fost recuperate în integralitate şi apreciază că în această situaţie nu este vorba despre o infracţiune de furt calificat în forma consumată, ci în forma tentativei; chiar dacă la acel moment mărfurile se aflau în posesia persoanei juridice care asigura transportul bunurilor, apreciază că raportat la momentul la care au intervenit organele de urmărire penală şi a fost sistată activitatea ce era în desfăşurare, se poate discuta de infracţiunea de furt calificat în forma tentativei; în măsura în care va fi admisă teoria în legătură cu momentul la care a operat deposedarea părţii vătămate de bunurile respective, s-a solicitat instanţei de apel să dispună achitarea inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fie în forma consumată fie în forma tentativei, reţinându-se participaţia sub forma complicităţii, raportat la toate documentele aflate la dosar, care atestă împrejurarea că martorul [...] a pregătit şi a desfăşurat activitatea de sustragere a cantităţii de tablă, cu câteva luni înainte de realizarea acestei activităţi infracţionale sens în care au fost întocmite toate documentele existente la dosar, neputându-se reţine afirmaţia acestuia cum că în realitate nu ştia ce se întâmplă, iar martorii audiaţi în cauză nu descriu participarea inculpatului [...] în legătură cu activităţile de sustragere a cantităţii de tablă de pe barja respectivă, arătând că în acest sens au fost audiaţi toţi angajaţii care desfăşurau activităţi fie pe barjă, fie pe macara, fie

60

pe nava pe care se încărca respectiva cantitate de tablă, atestând împrejurarea că nicio clipă inculpatul [...] nu a fost prezent în locaţia respectivă şi nu a desfăşurat niciun fel de activităţi privind sustragerea acesteia; s-a mai arătat că instanţa de fond a făcut o analiză trunchiată a declaraţiilor date de către inculpatul [...] (care un interes de a se dezvinovăţi), acesta specificând faptul că cei doi martori participanţi la serbarea respectivă nu au stat tot timpul cu ochii pe inculpatul [...], astfel încât nu au putut spune dacă în permanenţă acesta a stat în localul respectiv; cele două persoane au relatat că inculpatul nu a părăsit restaurantul pentru o perioadă mai lungă de timp ca să justifice deplasarea până în oraşul Constanţa la întâlnirea cu coinculpatul [...] şi predarea unei sume de bani pentru echipajul respectiv; în consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului formulat de inculpatul [...] şi pe calea admiterii să se dispună achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c Cod procedură penală.

Un alt motiv de apel invocat de către inculpatul [...] vizează greşita aplicare a legii penale mai favorabile la momentul judecării cauzei la instanţa de fond, când nu fusese încă pronunţată soluţia de către Curtea Constituţională şi ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, practic ulterior după pronunţarea hotărârii a fost dispusă şi publicată în Monitorul Oficial această decizie, motiv pentru care apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind lege penală mai favorabilă noua reglementare; s-a solicitat a se constata că din perspectiva aplicării unitare a legii penale, aceasta este vechiul Cod penal inclusiv din perspectiva concursului de infracţiuni şi în măsura în care instanţa va admite apelul cu privire la infracţiunea reglementate de art. 273 din Codul vamal, aplicând şi principiul non reformatio in peius având în vedere că ne aflăm numai în calea exercitată de acest inculpat, şi prin aprecierea faptului că este mai favorabilă legea penală veche din perspectiva concursului de infracţiuni, să se dispună aplicarea unei pedepse rezultante raportat la existenţa unei condamnări anterioare pentru o faptă concurentă cu păstrarea cuantumului de 3 ani cu suspendare sub supraveghere, precizând că acesta este un subsidiar în măsura în care instanţa va respinge primele două motive de apel; în acest sens s-a solicitat a se avea în vedere vechimea faptelor deduse judecăţii, practic 10 ani de la momentul respectiv, să se constate atitudinea inculpatului în intervalul de timp scurs, inclusiv actele sub aspectul circumstanţelor personale depuse la acest termen, faptul că inculpatul exercită profesia de comandant de nave strategice, în cadrul unei entităţi multinaţionale de renume, unde sunt foarte puţini români acceptaţi în această calitate de comandant, ceea ce înseamnă că a condus şi conduce şi în prezent, nave a căror valoare depăşeşte un miliard de euro fără să existe în tot acest interval nici cea mai mică abatere sau neconformitate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în plan social; s-a mai arătat că această modalitate de executare este suficientă pentru îndeplinirea scopului pedepsei, mai ales în condiţiile în care, aşa cum a reţinut instanţa de fond, nu există un prejudiciu rezultat din fapta ce face obiectul cauzei, ca un argument în plus, din perspectiva admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice şi reţinerii infracţiunii în forma tentativei.

61

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului formulat şi să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor 396 alin. 5 Cod procedură penală în referire la art.16 alin.1 în principal lit.c) şi în subsidiar lit.b) (teza a II-a) Cod procedură penală, apreciind că nu există probe care să dovedească împrejurarea că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată de către instanţa de fond; în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, apreciază că acestea nu sunt suficiente pentru a crea instanţei o convingere lipsită de echivoc că inculpatul [...] a comis infracţiunea de furt calificat, că adevăraţii făptuitori au primit calitatea de martori, iar analiza făcută de către instanţa de fond a fost superficială; s-a mai arătat că nu s-au făcut suficiente dovezi în ceea ce priveşte gradul de implicare a inculpatului la potenţiala săvârşire a faptei având în vedere că nu au fost corelate îndestulător probele din cauzele pentru care inculpatul ar fi solicitat deseori ataşarea dosarelor din cauzele disjunse iar în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii s-a arătat că vinovăţia în forma prevăzută de lege nu îi poate fi reţinută inculpatului având în vedere că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu prevăzute în fişa postului, a colaborat în acest sens, dovedind faptul că nu a avut nicio intenţie de a sustrage marfa ce formează obiectul prezentei infracţiuni, nu şi-a însuşit nimic, nu se reţine că ar fi sustras nava, iar în ceea ce priveşte marfa şi manevrele pe care acesta le-a efectuat a îndeplinit procedurile legale, respectându-le cu stricteţe, inculpatul luând barja din locaţia în care se afla executând dispoziţii pe care organele superioare la acel moment le dăduseră în mod legal, creând aparenţa de legalitate pentru inculpat; în acelaşi sens, s-a mai susţinut că nu s-a reclamat furtul barjei 30086, că vămuirea s-a făcut legal iar actele de transport erau pentru septembrie 2004 şi pe cantităţi mult mai mari, că barja 30086 nu avea capace, nu corespundea normelor legale pentru cărăuşie, nu avea sigilii pentru că sigiliile nu se puteau prinde deoarece nu avea capace, fiind astfel imposibilă sigilarea barjei.

S-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul a fost lipsit de apărare în ceea ce priveşte optarea pentru o lege mai favorabilă, având în vedere intervenirea deciziei Curţii Constituţionale de la momentul rămânerii în pronunţare a instanţei şi până la momentul soluţionării acesteia, nefiind repusă cauza pe rol, aspect care, în mod evident, a creat prejudicii inculpatului în ceea ce priveşte concluziile pe fondul cauzei.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat în condiţiile art.396 alin.5 în referire la art.16 lit.b teza a-II-a, respectiv fapta a fost săvârşită fără vinovăţie sau nu cu vinovăţia prevăzută de lege, arătându-se că apărarea se întemeiază exclusiv nu atât pe elemente de drept cât pe elementele de fapt din cauză, solicitându-se a se observa că, de 10 ani de zile de când a fost comisă fapăa, dosarul a avut mai multe modalităţi de a fi cercetat, într-un final în dosar au rămas aşa zişii păcălici ai acestei afaceri pentru că, în ceea ce îl priveşte pe [...], nu există nici un fel de probe care să susţină ideea iniţială cum că acesta, cu

62

vinovăţie ar fi participat la furtul unor cantităţi de tablă, în sensul că prin societatea pe care o conducea în calitate de administrator, nu este proprietar, ar fi participat la săvârşirea infracţiunii de furt; astfel, în luna septembrie 2004 a venit omul de afaceri, a încheiat un contract cu societatea [...], care era condusă de [...] şi în baza acestui contract, înregistrat de [...], urma ca să vină una sau mai multe nave să încarce până la 5000 tone de tablă, şi la un moment dat, în seara zilei de 13-14 noiembrie, inculpatul deşi nu se afla la serviciu a fost contactat de [...], cel care a încheiat contractul în luna septembrie că a venit nava şi că ar vrea ca să opereze, însă [...] nu era de serviciu, a luat legătura cu colegii săi, a organizat operaţiunile de încărcare – descărcare, după care a auzit după 2-3 zile că a fost sustrasă o cantitate de tablă; s-a arătat că în rechizitoriu şi în hotărârea instanţei de fond nu se spune clar complicele căruia era, respectiv dacă era complicele lui [...] sau al celorlalţi inculpaţi din cauză; s-a solicitat să se analizeze afirmaţia din rechizitoriu privind faptul că din cauza specificităţii transportării, încărcării şi descărcării acestor materiale, nu se putea organiza această operaţiune decât prin oameni specializaţi, ori, oamenii specializaţi au fost contactaţi de către inculpatul [...] şi de către adjunctul său care a fost audiat în calitate de martor, respectiv [...], au fost opriţi fără să fie trecuţi pe un statul de plată şi de aici parchetul a tras concluzia că aceste patru persoane au fost aduse noaptea să transbordeze marfa în condiţiile în care inculpatul [...] ar fi ştiut că marfa este sustrasă; s-a arătat că au fost audiaţi cei patru lucrători, precum şi inculpatul [...] şi colegul său [...] şi a rezultat că această operaţiune numai un docher specializat putea să o facă, existând declaraţiile martorului [...] care precizează: „eu lucram în acea noapte la dană şi m-am rugat de martorul [...] să mă lase şi pe mine să învăţ procedura” şi ale martorului [...]; s-a mai arătat că s-a avut în vedere o discuţie între martorul [...] [...] şi [...]. Martorul [...] [...] a declarat: „m-a sunat cineva, s-a prezentat ca fiind [...], să-i dau o macara nu ştiu ce s-a mai întâmplat”, însă ulterior, la urmărire penală, în confruntarea directă cu inculpatul dar şi în faţa instanţei de judecată declară: „nu am certitudinea că m-a sunat [...], este posibil să mă fi sunat o altă persoană, pentru că nu cunoşteam numărul, vocea şi nici pe [...]”; s-a mai arătat că s-a încercat împotriva regulamentelor şi uzanţelor portuare să se demonstreze că [...] ar fi încercat să muşamalizeze operaţiunea, ori acest fapt nu se poate, întrucât ca o macara să se deplaseze în Portul Constanţa, sunt necesare avize de la Căpitănie, există un contract ferm pentru 5000 tone şi nu pentru 1000 tone, totul era absolut la vedere, şi a fost audiată angajata [...] care a precizat: „nu m-a pus nimeni să fac nici un fel de modificare în acte, pur şi simplu din proprie iniţiativă pentru că veniseră cu altă barjă decât cea contractată iniţial în luna septembrie, am făcut modificarea respectivă; s-a solicitat a se analiza aşa-zisa conivenţă dintre inculpaţi, neexistând nicio referinţă înspre şi dinspre [...] în legătură cu vreo relaţie de cunoştinţă sau prietenie cu ceilalţi inculpaţi, nu s-a cunoscut cu niciunul dintre ei până în momentul 13/14 noiembrie 2004, nimeni nu a spus vreodată că-l cunoştea pe [...] sau că într-un fel sau altul l-au convins să facă această operaţiune care era legală şi executată în baza unui contract încheiat de societatea pe care o conducea în calitate de director. Atâta vreme cât nu există nici un fel de date că a acordat ajutor şi că avea cunoştinţă despre

63

faptul că marfa este sustrasă inculpatul nu poate fi acuzat de ceva; mai mult decât atât, toate actele care au fost predate inculpatului [...] sunt cele care au fost predate identic fără nici un fel de modificare vămii, care a considerat că actele sunt absolut legale; în ceea ce priveşte buna-credinţă a inculpatului, s-a solicitat a se observa declaraţia lui [...] – agentul maritim care declară că l-a contactat pe [...] şi l-a întrebat dacă are o dană pentru că vrea să descarce o navă, iar acesta i-a răspuns că nu are o dană liberă, ci peste o zi sau două când se va elibera dana; cu privire la prescripţie, s-a arătat că atâta vreme cât art.73 din Constituţie se referă la cine face legea în România, există şi altfel de opinii: dacă iniţial a fost dată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a precizat să se interpreteze pe instituţii autonome legile nou apărute la 1 februarie, iar ulterior Curtea Constituţională a decis că acestea trebuie interpretate global, şi prin urmare trebuie analizat dacă în perioada dintre decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia Curţii Constituţionale nu este o lege mai favorabilă, chiar dacă sunt obligatorii şi numai pentru viitor; la momentul la care au fost puse concluzii la instanţa de fond pe decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prescripţie aceasta era legea mai favorabilă.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art.16 lit.c Cod procedură penală arătându-se că nu există probe îndestulătoare pentru condamnarea inculpatului, urmând a se observa că în declaraţiilor celor 40 şi ceva de martori nu se face referire la inculpatul [...]; s-a arătat că în hotărârea instanţei de fond la fila 11 paragraful 5 se reţine că inculpatul a asigurat mijloacele materiale şi umane pentru a desfăşura operaţiunea de transbordare a mărfii, ceea ce nu este adevărat având în vedere că nimeni nu l-a cunoscut pe inculpatul [...] până la începerea procesului penal.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a învederat instanţei că inculpatul iniţial a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni, respectiv abuz în serviciu în formă calificată şi complicitate la infracţiunea de furt, reţinându-se un singur act material; s-a reţinut în rechizitoriu şi de către instanţa de fond că în calitatea sa de dispecer la [...] Galaţi – Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, ar fi dispus asupra mutării unei anumite barje 30086 la motonava [...], în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 610 tone tablă navală;.în afară de acest aspect se mai reţine la pagina 3 paragraful 3 din rechizitoriu că în noaptea de 13/14 noiembrie 2004, la ora 21,00 din dispoziţia sa barja nr.30086 a fost scoasă din dana 97 de către împingătorul [...] comandat de către inculpatul [...] şi a fost mutată la motonava [...] care se afla în rada portului fluvial lângă barje încărcate cu clingherit, unde inculpatul adresase anterior macaraua plutitoare 1472; instanţa de fond a reţinut că în afara oricarui dubiu în sarcina lui [...] a fost avut în vedere un singur act material astfel cum a fost reţinut şi în rechizitoriu, astfel încât s-a schimbat încadrarea juridică şi a fost reţinut un singur act de complicitate la furt în forma prevăzută de noul Cod penal aceasta fiind legea mai favorabilă, în condiţiile în care i s-a reţinut o singură infracţiune şi nu se mai pune în discuţie eventualul concurs de infracţiuni; s-a solicitat a se constata că infracţiunea de

64

furt şi cu atât mai mult cea de complicitate la furt nu s-ar fi putut reţine în condiţiile în care cu certitudine nu s-a produs în cauză niciun prejudiciu, chiar instanţa de fond constatând că nu s-a produs nici un prejudiciu, nu doar că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă; din toate acestea se înţelege să nu s-a produs deposedarea proprietarului mărfii; prin urmare se poate pune în discuţie în ce manieră s-ar putea reţine eventual o infracţiune de tentativă la furt calificat dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de lege care definesc latura obiectivă a infracţiunii de furt şi a tentativei la infracţiunea de furt; cu privire la actul material singular care în opinia procurorului şi a instanţei de fond defineşte latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt, s-a solicitat a se constata că nu există o singură probă care să dovedească existenţa conivenţei cu privire la niciunul dintre ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată şi condamnaţi, astfel încât nu se poate reţine că inculpatul [...] ar fi ajutat pe cineva la comiterea infracţiunii de furt; pe de altă parte, inclusiv pe calea relaţiilor solicitate de către instanţa de fond, urmare cererii pentru administrare de probe în apărare, manevrele efectuate cu ambarcaţiunile în discuţie au fost necesare pe de o parte şi s-au aflat sub controlul autorităţilor portuare ceea ce exclude chiar posibilitatea de a face manevre cu ambarcaţiuni după bunul plac cu atât mai puţin în realizarea unei activităţi frauduloase la cererea sau de conivenţă cu alte persoane; s-a susţinut că singurul act material care s-a reţinut în sarcina inculpatului [...] acela de a muta ambarcaţiuni dintr-un loc în altul prin Portul Constanţa este o activitate profesională desfăşurată în condiţiile legii şi cu toate aprobările avizele şi sub puterea tuturor reglementărilor de la acel moment; pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, în condiţiile art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, urmând a dispune achitarea inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, în temeiul art.17 alin.2 raportat la art.16 lit.b sau lit.c Cod procedură penală, fie nu există probe că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunea, fie că fapta nu este prevăzută de legea penală şi nu poate fi reţinută.

La termenul de judecată din data de 19.09.2014 inculpaţii [...], [...], [...] au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere în faţa instanţei de apel.

Inculpatul [...] a invocat, prin mandatar [...], excepţia necompetenţei după materie a Judecătoriei Constanţa, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din apel din data de 09.10.2014, Curtea pronunţându-se la acelaşi termen în sensul respingerii excepţiei invocate, având în vedere practica constantă cu privire la faptul că nu este necesară specializarea completului pentru a judeca dosarele de maritim fluvial.

La acelaşi termen din data de 09.10.2014 Curtea a respins solicitarea formulată de inculpatul [...], prin mandatar [...], de suspendare a cauzei pentru medierea cauzei, întrucât instanţa a făcut demersuri la termenul anterior, prin emiterea unei adrese către intimata parte vătămată S.C. [...] S.A. pentru a menţiona dacă există posibilitatea împăcării iar din adresa nr.5600/1208/09.10.2014 a S.C. [...] S.A. a reieşit poziţia total intrasingentă a acesteia, menţionându-se expres că „Prin politica sa internă, [...] Galaţi

65

acordă toleranţă 0 în materia faptelor de sustragere/tentativă de sustragere. În consecinţă, subscrisa NU este de acord cu împăcarea cu niciunul dintre inculpaţii din acest dosar.

