decepționismul În literatura română

8/16/2019 Decepționismul În Literatura Română

http://slidepdf.com/reader/full/decepionismul-in-literatura-romana 1/9

Decep ionismul în literatura românățDecep ionismul în literatura românăț

de Constantin Dobrogeanu-Gherea

Înainte de toate să deslu im acest titlu. Vroind să scriem câteva articole asupra literaturii noastreșcontemporane, asupra celor mai talenta i reprezentan i ai ei, am chibzuit cu ce cuvânt am puteaț țcaracteriza mai bine epoca noastră literară, care e trăsătura caracteristică prin care aceastăliteratură se deosebe te de cea care a precedat-o i de cea care, probabil, o va urma? Cum săș șnumim curentul nostru literar? Socoteam să-i zicem pesimist; însă, de i în multe privin e potrivitș țpentru a caracteriza literatura noastră contemporană, acest termen este prea în ust, după în elesulțce-i dau unii, i prea lar , prea eneral, după al ii.ș ț

!nii ar "i vrut să în elea ă sub numirea de pesimism numai "orma care s-a mani"estat mai cu seamățla ermani în veacul nostru, primind "ormularea tiin i"ică, a#un ând sistem "ilozo"ic. În ele ându-lș ț ț

ast"el, pesimi ti n-ar "i decât Schopenhauer, $artmann, %eopardi i urma ii lor; pesimismul nu ar "iș ș șdecât un "enomen al veacului nostru, care în trecut nu s-a arătat decât în &ndia, cu 'udha ișbudismul ()*

+l ii în ele prin pesimism o boală care bântuie toate rasele, toate civiliza iile, o boală care este totț ț ța a de veche ca i omenirea i care a bântuit cu mai multă tărie acolo unde împre#urările sociale îiș ș șerau mai prielnice. Împre#urări sociale anormale, reaua alcătuire a vie ii unui ins, anomaliițsociolo ice în ele ând sub sociolo ie "iziolo ia societă ii ori anomalii "iziolo ice, iată pricinileț țpesimismului. i "iindcă n-a "ost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care săȘnu "ie asemenea pricini, n-a "ost nici o societate pe care pesimismul să nu o "i amărât cu "ierea sa.

+cest chip de a în ele e pesimismul ne-ar veni mai mult la socoteală, dar totu i are un rău; căci,ț șducându-l la e trem, putem ăsi în "iecare om sămân a pesimismului.ț

/acă după întâiul în eles trebuie să zicem că pesimismul nu a e istat în societatea reco-romană,țdacă trebuie să zicem că nu numai în Sophocle, 0uripid, $e esias, (1* %ucre iu nu se arată, dar nicițchiar în '2ron, 3usset i câ i al ii din vremea noastră; apoi după al doilea în eles ducându-l laș ț ț țabsurd, trebuie să zicem că mai to i oamenii sunt pesimi ti.ț ș

/in aceste rânduri cititorii vor putea vedea cât de încurcat i de nedeslu it este cuvântulș ș pesimism .4oi am primi în elesul al doilea, dar "ără a-l duce până la e trem.ț

4ehotărârea cuvântului e întâia pricină care ne-a "ăcut să-l înlocuim prin altul mai limpede, maideslu it. + doua pricină pentru care l-am înlăturat este în elesul ce a căpătat acest cuvânt din pricinaș țpesimi tilor de contrabandă de ta ma celui de la Soleni i despre care vom vorbi în alt articol(5*ș ș ; dinpricina acestora, vorba pesimism va a#un e în curând o bat#ocură, de i chestiunea despre careșvorbim acuma e un lucru serios, serios i trist. &ată de ce ne-am hotărât să întrebuin ămș țcuvântul decep ionismț , care, de i nu are în eles a a de lar ca pesimismul, lămure te mai bine ceș ț ș șvroim să zicem, ceea ce vroim să vorbim cu cititorii no tri.ș

/ar decep ionism ori pesimism, cuvântul nu are a a de mare însemnătate; de căpetenie este pricinaț șacestui decep ionism. /e unde purcede el? Care e pricina stri ătelor de durere, a deznăde#dii, ațdecep iunii ce caracterizează literatura noastră contemporană, care i-a ăsit răsunet în 0minescu,ț ș/elavrancea, Vlahu ă i-n o mul ime din scriitorii no tri, în cei care au ceva talent, precum i în ceiț ș ț ș șcare sunt cu totul lipsi i? +ceasta nu poate "i o întâmplare. Întâmplare nu poate "i când e vorba deț

întrea a mi care literară a unei enera ii. 6are înrâurirea unui sin ur om, e vorba de 0minescu, să "iș ț împins literatura noastră contemporană în acest decep ionism, după cum zic unii? 3ai întâi aci na teț ș

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Constantin_Dobrogeanu-Gherea

