CMYK

CurierulAARRMMAATTEEII

“Mã miºc între Dumnezeu ºi neamul meu” (PetreÞUÞEA)

Anul VIII nr. 9 (197) 15 mai 2006 12 pagini 50 bani

LLEECCÞÞIIAA DDEE IISSTTOORRIIEE

KKAAKKII 110000%%

AACCTTUUAALLIITTAATTEE

Ce ne-a rãmas de la iluminiºti?

Locotenentul Adrian DIACONU este comandan-tul detaºamentului de militari din B.21„CÃLUGÃRENI” care a acþionatdin data de 24 aprilie în localitãþileSpanþov, Chiselet, Mânãstirea ºiUlmeni. Primele intervenþii alecelor 200 de infanteriºti au fostfãcute în localitatea Chiselet pen-tru consolidarea digului la Ulmeni,în dimineaþa zilei de 4 aprilie.

Franþa a devenit citadela iluminismului ºi spirituluiuniversal. Reprezentanþi de seamã, Voltaire în Franþa ºiCantemir în România, au formulat în doctrinele lor pos-tulate potrivit cãrora, cultura e o mare ºcoalã de uma-

nism, iar fericirea omului nu stã înlibertate, ci în acceptarea datoriei.Voltaire, pe numele sãu adevãratFrancois Marie Arrouett, a avutcurajul sã susþinã cã progresul socialpoate fi stimulat doar de o societateburghezo-liberalã, independentã detutela statului ºi a Bisericii.

La 27 mai, se împlinesc 406 ani de când MihaiPãtraºcu, zis Viteazu, a creat edificiulnaþional, prin unirea celor trei þãriromâneºti, Moldova, Valahia ºi Transilva-nia. Domnitorul muntean a fost un destinpentru a crea un edificiu naþional, unirea,fãrã de care libertatea ºi puterea politicã ardeveni doar simple cuvinte puse din sno-bism pe pagina de istorie militarã naþionalã.

Neclintiþi pe ultimul aliniament

MIHAI VITEAZU, un destinpentru edificiul naþional

UUNNIIVVEERRSS SSPPIIRRIITTUUAALL

ÎÎ nn ll uu pp tt ãã cc uu aa pp ee ll ee

w w w . c u r i e r u l . f o r t e r . r o

CMYK

Pagina 10

Invenþi i le româneºt i - “vânate”

de companii le s trãine

- interviu cu domnul locotenent-colonel Constantin GHEORGHE, comandantul Batalionului 49 Apãrare N.B.C. -

A p ã r ã t o r i i d i g u r i l o r - U L M E N I , u l t i m u l a l i n i a m e n t

CMYK

15 mai - Ziua apãrãrii N.B.C.

A m î n t â l n i t c h i m i º t i î m p l i n i þ i

De 1 Mai, românii sãrbãtoreau la pãdure, la iarbãverde, în jurul grãtarului plin cu mititei. Azi, în 2006oamenii nu mai au lacrimi sã plângã. Sudul Oltenieise aflã sub ape sau sub ameninþarea lor. Apele Dunãrii

ameninþã sã scufunde încontinuare localitãþileBistreþ, Plosca, Cârna,Mãceºu de Jos, Nedeia,Gighera, Zãval ºi sã repetetragedia de la Rast.

În con-c o r d a n þ ãcu preve-derile ca-lendaruluiTradiþiilorMilitare ºiEducaþieiCivice, la15 mai se

marcheazã, potrivit specificului ºi posi-bilitãþilor fiecãrei structuri militare, ziuaApãrãrii N.B.C. sau a chimiºtilor mili-

tari, cum mai suntem cunoscuþi noichimiºtii armatei române.

Chimist fiind, aflându-mã în misiune,în garnizoana Piteºti, cam pe la mijloculacestei primãveri nãbãdãioase, nu amputut rata ocazia de a-mi vizita colegii dearmã din subordinea C.1 A. Trt., respec-tiv, personalul din B. 49 Ap. N.B.C., la eiacasã ºi, mai ales, de a-l revedea pevechiul meu coleg de ºcoalã militarã ºide academie, locotenent-colonelul Con-stantin GHEORGHE, comandantul aces-tei unitãþi. ((ppaagg..66))

De mai multe sãptãmâni, locuitoriicomunelor Spanþov, Chiselet ºi Mânãstireadin judeþul Cãlãraºi au trecut prin urgia ces-a abãtut asupra lor, odatã cu revãrsareaapelor Dunãrii. Aproximativ 300 de militaridin Batalionul 2 I. „CÃLUGÃRENI”, 495Infanterie ºi 96 Geniu ºi peste 50 de mijloacetehnice de diferite tipuri au executat,începând din noaptea de 23 spre 24 aprilie,misiuni de intervenþie în folosul populaþieiafectate de inundaþii.

Dupã intervenþia militarilor pentru eva-cuarea populaþiei sinistrate, a bunurilor aces-tora, cazarea în taberele ridicate, precum ºidupã consolidarea, ridicarea dupã caz, a di-

gurilor, revãrsãri ºi inundãri controlate, situ-aþia generalã în dreptul localitãþilor amintiteera stabilizatã. ((ppaagg..77))

ACTUALITATE Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006Pagina 2

ACTUALITATEAPE SCURT

NEW YORK-Marile puteri nu au ajuns la un acordpentru o rezoluþie împotriva Iranului. Miniºtrii deExterne ai membrilor permanenþi ai Consiliului de Securitateºi ai Germaniei, au pãrãsit, luni searã (08.05.06), sediul Naþi-unilor Unite dupã mai bine de trei ore de dezbateri, fãrã a sepune de acord asupra unei rezoluþii împotriva Iranului, audeclarat surse diplomatice citate de AFP. Cei ºase miniºtri aiStatelor Unite, Chinei, Marii Britanii, Rusiei, Franþei ºi Ger-maniei, alãturi de reprezentantul diplomatic al UniuniiEuropene, Javier Solana, au dezbãtut, mai bine de trei ore,problema dosarului nuclear iranian. Un proiect de rezoluþiede naturã coercitivã împotriva Teheranului este discutat demembri Consiliului de Securitate, dar China ºi Rusiaexprimã, de câteva zile, mari rezerve în privinþa invocãriiCapitolului VII, care a permis Statelor Unite sã invadezeIrakul în 2003. IERUSALIM-Shimon Peres avertizeazãcã “ºi Iranul poate fi ºters de pe hartã”. Vicepremierulisraelian, Shimon Peres, a declarat cã “preºedintele iranian artrebui sã þinã cont cã ºi Iranul poate fi ºters de pe hartã”,relateazã cotidianul Jerusalem Post în ediþia sa online.Declaraþiile lui Shimon Peres vin în replicã la ameninþãrileproferate de preºedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, laadresa statului evreu. Anul trecut, în timpul unei conferinþe,Ahmadinejad a declarat cã Israelul ar trebui “ºters de pehartã”. Peres a fãcut apel la China ºi Rusia sã se alãture efor-turilor statelor occidentale din Consiliul de Securitate pentrua impune sancþiuni împotriva Iranului, sugerând cã inter-venþia militarã poate fi evitatã, dacã puterile lumii fac frontcomun împotriva Teheranului. Vicepremierul israelian ainsinuat cã o eventualã acþiune militarã împotriva Teheranu-lui ar trebui condusã de Statele Unite, în cazul în care, Iranulnu se conformeazã solicitãrilor internaþionale. Oficiali de laTel Aviv au declarat cã Israelul se va alãtura unei operaþiunimilitare împotriva Iranului. LONDRA-Marea Britanieexclude o intervenþie armatã asupra Iranului. Premierulbritanic, Tony Blair a exclus posibilitatea unei intervenþiimilitare în Iran ºi a afirmat cã orice sugestie a unui atacnuclear asupra Teheranului este “complet absurdã”,informeazã Reuters. Consiliul de Securitate al ONU a fostinformat cã programul nuclear iranian ar putea avea scopurimilitare. Casa Albã declarã cã ar prefera o soluþionare diplo-maticã a chestiunii, însã, a avertizat cã aplicarea de sancþiuniºi o loviturã militarã sunt opþiuni luate în calcul. Presa a spe-culat cã divergenþele privind programul nuclear iranian aucondus la demiterea, sãptãmâna trecutã, a ministrului deExterne, Jack Straw, care a fost înlocuit cu fostul ministru alMediului, Margaret Beckett. Premierul britanic a afirmat cãpolitica externã a Marii Britanii în mandatul lui MargaretBeckett, care ºi-a câºtigat renumele în contextul dezbaterilorpe tema schimbãrilor climaterice, nu va suferi modificãri.

WASHINGTON-John Negroponte înlãturã criticileprivind nominalizarea unui militar la conducerea CIA.Directorul serviciilor americane de informaþii, John Negro-ponte a înlãturat criticile privind nominalizarea unui militarîn funcþia de director al CIA, apreciind cã, accentul ar trebuipus asupra competenþelor generalului Michael Hayden,relateazã AFP. “Ceea ce conteazã sunt competenþele per-soanei care va ocupa funcþia”, a declarat Negroponte, direc-torul celor 16 agenþii americane specializate în informaþii,printre care se numãrã ºi CIA. Generalul Hayden “a ocupatposturi variate, în special, în instituþiile civile”, a adãugatNegroponte, pentru a da asigurãri celor care criticãalegerea unui militar în funcþia de director al CIA. A fostdirector al NSA (Agenþia pentru Securitate Naþionalã) timpde ºase ani ºi ºtie cum sã gestioneze ºi sã transforme marileinstituþii. “Mike este, de asemenea, un reformator” ºi “omulde care este nevoie pentru ca CIA sã rãmânã, aºa cum pre-supune numele, în centrul comunitãþii de informaþii”, a adãu-gat el. Negroponte a anunþat cã Michael Hayden va avea unnou adjunct în cadrul CIA ºi cã Stephan Kappes, fost mem-bru CIA, ar fi o soluþie în acest caz. Fost ºef al operaþiunilorclandestine ale CIA, Kappes demisionase în 2004, dupã oserie de conflicte cu Goss. Prioritatea CIA în urmãtorii anieste creºterea numãrului de agenþi ºi consolidarea capa-citãþilor sale de analizã. IERUSALIM-O grupare afili-atã al-Qaida a fost creatã în teritoriile palestiniene. Ogrupare care pretinde cã face parte din reþeaua al-Qaida ºi-aanunþat înfiinþarea în teritoriile palestiniene, potrivit unuicomunicat a cãrui autenticitate nu poate fi stabilitã, relateazãAFP. Gruparea îºi anunþã intrarea în funcþiune într-un comu-nicat care poartã antetul “Armata islamicã din Al-Qods(Ierusalim) - Organizaþia al-Qaida în Ard al-Ribat”. Ardal-Ribat desemneazã, în literatura islamicã, teritoriile pales-tiniene. Verificarea autenticitãþii comunicatului nu a fostposibilã. Documentul afirmã cã gruparea a fost creatã laordinul liderului reþelei al-Qaida, Osama ben-Laden, aadjunctului sãu, Ayman al-Zawahiri ºi a ºefului al-Qaida înIrak, Abu Musab al-Zarqawi. Este prima datã când o grupareafiliatã al-Qaida îºi proclamã existenþa în teritoriile pales-tiniene ocupate, a cãror eliberare constituie o temã centralãîn discursul lui ben Laden ºi a altor lideri ai reþelei. Preºedin-tele Autoritãþii Palestiniene, Mahmoud Abbas s-a declaratîngrijorat, la începutul lunii martie, în legãturã cu posibili-tatea prezenþei al-Qaida în Cisiordania ºi Gaza. La sfârºitullunii octombrie, generalul în rezervã Dani Arditi, ºefulbiroului de luptã împotriva terorismului, subordonat Consi-liului israelian, afirmase cã membri al-Qaida s-au infiltrat înFâºia Gaza prin peninsula egipteanã Sinai, dupã retragereaIsraelului din teritoriile palestiniene, în septembrie 2005.

Redacþia ºi administraþia: U.M. 02450 V Bucureºti, Fax 021/410.20.53, telefon 021/420.49.13; 021/410.01.60 int. ... e-mail: curierul.armatei@forter.ro

TTiippooggrraaffiiaa UU..MM..0022221144TTiippooggrraaffii

MM..mm.. MMaarriiaann AArrddeelleeaannTToommaa BBaarrbbuu

DDuummiittrraacchhee GGeeoorrggeettaaBBooþþooaaggãã LLeennuuþþaa

ABONAMENTE LA “CURIERUL ARMATEI”Un abonament lunar (douã apariþii) costã 1 leu, iar banii se vor depune în con-

tul U.M. 02450 Bucuresti RO 53 TREZ 705 5005 XXX 000 161, trezoreria sectorului5, cu specificaþia "Abonamente la publicaþii militare C.A." Pentru a fi luaþi în evidentãcu rapiditate (ºi, implicit, expedierea operativã a publicaþiei), dupã depunerea ban-ilor se va trimite o adresã cãtre ºeful U.M. 02450 "V", în care se va specifica numãrulde abonamente fãcute ºi perioada, precum ºi suma depusã. La aceasta se va ataºachitanþa sau copia de pe ordinul de platã.

Va facem cunoscut cã aceastã publicaþie se tipãreºte exclusiv din fondurilestrânse din abonamente, ceea ce face ca numãrul gratuitãþilor sã fie foarte mic.

RReeddaaccttoorr-ººeeff LLtt..ccooll.. IIoonn PPaappaalleeþþ

iinntt..00330077SSeeccrreettaarr ddee rreeddaaccþþiieeMMrr.. DDããnnuuþþ CCããllddããrraarruu

iinntt..00222277

SSeeccrreettaarriiaatt tteehhnniicc ddee rreeddaaccþþiiee

SSeerrgg..mmaajj.. RRaadduu SSããccããrreeaa ((eexxppeeddiiþþiiee)) iinntt.. 00113355MMaarriilleennaa OOlltteeaannuu ((tteehhnnoorreeddaaccttoorr)) iinntt 00111122GGaabbrriieellaa TTeeooddoorreessccuu ((pprroocceessaarree tteexxtt)) iinntt.. 00111122DDaanniieellaa DDuummiittrraaººccuu ((ccoorreeccttoorr)) iinntt.. 00774433

OPINIILE ªI PÃRERILE exprimate în articolele publicate sub semnãtura autorilor au caracter strict personal ºi nuangajeazã în vreun fel rãspunderea EDITORULUI sau a REDACÞIEI. Manuscrisele nu se înapoiazã.

COPYRIGHT: este autorizatã orice reproducere, fãrã a percepe taxe, cucondiþia indicãrii cu exactitate a numãrului ºi a datei apariþiei publicaþiei.

RReeddaaccttoorrii

LLtt..ccooll.. EEmmaannuueell BBããrrbbuulleessccuuMMrr.. GGaabbrriieell PPããttrraaººccuuCCrriissttiinnaa FFrraattuu iinntt..00115566

ISSN

1582-1269B 64406

C 9 /2006

În perioada 06-12 mai 2006, la ªcoala de Aplicaþie pentruUnitãþi de Luptã “Mihai Viteazu” ºi Cercul Militar Piteºti auloc manifestãri prilejuite de aniversarea, la 9 mai, a Zilei Inde-pendenþei de Stat a României, Zilei Victoriei Coaliþiei Naþiu-nilor Unite în cel de-al doilea rãzboi mondial ºi Zilei UniuniiEuropene.

La clubul unitãþii, la biblioteci ºi la sala de tradiþii militarevor avea loc expuneri, dezbateri, prezentãri de carte privindcontribuþia Armatei Române la cucerirea Independenþei deStat, participarea militarilor argeºeni la luptele de eliberare dincel de-al doilea rãzboi mondial.

Duminicã, 07 mai, la clubul unitãþii, sub genericul „A fi ºia gândi ca european”, vor fi prezentate expuneri privind statu-tul de cetãþean european, iar la biblioteca unitãþii va fiamplasat un stand de informare privind istoricul, simbolurile ºiinstituþiile Uniunii Europene.

Marþi, 09 mai, cu începere de la ora 10.00, la MonumentulIndependenþei din str. Crinului, Garnizoana Piteºti, în colabo-rare cu Prefectura Judeþului Argeº, Consiliul Judeþean Argeº ºiPrimãria Municipiului Piteºti, vor organiza o ceremonie pu-

blicã cu depuneri de coroane,jerbe ºi buchete de flori.

Alãturi de cadrele militareactive ºi în rezervã, veterani derãzboi, sunt aºteptaþi sã par-ticipe la aceastã manifestarereprezentanþi ai administraþieipublice locale, partidelorpolitice, instituþiilor locale,organizaþiilor non - guverna-mentale, mass-media, publicullarg.

Cercul Militar Piteºti gãz-duieºte în perioada 06-12 mai2006 expoziþia de fotografie„Armata Românã – drum de luptã, drum de glorii” ºi o vitrinãde carte având ca temã rolul hotãrâtor al Armatei Române laîmplinirea idealurilor naþionale ale poporului român.

MaiorMarian RÃDULESCU

Piteºti

Manifestãri dedicate zilei de 9 Mai

Manifestãrile din acestan cuprinse în cadrulcelei de-a ºasea ediþii

a “Zilelor Muzeului MilitarNaþional” desfãºuratã în zilele de13 ºi 14 mai au fost dedicateevocãrii armatei române dinepoca regelui Carol I (1866-1914). Vizitatorii au avut prilejulsã cunoascã modul de echipare ºidotare a militarilor români,aspecte ale vieþii cotidieneostãºeºti din epocã ºi sã ascultemarºuri ºi cântece la modã înjurul anului 1900, interpretate deo fanfarã militarã, echipatã înuniforme de la 1877.

Pe timpul celor douã zile,curtea Muzeului Militar Naþionala fost survolatã de un balon cap-tiv, pus la dispoziþie de InstitutulNaþional de CercetãriAerospaþiale, din a cãrui nacelã,

cei mai îndrãzneþi vizitatori auprivit de la înãlþime activitãþileorganizate. Ca în fiecare an, vi-zitatorii au tras cu arma la þintã ºiau gustat din mâncarea tradiþio-nalã a ostaºului român, preparatãîn bucãtãrii de campanie. Tot-odatã, publicul a avut prilejul sãvadã afetul tunului care a servitdrept catafalc la înmormântarearegelui Carol I, un cabinetfotografic de epocã, trãsurile careau aparþinut familiei regale ºi auaflat lucruri inedite despre monu-mentele comemorative aleRãzboiului de Independenþã.

Participanþii la eveniment aucomentat cu plãcere iniþiativaorganizatorilor ºi au dat de înþe-les cã istoria militarã naþionalãeste prefaþa, postfaþa, filozofiacivilizaþiei ºi culturii neamuluiromânesc.

De Ziua Muzeului Militar Naþional 20 de medalii lamondialul de scrimã

România ºi-a îmbunãtãþit palmaresul demedalii cucerite în cadrul Campionatului Mon-dial Militar de Scrimã desfãºurat la Bucureºtiîn perioada 24-28 aprilie.

Ultima zi a competiþiei a fost încheiatã prindominaþia categoricã a echipei noastre de flo-retã femininã care ºi-a adjudecat în întregimepodiumul de premiere. De aceastã datã,medalia de aur ºi titlul de campioanã mondialã,militarã i-a revenit Cristinei GHICA, învingã-toare în baraj, în faþa colegei sale RoxanaSCARLAT.

La încheierea actualei ediþii a competiþieimondiale, militare, bilanþul medaliilor obþinutede delegaþia României este de 20 de medalii,din care: 9 de aur, 7 de argint ºi 4 de bronz. Laediþia precedentã, ce a avut loc în Italia, laGrosseta, delegaþia noastrã cucerise 9 medalii(2 aur ºi 7 argint), clasându-se pe locul aldoilea pe naþiuni, dupã Italia.

Locotenent-colonelEmanuel BÃRBULESCU

Au trecut trei luni decând Comandamentul SEE-BRIG a devenit HQ KMNBIX. Cei 235 de români, dincomandament, ºi din com-paniile de stat major, trans-misiuni ºi plutonul de poliþie

militarã îºi continuã cu devotament misiunea încredinþatã.Activitãþile se desfãºoarã într-un ritm alert, specific unui

teatru de operaþii activ cum este Afganistanul. Ne desfãºurãmactivitatea în capitala Kabul. Toþi suntem conºtienþi de misi-unea încredinþatã ºi de problemele de aici. Loc în care sedemonstreazã profesionalismul militarilor indiferent de naþi-une ºi rezultatul atâtor aplicaþii. De la colonel, la caporal, toþiromânii rãspundem ,, GATA DE MISIUNE!” indiferent de orãsau condiþiile vremii. Afganistanul e Afganistan ºi nu trebuiesã se uite asta!

Cei 18 români din comandamentul KMNB IX sunt dis-tribuiþi în toate punctele fierbinþi ºi de importanþã majorã,începând de la grupul de comandã, pânã la CIMIC. Munca decomandament presupune un stres în plus, o responsabilitatemãritã, având în vedere complexitatea ºi finalitatea acti-vitãþilor ce trebuie executate de Batlle Group-urile subordo-nate. Statul major, condus de colonelul Ionel TÎMPLARU esteactiv 24 de ore din 24 ºi rezultatele se vãd. Nu spuse de noi, cide cei care ne conduc sau ne-au vizitat: COM KMNB brig.,gen. NENOV, COM ISAF, lt. gen. Del VECCHIO ºi, nu în

ultimul rând, SACEUR, gen. JAMES.Aspectele legale ale oricãrei acþiuni

sunt supervizate de un excelent LEGAD(legal advisor) mr. js. OvidiuMOLDOVAN. Cu experienþa sa multi-naþionalã, ROE’s ºi SOP-urile devin multmai uºor de înþeles, nu numai pentru noi,românii. Ceilalþi ofiþeri componenþi ai HQ, cum ar fi: lt.col.ALDEA, mr. CHIRIÞÃ, mr. PURICE, mr. ZBRANCA, cpt.POPA, cpt. NAFORNIÞà sunt ,,piese ale unui angrenaj bineuns”. Din cauza spaþiului nu-i pot enumera pe toþi. Subofiþeriiromâni îºi certificã încã o datã profesionalismul. ªi aici, între14 naþiuni component, nu e uºor!!! Plt. maj. GÂNDU, plt. maj.FLOREA, plt. maj. MOROI, plt. BUSTAN ºi plt. IRIMIAaratã valoarea subofiþerului român. COM SEEBRIG / KMNBIX, bg., gen. Neyko NENOV este mândru sã ne aibã în subor-dine.

