decizia nr. 72 din 25.10.2016 c) din legea concu kober s.r ... · 3. În perioada 2003 – 2015,...
Embed Size (px)
TRANSCRIPT
-
1
DECIZIA
nr. 72 din 25.10.2016
privind constatarea încălcării prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată şi ale art. 101 alin. (1) lit. c) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene
şi sancţionarea întreprinderilor KOBER S.R.L., ANTRAX DISTRIBUTION GRUP S.R.L.,
ARABESQUE S.R.L., BAUSERVICE S.R.L., BULZAN IMPEX S.R.L., BUTAR COM S.R.L.,
CANDELCO EXIM S.R.L., COMAT HARGHITA S.R.L., DELKIMVAS S.R.L., G.F.C. REAL
CONTACT S.R.L., HAUSMANN S.R.L., OMEGA PROPERTIES S.R.L., PITURA SV S.R.L.,
PORFACOM S.R.L., ROMPACK S.R.L., SANEX COM S.R.L., SARMIS S.A., SIMACO
VEST DISTRIBUŢIE S.R.L., VÂLCIU&CO S.N.C.
CONSILIUL CONCURENŢEI
În baza:
1. Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
153/29.02.2016;
2. Decretului Preşedintelui României nr. 301/05.03.2015 pentru numirea preşedintelui Consiliului
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157/05.03.2015;
3. Decretului Preşedintelui României nr. 302/05.03.2015 pentru numirea vicepreşedintelui
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157/05.03.2015;
4. Decretului Preşedintelui României nr. 703/27.04.2009 pentru numirea unui membru al Plenului
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009;
5. Regulamentului de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113/14.02.2012, cu modificările şi completările
ulterioare;
6. Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 553/05.08.2010;
7. Instrucţiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi
completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 437/17.05.2004;
8. Instrucţiunilor privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598/11.07.2005;
9. Regulamentului privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către Consiliul
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631/05.09.2011;
10. Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 51 din
Legea concurenţei nr. 21/1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
638/10.09.2010, cu modificările şi completările ulterioare;
11. Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, versiunea consolidată, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30.03.2010;
12. Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în
file:///C:/Users/sionescu/AppData/Local/Microsoft/Windows/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/AppData/Local/Microsoft/Windows/DIE/investigatii/vopsea/AppData/Roaming/Microsoft/AppData/Local/Microsoft/Documents%20and%20Settings/sionescu/Local%20Settings/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/8VQY01OC/Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00006929.htmfile:///C:/Users/sionescu/sintact%203.0/cache/Legislatie/temp1114690/00006929.htm
-
2
aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 1 din 04.01.2003;
13. Regulamentului (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului
101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale
şi practici concertate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 102 din 23.04.2010;
14. Orientărilor privind restricţiile verticale, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 130
din 19.05.2010;
15. Comunicării Comisiei - Orientări privind conceptul de efect asupra comerţului din articolele 81
şi 82 din tratat, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 101 din 27.04.2004;
16. Comunicării Comisiei privind acordurile de importanţă minoră care nu restrâng în mod
semnificativ concurenţa în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene (de minimis), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene C 368 din
22.12.2001;
17. Regulamentului privind desfăşurarea audierilor în cadrul Consiliului Concurenţei şi adoptarea
deciziilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674/04.09.2015;
18. Raportului de investigaţie, precum şi a celorlalte acte şi lucrări din dosarul cauzei;
19. Audierii din data de 25.10.2016, la care au participat reprezentanţii întreprinderilor KOBER
S.R.L., ARABESQUE S.R.L., BAUSERVICE S.R.L., BULZAN IMPEX S.R.L., BUTAR COM
S.R.L., CANDELCO EXIM S.R.L., DELKIMVAS S.R.L., G.F.C. REAL CONTACT S.R.L.,
OMEGA PROPERTIES S.R.L., PITURA SV S.R.L., ROMPACK S.R.L., SANEX COM S.R.L.;
20. Observaţiilor la raportul de investigaţie, formulate de întreprinderile investigate;
21. Faptului că, în data de 25.10.2016, a avut loc deliberarea de către Plenul Consiliului Concurenţei
cu privire la acest caz, fiind întrunită condiţia de cvorum pentru ca Plenul Consiliului Concurenţei să
poată decide în mod valabil.
Având în vedere următoarele:
1. SUMAR EXECUTIV
1. Întreprinderile KOBER S.R.L. (denumită, în continuare, “KOBER”), ANTRAX
DISTRIBUTION GRUP S.R.L., ARABESQUE S.R.L., BAUSERVICE S.R.L., BULZAN IMPEX
S.R.L., BUTAR COM S.R.L., CANDELCO EXIM S.R.L., COMAT HARGHITA S.R.L.,
DELKIMVAS S.R.L., G.F.C. REAL CONTACT S.R.L., HAUSMANN S.R.L., OMEGA
PROPERTIES S.R.L.1 (fostul INTERCIP S.R.L.), PITURA SV S.R.L., PORFACOM S.R.L.,
ROMPACK S.R.L., SANEX COM S.R.L., SARMIS S.A., SIMACO VEST DISTRIBUŢIE S.R.L.,
VÂLCIU&CO S.N.C. au încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată (denumită, în continuare, “Legea concurenţei” sau “lege”) şi, după caz, ale art. 101 alin.
(1) lit. c) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (denumit, în continuare, “TFUE” sau
“Tratat”) prin înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect împărţirea pieţelor prin restrângeri
teritoriale ale activităţii distribuitorilor cu privire la vânzările de produse care au făcut obiectul
contractelor de distribuţie încheiate între KOBER, în calitate de producător, şi fiecare dintre
1KOBER a derulat contracte de distribuţie cu societatea INTERCIP S.R.L. (CUI 7931618), în perioada 2003 – 2011, şi cu societatea
OMEGA PROPERTIES S.R.L., în perioada 2012 – 2015. Având în vedere fuziunea prin absorbţie dintre OMEGA PROPERTIES S.R.L.
şi INTERCIP S.R.L. şi luând în considerare faptul că OMEGA PROPERTIES S.R.L. este succesorul legal al INTERCIP S.R.L.,
răspunderea juridică în acest caz este atribuită întreprinderii OMEGA PROPERTIES S.R.L., pentru întreaga perioadă reţinută.
-
3
distribuitorii acesteia, menţionaţi mai sus, în perioada 2003 – 2015, prin clauze care restricţionează
cu titlu general vânzările (inclusiv vânzările pasive) în afara zonelor de exclusivitate atribuite fiecărui
distribuitor prin contractele încheiate cu producătorul, precum şi prin clauze care restricţionează
exporturile de produse Kober2, în mod similar, fără a distinge între vânzări active şi pasive.
2. Investigaţia Consiliului Concurenţei privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din
Legea concurenţei, de către agenţii economici care activează pe piaţa lacurilor şi vopselelor
nealimentare (denumite, în continuare, “lacuri şi vopsele”3) din România a fost declanşată din oficiu,
prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 87/14.03.2008. Ulterior, prin Ordinul
Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 395/17.02.2011 s-a dispus disjungerea investigaţiei în opt
investigaţii distincte, printre care şi cea privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din lege de către
întreprinderea KOBER şi distribuitorii acesteia, care face obiectul prezentei decizii. Această
investigaţie a fost extinsă şi pe prevederile art. 101 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii
Europene, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 642/15.09.2016.
2. PĂRŢILE INVESTIGATE
3. În perioada 2003 – 2015, între KOBER, în calitate de producător de lacuri şi vopsele, şi 18
distribuitori ai acestuia s-au derulat acorduri verticale sub forma unor contracte prin care distribuitorii
se obligau să cumpere produsele Kober (lacuri, vopsele şi alte produse peliculogene) şi să le revândă
prin reţelele comerciale proprii, fie angro, fie cu amănuntul.
4. Întreprinderile participante la încălcările care formează obiectul prezentei decizii sunt desemnate
în mod colectiv prin termenul de “părţi investigate”.
5. Părţile investigate sunt următoarele întreprinderi:
În calitate de producător, KOBER S.R.L., o întreprindere de naţionalitate română, înregistrată la
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J27/1405/1991, având codul unic de înregistrare
2005144 şi sediul social: Str. Gheorghe Caranfil, nr. 2, Dumbrava Roşie, Judeţul Neamţ, cod poştal
617185.
şi în calitate de distribuitori4:
ANTRAX DISTRIBUTION GRUP S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
cu nr. J08/1540/1993, având codul unic de înregistrare 4164847 şi sediul social: Bulevardul Victoriei,
nr. 15, bl. 33, sc. A, ap. 2, Braşov, Judeţul Braşov, cod poştal 500214.