Prin urmare, atâta timp cât datorită lipsei acordului S.C. [...] Galaţi S.A. pentru procedura medierii se constată că în prezenta cauză nu este posibilă această procedura medierii şi, în consecinţă, nu se impunea suspendarea judecăţii astfel cum a solicitat mandatara inculpatului [...], nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art.367 alin.3 din Recomandarea nr.(99) 19 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre privind medierea în materie penală.

Dezbaterile în faţa Curţii au avut loc la termenul din data de 16.10.2014, inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] fiind prezenţi şi acordându-li-se ultimul cuvânt.

Inculpatul [...] a lipsit la toate termenele de judecată din apel, fiind însă reprezentat atât de către un avocat desemnat din oficiu cât şi de către mandatar [...], aceasta din urmă precizând că fiul său este plecat în voiaj cu un contract pe o navă începând cu data de 10.09.2014, fiind depus la dosar o copie a contractului său individual de muncă.

Pronunţarea în prezenta cauză s-a amânat, acordând părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate de către inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] nu sunt fondate, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpaţilor [...], [...], [...], [...] şi [...] sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.

Examinarea motivelor de apel ale inculpaţilor cu privire la stabilirea stării de fapt:

Cu privire la inculpatul [...]: Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a susţinut că din

mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese ajutorul dat de către acesta cetăţeanului sirian [...] pentru folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale sau comerciale falsificate.

În acest sens. Curtea reţine că în declaraţiile date de către martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, a precizat în mod expres cu privire la exportul efectuat de către S.C. [...] S.R.L. Bucureşti prin declaraţia vamală I 18929/15.11.2004 că, fiind de lucru la punctul de lucru din Portul Constanţa Sud Agigea, la data de 15.11.2014 s-a prezentat un cetăţean arab care s-a prezentat [...], căruia i-a explicat ce acte trebuie să aducă pentru întocmirea formalităţilor de export a unei cantităţi de tablă l[...]ată iar ulterior, în cursul aceleiaşi zile, [...] s-a prezentat cu actele respective, fiind însoţit de către un alt bărbat.

66

Din declaraţiile date în mod constant de către [...] (cu menţiunea că în cursul judecăţii la instanţa de fond şi în faţa instanţei de apel acesta nu s-a mai aflat pe teritoriul României, fiind plecat în Siria, neputându-se identifica adresa unde locuieşte) acesta a precizat că prietenul său [...], care se cunoştea cu numitul [...], i-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a cumpăra de la [...] cantitatea de 5.000 tone tablă groasă iar ulterior [...] i-a făcut cunoştinţă cu numiţii „[...]” (n.r. inculpatul [...]) şi „[...]” (n.r. inculpatul [...]) iar în data de 13/14.11.2014 s-a încărcat tabla; [...] a precizat în mod expres: „am încheiat un contract de comision cu [...] în virtutea căreuia [...] Batog primea câte 5 euro/tonă din cantităţile pe care reuşea să le obţină pentru a-mi fi vândute mie. După discuţia pe care am avut-o cu [...], acesta mi-a prezentat 3 persoane din Constanţa pe nume [...] (nr. [...]), [...] şi [...] (n.r. [...]) care ar fi avut 5000 tone de tablă de vânzare. După aceasta s-a încheiat şi un contract pentru vânzarea către mine a celor 5000 tone de tablă … În ziua de 13.11.2004 am primit informaţia de la [...] şi [...] care mi-au spus că o să fie încărcată o cantitate de 1500 tone tablă. Am văzut că s-au adus lângă M/N [...] macaraua plutitoare şi o barjă din care s-a descărcat tablă şi întrucât eu am rămas pe nava [...] până la ora 6,30 dimineaţa am constatat că în jurul acelei ore operaţiunile de descărcare au încetat, l-am întrebat pe macaragiu ce se întâmplă. Macaragiul mi-a spus că urmează să plece barja din care se descărcase şi să se aducă o altă barjă la descărcat … A doua zi, pe 15.11.2014 „[...]” a venit la hotel, la mine şi mi-a spus să mergem să facem vama. Am plecat fiecare cu maşinile personale şi ne-am întâlnit la Agigea unde se afla un anume „[...]” (n.r. martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa). Aici am fost la comisionarul vamal pentru a perfecta documentaţia pentru vamă. Mi s-a spus că ne mai lipseşte un document şi împreună cu „[...]” am fost la S.C. „[...]” la dl. [...] care m-a pus să semnez şi să ştampilez pe un document care nu ştiam că este scrisoarea de trăsură fluvială, documentul respectiv rămânând la [...], în biroul acestuia. Precizez totodată că factura fiscală pentru 3000 tone am primit-o de la „[...]”, pentru cantitatea de 610 tone neprimind nici o factură. Precizez că mie mi s-au livrat 610 tone iar factura fiscală se referea la cantitatea de 3000 tone. … Precizez că eu nu am cunoştinţă despre faptul că cele 610 tone de tablă proveneau din furt şi nici despre faptul că documentele vamale erau false.”.

În acelaşi sens, Curtea mai reţine atât declaraţiile date de către martorul [...], cât şi procesul verbal de confruntare dintre martorul [...] şi inculpatul [...] din data de 17.03.2006 din care reiese că numitul [...] a precizat că l-a însoţit pe [...] în cursul anului 2004 la hotelul ”[...]” din staţiunea Mamaia unde numitul [...] i-a prezentat pe numiţii „[...]” (n.r. inculpatul [...]) şi „[...]” (n.r. inculpatul [...]) ca fiind proprietarii mărfii, respectiv a cantităţii de tablă ce urma să fie vândută), că a doua zi [...] i-a spus că semnase contractul de vânzare cumpărare cu aceeaşi „[...]” şi „[...]” şi a primit factura internă, că după câteva zile de la prima întâlnire, [...] a adus o navă în Portul Agigea iar

67

„[...]” şi „[...]” i-au spus lui [...] că marfa există dar nu au sistemul de încărcare denumit de ei „gura de lup”, iar ulterior a aflat de la [...] că a încărcat totuşi marfa în altă navă.

Aceleaşi susţineri au fost prezentate de către martorul [...] şi în procesul verbal din data de 17.03.2006 de confruntare cu inculpatul [...].

Cu prilejul acestei întâlniri, cetăţeanul sirian [...] a primit de la inculpaţii prezenţi factura fiscală CT [...]/20.09.2004 de provenienţă a tablei, prin care face dovada că achiziţionase tablă de la SC'[...]" SRL GALAŢI, prezentând la rândul său spre semnare un contract de vânzare - cumpărare tablă.

Susţinerile lui [...] şi ale martorului [...] se coroborează cu susţinerile martorului ocular [...] din procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006, martorul [...] precizând: „am venit în Constanţa unde [...] mi-a făcut cunoştinţă cu [...], cu acesta din urmă m-am dus în Port unde mi-a arătat mai multe barje din care mi-a spus că una din ele este încărcată cu tablă. Am revenit cu partenerii arabi interesaţi de export, ne-am întâlnit la hotelul [...] din Mamaia, unde au fost de faţă [...], [...], [...], [...] şi un cetăţean român cu nume unguresc. Nu am asistat la discuţii cu privire la termenii contractuali. Este adevărat că am primit suma de 5000 USD dar de la [...] şi nu de la [...], sumă pe care am dat-o agentului primei nave ce fusese adusă pentru export, şi care nu s-a realizat”.

Aceleaşi susţineri le-a făcut martorul ocular [...] şi în procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006.

Curtea constată că nu sunt întemeiate apărările inculpaţilor [...] şi [...] în sensul că discuţiile pe care le-au avut la hotelul [...] din Mamaia au fost purtate doar cu numitul [...] referitor la încheierea unui contract de vânzare de echipament sportiv la echipa de fotbal sponsorizată de [...], aceste susţineri fiind infirmate prin mijloacele de probă expuse mai sus care se coroborează şi cu alte mijloace de probă: …

Solicitarea inculpatului [...] de a se avea în vedere declaraţiei martorului [...] nu este întemeiată, atâta timp cât acest martor, în calitate de vameş, a interacţionat doar cu martorul [...] (comisionarul vamal căruia [...] şi inculpatul [...] i-au remis documentele falsificate necesare emiterii declaraţiei vamale de export), nefiind necesară şi prezenţa persoanelor care au solicitat emiterea declaraţiei vamale de export.

Nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului [...] de a se avea în vedere declaraţiile martorului [...], acesta neavând atribuţii privind autoritatea vamală, acesta fiind agent maritim în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, ocupându-se de agenturarea unei nave, respectiv întocmirea documentelor pentru marfa încărcată (conasament, cargo manifest), toate dispoziţiile în acest sens fiind primite de la şeful său Mustafa Chaar iar dana operativă a fost primită în data de 12.11.2004 de la S.C. [...] S.R.L. în urma unei discuţii telefonice cu directorul acestei firme, respectiv cu inculpatul [...], nefiind astfel necesară implicarea directă a inculpatului [...] sau a lui [...] atâta timp cât aceste activităţi se defăşurau prin operatorii portuari.

68

Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] care a susţinut că se impune în mod greşit instanţa de fond a reţinut participaţia şi vinovăţia inculpatului [...] sub forma complicităţii în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în condiţiile în care faţă de autorul infracţiunii [...] s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penale, impunându-se astfel să se dispună achitarea inculpatului [...] pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. c Cod procedură penală, coroborat şi cu soluţia de netrimitere în judecată a autorului infracţiunii, [...].

În acest sens, Curtea reţine că argumentele pentru care s-a dispus prin rechizitoriul întocmit la data de 27.11.2008 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în dosar nr.7/PMF/2005, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a,g şi alin.4 cod penal 1969 şi art.273 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal 1996, au constatat în faptul că din probatoriul administrat în cauză „nu a rezultat cu certitudine că inculpatul [...] a cunoscut că tabla navală achiziţionată provine din furt, iar documentele vamale prezentate la autoritatea vamală sunt false”.

Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii [...] şi [...] au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.

Prin urmare, Curtea constată că pentru inculpatul [...] nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, sub aspectul laturii subiective, acesta neacţionând cu intenţie, acest fapt neimpunând pe cale de consecinţă achitarea inculpatului [...], faţă de care din probatoriul administrat în cauză reiese că ştia că tabla respectivă provine din furt şi că documentele navale prezentate la autoritatea vamală sunt false.

În acest sens, Curtea are în vedere că pentru dovedirea legalei proprietăţi asupra tablei sustrase, cetăţeanul sirian [...] (declaraţie tradusă în limba română coroborată cu declaraţia numitului [...], declaraţii dosar u. p.) a prezentat organelor vamale, factura fiscală internă seria CT. [...]/20.09.2004, prin care făcea dovada că ar fi achiziţionat tabla de la SC'[...]" SRL GALAŢI, factură care a fost primită anterior de la inculpaţii [...] şi [...].

Curtea mai reţine în acelaşi sens, că din declaraţiile date de către martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, a precizat în mod expres cu privire la exportul efectuat de către S.C. [...] S.R.L. Bucureşti prin declaraţia vamală I 18929/15.11.2004 că, fiind de lucru la punctul de lucru din Portul Constanţa Sud Agigea, la data de 15.11.2014 s-a prezentat mai întâi un cetăţean arab care s-a prezentat [...], care nu era în posesia actelor necesare, şi de abia după ce i-a explicat ce acte trebuie să aducă pentru întocmirea formalităţilor de export, [...] s-a prezentat cu un alt bărbat (n.r. inculpatul [...]) fiind în posesia actele necesare.

69

În ceea ce priveşte criticile inculpatului cu privire la reţinerea săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, Curtea constată că raportat la probatoriul administrat în cauză reiese fără putinţă de tăgadă că inculpatul [...] avea cunoştinţă că acea cantitate de tablă nu îi aparţinea, atâta timp cât nu avea acte de achiziţie în mod legal a acestei mărfi şi cu toate acestea a efectuat demersuri pentru vânzarea acesteia numitului [...].

În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă expuse mai sus, respectiv declaraţiile lui [...]: „A doua zi, pe 15.11.2014 „[...]” a venit la hotel, la mine şi mi-a spus să mergem să facem vama. Am plecat fiecare cu maşinile personale şi ne-am întâlnit la Agigea unde se afla un anume „[...]” (n.r. martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa). Aici am fost la comisionarul vamal pentru a perfecta documentaţia pentru vamă. Mi s-a spus că ne mai lipseşte un document şi împreună cu „[...]” am fost la S.C. „[...]” la dl. [...] care m-a pus să semnez şi să ştampilez pe un document care nu ştiam că este scrisoarea de trăsură fluvială, documentul respectiv rămânând la [...], în biroul acestuia. Precizez totodată că factura fiscală pentru 3000 tone am primit-o de la „[...]”, pentru cantitatea de 610 tone neprimind nici o factură. Precizez că mie mi s-au livrat 610 tone iar factura fiscală se referea la cantitatea de 3000 tone. … Precizez că eu nu am cunoştinţă despre faptul că cele 610 tone de tablă proveneau din furt şi nici despre faptul că documentele vamale erau false.” care se coroborează cu declaraţiile martorului [...] şi cu susţinerile martorului ocular [...] din procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006, martorul [...] precizând: „am venit în Constanţa unde [...] mi-a făcut cunoştinţă cu [...], cu acesta din urmă m-am dus în Port unde mi-a arătat mai multe barje din care mi-a spus că una din ele este încărcată cu tablă. Am revenit cu partenerii arabi interesaţi de export, ne-am întâlnit la hotelul [...] din Mamaia, unde au fost de faţă [...], [...], [...], [...] şi un cetăţean român cu nume unguresc. Nu am asistat la discuţii cu privire la termenii contractuali. Este adevărat că am primit suma de 5000 USD dar de la [...] şi nu de la [...], sumă pe care am dat-o agentului primei nave ce fusese adusă pentru export, şi care nu s-a realizat”.

Activitatea de complicitate a inculpatului [...] privind săvârşirea infracţiunii de furt calificat a constat în faptul că, cu intenţie, împreună cu inculpaţii [...] şi [...] (care a asigurat mijloace materiale şi umane pentru descărcarea tablei din barja 30086 şi înărcarea tablei pe nava [...]) a stabilit modalitatea de sustragere a tablei şi s-a ocupat şi de găsirea unui partener prin care să se facă exportul de tablă navală.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că inculpatul [...] l-a contactat pe inculpatul [...] care era dispecerul [...] SA GALAŢI, Sucursala Constanţa, în vederea dispunerii scoateri barjei din dană cât şi pe inculpatul [...] - comandantul împingătorului „[...]", care urma să deplaseze barja din dană la nava „[...]".

De asemena, inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se

70

ocupe de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.

Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] cu privire la faptul că nu s-ar fi aflat în locaţia unde a avut loc descărcarea tablei din barja 30086 şi încărcarea tablei pe nava [...], atâta timp cât toată această activitate a fost desfăşurată prin mijloace materiale şi umane asigurate de către operatorul portuar S.C. [...] S.R.L., al cărui director era inculpatul [...], astfel că nu era necesară implicarea inculpatului [...] sub acest aspect.

Curtea mai reţine declaraţiile inculpatului [...]: „Este adevărat că eu am făcut manevra de deplasare a barjei susmenţionată (n.r. barja nr.30086 aparţinând [...] SA GALATI) la dispoziţia telefonică dată de dispecerul de serviciu al [...] SA GALATI – Sucursala Constanţa, [...]. … Pe [...] îl cunoşteam din vedere întrucât în luna iunie a anului 2004 închiriase o barjă de la SC [...] SA. Precizez că în noaptea în care eu am făcut manevra cu barja, după efectuarea acestei manevre, respectiv după ce barja am dus-o lângă macara am fost contactat pe telefonul meu mobil (0742120967), la ora 00,30 care mi-a solicitat ca în aceeaşi noapte în jurul orelor 2,30 să neîntâlnim în apropierea gării unde ne-am şi întâlnit. Acesta mi-a spus că manevrele efectuate cu barja susmenţionată sunt urmare unui „aranjament între … şi …” şi că tabla ce urma a fi încărcată la bordul navei [...] va fi de 2000 tone. Mi-a spus că urma să efectuez şi alt transport, tot la ordin. Acesta mi-a dat suma de 40 milioane lei şi mi-a solicitat să rămân şi în seara de 14.11.2004 la bordul împingătorului însă eu nu am rămas în acea seară la bordul împingătorului. După această întâlnire m-am întors la bordul împingătorului şi am pus suma pe masă, în careu. Aşa cum am precizat dimineaţă am luat aceeaşi barjă, la ordin şi am legat-o de convoiul de clingher. Este adevărat că am primit 1.000.000 lei prin mandat on-line de la [...] întrucât eu nu-i ştiam numele complet al acestuia ci doar porecla şi voiam să aflu cum se numeşte. Este adevărat că echipajul împingătorului [...] şi-a împărţit suma de 40.000.000 lei pe care am primit-o de la [...]. Eu am pus acei bani pe masă întrucât mi-a fost f[...] să-i restitui lui [...] întrucât eram conştient că mi i-a dat pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.

De asemenea, Curtea mai reţine declaraţia martorului [...] [...]: „… am discutat cu inculpatul [...] într-o zi de vineri şi am stabilit ca macaraua să fie închiriată pentru zilele următaore de sâmbătă şi duminică … am fost sunat şi de un anume „[...]” (n.r. inculpatul [...]) care s-a recomandat că sună din partea inculpatului [...] şi că este împuternicit din partea SC [...] SRL să se ocupe de închirierea macaralei plutitoare. Precizez că nu am primit banii pentru închirierea macaralei plutitoare … La momentul la care a fost închiriată macaraua nu a fost încheiat un contract de prestăru servicii.”