Chiar ºi aici, în Afganistan, se continuã pregãtirea. Perso-nalul contingentului român din KMNB a executat trageri cuarmamentul personal. Rezultatele au fost bune ºi foarte bune,impresionând asistenþa. Deºi, condiþiile erau total diferite faþãde cele din þarã, armamentul a funcþionat perfect ºi tragerea adecurs foarte bine, cu toate cã, a trebuit sã pierdem timpul pen-tru a asigura zona de siguranþã a poligonului. Ca din pãmânt,au apãrut copii, cerând apã ºi mâncare. Noroc cã românul estepregãtit ºi, astfel, am rezolvat situaþia.

În încheiere, vrem sã transmitem ,, celor dragi din spateleformaþiei de la ceremonia de plecare” ºi colegilor noºtri deacasã cã suntem sãnãtoºi ºi, când avem timp liber, gândurilenoastre zboarã cãtre voi, cei din România! Ne este dor de voi,de verdele de acasã, de aici, din praful Afganistanului!Colegilor din alte misiuni ,, MISIUNE UªOARÃ!” Sperãm caporumbelul SEEBRIG-ului sã aducã pacea ºi liniºtea într-oþarã aºa zguduitã din temelii, ca Afganistanul.

Plutonier Lucian IRIMIA

Mili tar i i SEEBRIG, actori pe scena teatrului din Afganistan

Personalul Comandamentului Corpului 1 ArmatãTeritorial este alãturi de generalul de brigadã dr. IonPâlºoiu în aceste momente de grea încercare ºi suferinþã,pricinuite de trecerea în nefiinþã a fratelui sãu. Sincerecondoleanþe!

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Compasiune

ACTUALITATECurierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006 Pagina 3

De 1 Mai, românii sãrbãtoreau la pãdure, la iarbãverde, în jurul grãtarului plin cu mititei. Azi, în 2006,oamenii nu mai au lacrimi sã plângã. Sudul Olteniei seaflã sub ape sau sub ameninþarea lor. Apele Dunãriiameninþã sã scufunde în continuare localitãþile Bistreþ,Plosca, Cârna, Mãceºu de Jos, Nedeia, Gighera, Zãval ºisã repete tragedia de la Rast.

Localnicii aºteptau cu înfrigurare decizia autoritãþilorpentru a sparge digul de apãrare din dreptul localitãþiiNedeia, în speranþa cã le vor fi salvate gospodãriile. „De1 Mai mergeam noi la Dunãre, acum a venit Dunãrea lanoi”, îºi varsã oful printre lacrimi un localnic.

Autoritãþile au luat hotãrârea sã spargã digul pentru ase evita inundarea localitãþilor. Geniºtii companiei geniu„Scorpionii verzi” din cadrul Brigãzii 2 Infanterie”Rovine” sunt chemaþi în sprijinul populaþiei pentru acrea breºe în dig prin explozii controlate. Ajunºi seara lalocul unde urmau sã fie amplasate încãrcãturile de trotil,ei încep mãsurãtorile ºi fac calcule pentru cantitatea deexplozibil necesarã detonãrii. Pentru operativitate,pirotehniºtii cer sprijinul localnicilor pentru a executalucrãrile genisitice. Populaþia rãspunde solicitãrii ºi faceeforturi supraomeneºti pentru a termina lucrãrile, cu spe-ranþa cã, munca ei nu va fi în zadar. Dupã miezul nopþii

are loc explozia. În negura nopþii se vededoar o luminã roºiaticã ºi se simte vuietulexploziei. Toþi aºteptau cu sufletul la gurã cadetonarea sã-ºi fi fãcut efectul dorit. La loculexploziei, un crater imens se înfãþiºeazã înfaþa ochilor, dar apa se încãpãþâneazã sãtreacã din incinta inundatã, în albia Dunãrii.Echipa de geniºti condusã de maiorulConstantin CORNECIU ºi locotenentulMarius STAMATE începe din nou mãsurã-torile pentru a fi iniþiatã o altã explozie. Adoua zi în jurul prânzului au loc mai multedetonãri ale pirotehniºtilor. Îndârjirea lor seconcretizeazã în crearea a douã breºe carecroiesc drum apelor cãtre Dunãre. „Acoloeste locul ei”, spune un militar bucuros cãmisiunea a fost îndeplinitã. De fericire,comandantul tuturor scorpionilor, generalulde brigadã Virgil BÃLÃCEANU, aflat lângã militariisãi, îºi ia în braþe subordonaþii ºi îi felicitã.

Exploziile controlate au continuat ºi în urmãtoarelezile. În decursul a cinci zile, geniºtii craioveni au folosit 5tone de explozibil pentru crearea a opt breºe în digul deprotecþie de la Nedeia. Prin acþiunea lor, apa a început sã

scadã simþitor în localitãþile inundate, redând speranþaoamenilor evacuaþi din calea apelor, în taberele de corturimilitare, cã pot reveni la casele lor care se aflau subameninþarea apelor.

Cãpitan Oliver ANGHEL

Î n l u p t ã c u a p e l e

Fiecare, în felul lui, este important într-unangrenaj al întregului, funcþia lui este indis-pensabilã în cadrul detaºamentului Bata-lionului 280 Infanterie. Pleacã, în fiecaredimineaþã ºi se întorc seara. Le poþi numãrape degete zilele fãrã ieºire din tabãrã. De ce?Pentru cã ei sunt mecanicii conductori. Misi-unea n-ar avea rost fãrã ei.

Dupã o zi de misiune, abia dacã au timp sã sespele înainte dea merge lamasã. Fac pli-nul, trec pe laatelier sãrezolve mici„bube” apãrutepeste zi ºi mergla culcare. Suntun fel de roboþipresaþi de timp.De altfel, miroschiar a fier. Afier încinsamestecat cut r a n s p i r a þ i aemoþiilor ºi gri-jilor fiecãreimisiuni trecute.

Tuhotãrãºti!„Chiar dacã

ai trecut de „n”ori printr-unloc, nu poþi sãspui cã îlc u n o º t i ” ,spunea plutonierul-major Marinel MANOLE. Îltratezi diferit. Oricât ai vrea, nu poþi asemãnaconducerea de aici, din Irak, cu cea din aplicaþi-ile din þarã. Nu ai cum. Aici, nu poþi greºi, nupoþi ignora o groapã nouã, o „patã” de nisip sauo plombã apãrutã în asfalt peste noapte. Fiecaredetaliu este un semnal de alarmã. ªi nu poþiaºtepta ca drumul sã fie dictat tot timpul decomandantul de TAB sau de patrulã. Ar însem-na ca ei sã nu-ºi mai facã treaba.

Ezitãrilor primelor zile, acum, le-a fãcut locobiºnuinþa. Obiºnuinþa de a ºti cã toþi cei dincutia blindatã, inclusiv, tu, depinzi de cât deatent eºti la drum. „Nu poþi sã nu fi atent, sã nute gândeºti doar la drum. Nu ai timp de visaresau de dor de casã. Cel puþin, nu în TAB”, estede pãrere plutonierul Marius TIMCIUC.

Poate, dupã cele 8-10 ore de condus, au timpºi pentru ei, pentru familiile lor. Pe cei mai mulþidintre ei îi aºteaptã acasã soþiile ºi copiii. Suntoameni a cãror experienþã din Afganistan, aici,cântãreºte foarte mult.

Sunt timpi ºi ritmuri de deplasare impuse.Fiecare misiune este astfel cronometratã pentrua se putea ºti, în orice moment, unde este ºi undear trebui sã fie. Misiunea româneascã trebuie sãtreacã printr-un punct, la un moment dat. Peacolo, trebuie, mai devreme sau mai târziu, sãtreacã o patrulã italianã. Este un pãienjeniº desincronizãri care acoperã întreaga arie de ope-

raþii a Batalionului 280 Infanterie. ªi nimeni nuse poate abate de la ea, nu o poate deregla.

O roatã în 10-15 minuteOricât de prevãzãtor ai fi, oricâte mãsuri de

siguranþã þi-ai lua ºi oricâte verificãri ai faceînainte de plecarea în misiune, pot apãrea pro-bleme tehnice. Fieru-i fier, nu ai ce-i face. Înplus, de aproape trei ani, tehnica a rulat încondiþii termice extreme. Nu are cum sã nu

cedeze.Cele mai

frecvente inter-venþii în terensunt penele decauciuc. Proba-bil, ºi cele maiextenuante înrezolvare. La otemperaturã depeste 45 degrade la umbrã,roata, pe asfal-tul încins, adevenit, eaînsãºi, un cup-tor. Raportezi labazã ºi te apucide lucru. Contracronometru, caîn cursele demaºini, seslãbesc pre-zoanele, seaduce nouaroatã, se ridicãTAB-ul pe cric

ºi se schimbã. Cele aproximativ 70 de kilogrameale roþii, acum, par o tonã. Toþi mecanicii-con-ductori lucreazã la roatã. E un spirit de echipãformat din nevoie ºi din experienþã. Peste câþivakilometri sau, poate, peste câteva zile, nu se ºtiecui îi va fi rândul. Aºa cã, pun toþi umãrul. Suntmisiuni „ghinioniste” ºi cu trei pene. Sau cu altedefecþiuni tehnice, un buºon care cedeazã, un fil-tru înfundat sau un radiator „ce fierbe”. Pentrutoate se cautã soluþii urgente. Se improvizeazã,uneori, dar misiunea este îndeplinitã. În trei luni,chiar dacã au fost mai multe incidente tehnice,nu a fost nevoie decât, de cinci ori, sã se cearãsprijin la bazã. În rest, ”ne-am descurcat, maidin experienþã, mai din nevoie, dar, sigur, spri-jinindu-ne unul pe altul”, concluziona sergentulmajor Petru LIMIªCÃ. ªi, ce e cel mai impor-tant, factorul timp nu a fost niciodatã alterat.

Seara, dupã o zi toridã, apar, unul câte unul,Zimbrii. Sunt aliniaþi, cuminþi, pentru a doua zi.Sau pentru când va fi nevoie. Prin micile gea-muri securizate se vãd feþele, lucind de transpi-raþie ºi obosealã, ale mecanicilor-conductori.Gata, o nouã zi. Acum mai au puþin timp ºi pen-tru ei. Pentru ei ºi pentru cei de-acasã, care îiaºteaptã. Mãcar sã-i audã la telefon, dacã nusã-i vadã intrând pe uºã.

Cãpitan Marius NIÞULESCU

Îmblânzitorii “Zimbrilor”Sunt aproape trei ani de când participãm, în cadrul Coaliþiei, cu trupe

în Irak. De trei ani, sperãm ca situaþia sã se îmbunãtãþeascã. Dar...Poate acum ar fi trebuit sã vorbesc de Sãrbãtorile Pascale, de bucurie.

ªi aº fi vorbit. Dacã n-ar fi fost acea zi de 27 aprilie. Cãldurã, aceleaºi misiuni, cunoscute, dar nu stereotipe. Poate fãrã rost,

în acea zi, am trecut pe la Compania de Poliþie Militarã. Pe tabla albã, pecare erau trecute misiunile în afara bazei, un singur nume: caporal BogdanHâncu. O misiune de monitorizare ºi antrenare a poliþiei civile irakiene.Fãcea parte dintr-o patrulã italianã.

Singurul român. Abia se plecase în misiune.

Liniºte. Discuþii lejere, în tabãra Batalionului 280 Infanterie. Se aºteptamomentul în care, cei care au fost oaspeþi de Paºte, în frunte cu ºeful Sta-tului Major al Forþelor Terestre, generalul-locotenent dr. Sorin IOAN, sevor îndrepta cãtre aeroportul din Tallil, sã plece acasã. E aproape de oranouã. Un zgomot, ca de explozie, se aude în depãrtare. Probabil, una con-trolatã, pentru distrugerea elementelor de muniþie descoperite. Se întâmplãdes.

Brusc, nu mai e liniºte. O patrulã italianã a fost surprinsã de un dis-pozitiv exploziv improvizat, se anunþã în TOC. Nu se ºtie mai mult, deo-camdatã. Se ia legãtura cu Brigada Sassari. Detalii scurte ºi înfiorãtoare.Sunt morþi, trei, ºi rãniþi, doi, lângã localitatea An Nassiriyah. Printre ceidecedaþi se aflã ºi un român. Timpul parcã se dilatã. Cuvintele nu-ºi maiau rostul, gesturile devin perplexe...

Tãcuþi, aliniaþi, militari români ºi italieni, dau onorul trupului neînsu-fleþit al celui care a fost caporal Bogdan Hâncu. Doar cuvintele preotuluise aud, în faþa bisericuþei de lemn. Liniºte, o liniºte dureroasã ce lasã locla amintiri.

Abia se cãsãtorise, cu doar câteva luni înainte de a veni în Irak. κidorea un copil, îºi dorea o carierã, dar, mai ales, îºi dorea sã trãiascã. Pen-tru caporalul Hâncu nu mai existã mâine. Doar azi, 27 aprilie. O zi lungã,cât eternitatea. Undeva, sufletul i se zbate sã înþeleagã ce s-a întâmplat. Dece ? De ce, el? ªi, acum, ce urmeazã? Dorea, spera, credea. Cuvinte ce audevenit trecut. Real e doar momentul împresurat de miros de tãmâie. ªisicriul învelit în drapel.

Este ridicat, ca o mângâiere, de ºase colegi ºi depus pe platforma auto-camionului ce-l va duce la aeroport. Pentru el, dupã trei luni, misiuneas-a terminat. Un ultim drum, de întoarcere în þarã, ce se va sfârºi la Iaºi.

Un drum al durerii. Prin trapa deschisã a Hercules-ului, „priveºte” pentru ultima datã la

colegi. Este un adio mut. Rând pe rând, fiecare trece prin faþa sicriului.Gândurile sunt acoperite de zgomotul motoarelor. Uºor, trapa se închidepunând stavilã vederii, separându-l de toþi ºi de toate. Avionul se pune înmiºcare, ia vitezã, decoleazã. Este aproape ora 17.30 a aceleiaºi zile de 27.

Corpul primului militar român, cãzut la datorie în Irak, s-a întors acasã.Aici, a rãmas doar amintirea sa.

E cald, e tãcere, e durere. (N.M.)

Moartea nu iartã ºi nu uitã. Uneori, se grãbeºte

Foto

: Se

rgiu

CÃ

PÃÞ

ÂN

à -

Iaº

i

Fiecare dintre noi are poemul sãu. Un poem al datorieifaþã de þarã, de profesie ºi de semeni. Argumentele de mai josvin sã confirme pasiunea pentru aceastã trinitate.

Îl respectam cu toþii pe Gicã Pavelescu. Nu pentru poziþia sade locþiitor al comandantului, cât pentru grija pe care ne-o purtanouã, ca tineri locotenenþi, sosiþi în mrejele nebune ale meserieila trupe. Nea Gicã, aºa ne-a învãþat sã-i spunem, avea un sufletmare, în ciuda unui fizic plãpând, care nici acum nu ºtiu cumsuporta greutatea raniþei de peste treizeci de kilograme pe careo plimba cu nonºalanþã pe drumurile ºerpuite ale pãduriiVistierna. Experienþa de viaþã ºi cultura universalã de excepþieîi dãdeau aerul unui pictor cãruia nu-i puteai aduce jigniri nicimãcar cu o floare. Preocupat de comunicarea cu inteligenþacãrþilor, a uitat sã-ºi ia cutia cu responsabilitãþi sociale ºi arãmas un celibatar convins. Când avea glume în „planul dedesfãºurare”, cum îi plãcea sã spunã, venea în mijlocul nostrusã ne alinte:

- Hei, puieþilor! Astãzi a ziua mea. Împlinesc ºaizeci dekilograme!

- Pentru aceasta, voi face un zaiafet, la domiciliul meu. Pen-tru ca totul sã iasã bine, vã voi stabili „funcþiunile”. Tu, Adri-ane, vei aduce „cutia cu maimuþe” – adicã muzicã. Dane, teocupi de aperitive ºi „tartine cu varã ºi vânt” – prãjituri.Marian, þie îþi dau misiunea sã gãseºti „picãtura” care dezleagãvorbele. Nu ieºeam din cuvântul prietenului Gicã. Niciodatã nuîncepea distracþia fãrã ºtiinþa de a-i rãspunde la testele de cul-turã universalã. Fereascã Pãzitorul din Înalturi sã nu fi luatpunctajul minim stabilit de „regele” nostru al burlacilor. Îlvedeam cum lua pixul roºu, cheia de apreciere ºi foile deja sem-nate. Nu erau grele întrebãrile. Dar, acceptam sã ne concurãmîntre noi. Mai în glumã, mai în serios, între douã sorbituri deparfum din boabe zemoase, ne spunea concluziile, în timp cestudia foile de lucru.

- Juniorilor, eu, ca „rege” al burlacilor am nobila cãderemoralã sã vã învãþ carte. Nu conteazã cum, unde ºi când.Pierderea timpului este un adevãrat suicid.

Ne uitam la nea Gicã ºi ne întrebam în minþile noastre lip-site de sclipirile momentului. Cum poate „regele” sã aibã atâtarãbdare cu noi? Oare, la rândul nostru, vom fi în stare sã facemla fel?

Nea Gicã îi ajuta la teme pe cei care urmau liceul dupã-a-miaza. Îi admonesta pentru notele slabe ºi nu permitea sã fiedate scutiri de motivare a absenþelor. Susþinea cu stoicism:

- Omul are capacitate sã-ºi dedubleze personalitatea.

Dimineaþa eºti militar de carierã, seara eºti elev. Nimeni nu esteprea bãtrân sã înveþe. Un infanterist marin câºtigã înþelepciuneprin ºtiinþa de carte. Cu ea devii generos, chiar dacã eºti zgârcitºi înþelegi frumosul, când þi se pare cã totul este urât. Burlacultitrat absolvise filozofia. ªtia matematicã din ªcoala Militarã deArtilerie. Se pregãtea pentru filologie, la specializarea limbãgermanã. Când ne vedea în grup, se apropia cu miºcãri parcãfotografiate ºi ne scotea din amorþealã:

- Hei, stãpâni ai firelor de iarbã! Voi ºtiþi cã filozofia s-anãscut din opulenþa neuronalã a clasicilor germani?

Primea ºi rãspunsuri afirmative cu argumente preluate dincâteva studii ale lui Kant. Îi creºtea inima când auzea cã între-bãrile lui nu sunt doar ecouri. În fiecare zi, ne chema la el sã-ivedem biblioteca. În locul mobilei de lux, spaþiile erau ticsite cucãrþi. Fiecare rând avea opise cu titluri, autori, ediþii, edituri. Îninteriorul capetelor, fiºele tipizate cu sinopsurile operelor seaventurau în castelul muncii de Sisif. Pentru Gicã Pavelescu,ziarul era citit pentru a se uita, discul se asculta pentru a fi datuitãrii, cartea era cititã pentru a se þine minte. Îi cerusem favorulsã mã lase la biblioteca lui. Creierul meu se obiºnuise cudiscursul sãu excelent pentru o firmã de publicitate:

- Vezi cãrþile astea? S-au luptat cu felinarele mele de celpuþin trei ori. ªi ºtii ce m-au învãþat? Dacã citit nu e, atuncinimic nu e. Vara din primul an de stagiu ca locotenent a fost unaploioasã. ªi plinã de aplicaþii la Sfântu-Gheorghe, în Deltã.Aveam emoþii, pânã sã aflu cã direcþionalul meu va fi „regele”.Îmi lãsa iniþiativa ºi chiar alerga cu mine pe nisipul proaspãt ºipictat cu meduzele scoase ca rufele în soare. „Stãpânul”burlacilor ºtia sã lucreze cu fiecare dintre noi, fãrã sã fie com-plexat de religie, pregãtire sau etnie. Pentru el, ca om, convor-birea, conversaþia, dialogul însemnau gândire. Cã doar ea neasigurã supremaþia. La unul din exerciþii, s-au executat ºitemele de pregãtire marinãreascã. Noi, ca instructori, eram pemal ºi pregãteam echipele pentru marºul pe bãrci. Un soldatinfanterist marin ºi-a scos vesta de salvare ºi a încercat sã veri-fice adâncimea Dunãrii. Miºcãrile necontrolate i-au deranjatechilibrul. Din pãcate, uscatul nu i-a mai fost un lux ºi, deaceea, fizicul sãu a tras cãtre fronturile de apã. Stãtea rãu lacapitolul înot. Câteva guri de apã mâloasã l-au paralizat înintenþia de a striga dupã ajutor. Ne dezmeticisem târziu. Deja„regele” Gicã a fãcut un plonjon în Dunãre ca Tarzan în lianelejunglei. L-a scos pe Ulise rãtãcitorul de tricoul marinãresc croitcu cele douãzeci ºi patru de dungi, care însemnau cei doi ani dearmatã pentru militarii marinari. Adjectivele noastre pentru ges-tul ºefului se construiau pe bandã rulantã. Cel mai iubit om dinzona Babadagului îºi fãcuse ucenicia de doctor, nu pe platourilede la Hollywood, ci pe oscilaþiile puternice ale Dunãrii, deran-jatã de un gurã-cascã. Se vedea de la o poºtã cã-l prindeau com-

plimentele, dar nu se lãsa manipulat. Era conºtient de momen-tul încordat prin care am trecut cu toþii. Neglijenþa misiunii ar ficostat mai mult decât cel mai scump autoturism din lume. Vi-gilenþa ºefului artileriºtilor ne-a salvat destinele ºi profesiile.Apelativele noastre nu-l deranjau pe suplul ofiþer, dar ne apos-trofa printr-un deget vânturat în aer ºi umbrit de tutunul „Cãr-pãtesc”:

- Lipsã de vigilenþã, locotenenþii mei. Au, nu v-a priit odih-na în corturile umplute cu nisip?

- Voi credeþi cã infanteriºtii marini luptã cu telecomanda înmânã sau pe fotoliile cu rotile?