2 Prin “KOBER” a se înţelege producătorul de lacuri şi vopsele KOBER S.R.L., iar prin “Kober” a se înţelege totalitatea produselor
comercializate de KOBER S.R.L., aferente contractelor de distribuţie analizate în prezenta investigaţie. 3 În scopul delimitării clare a obiectului investigaţiei, prin “lacuri şi vopsele nealimentare” se înţelege totalitatea substanţelor
peliculogene cu rol decorativ şi de protecţie, utilizate în sectorul construcţiilor, sectorul auto, infrastructură şi alte sectoare industriale,
precum şi totalitatea produselor conexe necesare, care fac obiectul contractelor încheiate între producător şi distribuitorii acestuia. 4 Şase întreprinderi s-au desfiinţat (conform Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066/17.11.2004), fiind radiate: AUTENTIC DISTRIBUTION S.R.L. SIBIU (CUI
16449384), BONAPORT S.R.L. TIMIŞOARA (CUI 9334462), EUROPLUS IMPEX S.R.L. FOCŞANI (CUI 6773633), GRUP
CHIMVEST S.R.L. TIMIŞOARA (CUI 14243468), PANDORA COM S.R.L. PLOIEŞTI (CUI 6540050), SAGA PRODIMPEX S.R.L.
ARAD (CUI 5301616).
-
4
ARABESQUE S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J17/666/1994, având codul unic de înregistrare 5340801 şi sediul social: Str. Timişului, nr. 1, Galaţi,
Judeţul Galaţi, cod poştal 800326.
BAUSERVICE S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J39/419/2002, având codul unic de înregistrare 14940074 şi sediul social: Str. Unirea Principatelor,
nr. 29, Focşani, Judeţul Vrancea, cod poştal 620006.
BULZAN IMPEX S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J24/233/1995, având codul unic de înregistrare 7173947 şi sediul social: Str. Mihai Eminescu, nr. 95,
Baia Mare, Judeţul Maramureş, cod poştal 430395.
BUTAR COM S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J25/1326/1994, având codul unic de înregistrare 6667195 şi sediul social: Str. Adrian, nr. 78, Drobeta
Turnu Severin, Judeţul Mehedinţi, cod poştal 220126.
CANDELCO EXIM S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J05/938/1997, având codul unic de înregistrare 9579519 şi sediul social: Str. Costache Negruzzi, nr.
10, bl. PB26, ap. 7, Oradea, Judeţul Bihor, cod poştal 410326.
COMAT HARGHITA S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J19/43/1991, având codul unic de înregistrare 514192 şi sediul social: Str. Salcâmi, nr. 5, Miercurea
Ciuc, Judeţul Harghita, cod poştal 530153.
DELKIMVAS S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J37/881/1993,
având codul unic de înregistrare 4864280 şi sediul social: Str. Ştefan cel Mare, nr. 275A, Vaslui,
Judeţul Vaslui, cod poştal 730006.
G.F.C. REAL CONTACT S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J13/3535/1994, având codul unic de înregistrare 6292907 şi sediul social: Str. Verde, nr. 9,
Constanţa, Judeţul Constanţa, cod poştal 900307.
HAUSMANN S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J16/816/2003,
având codul unic de înregistrare 15493128 şi sediul social: Str. Bariera Vâlcii, nr. 251, Craiova,
Judeţul Dolj, cod poştal 200717.
OMEGA PROPERTIES S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J27/84/2008, având codul unic de înregistrare CUI 23076636 şi sediul social: Str. Serei, nr. 7,
Izvoarele, Judeţul Neamţ, cod poştal 617019.
PITURA SV S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J33/385/2004,
având codul unic de înregistrare 16318125 şi sediul social: Calea Unirii, nr. 35, Suceava, Judeţul
Suceava, cod poştal 720165.
PORFACOM S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J26/590/1998,
având codul unic de înregistrare 10962622 şi sediul social: Str. Iernuţeni, nr. 41, Reghin, Judeţul
Mureş, cod poştal 545300.
ROMPACK S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J02/23/2002,
având codul unic de înregistrare 14396437 şi sediul social Str. Cornel Minişan, nr. 3, Arad, Judeţul
Arad, cod poştal 310208.
SANEX COM S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J20/1172/1991, având codul unic de înregistrare 2671193 şi sediul social: Str. Mihail Kogălniceanu,
nr. 14, Deva, Judeţul Hunedoara, cod poştal 330166.
-
5
SARMIS S.A. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J31/26/1991, având
codul unic de înregistrare 679026 şi sediul social: Str. Mihai Viteazul, nr. 14, bl. O1, Zalău, Judeţul
Sălaj, cod poştal 450025.
SIMACO VEST DISTRIBUŢIE S.R.L. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu
nr. J30/840/2004, având codul unic de înregistrare 16654702 şi sediul social: Str. Botizului, nr. 43,
Satu Mare, Judeţul Satu Mare, cod poştal 440110.
VÂLCIU&CO S.N.C. înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr.
J36/283/1993, având codul unic de înregistrare 3721087 şi sediul social: Str. Elizeului, nr. 2, Tulcea,
Judeţul Tulcea, cod poştal 820066.
3. PIEŢE RELEVANTE
6. Având în vedere activităţile desfăşurate de părţile investigate, precum şi obiectul investigaţiei, au
fost definite ca pieţe relevante: piaţa producţiei şi comercializării lacurilor şi vopselelor, pe întreg
teritoriul României, piaţa comercializării angro de lacuri şi vopsele, pe întreg teritoriul României, şi
piaţa comercializării cu amănuntul de lacuri şi vopsele, la nivel local.
4. ACTELE ŞI FAPTELE CONSTATATE ŞI EVALUAREA ACESTORA
4.1. Aplicabilitatea art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei pentru acordurile încheiate în
perioada 2003 – 2015 între părţile investigate
7. În cadrul investigaţiei au fost analizate contractele încheiate între KOBER şi distribuitorii
acestuia, în perioada 2003 – 2015, constatându-se că acestea conţin clauze cu obiect anticoncurenţial.
În acest sens, în continuare sunt analizate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o înţelegere
pentru ca aceasta să intre sub incidenţa legii, respectiv a art. 5 alin. (1), precum şi sub incidenţa
TFUE, respectiv a art. 101 alin. (1).
8. Astfel, atât art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, precum şi art. 101 alin. (1) din TFUE se aplică în
cazurile în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: există cel puţin două întreprinderi
participante; există o înţelegere între întreprinderi; înţelegerea are ca obiect sau ca efect împiedicarea,
restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
4.1.1. Existenţa a cel puţin două întreprinderi participante
9. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei, “(1) Dispoziţiile prezentei legi se
aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa săvârşite de: a)
întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi – persoane fizice sau juridice – de cetăţenie, respectiv de
naţionalitate română sau străină [...];
(2) Prin întreprindere în sensul prezentei legi se înţelege orice operator economic angajat într-o
activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său
juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene”.
10. Atât KOBER, cât şi distribuitorii acestuia sunt întreprinderi, fiind constituite în baza Legii
societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. KOBER desfăşoară o
activitate economică constând în producerea şi comercializarea lacurilor şi vopselelor în România. În
-
6
acelaşi timp, distribuitorii KOBER desfăşoară o activitate economică constând în distribuirea
lacurilor şi vopselelor în România.
11. KOBER şi distribuitorii cu care a avut încheiate contracte în perioada analizată sunt
întreprinderi, în sensul dat de art. 2 alin. (2) din lege.
12. Noţiunea de “întreprindere”, în dreptul concurenţei, are semnificaţia dată de jurisprudenţa
comunitară, astfel conceptul de întreprindere cuprinde orice entitate angajată într-o activitate
economică, indiferent de statutul juridic al respectivei entităţi sau de felul în care este finanţată5.
13. Astfel, prima condiţie pentru aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi a art. 101 alin. (1)
din TFUE este îndeplinită, întrucât, în înţelesul legii şi al jurisprudenţei naţionale şi europene6, există
cel puţin două întreprinderi participante, şi anume KOBER, pe de o parte, şi fiecare dintre
distribuitorii acestuia, pe de altă parte.
4.1.2. Existenţa unei înţelegeri între întreprinderi
14. În cadrul investigaţiei au fost analizate contractele încheiate între KOBER şi distribuitorii
acestuia, în perioada 2003 – 2015. După cum rezultă din clauzele conţinute, obiectul contractelor
analizate este vânzarea – cumpărarea produselor vânzătorului, în vederea distribuirii acestora, în
conformitate cu obiectivele agreate de părţi prin contract.
15. Între părţile contractante a intervenit de fiecare dată transferul dreptului de proprietate asupra
produselor care au făcut obiectul contractelor. Totodată, distribuitorii au suportat atât riscurile
financiare, cât şi riscurile comerciale aferente derulării activităţii de distribuţie.
16. Ţinând cont de aceste aspecte, contractele analizate, care au stat la baza relaţiilor comerciale
dintre părţile investigate, nu pot fi calificate ca fiind contracte de agent.
17. Prin contractele analizate, în perioada 2003 – 2015, sunt alocate teritorii fiecărui distribuitor în
parte, fiind utilizat un sistem de distribuţie exclusivă.
18. Potrivit art. 19 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei privind aplicarea art. 5 din Legea
concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale,
acestea reprezintă acorduri verticale: respectiv “acorduri […] între doi sau mai mulţi agenţi
economici – fiecare operând, în scopul îndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale
lanţului producţie – distribuţie […].”. Această definire a noţiunii de “acorduri verticale” se regăseşte
şi în cadrul Orientărilor Comisiei Europene privind restricţiile verticale, pct. (24).