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Constantin_Dobrogeanu-Gherea



aceea i întrebare pe care o "ac atei tii tei tilor7 8/acă nu e /umnezeu 9 zic tei tii 9 atunci cine aș ș ș ș"ăcut lumea?: 8/acă /umnezeu a "ăcut-o 9 răspund atei tii prin altă întrebare 9 apoi peș/umnezeu cine l-a "ăcut?: +ceastă întrebare o putem "ace noi celor care atribuie lui 0minescudecep ionismul literaturii noastre. /acă pricina curentului decep ionist care bântuie literatura noastrăț țeste înrâurirea decep ionatului 0minescu, apoi care e pricina decep ionismului la acest scriitor? Săț ț"ie oare pornirile-i "ire ti? 'ine. /ar atunci cum ar putea să prindă rădăcini, să se dezvolte înș

societatea noastră, să ne cople ească literatura, dacă mi#locul social, împre#urările sociale nu i-ar "ișprielnice? /acă mi#locul social, împre#urările sociale nu i-ar "i prielnice, decep ionismul nu ar puteațsă se dezvolte în ara noastră, cum nu se poate dezvolta o plantă tropicală strămutată în he urileț țSiberiei. !rmează deci că trebuie să căutăm aiurea, trebuie să căutăm mai adânc pricina acestui"enomen.

+l ii socot că decep ionismul în literatura noastră e pricinuit de înrâurirea apuseană, de înrâurireaț țliteraturii europene. /upă dân ii, pricina decep ionismului ar "i că ne-a molipsit boala de care su"erăș țveacul nostru, de care e covâr ită literatura europeană; după dân ii, plânsul poe ilor no tri nu e decîtș ș ț șun răsunet al acelui stri ăt de durere , al acestui plâns cu hohot , al deznăde#dii "ăr de mar ini, alblestemului împotriva vie ii, blestem care a răsunat în 0uropa prin ura unui %eopardi, unui '2ron;țiar melancolia poe ilor no tri este răsunetul adâncii melancolii a lui +l"red de 3usset ori a lui $enriț ș$eine. +cest răspuns, de i mult mai adânc decât întâiul, totu i nu ne mul ume te, căci, ca i celș ș ț ș ș

dintâi, el împin e întrebarea mai departe, "ără a ne da un răspuns convin ător. /acă decep ionismulț în literatura noastră e pricinuit de literatura decep ionistă a +pusului, apoi care e pricina acestuițcurent european? i "ără de aceasta, dacă decep ionismul literaturii noastre contemporane esteȘ țprodus sub înrâurirea străinătă ii, de ce nu a înrâurit aceasta asupra unei literaturi mai întinse decâtța noastră, asupra literaturii părin ilor no tri? /e ce nu dăm peste aceea i adâncă durere, aceea iț ș ș șdeznăde#de, acela i decep ionism în scrierile lui +lecsandri, 'olintineanu, 3ure anu, Cârlova,ș ț ș<osetti, C. 4e ruzzi etc., etc.?Chestia e importantă i, după cum vedem, toate răspunsurile ce ni se dau sunt departe de a arătașadevărata pricină a decep ionismului în literatura noastră. =entru a o ăsi, să ne întoarcem cătreț0uropa apuseană i să întrebăm pe criticii ei7 unde ăsesc, de unde socot ei că purcede acest tristș"enomen, boala aceasta a veacului, după cum s-au obi nuit a o numi acolo? În 0uropa dăm peste oșliteratură întrea ă în această privin ă, peste o rămadă de răspunsuri, unele mai de duh decât altele,ț

i ne-ar trebui un articol între numai pentru a le în ira. Însă cea mai mare parte din răspunsuri suntș șdeparte de a "i îndestulătoare i chiar cele mai bune nu ne pot mul umi decât în parte. 8=ricinaș țdecep ionismului în societate i literatură este pierderea reli iei i a credin ei; lumea mai înainte aț ș ș ț"ost naivă, dacă vre i 9 ne zic apostolii trecutului 9, dar a avut credin ele ei, credea în basme, înț țvremea de apoi, în răi i în eri; acuma însă tiin ele pozitive i-au răpit aceste credin e naive, darș ș ț țcare lini teau, i nu i-au dat nimic în schimb. /ar omenirea nu poate, ca un simplu muritor, săș ștrăiască "ără credin ă, i de aici porne te decep ionismul ori pesimismul7 aceasta e pricina boaleiț ș ș țveacului:. +l ii învinovă esc ba "ilozo"ia meta"izică, ba pe cea pozitivistă. 8>ilozo"ia meta"izică 9 zicț țunii9 a ridicat pe om sus de tot, i-a "ă ăduit dezle area tuturor ve nicelor i nedezle atelor întrebări iș ș șa s"âr it prin "raze oale i de erte.: 8 tiin ele pozitive 9 zic al ii 9 "ilozo"ia pozitivistă, deschidș ș ș Ș ț ț

înaintea omului lar i orizonturi i în acela i timp îi zic7 iată până unde vei mer e, iată hotarulș șcuno tin elor tale; de artă i va "i truda de vei cerca să a"li absolutul, el e în a"ară de cuno tin eleș ț ș ț ș ț

omene ti. >ilozo"ia modernă a descura#at spiritele, ea este pricina decep ionismului veacului.:ș ț8/emocra ia modernăț9 zic al ii 9 a a â at râvnele i ambi iile "ără a putea mul umi, ea este pricina decep ionismului.:ț ț ț ș ț ț ț

aine vorbind de poe ii veacului nostru zice (@*7 8Aelania i plân erile lor au umplut tot veacul i ne-ț ș șam strâns împre#urul lor, ascultând cum inima noastră le repetă încet stri ătele. 0ram mâhni i cațdân ii i ca dân ii porni i spre revoltă. /emocra ia statornicită a â a ambi iile noastre "ără a leș ș ș ț ț ț ț ț

