Parchetul Jud. Sect.5Bucuresti

Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul BUCURESCU VLAD, născut în data de 05.02.1973 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. Ciurea nr. 2-4, bl. P6 A+B, sc.B, et. 4, ap. 61, sector 2, posesor al C.I. seria RT nr. 410363, CNP 1730205424512,

În temeiul art. 222 C.pr.pen. formulez următoarea

PLÂNGERE PENALĂ

Împotriva numitei GRIGORE ISABELLE-MARGARETA, domiciliată în Bucureşti, Sos.Viilor nr. 95, bl.2, sc.6, et.7, ap.192, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.292 C.pen.

În fapt, sus-numita, cu care am fost căsătorit timp de zece ani, a depus în luna martie a.c. împotriva subsemnatului două plângeri penale, concomitent cu deschiderea a trei acţiuni în instanţă prin care urmăreşte îndepărtarea mea de fiul meu, aflat deocamdată în custodia mamei, precum şi însuşirea unor bunuri băneşti necuvenite.

În toate înscrisurile de mai sus, pe care urmează să le ataşez la prezenta plângere, Grigore Isabelle-Margareta face o mulţime de afirmaţii mincinoase, vizând inducerea în eroare a instanţei şi organelor de anchetă. Menţionez că o parte din aceste neadevăruri au fost deja probate în faţa instanţei, care a respins unul dintre cele trei dosare şi urmează să se pronunţe în viitorul apropiat asupra solicitării subsemnatului de a beneficia de prevederile legii privind exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, cu stabilirea domiciliului fiului meu la tatăl acestuia.

Fals în declaraţii – „neplata” pensiei alimentareÎn plângerea penală nr. 2223/P/2012, înregistrată la Parchetul Jud. Sect. 5,

Bucureşti, sus-numita Grigore Isabelle-Margareta afirmă în mod mincinos că nu mi-am achitat niciodată pensia de întreţinere în valoare de 250 de lei în favoarea minorului Bucurescu Horaţiu-Cristian şi as fi fortat-o sa scrie o declaratie în care se obliga sa nu depună plângere penală împotriva mea pentru neplata pensiei alimentare.

In realitate, reclamanta, disperată să capete cât mai curând statutul de femeie independentă, mi-a cerut insistent acceptarea divorţului pe cale amiabilă, pe motiv că procedura este mai rapidă, pretinzând că acceptă până şi neplata pensiei alimentare citez “numai să pleci dracului din casa mea!!!”, afirmatie făcută în faţa copilului, care atunci nu împlinise încă 4 ani. Ulterior, după ce avocata care o reprezenta la momentul respectiv a explicat ca legea românească nu permite neplata pensiei alimentare şi pe fondul veniturilor inconstante ale subsemnatului – aspect pe care il voi detalia mai jos – reclamanta a acceptat de comun acord stabilirea unei pensii alimentare în valoare de 250 de lei.

După pronunţarea divortului, reclamanta a convenit cu subsemnatul, în prezenţa avocaţilor părţilor, ca eu să achit lunar costul gradinitei copilului (contribuţia pentru hrană), în contul pensiei alimentare, urmând a investi direct şi lunar şi alte sume pentru creşterea şi educarea copilului, fără ca mama acestuia să primească efectiv banii. De asemenea, părţile am convenit deschiderea unui cont comun, la ING Bank, pentru creşterea şi educarea copilului. Această acţiune s-a materializat cu deschiderea de către subsemnatul a contului respectiv, pe care Grigore Isabelle-Margareta a refuzat ulterior să-l alimenteze în comun cu subsematul.

Încă dinainte de proces, i-am atras atenţia reclamantei că nu voi accepta să-i dau în mână bani pentru cheltuielile legate de minor, ci voi face direct aceste cheltuieli, pe baza solicitarilor sale şi eventual în prezenta sa, pentru a fi sigur că banii sunt folosiţi exclusiv în favoarea copilului şi nu în alte scopuri.

Precizez ca am propus această varianta, acceptată de faţă cu martori de reclamanta la data sus-amintită, întrucât nu am încredere în capacitatea mamei copilului de a cheltui corespunzător orice ajutor financiar în sprijinul copilului, indiferent de unde ar proveni. Precizez că reclamanta, care nu acceptă nici în prezent că pensia de întreţinere este un drept al copilului şi nu un drept al părintelui care îl creşte, este o persoană foarte cheltuitoare, materialistă şi dezordonată, caracteristici pe care le-a arătat din plin în cei 11 ani de convieţuire cu subsemnatul, timp în care mi-a reproşat constant că nu câştig suficient pentru a o întreţine.