5 C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P şi C-219/00 P, Aalborg Portland ş.a. v Comisia, hotărârea din 7.01.2004,
pct. (59); C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P şi C-213/02 P, Dansk Rørindustri ş.a. v Comisia, hotărârea din 28.06.2005,
pct. 112; T-24/05, Alliance One International, Standard Commercial Tobacco Co., Inc., Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd. V
Comisia, hotărârea din 27.10.2010, pct. (122), Cauza C-41/90 Hofner and Elser v. Macroton, hotărârea din 23.04.1991, parag. 21. 6 Decizia Comisiei Europene 86/398/EEC, Cazul IV/31149 Polypropylene, Jurnalul Oficial L 230/1, 1988, par. 99. Cauza C-41/90, Klaus
Hofner and Fritz Elser v. Macrotron GmbH, 1991, ECR I-1979, par. 21; a se vedea de asemenea Cauzele conexate C-159/91 şi C-
160/91, Christian Poucet şi Daniel Pistre, 1993, ECR I-00637, precum şi Cauza C-364/92, SAT Fluggesellschaft mbH v. Eurocontrol,
1994, ECR I-00043. Cauzele conexate C-180/98 – C-184/98, Pavel Pavlov and Others Others v. Stichting Pensioenfonds Medische
Specialisten, 2000, ECR I-06451, par. 75.
file:///C:/Users/sionescu/AppData/Local/Microsoft/Windows/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/AppData/Local/Microsoft/Windows/DIE/investigatii/vopsea/AppData/Roaming/Microsoft/AppData/Local/Microsoft/Documents%20and%20Settings/sionescu/Local%20Settings/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/8VQY01OC/Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00006929.htm
-
7
19. Realizarea unui acord de voinţe între două sau mai multe întreprinderi constituie elementul
esenţial al unei înţelegeri. Contractele încheiate în perioada 2003 – 2015 reprezintă acordul de voinţă
expres al părţilor cu privire la toate prevederile contractuale, acord exprimat în mod explicit prin
semnarea şi, astfel, acceptarea de către fiecare parte la contract a clauzelor conţinute de acestea7.
20. Astfel, este îndeplinită şi cea de a doua condiţie, şi anume existenţa unei înţelegeri între
întreprinderile investigate, prin însăşi încheierea contractelor de distribuţie între KOBER şi fiecare
dintre cei 18 distribuitori.
4.1.3. Înţelegerea are ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia
21. În cazul relaţiilor verticale, împărţirea pieţelor, prin restrângeri teritoriale ale activităţii
distribuitorilor cu privire la vânzările de produse care au făcut obiectul contractelor, constituie o
încălcare a legii. Atunci când restrângerile teritoriale vizează şi exporturile în spaţiul comunitar, se
încalcă şi prevederile TFUE.
22. În cadrul contractelor încheiate în perioada 2003 – 2015 au fost identificate o serie de restrângeri
ale activităţii distribuitorilor cu privire vânzarea produselor KOBER, atât în afara zonelor de
exclusivitate convenite prin contract, cât şi atunci când se intenţiona exportul produselor.
23. Aceste clauze se regăsesc în contractele încheiate de KOBER cu următoarele întreprinderi:
ANTRAX DISTRIBUTION GRUP S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 394/17.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţele Braşov şi Covasna.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 706/22.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţele Braşov, Covasna, Prahova şi Buzău.
ARABESQUE S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 51/20.01.2005, teritoriul
alocat: Sectoarele 1, 5, 6 din București şi Judeţele Ialomiţa şi Călăraşi.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 739/05.12.2005, teritoriul
alocat: Sectoarele 1, 5, 6 din București şi Judeţele Ialomiţa şi Călăraşi.
BAUSERVICE S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 46/23.08.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 657/10.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2098/26.11.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
7 În cadrul contractelor încheiate de părţile implicate în perioada 2003 – 2015 se precizează clar că toate clauzele acestor contracte au fost
negociate şi acceptate de ambele părţi.
-
8
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5966/06.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 7320/26.11.2012, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5460/22.11.2013, teritoriul
alocat: Judeţul Vrancea.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6828/25.11.2014, teritoriul alocat: Judeţul Vrancea.
BULZAN IMPEX S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 391/17.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţele Maramureş şi Satu Mare.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 661/11.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţele Maramureş şi Satu Mare.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2211/09.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţele Maramureş şi Satu Mare.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5932/02.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţele Maramureş şi Satu Mare.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 7609/06.12.2012, teritoriul
alocat: Judeţele Maramureş şi Satu Mare.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5490/21.11.2013, teritoriul alocat: Judeţele Maramureş şi
Satu Mare.
BUTAR COM S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 04/13.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 629/03.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2178/08.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5927/02.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7541/05.12.2012, teritoriul alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5948/16.12.2013, teritoriul alocat: Judeţul Mehedinţi.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 228/19.01.2015, teritoriul alocat: Judeţul Mehedinţi.
CANDELCO EXIM S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 531/20.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Bihor.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 663/14.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Bihor.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2082/24.11.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Bihor.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5930/02.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţul Bihor.
-
9
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7378/29.11.2012, teritoriul alocat: Judeţul Bihor.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5742/02.12.2013, teritoriul alocat: Judeţul Bihor.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6921/02.12.2014, teritoriul alocat: Judeţul Bihor.
COMAT HARGHITA S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 1413/09.07.2004, teritoriul
alocat: Judeţul Harghita. În anul 2007 acesta a avut alocat şi Judeţul Mureş.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2419/11.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Harghita. În anul 2011 acesta a avut alocat şi Judeţul Mureş.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 6103/14.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţele Harghita şi Mureş.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7996/14.12.2012, teritoriul alocat: Judeţele Harghita şi Mureş.
DELKIMVAS S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 379/17.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Vaslui.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 651/08.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi, Brăila, Dâmboviţa, Argeş şi Vâlcea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2141/02.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi, Brăila, Dâmboviţa, Argeş şi Vâlcea. Începând cu anul 2011, teritoriul
alocat a fost reprezentat de Judeţele Vaslui, Galaţi şi Brăila.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 103/18.01.2012, teritoriul
alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi şi Brăila.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7545/04.012.2012, teritoriul alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi şi
Brăila.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5791/03.12.2013, teritoriul alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi şi
Brăila.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6400/03.12.2014, teritoriul alocat: Judeţele Vaslui, Galaţi şi
Brăila.
G.F.C. REAL CONTACT S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 393/17.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Constanţa.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. TRT/C18/INT/1284/ 31.01.
2005, teritoriul alocat: Judeţul Constanţa.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 180/23.01.2012, teritoriul
alocat: Judeţul Constanţa.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7677/07.12.2012, teritoriul alocat: Judeţul Constanţa.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5719/23.11.2013, teritoriul alocat: Judeţul Constanţa.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 12/08.01.2015, teritoriul alocat: Judeţul Constanţa.
HAUSMANN S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 1394/20.06.2004, teritoriul
alocat: Judeţele Dolj, Gorj şi Olt.
-
10
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2174/05.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţele Dolj, Gorj şi Olt.
OMEGA PROPERTIES S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 369/16.01.2003 (INTERCIP
S.R.L.), teritoriul alocat: Judeţele Iaşi şi Bacău.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 658/11.11.2005(INTERCIP
S.R.L.), teritoriul alocat: Judeţele Iaşi, Bacău şi Neamţ. Începând cu anul 2008, teritoriul alocat a fost
reprezentat de Judeţul Bacău.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 151/20.01.2012 (OMEGA
PROPERTIES S.R.L.), teritoriul alocat: Judeţul Bacău.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 89/17.01.2013 (OMEGA PROPERTIES S.R.L.), teritoriul
alocat: Judeţul Bacău.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5805/04.12.2013 (OMEGA PROPERTIES S.R.L.), teritoriul
alocat: Judeţul Bacău.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 364/22.01.2015 (OMEGA PROPERTIES S.R.L.), teritoriul
alocat: Judeţul Bacău.
PITURA SV S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 1042/14.04.2004, teritoriul
alocat: Judeţele Botoşani şi Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 649/05.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţele Botoşani şi Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2113/27.11.2008, teritoriul
alocat: Judeţele Botoşani şi Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 5954/05.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţele Botoşani şi Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 226/23.01.2013, teritoriul alocat: Judeţele Botoşani şi
Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5612/27.11.2013, teritoriul alocat: Judeţele Botoşani şi
Suceava.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6858/26.11.2014, teritoriul alocat: Judeţele Botoşani şi
Suceava.
PORFACOM S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 432/17.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Bistriţa Năsăud şi Municipiul Reghin.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 693/18.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Mureş.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 13/14.01.2009, teritoriul
alocat: Judeţul Bistriţa Năsăud.
-
11
ROMPACK S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 590/31.10.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Arad.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2162/05.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Arad.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 6115/15.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţul Arad.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7331/27.11.2012, teritoriul alocat: Judeţul Arad.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5638/28.11.2013, teritoriul alocat: Judeţul Arad.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6806/24.11.2014, teritoriul alocat: Judeţul Arad.
SANEX COM S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 530/21.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Hunedoara.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 714/25.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Hunedoara.
SARMIS S.A.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 669/28.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Sălaj.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 638/03.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Sălaj.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2416/10.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Sălaj.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 127/19.01.2012, teritoriul
alocat: Judeţul Sălaj.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 553/07.02.2013, teritoriul alocat: Judeţul Sălaj.