Curtea constată că declaraţiile martorilor [...] şi [...], invocate de către inculpatul [...], nu sunt în măsură să înlăture celelalte mijloace de probă administrate în cauză cu

71

privire la întâlnirea pe care inculpatul [...] s-a întâlnit în noaptea de 13/14.11.2004 cu inculpatul [...]; astfel, chiar dacă în noaptea respectivă inculpatul [...] a serbat majoratul băiatului său, într-un restaurant din staţiunea Mamaia, acest fapt nu exclude posibilitatea ca inculpatul să fi părăsit restaurantul pentru un interval de timp suficient pentru a se deplasa în zona Gării Constanţa, având în vedere că ambele martore au precizat că inculpatul [...] a mai ieşit din salonul rezervat adulţilor, având reprezentarea că se deplasa la salonul rezervat tinerilor; în acelaşi sens, Curtea mai reţine că martora [...] este sora inculpatului [...] iar martora [...], astfel cum reiese din declaraţiile acestora, depoziţiile acestora fiind subiective şi nu se coroborează cu celelate mijloace de probă.

Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatului [...] în sensul că membrii echipajului împingătorului [...] au precizat că inculpatul Dincă nu a părăsit nicio clipă nava în noaptea respectivă, astfel încât dacă nu a părăsit nava nu putea să vină în oraşul Constanţa să se întâlnească cu inculpatul [...].

Astfel, Curtea reţine că din declaraţiile martorului [...], membru al echipajului împingătorului [...], reiese că după ce au dus barja cu tablă lângă cargoul [...], împingătorul s-a întors la o dană şi s-a culcat, fiind trezit dimineaţă în jurul orei 5,00 de către inculpatul [...] care le-a dat 40 milioane de lei celor 4 membri ai echipajului; în acelaşi sens este şi declaraţia martorului [...], alt membru al echipajului împingătorului, care însă a menţionat că „după ce am dus barja cu tablă la cargoul [...] căpitanul [...] a părăsit împingătorul şi a plecat cu maşina sa înspre oraşul Constanţa”; ceilalţi 3 mebri ai echipajului au precizat că s-au culcat după ce s-au întors la dană; toţi cei 4 membri ai echipajului împingătorului [...], respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...] au precizat că în dimineaţa zilei de 14.11.2014, în jurul orei 06,00 le-a dat suma de 40 milioane lei pentru treaba făcută.

Cu privire la inculpatul [...]: Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin

care s-a solicitat să se constate că din probele administrate în cauză nu se poate crea convingerea lipsită de echivoc că inculpatul a comis infracţiunea de furt calificat.

În acest sens, Curtea are în vedere că atât din declaraţiile inculpatului [...] (căpitan al împingătorului [...]), cât şi a celorlalţi membri ai echipajului împingătorului [...] menţionate mai sus, respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...], reiese că în noaptea de 13/14.11.2004, împingătorul [...] al cărei căpitan era inculpatul [...] a deplasat mai întâi o macara plutitoare lângă nava [...], după care au manevrat barja 30086 încărcată cu tablă navală de la dana 97 lângă nava [...] iar în dimineaţa zilei de 14.11.2004 au adus barja 30086 în rada danei 97 şi au legat-o de alte barje, toate aceste manevre fiind efectuate sub comanda inculpatului [...].

Nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2004 cu barja 30086 s-au circumscris atribuţiilor sale de serviciu,

72

executând dispoziţiile pe care organele superioare le-au dat, creând aparenţa de legalitate pentru inculpat.

Astfel, Curtea reţine din declaraţiile inculpatului [...] că manevrele dispuse au avut în vedere eliberarea danei 97 pentru a face loc unor barje cu cereale care au prioritate pentru asigurarea pazei.

Nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că nu îi poate fi reţinută vinovăţia sub forma intenţiei directe în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de furt calificat.

În acest sens, Curtea reţine că din jurnalul de bord pentru remorchere, şalupe pentru împingătorul [...] din data de 13.11.2004 reiese că barja 30086 a fost deplasată la ora 20:30 din dana 97.

Un aspect important este faptul că în jurnalul de bord nu a fost menţionată de către inculpatul [...] (în calitate de comandant al împingătorului) şi manevra de deplasare a macaralei plutitoare lângă nava [...], manevră efectuată de către împingătorul [...] în data de 13.11.2004 înainte de a deplasa barja 30086, aspect din care reiese intenţia inculpatului de a ascunde manevrele efectuate cu împingătorul pentru descărcarea tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea tablei navale pe nava [...].

De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, toţi membrii echipajului împingătorului [...], respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...] au precizat că în dimineaţa zilei de 14.11.2014, în jurul orei 06,00, inculpatul [...] le-a dat suma de 40 milioane lei pentru treaba făcută, martorii precizând că în mod normal comandantul împingătorului ar fi trebuit să le dea doar o sumă de bani reprezentând norma de hrană, nu şi câte 10 milioane în plus la fiecare.

Sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului [...], Curtea reţine chiar declaraţiile acestuia: - dată la 22.11.2004 (fiind asistat de către un avocat) că, înainte cu 2-3 zile de a se întâlni cu inculpatul [...] în noaptea de 14.11.2004 în jurul orei 02:30 în zona Gării Mun. Constanţa, a fost contactat de acelaşi „[...]” (inculpatul [...]) şi i-a propus efectuarea unei manevre cu o barjă de laminate; - din data de 07.01.2015: „eram conştient că mi i-a dat (n.r. 40 milioane de lei daţi de inculpatul [...]) pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.

Prin urmare, din aceste declaraţii reiese că inculpatul [...] avea cunoştinţă şi că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2014 erau ilegale, în condiţiile în care suma de bani a fost dată pentru membrii echipajului împingătorului [...] pentru activitatea din acea noapte, astfel că a realizat că activitatea de descărcare a tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea pe nava [...] a fost ilegală, inculpatul [...] acţionând astfel cu intenţie directă din momentul aducerii macaralei plutitoare, a deplasării barjei 30086 de la dana 97 lângă nava [...] şi, în final, aducerea în dimineaţa zilei de 14.11.2004 barjei 30086 în rada portului după descărcarea tablei navale.

73

Inculpatul [...] este subiectul activ al infracţiunii de furt calificat, atâta timp cât prin comenzile date de către el echipajului împingătorului [...] s-a scos barja 30086 (încărcată cu tablă navală proprietatea SC"[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi) de sub paza asigurată la dana 97 din Portul Constanţa şi s-a deplasat lângă nava [...] pe care a fost încărcată cu ajutorul unei macarale plutitoare aduse anterior tot de către împingătorul [...], acest inculpat realizând astfel imposedarea părţii vătămate S.C. [...] S.A. Galaţi de cantitatea de 610 tone tablă navală, în valoare de 1.266.153,15 RON.

Sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat nu au relevanţă celelalte aspecte invocate de către inculpatul [...] cu privire la faptul că barja 30086 nu avea capace şi nu avea sigilii, atâtat timp cât din declaraţiile echipajului împingătorului [...] şi a membrilor echipei de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...], reiese că tabla navală descărcată de pe barja 30086 a fost încărcată pe nava [...].

De asemenea, faptul că această faptă de furt a fost descoperită la scurt timp de la comiterea faptei a determinat ca partea vătămată să nu reclame fapta de furt, organele judiciare sesizându-se din oficiu, nefiind întemeiat astfle aspectul invocat în sensul că nu s-a formulat plângere pentru comiterea infracţiunii de furt.

Cu privire la inculpatul [...]: Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a

solicitat să se constate că nu există nici un fel de probe din care să reiasă că a participat cu vinovăţie la furtul unei cantităţi de tablă.

În acest sens, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se ocupe de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.

Faptul că inculpatul [...] l-a contactat telefonic pe martorul [...] [...], director al SC „[...]", căruia i-a solicitat macaraua plutitoare MP 1472, precizându-i că urma să încheie contractul de prestări servicii ulterior, pe numele unei alte societăţi cu toate că SC „[...]" SRL CONSTANŢA, deşi fiind operator portuar, putea încheia contractul de prestări servicii, dacă s-ar fi urmărit evidenţierea unei activităţi legale, aspect din care reiese că inculpatul [...] a procedat în această modalitate pentru a nu putea fi participarea sa la această activitate infracţională.

Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că în luna noiembrie 2004 martorul [...] care ocupa funcţia de director la SC „[...]" i-a comunicat faptul că macaraua 1472 se va muta în altă dană din dispoziţia inculpatului [...].

Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că, tot în scopul de a nu fi descoperită activitatea infracţională, inculpatul [...] l-a contactat pe martorul [...], angajat la SC "[...]" SA CONSTANŢA, căruia, în schimbul sumei de 400 dolari SUA i-a solicitat ca împreună cu alţi muncitori pe care urma să-i aducă acesta din urmă, să efectueze operaţiunile de transbordare a tablei de la barjă la navă.

74

Operaţiunile de descărcare din barja nr. 30086 şi încărcare în nava „[...]" au fost efectuate cu macaraua plutitoare MP 1472 şi echipa de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...].

Martorul [...] a declarat faptul că pentru activităţile desfăşurate a primit suma de 100 dolari de la martorul [...], acelaşi aspect declarându-l şi martorul [...].

Martorul [...] a relatat în cursul cercetării judecătoreşti modul în care a fost săvârşită infracţiunea de furt calificat relatând faptul că operaţiune a de încărcare a tablei a început la orele 23:00, iar în jurul orei 06:00 activitatea a încetat brusc, şeful de echipă spunându-i să părăsească nava în jurul orelor 06.00, neputând fi încărcată întreaga cantitate de marfă. Declaraţia martorului [...] se coroborează cu declaraţia martorului [...] (care a manevrat macaraua plutitoare 1472) care a relatat aceleaşi aspecte.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute de martorul [...] şi cu ocazia confruntării din cursul urmăririi penale efectuată cu inculpatul [...].

Operaţiunile de încărcare au fost întrerupte brusc în dimineaţa zilei de 14.11.2004, în jurul orei 6,00, fără ca întreaga cantitate de tablă să fie încărcată (fusese încărcată doar cantitatea de 470 tone), când inculpatul [...] s-a prezentat cu împingătorul „[...]" şi a preluat barja pentru mutare; datorită modului intempestiv de întrerupere a operaţiunilor de încărcare a tablei, doi dintre docheri au rămas în cala barjei fără a fi anunţaţi cu privire la operaţiunea de mutare a barjei, având în vedere că aproape se iluminase de ziuă şi exista riscul să fie surprinsă operaţiunea ilegală, astfel că barja a fost mutată de la nava „[...]" şi abandonată în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.

Curtea mai reţine că martorul [...] a declarat faptul că l-a întrebat pe martorul [...] motivul pentru care barja nu s-a aflat sub pază, acesta comunicându-i faptul că barja a fost scoasă de sub pază în data de 13.11.2014, precum şi faptul că i-a dat numitului [...] dispoziţie ca barja să fie verificată din punct de vedere al siguranţei staţionării, lucru care s-a şi întâmplat; de asemenea martorul a relatat faptul că la data de 15.11.2004 a dat dispoziţii şefului grupei operative barjă [...] să fie efectuate verificări cu privire la marfa din barjă, care s-a deplasat la barjă şi a constatat lipsa unui număr de aproximativ 470 foi de tablă.

Martorul [...] a declarat că a lucrat ca agent navă în anul 2004 la SC [...] SRL Constanţa şi: „am vorbit o singură dată cu directorul SC [...], dl. [...] care m-a asigurat că are echipa de muncitori iar barja va fi adusă la navă, discuţie pe care am purtat-o în data de 13.11.2004”.

Faptul că martorul [...] [...] a precizat că nu are certitudinea că persoana care l-a contactat telefonic este inculpatul [...] nu este de natură să creeze un dubiu cu privire la identitatea acelei persoane atâta timp cât acest martor a precizat că persoana respectivă s-a recomandat ca fiind [...], aspect care se coroborează cu declaraţiile martorilor …, din care reiese că inculpatul [...] s-a prezentat personal lângă o baracă aparţinând SC [...] SRL şi le-a spus că urmează să descarce o barjă, după care au fost duşi pe nava [...] unde au încărcat tabla navală descărcată de pe o barjă adusă de un împingător.

75

Din declaraţiile martorilor [...] şi [...], Curtea reţine că aceştia au ţinut legătura telefonic cu inculpatul [...] pe perioada descărcării tablei din barjă, anunţându-l că barja a fost luată de un remorcher în jurul orei 06,00, inculpatul [...] dând dispoziţie inculpatului [...] să-i ducă acasă pe docheri. Martorul [...] a mai precizat că inculpatul [...] i-a dat în data de 14.11.2004 în jurul orei 18:00-19:00 suma de 400 USD pentru a-i da celor 4 docheri din Năvodari, iar în zilele următaore, după descoperirea faptei de furt, a discutat cu inculpatul [...] care i-a spus că dacă va fi întrebat cu ocazia cercetărilor să nu pomenească nimic de cei patru municitori pe motiv că ar putea fi daţi afară de la serviciul lor.

Prin urmare, toate aceste demersuri inculpatul [...] le-a efectuat având cunoştinţă că activităţile respective erau ilicite, astfel că nu a dorit să fie efectuate prin intermediul firmei sale pentru a nu fi descoperită implicarea sa; apărarea inculpatului în sensul că operaţiunea de descărcare trebuia efectuată de docheri specializaţi nu este întemeiată, având în vedere că marea parte a docherilor care au efectuat acivitatea de descărcare a barjei şi încărcare a navei [...] cu tablă navală în noaptea de 13/14.11.2014 erau specializaţi în aceste manevre, astfel că inculpatul [...] ar fi putut să efectueze această activitate prin firma sa în mod legal şi transparent.

Curtea mai reţine că martora [...] a declarat că „am modificat nr. barjei din 30086 în 439 conform scrisorii de trăsură existente la dosarul primit de la domnul [...], fără însă a modifica numele navei [...] în [...], omiţând acest lucru … Totodată arăt faptul că discuţiile cu reprezentanţii S.C. [...] S.R.L. au fost purtate numai de dl. [...]”; martora [...] a mai precizat în faţa instanţei de fond faptul că deşi nava se afla la dană şi se adusese şi o macara plutitoare pentru efectuarea încărcării, barja cu tablă nu sosise, fapt pentru care a luat o declaraţie sumară de la şeful de tură şi a păstrat-o în eventualitatea utilizării ulterioare.

În consecinţă, raportat la mijloacele de probă expuse mai sus dar şi cu privire la mijloacele de probă ex[...]ate cu privire la motivele de apel ale inculpatului [...], Curtea reţine că inculpatul [...] avea cunoştinţă de planul conceput de către inculpaţii [...] şi [...] pentru vânzarea către [...] a unei cantităţi de tablă navală care aparţinea de fapt părţii vătămate SC"[...]"SA GALAŢI, tablă navală care urma să fie descărcată de pe barja 30086, inculpatul [...] ajutând la comiterea infracţiunii de furt calificat prin asigurarea mijloacelor materiale (macaraua plutitoare) precum şi a echipei de docheri care să efectueze descărcarea barjei 30086 şi încărcarea navei [...] cu tabla navală respectivă.

Cu privire la inculpatul [...]: Nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpatul [...] prin care a

susţinut că nu există probe care să jusifice condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii [...] şi [...] au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi

76

nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.

Astfel, a doua zi, după terminarea operaţiunilor în dimineaţa zilei de 15.11.2004, cetăţeanul sirian [...] şi inculpaţii [...] şi [...] s-au deplasat în Portul Constanţa Sud Agigea, în vederea întocmirii documentelor de export; cetăţeanul sirian [...] şi inculpatul [...] s-au deplasat la sediul SC „[...]" SRL CONSTANŢA unde, după ce inculpatul [...] i-a prezentat cetăţeanului sirian [...] scrisoarea de trăsură fluvială falsă spre semnare şi ştampilare cu ştampila SC „[...]" SRL Bucureşti, cetăţeanul sirian [...] împreună cu inculpatul [...] s-au deplasat la organele vamale şi au depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export.

Activitatea de complicitate a inculpatului [...] privind săvârşirea infracţiunii de furt calificat a constat în faptul că, cu intenţie, împreună cu inculpaţii [...] şi [...] (care a asigurat mijloace materiale şi umane pentru descărcarea tablei din barja 30086 şi înărcarea tablei pe nava [...]) a stabilit modalitatea de sustragere a tablei, a procurat acte doveditoare privind proprietatea tablei navale şi s-a ocupat şi de găsirea unui partener prin care să se facă exportul de tablă navală, martorul [...] precizând în mod expres în procesele verbale de confruntare cu inculpaţii [...] şi [...] [...] că inculpatul [...] a fost cel care l-a contactat întrebându-l dacă se ocupă de export de tablă, martorul [...] spunându-i că nu se mai ocupă dar va vorbi cu partenerii săi de afaceri şi astfel le-a făcut cunoştinţă cu [...].

Cu privire la inculpatul [...]: Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin

care s-a susţinut că nu există nici o probă care să dovedească existanţa conivenţei dintre inculpaţi, astfel că nu se poate reţine că inculpatul [...] ar fi ajutat pe cineva la comiterea infracţiunii de furt.

În acest sens, Curtea are în vedere că în după amiaza zilei de 13.11.2004, în jurul orei 17:00, inculpatul [...] a intrat în serviciu, respectiv funcţia de dispecer la [...] Galaţi în Portul Constanţa sud Agigea, şi a dat dispoziţii împingătorului [...], al cărui comandant era inculpatul [...], să mute barja 30086 de la dana 97 pentru a face loc unor barje cu cereale care urmează să vină şi care au prioritate la pază.