În consecinţă, i-am propus concret ca, în afară de suma lunară pentru grădiniţă (circa 200 lei), sa îmi spună punctual ce îi trebuie copilului, după care eu să achiziţionez efectiv acel obiect/lucru, eventual în prezenţa sa, fără ca reclamanta să aibă controlul banilor respectivi.

Aceasta a fost formal de acord cu propunerea mea, dar s-a abţinut să o pună în practică până în ziua de astăzi, în contextul în care subsemnatul am fost în mod constant foarte atent cu copilul, cumpărându-i lucruri necesare, precum alimente, haine şi o multime de jucării. Fac precizarea că implicarea mea activă în creşterea şi educarea copilului meu a deranjat-o tot mai tare pe fosta mea soţie, care mi-a reproşat la un moment dat, pe un obişnuit ton ridicat, că îl răsfăţ prea tare pe fiul meu, cumpărându-i prea multe jucării şi alte lucruri. I-am replicat pe un ton calm că mama şi tatăl copilului nu trebuie să se afle în concurenţă şi că fiul meu nu cred că face discriminări pe această temă.

Din momentul destrămării familiei la solicitarea expresă a reclamantei, subsemnatul am cheltuit lunar cel puţin dublul pensiei alimentare pentru bunăstarea şi educarea copilului, fapt ce poate fi atestat prin facturi, chitanţe fiscale, fotografii, declaraţii ale martorilor, dar şi prin bunurile efective cumpărate de mine copilului, cu excepţia celor pe care mama acestuia a avut „grijă” să le arunce. Cheltuielile respective au fost şi sunt completate lunar de lecţiile de înot (vara), patinaj (iarna), iar în ultimele luni, de când copilul a început practicarea tenisului, la solicitarea mamei de a-l da la un sport, achit integral costul lecţiilor, în valoare de 150 de lei lunar. Totodată, subsemnatul am achitat costul integral al paşaportului copilului plus taxele consulare, în condiţiile în care fosta mea soţie a refuzat să contribuie financiar, pentru a mă acuza ulterior că aş fi confiscat respectivul act.

De asemenea, copilul a primit din partea subsemnatului cadouri precum o maşină electrică, trotinetă, bicicletă, role, macara de jucărie, tobe, maşinuţe, multe alte jucării specifice vârstei, o mulţime de DVD-uri cu desene animate, jocuri pe calculator, costume cu eroii preferaţi, i-am serbat ziua în ultimii trei ani, îi cumpăr constant articole de îmbrăcăminte şi îi aduc covrigi, bomboane, fructe - în condiţiile în care mama lui uită periodic să-i dea măcar un fruct pe zi - iar în week-end-urile în care îl pot lua la mine acasă am grijă să nu-i lipsească nimic, de la hrană până la confortul odihnei.

Totodată, de la pronunţarea divorţului şi până în prezent, subsemnatul am dus anual copilul la mare în Bulgaria şi Turcia, în sejururi la hoteluri de 5 stele în regim all-inclusive. Numai anul trecut, partea de bilet la mare a copilului pentru sejurul în Antalya a fost de circa 1500 de lei, cu reducerea aferentă, în timp ce mama sa îl duce într-o tabără la munte, unde cazarea este în paturi suprapuse şi subdimensionate şi de unde copilul se întoarce obosit şi slăbit.

Numai în această lună, până la data redactării prezentei plângeri penale, subsemnatul am achitat costul orelor de înot, i-am achiziţionat un ghiozdan pentru şcoală în valoare de 219,99 lei şi alte rechizite, o pereche de adidaşi de firmă, mai multe articole de îmbrăcăminte, un mp3, un fotoliu de puf pentru camera copilului, mai multe jucării şi am avut grijă de el (financiar şi nu numai) în perioada în care a stat la mine şi la părinţii mei (circa jumătate din timpul vacanţei, conform programului stabilit la divorţ). Astfel de cheltuieli au fost efectuate lunar de subsemnatul din momentul pronunţării divorţului şi până în prezent.

Precizez că niciodată în acest timp, numita Grigore Isabelle-Margareta nu m-a informat că ar dori primirea efectivă a cuantumului pensiei alimentare.