SIMACO VEST DISTRIBUŢIE S.R.L.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 34/14.01.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Cluj.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 10/13.01.2009, teritoriul
alocat: Judeţul Cluj.
VÂLCIU&CO S.N.C.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 532/21.01.2003, teritoriul
alocat: Judeţul Tulcea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 675/16.11.2005, teritoriul
alocat: Judeţul Tulcea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 2149/03.12.2008, teritoriul
alocat: Judeţul Tulcea.
Contract de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 6059/09.12.2011, teritoriul
alocat: Judeţul Tulcea.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 7357/28.11.2012, teritoriul alocat: Judeţul Tulcea.
-
12
Contract de vânzare – distribuţie nr. 5528/26.11.2013, teritoriul alocat: Judeţul Tulcea.
Contract de vânzare – distribuţie nr. 6646/08.12.2014, teritoriul alocat: Judeţul Tulcea.
24. În cadrul contractelor aferente perioadei 2003 – 2012, la articolul referitor la teritoriul alocat şi
clauza de exclusivitate, fiecărui distribuitor îi este alocat un teritoriu (sector, judeţ sau mai multe
judeţe) şi se prevede faptul că pe toată durata contractului “Vânzătorul acordă Distribuitorului
dreptul de exclusivitate pentru distribuirea în teritoriul alocat a produselor marca ʹKoberʹ”.
25. În contractele încheiate în anul 2003, la articolul referitor la teritoriul alocat şi clauza de
exclusivitate, se preciza faptul că “Distribuitorul este obligat să respecte teritoriul alocat. În cazul în
care acesta efectuează vânzări directe sau indirecte, în afara teritoriului, Vânzătorul este îndreptăţit
la rezilierea contractului.” (clauză regăsită în contractele încheiate în anul 2003, cu valabilitate fie
până la 31.12.20038, fie până la 31.12.2005, pentru restul contractelor).
26. Conform documentelor transmise de către părţi, această clauză a fost înlăturată prin încheierea de
acte adiţionale care figurează a fi încheiate, în principal, în luna iunie 2003. Actele adiţionale conţin
următoarele precizări:
“La art. 4 din contract următoarele puncte se modifică astfel:
4.2. Distribuitorul se obligă să respecte teritoriul alocat. În cazul în care acesta efectuează vânzări
directe sau indirecte, în afara teritoriului, cu excepţia vânzărilor pasive, Vânzătorul este îndreptăţit
la rezilierea contractului.
4.4. Distribuitorul poate negocia, încheia sau se poate angaja în vânzarea şi distribuirea produselor
în legătură cu obiectul prezentului contract, în afara teritoriului, cu excepţia vânzărilor şi
distribuirilor pasive, prin aprobarea prealabilă scrisă a Vânzătorului.”
27. Chiar dacă a fost utilizată o perioadă scurtă de timp9, respectiv mai puţin de jumătate de an,
această clauză reprezintă o interzicere a vânzărilor în afara zonelor de exclusivitate convenite prin
contract (indiferent că sunt active sau pasive).
28. Ulterior modificărilor aduse de actele adiţionale încheiate în anul 2003, pe întreaga perioadă
iunie 2003 – 2012, se păstrează exceptarea vânzărilor pasive din clauzele aferente vânzărilor în alte
teritorii.
29. Începând cu anul 2006, obiectul contractelor încheiate între producător şi fiecare dintre
distribuitori prevede faptul că “Distribuitorul va cumpăra, exclusiv de la Vânzător, în scopul
revânzării, produsele cuprinse în Anexa nr. 1 la prezentul contract, precum şi a altor produse
furnizate de acesta.” (clauză regăsită în toate contractele derulate în perioada 2006 – 2015).
30. Distribuția exclusivă limitează deja posibilitățile de alegere ale clienților, deoarece limitează
numărul de distribuitori și, în general, limitează și libertatea distribuitorilor de a realiza vânzări
active. Prin asumarea unei obligaţii de achiziţie exclusivă, distribuitorii se angajează să îşi asigure
8 Conform Contractului de vânzare – distribuţie (Acord de cumpărare exclusivă) nr. 393/17.01.2003, încheiat cu G.F.C. REAL
CONTACT S.R.L. 9 Această prevedere contractuală a fost introdusă iniţial în cadrul actelor adiţionale şi a fost preluată ulterior în noile contracte încheiate
de KOBER S.R.L. şi distribuitorii acestuia.
-
13
necesarul de produse Kober direct de la producător, fiind eliminată şi posibilitatea acestora de a se
aproviziona cu astfel de produse de la alţi distribuitori exclusivi ai KOBER, precum şi de la alţi
clienţi care au obţinut produse Kober fie direct de la producător10, fie de la alte întreprinderi care
comercializează produse Kober.
31. Combinarea distribuției exclusive cu achiziția exclusivă sporește riscul de reducere a concurenței
intra-marcă și de împărțire a pieței, care pot facilita, în special, discriminarea prin prețuri.
32. Pentru perioada 2013 – 2015, articolul referitor la teritoriul alocat şi clauza de exclusivitate a
suferit modificări, astfel, precizându-se faptul că “Teritoriul recomandat Distribuitorului pentru
distribuirea produselor ʹKoberʹ se referă la [...]”. Cu toate acestea, în contractele încheiate de părţi se
prevede ca obligaţie a producătorului “să nu numească un alt distribuitor în teritoriul prevăzut în
acest contract;”.
33. Mai mult, la articolul referitor la rezilierea contractului se prevede că producătorul poate rezilia
unilateral contractul dacă distribuitorul nu respectă teritoriul alocat pentru vânzarea produselor
Kober.
34. Prin urmare, în perioada 2013 – 2015 apare din nou o obligaţie a distribuitorilor de a nu efectua
vânzări în afara zonelor de exclusivitate convenite prin contract (indiferent că sunt active sau pasive).
35. Totodată, în contractele derulate în perioada 2003 – 2015, distribuitorul se obligă “să nu solicite
direct sau indirect şi să nu accepte comenzi pentru produse de la orice persoană, firmă sau societate
ce îşi desfăşoară activitatea în sau în afara teritoriului, fără aprobarea scrisă prealabilă a
Vânzătorului, în cazul în care, conform celor cunoscute de Distribuitor, se intenţionează exportul în
orice altă ţară a acestor produse.”.
36. Cu privire la vânzarea produselor Kober în afara României, clauza de restricţionare a vânzărilor
produselor în afara României reprezintă, prin însăşi obiectul ei, o intervenţie a producătorului în
politica comercială a distribuitorilor acestuia şi este destinată prevenirii şi împiedicării distribuitorilor
de a revinde, la alegere, în alte ţări produse Kober comercializate pe piaţa din România, atât activ, cât
şi pasiv.
37. De asemenea, în cuprinsul contractelor analizate, pe întreaga perioadă 2003 – 2015, la capitolul
aferent obligaţiilor părţilor, este prevăzută ca obligaţie în sarcina distribuitorul ca acesta “să nu
numească intermediari, agenţi de vânzări independenţi sau sub-distribuitori pentru vânzarea
produselor în teritoriu, fără aprobarea prealabilă scrisă a Vânzătorului”.
38. Această obligaţie stipulată expres în sarcina distribuitorilor, având în vedere clauzele prin care
sunt interzise vânzările pasive, constituie o măsură întreprinsă de producător pentru a se asigura că
produsele sale nu vor ajunge în teritorii alocate altor distribuitori exclusivi.
10 Prin contractele de distribuţie, aferente perioadei 2003 – 2012, în ceea ce priveşte vânzarea directă a produselor sale, KOBER S.R.L.
îşi rezervă, chiar şi în cadrul contractelor încheiate cu distribuitorii acestuia, dreptul de a iniţia vânzarea produselor sale direct către orice
lanţ local sau internaţional ce desfăşoară comerţ en detail, cash and carry, en gross sau orice alt client.
-
14
39. Mai mult, în perioada 2003 – 2015, alături de clauzele prezentate mai sus, s-au regăsit şi o serie
de clauze referitoare la monitorizarea desfăşurării activităţilor de distribuţie de produse Kober,
precum şi de sancţionare a distribuitorilor, în cazul nerespectării obligaţiilor asumate prin contract.
40. Astfel, distribuitorul se obligă “să comunice în permanenţă informaţiile cerute de Vânzător şi să
menţină o legătură strânsă cu Area Sales Manager-ul desemnat, ca reprezentant al Vânzătorului,
asigurând transparenţa asupra situaţiei financiare inclusiv asupra valorii stocului şi a creditului în
piaţă”.
41. În acest sens, în perioada 2003 – 2009, distribuitorul avea următoarele obligaţii: “a) să
implementeze programul SDN (Sistem de Distribuţie Naţional – Totalsoft) pentru a permite accesul
Vânzătorului la baza de date – clienţi; b) să raporteze săptămânal sau la orice solicitare a
Vânzătorului, fără a se limita la, situaţia stocurilor şi vânzărilor (defalcat pe produse), valoarea
creditului în piaţă, situaţia clienţilor, debitelor şi încasărilor, distribuirea materialelor
promoţionale; c) să permită Vânzătorului verificarea balanţei sale lunare şi a bilanţului;”.