îndeplini. >ilozo"ia ce se întemeiase zorea po"ta noastră de a dezveli ceea ce nu cuno team, "ără așne-o mul umi. i în întinsa cale ce se deschisese, plebeianul su"erea de slăbiciunea lui, iar scepticulț Șde îndoiala lui7 plebeianul, ca i scepticul, atins de o melancolie pripită i o"ilit de o e perien ăș ș ț



timpurie, î i dăruia dra ostea i simpatia poe ilor care ziceau că "ericirea nu este cu putin ă, căș ș ț țadevărul nu se poate descoperi, că societatea e rău întocmită i omul neterminat ori stricat.:ș

i mai departe7 8 i multă vreme încă oamenii vor "i mi ca i de suspinele i emetele marilor poe i.Ș Ș ș ț ș ț3ultă vreme încă se vor indi na împotriva unei soarte care deschide năzuin elor lor drumul liber alț

întinderii nemăr inite, i apoi le zdrobe te la pra ul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n-oș șvăzuseră.3ultă vreme vor îndura ca pe ni te cătu e nevoile pe care ar trebui să le îmbră i eze ca pe ni teș ș ț ș șle i.Benera ia noastră, ca i cele dinaintea sa, zace de boala veacului i niciodată nu se va însănăto iț ș ș șpe deplin. Vom da de adevăr, dar de lini te nu. +cuma nu ne putem lecui decât inteli en a7 n-avemș țce "ace sentimentelor. /ar avem dreptul de a "ăuri pentru al ii năde#dile ce noi nu putem avea i de aț șpre ăti urma ilor no tri o "ericire de care noi nu vom avea parte. Crescu i într-un aer mai sănătos, eiș ș țvor avea poate o "ire mai sănătoasă. Schimbarea ideilor cu vremea schimbă totul i lumina spirituluișproduce seninătatea inimii. =ână acum #udecam omul luându-ne după inspira i, după poe i i caț ț șdân ii am socotit că mândrele visuri ale închipuirii i su estiunile puternice ale inimii noastre erauș șadevăruri ce nu se puteau tă ădui. 4e-am încrezut în par ialitatea devina iilor reli iei i înț ț șine actitatea devina iilor literare, i am căutat să acomodăm doctrinele noastre cu pornirile iț ș ș

necazurile ce avem. tiin a în s"âr it se apropie i se apropie de om; ea a trecut de lumea ce oȘ ț ș șvedem i o pipăim, de stele, de pietre, de plante, la care "usese măr inită cu dispre , i, a#utată deș ț șinstrumente e acte i pătrunzătoare, pe care le pusese la probă i care dovediseră puterea lor timpș șde trei sute de ani, începe a cerceta su"letul. Bândirea i dezvoltarea sa, treapta pe care stă,șstructura i le ăturile sale, adâncile ei rădăcini trupe ti, nenumăratele roade ce-a adus în istorie,ș șminunata-i în"lorire la culmea lucrurilor, iată strădania i inta ei, intă care de aizeci de ani eș ț ț ș

întrezărită în Bermania i care, urmărită pas cu pas, cu acelea i metode cu care s-a urmărit lumeaș ș"izică, se va trans"orma sub ochii no tri cum s-a trans"ormat i cea "izică. 0a se trans"ormă chiarș șacum i am lăsat în urma noastră chipul cum vedeau '2ron i poe ii no tri. 4u, omul nu e oș ș ț șstârpitură ori un monstru; nu, poezia nu trebuie nici să-l răscoale, nici să-l bat#ocorească; el e la loculsău, încheie o serie; să privim cum se na te, cum cre te, i vom înceta de a-l lua în râs ori de a-lș ș șblestema.

4edesăvâr irea-i înnăscută e normală ca i închircirea constantă a staminei unei "lori, ca iș ș șnere ularitatea "e i oarelor întrun cristal. Ceea ce ni se părea o schilodire e o "ormă; ceea ce ni seț șpărea răsturnarea unei le i e împlinirea unei le i. Audecata i virtutea omenească au ca materialșinstinctele i ima inile animale, cum "ormele vie uitoare au ca instrumente le ile "izice, cum materiileș țor anice au ca elemente substan ele minerale. /e ce să ne cuprindă mirarea dacă virtutea sauț

#udecata omenească, întocmai ca "orma vie uitoare sau ca materia or anică, slăbe te uneori sau seț șdescompune, pentru că, întocmai ca ele i ca orice "iin ă superioară i comple ă, e sus inută iș ț ș ț șstăpânită de puteri in"erioare i simple, care, după împre#urări, când o sus in prin armonia lor, când oș țdes"ac prin dezlăn uire? /e ce să ne cuprindă mirarea dacă elementele "iin ei, ca i ale cantită ii,ț ț ș țprimesc din chiar natura lor proprie le i neîn"rânate care le silesc i le reduc la un oare icare "el i laș ș șoare icare ir de "orma iuni? Cine va ridica lasul împotriva eometriei i, mai cu seamă, cine vaș ș ț șridica lasul împotriva unei eometrii vii? /impotrivă, cine nu se va sim i mi cat la vederea acestorț șmăre e puteri care, împlântate în inima lucrurilor, trimit necontenit sân ele în membrele bătrâneiț

lumi, împră tie valu-i în re eaua nes"âr ită a arterelor i "ac de în"lore te peste tot "loarea ve nică aș ț ș ș ș știnere ii?ț