Înţelegerea acestui inculpat cu ceilalţi inculpaţi pentru mutarea barjei 30086 de la dana 97 reiese din faptul că pentru noaptea de 13/14.11.2004 se efectuaseră toate pregătirile necesare pentru a fi descărcată tabla navală de pe barja 30086 şi încărcarea tablei pe nava [...]: - aducerea navei [...] în rada cheiului naval; - aducerea macarale plutitoare 1472 (tot de către împingătorul [...] al cărui comandant era inculpatul [...]) lângă nava [...] şi aducerea unei persoane care să manevreze acea macara plutitoare;

77

- pregătirea unei echipe de docheri care să efectueze manevrele de descărcare cu tablă navală a barjei 30086 şi încărcarea navei [...] cu tablă navală.

Participarea la această înţelegere frauduloasă şi a inculpatului [...] reiese din declaraţia inculpatului [...] care a declarat: - în depoziţia dată la 22.11.2004 (fiind asistat de către un avocat) că, înainte cu 2-3 zile de a se întâlni cu inculpatul [...] în noaptea de 14.11.2004 în jurul orei 02:30 în zona Gării Mun. Constanţa, a fost contactat de acelaşi „[...]” (inculpatul [...]) şi i-a propus efectuarea unei manevre cu o barjă de laminate; - în depoziţia din data de 07.01.2015: „eram conştient că mi i-a dat (n.r. 40 milioane de lei daţi de inculpatul [...]) pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.

Prin urmare, din aceste declaraţii, reiese în mod cert că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2014 erau ilegale, au fost efectuate cu un scop precis, respectiv acela de sustragere a tablei navale de pe barja 30086, prin descărcarea tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea pe nava [...].

Toate aceste manevre nu puteau fi efectuate dacă nu erau autorizate de către inculpatul [...], inculpatul [...] precizând chiar că „împingătorul executa strict dispoziţiile dispeceratului [...] S.A. GALAŢI - Sucursala Constanţa. La aceeaşi dată (n.r. 13.11.2004), tot din dispoziţia dispecerului [...], cu acelaşi împingător am deplasat macaraua de la dana ARGOS la cargoul [...], în jurul orei 19,00”.

Această dispoziţie a inculpatului [...] infirmă afirmaţiile sale în sensul că a dispus mutarea barjei 30086 de la rada 97 pentru a face loc unor barje cu cereale, adevăratul scop fiind acela de deplasare a barjei 30086 lângă cargoul [...] şi macaraua plutitoare pentru a se efectua operaţiunea de mutare a tablei navale de pe barja 30086 pe cargoul [...].

Faţă de toate aspectele expuse, Curtea constată că este dovedită în mod cert înţelegerea inculpatului [...] cu ceilalţi inculpaţi privind manevrele care trebuiau dispuse împingătorului [...] pentru a se realiza furtul cantităţii de tablă navală şi astfel inculpatul a înlesnit şi a ajutat comiterea infracţiunei de furt care face obiectul acestui dosar, fiind prin urmare complice la comiterea acestei infracţiuni.

Examinarea motivelor de apel ale inculpaţilor cu privire la încadrarea

juridică a faptelor: Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice dată faptei din forma consumată a infracţiunii de furt calificat în forma tentativei a infracţiunii de furt calificat.

În acest sens, Curtea reţine că în urma turor manevrelor expuse mai sus, în noaptea de 13/14.11.2004 s-a scos barja 30086 de sub paza asigurată la dana 97 din Portul Constanţa şi s-a descărcat cantitatea de 610 tone de tablă navală de pe barja 30086

78

şi s-a încărcat pe cargoul [...], realizându-se astfel imposedarea părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi de cantitatea de 610 tone tablă navală, fiind astfel îndeplinită prima cerinţă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat; scoaterea mărfii din sfera de stăpânire a părţii vătămate s-a realizat prin faptul că tabla navală a fost mutată pe o navă pentru care partea vătămată nu avea încheiat un contract de transport naval şi astfel nu mai putea pretinde nici un drept asupra cantităţii respective de tablă.

A doua cerinţă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat, respectiv aproprierea bunului sustras, s-a realizat prin trecerea mărfii din sfera de stăpânire a părţii vătămate în sfera de stăpânire a inculpatului [...] (subiectul activ al infracţiunii de furt calificat), acesta fiind cel care prin comenzile date echipajului împingătorului [...], al cărui căpitan era, a scos efectiv barja 30086 de sub paza asigurată la dana 97 a Portului Constanţa iar ulterior a efectuat acte de dispoziţie ilegale asupra mărfii prin aducerea barjei 30086 lângă cargoul [...] şi macaraua plutitoare şi prin mutarea tablei navale pe cargoul [...], inculpatul [...] fiind conştient (astfel cum s-a arătat mai sus) că toate aceste manevre efectuate în noaptea de 13/14.11.2004 sunt nelegale.

Urmare însă sesizării conducerii [...] SA GALAŢI, cu privire la faptul că barja 30086 a fost scoasă din dana 97 unde se afla sub pază şi sustrasă tabla navală, societatea după ce în prealabil a verificat şi constatat lipsa tablei, a sesizat la rândul său organele de poliţie; ulterior tabla navală a fost identificată ca fiind încărcată în M/N „[...]", cu puţin timp înainte ca nava să părăsească Portul Constanţa, în momentul depistării acesteia fiind întocmite formalităţile de părăsire a Portului Constanţa.

Cu această ocazie s-a procedat la inventarierea mărfii şi s-a constatat că, la bordul navei „[...]", se aflau încărcate 470 bucăţi tablă navală laminată în cantitate totală de 610 tone, care în baza caracteristicilor tehnice şi a inscripţiilor producătorului, s-a stabilit că aparţine SC "[...]" SA GALAŢI, a fost încărcată şi expediată cu barja 30086, urmând să fie exportată în baza unui contract încheiat cu [...] Dubai, în Singapore.

Cele 610 tone tablă au fost recuperate şi ulterior încărcate la bordul navei cu care în realitate trebuia să se efectueze transportul maritim, respectiv M/N"[...]", fiind astfel efectuat exportul conform destinaţiei iniţiale.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu s-a produs niciun prejudiciu părţii vătămate prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor care formează obiectul prezentului dosar, însă acest fapt nu echivalează cu inexistenţa infracţiunii de furt calificat sau cu comiterea infracţiunii de furt calificat în forma tentativei.

Astfel cum s-a arătat mai sus, infracţiunea de furt calificat s-a consumat, fiind îndeplinite cerinţele elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat (imposedarea şi aproprierea bunului sustras), doar sesizarea promptă a conducerii [...] SA GALAŢI cu privire la manevrele ilegale ale barjei 30086 din noaptea de 13/14.11.2004 şi intervenţia rapidă a organelor judiciare făcând posibilă recuperarea cantităţii de 610

79

tone de tablă navală sustrasă şi restituirea acesteia către proprietarul de drept, respectiv părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.

Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpaţilor pentru motivarea susţinerii formei tentativei infracţiunii de furt calificat constând în faptul că partea vătămată [...] S.A. GALAŢI nu a suferit nici un prejudiciu.

În acest sens, Curtea constată că partea vătămată [...] S.A. GALAŢI nu era proprietara tablei navale (neputând fi astfel subiectul pasiv al infracţiunii de furt calificat) ci doar asigura transportul acesteia în baza unui contract încheiat cu proprietarul tablei navale, respectiv SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.

În consecinţă, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de fond este legală şi temeinică.

Astfel, faptele inculpatului [...] care împreună cu inculpaţii [...] şi [...] au stabilit modalitatea de sustragere a tablei, mijloacele prin care să fie comisă sustragerea tablei, preocupându-se totodată de găsirea unui partener prin intermediul căruia să se facă exportul de tablă navală, iar ulterior [...] la organele vamale şi a depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., şi complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, ambele cu aplicare art. 38 N.C.p., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.p.

Se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.

În drept, fapta inculpatului [...], comandant al împingătorului „[...]", în urma înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, cu ajutorul împingătorului „[...]" a mutat din dana 97 a Portului Constanţa barja 30086 încărcată cu 610 tone tablă navală, care a fost descărcată şi încărcată cu ajutorul macaralei plutitoare MP 1472, în nava „[...]", după care s-a efectuat exportul pe baza unor documente navale nereale întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În drept, fapta inculpatului [...] care a asigurat mijloacele materiale şi umane necesare încărcării şi descărcării tablei din barja 30086 în M/N „[...]" întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.

În drept, fapta inculpatului [...] care, împreună cu inculpaţii [...] şi [...], a stabilit modalitatea de sustragere a tablei, acesta fiind şi cel care a găsit partenerul prin care să se

80

facă exportul de tablă navală, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C. p.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt calificat comisă de către inculpatul [...] s-a realizat prin asigurarea mijloacelor materiale şi umane necesare încărcării şi descărcării tablei din barja 30086 în M/N [...], Curtea apreciind că aceste menţiuni de la încadrarea în drept a faptei contravin stării de fapt reţinută de către prima instanţă şi reprezintă o eroare materială cu privire la corespondenţa transcrierii stării de fapt la stabilirea încadrării în drept a faptei.

În drept, fapta inculpatului [...] care în calitate de dispecer la [...] GALAŢI, Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, a dispus mutarea barjei 30086 la M/N „[...]"„ în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 61o tone tablă navală întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul [...], Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a dispus, în baza art. 386 C. p. p., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată din infracţiunile prev. de art. 248-248¹ C. p şi art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p., ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunea prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.

În acest sens, Curtea are în vedere că pentru inculpatul [...] s-a reţinut ca stare de fapt că în calitate de dispecer la [...] GALAŢI, Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi a dispus mutarea barjei 30086 la M/N „[...]"„ în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 610 tone tablă navală, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune care are caracter subsidiar, fiind reţinută numai în cazul în care fapta săvârşită nu este prevăzută ca infracţiune de o altă normă de incriminare.

Prin decizia penală nr. 1019 din 26 aprilie 1996, (Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generală. Partea specială, Ediţia 4, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 513-514) Curtea Supremă de Justiţie a stabilit faptul că „prevederile art. 248 nu sunt incidente în cauză, nici în condiţiile concursului real şi nici în acelea ale concursului ideal de infracţiuni”.

Faţă de aspectele expuse, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut doar comiterea de către inculpatul [...] a infracţiunii de complicitate la furt calificat, nu şi a infracţiunii de abuz în serviciu care are caracter subsidiar.

Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a constatat că faţă de intrarea în vigoare la data de 01.02.2014 a noului cod penal şi faţă de faptul că nu mai este prevăzută agravanta producerii consecinţelor deosebit de grave limitele speciale prevăzute pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal (închisoare de la 1 la 5 ani) sunt mult mai mici decât cele prevăzute

81

pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 (închisoare de la 10 la 20 de ani), astfel că în mod întemeiat şi legal prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, reţinând ca legea penală mai favorabilă în sensul art.5 din noul cod penal sub aspectul încadrării juridice a faptei de furt calificat (în forma autoratului pentru inculpatul [...] şi în forma complicităţii pentru ceilalţi inculpaţi) este reglementarea din codul penal în vigoare din 01.02.2014.

Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a susţinut că instanţa de fond a efectuat o greşită aplicare a legii penale mai favorabile, la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond nefiind pronunţată decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale.

În acest sens, Curtea reţine că decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 06.05.2014 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), iar prin această decizie, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

Curtea reţine că dezbaterile în faţa instanţei de fond au avut loc la termenul din data de 16.05.2014, dată ulterioară pronunţării deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, aspect cunoscut atât de către instanţa de judecată cât şi de către inculpaţi şi apărătorii acestora, fiind evident că această decizie urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.

Sentinţa pronunţată de către instanţa de fond, respectiv sentinţa penală nr.578 a Judecătoriei Constanţa, a fost pronunţată la data de 05.06.2014, deci ulterior datei de 20.05.2014 când decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, astfel încât, faţă de efectul general obligatoriu al acestei decizii, instanţa de fond trebuia să aplice legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal în sensul stabilit de Curtea Constituţională, respectiv în mod global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014.

Nu se poate reţine că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor prin faptul că nu s-a repus cauza pe rol pentru a pune noi concluzii din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, atâta timp cât sentinţa instanţei de fond nu era definitivă ci era supusă apelului, putându-se critica modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţa de fond, ceea ce s-a şi întâmplat prin motivele de apel invocate de către inculpaţi în prezenta cauză.

82

Nu este întemeiată nici susţinerea inculpaţilor că era aplicabilă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.2/12014/HP/P, prin care s-a decis că „În aplicarea art.5 din codul penal, stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei”.

În acest sens, Curtea constată că această decizie a fost obligatorie pentru instanţele de judecată potrivit art.477 alin.3 cod procedură penală, doar până la data de 20.05.2014, data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale, dată după care pentru instanţele de judecată aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal nu se putea face pe instituţii ci global, Curtea Constituţională decizând că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea are în vedere şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/6.05.2014 publicată în Monitorul Oficial al României în care la paragraful 56 se arată următoarele:

„Totodată, Curtea observă că prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul Penal prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale. Curtea constată că, odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.”

Prin urmare, prescripţia răspunderii penale nu mai putea fi analizată ca o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, ci urma să se analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, raportat atât la limitele de pedeapsă cât şi la termenele prescripţiei răspunderii penale astfel cum erau reglementate de codul penal 1969, pe de o parte, iar pe de altă parte astfel cum sunt reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.

În acelaşi sens, s-a pronunţat ulterior publicării deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.10/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.9/12014/HP/P:

„Stabileşte că, în aplicarea art.5 Cod penal, circumstanţele atenuante se apreciază global în raport de incriminare şi sancţiune. În situaţia intrării în vigoare a unei noi legi, ce aduce modificări atât cu privire la pedepse, cât şi cu privire la circumstanţe atenuante, circumstanţele ca parte din instituţia sancţiunii unei infracţiuni nu pot fi privite şi analizate distinct faţă de instituţia pedepsei.”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dând

83

astfel prioritate deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi revenind astfel asupra dezlegărilor de drept date anterior, potrivit cărora aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal se făcea pe instituţii şi nu global.

Prin urmare, la data de 05.06.2014 când instanţa de fond a pronunţat hotărârea care face obiectul apelurilor din prezenta cauză nu era obligatorie decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr. 2/12014/HP/P, ci decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014 această ultimă decizie devenind general obligatorie.

Momentul important pentru aplicarea legii penale mai favorabile nu este cel al dezbaterilor din faţa instanţei de fond, astfel cum au susţinut inculpaţii, ci data la care s-a pronunţat prima instanţă, respectiv 05.06.2014, acesta fiind momentul în care instanţa a deliberat în urma examinării cauzei atât din perspectiva stabilirii stării de fapt cât şi sub aspectul stabilirii dispoziţiilor legale aplicabile faţă de starea de fapt stabilită.

Examinând aplicarea legii penale mai favorabile (din perspectiva art.5 cod penal astfel cum s-a decis prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) cu privire la inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] faţă de care s-a reţinut comiterea doar a unei infracţiuni unice pentru fiecare dintre inculpaţi (infracţiunea de furt calificat în forma autoratului pentru inculpatul [...], respectiv în forma complicităţii pentru inculpaţii [...], [...] şi [...]), Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare din 01.02.2014, pentru următoarele:

1. aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal 1996 pentru inculpaţii

[...], [...], [...] şi [...]: Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma autoratului sau complicităţii)

sancţiunea prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 este închisoare de la 10 la 20 de ani.

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 15 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.a) cod penal 1969.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod penal 1969 este de 22 ani şi 6 luni şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 13.05.2027, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.

2. aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal în vigoare de la

01.02.2014 pentru inculpaţii [...], [...], [...] şi [...]:

84

Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma autoratului sau complicităţii) sancţiunea prevăzută de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani.

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.d) din noul cod penal.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 10 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 13.11.2014, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.

Având în vedere că la data pronunţării deciziei în apel, respectiv data de

12.11.2014, nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat în nici una din variantele 1 sau 2 expuse mai sus, nu sunt întemeiate motivele de apel ale acestor inculpaţi prin care s-a solicitat să se constate că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

În consecinţă, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, Curtea urmează a avea în vedere limitele speciale de pedeapsă.

Sub acest aspect, este evident că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, pedeapsa închisorii pentru comiterea infracţiunii de furt calificat fiind de la 1 la 5 ani, spre deosebire de pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani prevăzută de codul penal din 1969.

Examinând aplicarea legii penale mai favorabile (din perspectiva art.5 cod penal astfel cum s-a decis prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) cu privire la inculpatul [...], faţă de care s-a reţinut comiterea a două infracţiuni, respectiv complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., şi complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, Curtea pe lângă instituţiile ex[...]ate mai sus în cazul celorlaţi inculpaţi va avea în vedere şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni: 1. aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal 1996 pentru inculpatul [...]:

Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută

de art.26 cod penal 1969 art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 cu referire la art.27 cod penal este închisoare de la 10 la 20 de ani.

85

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 15 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.a) cod penal 1969.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod procedură penală este de 22 ani şi 6 luni şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 13.05.2027, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.

Pentru infracţiunea de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României sancţiunea este închisoare de la 3 la 10 ani; se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.c) cod penal 1969.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod procedură penală 1969 este de 12 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 14.11.2016, având în vedere că această infracţiune s-a consumat la data de 15.11.2004 când [...] s-a prezentat însoţit de către inculpatul [...] la comisionarul vamal, potrivit stării de fapt reţinute.

Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni reglementat de art.34 alin.(1) lit.b) cod penal 1969 constă în stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă şi aplicarea pedepsei cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când maximul nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Se impune menţiunea că infracţiunile care fac obiectul prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Având în vedere consecinţele aplicării art. 865 C. p. 1968 constând în anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa, şi această pedeapsă intră în concursul de infracţiuni pentru stabilirea pedepsei finale, potrivit art.36 cod penal 1969.

86

2. aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014 pentru inculpatul [...]:

Pentru infracţiunea de furt calificat (în complicităţii) sancţiunea prevăzută de

art.48 noul cod penal rap. la rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal cu referire la art.49 din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani.