42. Totodată, în contractele aferente perioadei 2006 – 2015, distribuitorul se obligă: “a) să raporteze
lunar sau la orice solicitare a Vânzătorului: situaţia stocurilor şi vânzărilor (defalcat pe produse),
valoarea creditului în piaţă, situaţia clienţilor, debitelor şi încasărilor, distribuirea materialelor
promoţionale; b) să permită Vânzătorului verificarea balanţei sale lunare şi a bilanţului; c) să
organizeze contabilitate separat pentru activitatea de vânzare vopsele Kober, cu evidenţă analitică
separată pe furnizori şi clienţi;”.
43. În cadrul anexelor la contract, pentru asigurarea transmiterii datelor de către distribuitori, au fost
prevăzute şi modalităţi de remunerare, precum bonusul de implementare a unei platforme IT şi
raportări, discounturi suplimentare la valoarea achiziţiilor dacă distribuitorul, concomitent cu
realizarea unor anumite obiective, furniza lunar şi informaţii către KOBER cu privire la nivelul şi
structura stocurilor şi depozitelor proprii, nivelul şi structura vânzărilor pe tipuri de clienţi şi pe
judeţe, numărul şi structura clienţilor pe fiecare judeţ.
44. Tot în anexele la contract, au fost introduse, începând cu anul 2008, la capitolul referitor la
gradul de acoperire cu produse Kober şi prezenţa la raft, noţiunile: “Lista clienţilor proprii
(magazine şi depozite), care cuprinde toate unităţile de desfacere către care Distribuitorul revinde
produsele Kober din gama Retail, din arealul său de distribuţie a produselor Kober. Aceasta este
recunoscută dacă are fiecare pagină semnată şi ştampilată de ambele părţi ale prezentului contract.
Distribuitorul actualizează LCP ori de câte ori contactează clienţi noi sau/şi atunci când Vânzătorul
identifică alţi clienţi, necuprinși în listă, ce vând produse Kober achiziţionate de la Distribuitor.” şi
“Citirea datelor – este operaţiunea prin care reprezentantul Vânzătorului, împreună cu
reprezentantul Distribuitorului vizitează clienţii din LCP şi numără separate pe cele două grupe de
produse, toate feţele vizibile din zona de expunere, de produse peliculogene, din care separate cele
fabricate de Kober srl. Citirea se face de ....11 ori în decursul anului ....12, la date ce vor fi
11 Numărul citirilor de date variază în funcţie de perioada în care era valabilă anexa în baza căreia se stabileau discounturile şi bonusurile,
acestea fiind fie de două ori pe an, fie de trei ori pe an. 12 Anul aferent fiecărei Anexe în baza căreia se stabileau discounturile şi bonusurile.
-
15
comunicate, în prealabil, de Vânzător, iar rezultatele vor fi consemnate de fiecare dată, în procese
verbale de constatare semnate pe fiecare pagină, de reprezentanţii părţilor.”.
45. Astfel, producătorul, concomitent cu implementare unui sistem de acordare de bonusuri şi
discounturi, instituie un mecanism de monitorizare, condiţionând acordarea unor beneficii aferente
îndeplinirii unor obiective suplimentare, de informaţii corecte şi actualizate periodic cu privire la
destinaţia produselor Kober.
46. De asemenea, pe întreaga perioadă analizată, 2003 – 2015, la articolul referitor la rezilierea
contractului este prevăzut, ca măsură sancţionatorie, dreptul producătorului KOBER de a rezilia
contractul în situaţia în care distribuitorul nu respectă teritoriul alocat pentru vânzarea produselor
Kober.
47. Împărţirea pieţei în funcţie de teritoriu reprezintă o restricţionare gravă a concurenţei13. Aceste
practici sunt şi mai restrictive atunci când sunt folosite împreună cu introducerea de către furnizor a
unui sistem de monitorizare a destinaţiei efective a produselor furnizate, precum şi atunci când sunt
prevăzute sancţiuni în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate.
48. Prin urmare, clauzele contractuale analizate reprezintă restricţionări grave ale concurenţei şi,
conform art. 7 alin. (4) lit. b) din Legea concurenţei nu pot fi încadrate în categoria înţelegerilor care
beneficiază de aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) – (3) din lege.
49. Având în vedere cele prezentate mai sus, şi anume faptul că, în perioada 2003 – 2015, KOBER a
utilizat un sistem de distribuţie exclusivă şi s-au interzis vânzările pasive realizate de către
distribuitori în alte zone decât cele convenite prin contract, fie că se referă la vânzări în alte judeţe, fie
că se referă la vânzări în afara României, precum și faptul că a fost prevăzut un sistem de
monitorizare efectivă a respectării acestei obligații și au fost prevăzute în contracte şi sancțiunile
aplicabile în cazul nerespectării acestei obligații, rezultă că părţile investigate, KOBER şi cei 18
distribuitori ai acestuia, au încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei, acordurile
având ca obiect restrângerea concurenţei prin împărţirea pieţelor de desfacere.
4.2. Aplicabilitatea art. 101 alin. (1) din TFUE pentru acordurile derulate în perioada 2007 –
2015 între părţile investigate
50. Prevederile art. 101 alin. (1) din TFUE cuprind o formulare similară cu prevederile art. 5 alin. (1)
din Legea concurenţei, iar obiectivul comun al acestor prevederi se referă la protecţia concurenţei, ca
mijloc de creştere a bunăstării consumatorilor şi de asigurare a unei alocări eficiente a resurselor.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Legea concurenţei: “Ori de câte ori Consiliul
Concurenţei aplică prevederile alin. (1) înţelegerilor, deciziilor sau practicilor concertate, în măsura
în care acestea pot afecta comerţul între statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art.
101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”.
13 Conform prevederilor regăsite în Instrucţiunile din 14 aprilie 2004 privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale, precum şi în. Orientările Comisiei Europene privind restricţiile
verticale
-
16
51. Pentru a stabili dacă acordurile analizate au aptitudinea de a afecta comerţul între statele membre
trebuie avute în vedere prevederile art. 101 alin. (1) din TFUE, prevederile Regulamentului
Consiliului nr. 1/2003 şi Comunicarea Comisiei privind conceptul de efect asupra comerţului,
rezultând faptul că, în acest sens, este necesar a fi luate în considerare trei elemente: (a) conceptul de
“comerţ între statele membre”, (b) noțiunea de “poate aduce atingere” și (c) conceptul de “caracter
semnificativ”.
52. În cazul analizat, contractele încheiate de KOBER cu distribuitorii acestuia reprezintă înţelegeri
verticale care conţin clauze de restricţionare a exporturilor, clauze care urmăresc împărţirea pieţei pe
criterii teritoriale.
53. Atât art. 5 alin. (1) din lege, cât şi art. 101 alin. (1) din TFUE includ ca restricţionare a
concurenţei înţelegerile exprese sau tacite şi practicile concertate care urmăresc împărţirea pieţelor de
desfacere pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii.
54. Încă din 1966, în cazul Consten & Grundig, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut faptul că
izolarea pieţelor naţionale şi menţinerea de pieţe naţionale separate reprezintă înţelegeri verticale ce
au ca obiect restricţionarea concurenţei. Comisia Europeană, susţinută de Curtea Europeană de
Justiţie a menţinut o politică strictă împotriva clauzelor agreate în cadrul acordurilor de distribuţie
care au ca scop divizarea pieţei unice pe criterii teritoriale şi prevenirea importurilor paralele,
existând peste 20 de cazuri instrumentate de Comisia Europeană, prin care a sancţionat acest tip de
înţelegeri14.
55. În jurisprudenţa recentă, Curtea Europeană de Justiţie a reafirmat că înţelegerile prin care se
împart pieţele pe criterii naţionale sau care fac dificilă întrepătrunderea pieţelor naţionale, în
14 În cazul BASF (OJ L 272, 15.11.1995), Comisia Europeană a sancţionat producătorul german BASF şi distribuitorul exclusiv al lui
BASF în Belgia şi Luxemburg, respectiv Accinauto S.A., pentru încălcarea art. 101 din TFUE, prin încheierea unui contract, prin care lui
Accinauto S.A. i s-a impus obligaţia, din 8 octombrie 1982 până la 31 decembrie 1991, de a-i transmite lui BASF orice cerere primită de
la clienţii din afara teritoriului alocat. Art. 2 alin. (2) din contractul de distribuţie exclusivă prevedea obligaţia lui Accinauto S.A. de a-i
trimite lui BASF orice comandă primită de la clienţii din afara teritoriului stabilit prin contract. Totodată, Accinauto S.A. se abţinea să
caute clienţi, să deschidă filiale sau depozite pentru livrări în afara teritoriului alocat. Acesta şi-a asumat, de asemenea, obligaţia să nu
vândă produsele nici clienţilor ale căror sedii sunt în afara Spaţiului Economic European, nici celor care revând produsele către
respectiva categorie de clienţi.
Comisia Europeană a considerat că fraza “a trimite comenzile clienţilor” trebuie interpretată ca având sensul că partea către care sunt
trimise cererile ia locul părţii care efectuează transmiterea. Prin urmare, Accinauto S.A. nu a putut decide în mod independent cu privire
la aprovizionarea consumatorilor din afara Belgiei sau a Luxemburgului. Cel care a decis dacă şi în ce condiţii Accinauto S.A., BASF sau
un terţ poate răspunde acestor comenzi a fost BASF.