În s"âr it, cine nu se va sim i înăl at, descoperind că acest mănunchi de le i se s"âr e te într-unș ț ț ș șordin de "orme, că materia a#un e la ândire, că natura se desăvâr e te cu ra iunea, i că acestș ș ț șideal, de care se atârnă, după atâtea re eli, toate năzuin ele omului, este i s"âr itul către care tind,ș ț ș șpeste mul ime de stavili, toate puterile universului? În această întrebuin are a tiin ei i în aceastăț ț ș ț școncepere a lucrurilor este o artă, o morală, o politică, o reli ie nouă i e de datoria noastră să leșdescoperim:.



+m citat o bucată mare din aine, una din cele mai "rumoase din câte a scris el, poate chiar preamare, vor zice unii din cititorii no tri; dar ne va "i "oarte trebuincioasă. 4umai aine, marele critic iș șstilist, tie i poate să puie o chestie mare la înăl imea la care trebuie să stea. +cuma cititorii pot săș ș țvadă cât de mare, cât de întinsă, cât de însemnată e chestia cu care ne îndeletnicim în acest articol.

În această cita ie, a"ară de meritul i talentul lui aine, ni se arată ca într-o o lindă lipsurile, re elileț ș șlui i în eneral ale celor mai mul i critici europeni. aine se întreabă care e obâr ia decep ionismuluiș ț ș ț

în veacul nostru în eneral i a decep ionismului în poezie i în artă în particular. +ceastă întrebare eș ț șpusă minunat de criticul nostru în "raze puternice, în "raze sim ite i mi cătoare; el arată cât e deț ș șmare această chestie, cât de roaznic atin e vitalele i scumpele interese ale omenirii.ș

/upă ce ni se arată atât de bine cât de vitală e chestia, ne-ar trebui, i chiar a teptăm un răspunsș șlimpede i ne ovăitor. /ar tocmai aici se arată în aine, ca i în mul i din tovară ii lui, lipsurileș ș ș ț șcriticilor. În loc să ni se spuie ceva limpede i curat, ni se în iră "raze "rumoase, ni se vorbe te de oș ș șmul ime de lucruri minunate care ori n-au nimic a "ace cu subiectul, ori "oarte pu in; ni se vorbe teț ț ș

într-o limbă corectă i bo ată, într-un stil a a de "rumos, de sim it, de o mul ime de lucruri, încâtș ș ț țs"âr ind suntem pătrun i de emo ie, suntem emo iona i, dar lumina i nu. În adevăr, ce vroim să timș ș ț ț ț ț șnoi? =ricina ori pricinile decep ionismului veacului nostru, pricina ori pricinile boalei veacului.ț

Să vedem ce răspuns ăsim întrebării noastre. Întâi7 8/emocra ia statornicită a â a râvnele iț ț ț șambi iile noastre, "ără a le îndestula:. + adar,ț ș democra ia ț e pricina. 8>ilozo"ia ce se întemeiasezorea po"ta de a dezveli cele ce nu cunoa tem, dar nici ea nu ne mul umea.: + adar,ș ț ș filozofia epricina. /eci avem două pricini.8=lebeianul su"erea de slăbiciune i scepticul de îndoieli.: /in aceste două pricini aleșdecep ionismului "iecare î i are un câmp deosebit7ț ș democra ia ț e pricina decep ionismului întrețplebeieni, care su"ereau de slăbiciunea lor; filozofia e pricina decep ionismului la oameni cul i, laț țaristocra ia intelectuală. 3ai #os însă nu mai e vorba nici de democra ie; iar pricina e că am urmatț țsim urilor i pornirilor noastre, ne-am luat după poe ii i revelatorii care ne-au "ăcut sceptici,ț ș ț șdecep ioni ti. /ar pu in mai #os ni se zice7 8=lebeianul ca i scepticul erau atin i de o melancolieț ș ț ș șpripită i, o"ili i de o e perien ă timpurie, î i dăruiau dra ostea i simpatia poe ilor care ziceau căș ț ț ș ș ț"ericirea nu este cu putin ă: etc. Care din doi a "ăcut pe celălalt sceptic, decep ionist7 noi pe poe i, oriț ț țpoe ii pe noi? i dacă trecem de la pricinile boalei la leacul s"ătuit, nu vom "i mai lumina i. %eaculț Ș ț

împotriva boalei veacului e tiin a7 8Schimbarea ideilor cu vremea schimbă totul i lumina spirituluiș ț ș

produce seninătatea inimii :tiin a? /ar cum se "ace atunci, cum de nu vede că avem o puternică dezmin ire a acestei păreri înȘ ț ț