ªi-a scos harta din mapã ºi ne-a transmis un moment tactic.Picioarele ni se înnodau cu nisipul gras ºi virgin, iar, subberetele albastre, ne fotografiau pentru posteritate buburuzelede transpiraþie. Vocile ni se stingeau pe drumul esofagului dincauza efortului ºi a cãldurii toride. Docul subþire kaki eraîmbibat de apã ºi nisip scãmos. Apa devenise un lux, chiar înpatria apelor. De filtrare sau încãlzire, nici nu se punea vorba.Câþiva lunetiºti zãceau întinºi pe plaja de nisip. Greutateaechipamentului le-a paralizat muºchii picioarelor ºi aiabdomenului. Încercam sã-i ridic ºi sã-i descarc de armamentulindividual. Simþeam degetele soarelui care mã loveau în centrulechilibrului. Buzele mi se învineþeau ºi, din cauza unor reflexecu muºcãturi, sângerau ca o micã Niagara. Staþia radio m-a tre-zit din filmul groazei. Mesajele codificate mi-au intrat în ficat.Împreunã cu plutonul, aveam ordin sã supravieþuiesc trei zile.Pânã atunci, nu înþelegeam cã tot ce zboarã se mãnâncã. Amalergat douã nopþi, doar, doar, voi uita de obosealã ºi de foame.Vigilenþa lui Ilarie Hariton, lipovean, a devenit „mãrul de aur”.A fãcut un schimb cu localnicii, care l-au ghicit cã-i de-al lor ºii-au dat merinde, în schimbul unei marmite de suc împletit cupastã de dinþi. O astfel de reacþie chimicã dãdea un grad de dis-tilare peste orice închipuire. Un pahar golit pe nerãsuflate îþiscurta intervenþia activã pentru câteva ore bune. Practica ºtiinþeide a înþelege harta mi-a fost de mare ajutor. Dunele de nisipveneau parcã în ochii mei ºi-mi amorþeau auzul. Totul mi s-apãrut o veºnicie, pânã am primit primele rapoarte de misiune. Înfaza iniþialã, neprelucrate, le-am difuzat la punctul de comandã.De sub iscãlitura celui mai mare celibatar, au ieºit douãaprecieri: „Bravo! Continuaþi misiunea încã patru ore!” Nu amcedat în faþa rezoluþiei ºefului artileriei. Þin ºi acum diploma demerit pe care am primit-o datoritã muncii subalternilor. NeaGicã nu lãsa nimic nerezolvat. Mai ales pe noi, puieþii care amdeschis pentru întâia oarã ochii în pagoda onoarei, distincþiei ºidemnitãþii.

Maior Dãnuþ CÃLDÃRARU

KAKI 100% Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006Pagina 4

“Regele” burlacilor

Locotenentul Adrian DIACONU estecomandantul detaºamentului de militari din B.21„CÃLUGÃRENI” care a acþionat din data de 24aprilie în localitãþile Spanþov, Chiselet, Mâ-nãstirea ºi Ulmeni. Primele intervenþii ale celor200 de infanteriºti au fost fãcute în localitateaChiselet pentru consolidarea digului la Ulmeni,în dimineaþa zilei 4 aprilie. κi avea amenajat„punctul de comandã” într-un camion pregãtitpermanent pentru intervenþie, oriunde situaþia ocere.

Locotenentul DIACONU poartã asupra sa ostaþie radio ºi are, permanent, legãtura cu coman-damentul decrizã, instalatîn locul ºcoliidin localitate.C u n o a º t eorice miºcarea echipelor delucru pe toatãl u n g i m e adigului. Cândprimeºti oi n f o r m a þ i esau o soli-citare, stabileºti prioritãþile ºi timpul de lucru alechipelor. Din rezerva de efective constituitã ºicu materiale de intervenþie, saci cu nisip, fascine,lopeþi, îmbarcate pe camion, intervine urgent înpunctul solicitat. Chiar dacã oboseala i se citeºtepe faþã ºi este rãguºit, ofiþerul rãmâne ferm pepoziþii cu oamenii sãi. Nu mai conteazã cã suntplini de noroi, cã îi dor braþele ºi picioarele saucã lucreazã într-un ritm infernal pentru stãvilireaDunãrii, aici, la Ulmeni, pe ultimul aliniamentînainte de Olteniþa.

„Din primele zile am lucrat continuu, într-unritm alert, generat, de situaþiile în care se aflaudeopotrivã locuitorii din Spanþov ºi Chiselet. Amlucrat la ridicarea digurilor, apoi la consolidareaunor maluri ºi la pãstrarea viabilitãþii comuni-caþiei Olteniþa – Mânãstirea – Cãlãraºi. Nu amavut timp sã facem diferenþa dintre noapte ºi zi.S-a lucrat continuu. Seara, „colegii de la pom-pieri au instalat de-a lungul digului reflectoare ºiau fãcut din noapte zi”. În zilele urmãtoare,locurile ºi misiunile intervenþiei s-au schimbat.Dupã Chiselet a urmat Mânãstirea ºi Spanþov.Infanteriºtii bucureºteni au efectuat acþiuni deevacuare a populaþiei ºi bunurilor acestora, aucãrat corturi ºi au ridicat o tabãrã pentru sinistraþipe dealul aflat în împrejurimile comunei. Apoi, oalta, la Chiselet. „Oamenii din localitate ne-auprimit cu bucurie. Au fost alãturi de noi înmomentele evacuãrii bunurilor din gospodãrii ºia animalelor. Ulterior, însã, la acþiunile de con-solidare a digurilor, sãtenii poate cã nu au înþelescã trebuie continuate acþiunile ºi nici menirea lor.ªi ne-a durut. Totuºi, sub haina militarã se aflãoameni. Locotenentul priveºte cãtre localitate ºi,deodatã, râde. Am asistat la un fenomen cel

puþin ciudat. Aici, femeile sunt parcã mai docile.Muncesc mai mult decât bãrbaþii. Au încãrcatsaci de nisip, i-au cãrat în jurul gospodãriilor ºipe diguri. Bãrbaþii dau ordine ºi sfaturi. Mai ales,sfaturi. Sunt plãtitori de taxe.

Locotenentul Diaconu este mulþumit de fap-tul cã eforturile depuse de infanteriºtii B 2„Cãlugãreni” au fost apreciate de preºedinteleRomâniei, ministrul apãrãrii ºi oficialii sosiþi înzona calamitatã. Poartã în memorie intervenþia lainundaþiile din anul trecut. Imediat dupãîncheierea misiunii în Irak ºi venirea în þarã, aufost introduºi în teatrul de operaþii de pe frontulapelor. „În þarã, la fel ca în Angola, Bosnia sauIrak, noi, cei din „armata românilor” am doveditcã ºtim sã ne facem pe deplin datoria ºi, mai ales,cã suntem gata oricând sã intervenim oriundeþara o cere. Suntem un corp de profesioniºti, iarspiritul de echipã ne caracterizeazã.” Pe ultimulaliniament înainte de Olteniþa, la Ulmeni,comandantul detaºamentului ºi oamenii sãi aurãmas neclintiþi, de veghe.

Foiºorul de siguranþãLângã barãcile fostei orezãrii, dintr-un auto-

camion DAC 665 T se descãrcau materialelenecesare unei intervenþii de urgenþã la subtrecer-ile dintre diguri. Saci cu nisip, unelte, fascine ºifolie din plastic erau aºezate în ordine de cãtre oechipã de militari condusã de plutonierul FlorinTUªER. Foarte atent, de lângã oblonul camionu-lui, subofiþerul preciza calm misiunea fiecãruimilitar din echipã. Din când în când, îºi priveaceasul. Era ora 10.00. M-am apropiat de el ºil-am întrebat de vorbã. Mi-a rãspuns cã pânã la

prânz mai tre-buie fãcute treitransporturi cum a t e r i a l e .O b o s e a l a ,parcã, îibiruise. Pedigul de laorezãrie, subarºiþa mistu-itoare sepregãtea un

nou punct de lucru. Se creau platforme de inter-venþie cu materiale necesare astupãrii unei even-tuale breºe. Plt. TUªER ºi echipa sa se aflau laposturi de douãsprezece zile. ªi ei au intervenitpentru consolidarea digurilor în zonele Chiseletºi Spanþov. Apoi au ajutat la evacuarea popu-laþiei din localitatea Mânãstirea. Au ridicat ºiprimele douã tabere. Cu greu poate descrie ce avãzut: „Câtã durere ºi tristeþe se putea citi pefeþele localnicilor. Oameni cu ochii secaþi delacrimi. Au pierdut tot. Casele le-au fost înghiþitede ape. Pereþii din paiantã se prãbuºeau sub vu-ietul sinistru al apei. Oameni împietriþi de senti-mentul neputinþei. Nu mai puteau vorbi.Miºcãrile lor erau miºcãri frânte. Pierduserã tot,

mai puþin, speranþa. Vãzându-ne, parcã s-au mailuminat. Am cãrat corturi ºi le-am ridicat cât s-aputut de repede. Le-am asigurat un acoperiº dea-supra capului”. În zilele urmãtoare, astupareabreºelor fãcute de apã în digurile vechi s-a fãcut„pe purtãtori”. S-a lucrat mai mult cu lopata ºis-a cãrat cu spatele. S-au cãrat zeci de mii desaci. S-a lucrat „la vijelie foc” cum ar fi spus plt.TUªER. Cu tot dialogul nostru, subofiþerul nu-ºislãbea din ochi subordonaþii. Privea în caroseriemuntele de materiale ºi, din douã vorbe, schim-ba „vitezele de lucru” ale echipei. Trecuserã,dupã indicaþiile specialiºtilor, la constituirea desubdepozite de materiale de primã urgenþã de-alungul digurilor. Abia acum au intrat în lucrumai multe utilaje grele cu cupã sau buldozere culamã. La un moment dat, s-a iscat un nor de prafdin care ºi-au fãcut apariþia camioane albastre ºikaki. Era ora la care s-a fãcut rotirea efectivelor.Erau retraºi militarii de la I.S.U. (Inspectoratulde Stat pentru Situaþii de Urgenþe) ºi înlocuiþi cuun detaºament de geniºti din B.96 Geniu.

L-am privit pe TUªER ºi oamenii sãi. În agi-taþia creatã de plecarea militarilor pompieri,plt.TUªER, impozant prin staturã, imperturba-bil, alãturi de echipa ce se miºca cu precizie pelângã camionul lor, pãreau un foiºor de sigu-ranþã. Mi-a povestit apoi cum au fost vaccinaþiepidemiologic, cum ºi unde au primit hrana,unde ºi-au uscat hainele ºi cât s-au odihnit.

Însã, dacã a fost ceva care sã-l impresioneze,acel ceva a fost dimensiunea dezastrului dinacest an. „Pentru a doua oarã mi-a fost dat sã vãdoamenii dezrãdãcinaþi de ape. Le-am dat corturi,pãturi ºi mâncare. Le-am redat puþin din spe-ranþa zilei de mâine. Am, însã, o undã de amãrã-ciune cã suntem solidari numai la greu.

Tabloul din memorieLa o subtrecere de pe digul de la Ulmeni, am

stat de vorbã cu caporalul Tãnase DRAGNEAdin B.2 I. „Cãlugãreni”. Este „veteran” întrecolegi ºi, în aceastã zonã calamitatã, a venit dinnoaptea de Paºte. „Nu voi uita probabil niciodatãcã în aceastã sfântã zi, am plecat sã-mi ajutsemenii din Cãlãraºi, loviþi de urgia apelor. Amlãsat familia acasã ºi rudele, l-am sãrutat ºi ne-am alãturat camarazilor din Cp. 3 pentru aceastãintervenþie. Dupã douã ore, îmbarcaþi încamioane au ajuns în comuna Spanþov. În faþalor, apele Dunãrii dezlãnþuite înghiþeau pãmân-tul ºi casã, dupã casã. Comuna toatã devenise unfurnicar de oameni. Un tablou haotic de dute-vino, cu locuitori înspãimântaþi ce cãrau în braþecopii ºi puþinele lucruri salvate de furia apelor.Cei ce aveau cãruþe, le încãrcau rapid cu puþinaagonisealã ºi fugeau cãtre deal. În curþile ºi grã-dinile, ce, pânã mai ieri, erau pline de lalele,acum pluteau cãpiþe de fân, lemne ºi resturimenajere.

Strigãtele localnicilor erau acoperite de vu-ietul sinistru al apelor în creºtere. DRAGNEA

mi-a relatat încâteva fraze cã,dupã ce au evacuatîntâi copiii ºibãtrânii, bunurilemateriale ºi ani-malele, au executatºi alte misiuni.„Hainele s-auuscat pe noi. Nu

mai þineam cont de obosealã. Dupã ce-am eva-cuat populaþia împreunã cu jandarmii ºi parte dinlocalnici, am încãrcat saci cu nisip pe care i-amaºezat pe marginea ºoselei ca un dig. Prioritateanumãrul unu devenise acum protejarea ºoselei ºia localitãþii.

În faþa apelor luptam cu lopata ºi sacul cunisip. Numai ziua evaluam intervenþiile noas-tre”.

Aici, Dunãrea a lovit hoþeºte, noaptea. Dupãspusele localnicilor, autoritãþile au realizat cât denecesarã este intervenþia cu mijloace meca-nizate; toþi cetãþenii s-au mobilizat greu, darnumai în localitatea Mânãstirea. Caporalul mi-apovestit cum lucrau la lumina reflectoarelor:„Când cãrau sacii cu nisip pe marginea ºoselei,dinspre zona inundatã se auzeau trosnind cãpri-orii, lanteþii sau scândurile din acoperiºurilecaselor. Apoi, cu un ºuier ºi zgomot, greu deimaginat se rupeau ºi se prãbuºeau în apa nea-grã, pereþii de paiantã ai caselor. Era înfiorãtor.Dimineaþa s-au vãzut grozãviile. Ici, colo, apãreacâte un acoperiº proptit parcã de apã ce înãlþafunebru un colþ de streaºinã implorând, parcã,cerul, în semn de ajutor”.

Determinate de evoluþia nefireascã a apelor,misiunile detaºamentelor de militari s-au schim-bat de mai multe ori, trecând, de la evacuareapopulaþiei ºi cazarea în cele 5 tabere create ulte-rior, pânã la ruperea controlatã a digurilor. Capo-ralul DRAGNEA a mai spus cã durata acþiunilornu s-a exprimat în ore, ci în zile. Douãsprezecezile. ªi-acum zice cã a rãmas impresionat dinprima zi de „copiii desculþi ce stãteau pe mar-ginea drumului strângând la piept câte ojucãrioarã ºi de bãtrânii cu priviri pierdute înimensitatea apelor care le furase avutul. Stãteautoþi laolaltã. Unii dintre ei þineau sub braþtablouri cu poze vechi sau tablouri de familie, camire ºi mireasã. Poate atât le rãmãsese. Câþivaelevi încercau sã-ºi care din cãrþile aflate în bi-bliotecã. Nu aveau timp sã mai aleagã. Luau laîntâmplare. Când am primit hrana caldã, laprânz, nu am putut mânca singur ºi am împãrþi-t-o cu doi copii ºi un bãtrân. Mâncau încet ºi nupriveau decât în jos. La terminare, s-au ºters lagurã cu dosul palmei ºi au zâmbit uºor. Dintr-unamar de suflet, noi le-am adus un strop demiere”.

Locotenent-colonelEmanuel BÃRBULESCU

NN ee cc ll ii nn tt ii þþ ii pp ee uu ll tt ii mm uu ll aa ll ii nn ii aa mm ee nn tt

Vehiculul blindat VAB „pentru linia întâi” se aflãîn dotarea Corpului de Infanterie Francez ºi esteprodus de Euro Mobilite Division care face parte

din colosul Giat Industries, cu baza în Versailles. O com-panie satelit - Satory Military Vehicles – a fost desemnatã decãtre Giat ºi Renault Trucks sã fie responsabilã pentru pro-ducerea în serie a acestui model, dar ºi a altor tipuri devehicule blindate destinate infanteriei.

Încã din 1976, aproximativ 5.000 de vehicule VAB au

fost produse, în peste treizeci de versiuni diferite. Un numãrde 376 de astfel de vehicule ºi-au fãcut datoria în operaþi-unea Furtunã în Deºert, iar sub tutela Naþiunilor Unite, aufost folosite ºi în misiunile de menþinere a pãcii din Bosnia,Cambodgia, Croaþia, Lebanon, Rwanda ºi Somalia. Dintr-olistã întreagã de opþiuni, VAB a fost selectat pentru a faceparte din forþele armate a 15 þãri, dintre care putem sã enu-merãm: Cipru, Indonezia, Coasta de Azur, Kuwait, Lebanon,Mauritania, Qatar ºi Emiratele Arabe Unite. Trebuie sã su-bliniem ºi faptul cã Armata francezã are o „flotã” de peste4.000 de exemplare!

VAB NG (Noua Generaþie)Franþa a avut grijã, în mod constant, sã implementeze

anumite programe de dezvoltare ºi îmbunãtãþire a proiectu-lui iniþial VAB. Experienþa acumulatã în luptã ºi numeroase-

le testãri au condus la aprobarea a peste 1.000 deîmbunãtãþiri ale designului iniþial, rezultând astfel NouaGeneraþie de VAB. Aceastã ultimã variantã este construitãde Renault Trucks ºi Mecanique Creusot Loire, iar GiatIndustries se ocupã numai de marketingul ºi managementulexportului. În momentul de faþã, VAB NG a trecut de fazade testare ºi este gata pentru producþia în serie.

ArmamentPentru a aduce vehiculul de la forma standard la cea

operativã, a fost selectat un anumit tip de armament carepoate intra în armonie cu structura de bazã a proiectului.Astfel au apãrut în “echiparea” VAB-ului: o mitralierã de12,7mm, o turelã DRAGAR de 25mm, un lansator derachete antitanc ºi o întreagã varietate de subsisteme auto-mate. Sistemul de stabilizare în timpul desfãºurãrii misiunii

permite trãgãtorului sã îºi menþinã acurateþea tragerii chiarºi atunci când vehiculul se aflã în miºcare sau se deplaseazãîn teren accidentat. Regimul de foc este de 400 de lovituri peminut. Toate aceste performanþe nu ar fi posibile, dacã ochi-torul nu ar avea la îndemânã un dispozitiv care afiºeazãimagini termale ºi un altul pentru vedere pe timp de noapte.

Pro tec þ ieCaroseria dintr-un aliaj de oþel de cea mai bunã calitate

asigurã o protecþie eficientã împotriva muniþiei de calibru7,62mm, iar partea din faþã a vehiculului poate rezistaoricãrui atac anti-blindaj. Compartimentul în care se aflãechipajul este ºi el protejat, astfel încât, o mitralierã de14,5mm nu poate sã facã mare lucru. Aºa-zisele ferestre cuo deschidere de 180 de grade sunt ºi ele securizate. Sistemulde protecþie NBC vine în combinaþie cu sistemul de aercondiþionat. Blindajul de oþel al caroseriei este certificat sãreziste unei explozii nucleare, iar protecþia suplimentarãataºatã sub vehicul este special conceputã pentru minele deteren . VAB are o forma robustã, iar barele de suspensie potabsorbi, datoritã unor paramentri fizici ºi matematici, ener-gia degajatã de o eventualã explozie.

Propu l s ieMobilitatea tacticã a vehiculului francez de infanterie

este rezultatul unei tehnologii turbo-diesel, de care esteresponsabilã compania Renault. Motorul, MIDR 062045,dezvoltã o putere de 300 cp, la 1.200 de rotaþii pe minut;cutia de viteze este complet automatizatã, iar suspensia esteindependentã. Existã ºi un sistem de reglare a presiunii înanvelope care intrã în acþiune atunci când vehiculul înain-

teazã pe un teren accidentat. Viteza maximã pecare o poate dezvolta este de 110km/h, iar accele-raþia îi permite sã ajungã de la 1, la 1.000 de metriîn 54 de secunde. VAB este, totodatã, ºi un vehiculamfibiu, iar propulsia în apã, datã de hidrojeturi îiasigurã o vitezã de 8,5Km/h.

Vers iun iVersiunile vehiculului blindat de infanterie

aflate în acest moment pe “piaþã” sunt: transportorblindat pentru un echipaj de 2 + 10 persoane com-plet echipate; vehicul de luptã cu mitralierã de12,7mm ºi turelã DRAGAR de 25mm; vehiculpost de comandã; lansator de rachete antitanc;transportor cu obuzier de 81mm; transportor cuobuzier de 320mm; ambulanþã; vehicul de recu-perare cu macara; vehicul de recunoaºtere NBC.

Echipamentul opþional pentru VAB include:un lansator de grenade pentru autoapãrare, trans-miþãtor radio, sistem de intercomunicaþie, periscoppentru noapte, sistem GPS (Global PositioningSystem) ºi un soft cu hãrþi computerizate. Kiturilede upgradare disponibile pot transforma o variantãVAB de 4×4, într-una de 6×6, printr-un ansamblude axe care pot fi comprimate sau destinse.

DIN LUMEA MILITARÃCurierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006 Pagina 5

VAB - Vehiculul de Luptã

Blindat, Franþa

Tunguska-M1 este un sistem derachete antiaerian de apãrare la joasã alti-tudine. Proiectul a fost conceput de KBPInstrument Design Bureau din Tula,Rusia, ºi este construit de UlyanovskMechanical Plant. Tunguska-M1 poateangaja þinte, fie cã este staþionar, fie cã se

aflã în miºcare,folosind rachete curazã lungã de acþiuneºi mitraliere pentruapãrarea în perimetrulapropiat. Este astfel conceput pentru acontracara atacurile avioanelor, dar ºi ale

elicopterelor ºi poate lovi ºi þinteaflate la sol.

Tunguska-M1 a intrat în ser-viciul armatei ruseºti în anul1988 ºi a fost exportat în Germa-nia, India, Peru ºi Ukraina.

Sistemul antiaerian deapãrare Tunguska-M1 poatetransporta opt rachete sol-aer9M311-M1. Fiecare rachetã cân-tãreºte 40kg, are 2,5m lumgime,cu un diametru de 1,7m ºi odeschidere a aripilor de 2,2m.Poate atinge viteza maximã de900m/s ºi poate lovi un obiectiv

care se deplaseazã cu 500m/s. Raza deacþiune este de pânã la 6.000 de metri, lasol, ºi pânã la 10.000m, în aer.