În ceea ce priveşte restricţionarea concurenţei, Comisia Europeană a considerat că articolul 2 alin. (2) din contractul din 1982 a avut ca
obiect şi ca efect restricționarea concurenţei dintre Accinauto S.A. si alţi furnizori de produse marca Glasurit, şi în special dintre
Accinauto S.A. şi BASF C&I. Mai mult, această restricţionare a concurenţei intra-marcă a afectat concurenţa inter-marcă pe piaţa
vopselelor pentru autovehicule din Marea Britanie. Importurile paralele din ţările membre la preţuri scăzute pot conduce la intensificarea
concurenţei prin preţ în ţările care efectuează importurile şi, prin aceasta să influenţeze nivelul preţurilor în ţările respective.
În cazul Nathan – Bricolux (Cazul nr. COMP.F.1/36.516 – Nathan Bricolux, publicat în OJ L 54/23.02.2001), Comisia Europeană a
sancţionat companiile Nathan şi Bricolux datorită faptului că producătorul Nathan i-a împiedicat pe trei dintre distribuitorii săi exclusivi
să vândă materiale educaţionale destinate preşcolarilor în afara teritoriilor exclusive alocate acestora. Mai exact, contractele încheiate de
Nathan cu distribuitorii prevedeau obligaţia acestora de a nu comercializa produsele în afara teritoriului exclusiv alocat. Comisia a reţinut
faptul că acordurile încheiate între Nathan, Borgione, Smartkids şi Bricolux aveau ca obiect restrângerea sau denaturarea concurenţei în
cadrul pieţei comune, întrucât acestea erau menite să izoleze teritorii prin prevenirea sau restricţionarea vânzărilor paralele în cadrul sau
în afara acestor teritorii.
Decizia Comisiei Europene a fost confirmată de Curtea Europeană de Justiţie, care a constatat că “un acord prin care i se cere unui
revânzător să nu revândă produsele care fac obiectul contractului în afara teritoriului alocat are ca obiect împiedicarea importurilor
paralele în cadrul Comunităţii şi, în consecinţă, restricţionarea concurenţei pe piaţa comună. De aceea, astfel de prevederi cuprinse în
contractele de distribuţie a produselor în cadrul Comunităţii constituie prin însăşi natura lor o restrângere a concurenţei”.
-
17
particular cele care previn sau restrâng exporturile paralele, sunt înţelegeri al căror obiect este
denaturarea concurenţei în înţelesul prevederilor din Tratat.
56. Potrivit jurisprudenţei, pentru a stabili natura anticoncurenţială a unei înţelegeri, trebuie analizate
în primul rând conţinutul prevederilor, obiectivele urmărite şi în subsidiar, atunci când este cazul,
contextul economic şi legal din care face parte. Cu privire la comerţul paralel, Curtea Europeană de
Justiţie a reţinut că, în principiu, înţelegerile care urmăresc interzicerea ori limitarea comerţului
paralel au ca obiect împiedicarea concurenţei15.
57. În primul rând, nicio interpretare a prevederilor art. 101 alin. (1) din TFUE nu conduce la ideea
că doar acele înţelegeri care prejudiciază consumatorul final de avantaje pot avea obiect
anticoncurenţial. În al doilea rând, trebuie avut în vedere că, spre deosebire de alte prevederi
concurenţiale cuprinse în Tratat, art. 101 alin. (1) are drept scop atât protejarea intereselor
concurenţilor şi ale consumatorilor, cât şi protejarea structurii pieţei.
58. În consecinţă, pentru a stabili că o înţelegere are obiect anticoncurenţial, nu este necesar ca
aceasta să prejudicieze consumatorul final de avantajele concurenţiale, în termeni de preţ şi
aprovizionare16, fiind suficientă şi afectarea structurii pieţei.
59. În cazul analizat, acordurile încheiate de KOBER cu distribuitorii acestuia în perioada 2003 –
2015 au avut ca obiect restrângerea concurenţei în cadrul României, întrucât acestea au fost menite să
controleze exporturile prin restricţionarea vânzărilor de produse Kober în alte ţări, prin urmare şi de
piaţa unică, prin restricţionarea vânzărilor de produse Kober în alte state membre.
60. Clauza de restricţionare a exporturilor este destinată prevenirii şi împiedicării distribuitorilor de a
revinde produse Kober comercializate pe piaţa din România, la alegere, în alte ţări. Prin restrângerea
dreptului distribuitorilor de a se angaja atât în vânzări active, cât şi pasive în afara teritoriului
României, acordurile impun distribuitorilor o obligaţie prin care aceştia sunt împiedicaţi să obţină
venituri suplimentare, influenţând astfel structura pieţei pe care aceştia activează.
61. Chiar şi în situaţia în care scopul acestei clauze ar fi fost acela ca activitatea distribuitorilor să se
concentreze pe teritoriul României, restricţionarea vânzărilor pasive nu se justifică în nicio situaţie,
întrucât a răspunde la comenzile nesolicitate primite din afara teritoriului României nu implică alte
activităţi decât cele efectuate în mod curent, precum eforturi de publicitate, şi, prin urmare, nu îl
împiedică pe distribuitor de la desfăşurarea activităţii pe teritoriul alocat în contractul său. În schimb,
această clauză impune o restrângere a concurenţei, care nu poate fi exceptată în temeiul
Regulamentului de exceptare pe categorii pentru înţelegerile verticale.
62. Mai mult, chiar şi în situaţia în care clauza de restricţionare a exporturilor nu ar fi fost pusă în
practică, conform jurisprudenţei comunitare acest fapt nu ar exclude aplicarea art. 101 alin. (1) din
TFUE17. Conform jurisprudenţei comunitare18, “faptul că o clauză de interzicere a exporturilor, care
15 Cazul Miller International Schallplaten 16 Cazul T-Mobile Netherlands and Others; 17 De asemenea, în cazul General Motors BV v Comisia (Cazul C-551/03 P [2006] ECR I-3173, [2006] 5 CMLR 9), Curtea Europeană de
Justiţie a reţinut faptul că acordurile verticale care conţin clauze de limitare a exporturilor încalcă art. 101 art. (1) din TFUE, fiind
-
18
constituie prin natura ei o restricţionare a concurenţei, nu a fost implementată de distribuitor nu
demonstrează faptul că nu a avut niciun efect, deoarece, în conformitate cu Hotărârea dată în cazul
Miller v Commission (C-19/77), existenţa sa poate crea un efect „vizual şi psihologic” care
contribuie la împărţirea pieţei şi, în consecinţă, faptul că o clauză care restricţionează concurenţa
nu a fost implementată de părţile contractante nu este suficient pentru a o exclude de la interdicţia
prevăzută la art. 85(1) din Tratat”.
63. Contractele încheiate de KOBER cu distribuitorii acestuia reprezintă înţelegeri verticale de
împărţire a pieţei întrucât conţin clauze de restricţionare a exporturilor care izolează piaţa românească
de piaţă comună şi, prin urmare, determină segmentarea pieţei comune pe criterii teritoriale. Mai
mult, astfel cum a fost prezentat mai sus, contractele prevăd atât clauze de monitorizare, cât şi clauze
de sancţionare.
Condiţia afectării comerţului între statele membre ale Uniunii Europene
64. Potrivit art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a regulilor
de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 8219 din Tratat, autorităţile de concurenţă şi instanţele
statelor membre trebuie să aplice art. 101 din TFUE acordurilor, deciziilor asociaţiilor de
întreprinderi sau practicilor concertate, în sensul art. 101 alin. (1) din TFUE, care pot aduce atingere
comerţului dintre statele membre în sensul acestei dispoziţii, atunci când aplică dreptul naţional al
concurenţei acestor acorduri, decizii sau practici concertate.
65. În conformitate cu art. 101 alin. (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise
orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţilor de întreprinderi şi orice practici
concertate care “pot aduce atingere comerţului dintre statele membre”.
66. Aşa cum se prevede şi în cadrul Orientărilor privind conceptul de efect asupra comerţului, criteriul
efectului asupra comerţului este un criteriu legislativ autonom de drept comunitar care trebuie evaluat
separat în fiecare caz. Acesta este un criteriu jurisdicţional, care defineşte domeniul de aplicare a
dreptului comunitar al concurenţei. Dreptul comunitar al concurenţei nu se aplică acordurilor şi
practicilor care nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerţului dintre statele membre.
67. Nu este necesar ca fiecare parte din acord, inclusiv orice restrângere a concurenţei care poate
decurge din acord să poată aduce atingere comerţului. În cazul în care acordul, în ansamblul său,
poate aduce atingere comerţului dintre statele membre, dreptul comunitar se aplică întregului acord,
inclusiv părţilor acestuia care, luate separat, nu aduc atingere comerţului dintre statele membre.
68. Potrivit pct. (18) al Comunicării Comisiei Europene – Orientări privind conceptul de efect
asupra comerţului din articolele 81 şi 82 din Tratat (2004/C 101/07), din textul art. 81 (actualul art.