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.d) din noul cod penal.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 10 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 13.11.2014, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.

Pentru infracţiunea de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României sancţiunea este închisoare de la 3 la 10 ani; se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.

Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale potrivit noului cod penal este de 8 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.c) cod penal în vigoare de la 01.02.2014.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 16 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 14.11.2022, având în vedere că această infracţiune s-a consumat la data de 15.11.2004 când [...] s-a prezentat însoţit de către inculpatul [...] la comisionarul vamal, potrivit stării de fapt reţinute.

Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni reglementat de art.39 alin.(1) lit.b) cod penal în vigoare din 01.02.2014 constă în stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă şi aplicarea pedepsei cea mai grea, la care se aplică un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Se impune menţiunea că infracţiunile care fac obiectul prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 263 din

87

28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Având în vedere consecinţele aplicării art. 865 C. p. 1968, rap. la prev. art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, constând în anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa, şi această pedeapsă intră în concursul de infracţiuni pentru stabilirea pedepsei finale, potrivit art.40 cod penal în vigoare din 01.02.2014.

Având în vedere că la data pronunţării deciziei în apel, respectiv data de

12.11.2014, nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat în nici una din variantele 1 sau 2 expuse mai sus pentru nici una dintre cele două infracţiuni reţinute inculpatului [...], Curtea urmează a avea în vedere celelalte instituţii, stabilirea pedepsei şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.

1. aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal 1996:

Raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 ani la 20 ani) pentru

infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969, Curtea urmează a lua în calcul varianta aplicării minimului special de pedeapsă de 10 ani închisoare.

De asemenea, se va avea în vedere aplicarea minimului special pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.

Curtea constată că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.74 cod penal 1969, raportat la faptul că inculpatul a comis anterior o altă infracţiune de furt calificat (sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa privind o faptă de furt calificat comisă în perioada iunie-iulie 2004, la faptul că inculpatul a avut un rol important în conceperea şi organizarea activităţii infracţionale din prezenta cauză şi la valoarea foarte mare a tablei navale sustrase.

Prin urmare, în concursul de infracţiuni vor intra pedepsele de: - 10 ani închisoare pentru art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969; - 3 ani închisoare pentru art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006;

88

- 3 ani închisoare, în urma anulării suspendării sub supraveghere a acestei pedepse aplicată inculpatului [...] prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

În urma aplicării regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, potrivit art.36 alin.(1) cod penal rap. la art.34 alin.(1) lit.b) cod penal 1969, s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca aceasta să nu mai fie sporită. 2. aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014:

Raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 1 ani la 5 ani) pentru infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.48 noul cod penal rap. la rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal cu referire la art.49 din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani, Curtea urmează a lua în calcul varianta aplicării minimului special de pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de fond.

De asemenea, se va avea în vedere aplicarea minimului special pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel cum de altfel a fost aplicată de către instanţa de fond.

Curtea constată că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.75 alin.2 din noul cod penal, raportat la faptul că inculpatul a comis anterior o altă infracţiune de furt calificat (sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa privind o faptă de furt calificat comisă în perioada iunie-iulie 2004, la faptul că inculpatul a avut un rol important în conceperea şi organizarea activităţii infracţionale din prezenta cauză şi la valoarea foarte mare a tablei navale sustrase.

Prin urmare, în concursul de infracţiuni vor intra pedepsele de: - 1 an şi 6 luni închisoare pentru art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969; - 3 ani închisoare pentru art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006; - 3 ani închisoare, în urma anulării suspendării sub supraveghere a acestei pedepse aplicată inculpatului [...] prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

În urma aplicării regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, potrivit art.40 alin.(1) rap. la art.39 alin.(1) lit.b) din noul cod penal, s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se aplică o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare (1/3 din „1 an şi 6 luni+3 ani”), pedeapsa finală ce urmează a fi executată de către inculpatul [...] fiind de 4 ani şi 6 luni închisoare.

89

În concluzie, aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal 1996 ar determina o pedeapsă finală de 10 ani închisoare, pe când aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014 ar determina aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare, astfel cum a fost de fapt aplicată de către instanţa de fond.

Faţă de ansamblul acestor considerente expuse, Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a susţinut că legea penală veche este mai favorabilă.

Susţinerile inculpatului privind aplicarea pe instituţii în sensul stabilirii pedepsei pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat potrivit codului penal în vigoare din 01.02.2014 dar aplicarea concursului de infracţiuni şi stabilirea modalităţii de executare a pedepsei finale potrivit codului penal 1969 nu sunt legale, raportat la decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014, această decizie devenind general obligatorie din data de 20.05.2014, deci anterior datei pronunţării sentinţei apelate, urmând a fi avute în vedere motivele expuse mai sus cu privire la aplicarea în prezenta cauză a aplicării în mod global a legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor

[...], [...], [...], [...] şi [...] de către instanţa de fond, Curtea constată că instanţa de fond a efectuat a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi a stabilit pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea are în vedere că pedepsele stabilite de către instanţa de fond de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] sunt apropiate de minimul special de 1 an închisoare prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din 01.02.2014.

Nu se impune reducerea acestor pedepse şi nici reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.75 alin.2 lit.a),b) din noul cod penal, având în vedere modalitatea organizată de comitere a faptei, valoarea deosebit de ridicată a tablei sustrase (1.266.153,155 RON) şi faptul că tabla navală sustrasă a fost recuperată nu datorită demersurilor efectuate de către aceşti inculpaţi ci datorită sesizării prompte a conducerii [...] SA GALAŢI cu privire la manevrele ilegale ale barjei 30086 din noaptea de 13/14.11.2004 şi intervenţiei rapidă a organelor judiciare, datorită acestor demersuri fiind posibilă recuperarea cantităţii de 610 tone de tablă navală sustrasă şi restituirea acesteia către proprietarul de drept, respectiv părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.

Modalitatea de executare a pedepselor stabilite de către instanţa de fond pentru inculpaţii [...], [...], [...] şi [...], respectiv amânarea aplicării pedepsei potrivit art.83 alin.1,3 cod penal în vigoare din 01.02.2014 (raportat tot la aplicarea globală a legii penale mai favorabile potrivit deciziei nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) este

90

temeinică şi legală, raportat la cuantumul pedepselor aplicate (câte 1 an şi 6 luni închisoare), la faptul că aceşti inculpaţi nu au antecedente penale, la durata mare de timp (aprox. 10 ani) care a trecut de la momentul comiterii faptei şi la faptul că în perioada care a trecut de la comiterea faptei nu au mai comis fapte ilicite, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art.83 noul cod penal.

Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile prev. de art.5 cod penal, raportat la decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale (obligatorie din data de 20.05.2014, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României): - prin aplicarea instituţiilor prevăzute de codul penal 1969, pedeapsa minimă care s-ar fi aplicat inculpatului [...] ar fi fost de 10 ani închisoare, astfel cum s-a arătat mai sus, nefiind îndeplinită cerinţa prev. de art.861 alin.(2) cod penal 1969 care prevedea posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul concursului de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; - prin aplicarea instituţiilor prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014, astfel cum s-a arătat mai sus, a rezultat o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art.91 alin.(1) lit.a) cod penal în vigoare din 01.02.2014 cuantumul pedepsei aplicate (inclusiv în caz de concurs de infracţiuni) să fie închisoarea de cel mult 3 ani.

Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că nu au relevanţă circumstanţele personale invocate prin motivele de apel de către inculpatul [...] sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Prin urmare, Curtea constată că modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului [...] este legală, impunându-se executarea efectivă a pedepsei.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile formulate de către inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr.578 din data de 05.06.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.26877/212/2008. Ca urmare a respingerii apelurilor, în baza art.275 alin.2,4 cod procedură penală, inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] vor fi obligaţi la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 756/P/12.11.2014 Judecător redactor Dan Iulian Năstase

91

5. Apel. Infracțiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere" prevăzută de aplicarea legii penale mai favorabile. Neagravarea situației în propria cale de atac.

Pedeapsa stabilită de către instanţa de fond în temeiul art.5 Cod penal, prin raportare la

dispoziţiile mai blânde, atât din legea veche cât şi din cea nouă cu privire la recidivă, nu mai poate fi modificată în apelul inculpatului întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Art.421 Cod procedură penală Art.418 Cod procedură penală

Art.86 alin.l din O.U.G. nr.195/2002 rep. Art.335 alin.l din noul Cod penal

Art.5 din Codul penal

Prin sentinţa penală nr.234 din data de 13.03.2014, pronunţată în dosarul nr. 14271/212/2013, Judecătoria Constanţa a schimbat, în baza art.386 cod procedură penală, încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere" prevăzută de art.86 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic, art.37 lit.b cod penal din 1968 în infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prevăzută" de art.335 alin.l din noul cod penal cu aplic, art.37 lit.b cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 cod penal şi 1-a condamnat pe inculpatul [...] la pedeapsa 1 (unu) an închisoare.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 15.05.2012, inculpatul [...] a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Scenic, cu nr. de înmatriculare [...], fără a poseda permis de conducere.

Sub aspectul încadrării juridice, s-a apreciat că s-a impus schimbarea încadrării în infracţiunea prev. de art.335 alin.l cod penal cu aplicarea art.3 şi art.5 cod penal.

Împotriva hotărârii de condamnare, în termenul legal, inculpatul [...] a declarat apel solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art.181 cod penal vechi, aceasta fiind legea mai favorabilă, iar în subsidiar diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.

Aprecierea Curţii Ex[...]ând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate

de apelantul inculpat şi din oficiu în limitele art.417 cod procedură penală, Curtea a constatat apelul nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art.396 alin.(2) cod procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar, potrivit art.97, art.99 şi art.103 alin.(2) cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prevăzute art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.21 din Constituţie.

92

În cauză, inculpatul [...] a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată la fond şi în apel-asigurată de către dl. av. [...] şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - înscrisuri, martori cât şi a probelor apărării - audierea sa, respectându-i-se garanţiile şi drepturile procesuale; în apel, Curtea a lua act de poziţia inculpatului de a uza de dreptul la tăcere.

Sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate în condiţii de legalitate - procesul verbal de constatare, adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Constanţa nr. 25958/18.05.2012, declaraţiile martorului [...], declaraţiile inculpatului, a rezultat că la data de 15.05.2012, inculpatul [...] a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Scenic, cu nr. de înmatriculare [...], fără a poseda permis de conducere, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.335 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal din 1969, schimbându-se încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art.86 alin.(l) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal din 1969 şi art.5 cod penal.

Într-adevăr, potrivit legii vechi - cod penal din 1969, pentru tragerea la răspundere penală, fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu vinovăţie trebuie să prezinte şi pericolul social concret al infracţiunii. În cauză, în raport de criteriile prev. de art.181 cod penal din 1969, respectiv de împrejurările comiterii faptei - conducerea autoturismului fără a poseda cunoştinţele şi abilităţile necesare, până a fost descoperit de agenţii de poliţie, în stare de recidivă, sunt împrejurări care evidenţiază pericolul social concret al infracţiunii conform art.18 cod penal, nefiind aplicabile prevederile art.181 cod penal din 1969.

Raportat la regimul sancţionator, este mai favorabilă legea penală veche. Insă, pedeapsa stabilită de către instanţa de fond în temeiul art.5 cod penal, prin

raportare la dispoziţiile mai blânde, atât din legea veche cât şi din cea noua cu privire la recidivă, nu mai poate fi modificată în apelul inculpatului întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art.74 cod penal printre care şi gravitatea faptei, dată de conducerea pe dinamurile publice a autoturismului deşi nu avea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul, la o oră şi într-o zonă cu trafic rutier ridicat, lezarea relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, conducând autoturismul până a fost oprit de agenţii de poliţie, pedeapsa de 1 an închisoare este suficientă şi de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, evitarea temporară a pericolului pentru siguranţa circulaţiei rutiere; la determinarea cuantumului, a modalităţii de executare se are în vedere şi atitudinea procesuală de recunoaştere a vinovăţiei de către inculpat, chiar dacă nu a recurs la procedura simplificată conform art.3201 cod procedură penală din 1969 (actualul art.396 alin.(10) cod procedură penală) numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Cum, de la pronunţarea hotărârii, nu au apărut date care să atenueze periculozitatea faptei sau inculpatului, nu se impune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei sau modificării modalităţii de executare, şi cu atât mai puţin până la înlăturarea răspunderii penale.

93

Prin urmare, în lipsa vreunui caz de nulitate a hotărârii atacate şi a netemeiniciei criticilor formulate, apelul a fost respins, în baza art.421 pct.l lit.b) cod procedură penală, ca nefondat.

Decizia penală nr. 604/P/02.10.2014 Judecător redactor Adriana Ispas

6. Sustragere motorină din rezervoarele locomotivelor. Recunoașterea vinovăției. Inaplicabilitatea procedurii simplificate de judecată. Soluționarea cauzei conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității.

Procedura simplificată nu poate fi aplicată în prezenta cauză deoarece nu este realizată

condiţia prev. de art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală din 1968 ca probele administrate în faza de urmărire penală să confirme că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Potrivit art. 289 Cod procedură penală din 1968 judecata cauzei se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată îşi găsesc aplicarea în reglementarea judecăţii cauzei în primă instanţă. Astfel, instanţa are obligaţia de a proceda la audierea inculpatului şi a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii.

În consecinţă, prima instanţă urmează a soluţiona cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, inclusiv sub aspect probator.

Prima instanţă urmează a analiza şi eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, care prevede că in ipoteza în care nu s-a început cercetarea judecătorească cauza se trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 – 348 Cod procedură penală, dat fiind că judecata în prezenta cauză se reia cu primele etape ale acestei faze procesuale. Curtea apreciază că în faţa primei instanţe nu a existat o judecată propriu-zisă, aşa încât procedura judiciară trebuia reluată tot în faţa primei instanţe. Instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie. Neregularităţile constatate de Curte nu se regăsesc printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b C. Pr. Pen, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Cu toate acestea, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în faţa primei instanţe, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie prin judecarea cauzei de instanţa de apel, se impune desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecarea cauzei de prima instanţă, în vederea soluţionării fondului cauzei cu respectarea garanţiilor procesuale conferite părţilor de Codul de procedură penală.

Art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală din 1968

Art. 289 Cod procedură penală din 1968 Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013

Prin sentinţa penală nr. 262/25.03.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 23970/212/2013 s-au hotărât următoarele: In baza art.386 NCPP respinge cererea de schimbare a incadrării juridice formulata de procuror ca nefondata.

94

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamnă pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...], pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

95

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.26 rap. la art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamnă pe inculpatul [...] pentru săvârsirea fiecareia dintre cele 11 infractiuni de complicitate la delapidare la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

In baza art.33 lit.a si art.34 alin.1 lit.b Cod penal aplică inculpatului [...] pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86 indice 2 C.pen.

Pe perioada termenului de incercare inculpatul [...] trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune - sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedință sau locuință și orice deplasare care depaseste 8 zile, precum și intoarcerea - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de muncă - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se aduc la cunoștința inculpatului consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere prevazute de art.86 indice 4 Cod penal.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

96

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.26 rap. la art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de complicitate la delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...] pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...], pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

97

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...], pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.

In baza art.215 indice 1 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.5 NCP si cu aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP condamna pe inculpatul [...], pentru savarsirea infractiunii de delapidare la pedeapsa de 2 ani inchisoare.

În baza art. 81 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 si art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.

În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii. In baza art.16 din Legea nr.255/2013 constată incetarea de drept a măsurilor preventive a obligarii de a nu parasi tara luate fata de inculpatii [...], [...], [...],[...], [...], [...], [...], precum si masura liberarii provizorii sub control judiciar luata fata de [...]. In baza art.16 alin.3 din Legea nr.255/2013 și art.202 alin.1 NCPP respinge cererea procurorului privind luarea față de inculpați a măsurii preventive a controlului judiciar ca nefondata. In baza art.404 alin.4 NCPP deduce din pedeapsa aplicată inculpatului [...] durata reținerii și arestării preventive de la data de 10.08.2012 pana la data de 30.08.2013 inclusiv. In baza art.404 alin.4 NCPP deduce din pedeapsa aplicata inculpatilor [...], [...], [...], [...], [...], durata retinerii si arestarii preventive de la data de 10.08.2012 pana la data de 6.09.2013 inclusiv. In baza art.404 alin.4 NCPP deduce din pedeapsa aplicata inculpatilor [...] si [...] durata retinerii si arestarii preventive de la data de 9.08.2012 pana la data de 6.09.2013 inclusiv. In baza art.404 alin.4 lit.c și f NCPP in ref. la art. 249 alin.4 si 5 NCPP dispune ridicarea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar dispusa prin Ordonanta din data de 2.09.2013 si restituirea urmatoarelor sume către inculpați și depuse la CEC BANK CONSTANTA.

98

In temeiul art.112 alin.1 lit.a, b si e NCPP dispune confiscarea speciala a celorlalte bunuri ridicate cu ocazia perchezitiilor domiciliare din data de 9.08.2013, respectiv sacii de plastic si produsele petroliere. Respinge cererea inculpatului [...] privind restituirea autoturismului Opel Frontera ca nedovedita. In baza art.397 NCPP admite in parte actiunea civila formulata de partea civila [...] S.A. Obligă inculpatul [...] la plata sumei de 6161 lei către partea civilă reprezentand prejudiciu nerecuperat. In baza art.25 NCPP constată ca prejudiciul in suma de 7661 lei pentru fiecare din ceilalti 12 inculpati a fost recuperat prin plata. In baza art.274 NCPP obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că la data de 12.04.2013, organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 Poliţie Rurală Mihail Kogălniceanu s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai mulţi mecanici de locomotivă angajaţi ai [...], care îşi desfăşoară activitatea în zona [...] - [...], îşi însuşesc importante cantităţi de motorină din rezervoarele locomotivelor pe care le conduc, motorină pe care o valorifică ulterior în scopul obţinerii de profit, existând indicii de comitere a infracţiunii de „delapidare", prevăzută şi pedepsită de art. 215 1 alin. 1 Cod penal.