"aptul că pesimismul modern erman, e trema mani"estare a boalei veacului, e răspândită de uniidin cei mai mari oameni de tiin ă, de somită i tiin i"ice ca Schopenhauer, $artmann, 'ahnsen etc.?ș ț ț ș țCum se "ace că pesimismul bărba ilor budi ti ăse te "ormulatori, apostoli, tovară i printre cei maiț ș ș șmari oameni de tiin ă? Combătând pesimismul, aine zice7 86mul este un product ca orice altș țlucru:. /omnul aine poate să creadă că asta e "oarte mă ulitor, dar si ur că pesimi tii nu vor "i deșpărerea sa. 84edesăvâr irea-i înnăscutăș9 adică a omului 9 e normală ca i închircirea constantă a staminei unei "lori.: i asta o "i socotindș Șaine că e o mân âiere, dar si ur că ea nu va mân âia pe pesimi ti, căci tocmai într-aceasta văd eișunul din ar umentele lor pentru "ormula 8via a e pricina relelor:. 8Cine se va răscula înpotriva le ilorț"ire ti ale naturii?:, 8Cine va ridica lasul împotriva eometriei vie ii?: întreabă aine. +poi tocmaiș ț

pesimi tii ridică lasul, blestemă natura. i prin semne de e lama ie nu se lămuresc i nici nu seș Ș ț șarată pricinile.Bre eala lui aine, ca a mai tuturor criticilor care au vorbit despre boala veacului, despre pricinile iș șvindecarea ei, este că dă drept pricinile boalei chipurile sub care se arată, e"ectele i împre#urările ceșo înso esc. =entru a lămuri i a limpezi cu etarea noastră, vom lua un e emplu. Să ne închipuim unț șom reu bolnav de nervi. oate lucrurile îi vor părea acestui om rele, proaste i re ite; masa îi vaș șpărea strâmb pusă, patul on it, perdelele într-o parte, zâmbetul slu ei îi va părea bat#ocoritor iș ț ștoate acestea îl vor nelini ti, îl vor supăra, îl vor "ace să stri e i să blesteme. Să ne închipuimș șacuma că am voi să cunoa tem pricina boalei. 8+ pricina boalei? 9 ni se va răspunde 9 pricinaș



boalei e vădită, pricina boalei este masa, patul, perdeaua, zâmbetul slu ei:. /ar toate acestea aratănumai că omul e bolnav; căci dacă ar "i sănătos, aceea i masă, aceea i perdea, acela i pat nu l-arș ș șsupăra, iar zâmbetul slu ei poate chiar l-ar înveseli.Ceea ce se pare deslu it când vorbim de un sin ur om bolnav, e mult mai încurcat când e vorba deșo societate bolnavă; re eala însă e aceea i. /acă vreo specula ie "ilozo"ică mi că dureros inimaș ș ț șomenească, împră tie melancolia, deznăde#dea într-o societate, asta înseamnă că societatea erașbolnavă mai înainte. +celea i i acelea i specula ii "ilozo"ice n-ar putea să se arate într-o societateș ș ș țsănătoasă, ori arătându-se ar da loc la e"ecte contrare, adică7 în loc de descura#are i melancolie arș

încura#a lumea. Cre tinii zic7 8=ierderea credin ei i a năde#dii într-o via ă viitoare e pricina nenorociriiș ț ș ți a triste ii enerale:. 8<eli ia cre tină 9 răspund atei tii cul i 9 cu /-zeu-i răzbunător, cu demonii,ș ț ș ș ț

cu ascetismul, cu in"ernul ei nu putea decât să "acă pe om mi el, ne"ericit, temându-se de via a astaș țca să nu nemul umească dumnezeirea, temându-se că în via a viitoare să nu ardă ve nic în "oculț ț șnestins. =e când concep ia tiin i"ică înal ă omul sus, sus de tot, deschide înaintea lui orizonturiț ș ț ț

întinse, îi arată unde mer e omenirea, până unde poate pătrunde i, scăpându-l de spaimele reli iei,ș îl "ace pe atâta de "ericit, pe cât reli ia îl nenorocea.:/ei tii i atei tii nu au dreptate ori, mai bine zis, "iecare are dreptate în parte. Într-o societate careș ș șprin dezvoltarea-i intelectuală nu a a#uns la ateism, deismul e trebuitor, dar "ormele ce va lua reli iadeistă atârnă de împre#urările istorice în care se zbuciumă acea societate. Într-o societate normală,sănătoasă, /-zeul cre tinilor va "i un zeu blând, milos, în erii buni vor "i pentru înscenareașapoteozelor, demoni i in"ern nu se vor a"la, ori nu vor "i un lucru esen ial al reli iei. Într-o societateș țanormală, patolo ică, esen a reli iei va "i un zeu în rozitor ca &ehova, i iadul va "i in"ernul lui /ante.ț ș

+cela i lucru putem spune despre ateism. =e când într-o societate anormală, patolo ică, ateismulșva pricinui o #ale nemăr inită, un dor după credin ele pierdute, într-o societate normală el va pricinuițe"ectele de care ne vorbesc aine i 'Dchner. Să luăm alt e emplu. 3ai to i zic că dezvoltareaș țcon tiin ei omene ti cu pro resul omenirii e un lucru atât de vădit pe cât i de îmbucurător. Vădit da,ș ț ș șdar cât e vorba de îmbucurător, atârnă de om; %eopardi i pesimi tii ermani zic că tocmai aceasta eș șdovada in"eriorită ii i mizeriei omene ti; căci în vreme ce animalele i mai ales plantele i lucrurileț ș ș ș șneînsu"le ite nu simt ne"ericirile, noi oamenii le sim im7 8Con tiin a nenorocirii "ace nenorocirea maiț ț ș țadâncă i în reuie vindecarea:. (E* În zadar te-ai încerca să le ară i că n-au dreptate, în zadar te-aiș ț