înţelegeri care au ca obiect restricţionarea concurenţei, chiar şi în situaţia în care restricţionarea concurenţei nu reprezintă principalul
scop al acordului ci urmăreşte şi alte obiective legitime, adăugând faptul că aceste constatări se menţin şi în situaţia în care restricţionarea
exporturilor s-a datorat unor măsuri indirecte, şi nu unor măsuri directe. 18 Hotărârea TPI în cazul Parker Pen Ltd. V Commission, cazul T-77/92. 19 Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene a fost redenumit
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. În urma renumerotării, art. 81 şi art. 82 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene
au devenit art. 101, respectiv art. 102 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.
-
19
101) şi art. 82 (actualul art. 102) din Tratat, precum şi din jurisprudenţa instanţelor comunitare
rezultă că, în aplicarea criteriului efectului asupra comerţului, trebuie luate în considerare trei
elemente: conceptul de “comerţ între statele membre”, noţiunea de “poate afecta” şi conceptul de
“caracter apreciabil”.
69. Conceptul de “comerţ între statele membre” nu se limitează la tradiţionalele schimburi
transfrontaliere de bunuri şi servicii ci este un concept mult mai larg care cuprinde activităţi
economice transfrontaliere, inclusiv stabilirea, interpretare compatibilă cu obiectivul fundamental al
Tratatului – acela de a promova libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.
70. Deşi cerinţa de a exista un efect asupra comerţului “între statele membre” presupune că trebuie
să existe un impact asupra activităţilor economice transfrontaliere ce implică cel puţin două state
membre, aplicarea criteriului efectului asupra comerţului este independentă de definiţia pieţelor
geografice relevante, comerţul între statele membre putând fi afectat şi în cazurile în care piaţa
relevantă este naţională sau subnaţională20.
71. Acordurile între întreprinderi care se referă la importuri şi exporturi sunt prin chiar natura lor
susceptibile să aducă atingere comerţului dintre statele membre. Astfel de acorduri, indiferent dacă
restrâng sau nu concurenţa, au un impact direct asupra structurii schimburilor comerciale între statele
membre.
72. Contractele de distribuţie încheiate între KOBER, pe de o parte, şi distribuitorii acestuia, pe de
altă parte, în cadrul cărora era stipulat faptul că distribuitorii se obligă “să nu solicite direct sau
indirect şi să nu accepte comenzi pentru produse de la orice persoană, firmă sau societate ce îşi
desfăşoară activitatea în sau în afara teritoriului, fără aprobarea scrisă prealabilă a Vânzătorului,
în cazul în care, conform celor cunoscute de Distribuitor, se intenţionează exportul în orice altă ţară
a acestor produse.”, au produs efecte asupra comerţului între statele membre prin prisma faptului că
distribuitorii în cauză au fost împiedicaţi să-şi vândă produsele pe alte pieţe din Uniunea Europeană.
În concluzie, practicile analizate îndeplinesc criteriul referitor la aplicarea conceptului de “comerţ
între statele membre”.
73. Noţiunea de “poate să afecteze” are ca funcţie de bază definirea naturii impactului necesar
asupra comerţului între statele membre. În conformitate cu criteriul standard statuat de Curtea
Europeană de Justiţie, noţiunea de “poate să afecteze” presupune că, pe baza unui set de factori
obiectivi de fapt sau de drept, trebuie să se poată prevedea cu un grad suficient de probabilitate, dacă
acordul, practica sau decizia respectivă poate avea vreo influenţă, directă sau indirectă, reală sau
potenţială, asupra structurii comerţului între statele membre încât ar putea să împiedice atingerea
obiectivului creării unei pieţe interne unice21. Intenţia subiectivă din partea întreprinderilor în cauză
nu este necesară.
20 În Decizia privind sancţionarea Asociaţiei Arhitecţilor Belgieni din anul 2004, Comisia Europeană a apreciat că o decizie sau o
înţelegere care se extinde pe întreg teritoriul unui stat membru are, prin natura sa, ca efect fragmentarea pieţelor pe baze naţionale,
împiedicând, astfel, integrarea economică ce reprezintă unul dintre obiectivele Tratatului. 21 A se vedea Cazul 319/82, Kerpen&Kerpen, Cazurile conexate 240/82 şi alţii, Stichting Sigarettenindustrie, T-25/95 şi alţii,
Cimenteries CBR.
-
20
74. Sintagma “poate să afecteze” şi trimiterea pe care o face Curtea Europeană de Justiţie la “un
grad suficient de probabilitate” presupun că, pentru ca aplicabilitatea legislaţiei comunitare să fie
stabilită, nu este necesar ca acordul, practica sau decizia să fi afectat deja comerţul dintre statele
membre, cu alte cuvinte, să fi avut vreun efect (sau să aibă în continuare vreun efect) asupra
comerţului între statele membre. Este suficient ca acordul, practica sau decizia să fie “susceptibil(ă)”
de a avea un astfel de efect22.
75. Unele practici sunt prin natura lor susceptibile să aducă atingere comerţului între statele membre.
În cazul practicii analizate, este vorba despre restricţionarea exportului produselor care fac obiectul
contractelor de distribuţie, faptă care este în mod evident susceptibilă să afecteze direct comerţul între
statele membre.
76. Nu există obligația sau necesitatea de a calcula volumul real al comerțului dintre statele membre
afectate de acord sau practică. De exemplu, în cazul acordurilor care interzic exportul către alte state
membre nu este nevoie să se estimeze care ar fi fost nivelul comerțului paralel între statele membre în
cauză, în absența acordului. Această interpretare este în concordanță cu natura jurisdicțională a
criteriului efectului asupra comerțului. Aplicabilitatea dreptului comunitar se extinde asupra
categoriilor de acorduri și practici susceptibile de a avea efecte transfrontaliere, indiferent dacă un
anumit acord sau o anumită practică are în fapt astfel de efecte.
77. Efectele reale asupra comerțului dintre statele membre sunt acelea produse de acord sau practică
din momentul punerii în aplicare. Un acord între un furnizor și un distribuitor din același stat
membru, de exemplu, care interzice exportul către alte state membre, poate să producă efecte reale
asupra comerțului dintre statele membre. În absența acordului, distribuitorul ar fi fost liber să vândă
la export. Cu toate acestea, ar trebui amintit că nu este necesar ca efectele reale să fie demonstrate.
Este suficient ca acordul sau practica să poată produce astfel de efecte.
78. În cazul de faţă, clauzele de restricţionare a exportului au putut să producă un efect real asupra
comerţului între statele membre. În absenţa acordului, distribuitorii ar fi fost liberi să vândă la export
produsele care fac obiectul contractelor de distribuţie.
79. Criteriul efectului asupra comerţului restrânge domeniul de aplicare al art. 101 din TFUE la acele
acorduri şi practici susceptibile a genera un nivel minim de efecte transfrontaliere în Comunitate. În
conformitate cu formularea Curţii Europene de Justiţie, capacitatea acordului sau practicii de a afecta
comerţul între statele membre trebuie să fie “apreciabilă”23. Intervine astfel un element cantitativ,
care limitează aplicabilitatea legislaţiei comunitare la acordurile practicile şi deciziile care sunt
susceptibile să producă efecte de o anumită dimensiune.
80. Comisia Europeană consideră că, în principiu, acordurile nu pot aduce atingere în mod
semnificativ comerţului dintre statele membre atunci când îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
22 A se vedea Cazul T-228/97, Irish Sugar, Cazul 19/77, Miller. 23 A se vedea Cazul 22/71, Béguelin, Culegere 1971, p. 949, pct. (16).
-
21
a) Cota de piaţa totală a părţilor de pe orice piaţa comunitară relevantă afectată de acord nu depăşeşte
5 % şi
b) În cazul acordurilor verticale, cifra de afaceri anuală totală realizată în Comunitate de furnizor
pentru produsele la care se referă acordul nu depășește 40 de milioane de euro.
81. De asemenea, Comisia Europeană consideră că24, în cazurile în care un acord este prin natura sa
susceptibil să aducă atingere comerțului dintre statele membre, de exemplu, pentru că se referă la
importuri și exporturi sau implică mai multe state membre, există o prezumție relativă pozitivă
potrivit căreia efectele asupra comerțului sunt semnificative în cazul în care cifra de afaceri a părților
pentru produsele la care se referă acordul depășește 40 de milioane de euro. În cazurile în care un
acord poate, prin natura sa, să aducă atingere comerțului dintre statele membre, se poate prezuma că
efectele sale sunt semnificative, atunci când cota de piață a părților depășește pragul de 5 %.
82. Prin urmare, în cazul acordurilor susceptibile prin natura lor să aducă atingere comerţului între
statele membre, caracterul semnificativ al efectelor asupra comerţului se apreciază fie după cifra de
afaceri, fie după cota de piaţă. Cele două condiţii nu trebuie îndeplinite cumulativ.
83. Prin urmare, pentru a putea aplica art. 101 din TFUE acordurilor încheiate de KOBER cu
distribuitorii acestuia, acestea trebuie să îndeplinească, în perioada 2007 – 2015, fiecare în parte, una
dintre cele două condiţii mai sus menţionate, pentru ca efectele asupra comerţului să fie
semnificative.
84. În cazul de faţă, în perioada 2007 – 2013, însăşi cotele de piaţă înregistrate de KOBER sunt
cuprinse între [...]% şi [...]%, depăşind astfel pragul de 5%.