Douã tunuri antiaeriene de 30mm suntmontate pe vehiculul blindat, rata detragere fiind de 5.000 runde de foc peminut, la o distanþã de 3.000m în aer, dis-tanþã care se poate întinde pânã la 4.000mpentru þintele aflate la sol.

Sistemul Tunguska-M1 este montat peun vehicul care dispune de un motor, cutransmisie hidromecanicã, cu suspensiehidropneumaticã. Sistemul de aercondiþionat vine în completarea celui defiltrare a aerului. O baterie Tunguska-M1este compusã din 6 astfel de vehicule, darcu facilitãþi de antrenament ºi mentenanþã. Cristina FRATU

fratu.cristina @forter.ro

Întrebuinþarea minelor în rãzboi a reprezentat una din-tre cele mai importante caracteristici de forþã ale fostei Uni-uni Sovietice, dar ºi ale actualei Rusii. Dupã cel de-al doilearãzboi mondial s-au introdus puitoare de mine care mai întâiau utilizat ºasiul de autocamion, iar ulterior ºasiul de trans-portor blindat pentru personal. Ca urmare a preocupãrii de asusþine prin exporturi industria de armament din Rusia, înultimul timp au fost prezentate detalii mai precise, care per-mit o evaluare a tancului de minare GMZ-3 (GUSEN-ITZNIY MINNIY ZAGRADITEL-3).

Descrierea tehnicãAutovehiculul este construit pe ºasiul sistemului antiae-

rian SA-4 (GANEF). Are un blindaj uºor, pentru a asiguraprotecþia necesarã a echipajului ºi a minelor contra muniþieide infanterie ºi a schijelor de proiectile. Ca armament pentruautoprotecþie se întrebuinþeazã o mitralierã cal. 7,62 mmcare poate fi acþionatã din interiorul tancului. În partea dinspate se aflã douã aruncãtoare fumigene cu câte trei þevifiecare; existã ºi posibilitatea de a instala o perdea de fumprin injectare de carburant în instalaþia de evacuare agazelor. Echipamentul de rulare este format din ºapte galeþicu rulmenþi cu role ºi din role de sprijin pe fiecare parte;roþile motoare sunt amplasate în faþã iar roþile de întindere înspate. Tancul GMZ-3 este dotat ºi cu un sistem de vedere petimp de noapte, cu o instalaþie colectivã de filtrare ºi de pro-tecþie ANM, precum ºi cu o instalaþie de stingere a focului încompartimentul unde sunt amplasate motorul ºi minele.

Instalaþia de plantare a minelorInstalaþia de plantare a minelor ocupã cea mai mare parte

a tancului. În depozitele aflate pe ambele pãrþi ale axei demijloc se pot înmagazina 208 mine A.T., având o masã de 2kg/minã. Se întrebuinþeazã modelele: TM-57 cu focosulMVZ-57 (diametrul 315 mm, masa 9,5 kg, explozibilul 7,0

kg); TM-62M, cu carcasametalicã, respectiv TM-62P3, cu carcasa din maseplastice (diametrul 320 mm,masa între 9,8 ºi 10,8 kg,explozibilul între 7,5 ºi 8,3kg). Ca focoase, au fostîntrebuinþate tipurile MV4-62, MVP-62 ºi tipul MVN-80, care poate fi declanºatfãrã a fi atins.

Echipajul este format dintrei oameni, amplasaþi înpartea din faþã a autovehicu-lului, partea din spate fiind destinatã în exclusivitateminelor. Comandantul are la dispoziþie o mulþime demijloace pentru a planta minele exact în poziþia prevãzutã,precum ºi pentru a reþine exact poziþia acestora. Printre aces-te mijloace se numãrã o instalaþie de navigaþie, un compasgiroscopic, un telemetru, o busolã la cupola de comandã ºiun indicator automat pentru numãrul de mine plantate. Cuajutorul acestora se poate face reprezentarea câmpului demine pe o hartã.

Mecanicul-conductor, având ºi funcþia de mecanic, seaflã în partea din faþã, stânga, a autovehiculului, lângãmotor. În câmpul sãu vizual se aflã montat un indicator dedrum. Cel de-al treilea om din echipaj deserveºte instalaþiade plantare a minelor.

Înainte ca mina sã ajungã pe banda transportoare, searmeazã focosul. Plantarea minelor se poate face “descope-rit” sau “mascat”. În ultimul caz, se foloseºte un plug, carepermite plantarea pânã la o adâncime de 120 mm în teren cuvegetaþie ºi plantarea pânã la o adâncime de 500 mm înzãpadã, tancul având ºi o instalaþie de acoperire, pentru mas-care, dispusã în partea din spate. Distanþa de plantare între

mine este, la alegere, de cinci sau zece metri; ea poate fimodificatã chiar în timpul executãrii plantãrii.

Date tehnice: Echipaj - 3 persoane; capacitate de atrece peste ºanþuri - 2,5 m; capacitate de a trece peste obsta-cole verticale - 0,7 m; masã de luptã - 28,6 t; motor - dieselKaMAZ-7482; vitezã maximã: pe cãi rutiere 60 km/h, înteren - 30-35 km/h; raza de acþiune (cãi rutiere) - 500 km;înzestrare cu armament: 1 mitalierã MG PKT cal. 7,62 mmºi 2 aruncãtoare fumigene; vitezã de plantare a minelor:plantare descoperitã - 16 km/h; plantare mascatã - 6 km/h înpãmânt ºi 10 km/h în zãpadã.

Repartizarea tancului de minare GMZ-3 la unitãþi, conform planului de organizare

În cadrul forþelor armate ruseºti, la batalionul de geniu aloricãrei divizii de tancuri ºi infanterie moto existã un eºaloncu trei tancuri de minare. Cu ajutorul acestora, se poate rea-liza, în timp scurt, un baraj de mine de pânã la trei kilometrilungime, în faþa oricãrei unitãþi de tancuri în ofensivã.

Locotenent-colonel Ion PAPALEÞpapalet.ion@forter.ro

TANCUL DE MINARE GMZ-3

TTUUNNGGUUSSKKAA MM11 - SSIISSTTEEMM DDEE AAPPÃÃRRAARREE AANNTTIIAAEERRIIAANN - RRUUSSIIAA

Pagina 6

CMYK

PUNCTE DE VEDERE Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006

CMYK

- interviu cu domnul locotenent-colonel Constantin GHEORGHE, comandantul Batalionului 49 Apãrare N.B.C. -

În concordanþã cu prevederile calendarului Tradiþiilor Mi-litare ºi Educaþiei Civice, la 15 mai, se marcheazã, potrivit speci-ficului ºi posibilitãþilor fiecãrei structuri militare, ziua ApãrãriiN.B.C. sau a chimiºtilor militari, cum mai suntem cunoscuþi noi,chimiºtii armatei române.

Chimist fiind, aflându-mã în misiune, în garnizoana Piteºti,cam pe la mijlocul acestei primãveri nãbãdãioase, nu am pututrata ocazia de a-mi vizita colegii de armã din subordinea C.1 A.Trt., respectiv, personalul din B. 49 Ap. N.B.C., la ei acasã ºi,mai ales, de a-l revedea pe vechiul meu coleg de ºcoalã militarãºi de academie, locotenent-colonelul Constantin GHEORGHE,comandantul acestei unitãþi.

Nu era prima oarã când poposeam cu diferite treburi prinunitatea chimiºtilor argeºeni, aºa încât, am fost încântat sã vãd ocazarmã ieºitã cu bine din iarnã ºi relativ reabilitatã dupã ploilediluviene din vara ºi toamna anului trecut, când a fost transfor-matã într-un adevãrat ºenal navigabil.

Nu era nici prima oarã când îi vedeam pe chimiºtii Corpului1 la locul lor de muncã, dar am constatat cu plãcere cã au rãmasaceiaºi oameni serioºi, cu dragoste de arma ºi meseria ce le asi-gurã o existenþã sigurã ºi stabilã, cel puþin cât pericolul armelorde nimicire în masã ºi al catastrofelor, mai mult sau mai puþinnaturale, sunt în topul grijilor mondiale.

Aºa dupã cum vã spuneam, l-am regãsit la „cârma” acestuibatalion special pe comandantul acestuia, locotenent-colonelConstantin GHEORGHE. Mândru de oamenii din subordine, decazarma sa, de modul cum structurile de diferite specialitãþi, dela celebrul Pluton de Apãrare N.B.C., de valoare euro-atlanticã ºipânã la, mai modesta subunitate logisticã, se afirmã pe plannaþional ºi european.

Mi-a arãtat cazarma sub florile de cireº. Mi-a prezentat par-cul auto, refãcut ºi adaptat nevoilor deosebitelor autospecialechimice. Am asistat la o parte din procesul de verificare trimes-trialã a mac-ilor, constatând dorinþa acestora de a face faþã ce-rinþelor unei activitãþi deloc obiºnuite pentru un militar. Dar,parcã militarii au fãcut ceva obiºnuit vreodatã...!

- Aºadar, domnule lt.col. cu ce noutãþi se poate prezentaunitatea dumneavoastrã în preajma Zilei Apãrãrii N.B.C. –2006?

- Lt.col. C. Gheorghe: V-am prevenit cã nu ne lãudãm, dar nupot trece cu vederea participarea unui pluton de decontaminareradiologicã, bacteriologicã ºi chimicã din compunerea batalionu-lui la exerciþiul multinaþional „Golden Mask 06”, din Germania.

- ªi de actualitate. Detaliaþi, vã rog.- C-G.: Exerciþiul a avut loc în perioada 19.03 – 11.04.2006.

Nu a fost un lucru chiar comod, numai ºi prin prisma deplasãriipe calea feratã din România în Germania, ºtiind cât de greu sepoate ajunge, numai din Piteºti la Cincu, dar pânã în centrulEuropei... În baza angajamentelor asumate de þara noastrã, ca statmembru NATO, subunitatea a fost nominalizatã ca parte inte-grantã a Batalionului Multinaþional de Apãrare CBRN, subcomanda Germaniei, desemnatã naþiune lider.

În cadrul acestuia, independent sau împreunã cu alte sub-unitãþi de profil din þãri participante la exerciþiu, plutonul a exe-cutat misiuni de specialitate în sprijinul Forþei de RãspunsNATO.

Plutonul, comandat de locotenentul Dãnuþ PESCARIU, dupãce a fost evaluat ºi certificat naþional, acum a participat la etapade pregãtire ºi evaluare multinaþionalã, trecând examenul curezultate corespunzãtoare standardelor euro-atlantice. Dar,despre experienþa dobânditã din toate punctele de vedere, amtrasat sarcinã subordonaþilor mei sã facã un studiu ce va sta labaza operaþionalizãrii viitoare a celorlalte subunitãþi de profil.

- La nivelul anului 2006, sarcinile în domeniul apãrãriiN.B.C. sunt clasice, dar cu o notã de specificitate contempo-ranã. De altfel, de la evenimentul de la Cernobâl, de acum 20de ani, mãsurile în domeniu, fie cã au convenit sau nu, aucãpãtat o importanþã tot mai mare. Poate din acest punct devedere trupele de apãrare N.B.C. au fost pãstrate ºi chiar dez-voltate. Sigur, dumneavoastrã acþionaþi cu perspectiva viitoru-lui care nu poate fi conceput fãrã contribuþia acestor forþe spe-ciale. Care ar fi, în aceastã viziune, scopurile activitãþilorviitoare ale batalionului?

- C.G.: În general, nu se poate acþiona fãrã scopuri precise ºi,cu atât mai mult, în domeniul nostru. Nu ne poate garanta nimenicã nu mai poate apãrea un nou Cernobâl. Se spune cã a maiscãzut cursa înarmãrilor nucleare. Oare?

Nu cred cã în zadar se strãduiesc nord-coreenii, pachis-tanezii, iranienii sã-ºi dezvolte industria nuclearã. Prin urmare,nu ne dã nimeni dreptul sã nu ne pregãtim pentru ceea ce am fostcreaþi. De aceea, ne-am stabilit trei scopuri de bazã, rezonabile ºicredibile: operaþionalizarea cadrului de batalion; menþinereastãrii de operaþionalizare a primului pluton de apãrare N.B.C.;crearea ºi operaþionalizarea unui pluton de decontaminare

R.B.C. din compunerea unui grup de luptã multinaþional în zonanoastrã de dislocare.

- Corespunzãtor acestor scopuri pe ce doriþi sã vã axaþi con-cret?

- C.G.: Noi nu trebuie sã fim neapãrat originali, fiindcã înacest domeniu existã suficientã experienþã. Trebuie doar sã fimconsecvenþi cu noi înºine ºi sã avem în vedere: îmbunãtãþireacomunicãrii specifice prin creºterea capacitãþii lingvistice,insistând pe studiul individual ºi participarea la cursuri: nu poþiface parte dintr-o structurã naþionalã, dacã nu poþi comunica uºorºi sigur. Mai trebuie sã nu neglijãm nici cum educaþia fizicã mi-litarã, dar ºi sportivã, generalã. Numai cine nu a lucrat ca servantla o autospecialã de decontaminare, timp de 3-4 ore în atmosferãcontaminatã, nu ºtie ce pregãtire fizicã de excepþie se impuneunui chimist militar... Aceste douã direcþii nu pot fi utilizate,oricâtã englezã ai ºti ºi cât de bun atlet ai fi, fãrã o pregãtire pro-fesionalã de excepþie, dar ºi contemporanã. Domnule, a trecuttimpul radiometrelor de pe vremea Hiroºimei. Au dispãrutarhaicele autospeciale de tip ZIL. Substanþele de decontaminaresunt la a cincea generaþie. În plus, sã fim sinceri, nu plouã chiar-cu substanþe toxice ºi nici cu bombe atomice, dar o explozie detipul celei de la o fabricã de medicamente din India unde aumurit peste 2000 de oameni, dacã ne gãseºte nepregãtiþi, maibine ne apucãm de altceva.

- ªi, sunteþi pregãtiþi?- C.G.: Sigur. De altfel, verificãrile au dovedit aceasta. Nu

putem însã garanta cã toate scenariile noastre din timp deacalmie N.B.C. se vor potrivi cu realul din timp de crizã. Deaceea, studiem, ne antrenãm în poligonul Centrului de excelenþãdin domeniul apãrãrii N.B.C. de la Câmpulung Muscel, par-ticipãm la exerciþiile multinaþionale. Testãm noi categorii detehnicã de luptã.

- Aveþi ce vã trebuie pentru a vã îndeplini menirea?- C.G.: În mare, da. La ora actualã suntem funcþionali con-

form sarcinilor de moment, cu ceea ce ni s-a pus la dispoziþie. Cãar mai trebui multe, asta e altceva. Din pãcate, înzestrarea uneisimple companii de apãrare N.B.C. presupune costuri enorme ºi,de aceea, nici un stat din NATO nu-ºi permite sã constituie struc-turi de apãrare N.B.C. mamut.

- Sunteþi optimist. Dar ºi realist?- C.G.: Eu nu mai visez demult ºi nu pot sã-mi las nici sub-

ordonaþii, pradã unei stãri de visare. Cu ce avem, cu experienþanoastrã ºi, mai ales, cu încrederea cã suntem cei mai buni, neasumãm responsabilitatea unei meserii bune la acalmie, darnimicitoare la crizã.

- Evident cã, dacã ne-am propune, am putea continua dis-cuþia noastrã. De aceea, vã dau dreptul la ultima replicã, nuînainte de a vã mulþumi pentru ospitalitate ºi de a vã felicita cuprilejul armei din care facem parte.

- C.G.: Vã mulþumesc pentru urãri. La rândul meu doresc sãadresez tuturor chimiºtilor din Corpul 1 Armatã Teritorial ºi dinîntreaga armatã cele mai bune gânduri de la un bãtrân chimist, cusperanþa cã vor þine sus stindardul armei care ne-a consacrat, camilitari. La bunã auzire!

A consemnat, colonel ªtefan MITINCU

Tehnologia de vârf ne dominã pe toateplanurile. Voinþã sã ai ºi îþi vezi prietenulde la mii de kilometri. Apeºi o tastaturã,roteºti un disc ºi transmiþi, pe caleacristalelor lichide sau a tuburilor electro-nice, gânduri. Am renunþat la hârtie ºicreion. Refuzãm sã ne întoarcem la ceea ceºtiam. Modelele vechi ne supãrã. Noul aintrat în casa noastrã. Am avut în obiec-tivul documentãrii sã fac un sondaj. Pe otemã simplã ºi interesantã. Cine mai scriescrisori? Nu de naturã instituþionalã. Acelerãvaºe, epistole pe care arãtãm caruselulamintirilor ºi vorbim despre clipele carene-au marcat destinele. Pe agenda dereporter s-au conturat concluzii care meritãatenþie. Din patruzeci de subiecþi, doar doiau fost nostalgici faþã de plic, timbre ºiapelativele „dragã, dragi, prea iubiþiloretc”. Interesant mi s-a pãrut altceva. De ces-a renunþat la gestul de frumuseþe moralã,gestul de a mai scrie scrisori? Poate cã nuavem cui scrie. Poate refuzãm sã ne-antrenãm creierul. Studii recente aratã cãantrenamentul cerebral previne complicaþi-

ile de naturã medicalã. Mã întreb, dacã esteatât de incomod, ca, pentru câteva clipe, sãte aºezi în faþa unei foi albe ºi sã o descânþicu versuri, ori cu fraze care ar impresionapânã ºi pe zeiþele castitãþii? Efortul de agândi conþinutul unei scrisori înseamnãfãrâma de adevãr. Pe care l-am câºtigat cumulte sacrificii. Foaia de scrisoare aratãfelul în care comunicãm. Arta comunicãriinoastre sensibilizeazã conºtiinþe. Textulepistolar este încã în actualitate ºi în pre-ocupãrile scriitorilor. Manuscrisele deodinioarã au avut simbolurile creativitãþii.Din care, astãzi, câºtigãm liniºtea spiri-tualã, frumuseþea interpretãrii ºi confortulmaterial. Câteva rânduri puse pe oscrisoare înseamnã investiþii. De care artrebui sã ne bucurãm. Din cauzã cã ima-ginile nãscute din cuvinte spun ceva. Spundespre viitor, care se construieºte, dar se ºiviseazã. Altfel, frumuseþea ºlagãrului: „Sã-mi dai scrisorile înapoi / sau sã te gândeºtidin când în când la mine!” ar deveni com-promisã de umbra melancoliei care urcãprea devreme pe chipurile noastre. (C.D.)

Cine mai scrie scrisori?

1155 mmaaii - ZZiiuuaa aappããrrããrriiii NN..BB..CC..

AAmm îînnttââllnnii tt cchhiimmiiººtt ii îîmmppll iinnii þþ ii

Cultura virtualãO carte se citeºte pentru a fi þinutã minte, un ziar se citeºte pentru a fi

uitat, iar un disc se ascultã tot pentru a se uita. Recunoaºtem, uneori, cã nicimãcar o carte nu mai avem timp sã citim. Producþia de carte nu este spon-sorizatã, iar preþurile sunt sub posibilitãþile noastre financiare. Ar mai ficeva. Internetul. Aºezarea pe virtual a unor informaþii, date, nume, ilustraþiine scuteºte de efortul fizic ºi intelectual. Mânuirea unor taste ne devine sufi-cientã pentru a primi în frontul vizual varianta cu lectura preferatã. Nusimþim pulsul autorului, nu vedem punctele de vedere ale criticilor ºi nusimþim cu propriile emoþii mesajele proiectate prin discursuri. Prin lecturã,culegem un beneficiu cultural ºi unul social. Contactul cu cartea este ocomunicare inteligentã cu sensibilitãþile celorlalþi. Cultura virtualã eliminãefortul, care este legea vieþii sociale. Originalul pentru studiu ºi lecturã neîndepãrteazã de la semnul uitãrii. Modelul de comunicare se completeazã cupiesele care trebuie, la fel ca într-un joc de scrable. Cultura nu înseamnã doarlecturã ºi comentariu. Muzica, istoria, matematica, arheologia, filozofia ºitoate celelalte ºtiinþe dau nota culturii. Spunea cineva, cã, prin culturã, iden-tificãm o necesitate a necesitãþilor. Avem tendinþa sã acordãm girul culturiidoar ºtiinþelor umaniste sau celor exacte. În univers, totul este culturã. TudorVianu susþinea într-una din temele sale filozofice: „adun faptele cu grijã ºicu sârg, poate o fi o sutã sau o mie, ºi vreau sã fac din ele armonie”. Capa-citatea de a selecta informaþiile din multiple surse nu este la îndemâna oricui,ci doar a celui care preferã creativitatea ºi înþelege cã sub iscãlitura oricãreipersonalitãþi se aflã munca. În faþa culturiii virtuale, vom pierde ºtiinþa de arelaþiona, voinþa de a ne cunoaºte ºi dorinþa de a comunica.

Maior Dãnuþ CÃLDÃRARU

CMYK

REPERE ÎN COTIDIANCurierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006 Pagina 7

CMYK

De mai multe sãptãmâni, locuitorii comunelor Spanþov,Chiselet ºi Mânãstirea din judeþul Cãlãraºi au trecut prinurgia ce s-a abãtut asupra lor, odatã cu revãrsarea apelorDunãrii. Aproximativ 300 de militari din Batalionul 2 I.„CÃLUGÃRENI”, 495 Infanterie ºi 96 Geniu ºi peste 50 demijloace tehnice de diferite tipuri au executat, începând dinnoaptea de 23 spre 24 aprilie, misiuni de intervenþie în folo-sul populaþiei afectate de inundaþii.

Dupã intervenþia militarilor pentru evacuarea populaþieisinistrate, a bunurilor acestora, cazarea în taberele ridicate,precum ºi dupã consolidarea, ridicarea, dupã caz, a digurilor,revãrsãri ºi inundãri controlate, situaþia generalãîn dreptul localitãþilor amintite era stabilizatã.

ªi aici, marea „Dunãre, drum fãrã pulbere”,a lovit hoþeºte, noaptea, rãpindu-le de acumînainte liniºtea sãtenilor.