încerca să convin i pe un %eopardi, căci pentru dânsul, pentru marele i nemân âiatul poet,ș

cre terea con tiin ei a "ost numai cre terea durerii. Cre terea con tiin ei omene ti, care pare văditș ș ț ș ș ș ț șcă ar trebui să aducă o înrâurire îmbucurătoare, să îmbărbăteze spiritul omenesc, are asupra unoroameni înrâurire contrară i, în anume împre#urări, poate să împră tie melancolia i disperareaș ș șasupra unor între i pături sociale.3ar inile articolului ne silesc să ne oprim la aceste câteva e emple, dar nădă#duim că a i priceputțchipul cum vedem noi lucrurile. 4oi zicem7 nici concep iile "ilozo"ice, nici cutare ori cutare credin ăț țreli ioasă nu pot "i pricina unor anomalii spirituale ca pesimismul, decep ionismul; căci acestețconcep ii i credin e reli ioase sunt simptome că societatea e bolnavă i că tocmai "iindcă societateaț ș ț șe bolnavă se pot arăta asemenea specula ii, asemenea credin e. 4u, reli ia budistă nu e pricinaț țdeznăde#dii în &ndia; nu, reli ia budistă nu e pricina boalei ce bântuie societatea indiană; ci budismuleste e"ectul, în loc de pricina boalei; o reli ie, o specula ie atât de bolnavă a "ost urmareaț

îmbolnăvirii corpului social. ot a a e i în chestia cu care ne îndeletnicim acuma. =esimismul,ș șdecep ionismul în societate i literatură, boala veacului, nu- i are obâr ia în cutare ori cutareț ș ș șcredin ă, în pierderea cutărei credin e. oate acestea, ca i boala veacului, sunt produsele uneiț ț șsocietă i bolnave mai demult, ale unei societă i anormale. Într-o societate normală, unele specula iiț ț ț"ilozo"ice i credin e reli ioase nici că s-ar putea arăta i lă i; altele, chiar dacă s-ar "i arătat, ar "i avutș ț ș țcu totul altă înrâurire asupra vie ii spirituale a acelei societă i. 'ineîn eles, nu tă ăduim e"ectulț ț țspecula iilor "ilozo"ice ori al reli iilor asupra vie ii spirituale a unei societă i, asupra curentelor literareț ț țetc. /e îndată ce se arată o concep ie "ilozo"ică reli ioasă dăunătoare, ea poate să aibă la rândulțsău o "oarte mare înrâurire asupra societă ii, lă ind deznădă#duirea pesimismului, decep ionismuluiț ț ț

în societate i literatură; dar pricina, întâia pricină nu va "i ea. Care-i atunci? =ricina trebuie să seșcaute în via a materială a societă ii, în "iziolo ia socială, în rela iile politico-economico-sociale, într-ț ț ț



un cuvânt în întocmirea socială a societă ii. Cum medicul caută pricinile unei anomalii a spirituluițindividual, de pildă a melancoliei, în starea or anismului, în "iziolo ia or anismului, ăsindu-le uneoripricina în tulburarea aparatului mistuitor, alteori în anormalitatea cutărui ori cutărui membru etc., tota a trebuie să căutăm pricinile anormalelor mani"esta ii ale spiritului social în via a materială aș ț țsocietă ii, în rela iile politico-economico-sociale. 4umai o asemenea analiză poate să ne arateț țadevăratele pricini ale boalei veacului.

Să a#un em la veacul trecut i mai ales la a doua-i #umătate. +ceastă epocă e de mare însemnătateș în istoria omenirii. 6 întocmire socială care dura de sute de ani mer ea spre pieire i în locu-i trebuiașsă se alcătuiască alta. Întocmirea "eudală, cu clasa ma na ilor, cu servii, cu monopolurile-i de totț"elul, cu rozava-i nee alitate politică i rozavele-i nedreptă i, cu siluirile-i, cu bestialitatea iș ț șdispre ul de via ă, onoarea i averea oamenilor care nu "ăceau parte din clasa stăpânitoare, mer eaț ț șspre pieire. ot ce-a "ost mai cinstit, mai inteli ent în acea societate, tot ce-a "ost mai umanitar, maialtruist, mai îndrăzne , i-a dat mâna i-a dat lovitura de moarte rozavului i bătrânului "eudalism. Înț ș ș șpresim irea izbânzii to i erau veseli, plini de speran e măre e. i cum nu erau să "ie veseli? 0i, careț ț ț ț Șalcătuiau întocmirea viitoare, bur hezimea, clasa care trebuia să întemeieze noua stare de lucruri,care trebuia să vie într-un chip atât de atră ător, atât de "rumos; ideolo ii i utopi tii lor "ă ăduiau7 căș ș