85. Cu toate că cifra de afaceri anuală pe piaţa lacurilor şi vopselelor realizată de KOBER nu
depăşeşte pentru întreaga perioadă valoarea de 40 de milioane de euro, având în vedere cotele de
piaţă menţionate mai sus şi pct. nr. (53) din Comunicarea Comisiei - Orientări privind conceptul de
efect asupra comerţului, rezultă că acordurile de distribuţie dintre KOBER şi distribuitorii acestuia
aduc atingere în mod semnificativ comerţului dintre statele membre.
86. În perioada 2003 – 2015, faptele analizate reprezintă restricţii cu titlu general a vânzărilor
(inclusiv vânzările pasive) în afara zonelor de exclusivitate atribuite fiecărui distribuitor prin
contractele încheiate cu producătorul, precum şi prin clauze care restricţionează exporturile de
produse Kober, în mod similar, fără a distinge între vânzări active şi pasive. Având în vedere faptul
că România a aderat la Uniunea Europeană în anul 2007, perioada care a fost luată în considerare
pentru art. 101 alin. (1) este 2007 – 2015.
87. Având în vedere cele enunţate mai sus, precum şi faptul că acele clauze de restricţionare a
exporturilor existente în fiecare contract de distribuţie încheiat de către KOBER cu 16 dintre
distribuitorii acestuia din perioada 2007 – 2015, reprezintă acorduri de partajare a pieţei, prin care se
restrânge teritoriul în care cumpărătorul poate revinde bunurile care fac obiectul contractului, rezultă
că acestea intră şi sub incidenţa prevederilor art.101 alin. (1) lit. c) din TFUE.
24 Punctul nr. 53 din Comunicarea Comisiei - Orientări privind conceptul de efect asupra comerţului.
-
22
88. În cazul ARABESQUE S.R.L. şi SANEX COM S.R.L., practicile anticoncurenţiale nu pot fi
reţinute ca intrând şi sub incidenţa art. 101 alin. (1) lit. c) din TFUE, având în vedere că acestea au
fost realizate în perioada 2003 – 2006, deci anterior anului 2007, când România a devenit membră a
Uniunii Europene.
4.3. Aplicabilitatea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei şi, după caz, ale art. 101 alin. (3) din
TFUE pentru acordurile încheiate în perioada 2003 – 2015 între părţile investigate
89. Legislaţia în materie de concurenţă exceptează acordurile verticale cu condiția ca acestea să nu
conțină nicio restricție gravă și ca nicio astfel de restricție să nu fie exercitată prin aceste acorduri. În
cazul în care există una sau mai multe restricții grave, beneficiul aplicării exceptării pe categorii se
pierde în întregime pentru acordul vertical respectiv. Nu este posibilă nicio separabilitate pentru
restricțiile grave.25
90. Având în vedere aspectele prezentate, faptul că acordurile încheiate între părţile investigate
conţin restricţionări grave ale concurenţei, rezultă că, în cazul încălcărilor ce fac obiectul prezentei
decizii, prevederile art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei şi, după caz, ale art. 101 alin. (3) din TFUE
nu pot fi aplicate.
91. În Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 se
menţionează că este improbabil ca anumite înţelegeri, identificate ca fiind restricţionări grave ale
concurenţei, să îndeplinească (cel puţin) primele condiţii prevăzute la art. 5 alin. (2) din lege. Adică:
nu creează avantaje economice obiective şi nu avantajează consumatorii, precum nici nu îndeplinesc
criteriul caracterului indispensabil26.
92. Este suficient ca una din condiţiile de la art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei să nu fie
îndeplinită pentru ca întregul acord să nu poată fi exceptat prin prisma dispoziţiilor prevăzute la art. 5
alin. (2) din lege.
93. În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei şi ale art. 101 alin. (3) din
TFUE, întreprinderile pot să demonstreze în mod individual efectele favorabile asupra concurenţei.
Consiliul Concurenţei trebuie doar să probeze încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi ale
art. 101 alin. (1) din TFUE, demonstrarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 5
alin. (2) din lege şi ale art. 101 alin. (3) din TFUE căzând în sarcina întreprinderii care invocă
beneficiul exceptării.
94. În cadrul acestei investigaţii, analiza a relevat existenţa unor restricţii grave aduse concurenţei,
restricţii ce se regăsesc în cadrul contractelor încheiate între KOBER şi fiecare dintre cei 18
distribuitori, în perioada 2003 – 2015. Prezenţa unor astfel de restricţii conduce, în general, la
neaplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei şi, după caz, ale art. 101 alin. (3) încălcărilor ce fac
obiectul prezentului Raport de investigaţie.
25 Aceste aspecte sunt reţinute atât de prevederile Instrucţiunilor din 14 aprilie 2004 privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr.
21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale, cât şi de prevederile Orientărilor CE privind
restricţiile verticale (2010/C 130/01). 26 Pct. (43) din Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 precum şi prevederile pct. (46) din
Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat.
file:///E:/Investigatie%20Azur/Investigatie%20Azur/AppData/Local/Microsoft/Windows/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/DAO1M30K/de%20llll/Raport%20Deutek/Raport%20Druckfarben/AppData/Local/Microsoft/Documents%20and%20Settings/sionescu/Local%20Settings/Temporary%20Internet%20Files/Content.Outlook/8VQY01OC/Sintact%202.0/cache/Legislatie/temp/00006929.htm
-
23
95. Totodată, având în vedere restricţiile grave ale concurenţei conţinute în contractele analizate,
beneficiul aplicării exceptării pe categorii se pierde în întregime pentru toate acordurile verticale.
96. Comportamentul părţilor, constând în încheierea de către producătorul KOBER cu fiecare dintre
cei 18 distribuitori, a unor contracte de distribuţie succesive27, cuprinzând clauze anticoncurenţiale ce
au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei, reprezintă, pe fiecare relaţie
producător – distribuitor, încălcări unice şi continue ale art. 5 alin. (1) din lege şi, după caz, ale art.
101 alin. (1) din TFUE.
5. INDIVIDUALIZAREA SANCŢIUNILOR
5.1. Dispoziţii legale incidente
97. Conform dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei, încălcarea prevederilor art. 5
din lege, precum şi ale art. 101 din TFUE, se sancţionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de
afaceri totală realizată de contravenient în anul financiar anterior sancţionării.
98. Individualizarea sancţiunilor se realizează în conformitate cu Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată, şi cu Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute
la art. 5128 din Legea concurenţei nr. 21/1996, modificate şi completate ulterior (denumite, în
continuare, Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor).
99. Individualizarea sancţiunilor prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei se face ţinând cont de
gravitatea şi durata faptei, criterii prevăzute de art. 57 din lege.
100. Pentru determinarea cuantumului amenzii, se utilizează o metodologie în două etape, prin
fixarea unui nivel de bază, care se poate majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante sau se
poate reduce în cazul existenţei circumstanţelor atenuante.
101. Potrivit Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor, nivelul de bază se obţine prin
însumarea celor două cuantumuri stabilite mai jos, în funcţie de gravitate şi de durată:
x gravitate + y durată = nivel de bază
5.2. Nivelul de bază
5.2.1. Gravitatea faptei
102. Evaluarea gravităţii unei încălcări se face de la caz la caz, pentru fiecare tip de încălcare,
luându-se în considerare împrejurările relevante ale cazului.
27 Încheiate succesiv, în general, pe perioade de unu, doi sau trei ani şi prelungite fie prin încheierea unui nou contract valabil în perioada
imediat următoare, fie prin acte adiţionale. 28 Renumerotat ca urmare a republicării legii, art. 51 a devenit art. 53.
-
24
103. În cazul de faţă, la evaluarea gravităţii încălcării s-au avut în vedere natura faptei săvârşite,
puterea de piaţă a întreprinderilor participante, complexitatea sistemului de distribuţie utilizat de
KOBER şi complexitatea mecanismului de împărţire a pieţelor de desfacere.
104. Înţelegerile anticoncurenţiale care au avut ca obiect împărţirea pieţelor de desfacere, prin
restrângeri teritoriale ale activităţii distribuitorilor cu privire la vânzările de produse care au făcut
obiectul contractelor de distribuţie încheiate între KOBER, în calitate de producător, şi fiecare dintre
distribuitorii acesteia din perioada 2003 – 2015, menţionaţi mai sus, prin clauze care restricţionează
cu titlu general vânzările (inclusiv vânzările pasive) în afara zonelor de exclusivitate atribuite fiecărui
distribuitor prin contractele încheiate cu producătorul, precum şi prin clauze care restricţionează
exporturile de produse Kober, în mod similar, fără a distinge între vânzări active şi pasive, conduc la
prezumţia că este afectat mediul concurenţial normal prin reducerea concurenţei intra – marcă.
105. Raportul a reţinut faptul că sistemul de distribuţie utilizat în perioada 2003 – 2015 de către
KOBER presupune o distribuţie exclusivă, acoperirea geografică fiind întreg teritoriul României.
106. Din analiza efectuată s-a constatat faptul că producătorul KOBER, deşi întâmpină o concurenţă
serioasă, deţine o poziţie importantă pe piaţa lacurilor şi vopselelor din România, în perioada 2004 –
2013 acesta reuşind să î