Sesizarea din oficiu a survenit ca urmare a faptului că, în cadrul activităţilor ce se desfăşurau în dosarul penal nr. 43/P/2013, aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, (în care se efectuează cercetări cu privire la mai multe furturi de cupru şi alte materiale feroase din parcul eolian aflat în dezvoltare pe raza comunelor [...] şi [...]), au rezultat date privitoare la numitul [...], din com. [...], care în mod regulat şi la intervale relativ scurte de timp, achiziţiona motorină de la mai mulţi mecanici de locomotivă, angajaţi ai [...], care tranzitează zona [...] - [...], motorină pe care o vindea ulterior unor terţe persoane.

In cadrul dosarului penal nr. 43/P/2013 au fost obţinute autorizaţiile de interceptare nr. 30 din 17.01.2013 şi nr. 60 din 13.02.2013, prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de către numitul [...], de la posturile telefonice nr. [...] autorizaţia nr. 30) şi [...] (autorizaţia nr. 60), autorizaţii ce au fost reînnoite de două ori succesiv, pentru perioade de câte 30 de zile.

Ca şi mod de operare, s-a constatat că mecanicii de locomotivă îl anunţau pe numitul [...], cu câteva ore înainte de a tranzita zona cu locomotivele, acesta din urmă, la rândul său, îşi anunţa câţiva apropiaţi şi împreună, la apelul mecanicului de locomotivă, se deplasau într-o locaţie prestabilită, pe câmp, pe traseul trenurilor, unde mecanicii îi livrau motorina lui [...], care achita o anumită sumă de bani, în funcţie de cantitatea de motorină.

99

Societatea „[...]" S.A. (denumită în continuare [...]) este organizată la nivel naţional pe sucursale, în aria teritorială unde s-a desfăşurat activitatea infracţională operând Sucursala Muntenia-Dobrogea, iar mecanicii de locomotiva inculpati in cauză sunt angajaţi ai Depoului [...] Constanţa.

Toate locomotivele de pe această rută sunt dotate cu o instalaţie de măsurare şi înregistrare a consumului de combustibil şi a turaţiilor motorului diesel, denumită ICL, precum şi cu o instalaţie de măsurare a vitezei, denumită IVMS.

Cele două instalaţii înregistrează valorile consumului de combustibil, turaţiei motorului şi ale vitezei din fiecare moment, iar la sfârşitul fiecărei luni, înregistrările se stochează în memoria unităţii P.C. de la sediul Depoului [...], unde sunt analizate şi interpretate de conducerea societăţii.

Modalitatea de sustragere a motorinei de către mecanici are la bază un mecanism menit a induce în eroare cele două instalaţii de înregistrare ce urmează a fi explicat, motiv pentru care conducerea unităţii nu putea să sesizeze sustragerile de motorină prin interpretarea înregistrărilor instalaţiilor respective.

Astfel, consumul normal al unei locomotive care nu se află în sarcină (echivalentul mersului „pe liber' la autoturisme) este de aproximativ 0,4 kg/minut, iar consumul normal pentru o locomotivă aflată în sarcină, care variază în funcţie de criteriile enumerate mai sus se situează în jurul valorii de 4 kg/minut la o turaţie medie a motorului de 500 - 600 rotaţii/minut.

Mecanicii de locomotivă, pentru a sustrage motorina în aşa fel încât acest lucru să nu fie sesizabil pe înregistrările ICL şi IVMS, puneau în funcţiune următorul mecanism: pe porţiuni ale traseului cu relief în pantă, unde trenul se putea deplasa cu o viteză normală pentru sectorul de drum, respectiv fără ca motoarele de tractare să fie puse în funcţiune, opreau alimentarea cu curent a motoarelor de tracţiune şi anulau funcţionarea acestora prin decuplarea unei siguranţe denumite excitaţia separată a generatorului principal. În acest mod funcţiona doar motorul principal, iar consumul de combustibil se reducea cu aproximativ 50% faţă de consumul ci motoarele de tracţiune în funcţiune. în acelaşi timpi turau motorul principal până la valoarea medie de 500 - 600 rotaţii/minut şi cuplau o instalaţie artizanală prevăzută cu furtun la orificiul de aerisire al capacului filtrului de motorină, după care desfiletau dopul-şurub al aceluiaşi capac, fapt ce determina pomparea combustibilului prin orificiul de aerisire şi combustibilul astfel pompat era colectat în saci cu ajutorul furtunului din instalaţia artizanală. Cantitatea de combustibil pompată prin orificiul de aerisire era înregistrată de instalaţia ICL ca şi consum de combustibil al motorului.

Din probele administrate a rezultat că majoritatea mecanicilor de locomotivă cunoşteau această modalitate de sustragere a combustibilului şi o bună parte dintre aceştia o şi puneau în aplicare.

100

Combustibilul astfel sustras era valorificat de către mecanicii de locomotivă cu ajutorul mai multor complici care cumpărau cu regularitate de la aceştia importante cantităţi de motorină.

Inculpatul [...], în sarcina căruia s-a reţinut comiterea a 11 infractiuni de complicitate la delapidare în formă continuata era cel care achiziţiona de la mecanicii inculpaţi în cauză cele mai mari cantităţi de motorină, pe care la rândul lui o valorifica către diverse persoane, ajungând astfel să fie cunoscut în localitatea de domiciliu şi nu numai drept un adevărat dealer de motorină.

Astfel, din primele investigaţii, s-a stabilit că inculpatul [...] achiziţiona motorină de la mecanici de locomotivă din cadrul [...], care sustrăgeau motorina din rezervoarele locomotivelor pe care le conduceau.

S-a constatat că, la fiecare livrare, [...] achiziţiona de la mecanicii de locomotivă circa 700 - 1000 litri de motorină.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cadrul dosarului penal nr. 43/P/2013 a rezultat că mecanicii de locomotivă implicaţi în această activitate utilizau posturile telefonice cu numerele de apel ….

Astfel, au fost obţinute autorizaţiile nr. 165, 166,167,168,169,170,171,172 din data de 15.04.2013 emise de către Judecătoria Constanţa, pentru nr. de telefon [...] şi [...], utilizator [...] şi mecanicii de locomotivă utilizatori ai posturilor telefonice [...], [...], [...] şi [...].

Din informaţiile obţinute din interceptări a rezultat că motorina pe care [...] o obţinea de la mecanicii de locomotivă era depozitată la domiciliul său, la locuinţa tatălui său, inculpatul [...], din comuna [...], precum şi la domiciliul inculpaţilor [...] şi [...].

S-a constatat că inculpatul [...] împreună cu mecanicii de la care cumpăra motorină, vorbeau codificat, ferindu-se să nu fie descoperiţi, folosind cuvinte ca „lapte", „zeamă", „oi, „brânză", „peşte" etc. atunci când se refereau la motorina însuşită. De asemenea, un punct de reper al lor, pe care îl foloseau în mod constant, este „la machedonul", relevante în acest fiind şi conversaţiile din data de 26.05.2013, orele 07.38.53 dintre [...] şi un DOMN şi din data de 26.05.2013, ora 07.04.35 dintre [...] şi o altă persoană notată cu DOMN. De altfel, aproape de fiecare dată când avea loc o livrare de motorină, mecanicii de locomotivă îl anunţau telefonic pe inculpatul [...] în momentul în care se aflau „la machedonul", pentru ca acesta să aibă timpul necesar pentru a se deplasa la locaţia de livrare. în legătură cu această din urmă locaţie, au fost folosite diverse puncte de reper, respectiv „la RMK", „la IAS", „la maluri", „la grădină", „la DERIN", „la siloz" etc., după cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Inculpatul [...] era sprijinit în activitatea sa de către ceilalţi inculpaţi cercetaţi pentru infracţiunea de complicitate la delapidare, în sensul că unii dintre aceştia îl însoţeau şi ajutau la locurile de livrare a motorinei, pe traseul liniei de cale ferată sau, în lipsa acestuia, asigurau preluarea motorinei de la mecanici, cum este cazul

101

inculpaţilor [...], [...], zis „[...]", [...] şi [...], dar îl ajutau şi în activitatea ulterioară de valorificare a motorinei către diverşi clienţi. Alţii, respectiv inculpaţii [...], [...] şi [...] îl sprijineau prin aceea că depozitau la domiciliile lor parte din motorina achiziţionată de la mecanicii de locomotivă şi îl ajutau să o comercializeze către diverşi clienţi. De asemenea, este relevantă şi convorbirea dintre numitul [...] şi numitul [...] zis „[...]", din data de 20.03.2013, ora 17.47.41, când numitul [...] îl trimite pe „[...]", la tatăl său, la casă, pentru a lua „balotul acela", în scopul de a-1 da unui client care îl suna în prealabil pe [...], la data de 20.03.2013, ora 17.46.17.

In cadrul convorbirii din data de 14.06.2013, ora 06.39, [...] îl îndrumă pe un client să meargă „la moşu" să ia un bidon de motorină, după care, la ora 07.24, numitul [...] apelează nr. de telefon 0726400933, utilizat de către tatăl său, pe care îl înştiinţează că urmează să vină un client pentru un bidon de motorină şi i se adresează folosind apelativul „mata".

[...] mai îndrumă şi alţi clienţi „la moşu", conform conversaţiilor din data de 03.03.2013, ora 05.08 şi cea din data de 16.04.2013; ora 20.02, când un client îi spune lui [...] că ar fi vrut să ia motorină tot de „la moşu” întrucât are compresor.

In acest sens este şi conversaţia din data de 21.07-2013, ora 18.46.44, purtată iniţial între numita [...] şi [...] cu privire la nişte bidoane cu motorină care nu se mai găsesc şi ulterior între acesta din urmă şi tatăl său, numitul [...].

De asemenea, din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că numitul [...] depozitează motorină la numitul „[...]", care îl ajută pe acesta şi să vândă motorina, identificat în persoana inculpatului [...], astfel cum rezultă din convorbirile interceptate şi din procesele-verbale încheiate de către organele de poliţie.

Inculpatul [...] este utilizator al postului telefonic numărul [...] şi este ajutat că către o persoană de sex feminin pe nume „[...]", utilizatoare a postului telefonic numărul [...], identificată în persoana soţiei sale, inculpata [...], care în lipsa soţului său, se ocupă cu livrarea de motorină către clienţi şi de încasarea sumelor de bani plătite de către aceştia, rezultând că are şi un caiet în care trece clienţii în cazul în care vinde pe datorie.

Relevante în acest sens sunt convorbirile din data de 11.03 ora 06.02 dintre [...] şi inculpatul [...] - utilizatorul postului telefonic nr. [...], după o livrare de motorină de la mecanicii de locomotivă, când i-a cerut acestuia să pregătească banii, din data de 12.03.2013, ora 17.47, din data de 18.03.2013, ora 06.30, când imediat după livrarea unei cantităţi de motorină de către mecanici, motorină luată de către numitul [...] împreună cu numitul [...] zis „[...]", numitul [...] este apelat de către [...] care îi spune să îi deschidă lui „[...]".

De asemenea, în acesta sens este şi convorbirea din data de 19.05.2013, ora 14.17, când un client este trimis de către [...] la [...], şi cele din datele 20.05.3013, ora 10. 31, 26.05.2013, ora 08.59, când sunt trimişi clienţi la [...].

102

In ceea ce priveşte ajutorul dat de către inculpata [...], sunt relevante convorbirile pe care [...] le are cu diferiţi clienţi, cu numitul [...] şi chiar direct cu aceasta, la numărul de telefon [...].

Astfel, posesorului numărului de telefon [...], [...] îi spune să treacă pe la [...] să îl treacă pe caiet.

La data de 23.05.2013, ora 07.19, numitul [...] vorbeşte cu numitul [...], căruia îi trimite un client, iar acesta din urmă îi răspunde că este [...] acasă.

Din probele administrate rezultă faptul că inculpatul [...] era ajutat în comiterea infracţiunilor şi de către inculpatul [...], zis „[...]", atât la luarea motorinei de la mecanicii de locomotivă cât şi la efectuarea livrărilor către diferiţi clienţi.

Inculpatul [...], zis „[...]" a fost identificat şi pe baza informaţiilor dintr-un alt dosar penal întocmit pentru infracţiunea prev. de art. 86 al. 1, întrucât a fost depistat in timp ce conducea autoturismul marca OPEL FRONTERA, gri metalizat, cu nr. de înmatriculare [...] (Bulgaria), ce aparţine inculpatului [...], în interiorul căreia s-a găsit un bidon de 20 l , ce prezenta urme de culoare neagră cu aspect de motorină.

Inculpatul [...], zis „[...]", este utilizatorul nr. de telefon [...]. Modalitatea de operare este următoarea: numitul [...] este contactat de către

mecanicii de locomotivă, cu privire la ora aproximativă la care vor ajunge cu trenul la punctul de întâlnire stabilit. De asemenea, mecanicii anunţă când trec de anumite puncte de reper. În acest timp, inculpatul [...], zis „[...]", este anunţat de către [...], să se pregătească. Relevante în acest sens sunt discuţiile premergătoare livrărilor, din datele 24.02.2013, orele, 15.35, 19,36; 09.03.2013, ora 09.19; 11.03.2013, ora 06.22; 15.03.2013, ora 15.19;18.03.2013, ora 05.22; 19.03.2013, ora 06.40;21.03.2013, ora 22.21; 26.05.2013, 07.50, 28.05.2013, ora 05.58, 07.06.2013, ora 03.59, 13.06.2013, ora 21.26;

Totodată, inculpatul [...], zis „[...]", îl ajută pe inculpatul [...] să distribuie motorina către clienţi. De cele mai multe ori clienţii iau legătura cu numitul [...], şi acesta îl anunţă pe „[...]" să se ducă la bloc, la locuinţa lui sau „la moşu", la locuinţa inculpatului [...], tatăl lui [...], de unde să le dea motorină clienţilor.

O contribuţie asemănătoare la săvârşirea faptelor o are şi inculpatului [...] zis „[...]". Acesta îl ajută pe inculpatul [...] la livrările efectuate de către mecanici, fiind anunţat în prealabil să se pregătească. La săvârşirea faptelor, împreună cu inculpatul [...], participă şi numita „[...]", identificată în persoana inculpatei [...], concubina acestuia.

Inculpata [...] îl însoţeşte pe inculpatul [...], atât la ridicarea motorinei de la mecanici, cât vânzării acesteia către clienţi.

Motorina obţinută de către inculpatul [...] era cumpărată în cantităţi mari de numitul [...], posesor al nr. de telefon [...], care găsea şi clienţi acestuia.

Relevante sunt convorbirile din datele 24.02.2012, ora 14.23, când discută despre preţul motorinei, 25.07.2014, 27.07.2013, 20.40, 28.02.2013, ora 13.27, când vorbesc despre calitatea motorinei, 15.03.2013, 20.03.2013.

103

„[...]" a fost identificat în persoana martorului [...] care, fiind audiat la data de 14.08.2013, a declarat că îi cunoaşte de mai mult timp pe inculpaţii [...] şi [...], zis „[...]" şi că în urmă cu aproximativ doi ani de zile a aflat de la inculpatul [...] că acesta are motorină de vânzare, la preţul de 4,5 lei litrul Inculpatul i-ar fi propus martorului ca în cazul în care ar fi auzit despre persoane doritoare să cumpere motorină, să intermedieze legătura dintre „client" şi inculpat, ceea ce martorul, conform propriei declaraţii, a şi făcut.

De altfel, martorului [...] i-au fost prezentate transcrierile convorbirilor telefonice interceptate şi existente la dosarul cauzei, pe care le-a purtat cu inculpatul [...] şi le-a recunoscut ca fiind reale şi purtate de el.

Acelaşi martor a afirmat că una dintre persoanele căreia i-a oferit numărul de telefon al inculpatului [...], în scopul achiziţionării de motorină de la acesta, este numitul [...].

Martorul [...] a fost identificat şi audiat la data de 15.08.2013, iar declaraţia acestuia se coroborează cu cea a martorului [...], în sensul că a existat o situaţie când cel din urmă i-a oferit primului numărul de telefon al inculpatului, în scopul achiziţionării de motorină de la acesta.

Un alt „client" a fost identificat în persoana, martorului [...]. Acesta, prin declaraţia din data de 15.08.2013, a afirmat că îl cunoaşte pe inculpatul [...] şi că de doi ani de zile ştie că acesta se ocupă cu vânzarea de motorină. Martorul a recunoscut atât convorbirile interceptate şi redate în cuprinsul proceselor-verbale existente lai dosarul cauzei, purtate de el cu inculpatul, precum şi faptul că a cumpărat de două ori motorină de la inculpat, 100 de litri, respectiv 15 litri. A precizat martorul că de fiecare dată, motorina i-a fost dată de către inculpatul [...], zis „[...]", de la domiciliul inculpatului [...], şi cunoştea că suma de bani pe care a plătit-o în schimbul motorinei îi era destinată inculpatului [...].

De asemenea, a fost verificat telefonul mobil găsit asupra inculpatului [...] cu ocazia prinderii în flagrant şi s-a constatat că numărul de telefon folosit de acesta era [...], iar în agenda telefonică inculpatul avea notate numere de telefon ale coinculpaţilor [...], [...], [...] şi [...] zis [...].

Numărul de telefon al inculpatului [...] apare şi în interceptările telefonice şi chiar poartă convorbiri relevante în ceea ce priveşte activitatea infracţională cu motorina. Un exemplu în acest sens este convorbirea din data de 06.05.2013, ora 13:44, când inculpaţii [...] şi [...] folosesc expresia „daţi drumul la oi", expresie despre care s-a stabilit din interpretarea tuturor interceptărilor telefonice coroborată cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele că semnifica pregătirea unei livrări de motorină.

Şi în agenda telefonică a inculpatului [...] au fost identificate numere de telefon ale coinculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...] şi [...].