M-am deplasat în zona sinistratã cu unARO, împreunã cu mr. Luigi COJOCARU, caremi-a prezentat pe parcurs o situaþie a intervenþi-ilor realizate de infanteriºtii bucureºteni. Laieºirea din Olteniþa cãtre Cãlãraºi, atenþia ne-afost atrasã de un grup de muncitori ai unei între-prinderi care protejau cu saci cu nisip gardurileºi clãdirile din incintã. De-a lungul ºoselei, pemargini, erau aºezate din loc în loc zeci degrãmezi de saci cu nisip. Am trecut prin loca-litãþile Spanþov, Chiselet ºi Mânãstirea, apoi amrevenit în Ulmeni. Dincolo de ºosea, în zonamai ridicatã ºi unde apa nu ajunsese, localniciiîºi vedeau liniºtiþi de treburi. Unii îºi aranjaugrãdinile pline de lalele înflorite, alþii, pe lapoartã discutau, probabil, despre starea vremii ºi chiardespre evoluþia situaþiei. ªi la magazinele sãteºti, cu meseroºii ºi umbreluþe colorate se purtau discuþii. Mai mulþi bãr-baþi, apþi de muncã, discutau aprins despre fotbal, potolindu-ºi setea cu bere rece. (Apã este destulã). Cu toþii ºtiu de mil-itarii noºtri ºi ne-au indicat cu precizie locul în care trebuiesã-i gãsim. „Dupã a treia uliþã, în dreapta, cãtre fosteleorezãrii. Acolo muncesc. Sunt bãieþi buni ºi suntem mulþu-miþi de ei”.

Dupã nopþile albe pe care le-au petrecut alãturi de cama-razi - jandarmi ºi pompieri - la evacuãri, ridicãri de diguri ºiconsolidãri, infanteriºtii reveniþi de la construcþia unui dig deprotecþie de aproximativ 3 km pe comunicaþia Olteniþa –Cãlãraºi ºi-au mutat efortul pe digul cu numãrul 422 dindreptul localitãþii Ulmeni. Acesta urma sã constituie unultim aliniament de apãrare pe frontul apelor, înainte deOlteniþa. Dupã indicaþiile preþioase ale localnicilor am gãsituºor locul de dispunere a ostaºilor. Din locul în care ne aflamterenul se vedea ca în palmã. Era o organizare de ºantier.Nimic nu era aºezat la întâmplare. Erau amenajate platformepentru mijloacele tehnice, depozite cu materiale tehnice ºinisip, platforme intermediare cu saci cu nisip, maºini ºicamioane, excavatoare.

În apropierea noastrã se aflã platforma principalã deaprovizionare. Camioane mari, basculeazã tone de nisip. Înmii de saci, 50 de infanteriºti încarcã nisipul ºi îl carã încamioane ale armatei sau ale jandarmeriei, pentru a fi trans-portat pe digul fostei orezãrii. La o distanþã apreciabilã deacest loc, pe o altã platformã, alþi infanteriºti ºi jandarmipregãtesc fascine ºi þãruºi pentru consolidarea digului. Acolose aflã ºi douã camioane ale B. 2 I. „Cãlugãreni”, pregãtitesã intervinã cu un detaºament de 50 militari echipaþi culopeþi oriunde era nevoie. Din rândul lor, comandantuldetaºamentului, lt Adrian DIACONU constituie echipe delucru, înlocuind pe rând efectivele aflate pe dig. Lucreazãaproximativ 14 ore pe zi, uneori ºi 16 ore. Sunt transpiraþi,plini de praf, iar pe faþã li se citeºte oboseala. PlutonierulFlorin TUªER ºi o echipã de ostaºi descarcã pe o platformãapropiatã legãturi de saci, ºi câteva zeci de legãturi cufascine. Este a douãsprezecea zi de participare. În primelezile ale intervenþiei au fost sã ajute la evacuarea persoanelorºi bunurilor acestora din gospodãriile inundate. Cu greu auputut sã-i evacueze. A trebuit sã ducã muncã de lãmurire cufiecare în parte. Cel mai greu a fost cu persoanele în vârstã.Se prindeau uneori cu mâinile de tocurile de la uºi sau depereþi, plângeau ºi nu voiau sã plece. Apa le luase toatã ago-

niseala de-o viaþã. Nu lemai trebuia nimic. Aufost transportaþi întaberele din corturile ridi-cate pe înãlþimile dinapropierea localitãþilorSpanþov ºi Chiselet.Caporalul TãnaseDRAGNEA este din ziuade 24 aprilie în aceastãzonã calamitatã.

El este marcat dedimensiunea dezastruluilãsat de furia apelor.Tabloul pãrãsirii caselorde cãtre localnici l-aimpresionat, de aseme-nea. ªi-a împãrþit mân-carea cu doi copii ºi unbãtrân. Din când în când,în zilele ce au urmat,copiii îl aºteptau la capã-tul uliþei dinspre dig ºi ledãdea câte o pâine sausticla lui de apã. Îl salu-tau ostãºeºte ºi fugeau cupâinea sau sticla cu apã la

ai lor, bucuroºi cã ostaºul este prietenul lor.

Aic i se va duce l up taPe digul 422, situat perpendicular pe localitatea Ulmeni,

ºi la doar aproximativ 4 km, de Olteniþa, se fac pregãtiri pen-tru consolidarea ºi supraînãlþarea digului. Terenul de aicieste al unei foste orezãrii ºi este traversat de canale de pre-luare a apelor.

Este o situaþie de urgenþã, determinatã de crearea uneibreºe în digul de la „Tanina spre Spanþov. Acest fapt a per-mis scurgerea controlatã a apelor (la înãlþimea de apx.1,20

m) pentru egalizare.Prin lucrãrile proiectatea fi executate seurmãreºte preluareacontrolatã a apelor ºiscoaterea de sub pericola Olteniþei. Pe dig, douãechipe de specialiºtitopometriºti de laAgenþia Naþionalã deÎmbunãtãþiri Funciareefectueazã mãsurãtoripe toatã lungimea digu-lui. Se stabilesc cote ºiparametri de lucru pen-tru supraînãlþarea digu-lui ºi la subtreceri.Detaliile operaþiuniisunt stabilite pe dig, în

faþa planºelor ºi hãrþilor, în cadrul unui briefing operativ lacare participã domnul gl.bg. Liviu-Viorel NEMEª – prim-adjunct al Inspectoratului General pentru Situaþii deUrgenþã, lt.col. Adrian BÃBÃLÃU, locþiitorul comandantu-lui Bg. 34, ºeful grupei de coordonare a activitãþilor de inter-venþie la inundaþii în jud. Cãlãraºi, comandanþii B.495 I ºi 96Ge.

Sunt expuse pe scurt principalele acþi-uni executate ºi cele în curs de desfãºurare.Se ascultã propunerile ºi se precizeazãnivelul asigurãrii cu materialele de inter-venþie ºi mijloacele tehnice aflate la dispo-ziþie. Se decide ca, aici, sã fie concentratefortul întregului dispozitiv pentru a stãviliapele. „Pe acest aliniament se va stabilizasituaþia. Am executat mãsurãtori topome-trice în urma cãrora, împreunã cu spe-cialiºtii, am stabilit cotele în urma cãrora sevor aduce la numitor comun cotele apelorDunãrii pentru a menþine apele pe acestaliniament”, a precizat domnul gl.bg.NEMEª.

Infanteriºtii B.2 „Cãlugãreni” lucreazãdin greu la supraînãlþarea digului. Oricemiºcare pe dig face sã se ridice praful. Ouºoarã adiere a vântului aduce miros deDunãre. La capãtul digului, din camioaneale armatei sau ale I.S.U. se descarcã saci umpluþi cu nisip.Militarii asudã abundent sub greutatea sacilor. Îi carã petaluzurile „acestui ultim aliniament”. La intrarea pe dig, ogrupã de infanteriºti carã pe umeri, pânã la un podeþ, un sulimens din folie de plastic. Îl deruleazã pe taluzul dinspreDunãre, de la bazã, pânã pe marginea superioarã a digului.Din loc în loc, militarii ºi lucrãtorii civili de la întreprinderealocalã de îmbunãtãþiri funciare, fixeazã folia cu saci cu nisip.Nimeni nu mai vorbeºte. Se lucreazã cu faþa spre Dunãre.Rar se aud comenzi. Toþi ºtiu ce au de fãcut. Se încheie oporþiune de lucru, se începe alta. Legãtura între detaºamentese þine prin staþii radio. Totul este sub control. ªi înapoiadigului, la capetele de trecere se lucreazã intens. Geniºtii fix-eazã taluzurile cu þãruºi mari din lemn ºi aºazã fascine. Totuleste îmbrãcat apoi cu folie din plastic. Dupã aproximativdouã ore de efort continuu, jumãtate din dig este supraînãlþatºi acoperit cu folie din plastic.

„Pe acest „front” se lucreazã non-stop. Pentru aceastasunt asigurate toate condiþiile necesare ducerii luptei, de la

hrãnire, servicii medicale, asigurarea mijloacelor tehnicepânã la, inclusiv, timp de odihnã necesar refacerii capacitãþiide intervenþie, a precizat lt.col. Adrian BÃBÃLÃU.

„Sprijinul suplimentar primit din partea militarilor a fostfundamental pentru evoluþia ºi stabilizarea situaþiei. Suntrezistenþi, posedã un înalt nivel de adaptare, au curaj ºi suntdeterminaþi sã ajute populaþia. Au lucrat permanent alãturide militarii I.S.U. ºi jandarmi, circa 14-16 ore. Misiunile aufost complexe ºi au necesitat schimbãri ale eforturilor de peo direcþie de intervenþie, pe alta – de la taluzat diferite porþi-uni îndiguite, la consolidãri ale altor diguri, de lasupraînãlþarea unor diguri, la plantat fascine. Pentru aceasta,le aduc mulþumiri tuturor comandanþilor ºi militarilor parti-cipanþi”.

I n te rven i þ i l a km 4 !Prin staþia radio s-a primit un mesaj de intervenþie urgen-

tã. Aproape de capãtul digului, la circa 4 km spre Dunãre, lao trecere peste diguri, apa a nãvãlit cãtre un canal. Se infil-trase pe sub digºi exista peri-colul de ruperea acelei porþi-uni din dig.S-au îmbarcatîn douãc a m i o a n e ,echipele dinrezervã. Aveaulopeþile ºi saciicu nisip deja înc a r o s e r i i l ecamioanelor .Dupã ele s-aupus în miºcaredouã excavatoare cu cupã ºi un buldozer. Un grup de munci-tori de la „Apele Române” aruncau deja pãmânt în micabreºã. Intervenþia cu mijloacele mecanizate ºi cea a militar-ilor, a fost salutarã. Dupã douã ore de efort susþinut situaþiaa fost stabilizatã ºi aici. S-au instalat echipe de supraveg-here. Pe toatã lungimea digului situaþia era sub control.

Acv i la c ruc ia tãAm pãrãsit lucrãrile de la dig, deplasându-mã în comunã.

De aici, împreunã cu colegul Luigi COJOCARU, am mers laS.M.A. Mânãstirea. Aici am gãsit staþionate pe o platformãopt autocamioane ale batalionului, constituite ca rezervã încaz de urgenþã. Tot cu acestea se executã transportul milita-rilor la, ºi de la unitate, al marmitelor ºi cazanelor cu apã.ªoferii sunt lângã maºini ºi executã mici reparaþii. Pe platouldin faþa clãdirii S.M.A.-ului, sunt instalate douã bucãtãriirulante ale filialei „Crucea Roºie” din Vrancea. DoamnaCarmen STANCA reprezentantã din partea filialei Vrancea,a spus cã misiunea de ajutor întreprinsã este fireascã, avândîn vedere faptul cã, anul trecut, judeþul lor a fost calamitat.Cu cele douã bucãtãrii rulante contribuie la asigurarea hraneicalde pentru sinistraþii cazaþi în tabere. Totodatã, echipavrânceanã de deservire va învãþa femeile din localitate sãpregãteascã hrana în acest tip de bucãtãrii care rãmân înzonã cât timp este nevoie. Pentru transportul în zonã ºipunerea în funcþiune a acestora au primit sprijin din parteacomandantului Garnizoanei Focºani. În acel moment, înbucãtãrii se pregãtea ciorbã de legume ºi orez cu carne din

conservã pentru 170 de sinistraþi. Dupã cum se ºtie deja,unde este armata, este ºi ajutor, bucãtarul detaºamentuluiB.2 I. „Cãlugãreni”, printre puþinele clipe de repaus, acordasprijin ºi consultanþã profesionistã colegilor bucãtari dinzonã. Am coborât cãtre centrul comunei lãsând în urmã pedeal, taberele în care se adãpostesc peste 1200 de sinistraþi.

Dincolo de centrul comunei Mânãstirea, spre Chiselet, îndreptul unei uliþe am fost opriþi de cetãþeanul Marin ADAM.Împreunã cu mama ºi soþia sa pregãtiserã în douã oale mari,mâncare pentru militarii noºtri. “Meritã ºi ei ceva mai multãatenþie ºi mâncare caldã, aºa cum ºtim noi sã facem. E cior-bã de pasãre ºi tocanã. Sã fie pentru vreo 40-50 de militari,cãci am lucrat cu ei în apa neagrã pânã la brâu”. Gestul ne-a impresionat. Ceva mai jos, în comunã, din vârful unuimonument ridicat în memoria eroilor cãzuþi în primul rãzboi,acvila cruciatã, cu aripile întinse cuprinde, deopotrivã,acum, militari ºi civili.

Locotenent-colonel Emanuel BÃRBULESCUbarbulescu.emanuel@forter.ro

A p ã r ã t o r i i d i g u r i l o r - U L M E N I , u l t i m u l a l i n i a m e n t

Pe 21 mai, Biserica îi prãznuieºte pe Constantin ºi Elena,sfinþii împãraþi care au fost socotiþi „întocmai ca apostolii”.Dupã instituirea primei tetrarhii în anul 293, ConstantiusChlorus a devenit cezar al Occidentului la curtea lui Diocliþian.Comandant al legiunilor romane din Britania, de pe Dunãre ºi depe Rin, el credea, fãrã a fi creºtin, într-un Dumnezeu unic. S-astins din viaþã tânãr, pe 25 iulie 306, la Eboracum în Britania.Înainte de a muri ºi-a chemat fiul, încredinþându-i provinciileapusene ale imperiului. Sfântul Constantin a fost fiul generalu-lui Chlorus ºi al Elenei, nãscut la Naissus în jurul anului 280.Acesta este proclamat împãrat de armatã ºi trimis la Roma pen-tru recunoaºtere. Ca urmare a conflictului dintre Maximian Daiaºi Liciniu, ceilalþi doi împãraþi Maxeuþiu ºi Constantin devininamici. Trupele lui Maxeuþiu au fost înfrânte la Turin în Verona,dar lupta decisivã s-a dat la Podul Vulturului, lângã Tibru, înoctombrie 312.

Înaintea luptei a vãzut pe cer o cruce luminoasã, înconjuratãde cuvintele: „in hoc signo vinceus” (prin acest semn veiînvinge”). El a pus crucea pe steagurile armatei sale ºi, cu numai20.000 de soldaþi, i-a învins pe cei 150.000 ai lui Maxeuþiu cares-a înecat în Tibru.

Împãratul Constantin a intrat triumfãtor în Roma ºi, în 313,împreunã cu Liciniu, a emis „Edictul de la Milano” prin care segaranta libertate bisericii creºtine.

Liciniu a dezlãnþuit iar prigoana ºi a fost învins de Constan-tin la Chrysopolis, la 18 septembrie 324. Rãmânând singur laconducerea Imperiului Roman, Constantin a declanºat o serie dereforme sociale, administrative ºi juridice bazate pe principiicreºtine.

Alãturi de mama sa, a ridicat numeroase lãcaºuri de cult ºi,la 11 mai 330, a inaugurat oraºul Constantinopol, noua capitalã

a Imperiului. În 325a participat la Si-nodul I Ecumenic dela Niceea ºi a fostbotezat de episcopulde Nicomidia înanul 337, puþinînainte de moarteasa, la 21 mai.

A fost îngropatîn Biserica SfinþiiApostoli din Con-stantinopol alãturide mama sa, Elenacare încã dincopilãrie s-a ocupatde educaþia lui reli-gioasã, susþinându-lulterior în toateeforturile sale. Elena, în tinereþe a mers pe câmpul de luptã alã-turi de soþul ei ºi a primit „Virtutea militarã”. A eliberat sclaviiºi a limitat luxul de la curte. A zidit biserici ºi a sãpat în dealulGolgotei scoþând la luminã Sfânta Cruce.

Trecuþi în rândul sfinþilor, cei doi au devenit protectorii mul-tor oraºe, lor fiindu-le închinatã ºi Catedrala Patriarhalã dinBucureºti.

Tuturor celor care poartã numele Sfinþilor Constantin ºiElena, redacþia le ureazã, La mulþi ani!

Locotenent-colonelIon PAPALEÞ

Aproape la sfârºit de Fãurar, pe 21mai în 1880, primea botezul creºtinesc ºiprezicerea de poet al universului spiri-tual Ionel Teodorescu, devenit TudorArghezi, dupã denumirea latineascã arâului Argeº, Argesis. Cultura universalãde invidiat, dar ºi ºtiinþa de a înþelegecuvintele ºi sensurile limbii române, l-aufãcut cunoscut în peisajul publicistic,încã de tânãr. „Biletele de papagal”, oprimã revistã de arhitecturã pur literarã aadunat pe foile tipãrite creaþii al cãrorstatut se ridicã la pretenþiile de patrimo-niu naþional. Tudor Arghezi a cochetat cufilologia, cu ºtiinþele juridice, cu pu-blicistica, nelipsindu-i atitudinile ºi com-portamentele de fin intelectual ºi obser-vator al spectrului social. A ºtiut sã-ºipunã pe tipar metaforele ºi epitetele uneilumi pe care Leibniz, matematicianul ºifilozoful german, o vedea ca pe „o exte-riorizare a monadelor”. Volumul „1907”a strâns între copertele sale realitãþileistoriei noastre naþionale. Într-un comen-tariu dat publicitãþii, fãcea într-un stilinconfundabil aprecierea propriului ta-lent cu o invitaþie de maniera „Vedeþi-micuvintele, înseamnã limbaj. Vedeþi-misensurile, înseamnã literaturã!”. Viziu-nile sale puþin conforme discursurilordespre viaþã ale celor din ierarhia vremii,l-au costat câþiva ani de detenþie, fãrãsã-i afecteze în vreun fel proprietatea

limbii. A scris o poezie de mãreþia unuifluviu american. Semioticienii special-izaþi pe critica de tip arghezian recunoscadagiul „când este rodul unei pasiuni, oidee supravieþuieºte tuturor vicisitu-dinilor”. Originalitatea poeticã a luiArghezi nu a anulat-o pe cea a altorcorifei într-ale prozodiilor ºi poeziilor.Arghezi a rãmas un poet al universuluispiritual, un ctitor al curajului de a spuneîn cuvinte esenþa lucrurilor ºi pe cea afaptelor. Într-una din poeziile sale, „Tes-tament”, imaginile poetice au valoaresociologicã ºi educaþionalã. „Nu-þi voilãsa drept bunuri dupã moarte / decât unnume adunat pe-o carte / ºi-n vremearãzvrãtitã care vine / de la strãbunii meipânã la tine / prin râpi ºi gropi adânci /suite de bãtrânii mei pe brânci / ºi caretânãr sã le urci te-aºteaptã / cartea mea-ifiule, o treaptã!”. Putem face o trimitere,bineînþeles, prin arcul de timp, la„Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtrefiul sãu Teodosie”, ale cãror peroraþii sestrâng în buchetul discursului despreviaþã ºi moarte – mai bine moartea, decâtruºinea de a trãi. Foarte puþini poeþi detalie au ºtiut sã punã accent pe creativi-tate ºi educaþie. Arghezi câºtigã în va-loarea conceptualã titulatura de cavaleral onoarei. Poezia „Nãscocitorul” esteproba reputaþiei în ceea ce înseamnãmunca – drept raþiune a vieþii ºi –

inteligenþa – drept unealta care îºi înfigetãiºul în miezul fierbinte al rigiditãþii.„Ai nãscocit pe încetul uneltele cu care”.Copilãria ne-a fost începutã cu poeziileale cãror silabe ºi ritmuri nu ºi-au pier-dut din valoarea spiritualã cota instruc-tivã. „Zdreanþã”, „Joc de creion” sau„Plicul” dau certitudinea cã omul, princreaþie, îºi dezvoltã entuziasmul ºiînþelege cã nu trebuie sã intre niciodatãacolo, de unde nu poate ca lesne sã iasã.Arghezi nu i-a uitat nici pe cei care auscris cu jertfa lor înþelepciunea vieþii.Cuvântul patrie are în construcþia de tiparghezian o semanticã aparte. Pentru el,unde-i bine, acolo-i patria ºi fericirea nuvine niciodatã din exteriorul nostru, cidin credinþa cã propriul cãmin, propriaþarã sunt mai mult decât aurul. Universulspiritual arghezian este uºor de sesizat ºiîn aprecierile pe care le-a fãcut colegilorde breaslã ºi cunoaºtere esteticã. În cre-dinþa sa, un scriitor este pavãzã la ceamai nobilã comoarã, limba românã, iarorice pretendent la ucenicia ei trebuie sãaibã ºtiinþa de a sensibiliza conºtiinþe.Respectându-l pe Tudor Arghezi, neonorãm poporul. Când zicem Argheziînseamnã culturã. Iar cultura este singu-ra ºcoalã de umanism. Poate unica.

MaiorDãnuþ CÃLDÃRARU

UNIVERS SPIRITUAL Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006Pagina 8

CARTEA, OCUNOAªTERE ESTETICÃ

Monahul ºi psihiatrul

Bestsellerul lui Arthur Gold-en, numãrul 1 în topurile dinEuropa ºi America, a fost vândutîn peste 4 milioane de exemplareºi tradus în peste 35 de limbi.Ecranizarea romanului poartãsemnãtura regizorului Rob Mar-shall ºi a primit, în 2006, un pre-miu Globul de Aur, 3 premiiOscar ºi 3 premii Bafta.

Ce este o gheiºã? Un obiect aldorinþei. O operã de artã înmiºcare. Un actor, un artizan, unentertainer, dupã tradiþia

japonezã. Un cliºeu cultural, imposibil de redat în cate-goriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedã,în cea mai înaltã mãsurã, rafinamentul artelor lumeºti.