Subsemnatul am contribuit şi voi contribui cât de bine voi putea la creşterea şi educarea copilului, în limita veniturilor realizate, precum şi eventualelor ajutoare financiare din partea parintilor mei, şi sper ca prin incuviintarea exercitarii autoritatii parintesti de catre ambii parinti, aspectul legat de cuantumul contribuţiei fiecărui părinte la susţinerea copilului să fie foarte clar reglementat, astfel încât reclamanta să nu aibă acces la veniturile subsemnatului, aşa cum urmăreşte, iar sumele respective să fie utilizate exclusiv în folosul copilului.

Reclamanta a pretins în plângerea penală şi în acţiunea în instanţă că veniturile subsemnatului ar fi „foarte mari” şi că aş fi plătit cu 27 de euro/ora la un post de

televiziune (în speţă, Eurosport). În realitate, am doar un contract de colaborare în regim PFA pe perioadă determinată cu respectivul post, unde într-adevăr sunt plătit cu ora, dar în funcţie de transmisiunile pentru care sunt solicitat într-o perioada sau alta a anului. De aceea, venitul meu, supus impozitării, este unul fluctuant de la o lună la alta şi de la un an la altul, în functie de evenimentele specifice pentru care sunt solicitat (de exemplu an olimpic, an neolimpic, transmisiuni iarna mai multe, transmisiuni vara mai puţine etc). Totodată, ca orice contract, acesta se poate prelungi sau nu – cel curent este valabil până la sfârşitul anului şi nu mai include remunerarea pentru website-ul postului, unde am colaborat de asemenea – ţinând cont de criza economică şi de alţi factori ce pot influenţa statutul meu.

În atari condiţii, am agreat cu reclamanta fixarea unei pensii alimentare într-un cuantum minim care să poată fi asigurat şi cheltuit de subsemnat în mod direct pentru creşterea şi educatia copilului, până la momentul în care aş putea beneficia de prevederile legii privind exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, lege care la data pronunţării divorţului se afla la stadiul de proiect.

Indiferent de suma fixată de instanţă, subsemnatul am avut din start intenţia de a cheltui sume suplimentare în interesul copilului, în funcţie de posibilităţi, lucru care, spre mulţumirea mea, precum şi cea evidenta a copilului, s-a întâmplat până în prezent.

Consider că prin acest demers, bazat pe declaraţii mincinoase, reclamanta urmăreşte exclusiv obţinerea unui venit necuvenit din partea subsemnatului, pentru falsul motiv ca n-aş fi contribuit financiar la creşterea şi educaţia copilului. Dacă lucrurile ar sta astfel, ar fi un nonsens solicitarea mea expresă de a fi încuviinţată pe cale reconvenţionala exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, lucru pe care mi-l doresc enorm, ţinând cont de ataşamentul puternic reciproc dintre fiul meu şi mine şi de ceea ce pot să-i ofer pe toate planurile.

Fals în declaraţii – minciuni în lanţÎn afară de afirmaţia mincinoasă legată de pensia de întreţinere a copilului şi de

veniturile mele “foarte mari”, numita Grigore Isabelle-Margareta susţine o serie de neadevăruri, pe care doresc să le clarific:

- subsemnatul nu am atacat cu apel decizia privind cuantumul pensiei alimentare, ci am contestat dreptul fostei mele soţii de a-mi purta numele după divorţ, în urma refuzului acesteia de a accepta condiţiile partajului convenite anterior.

- subsemnatul nu sunt o persoană violentă şi nu i-am făcut niciun rău fostei soţii nici înainte şi nici după ce a depus plângerile penale, dimpotrivă m-am concentrat ca şi din prima zi de la divorţ pe dezvoltarea unei relaţii cât mai apropiate cu copilul meu, evitând constant scandalurile pe care numita Grigore Isabelle-Margareta încearcă să le provoace când vizitez copilul la domiciliul său. Precizez că pe această temă fosta mea soţie s-a contrazis singură în instanţă, afirmând că mama şi tatăl copilului se ceartă des în faţa acestuia, pentru a declara ulterior la interogatoriu că cei doi părinţi nu-şi vorbesc (urmează să depun o copie a acestor documente la plângerea de faţă).

- numita Grigore Isabelle-Margareta minte când afirmă că îi este „foarte teamă” de subsemnatul, în condiţiile în care are un limbaj agresiv constant vis-a-vis de persoana mea, în prezenţa copilului, efectul unei impertinenţe ce derivă din modul şi

mediul în care a fost „educată”, precum şi a „frustrării” de a mă vedea împlinit alături de o altă parteneră de viaţă după un mariaj pe care ea singură l-a distrus.