în loc de neîntrerupte războaie va domni ve nica pace; în loc de sărăcie, bo ă ia; în locul rozaveiș țnedreptă i, #usti ia; în locul siluirilor de tot "elul, întrea a i nemăr inita libertate; în locul nee alită ii,ț ț ș ț

dreapta e alitate; în locul urii i al dispre ului dintre oameni, iubirea "ră ească7 libertate, e alitate,ș ț ț"raternitatei aceste vorbe erau crezute, căci ideolo ii i utopi tii bur hezimii erau sinceri, credeau tot ceȘ ș ș

ziceau, cum credea chiar i cea mai mare parte a bur heziei. i cum putea poporul să nu i seș Ș încreadă, văzând-o atât de stăruitoare, atât de îndrăznea ă, atât de devotată, atât de umanitară iț șatât de mărinimoasă? /upă revolu ia cea mare, bur hezimea, care era de mult clasa stăpânitoarețde "apt, a#un e stăpânitoare i de drept. 0a a căpătat dreptul de a pre"ace societatea după cumșvroia, de a o pre"ace după chipul i asemănarea sa. i în adevăr, ea a pre"ăcut-o atât de mult dupăș Șchipul i asemănarea sa, încât mare a "ost deosebirea dintre cele ce s-au împlinit i cele ce seș șa teptau. Chiar la începutul domniei bur heze, în loc de ve nica pace, s-a început lun ul, rozavulș șrăzboi, nes"âr itul măcel sub 4apoleon &; aceste măceluri au secerat toată tinerimea, toatășinteli en a, toată "loarea societă ii europene; aceste nes"âr ite războaie au ruinat 0uropaț ț ș

economice te.și dacă s-a pus capăt vărsărilor de sân e când marele războinic a "ost trimis la S". 0lena,Ș

îndreptatu-s-au oare lucrurile? 4u, dimpotrivă, ele au mers i mai rău. S"ânta triplă alian ă a strânsș ț în hidoasele-i bra e, a încătu at toată 0uropa i o reac iune puternică, nea ră i mâr avă s-a lă it peț ș ș ț ș ș țbătrânul continent. +cestea au "ost împre#urările politice în urma victoriei bur heze.Să vedem acum i pe cele economice. În adevăr, după în"rân erea lui 4apoleon &, acestea s-auș

îndreptat, bo ă ia na ională a început a cre te puternic, dar cui au "olosit aceste bo ă ii? 0le seț ț ș țstrân eau i se strân în mâna bur heziei, ărănimea e e propriată de pământurile strămo e ti, peș ț ș șcare le stropise cu sudoarea i sân ele ei, i a#un e proletară; proletar a#un e muncitorul meseria ,ș ș șca i ăranul. În locul bo ă iei "ă ăduite, sărăcia i nesi uran a vie ii. 3ai mică e deosebirea dintreș ț ț ș ț țmăre ul +pollon i scârbosul Silen, decât dintre societatea "ă ăduită de utopi tii bur heziei i ceaț ș ș ș

întemeiată în adevăr. În loc de dreptate, obi#duirea săracilor i celor mici; în loc de lini te i pace, unș ș ș

război sân eros care se urmează în sânul societă ii sub "orma liberei concuren e; în locul e alită ii, oț ț țroaznică nee alitate economică, nemaipomenită pe pământ. În locul libertă ii, o crudă robiețeconomică7 minele întunecoase, "abricile "ără aer, nesi uran a zilei de mâine. /a, bur hezia ațpre"ăcut societatea după chipul i asemănarea sa7 iubirea e mar"ă; "amilia, he e"t; cinstea, morala,ș șidealurile măre e n-au nici un rost. oate sunt "leacuri, banul să trăiască; banul este ideal, banulțreli ie, banul zeu, i pântecosul burtăverde prorocul său. i-n "a a acestor mizerii, noi, cei despreș Ș țcare vorbe te aine, noi, to i sărmanii, nenoroci ii, obi#dui ii; noi, care în mi#locul scu"undării, înș ț ț țnimicirea i vânzarea con tiin elor am păstrat idealuri mai înalte, con tiin a nevândută, ne strân eamș ș ț ș ț

în #urul poe ilor pătrun i de decep ie i de su"erin ă i poe ii ne ziceau7 8...>ericire nu po i avea,ț ș ț ș ț ș ț ț



+poi după ce lumină, împră tiind întunericul, ei ridicară ochii i cătară unul la altul; se văzură, răcnirăș și căzură mor i. 3uriră de spaima roaznicei lor în"ă i ări...:ș ț ț ș

&ată un tablou ne ru, roaznic i în"iorător. Cel mai în"iorător tablou ce-a ie it vreodată din penelulș șunui maestru. Cât de mare trebuie să "i "ost ne"ericirea poetului care a scos din trista-i i bolnava-iș