Chiyo, o fatã dintr-un sat de pescari, este vândutãunei okiya pentru a fi iniþiatã în artele gheiºelor. Ritu-alurile seducþiei sunt nenumãrate, într-o lume care sesprijinã pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefepictate sau pe þeserea unei intrigi de budoar. Sayuri, penumele ei de gheiºã, ajunge sã stãpâneascã destine, sãdeþinã secrete ºi sã construiascã un imperiu al erotismu-lui ritualic.

Memoriile unei gheiºe îi dezvãluie cititorului, într-unmod captivant ºi în toate detaliile, o lume dispãrutã, deun exotism plin de rafinament. Este o carte despre rein-ventarea femeii-spectacol, care încearcã sã-i ofere omu-lui occidental de azi un rãspuns la întrebãri, asumându-ºiriscul nemiloasei demitizãri între culturi.

Cristina FRATU

CCaarrtteeaa ddiinn vviittrriinnããMMeemmoorriiiillee uunneeii gghheeiiººee

Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena

Arghezi, poetul universului spiritual

Convorbiri despre fericireAceastã carte este rodul întâlnirii a doi oameni, cu

totul diferiþi, unul fiind cãlugãr ºi celãlalt psihiatru.Primul este cufundat în singurãtatea mânãstirii, iar aldoilea în trepidanta realitate lumeascã. Amândoi, însã,îºi confruntã ideile despre omul de astãzi ºi suferinþelecare îl macinã. În centrul acestui dialog, se aflã proble-ma sensului vieþii umane, atât de greu de prins ºi de înþe-les, a dezgustului de viaþã, atât de bine exprimat înobsedanta întrebare „la ce bun?” – , o maladie modernãcare ne submineazã de atâtea ori existenþa.

ªi iatã cum, într-o lume care pãrea cã s-a rupt pentrutotdeauna de Biserica lãsatã sã se ocupe de ale sale, într-o lume în care psihanaliza este noua religie a epocii post-creºtine, psihiatrul este cel care sperã sã obþinã rãspun-suri de la cãlugãr, recunoscându-ºi parcã limitele spe-cialitãþii sale. Dintotdeauna, omul a fost preocupat desensul vieþii lui ºi a cãutat mereu calea spre fericire. Toc-mai pentru a-l ajuta, doctorul încearcã sã pãtrundã tainaomului, încearcã sã gãseascã rãspunsuri universal vala-bile întrebând un monah, de fapt, un om fericit, a cãruiexistenþã se dovedeºte a fi cu sens.

Pãrintele Amedée are 82 de ani; este bãtrân în sensulspiritual al cuvântului ºi este cãlugãr cistercian în Bric-quebec, o adevãratã manã cereascã pentru tinerii care îlcautã. Doctorul Dominique Megglé are 41 de ani, estecãsãtorit ºi tatã a ºase copii; este medic psihiatru la spi-talul militar din Toulon, preºedinte al Institutului MiltonH. Meditérranée, ºi este specialist în terapii de scurtãduratã.

Cartea are meritul de a releva cât de gravã este boalade care suferã societatea contemporanã, maladie concen-tratã în jurul întrebãrii „la ce bun?”, care nu iartã penimeni, afectând toate facultãþile spiritului ºi cauzândmoartea virtuþilor. Nu este vorba, atât despre o boalã psi-hicã, cât, de una, de naturã spiritualã. Diagnosticarea ºitratamentul ei nu þin numai de domeniul psihiatriei. Lapãrintele duhovnicesc trebuie sã caute ajutor omul cãzutpradã lacebunitei. Acesta este un lucru pe care-l înþelegefoarte bine doctorul Megglé. Rãspunsul cãlugãrului nueste nici el absolut satisfãcãtor, dar cartea este extrem deinteresantã mai ales prin întrebãrile pe care le pune. Nuprin moralã se face omul, om. Devenim umani prinunirea noastrã cu umanitatea cea îndumnezeitã a luiHristos. Harul creºtin nu este altceva decât aceastãumanitate îndumnezeitã, pe care Hristos ne-oîmpãrtãºeºte prin Duhul Sfânt, în Biserica Sa. Confor-mându-ne acestui har, devenim cu adevãrat „umani”,realizãm idealul umanului, care nu este altul decâtîndumnezeirea. Fãrã aceastã înþelegere, toate vorbelemari ºi frumoase – chiar ºi cele religioase – se dovedesclipsite de conþinut!

Dialogul oferã ºi alte multe ºi nebãnuite frumuseþi,pe care nu ne propunem nici mãcar sã le rezumãm,oferindu-i astfel cititorului plãcerea de a le descoperi ºibucuria de a le depãºi! (C.F.)

Franþa a devenit citadela iluminismului ºi spiritului univer-sal. Reprezentanþi de seamã, Voltaire în Franþa ºi Cantemir înRomânia, au formulat în doctrinele lor postulate potrivit cãro-ra, cultura e o mare ºcoalãde umanism, iar fericireaomului nu stã în libertate,ci în acceptarea datoriei.Voltaire, pe numele sãuadevãrat Francois MarieArrouett, a avut curajul sãsusþinã cã progresulsocial poate fi stimulatdoar de o societateburghezo-liberalã, inde-pendentã de tutela statuluiºi a Bisericii. Filozofia lui

Cantemir viza cã „oamenii sunt puternici prin înþelepciune, nuprin deºertãciune”, iar „în politicã, semnul mirãrii nu este sufi-cient”. De la iluminiºti, ne-a rãmas exemplul de încredere cãcine nu cade, nu se poate înãlþa.

Cultura spiritualã ºi experienþa socialã pe care le identi-ficãm în lucrãrile perene ale iluminiºtilor sunt argumentelepentru discursurile noastre de viaþã.

Cantemir susþinea: „dintre toate pierderile cea mai mareeste pierderea timpului” ºi cã „doar sacrificiile dau girul ma-rilor victorii. Alãturi de Montesquieu, Voltaire a insistat sã deaviaþã credinþei, aceea cã omul este o fiinþã de esenþã fragilã.Probabil, mai târziu, în epoca contemporanã, Arthur Rimbaudvorbea despre om cã este „o trestie firavã, dar înzestratã cu raþi-une”.

Ne-au rãmas de la iluminiºti fapte peremptorii (evidente).Educaþia, înþelegerea universului ºi probitatea moralã au avutfundamente în operele lor, astãzi, au sens în templul undepacea, adevãrul ºi inteligenþa emoþionalã îºi dau mâna pentruviitorul nostru.

MaiorDãnuþ CÃLDÃRARU

Ce ne-a rãmas de la iluminiºti?

În zilele de 10 -11 iunie 1948 a fost convocatã plenara Comite-tului Central al Partidului Muncitoresc Român, care a discutat ºiaprobat Proiectul de hotãrâre cu privire la naþionalizarea princi-palelor mijloace de producþie, iar, în ziua de 11 iunie 1948, întreorele 10:30 ºi 11:00, a avut loc ºedinþa Consiliului de Miniºtri1,care, la propunerea Partidului Muncitoresc Român, a adoptatProiectul de lege pentru naþionalizarea principalelor mijloace deproducþie, supunându-l spre deliberare ºi aprobare Marii AdunãriNaþionale, convocatã pentru aceeaºi zi.

La 11 iunie, ora 11:25, au început lucrãrile Marii AdunãriNaþionale, în cadrul cãreia Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarulgeneral al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, aprezentat expunerea de motive la Proiectul de lege pentru naþio-nalizarea principalelor mijloace de producþie, „trecerea în mâinilestatului, ca bun al poporului, a celei mai importante pãrþi dinmijloacele de producþie”. Preºedintele Consiliului de Miniºtri, dr.Petru Groza, a propus Marii Adunãri Naþionale ca, „pânã la votarealegii de naþionalizare, întreprinderile sã poatã fi ocupate dereprezentanþii clasei muncitoare, urmând ca, dupã votarea ei, sãfacã formele de preluare”2.

Dupã dezbateri, cei 400 de deputaþi prezenþi la sesiunea MariiAdunãri Naþionale au votat în unanimitate, în seara zilei de 11 iunie1948, Legea pentru naþionalizarea întreprinderilor industriale,miniere, bancare, de asigurãri ºi de transport. În total, au fostnaþionalizate 8 894 de întreprinderi, dintre care 3 560 de intereslocal. Bunurile naþionalizate au trecut în administrarea ministerelorsau a consiliilor populare locale. Din cele 8 894 de întreprinderinaþionalizate, numai 1 136 erau de interes republican3. Legeanaþionalizãrii prevedea cã statul va acorda despãgubiri proprieta-rilor ºi acþionarilor întreprinderilor naþionalizate.

Potrivit articolului 5 din lege, au fost exceptate de la naþio-nalizare întreprinderile sau partea din capitalul acestora care segãseau în proprietatea statelor care fãceau parte din Naþiunile Uniteºi care au dobândit respectivele bunuri, ca urmare a aplicãrii Trata-tului de Pace dintre România ºi Puterile Aliate ºi Asociate sau prinachitarea de cãtre România a unor obligaþii în cadrul despãgubirilorde rãzboi.

Aceste întreprinderi erau, de fapt, cunoscutele Sovromuri. Soci-etãþile româno-sovietice aveau un profit considerabil ºi, pentru a nusupãra pe sovietici, acestea nu au fost naþionalizate. La 17 ºi 19iulie 1945 au fost semnate la Bucureºti convenþiile pentru înfi-inþarea primelor societãþi mixte: Sovrompetrol ºi Sovromtransport.Alte douã, Tars ºi Sovrombanc, au fost semnate la 8 ºi, respectiv,14 august 1945. Celelalte societãþi mixte au luat fiinþã între anii1946-19524.

Pre lua rea con t ro lu lu i î n economiede cã t re sov ie t i c i

Pentru a aprofunda ºi mai mult aceastã problemã privind imix-tiunea brutalã a Uniunii Sovietice în economia româneascã, nefolosim de un raport redactat de ºeful Misiunii diplomatice ameri-cane la Bucureºti, Ronald E. Schoenfeld, în care se arãta cã prelu-area de cãtre sovietici a controlului în economie „era evidentã”.

Cele 13 sovromuri conduse de directori generali sovietici, con-trolau o bunã parte din industriile extractivã (petrol, gaze, cãrbune),grea, chimicã ºi navalã, precum ºi exploatarea lemnului, con-strucþiile, transporturile altele decât calea feratã ºi distribuþiafilmelor în România. Nu se poate preciza cu exactitate numãrulcadrelor de conducere sovietice aflate în fruntea savromurilor, darse estimeazã cã numãrul acestora se ridica la câteva mii de per-soane, incluzându-i ºi pe membri de familie.

Potrivit datelor furnizate de recensãmântul industriei, efectuatla 31 octombrie 19485, sectorul de stat a devenit atotcuprinzãtor înindustriile: metalurgicã, a cimentului, celulozei ºi hârtiei, în indus-tria minierã, în transporturi, ºantiere navale, asigurãri etc. Sectorulde stat cuprindea un efectiv de 877.711 persoane ocupate dintotalul de 1.162.709 persoane salariate.

Recensãmântul a constatat, totodatã, existenþa a 193 de so-cietãþi mixte sovieto-române - „Sovromuri” - cuprinzând 32 016salariaþi6.

Sovromurile „puneau capãtexploatãrii strãine”

Unul dintre argumentele Partidului Muncitoresc Român înfavoarea industrializãrii a fost acela cã „punea capãt exploatãriistrãine”, exceptând de la expropriere capitalul acelor întreprinderice au fost acordate unui stat membru al Organizaþiei NaþiunilorUnite, ca rezultat al aplicãrii Tratatului de pace, ori a reparaþiilor derãzboi. Aceastã prevedere avea sã facã foarte curând din guvernulsovietic „singurul mare proprietar de capital industrial din Repu-blica Popularã Românã”. Acest lucru s-a realizat prin cunoscuteleSovromuri. În momentul naþionalizãrii acþionau deja, dupã cum am

mai arãtat, patru asemenea Sovromuri ºi anume: Sovrompetrol,Sovromtransport, Sovromlemn ºi Sovrombank. Între naþionalizareºi primul plan economic de un an s-au creat alte ºase Sovromuri:pentru gaze naturale, asigurãri, industria chimicã, industria me-talurgicã ºi tractoare. Toate se bucurau de privilegiile extraterito-rialitãþii, scutirea de cheltuieli de timbru ºi de taxe ºi toate aveaudirectori ºi controlori sovietici, atât înainte, cât ºi dupã naþion-alizare. Veniturile ºi capitalurile nu erau atinse de nici un fel derestricþii naþionale sau economice ºi, chiar mai mult, în cazul indus-triei petroliere, prin naþionalizare, s-a creat o relaþie ciudatã întreSovromul semicapitalist ºi restul industriei. În locul tuturor com-paniilor petroliere expropriate s-au creat douã mari întreprinderi destat, „Moldova” ºi „Muntenia”. Ele produceau 66%7 din petrolulþãrii ºi ar fi fost firesc ca Guvernul Republicii Populare Române sãacorde avantaje acestor noi întreprinderi de stat. Cele douã între-prinderi au fost lichidate la 1 septembrie 1950, fiind dupã aceeaabsorbite de Sovrompetrol.

Activitatea societãþilor mixte - Sovromurile - s-a doveditdãunãtoare pentru economia româneascã. Principiul paritãþii apor-tului de capital român ºi sovietic nu a fost respectat. În afara valoriiunor averi germane din România, Uniunea Sovieticã a contribuitefectiv, potrivit evaluãrilor autoritãþilor din România, cu utilaje învaloare de 2,9 miliarde lei8.

Nichita S. Hruºciov ºi-a amintit despre aceste Sovromuri cutotul în alt fel. El afirma în memoriile sale cã a acþionat în aju-torarea producþiei de locomotive cu aburi ºi Diesel ºi în construcþiade rafinãrii ºi uzine metalurgice. „Am ajutat noua Românie pestetot unde a avut ea nevoie, peste tot unde nu îi ajungeau forþele pro-prii, am furnizat utilaje ºi tehnicã, am trimis specialiºti ºi con-silieri.”9

Datoritã faptului cã Sovromurile scoteau de sub controlul sta-tului român ºi din sfera de cuprindere a planului naþional impor-tante domenii ale economiei naþionale ºi care, de altfel, contrave-neau principiilor relaþiilor dintre statele socialiste, acestea au trecutîn proprietatea statului român în baza unor convenþii10 speciale,încheiate în 1954. Acest lucru se datora în mare parte ºi politiciipromovate de Gheorghe Gheorghiu-Dej de a se „desprinde” deMoscova.

Nichita Sergheevici Hruºciov ne completeazã cele descrisepânã acum, prin urmãtoarea afirmaþie: „Dej, cu o oarecare furie, totrepeta, ca un blestem, Sovrum, Sovrum!” Noi am desfiinþat aseme-nea societãþi mixte în toate þãrile frãþeºti, pentru cã înþelesesem cãele erau ca niºte bãtãturi pe degetele de la picioare ºi rãneau senti-mentele naþionale, producând neînþelegeri în lagãrul nostru.”11

În concluzie, este necesar sã se sublinieze faptul cã naþio-nalizarea principalelor mijloace de producþie a fost una dintre celemai nefaste acþiuni ale partidului ºi guvernului român desfãºurateîn aceastã perioadã. În mod sistematic a fost difuzatã, prin toateformele propagandistice, pãrerea cã victoria socialismului la oraºeºi sate în România era incompatibilã cu pãstrarea proprietãþii par-ticulare.

Distrugerea proprietãþii particulare, exploatarea prin interme-diul Sovromurilor, introducerea consilierilor sovietici în toate struc-turile statului, prezenþa Armatei Roºii în România, au slãbit, atâteconomia, cât ºi celelalte ramuri, drept pentru care, nici astãzi nuputem ieºi din acest marasm.

Trecerea de la mica producþie,la marea producþie

Dupã votarea de cãtre Marea Adunare Naþionalã a Legii pentrunaþionalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare, deasigurãri ºi de transporturi, Partidul Comunist Român a conceputun amplu program de perspectivã pentru trecerea de la mica pro-ducþie, întemeiatã pe proprietatea privatã, la marea producþiesocialistã a statului ºi, implicit, pentru trecerea de la agriculturaextensivã, la agricultura intensivã. Acest program a fost elaborat dePlenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din3-5 martie 194912, fiind, ulterior, completat în funcþie de noile ce-rinþe apãrute în acest proces.

Atât Legea nr. 11913 privind naþionalizarea principalelormijloace de producþie, votatã de Marea Adunare Naþionalã la 11iunie, cât ºi programul elaborat de Plenara Comitetului Central alpartidului din 3-5 martie 1949, se înscriau exact în prevederileConstituþiei. Constituþia prevedea: „structura economico-socialã aþãrii ºi faptul cã pãmântul aparþine celor ce muncesc. Statul prote-jeazã dreptul þãranilor la muncã. El încurajeazã ºi sprijinã coopera-tivele sãteºti. Pentru a stimula dezvoltarea agriculturii, statul poatecrea întreprinderi de stat.”

A fost asigurat cadrul legal bazat pe experienþa reformei agraredin anul 1945, care arãta faptul cã þãranii ºi muncitorii beneficiaude sprijinul statului democrat popular. În cadrul proprietãþii agri-cole parcelate nu se puteau asigura condiþiile dezvoltãrii forþelor de

producþie din agriculturã, în pas cu progresul ºtiinþei ºi tehnicii.”14

Cu toate cã programul socializãrii agriculturii prevedea„principiul liberului consimþãmânt” printr-o „muncã politicã inten-sã” ºi „plinã de rãbdare” asupra „avantajelor cooperativizãrii”,frecventele referiri la experienþa sovieticã prezentate în planul teo-retic ºi de propagandã curentã, cât ºi în cel instituþional al aparatu-lui colectivizãrii, demonstrau lipsa acutã a unei motivaþii bazate pespecificul naþional, lipsa pragmatismului liderilor de partid ºi destat din þara noastrã în faþa dictatului ideologic al Uniunii Sovietice.

În mod sistematic a fost propagatã, prin formule propagandis-tice, pãrerea cã victoria socialismului la oraºe ºi sate în Româniaera incompatibilã cu pãstrarea proprietãþii particulare asuprapãmântului.

Cooperativizarea lentã s-aa datorat împotrivirii þãranului român

În România, desfãºurarea procesului de cooperativizare înetape ºi, în mod lent, la început, s-a datorat rezistenþei þãranuluiromân în faþa valului de dezmoºtenire, de rupere a legãturilor lui cumediul de convieþuire. Cu timpul, avea sã se recurgã la mãsuri durede forþare a acceptãrii intrãrii în totalitate, în formele cooperatistede organizare a muncii ºi repartiþiei în agriculturã. Aceste particu-laritãþi erau radical deosebite de alte altor þãri din lagãrul socialistunde aceastã acþiune a fost moderatã, iar, în unele situaþii, în faþaeºecului evident, ea a fost abandonatã treptat. În astfel de condiþii,în timp ce la noi s-a ajuns ca, sectorul socialist, adicã cel de stat ºicooperatist, sã cuprindã în 1962, dupã unii istorici 90,7%15, iar dupãalþii 95,5%16 din suprafaþa agricolã a þãrii, celelalte 9,3%, reprezen-tând suprafaþa ocupatã de gospodãriile þãrãneºti individuale, ceeace însemna alinierea la „modelul” sovietic, în alte þãri, în Polonia ºiIugoslavia, de exemplu, ponderea structurilor colectivizate atingeanumai 24% din suprafaþa arabilã, iar în Cehoslovacia ºi Ungarianumai 64% ºi, respectiv, 68%. Doar în Bulgaria procentul atingea92% chiar din anul 195817.

Politologia oficialã a timpului susþinea cã „þãrãnimea reprezin-tã acum o clasã omogenã a societãþii româneºti”. Aºa ºi era:deposedatã de orice proprietate asupra pãmântului, întreaga þãrã-nime devenise omogenã prin pierderea trãsãturilor esenþiale. Clasaa cãrei trãsãturã esenþialã era munca pãmântului propriu, pierzândobiectul muncii, a trecut printr-un rapid proces de transformare în„direcþia unei alienãri complete”.

Încãlcarea principiului liberului consimþãmânt prevãzut în Pro-gramul socializãrii agriculturii, „subaprecierea muncii de convin-gere” a þãrãnimii, crearea de situaþii artificiale în ceea ce priveºte„lupta de clasã”, au determinat pânã în anii 1955-1956 atitudiniextreme ale þãrãnimii faþã de cooperativizare, precum ºi marifrãmântãri la sate. Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul secretar alComitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, evidenþia cã,„în numele luptei împotriva chiaburilor, peste 80 000 de þãrani, înmajoritatea lor þãrani muncitori, au fost trimiºi în judecatã; dintreei, peste 30 000 au ºi fost judecaþi în procese publice, ceea ce aprovocat o mare frãmântare în masa de þãrani aduºi sã asiste laaceste înscenãri infame”18.

Agricultura a devenit, în acei ani, practic, o povarã pentruþãrani, datoritã constrângerilor economice excesive la care au fostsupuºi, fiind nevoiþi sã recurgã la tot felul de subterfugii, inclusiv,la furt din averea colectivã, din recolte aflate pe câmp, pentru a-ºiasigura existenþa.

Cristiana MARINNote:1 Gheorghe Gheorghiu-Dej, Articole ºi cuvântãri, Editura Politicã,

Bucureºti, 1959, p. 349.2 Ibidem.3 „Scânteia” din 13 iunie 1948.4 Adrian Pop, în Magazin Istoric nr. 4/2001, p.40-41.5 „Scânteia” din 31 octombrie 1948.6 Ibidem.7,8 Ion Alexandrescu, „Dosarele istoriei” nr. 3/1996, p. 39.9 N.S.Hruºciov, Memorii, p.63.10,11 Magazin Istoric nr. 2/1997, p.29.12 Plenara C.C. al P.R.M. din 3-5 martie 1949, Editura Partidului

Muncitoresc Român, Bucureºti, 1949, p.24.13 Monitorul Oficial nr. 133 bis din 11 iunie 1948, Legea nr. 119, pen-

tru naþionalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare de asigurãriºi de transporturi.

14 În anii 1948-1950, din suprafaþa totalã a þãrii de 23 750 000 ha,suprafaþa agricolã reprezenta 14 324 000 ha, iar suprafaþa arabilã 9 377 000ha. Statul deþinea 9 100 000 (38% din suprafaþa totalã a þãrii).