- numita Grigore Isabelle-Margareta a semnat de bună voie o declaraţie prin care se obligă să nu solicite plata efectivă a pensiei alimentare, ci să accepte contribuţia mea directă pentru creşterea şi educarea copilului, aşa cum am arătat mai sus. Actul respectiv, semnat în faţa avocatei sale din acea perioadă, alături de alte hârtii semnate de ambii soţi vizând un divorţ rapid şi pe cale amiabilă, nu a fost înregistrat la notar, mergându-se pe buna credinţă a părţilor, precum şi pe faptul că semnatura s-a dat în faţa unor martori avizaţi.

- numita Grigore Isabelle-Margareta afirmă în mod mincinos că subsemnatul plătesc „sporadic, din când în când” „sume modice la gradinita copilului” şi că aceste sume ar fi „foarte mici în comparatie cu suma ce ar fi trebuit plătită cu titlu de pensie alimentară”. Am ataşat la plângerea penală a fostei mele soţii copii ale chitanţelor emise de Grădiniţa nr. 168, reprezentând contribuţia hranei. Conform contabilei respectivei instituţii, suma s-a calculat pentru fiecare zi la care copilul a mers la gradiniţă, fiind în jurul cuantumului de 200 de lei pentru o lună completă. În lunile în care suma a coborât sub acest cuantum, copilul a fost fie bolnav, fie în vacanţă şi nu a frecventat grădiniţa.

Precizez că subsemnatul am achitat lunar şi direct costul hranei la grădiniţa copilului, cu excepţia a şase situaţii, când nu am putut ajunge la casierie în timpul programului impus şi atunci, neavând altă soluţie, i-am înmânat direct fostei mele soţii banii respectivi, rugând-o să achite ea. În aceste situaţii, banii i-au fost înmânaţi în prezenţa unui martor, în speţă actuala mea parteneră de viaţă, care a depus mărturie în acest sens în faţa instanţei în dosarul nr. 7555/300/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.

În context, numita Grigore Isabelle-Margareta, fără să mă consulte, a decis unilateral ca fiul meu să urmeze la grădiniţă mai multe multe cursuri optionale, fără a-mi solicita ajutorul financiar şi fără a mă informa care sunt respectivele cursuri, informaţie pe care nu o cunosc nici la ora actuală, după ce copilul a absolvit grădiniţa.

Fals în declaraţii – „violare de domiciliu”Cascada de declaraţii mincinoase la adresa subsemnatului a fost începută de

numita Grigore Isabelle-Margareta în plângerea penală nr. 2222/P/2012, în care mă acuză, printre altele, că aş intra „cu forţa şi în mod repetat” în locuinţa sa şi aş deveni „violent verbal şi fizic” dacă nu aş fi primit înăuntru şi că refuz să părăsesc apartamentul dacă fosta mea soţie îmi cere acest lucru. Numita Grigore Isabelle-Margareta a făcut afirmaţii asemănătoare şi în procesul intentat subsemnatului prin care vizează reducerea drastică a programului de vizitare (în fapt excluderea tatălui din viaţa copilului), respectiv dosarul nr. 7555/300/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

În realitate, aşa cum am arătat şi în întâmpinarea formulată la acţiunea fostei soţii, este un nonsens ceea ce se susţine în contextul în care nu deţin chei de la apartament, sunt nevoit să sun la interfon pentru a intra în scara blocului, iar odată ajuns la uşa apartamentului aştept să mi se deschidă, mă descalţ, mă spăl pe mâini şi abia apoi merg în camera copilului. De cele mai multe ori însă, atunci când vremea permite şi fiul meu nu este răcit, mergem direct în parc fără ca eu să mai intru în casă.

Totodată, nu am venit neanunţat niciodată la domiciliul copilului, iar dacă s-a întâmplat să-l pot lua pe fiul meu de la grădiniţă înainte de ora 17 (grădiniţa fiind lângă locuinţa sa), acest lucru s-a facut numai cu înştiinţarea prin sms a mamei sale şi acceptul acesteia. În rest, am respectat şi respect cu stricteţe programul de vizitare convenit la divorţ (intervalul orar 17-20 de luni până vineri, un week-end la două săptămâni şi două săptămâni pe lună în timpul vacanţelor luat copilul la domiciliul meu).