Tot cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la delapidare, din declaraţiile inculpaţilor

104

mecanici de locomotivă, care au recunoscut faptele, rezultă că inculpatul [...] se deplasa de obicei îl locurile unde se realizau de obicei livrările de motorină cu un autoturism de teren de culoare închisa şi însoţit de unul sau doi bărbaţi şi chiar de o femeie în unele situaţii. Acest aspect se coroborează atât cu. interceptările telefonice cât şi cu rezultatul acţiunii de prindere în flagrant a inculpatului [...], când acesta a fost surprins la locul faptei fiind însoţit de inculpatul [...] şi folosind autoturismul de teren marca Opel Frontera cu numărul de înmatriculare [...], proprietatea inculpatului. Documentele autovehiculului respectiv au fost găsite asupra inculpatului [...] în momentul în care acesta a fost prin şi reţinut pe raza municipiului Constanţa, după ce anterior fugise de la faţa locului în timpul acţiunii de prindere îl flagrant.

La data organizării flagrantului erau puse în aplicare autorizaţiile nr. 282 din 26.07.2013, pentru înregistrarea de imagini privind imobilul de la adresa1 de domiciliu a inculpatului [...] şi autorizaţia nr. 385 din aceeaşi dată privind localizarea prin GPS a autoturismului Opel Frontera cu numărul de înmatriculare [...]. Datele rezultate în urma exploatării celor două autorizaţii se coroborează întocmai cu procesul-verbal de constatare a acţiunii flagrante.

De asemenea, exista şi convorbirile din datele 02.06.2013, ora 15,23, 05.06.2013, ora 22.19, 06.06.2013, ora 01.10, 08.06.2013, ora 15.49, 08.06.2013, ora 19,21, 12.06.2013, ora 21.22, 20.06.2013, ora 18.16, când numitul [...] livrează motorină celorlalţi învinuiţi cercetaţi pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, dar şi numitului [...].

Faptul că inculpatul [...] sustrage motorină din rezervoarele locomotivelor şi valorifica cu ajutorul complicilor cercetaţi în cauză rezultă şi din declaraţiile învinuiţilor [...], [...], [...], [...] [...], dar şi ale martorilor [...], [...], [...]. Fără a detalia fiecare dintre aceste declaraţii, se poate observa cu uşurinţă ca [...] este numele cel mai des întâlnit în relatările susnumiţilor cu privire la mecanicii de locomotivă despre care cunoşteau că sustrag şi vând motorină, ori care se lăudau în discuţiile din mediul mecanicilor că ar fi făcut acest lucru.

De asemenea, în cadrul convorbirilor de la ora 05:25:52, inculpatul [...] îl anunţă pe inculpatul [...] că urmează să îi livreze 10 saci de la prima locomotivă, opt de la cea de-a doua şi de la cea de-a treia îi spune inculpatului [...] că îl va anunţa „[...]", adică inculpatul [...], despre numărul de saci ce urmau a fi livraţi.

Inculpatul [...], mecanic de locomotivă, utilizator al nr. de telefon din 27.05.2013, ora 23.29, 01.06.2013, ora 21.41; 11.06.2013, ora 22.04, 28.06.2013, ora 03.51, figureaza cu ocazia livrărilor, cât şi in conversaţiile dinte aceştia 31.05.2013, ora 03.03; 09.06.2013, ora 10.50; 12.06.2013, ora 05.29, 30.06.2013, ora 04.00, conversaţiile din 24.06.2013, ora 04.14, când [...] vorbeşte cu inculpatul [...], despre faptul că [...] ar vrea să le dea mai puţini bani pe motorina şi cea dintre inculpatul [...] şi inculpatul [...] din 05.06.2013, ora 14.29.

105

Relevante sunt convorbirile din data de 24.06.2013, ora 04:07, 04:11, 04:13, 04:14, când [...] discută cu inculpaţii [...] şi [...] de la care cumpărase motorină in aceeaşi noapte, iar după livrare au existat nelămuririi cu privire la preţul plătit de [...].

In timpul convorbirii mecanicul îi reproşează lui [...] că i-ar fi plătit doar „treişpe cinci sute pe opt", după care [...] îl întreabă pe mecanic: „Băi nentule, nu-i unu opt sute mă?, referindu-se la preţul pentru un sac. Imediat, îl invită pe [...] să facă socoteala, adresându-i-se la modul: „Şi cât vine? Opt saci cu…, cu unu opt sute? Treişpe cinci sute vine?”

La finalul discuţiei, [...], după ce face socoteala, îşi dă seama că a greşit, că preţul pentru opt saci ar fi „paişpe" şi îi spune mecanicului că o să îi dea diferenţa de bani faţă de preţul de „treişpe cinci sute" pe care i-1 plătise în timpul livrării.

Din convorbirile la care s-a făcut referire anterior rezultă două aspecte importante şi anume, pe de o parte, faptul că livrarea de motorină a avut loc, iar pe de altă parte, inculpaţii au oferit detalii legate de preţurile practicate atât pentru un litru de motorină cât şi pentru un sac. Pe baza acestor informaţii, dar nu numai, s-a stabilit că preţul unui sac de motorină, pe care mecanicii de locomotivă îl livrau inculpatului [...] era de 180 lei, iar cantitatea de motorină dintr-un asemenea sac era de circa 45 litri.

Aceste date referitoare la preţ şi cantitatea de motorină dintr-un sac, rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor [...], [...] şi [...], care au recunoscut fapta, precum şi din declaraţia martorului [...].

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 09.08.2013 la locuinţa inculpatului [...], au fost descoperite printre altele doua sigilii cu seriile 6139 şi 5739, un număr total de 53 de saci de genul celor descoperiţi cu ocazia efectuării acţiunii de prindere în flagrant a inculpatului [...], 9 role saci menajeri de capacitate 120 litri, 6 ghemuri de aţă de culoare gri şi un capac pentru dezamorsarea pompei de transfer motorină.

Cu privire la activitatea de sustragere a motorinei din locomotive realizate de către inculpatul [...], învinuitul [...] declară că dintre cei cu care a lucrat el pe tură, împreună cu [...] a dat de cele mai multe ori motorină lui [...], aspect ce se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice realizate în cauză şi cu situaţiile puse la dispoziţie de [...] privind programul trenurilor în zilele livrărilor de motorină.

In referire la activitatea infracţională a inculpatul [...] au făcut precizări şi martorii [...], [...] şi [...], care aveau cunoştinţă din relatările propriilor colegi despre faptul că pe „secţia" MEDGIDIA - TULCEA, mecanicii de locomotivă sustrăgeau motorină din rezervoarele locomotivelor, iar inculpatul [...] era unul dintre cei care afirmau că ar face acest lucru.

Cu privire la inculpatul [...], utilizator al nr. de telefon 0720131827, sunt relevante conversaţiile din data de 25.05.3013, ora 12.50, 13.12, dintre inculpatul [...] şi inculpatul [...], când are loc o livrare, dar şi cele din data de 01.06.2013, ora 10.25 şi 19.03.2012, ora 10.37, dintre [...] şi [...], din timpul altor livrări, când

106

numitul [...] spune că se află împreună cu „[...]" sau cu „[...]", referindu-se la numitul [...].

Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 09.08.2013, de la locuinţa inculpatului [...] au fost ridicate mai multe bunuri reprezentând mijloace de probă, respectiv 38 de saci constituiţi din saci din rafie în interiorul căruia era introdus un alt sac de plastic transparent şi un alt sac de plastic negru, 30 de saci din plastic transparent şi 52 de saci din rafie, diverse cantităţi de produs petrolier, alţi recipienţi de diverse capacităţi, fără conţinut, sigilii inscripţionate „Muntenia Dobrogea", dar şi un capac metalic de culoare roşie despre care inculpatul a afirmat la momentul percheziţiei că este un capac de la filtrul de combustibil de locomotivă.

Cu privire la inculpatul [...], s-a stabilit că foloseşte numărul de telefon [...], pe care 1-a utilizat pentru a comunica cu inculpatul [...], relevante fiind convorbirile din 22.07.2013 ora 20:44, 03.08.2013, ora 02:47, 04.08.2013, ora 21:21, precum şi convorbirile din 08.08.2013 ora 18:27 şi următoarele, acestea din urmă fiind cele care au precedat flagrantul din noaptea de 08 spre 09 august 2013.

Martorii [...], [...], [...] şi învinuiţii, [...] şi [...], au dat declaraţii prin care au precizat că inculpatul [...] obişnuia să vândă motorină din rezervorul locomotivei, iar învinuitul [...] a declarat că a cumpărat motorină de la acesta.

Inculpatul [...] este cel care se afla de serviciu şi i-a livrat motorină inculpatului [...] în dimineaţa zilei de 09.08.2013, când a avut loc acţiunea de prindere în flagrant.

Foaia de parcurs aferentă locomotivei pe care îşi efectua serviciul inculpatul în momentul flagrantului, a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală, în original, de către [...] S.A. şi s-a constatat că aceasta prezenta modificări ale scrisului în rubricaţia privind orele de plecare/sosire.

De asemenea, şi inculpatul [...], mecanic de locomotivă, utilizator al nr. de telefon [...], livrează motorină inculpatului [...] şi nu numai acestuia.

Relevante în acest sens sunt conversaţiile din data de 19.03.2013, ora 06.12.; data 27.04.2013, ora 15.18, ora 02.06.2013, ora 20.32.

Din conversaţia din data de 25.06.2013, ori 14.29, purtată între inculpatul [...] şi inculpatul [...], tot mecanic de locomotivă,, utilizator al nr. [...], din care rezultă faptul că acesta din urmă îl roagă pe inculpatul [...], să îi ţină aproximativ 100 de litri de motorină pentru un fin de-ai săi, la el acasă, întrucât inculpatul [...], nu mai are loc la el la bloc.

De la locuinţa acestuia a fost ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost ridicate sumele de 2700 lei şi 5100 euro asupra cărora a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului.

Martorii [...], [...] şi învinuiţii [...] şi [...] au dat declaraţii prin care au precizat că inculpatul [...] obişnuia să vândă motorină din rezervorul locomotivei, iar învinuitul [...] a declarat că a cumpărat motorină de la acesta.

107

De asemenea, inculpatul [...], cu ocazia audierii olografe, a declarat că a efectuat serviciul pe tură cu inculpatul [...] şi că împreună obişnuiau să vândă motorină sustrasă din rezervorul locomotivei.

Și învinuitul [...], mecanic de locomotivă, utilizator al nr. de telefon [...] participă la săvârşirea faptelor, relevante fiind conversaţiile din datele de 13.06.3013, ora 17.4 dintre acesta şi [...], cu ocazia unei livrări când aceştia vorbesc să îl anunţe despre livrare pe [...], iar ulterior la data de 13.06.3013, ora 21.24, [...] îl contactează pe [...] şi îl anunţă despre livrare, cât şi conversaţia din 06.06.2013, ora 07.39 dintre [...] şi [...], din timpul unei livrări, când [...] spune că este în tren cu o persoană dactilografiată în mod eronat în procesele-verbale „SEVAT". Din analiza foilor de parcurs din data de 06.06.2013, la ora 07:39, inculpaţii [...], [...] şi învinuiţii [...] şi [...], au efectuat transporturi cu trenul 93311, de unde rezultă că la livrarea din data mai sus ora menţionată a participat şi [...].

Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 09.08.2013 de la locuinţa numitului [...] au fost ridicaţi mai mulţi saci din rafie, precum şi saci de genul folosiţi pentru colectarea combustibilului sustras, role de saci menajeri de culoare neagră cu capacitatea de 120 litri, un ghem de funie, un furtun de aproximativ 2 metri, şi recipienţi din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, toate aceste bunuri fiind pretabile la a fi folosite în realizarea activităţii infracţionale a inculpatului. Martorii [...] şi [...] au precizat că şi învinuitul [...] era cunoscut drept unul dintre mecanicii care se ocupau cu sustragerea şi vânzarea de motorină şi în legătură cu învinuitul [...], trebuie precizat că acesta efectua serviciul în mod obişnuit cu învinuitul [...], cei doi alternând funcţiile de mecanic şi mecanic ajutor.

Martorul [...] a declarat că ştia despre învinuitul [...] că obişnuia să sustragă motorină din rezervorul locomotivei, dar în cantităţi mai mici decât alţi mecanici.

De asemenea, învinuitul [...] 1-a indicat şi pe învinuitul [...] ca fiind unul dintre mecanicii de locomotivă care i-au propus să îi vânda motorină.

Invinuitul [...], deşi nu apare în interceptările telefonice din dosar, acest lucru este explicabil prin faptul că la fiecare livrare a fost mecanic ajutor al inculpatului [...], inclusiv la livrarea din ziua flagrantului, iar apelurile telefonice către inculpatul [...] erau efectuate de către inculpatul [...].

Cu privire la învinuitul [...], inculpatul [...] a declarat că la data realizării flagrantului învinuitul [...] a fost cel care a umplut sacii cu motorină şi tot el i-a dat inculpatului [...] din locomotivă prin uşa aflată în partea mediană a sălii maşinilor.

De asemenea, inculpatul [...] a declarat că de obicei de sustragerea efectivă motorinei se ocupa învinuitul [...], iar banii obţinuţi din vânzare motorinei către [...] îi împărţeau în mod egal.

Din declaraţia martorului [...] rezultă ca învinuitul [...] se ocupa cu sustragerea de motorină, iar din declaraţia învinuitului [...] rezultă că a cumpărat motorină de la învinuitul [...].

108

Cu privire la învinuitul [...], datele obţinute în urma interceptărilor telefonice relevă ca acesta a desfăşurat un număr mare de acte materiale livrând motorina la diferite intervale de timp inculpatului [...], precum şi învinuiţilor [...], [...], şi numitului [...] zis „[...]". Acesta utiliza numărul de telefon [...], număr care a fost interceptat, iar cu ocazia audierii i s-ai prezentat învinuitului [...] procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate, convorbiri care acesta le-a recunoscut ca fiind reale şi purtate de el.

Datele în care au avut loc livrările de motorină efectuate de către învinuitul [...] corespund cu datele când acesta a fost de serviciu conform situaţiei puse la dispoziţie de [...].

Martorul [...] a declarat că în luna martie 2013 a efectuat o tură de serviciu cu învinuitul [...] şi în timp ce se deplasau cu trenul dinspre MEDGIDIA către TULCEA i-a dat de înţeles că vrea să sustragă motorină, dar nu mai ştie cum s-a exprimat. Martorul nu a vrut să se implice în nici un fel şi i-a spus şi învinuitului acest lucru. Ulterior învinuitul a făcut mai multe deplasări din punctul de conducere în sala maşinilor, iar când trenul a ajuns în zona IAS [...], învinuitul a redus viteza trenului până la aproximativ 10 kilometri pe oră. Din toate aceste activităţi, martorul a înţeles că învinuitul a sustras motorină din rezervorul locomotivei pe acel traseu, dar susţine că nu a văzut efectiv acest lucru.

Declaraţia martorului se coroborează cu faptul că aşa cum rezultă din situaţia pusă la dispoziţie de [...], la data de 19.03.2013, învinuitul [...] şi martorul au format echipajul locomotivei [...] împingătoare de la trenul 31732, iar la acea dată s-a efectuat o livrare de motorină către inculpatul [...].

Şi cu privire la acest învinuit au fost oferite informaţii de către învinuitul [...] cum că i-ar fi propus să îi vândă motorină.

Invinuitul [...], mecanic de locomotivă, utilizator al nr. de telefon [...], a livrat motorină inculpatului [...], în acest sens fiind relevante conversaţiile din datele de 05.07.2013, ora 18:54, 09.07.2013, ora 03.45, 12.07.2013, ora 06.35.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa învinuitului [...] au fost ridicate sumele de 2750 dolari şi 7300 lei. Pentru suma de 7300 lei s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, iar suma de 2750 a fost restituită, întrucât s-a dovedit că aparţine fiului învinuitului. Martorii [...] şi [...] au declarat că aveau cunoştinţă despre faptul dl învinuitul [...] sustrăgea motorină din rezervorul locomotivei pe care o vindea ulterior, iar învinuitul [...] a declarat că a cumpărat motorină de la învinuitul [...].

In perioada 28.08.2013-29.08.2013 a fost efectuată o reconstituire cu învinuitul [...] fiind folosit un tren cuplat la două locomotive în condiţii asemănătoare cu cele din timpul sustragerilor de motorină. Cu ocazia acestei activităţi învinuitul a indicat şi a explicat cu lux de amănunte modalitatea folosită pentru a sustrage combustibil din rezervorul locomotivei, modalitate cu privire la care atât acesta, cât şi învinuitul [...] făcuseră declaraţii anterior. S-a constatat în urma reconstituirii ca modalitatea pusă în

109

practică a fost una eficientă, îl sensul că pe sectorul de cale ferată cuprinsă între Gara TULCEA MĂRFURI şi IAS [...], s-a reuşit umplerea a 4 saci cu motorină, în cantităţi totală de 166,72 litri.

Analizand toate probele administrate in cauza in faza de urmarire penala, instanta a constatat ca sunt pe deplin dovedite existenta infractiunilor, precum si savarsirea lor cu vinovatie de catre inculpati.

Instanta a respins cererea procurorului de schimbare a incadararii juridice pe legea noua deoarece lega mai favorabila este legea veche, avand in vedere ca institutia individualizarii pedepselor reglementata de Codul penal vechi este mai favorabila inculpatilor decat cea reglementata de Noul Cod penal care nu mai reglementeaza de exemplu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Ori, potrivit art.5 NCP, in cazul in care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

La termenul din data de 25.11.2013 s-a admis cererea celor 13 inculpati de aplicare a procedurii recunoasterii vinovatiei.