15 Victor Frunzã, op.cit.,p.418.16 Mihai Bãrbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitkins, ªerban Papa-

costea, Pompiliu Teodoru, Istoria României, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1998,p.493.

17 „Scânteia”, anul XXXII, nr. 5247, luni, 4 noiembrie 1962, p.2-4.18 Gheorghe Gheorghiu-Dej, Articole ºi cuvântãri, 1961-1962, Editu-

ra Politicã, 1962, p. 206-207.

LECÞIA DE ISTORIECurierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006 Pagina 9

La 27 mai, se împlinesc 406 ani de când Mihai Pãtraºcu, zisViteazu, a creat edificiul naþional, prin unirea celor trei þãriromâneºti, Moldova, Valahia ºi Transilvania. Domnitorulmuntean a fost un destin pentru a crea un edificiu naþional,unirea, fãrã de care libertatea ºi puterea politicã ar deveni doarsimple cuvinte puse din snobism pe pagina de istorie militarãnaþionalã. Principele Valahiei a fost recunoscut de cãtresuveranii Porþii în 1595, deºi, documentele cancelarieidomneºti aveau pecetea sa încã din 1593. Temperamentulcoleric ºi experienþa politicã a munteanului cu însemnele decârmuitor nu erau pe placul sultanului. Cine ºi-ar fi dorit ca, înaceastã parte a Europei, strãbãtutã de Marea cea Mare ºi deDunãrea Traianã, sã fie înlãturatã exploatarea ºi abandonatãresursa financiarã? Regatul Poloniei, Imperiul otoman au creatstrategiile de imagine, pentru a pune bazele unui conflict deamploare. Ziua de 23 a lui august din 1595 îl gãseºte pe Mihaiîn fruntea oºtirii pentru a opri ofensiva spahiilor asiatici. Orga-

nizarea dispozitivuluiarmatei române a fostdecisã de Mihai, dupã ceºi-a consultat ajutoarele.Terenul puternic acci-dentat, presãrat cu obsta-cole ºi baraje de totfelul, i-a stopat pe turciîn iniþiativele de luptãcorp la corp. Manevrelede forþe ºi mijloace aletrupelor din subordineavalahului au asiguratsuccesul ºi victoria carea înconjurat lumea.

În cancelariile prin-cipilor Europei, se

decidea soarta românilor. Tratatele ºi discuþiile diplomaticeaveau doar o copie a realitãþii. Subtilitãþile planurilor strategicese gândeau doar în cercuri foarte restrânse. Viteazul domn ºtiacã în toate va trebui sã aibã în vedere sfârºitul. Idealul unirii erasingura lui avere pe care voia sã o lase moºtenire unui popor,unei naþiuni, care a supravieþuit vremurilor de bejenie într-unspaþiu cu iz românesc.

Anul 1600 este dãltuit pe placa de memorie a românilor.Alba Iulia devenea citadela idealului de libertate perenã. Unprinþ frumos ºi drept ne-a vorbit cu adevãratã ºtiinþã despremoralã. Despre încrederea cã doar un gând necurat trezeºtefrica. Faptele bãrbatului viteaz, jertfa de sine stau în sufletelenoastre, drept simbolurile puterii mãreþe pe care i-o atribuimdivinitãþii.

MaiorDãnuþ CÃLDÃRARU

MIHAI VITEAZU, un destin pentru edificiul naþional

ROMÂNIA ªI EUROPA POSTBELICÃ (1945-1950)NNaaþþ iioonnaall iizzaarreeaa pprriinncciippaalleelloorr mmii jj llooaaccee ddee pprroodduuccþþ iiee

MOZAIC Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006Pagina 10

Microsoft ºi Qualcomm se aliazã pentru wireless

Într-un efort de a populariza sistemul de operare Win-dows Mobile, Microsoft s-a aliat cu Qualcomm, cel de-aldoilea producãtor din lume de chipseturi wireless, pentrua porta sistemul de operare Windows Mobile pe chipse-turile Mobile Station Modem (MSM).

Rezultatul colaborãrii lorva permite producãtorilor dedispozitive sã scoatã pe piaþãproduse mai atrãgãtoare ºi maiperformante, scurtând înacelaºi timp ºi timpii de dez-voltare. “Având suport pentru Windows Mobile, chipse-turile MSM vor pãstra aceeaºi experienþã software ºipentru noua generaþie de telefoane mai mici ºi maiuºoare, cu un design mai atrãgãtor”, a declarat Dr. San-jay K. Jha, preºedintele Qualcomm CDMA.

“Clienþii noºtri vor putea sã proiecteze dispozitivemai ieftine ºi mai inovative, care beneficiazã de putereasoluþiilor noastre dual-procesor Convergence Plat-form”, a mai spus acesta.

Microsoft ºi Qualcomm integreazã ºi testeazã supor-tul pentru Windows Mobile pe chipseturile MSM seriileConvergence Platform 7XXX, ce beneficiazã de arhitec-tura dual-core cu un procesor de aplicaþii ARM11 ºi unprocesor modem ARM9. Qualcomm se aºteaptã sã oferesuport pentru Windows Mobile 5.0 pe aceste soluþii deprocesare, începând cu a doua jumãtate a anului 2006.

Apple iPod, mai puternic ca niciodatã!

iPod-ul încã dominã piaþa MP3 playerelor, având învedere faptul cã 49% dintre utilizatorii de MP3 playeredeþin gadget-ul celor de la Apple ºi, drept urmare, pro-ducãtorul îºi va menþine în continuare poziþia de lider pepiaþa de profil.

Totuºi, piaþa globalã specializatã a playerelor cumemorie flash sau hard disk (HDD) va creºte semnifica-tiv de la 140 milioane unitãþi în 2005, la 286 milioanepânã în 2010, conform studiului efectuat de firma decercetare în domeniul high-tech.

“Apple continuã sãdomine piaþa MP3 play-erelor, în special, pe ceaamericanã”, a declaratStephanie Guza, analist despecialitate. “CompetitoriiApple încã înfruntã difi-cultãþi precum memoriaflash de capacitateredusã, integrarea soft-ware-ului ºi ‘factorul cool’asociat cu Apple iPod.”

Existã totuºi o anumitã piaþã de desfacere care arputea surprinde, atât analiºtii, cât ºi producãtorii de pro-fil, având în vedere cã MP3 playerele pot fi achiziþionatela preþuri începând cu 25 $ - piaþa asiaticã! Astfel, Applear putea pierde o parte din cota sa de piaþã, dar nu uncuantum semnificativ, de vreme ce producãtorii maipuþin cunoscuþi nu pot pune la dispoziþia consumatoriloraceeaºi capacitate a componentelor de stocare (memorieflash sau HDD).

Skype lanseazã primul beta al versiunii 2.5 ºi Skypecast-urile

Skype a anunþat lansarea versiunii beta pentru Skype2.5, cea mai nouã versiune a aplicaþiei de messaging, cepermite realizarea de apeluri audio ºi video prin VoIP.

Lansarea noii versiuni vine la câteva zile dupã ceproviderul de VoIP a definitivat acordurile globale care îidau drepturi de distribuþie, sub licenþã, a sute de mii depiese muzicale sub formã de ring-tone-uri.

Noile licenþe vor permite Skype sã distribuie ring-tone-uri înregistrate de artiºtii afiliaþi ai Warner MusicGroup, acestea putând fi descãrcate de cãtre utilizatoriiSkype din StateleUnite, Marea Bri-tanie, Irlanda,Franþa, Olanda, Bel-gia ºi Polonia.

Odatã culansarea Skype 2.5beta, apar ºiSkypecast-urile, cepermit crearea degrupuri de discuþii depânã la 100 de persoane. Acestea au un moderator carepoate sã taie sonorul unui participant sau poate sã îiacorde altuia ocazia de a vorbi. Moderarea sau partici-parea la un Skypecast este gratuitã.

Niklas Zennström, CEO Skype, a declarat cã nouaaplicaþie este rezultatul feedback-ului primit de la utiliza-tori ºi cã urmãreºte sã simplifice ºi mai mult comunicaþi-ile, indiferent de locaþia vorbitorilor. “În ultima versiunea aplicaþiei Skype, i-am ascultat pe utilizatorii noºtri ºiam simplificat ºi mai mult conectarea ºi convorbiriledintre oameni”. Skype 2.5 Beta a fost certificat de cãtrecunoscãtori, ca fiind 100% CLEAN ºi este disponibilpentru toþi pe … Internet!

Cristina FRATUfratu.cristina @forter.ro

Inventatorii români medaliaþi la cea de-a 34-a ediþie a “Salonului Internaþional alInvenþiilor, Tehnicilor ºi Produselor Noi”de la Geneva – Elveþia, au fost premiaþi ºila Bucureºti. Anul acesta, ei au adus în þarã23 de medalii de aur, dintre care, ºase cumenþiune, 15 de argint, douã de bronz ºi 7premii speciale.

A devenit aproape o tradiþie ca fiecareinvenþie româneascã ce ajunge la Geneva sãfie medaliatã. Mai mult, anul acesta, faþãde anul trecut, deja s-au semnat, în Salon,douã contracte cu firme din strãinãtate.Pentru una dintre ele, o pubelã economicãpentru depozitarea reziduurilor periculoase,care asigurã o protecþie deplinã, s-a semnatun contract cu o firmã francezã. Cea de-adoua este o sursã de producere a energieicurate. “E un fel de mecanism cu zãbrelecare se pune în ape curgãtoare fiind o sursãde energie”, a explicat delegatul oficialpentru România la Geneva. Pentru aceastã

din urmã invenþie, s-a semnat un contractcu o firmã din Arabia Sauditã.

Dispozitivul pentru amortizarea undeiseismice este o altã invenþie medaliatã cuaur în acest an. Ea aparþine unui grup decercetãtori de la Universitatea PolitehnicãBucureºti ºi, în momentul de faþã, se aflã înfaza de machetã. Anton Hadar, unul dintrecercetãtorii care au lucrat la concepereaacestui dispozitiv, a declarat cã se lucreazãde trei ani laacest proiectdestinat prote-jãrii con-s t r u c þ i i l o rcivile ºi indus-triale, împotri-va undelor dis-trugãtoare alecutremurelor.Dispozi t ivulare la bazã un

sistem de arcuri cu ajutorul cãruia “con-strucþia mai suportã doar 20 % din undaseismicã”, dar el nu poate fi utilizat pentruconstrucþiile deja amenajate, a explicatHadar. Invenþia a stârnit interesul mai mul-tor companii din strãinãtate, dar nu a fostîncã brevetatã internaþional. Dupã calculelefãcute de cãtre inventatori, costurile unuiastfel de dispozitiv nu ar trebui sãdepãºeascã 10% din costul total al con-strucþiei.

Inventatorii din România sunt susþinuþifinanciar printr-un program naþional –National Invent-, în acest moment, peste100 de prototipuri fiind astfel finanþate.

IInnvveennþþiiiillee rroommâânneeººttii - ““vvâânnaattee”” ddee ccoommppaanniiiillee ssttrrããiinnee

Pe piaþa asiaticã,Pe piaþa asiaticã,totul costã ... 25$ !!!totul costã ... 25$ !!!

“Frica de a avea drobul de sare deasupra capului estemai rea decât situaþia când, chiar îþi cade în cap. Celor maimulþi oameni nu le place sã aºtepte un eveniment neplãcut ºivor ca el sã se întâmple cât mai repede”, explicã GregoryBerns, de la Departamentul de Psihiatrie ºi ªtiinte Behavio-riste, de la ªcoala de Medicinã a Universitãþii Emory.

Echipa condusã de Berns a folosit imagistica prin rezo-nanþa magneticã funcþionalã (fMRI) pentru a determina carezone din creier sunt activate de frica de un anumit lucru pre-vizibil ºi specific. Cercetãtorii au scanat creierele partici-panþilor la experiment în timp ce aceºtia primeau în picior 96de ºocuri electrice uºoare, la diferite grade de intensitate ºidupã diferite perioade de aºteptare. Fiecare dintre participanþia fost testat în prealabil pentru a-i fi determinatã intensitateamaximã a durerii la care poate rezista. Înainte de fiecare ºoc,li se spunea cât de dureros va fi acesta (ca procentaj din du-rerea maximã) ºi cât de mult trebuie sã aºtepte pânã sã-lprimeascã. Dupã procedura de scanare, li se dãdea posibili-tatea de a alege, fie sã primeascã mai multã durere, mairepede, fie mai puþinã durere - mai târziu.

Cei mai mulþi dintre cei 32 de participanþi au preferat sãgrãbeascã experimentul, chiar dacã asta însemna sãprimeascã ºocuri mai puternice, iar 28% dintre ei au consi-derat experienþa aºteptãrii, atât de neplacutã, încât au fostdispuºi sã primeascã durere mult mai mare, doar sã termineodatã.

Unde se întâmplã toatã povestea?Scanãrile cerebrale au arãtat cã activitatea creierului

legatã de fricã este localizatã în acele zone asociate durerii,mai exact, în acele zone ale reþelei durerii, corelate cu atenþia.Acest lucru înseamnã cã frica de ceva specific nu este la felde simplã precum anxietatea, emoþie care este controlatã de altezone din creier. Anxietatea se referã la o fricã vagã, fãrã o þintã pre-cisã, în timp ce, în acest caz, este vorba despre faptul de a ºti exactcã urmeazã o anumitã experienþã neplãcutã. Acest lucru poateexplica, de pildã, de ce oamenilor le displace atât de mult sãmeargã la dentist – nu este, atât durerea propriu-zisã, cât faptul dea ºti clar cã te aºteaptã durere.

Cercetãtorii au constatat cã, cei care nu au rezistat deloc aºtep-tãrii ºi care au preferat chiar o durere mult mai mare, au avut maimultã activitate cerebralã în zona specificã atenþiei ºi cã, aceastãactivitate a început mult mai devreme decât în cazul celorlalþi par-ticipanþi.

”Localizarea anatomicã a rãspunsului faþã de fricã sugereazãcã experienþa subiectivã a fricii, care, în cele din urmã, determinã

comportamentul individului, este declanºatã de atenþia faþã derãspunsul fizic aºteptat ºi nu, pur ºi simplu, de o fricã vagã sau deanxietate”, explicã Dr. Berns. “Este clar cã cei care nu au dorit sãaºtepte ºi-au concentrat atenþia asupra pãrþii corpului care urmasã primeascã ºocul. Deci, frica specificã este diferitã de anxietate.Frica asociatã cu lucruri precum procedurile medicale sau vorbi-tul în public, cu toate cã este realã, poate fi uºuratã distrãgândatenþia persoanei în timpul perioadei de aºteptare”, spune Dr.Berns. Acest lucru poate fi fãcut în multe feluri, de la meditaþie, lasport sau chiar un film. Beneficiile pot fi substanþiale, dacã con-secinþele ar fi acþiuni mai raþionale în ceea ce priveºte mersul ladoctor sau chiar, pur ºi simplu, eliminarea, pe cât posibil, a poveriipsihologice africii ºi anxi-etãþii.

Cum toþi oamenii de ºtiinþã se aflã într-o luptã acerbã cu timpulpentru o permanentã revoluþionare a tehnicii ºi ºtiinþei, doi dintreaceºtia - Nicolae-Alexandru Nicorovici, un cercetãtor român de laUniversitatea din Sydney,ºi Graeme Milton, un omde ºtiinþã american de laUniversitatea Utah, au con-struit lentila perfectã – ceacare te face invizibil!

Rezultatele incredibileale studiului au fost publi-cate în revista specializatãde ºtiinþã - “Proceedings ofthe Royal Society A: Ma-thematical, Physical andEngineering Sciences”.Descoperirea nu este cu adevãrat nouã, din moment ce fizicianul rusVictor Veselago a teoretizat, în 1967, indexul de refracþie negativ.Dar, materialele care deþineau o asemenea proprietate au fost pro-duse cu mult mai târziu de cãtre profesorii John Pendry (ImperialCollege, London) ºi David Smith (University of California, SanDiego), deschizând drumul unui nou domeniu de cercetare – meta-materialele.

Aceste materiale nu sunt naturale, ci nanostructuri create artifi-cial care, la anumite frecvenþe, prezintã o permitivitate ºi permeabi-litate negative. Remarcabil este faptul cã aceste materiale deþin unindice de refracþie negativ, fiind singurele materiale cu asemeneaproprietãþi, permiþând generarea superlentilelor.

Astfel, proprietãþile metamaterialelor nu sunt limitate de tabelullui Mendeleev, oamenii de ºtiinþã putând genera numeroase “reacþiielectromagnetice” care pot fi modificate în orice fel, conform teori-ilor electromagneticii. Cunoscute ca superlentilele, aceste lentilerevoluþionare reuºesc sã scindeze “bariera de luminã” (light’s wave-length barrier) ºi sã genereze un efect limitat doar de proprietãþilematerialelor din care sunt create.

Aceste lentile perfecte se bazeazã pe teoria lui Veselago, cel carea realizat un studiu teoretic privind aceste materiale electromagne-tice, a cãror “reacþie” la câmpurile magnetice ºi electrice este inver-sã. El le-a numit “materiale stângace”, deoarece reacþia inversã redi-recþioneazã fluxul de energie asociat razei de luminã.

Lentila care te face invizibil!

Ce se-ntâmplã în creierîn timp ce aºtepþi sã

primeºti un ºoc electric?

Paginã realizatã de Cristina FRATUfratu.cristina @forter.ro

MOZAICCurierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006 Pagina 11

The Sopranos vor mânca o pâinepe console!

Da, dragilor, Sopranos îºi iau afacerea ile-galã în spinare ºi o mutã pe tãrâmul ludic, sãfacã puþinãconcurenþãj o c u l u inãºit deA r t i º t i iElectronici.Gura auritãa celor de laTHQ a grãiturmãtoru ladevãr: “HBO au fost bãieþi finuþi ºi ne-au datSopranos în grijã. Noi promitem sã scoatem unjoc fain din el.”

Mã rog, ei promit, cã nu-i doare gura! Înprincipiu, The Sopranos - jocul - va fi o clonãde The Godfather. Intri în pielea unui mafiotîncepãtor, afli cã eºti fiul ilegitim al lui Tony(James Gandolfini - capul chel al familiei tele-vizate) ºi pricepi cã trebuie sã-i dovedeºti tãti-cului ce mafiot bun poþi fi. Mai iei o taxã de pro-tecþie, mai rupi un maxilar, mai dai de muncãcelor de la “Pardesiu de Scândurã SRL”, mai oreclamã la Pepsi Light, în fine, aþi prins ideea.

Evident, ca orice joc inspirat dintr-unfilm/serial, The Sopranos va avea personajedotate cu mutre ºi voci asemãnãtoare celor de peecran. De fapt, cred cã ãsta va fi punctul sãucentral de atracþie.

Dupã cum e obiceiul în perioada asta, detaliimai consistente vor apãrea în curând. Pânã a-tunci, vã spun cã jocul apare doar pe Xbox 360

ºi PS2 ºi închei cu o întrebare-capcanã:Audienþa de pe tãrâm american a serialului

era în picaj liber. Punem pariu cã jocul e ultimametodã de-a scoate bani din licenþa asta?

Vivendi anunþã un add-on pentru F.E.A.R.

Avem de-a face cu unul din cele mai binevãzute FPS-uri “contemporane” ºi, deci, infor-maþiile cu legãturã la acest produs sunt bi-nevenite. Nu demult, Vivendi Unilversal Gamesanunþau cã, în cursul acestei toamne, au de gândsã ne bombardeze cu un add-on pentru terifi-antul lor F.E.A.R., ºi anume, “Extraction Point”.

Deºi, mai degrabã, ne-am fi aºteptat la unsequel, bãieþii de la VU au decis cã aventuranoastrã cu Alma (a se citi “împotriva ei”) nu s-aterminat în totalitate, aºa cã, va trebui sã îiînfruntãm monºtrii, lighioanele ºi alte specia-litãþi care ne vor încânta privirea speriatã, oglin-ditã pe monitorul nostru.

Acest add-on va fi lansatnu cu mult timpdupã lansareaF.R.I.C.I.I. pec o n s o l aXbox360. Deaici, un lucrueste cert,F.E.A.R. devine un joc cu o strategie de marke-ting foarte bunã pe piaþa consumatorilor de pro-duse ludice ºi, nu mare mi-ar fi mirarea, dacãam vedea o francizã care sã se opreascã laF.E.A.R. 2008.

Colin McRae Rally ‘07 revine,pe platformele next-gen

Cu toate listele E3 zburând de colo-colo,Codies nu-ºi puteau alege un moment mai aiureapentru a anunþa Colin McRae Rally ‘07! Da,oameni buni ºi vitezomani nebuni, dupã o pauzã

de doi anide zile,designeriide laCodemas-ters s-aupus iar pet r e a b ã ,pentru ar e î n v i ac e l e b r a

serie de rally sim-uri pe platformele next-gen.De remarcat cã am spus “platforme” ºi nu “con-sole”, existând, deci, speranþe ºi pentru o versi-une (a.k.a. portare) pentru PC - cu toate cã,momentan, am gãsit doar versiunile de PS3 ºiXbox 360, cu douã imagini care vã las pe voi sãghiciþi dacã sunt sau nu din jocul propriu-zis(eu, una n-am nici cea mai vagã idee!).

Rãsfoind prin aburelile superlative dincomunicatul emis de Codemasters, aflãm cãCMR ‘07 (working title) se va extinde dincolode clasicele raliuri “point-to-point”, introducândtot felul de alte competiþii off-road. Lansarea epreconizatã pentru 2007, dar prezenþa jocului lastandul Codemasters de la E3 2006 nu a fostanunþatã cu aceastã ocazie.

Cristina FRATU

SHOWBIZZSHOWBIZZ

FIXAT

VARIANTÃ

FULAR

A ADUNA

TAINICI

TEZE!

HOLDÃ

FOI

RÃUTÃCIOASÃ

PLAFON

ÎNTÂMPLÃ-TOR

PIATÃ

NECULAI!

ACEEA(pop.)

ªASE ROMAN

A URCA

ARÃTAT

APÃ DIN CER

UNICOLOR

RESORT

DIN TIMP!

REFUGIU(fig.)

CORTEGIU! PRIMULNUMÃR

A IEªIT LAAER!

ALEE!

MORTUAEST!

UªILE!