închipuire acest în"iorător tablou Ce rozavă "antezie /ar cerceta i mai de aproape tabloul i ve iț ș țvedea că poetul nu zice de eaba că acest vis 8era cam aievea, nu era cu totul vis:.=e un "ond ne ru ca noaptea "ără lună i stele, pe un "ond "antastic sunt cusute ima ini vii, ima inileșreale ale vie ii. oată ura dintre oameni, lupta de interese, tot anta onismul care constituie baza vie iiț țnoastre sociale, toată dezlăn uirea celor mai #osnice porniri ale omului din societatea modernă,țrezultat al întocmirilor sociale, toate viciile societă ii noastre sunt esute pe acest "ond ne ru, suntț țzu răvite în acest tablou în"iorător. În această pieire univrersală, lân ă cea din urmă scânteiedătătoare de via ă, se întâlnesc cei din urmă doi oameni, i ace ti oameni sunt vră#ma i, i morț ș ș ș șvră#ma i. În tot tabloul un sin ur punct luminos7 câinele. =oetul parcă zice7 86amenilor, iată ceșsunte i. În ziua pieirii, când se vor dezlăn ui cele mai roaznice patimi -ura, cruzimea, bestialitatea,ț țcând toate virtu ile vor pieri odată cu iubirea 9 o sin ură "iin ă va arăta sentimente mai înalte, darț țacea "iin ă nu va "i om, ci câine.:ț

/a, toate mizeriile vie ii moderne, rezultat al întocmirilor anormale ale societă ii, lovesc inimaț ț

poetului i marea-i inimă scoate sunete măre e i sublime7 dar cât de triste, cât de #alnice, cât deș ț șdeznădă#duite i pline de su"erin ă, cât de plân ătoareș ț

+m "ăcut un încon#ur mare i poate ne-am cam depărtat de elul articolului nostru, care e de a ăsiș țpricinile curentului decep ionist în literatura românească din zilele noastre. /ar nu, nu ne-amțdepărtat, ba chiar ne-am apropiat de el; ne-am apropiat atât de tare, încât vom putea răspunde pețdată întrebării ce ne-am pus. =ricinile curentului decep ionist în literatura românească suntț

întocmirile sociale ori, mai bine zis, lipsurile, anomaliile acestor întocmiri. +ceasta se va dovedi ișmai mult când vom analiza pe scriitorii no tri.ș

otu i aici putem să ne e plicăm, cu a#utorul celor de mai sus, un "enomen despre care am pomenitșla începutul articolului, anume7 de ce în literatura părin ilor no tri nu s-a produs curentul decep ionistț ș ți s-a produs, se produce acum? %ămuririle lui aine i ale altor critici în privin a pricinilor curentuluiș ș ț

decep ionist în literatură, desi ur ne vor încurca i mai mult i ne vor lăsa în mai mare nedumerire.ț ș ș

În adevăr, dacă specula iile "ilozo"ice ori reli ioase au "ost pricinile curentului decep ionist înț țliteratura europeană, apoi cum de nu s-a produs acest curent în literatura părin ilor no tri, literaturăț șcu totul supusă înrâuririi +pusului european; căci ei au trăit i scris pe vremea când 0uropașapuseană era mai tare, era reprezentată de cei mai mari poe i? Cum să ne tălmăcim neivireațcurentului decep ionist la noi, de ce nu a "ost un asemenea curent caracteristic în literatura dețatuncea? /e vom căta lămurire în "ilozo"ia epocii, în mi carea ideilor de pe vremea aceea, desi urșcă nu ne vom dumeri./ar de îndată ce o vom căuta în via a materială, în rela iile economice, politice i sociale, acestț ț șciudat "enomen se va lămuri de minune. Ceea ce "u )FGH pentru 0uropa, )G@G "u pentru noi.%a )G@G, vechea stare a întocmirilor sociale cădea, i în locul ei trebuia să se a eze o întocmireș șnouă, societatea bur heză, i acelea i pricini sociale dădeau loc acelora i e"ecte morale.ș ș ș

&luziile +pusului s-au repetat7 la noi, ca i la dân ii, s-a zis că întocmirea liberală bur heză va aduceș șbunătă i nes"âr ite, va pre"ace na iunea într-o "amilie de părin i, copii i "ra i; la noi, ca i la dân ii, s-ț ș ț ț ș ț ș șa stri at7 trăiască libertatea, e alitatea, "raternitatea ...0 vădit că în a a vreme nu putea "i vorba de literatură decep ionistă. Cuprin i de înalte iluzii, de mariș ț șsperan e, poe ii de atunci ne chemau la de teptare, ne stri au să ne trezim din somnul de moarte,ț ț șne învă au să ne iubim patria, să slăvim libertatea i umanitatea, ne cântau dra ostea veselă iț ș șzburdalnică, ne ziceau doine #alnice i tân uioase, ne cântau mărirea ării, splendoarea câmpiei i aș ț șplaiurilor, via a câmpenească.ț



În acest cor erau lasuri triste i dureroase7 lasul lui 'olliac, care descria ne"ericirile ioba ului, neșarăta lan urile i anului; dar el vorbea ast"el pentru a ne îndepărta de acele rele, cerea dreptateț țpentru to i, ne vorbea în numele unui viitor mai bun i descura#area i decep ionismul nu se arată înț ș ș țcântecele lui.

+cea stare socială, atât de dorită i a teptată, s-a întocmit; dar mândrele visuri nu s-au întrupat.ș ș +celea i pricini sociale dau loc la acelea i e"ecte; aceea i întocmire socială bur heză, care a în elatș ș ș șatât de tare năde#dile +pusului, a în elat i pe ale noastre, i decep iunea noastră trebuia să dea locș ș ș ți la noi curentului decep ionist în literatură.ș ț

+naliza acestei literaturi va dovedi i mai bine zisele noastre.ș

decepționismul În literatura română

Documents