La individualizarea pedepselor pentru inculpații [...], [...], [...], [...], [...] si [...] instanta a facut aplicarea criteriilor legale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social ridicat al faptelor de delapidare savarsite, acestia insusindu-si importante cantintati de motorina,persoana inculpatilor care au recunoscut faptele si au solicitat aplicarea procedurii recunoasterii vinovatiei si nu au antecedente penale, precum si faptul ca prejudiciul este recuperat, fiind achitat de fiecare inculpat in parte (7661 lei fiecare), conform chitantelor emise de partea civila.

Facand si aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP instanța a aplicat acestor inculpați pedeapsa de 3 ani inchisoare.

Instanta a facut si aplicarea art.81 Cod penal, intrucat acesti inculpati intrunesc conditiile prevazute de art.81 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicata este de 3 ani, nu au mai fost anterior condamnati la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni si instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar si fara executarea acesteia

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul [...] instanta a facut aplicarea criteriilor legale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsa, gradul de pericol social ridicat al faptelor savarsite, in numar de 11, acesta săvârșind 11 fapte de complicitate la delapidarea unor importante cantități de motorină, persoana inculpatului care a recunoscut faptele și a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii vinovăției și are antecedente penale, precum si faptul ca prejudiciul este recuperat partial, fiind achitata suma de 1500 lei cu chitanta CEC nr.[...]/1 din 7.03.2014.

Avand in vedere toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului [...] pentru fiecare din cele 11 infractiuni pedeapsa de 3 ani inchisoare și in baza art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.

110

Având in vedere că inculpatul indeplinește toate condițiile prev. de art.86 indice 1 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată este de cel mult 4 ani, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa mai mare de 1 an si s-a apreciat tinand seama de comportamentul bun al inculpatului dupa comiterea faptei ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment si chiar fara executarea pedepsei nu va mai savarsi alte infractiuni, in baza art. 86 indice 1 C.pen. cu aplicarea art.5 NCP instanta a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani închisoare pe o durata de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86 indice 2 C.pen.

La individualizarea pedepselor pentru inculpatii [...], [...], [...], [...], [...], [...] instanta a facut aplicarea criteriilor legale prevazute de art.72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsa, gradul de pericol social ridicat al faptelor de delapidare savarsite, acestia insusindu-si diverse cantintati de motorina,persoana inculpatilor care au recunoscut faptele si au solicitat aplicarea procedurii recunoasterii vinovatiei si nu au antecedente penale, precum si faptul ca prejudiciul este recuperat, fiind achitat de fiecare inculpat in parte (7661 lei fiecare), conform chitantelor emise de partea civila.

Avand in vedere aceste criterii legale și făcând aplicarea art.375 si 396 alin.10 NCPP instanta a aplicat fiecaruia dintre acesti inculpati pedeapsa de 2 ani inchisoare.

Instanța a făcut și aplicarea art.81 Cod penal, intrucat acesti inculpati intrunesc conditiile prevazute de art.81 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicata este de 2 ani, nu au mai fost anterior condamnati la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni si instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar și fara executarea acesteia.

Împotriva sentinţei penale nr. 262/25.03.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 23970/212/2013 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...]. În apelurile inculpaţilor [...], [...], [...] şi [...], curtea constată că la termenul de judecată din data de 02.10.2014, prezenţi personal în faţa instanţei, inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] au declarat că îşi retrag apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 262/25.03.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 23970/212/2013. Potrivit art.415 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage calea de atac. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces – verbal de către administraţia locului de deţinere. Constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 415 Cod procedură penală, curtea va lua act de manifestarea de voinţă exprimată personal de inculpaţii [...], [...], [...] şi [...], în sensul retragerii apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 262/25.03.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 23970/212/2013. Cu privire la celelalte apeluri declarate în cauză, curtea constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi

111

executarea acestora în regim de detenţie; inculpatul [...] a solicitat să-i fie restituită o sumă de bani ridicată în cursul urmăririi penale; inculpatul [...] a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi restituirea unui autoturism ridicat de organele de urmărire penală; inculpatul [...] a reducerea pedepsei aplicate. Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanţii Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, inculpaţii [...], [...], [...], precum şi din oficiu, conform art. 420 C. Pr. Pen., curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6676/P/2013 din data de 03.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: l. [...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. art. 215 indice 1 al. 1 Cp. cu aplic. art 41 al. 2 Cp., 2. [...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice1 al. 1 Cp. cu aplic. art.41 al. 2 Cp., 3. [...] pentru săvârşirea infracţiuniide delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 Cp. cu aplic. art.41 al. 2 C.p., 4.[...] [...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al .2 C.p. 5.[...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al 2 C.p., 6.[...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice a1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al. 2 C.p., 7. [...] pentru săvârşirea a 11 (unsprezece) infracţiuni de complicitate la delapidare, fiecare dintre ele prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., 8. [...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 215 indice 1 al. 1 Cp. aplic. 41 al. 2 Cp., 9.[...], zis „[...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2151 al. 1 Cp. Cu aplic. 41 al. 2 Cp., 10.[...], zis „[...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 215 indice a al. 1 Cp. aplic. 41 al. 2 Cp., 11.[...] pentru săvârşire! infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 215 indice1 al. 1 Cp. cu aplic. 41 al. 2 Cp., 12.[...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 215 indice 1 al. 1 Cp. cu aplic. art.41 al. 2 Cp. , 13.[...], zisa „[...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al. 2 C.p., 14. [...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al. 2 C.p., 15. [...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al. 2 C.p.,

112

16.[...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 C.p. cu aplic. 41 al. 2 C.p., 17. [...] pentru săvârşirea infracţiuii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 Cp. cu aplic. art.41 al. 2 Cp. 18.[...] pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. Cp. cu aplic. 41 al. 2 Cp., 19.[...] pentru săvârşirea infracţiunii delapidare prev. de art. 215 indice 1 al. 1 Cp. cu aplic. art.41 al 2. Cp. În sarcina inculpaţilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] se reţine că în cursul anului 2013, începând din primăvară şi până în luna august, şi-au însuşit importante cantităţi de motorină din rezervoarele locomotivelor [...], pe care le aveau în gestiune, motorină pe care au vândut-o inculpatului [...]. În sarcina inculpatului [...] se reţine că în perioada februarie – august 2013 i-a sprijinit pe inculpaţii mai sus menţionaţi să îşi însuşească pe nedrept importante cantităţi de motorină din rezervoarele locomotivelor şi a cumpărat de la aceştia importante cantităţi de motorină pe care le-a vândut unor terţe persoane, săvârşind 11 infracţiuni de complicitate la delapidare. În sarcina inculpatului [...] s-a reţinut că în perioada iunie – august 2013 l-a însoţit şi sprijinit pe inculpatul [...] să ia motorină de la mecanicii de locomotivă şi să o vândă unui număr mare de clienţi. Inculpaţii din prezenta cauză au declarat că recunosc acuzaţiile penale aduse de procuror şi solicită judecarea potrivit dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală din 1968 privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Prin încheierea din 25.11.2013 prima instanţă a admis cererile inculpaţilor şi a dispus aplicarea procedurii simplificate de judecată, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru soluţionarea cauzei în baza procedurii simplificate.

Curtea constată că cererea inculpaţilor de soluţionare a cauzei potrivit procedurii simplificate a fost admisă anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală aprobat prin Legea nr. 135/2010 şi intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. Aşadar, regularitatea unui act procedural efectuat sub imperiul Codului de procedură penală din 1968 se apreciază prin raportare la dispoziţiile acestui cod, chiar dacă între timp a intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală.

Potrivit art. 3201 Cod procedură penală din 1968, „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

113

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”. Pentru a se aplica procedura prev. de art. 3201 Cod procedură penală din 1968 trebuiau îndeplinite mai multe condiţii:

- inculpatul să declare, până la începerea cercetării judecătoreşti, personal sau prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei (art. 3201 alin. 1 C. pr. pen.)

- inculpatul să declare că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală ( art. 3201 alin. 1 C. pr. pen.)

- inculpatul să nu fie trimis în judecată pentru o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă (art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.)

- instanţa să aprecieze, din probele administrate în faza de urmărire penală, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat ( art. 3201 alin. 4 C. pr. pen. ).

Dispoziţiile art. 3201 alin. 4 C. pr. pen. sunt suficient de clare pentru a rezulta că procedura simplificată este aplicabilă doar în situaţia în care vinovăţia inculpatului nu este contestată şi rezultă cu certitudine din probele administrate în faza de urmărire penală îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, în caz contrar neputând fi aplicată procedura simplificată.

De altfel, în art. 3201 alin. 8 C. pr. pen. se prevede explicit că instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, cu alte cuvinte nu este posibil a aplica procedura simplificată atunci când

114

instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Prima instanţă a apreciat că toate aceste condiţii ar fi îndeplinite, însă curtea constată că în cauză nu sunt clarificate acuzaţiile inculpaţilor, din perspectiva conţinutului şi întinderii acestora, ceea ce se răsfrânge şi asupra îndeplinirii condiţiile prev. de art. 3201 Cod procedură penală din 1968. Inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] erau angajaţi ca mecanici de locomotivă la [...], fiind acuzaţi că au sustras motorină din rezervoarele locomotivelor pe care le conduceau, pe care o vindeau către inculpatul [...], care era ajutat şi de alte persoane. În actul de sesizare este descris mecanismul folosit de inculpaţi, care le permitea sustragerea motorinei fără a se constată lipsa acesteia. Modalitatea de sustragere a motorinei de către mecanici are la bază un mecanism menit a induce în eroare instalaţiile de înregistrare a valorilor consumului de combustibil, turaţiei motorului şi ale vitezei, motiv pentru care conducerea unităţii nu putea să sesizeze sustragerile de motorină prin interpretarea înregistrărilor instalaţiilor respective. Astfel, consumul normal al unei locomotive care nu se află în sarcină este de aproximativ 0,4 kg/minut, iar consumul normal pentru o locomotivă aflată în sarcină, care variază în funcţie de criteriile enumerate mai sus se situează în jurul valorii de 4 kg/minut la o turaţie medie a motorului de 500 - 600 rotaţii/minut. Una din condiţiile pentru aplicarea procedurii simplificate vizează aprecierea instanţei că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, ceea ce în mod necesar implică cunoaşterea faptei de a cărei săvârşire este acuzat inculpatul, a conţinutului său concret, iar în cazul în care se reţine forma continuată a infracţiunii, cum este cazul în acest dosar, trebuie stabilite actele materiale ce compun infracţiunea, pentru a putea aprecia în final că acuzaţia penală adusă inculpatului este întemeiată, pe baza analizei mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală. În cauză nu este clarificat conţinutul faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, aprecierea susţinută atât de conţinutul rechizitoriului, cât şi al hotărârii primei instanţe, care nu lămuresc contribuţiile concrete ale fiecărui inculpat în activitatea infracţională. Inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] sunt acuzaţi că şi-au însuşit în numeroase rânduri cantităţi de motorină, însă nu este indicat numărul actelor materiale pentru fiecare inculpat în parte şi nici cantităţile de motorină pe care fiecare dintre aceştia le-ar fi sustras, cel puţin la nivel estimativ. De regulă, pe baza interceptărilor convorbirilor telefonice, sunt descrise anumite acte materiale comise de inculpaţi, dar fără a fi lămurit numărul total al acţiunilor inculpaţilor şi al cantităţilor de motorină însuşite. Spre exemplu, se menţionează în rechizitoriu că inculpatul [...] a livrat inculpatului [...] cantităţi de motorină în datele de 19.03.2013, 26.04.2013, 14.05.2013, 26.06.2013, 26.05.2013, 27.05.2013, 28.05.2013, 01.06.2013, 04.06.2013, 06.06.2013, 09.06.2013, 13.06.2013, 24.06.2013, iar în datele de 02.06.2013, 05.06.2013, 06.06.2013,

115

08.06.2012, 12.06.2013, 20.06.2013, a livrat motorină altor complici, fără a se individualiza aceşti complici. În acelaşi sens sunt reţinute acuzaţiile şi pentru inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], tot prin referire la anumite convorbiri telefonice din anumite date, când se susţine că ar fi avut loc livrări de motorină, dar fără a se descrie conţinutul concret al faptei şi al bunurilor însuşite de mecanicii de locomotivă. Pentru inculpatul [...] se reţine că a acţionat în calitate de complice în perioada iunie - august 2013, de mai multe ori, dar nu se stabileşte numărul actelor materiale şi conţinutul concret al acestora, la fel cum pentru inculpatul [...] nu rezultă actele materiale ce compun fiecare dintre cele 11 infracţiuni de complicitate la delapidare în formă continuată. De altfel, verificând hotărârea primei instanţe, curtea se află în imposibilitate ca, pe baza considerentelor acesteia, să identifice în concret conţinutul faptic al acuzaţiilor aduse inculpaţilor pentru a putea avea o imagine de ansamblu a activităţii acestora, a caracterului infracţional al faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor. În opinia curţii, nu este posibil a se aplica procedura simplificată în aceste circumstanţe în care conţinutul acuzaţiilor penale nu este pe deplin lămurit, nu se poate afirma numărul actelor materiale ce compun infracţiunile continuate pentru fiecare dintre inculpat, nu se poate stabili nici estimativ cantitatea de combustibil însuşită şi mecanicii de locomotivă şi vândută către [...]. O astfel de manieră de abordare a cauzei nu permite nici individualizarea corespunzătoare a eventualei activităţi infracţionale a inculpaţilor, deoarece potrivit Codului penal din 1968 (reţinut ca lege penală mai favorabilă) criteriile generale de individualizare includ aprecierea gradului de pericol al faptei, care necesită stabilirea împrejurărilor concret de comitere a infracţiunii şi a urmărilor acesteia, elemente care nu sunt stabilite în prezenta cauză.

În consecinţă, procedura simplificată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, deoarece nu este realizată condiţia prev. de art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală din 1968 ca probele administrate în faza de urmărire penală să confirme că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Prima instanţa trebuia să respingă cererea inculpaţilor de aplicare a procedurii simplificate prev. de art. 3201 Cod procedură penală din 1968 şi să judece cauza potrivit procedurii de drept comun cu parcurgerea tuturor etapelor judecăţii în primă instanţă, cu respectarea tuturor principiilor specifice acestei faze procesuale, consacrate de art. 289 Cod procedură penală din 1968, în vigoare la data admiterii cererii.

Potrivit art. 289 Cod procedură penală din 1968 judecata cauzei se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată îşi găsesc aplicarea în reglementarea judecăţii cauzei în primă instanţă. Astfel, instanţa are obligaţia de a proceda la audierea inculpatului şi a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii.

116

Modalitatea în care a procedat prima instanţă prin aplicarea procedurii simplificate nu poate echivala cu o soluţionare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigenţelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei de prima instanţă. Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etape procesuale, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, în măsura în care s-ar fi apreciat că nu erau aplicabile prevederile art. 3201 Cod procedură penală din 1968.

În consecinţă, prima instanţă urmează a soluţiona cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, inclusiv sub aspect probator.

Prima instanţă urmează a analiza şi eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, care prevede că in ipoteza în care nu s-a început cercetarea judecătorească cauza se trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 – 348 Cod procedură penală, dat fiind că judecata în prezenta cauză se reia cu primele etape ale acestei faze procesuale. Curtea apreciază că în faţa primei instanţe nu a existat o judecată propriu-zisă, aşa încât procedura judiciară trebuia reluată tot în faţa primei instanţe. Instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie. Neregularităţile constatate de curte nu se regăsesc printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b C. Pr. Pen, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Cu toate acestea, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în faţa primei instanţe, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie prin judecarea cauzei de instanţa de apel, se impune desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecarea cauzei de prima instanţă, în vederea soluţionării fondului cauzei cu respectarea garanţiilor procesuale conferite părţilor de Codul de procedură penală. De altfel, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. obligă instanţa de apel să pronunţe o nouă hotărâre şi să procedeze potrivit dispoziţiilor privind judecată în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanţei de apel poate fi pronunţată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanţe, dar care a fost pronunţată după desfăşurarea unei judecăţi ce a respectat dispoziţiile art. 349 şi urm. Codul procedură penală. Hotărârea primei instanţe nu a urmat regulile menţionate, urmare a aplicării procedurii simplificate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanţei de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecăţii în prima instanţă. De altfel, soluţia contrară ar avea şi inconveniente de ordin procedural, întrucât judecarea cauzei direct de instanţa de apel ar presupune desfăşurarea cercetării judecătoreşti, etapă ce nu a avut în faţa primei instanţe, însă dispoziţia de efectuarea a cercetării judecătoreşti implică în mod firesc aprecierea inaplicabilităţii

117

procedurii simplificate, care nu se poate realiza decât la judecarea apelului, când nu s-ar mai putea reveni la cercetarea judecătorească. Drept urmare, se impune cu necesitate desfiinţarea sentinţei penale apelată şi se va trimite cauza primei instanţe pentru a soluţiona cauza potrivit procedurii de drept comun, cu privire la toţi inculpaţii din cauză. Deşi nu toţi inculpaţii au declarat apel, se constată că apelul declarat de procuror priveşte pe toţi cei 13 inculpaţi, astfel că efectul devolutiv integral al apelului procurorului permite ex[...]area cauzei cu referire la toţi inculpaţii, de aceea hotărârea primei instanţe se desfiinţează integral.

La judecarea cauzei urmează a fi avute în vedere şi celelalte critici ale procurorului şi inculpaţilor, formulate în prezentele apeluri şi care, în raport de soluţia pronunţată, nu se mai impune a fi analizate de instanţa de apel. Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpaţii [...], [...], [...] împotriva sentinţei penale nr. 262/25.03.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 23970/212/2013. În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va trimite cauza primei instanţe – Judecătoria Constanţa pentru soluţionarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. În baza art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală vor fi obligă inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] la plata a câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, ca efect al retragerii apelurilor.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală celelalte judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 656/P/15.10.2014 Judecător redactor Marius Damian Mitea

Preşedinte Secţia Penală, Judecător DAN IULIAN NĂSTASE