MAREMAESTRU

A LUCIDOSIT

A APUCA

C, M, S, C, L, MAGISTRALÃ, SALARIZAT,BALONAT, ªI, PAS, IUBIT, ÞINTÃ, AA, U, E, TE, LL,TD, LEONIN, ORI, SNIT, APAN, ªTIINÞÃ, CE.

RÃSPUNSULINTEGRAMEI DIN NUMÃRUL TRECUT

1. La ce se foloseºte fructul migdalului?2. Cine este întemeietorul didacticii, alãturi de

J.A. Komenski?3. Ce este onixul?4. Cum se numeau þãranii scutiþi de plata birului

domnesc?5. Unde a murit Baiazid I, supranumit „Ful-

gerul”?6. Cine a spus: „Întreabã-te pe tine ce ai zice de

acea faptã când ar face-o altul. Astfel vei fi drept ºivei face un pas cãtre desãvârºire”?

Rãspunsurile testuluidin nr. 8 (196)

1. Fulgerul este un fenomen atmosferic ce constãîntr-o descãrcare electricã luminoasã, însoþitã de tunet,produsã între doi nori sau în interiorul unui nor.

2. Volapuk este numele unei limbi oficiale, createîn 1880 de J.M. Schleyer cu un vocabular alcãtuit, înspecial, din limbi germanice, mai ales, englezã. A avuto circulaþie mai largã pânã la începutul secolului XX.

3. Ceasul cel mai exact din Europa este cel montatîn turnul Primãriei din Copenhaga. La 600 de aniînregistreazã o eroare de o secundã.

4. Zeul chinez primordial al cerului se numea Tion-sheng. Ulterior, a devenit o personificare cereascã, ale-goricã.

5. Stetoscopul a fost inventat de chimistul francezTheophile Rene Marie Hyacinthe Laennec (1781-1826?). În felul acesta s-au pus bazele tehnicii deexplorare chimicã a cutiei toracice prin ascultaremediatã.

6. H. SANIELEVICI (cf.De la T. Maiorescu..., I,3/3).

Selecþie realizatã de locotenent-colonel Ion PAPALEÞ

papalet.ion@forter.ro

Despãrþirea de BradPitt n-a fost uºoarã, astapoate oricine sã înþe-leagã. Dar, sã mai suferica un câine (din deli-cateþe nu vom folosi fe-mininul, deºi, poate, ar fifost un pic mai potrivit),la luni bune dupã inci-dent, când eºti mare starºi pe punctul de a te cãsã-tori cu un actor talentat ºidevreme acasã, asta nu edeloc de înþeles.

Mai ales, dacã vedetaîn cauzã (Jeniffer Aniston, desigur) mai ºi încearcãdisperatã sã obþinã atenþie ºi simpatie de la niºteoameni care poate ar aprecia-o mai mult, dacã s-arocupa doar de fãcut filme, nu de declaraþii pestedeclaraþii despre Brad Pitt ºi Angelina Jolie (care, astae, chiar e de un milion de ori mai frumoasã ºi maifocoasã!!!).

Ultima gãselniþã a lui Jeniffer a fost o declaraþiecum cã ar avea mare nevoie de liniºte ºi cã segândeºte sã se mute din Hollywood, fix în statul Illi-nois. Pentru cã acolo s-a nãscut viitorul ei soþ, VinceVauhn, ºi pentru cã acolo ar fi liniºte. Actriþa a cãutato reºedinþã demnã de statutul ei ºi a gãsit o proprietatedotatã cu teren mult ºi conac în mijloc, care a aparþi-nut, pânã la începutul anilor ‘90, starului din A-Team(Echipa Fantasticã), Mr. T.

Foarte interesatã de achiziþionarea proprietãþii,Aniston s-a izbit din nou de o dramoletã: fostullocatar, musculosul Mr.T era alergic la polen, dreptcare a tãiat câþiva copaci declaraþi “monumente alenaturii” de pe proprietatea sa. Localnicii (pentru cã,evident, conacul, ca în orice film horror, este amplasatla marginea unui sãtuc!) nu mai vor de atunci sã audãde vecini de la Hollywood!

Dupã ce a fost în atenþiapresei din diverse motive,mai mult sau mai puþin ero-tice, diva adolescentã, Lind-say Lohan a decis sã-ºicureþe imaginea de “partyanimal” ºi astfel a declarat:“Nu am nici un fel derelaþie. Pur ºi simplu nu amtimp de aºa ceva.”

Dacã nu ar fi toatezvonurile (cu parfum foarteputernic de credibilitate)despre cum s-a fugãrit ea cuunul ºi cu altul, cum a fost ea vãzutã la braþul luiBruce Willis sau cum a bãut ea cocktailuri cu greculmilionar pãrãsit de Paris Hilton, poate chiar am credecã este o sfântã!

Dar aºa, ce putem deduce? Fata iese în oraº (la unsuc, la un dans) cu mai mulþi bãieþi (de fapt, bãrbaþibine ºi oameni bazaþi din Hollywood), dar nu arerelaþii serioase... sã înþelegem cã micuþa ºi zglobiaLindsay are doar aventuri de-o noapte? Sau, pur ºisimplu, nu a ºtiut ce sã spunã presei?

Pânã una, alta, fanii aºteaptã cu sufletul la gurãmai multe informaþii despre presupusa ei non-relaþiecu fostul grec al lui Paris Hilton…

Unor oameni, când sunt nervoºi sau mânioºi, levine sã se urce pe pereþi. Lui Keith Richards, înschimb, îi vine sã se urce în … palmieri! ªi, spredeosebire de cei din prima categorie, chitaristul for-maþiei Rolling Stones chiar se urcã. Însã, aceastã

întreprindere voiniceascãîi poate da dureri de cap,aºa cum s-a întâmplat decurând, când gravitaþia i-ajucat feste bãtrânelului de62 de ani.

În urma cãzãturii dintr-un palmier, Richards aajuns la un spital din NouaZeelandã cu leziuni destul

de serioase la cap. Întâmplarea a avut loc în timpulvacanþei din Fiji ºi, imediat dupã accident, chitaristula fost transportat cu avionul la un spital particular dinoraºul Suva pentru a fi oblojit numaidecât. Acumurmeazã, pentru câteva zile, un tratament la Mercy-Ascot Hospital din Auckland, unde, din fericire, nusunt palmieri, ci doar pereþi!

Cristina FRATUfratu.cristina @forter.ro

Lui Keith Richards îi vine sã se urce în palmieri

Lindsay Lohan neagã cã ar avea vreo relaþie stabilã

Jennifer Aniston vrea sãcumpere casa lui Mr.T

II tt ,, ss tt oo oo gg oo oo dd tt oo bb ee ll ii gg hh tt !!JOCURI

VVeerriiffiiccaaþþii-vvããccuunnooººttiinnþþeellee !!

DE LA LUME ADUNATE...☺☺

Doi pensionari stãteau în parc peo bancã ºi vãd o blondã. Unul din-tre ei spune:- Vezi blonda aia? Moare dupãmine! Celãlalt rãspunde:- Cum aºa? Primul pensionar:- Doar nu moare înaintea mea!

☺☺Se uitã Gheorghe peste gard ºi îlvede pe Vasile jucând tenis cuAgassi. Spre surprinderea lui,Vasile iese câºtigãtor fãrã efort. Îlîntreabã pe Vasile de când joacãel tenis, de este aºa de bun ºi aces-ta îi rãspunde cã, la lacul dinspatele casei, este o broscuþã careîþi îndeplineºte orice dorinþã, darsã aibã grijã cã este cam surdã, sãvorbeascã tare. Se duce Gheorghe la broscuþã ºi îispune cã vrea mult aur. Cândajunge acasã, constatã cã în bãtã-turã avea un taur. Se plânge lui Vasile: - Surdã tare broscuþa ta, am vrutmult aur ºi mi-a dat un taur! - Acum tu ce crezi cã eu am vrutsã fiu tare-n tenis ?

☺☺Secretara blondã cãtre patronulsãu : - Domnule director, salariul meunu este raportat la capacitãþilemele. - ªtiu, dar chiar nu te putem lãsasã mori de foame!

☺☺- Tatã, boii se însoarã?- Mai ales boii...

☺☺Un bãrbat se întoarce de la servi-ciu, se trânteºte în fotoliul sãufavorit din sufragerie, porneºtetelevizorul ºi îi spune soþiei: - Repede, adu-mi o bere înaintesã-nceapã! Nevastã-sa se uitãpuþin miratã la el, dar îi aduce obere. Tipul goleºte rapid sticla ºi spune: - Repede, adu-mi încã o bere cãstã sã-nceapã! Nervoasã, ne-vastã-sa îi aduce totuºi o bere,bombãnind. Terminã ºi berea astaºi-i spune: - Îmi aduci încã o bere? E gata-gata sã-nceapã... Nevastã-saizbucneºte: - Nesimþitule! Vii acasã, tetrânteºti în fotoliu fãrã sã dai

mãcar bunã ziua ºi aºtepþi sã te servesc, de parcã aº fisclava ta! N-ajunge cã eu sunt aia care merge laslujbã, are grijã de copii, care gãteºte, calcã ºi spalãcât e ziua de lungã? - O, la dracu’!, zise el ... a început!!!

☺☺Napoleon stãtea pe cal, la Waterloo, vede ceva în zareºi strigã: - Soldat, dã-mi luneta! La care soldatul: - Mon Dieu, vous parlez en Roumain? (F.C.)

Pagina 12

CMYK

INTERACTIV Curierul ARMATEINr. 9 (197) din 15 mai 2006

La nivelul M.Ap.N., a fost elaboratã, în faza deproiect, Legea mobilizãrii. Selectãm informaþiile deinteres din capitolul al patrulea al actului normativ.

„Asistenþa familialã la mobilizare ºi pe timp derãzboi se planificã, organizeazã ºi desfãºoarã pebaza <<Programului asistenþei familiale de cãtreCentrele Militare Judeþene, în colaborare cu ºefiistructurilor militarilor din zona de responsabili-tate>>”.

Programul de asistenþã socialã cuprinde acti-vitãþi pentru sprijinirea familiilor militarilor mobi-lizaþi: testamente, dobândiri de proprietãþi,deschideri de afaceri, scutiri de impozite, asistenþãmedicalã, asistenþã juridicã, asistenþã religioasã,asistenþã socialã, consiliere familialã, reconversiiprofesionale.

De asemenea, în garnizoanele reºedinþã de judeþ,se constituie Comitetul de sprijin al familiilor mili-tarilor mobilizaþi, condus de soþia comandantuluigarnizoanei ºi format din cinci, pânã la zece soþiisau mame ale personalului mobilizat care intervinela autoritãþile publice pentru rezolvarea pro-blemelor familiilor militarilor mobilizaþi.

Drepturile bãneºti ale personalului forþelorarmate la mobilizare ºi rãzboi se stabilesc prinHotãrârea Specialã a Guvernului României.

Potrivit Legii 132 din 1997, privind rechiziþiilede bunuri ºi prestãri de servicii în interes public, sepot procura pentru misiunile militare mijloace detransport cu diferite tracþiuni, instalaþii portuare ºidane, instalaþii ºi tehnicã de aerodrom, de comuni-caþii ºi informaticã, surse de energie.

Maior Dãnuþ CÃLDÃRARU

Proiect de LegeProiect de Lege

Vitrina cu trofee a comandantului C.1 A. Trt. s-a maiîmbogãþit cu o cupã ºi noi medalii obþinute în finala Cam-pionatului militar de judo – faza pe minister – ce a avut locîn ziua de 10 mai, a.c. în Bucureºti.

Cum era de aºteptat, printr-o serie de evoluþii foartebune, pe tatami, luptãtorii judoka ai lotului nostru au ocupatlocul întâi la categoria 66 kg, prin plt. Costel NEAGOE ºi73 kg, cap. Marian FÃCÃIERU. Tot locul întâi, însã, laegalitate cu judoka din C.4 A. Trt. ºi cel al S.M.F.A., a fostocupat de cap. Leonard STÃTULESCU, la categoria 81kilograme.

ªi la categoria 90 kg s-a înregistrat aceeaºi situaþie deegalitate, ocupantul primului loc pe podium fiind cãpitanulechipei noastre, plt. Alexandru PENA, flancat de sportivulde la C.4 A. Trt. ºi cel al S.M.F.A.

La categoria 100 kg, reprezentantul nostru plt. Maximi-lian TOMA – „uriaºul”, a ocupat treapta a doua a podiumu-lui de premiere.

Secunda de tristeþe ce i-a umbrit pe competitorii lotuluiC.1 A. Trt. a fost departajarea prin tragerea la sorþi a me-ciurilor disputate la categoria 60 kg, la care rezultateleobþinute ne-au dezavantajat.

În final, clasamentul general pe echipe s-a prezentat ast-fel: locul I - lotul de judo al C.4 A. Trt.; locul II - lotul dejudo al C.1 A. Trt.; locul III – lotul S.M.F.A.; locul IV – lotulS.M.F.N.

Locotenent-colonel Emanuel BÃRBULESCUbarbulescu.emanuel@forter.ro

La începutul acestei luni, oraºul BRNO,din Cehia, s-a transformat pentru câtevazile într-un fel de Turn Babel al studenþilormilitari din mai multe þãri europene. Încadrul sesiunii de comunicãri ºtiinþifice,aflatã la cea de-a doua ediþie, alãturi dereprezentanþii Slovaciei, Ungariei ºi Cehiei,bineînþeles, cinci studenþi români, cursanþiîn anul patru la Academia Tehnicã Militarã,au încercat sã le comunice celor interesaþinoi viziuni asupra domeniilor în care s-auspecializat.

Delegaþia românã a susþinut urmã-toarele comunicãri ºtiinþifice, grupate pesecþiuni: Optimizarea sistemelor de comu-nicaþii cu ajutorul algoritmilor genetici –student sg.maj. Roxana ALBU, care l-aavut ca îndrumãtor ºtiinþific pe prof.dr.ing.Alexandru ªERBÃNESCU; Modelareanumericã a unei vele hibrid – student ser-gent-major Rãzvan CIOBOTARU , coordo-nat de prof.dr.ing. Emil AVRAM; Meca-nisme ºi protocoale de identificare ºi auten-tificare – student sg.maj. Mãdãlina MariaMAZÎLU , îndrumatã de lt.col.conf.dr.ing.Ciprian RÃCUCIU; Consideraþii asupracompoziþiilor pirotehnice trasoare cu trasajîn IR ºi trasaj cu aprindere întârziatã – stu-dent sg.maj. Bogdan RUSÃNESCU,îndrumãtor ºtiinþific, lt.col.conf.dr.ing.Doru Adrian GOGA; Modelarea propagãriiundelor radio pentru un radar de cercetare asubsolului – student sg.maj. MihaiSTANCIU, îndrumãtor ºtiinþific

lt.col.prof.dr.ing. Ioan NICOLAESCU.Universitatea din Brno lanseazã invi-

taþii instituþiilor cu care colaboreazã ºi, înfuncþie de cum primeºte rãspuns, numaianumiþi studenþi au ºansa de a se înscrie lao astfel de sesiune de comunicãri ºtiinþifice.Fiecare student are ocazia de a-ºi pune învaloare munca pe care a depus-o, atingândastfel scopul pe care au contat organizatorii,ºi anume, acela de a prezenta în faþa unoroameni avizaþi o viziune nouã, un rezultatexcepþional obþinut în domeniul în care îºidesfãºoarã activitatea. Anul acesta, la spe-cialitatea transmisiuni, Roxana ALBU aprezentat o lucrare care are legãturã culucrarea de diplomã pe care o va susþine laterminarea Academiei, lucrarea pentru carea primit o diplomã de recunoaºtere ameritelor sale. “Am fost foarte impresio-natã, în primul rând, de frumuseþea oraºelorpe care le-am vizitat. Budapesta are unfarmec aparte, Praga pe timpul nopþii estefascinantã, iar oraºul Brno este liniºtit, cuoameni deosebiþi, ideal pentru viaþa de fa-milie. Pe tot parcursul micii noastre aven-turi, am fost ghidaþi de reprezentanþii insti-tuþiei-gazdã, cu care ne-am înþeles de mi-nune, deºi ºtiau mai mult limba rusã decâtlimba englezã. Chiar ºi aºa, au reuºit sã necaptiveze arãtându-ne cele mai frumoaselocuri, cluburi, marketuri, nelãsând, însã, lao parte istoria veche a oraºului. În timpulsesiunii de comunicãri, am cunoscut ºi stu-denþi din alte instituþii similare, pe care o sã

am plãcerea de a-i revedea pânã la sfârºitullunii, când vor veni la noi în þarã pentru oactivitate asemãnãtoare, cu o tradiþieîndelungatã, organizatã de AcademiaTehnicã Militarã.”

Existã, bineînþeles, o recunoaºtere aefortului acestor tineri pe plan local, pe planinternaþional, deoarece, este mare lucru sãprezinþi un CV în care sunt listate ºi altelucruri decât domiciliul ºi hobby-urile.Ceea ce ar trebui sã ne frapeze nu este fap-tul cã studenþii români acumuleazã diplomepe meleaguri strãine, cãci, este dejaîncetãþenitã aceastã realitate, ci faptul cãstudiul îndelungat nu a ºtirbit cu nimic dinsensibilitatea ºi percepþia esteticã, ei lãsân-du-se încã impresionaþi de feeria unei nopþiîn Praga!

Cristina FRATU fratu.cristina@forter.ro

O viitoare legea mobilizãrii

Trãim într-o lume în permanentã schimbare, pentru caretrebuie sã existe mereu capacitatea de adaptare. Armata ademonstrat cã este una din instituþiile statului aflatã în plin pro-ces de modernizare ºi restructurare ºi cã a reuºit sã-ºi îndepli-neascã sarcinile în cadrul NATO.

Cariera militarã reprezintã o opþiune viabilã ºi interesantãpentru tineri. Profesia în domeniul militar oferã un loc demuncã sigur –trebuie menþionat cã restructurarea forþelor mi-litare se apropie de final-ºi bine renumerat în comparaþie cualte locuri de muncã.

Nu pot fi ignorate perspectivele de promovare prin cursuride carierã ºi de perfecþionare, cursuri de limbi strãine, precumºi posibilitatea de a executa misiuni interne ºi externe.

Misiunile externe au demonstrat buna pregãtire a soldaþilorromâni de a executa misiuni complexe ºi în condiþii grele înteatrele de operaþii din Irak, Kosovo, Afganistan ºi Africa.

A alege cariera militarã este o provocare. Armata arenevoie de tineri cu calitãþi deosebite: seriozitate, profesiona-lism ºi disciplinã.

Cea mai importantã modalitate de a atrage tineretul sprecariera militarã ºi instituþiile militare de învãþãmânt este mass-media prin care se prezintã în mod real viaþa ºi cariera militarã.

Armata se aflã în proces de modernizare ºi transformare,astfel încât, nu putem uita de mijloacele moderne deprezentare: internetul. Cei mai mulþi tineri utilizeazã calcula-torul, aºa cã, internetul reprezintã calea cea mai sigurã de aajunge la ei.

A îndruma tinerii spre o carierã militarã nu este un lucruuºor, dar trebuie acþionat încã de la început prin contactul

direct cu viaþa militarã. Ziua Porþilor Deschise este o ocaziebunã de a vizita o unitate militarã ºi de a avea contact direct cumilitarii, de a vedea modul de viaþã ºi de lucru dintr-o unitatemilitarã.

Prezentarea corectã a avantajelor ºi riscurilor unei carieremilitare va atrage tineri capabili sã se adapteze cerinþelor dinarmatã. Acest lucru implicã un efort financiar susþinut pentru aalege oamenii doriþi ºi de a îi pãstra.

Este adevãrat cã trebuie sã existe o campanie de promovareºi de atragere a tinerilor pe plan central, dar ºi pe plan local tre-buie o campanie de prezentare a vieþii ºi carierei militare înmass-media localã : ziare, radio, emisiuni tv.

Trebuie sã avem oamenii pe care-i dorim ºi-i meritãm, dartrebuie sã ºtim cum sã-i pãstrãm!

Cristina TRANDAFIRESCU

Cariera militarã, o opþiune viabilã ºi interesantã pentru tineri

Am primit la redacþie, puþin mai târziu, e drept,„Revista Infanteriei – ediþie jubiliarã”, dedicatã zilei denaºtere a ªcolii de Tragere a Infanteriei 1906, acumCentrul de Pregãtire a Infanteriei.

La 1 aprilie 2006, Centrul de Pregãtire a Infanterieia sãrbãtorit 100 de ani de existenþã. O sutã de ani în

care, poate, maimult de jumãtatedin cadrele armateiau trecut prinaceastã instituþiecare, la început, –în 1906 – s-a numitªcoala de Tragere aInfanteriei, apoi,Centrul deInstrucþie al Infan-teriei, Curs Centralde Perfecþionare.ªcoalã de OfiþeriSuperiori, iar Cen-tru de Per-

fecþionare, Centru de Instrucþie etc. Ofiþerii de infanterieºi tancuri, mai tot timpul, îi spuneau „Academia Nord-Boholþ”.

În numãrul jubiliar au scris, despre istoria Centrului,cu dãruire ºi simþire: gl. prof. univ.dr. MirceaMUREªAN, gl.lt.dr. Ioan SORIN, col. Valericã DIA-CONU, col. Alexandru MAZILU, lt.col. GheorgheBANCIU, lt.col. Adrian HUDREA, lt.col. CornelOPRIª, lt.col. ªtefan CORDEA, mr. C-tinTÂRNOVEANU ºi mulþi alþi ofiþeri ºi subofiþeri activisau în rezervã.

Domnul col.(r) Dan IVAªCU, în articolul sãu, „Voifi mereu infanterist” face o comparaþie nemaipomenitde potrivitã ºi adevãratã, între militari ºi unele dintrepersonajele principale ale lui Jack London.

Centrului de Pregãtire a Infanteriei, precum ºi per-sonalului care-l încadreazã, le dorim sã continue cu cin-ste tradiþiile învãþãmântului militar românesc. LAMULÞI ANI!

Locotenent-colonel Ion PAPALEÞ

Studenþii militari români au conferenþiat la Brno

La 100 de aniLa 100 de anide existenþãde existenþã

JJuuddoo –– SSeeccuunnddaa ddee ttrriisstteeþþee