Numita Grigore Isabelle-Margareta a pretins în aceeaşi plângere că aş fi ameninţat că...sparg uşa şi o omor în bătaie dacă nu-mi deschide. Menţionez că uşa locuinţei fostei mele soţii este de tip metalic şi nu a putut fi spartă nici măcar de experţii firmei Beyler, după ce aceasta s-a blocat, la scurt timp de la achiziţionare, în perioada în care eram căsătorit cu reclamanta. Aceasta minte cu neruşinare şi când afirmă că îi este frică pentru ea şi pentru copil, ascunzând faptul că ea este cea violentă, folosind, aşa cum am arătat mai sus, un limbaj agresiv constant vis-a-vis de persoana mea, în prezenţa copilului, efectul unei impertinenţe ce derivă din modul şi mediul în care a fost „educată”. În plus, de fiecare dată când vizitez copilul, acesta îmi sare în braţe bucuros că mă vede, lucru care se poate proba pe viu oricând ar dori organele de anchetă.

De altfel, în dosarul sus-amintit, la insistenţele mele, fiul meu a fost audiat de instanţă şi a neutralizat probabil mai bine decât ar face-o orice jurist din lume mai multe declaraţii mincinoase ale mamei sale. Acest fapt, precum şi argumentele prezentate de subsemnatul au determinat-o pe reclamantă să-şi retragă cererea înainte ca instanţa să respingă solicitarea de a obţine pe cale de ordonanţă preşedenţială restrângerea drastică a programului meu de vizitare a minorului şi judecarea la termen a dosarului.

Ulterior, proba cu martori şi interogatoriul au creat o imagine şi mai clară pentru orice parte neutră a relelor intenţii pe care reclamanta le are la adresa mea, vizând excluderea mea din viaţa copilului şi însuşirea de bunuri materiale necuvenite. O copie după aceste documente, pe care le consider elocvente pentru susţinerea acţiunii de faţă, vor fi depuse la prezenta plângere după obţinerea de la Judecătorie.

Nerespectarea sau necunoaşterea legiiÎn plângerea penală nr. 2222/P/2012, în afara unor neadevăruri evidente la

adresa subsemnatului, numita Grigore Isabelle-Margareta demonstrează că nu cunoaşte prevederile legale din Codul Familiei, afirmând: „Eu sunt părintele căruia i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare, responsabilitatea copilului revenindu-mi în totalitate”.

În fapt, aşa cum a arătat şi instanţa la pronunţarea divorţului, conform art. 97 alin.1 Cod Fam „ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori”. Totodată, dispozitiile art. 43 Cod Fam prevăd că „parintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională”.

Afirmaţiile de mai sus scoase din contextul legii de către numita Grigore Isabelle-Margareta, arată că ea se consideră unicul părinte al copilului şi se comportă ca atare, limitându-mi în mod constant drepturile de părinte în paralel cu tentativele de a obţine de pe urma mea foloase materiale necuvenite.

Fals în declaraţii – „Ameninţare, Insultă, Calomnie”În ultima parte a plângerii penale de mai sus, numita Grigore Isabelle-Margareta

reia afirmaţiile mincinoase cum că aş fi o persoană violentă şi aş teroriza-o atât pe ea, cât şi pe copil. Precizez faptul că fosta mea soţie a venit cu astfel de minciuni şi în faţa instanţei, iar după audierea minorului, cerută în mod expres de subsemnatul, a fost pusă la punct de doamna judecătoare astfel: „Eu nu am remarcat aceste lucruri din discuţia cu copilul dvs”. La scurt timp, reclamanta şi-a retras cererea de reducere drastică prin ordonanţă preşedenţială a programului de vizitare a minorului de către tată, iar instanţa a hotărât judecarea dosarului la termen.

Detaliez mai jos punctual fiecare minciună din ultimul segment al plângerii penale de mai sus, dublată de punctul meu de vedere:

- „Fostul soţ a continuat să distrugă liniştea mea şi a copilului în toată această perioadă de după pronunţarea divorţului”.

Afirmaţia este falsă, am respectat programul de vizitare, exceptând situaţii convenite de comun acord cu mama copilului (exemplu, cazul în care m-a rugat să-l iau pe copil mai devreme de la grădiniţă, ea neputând să ajungă în timp util). În toată această perioadă am evitat orice discuţie în contradictoriu cu numita Grigore Isabelle-Margareta de faţă cu copilul, concentrându-mă pe relaţia cu fiul meu, care este foarte ataşat de mine, lucru confirmat în instanţă de martor şi de fiul meu însuşi la audierea în faţa judecătoarei. Orice comunicare cu numita Grigore Isabelle-Margareta pe teme strict legate de creşterea şi educarea fiului meu s-au făcut în scris, pe e-mail sau prin SMS.

- „Deşi fostul soţ nu respectă acest program de vizită, îl foloseşte pentru a ne distruge liniştea, telefonând zilnic să verifice dacă suntem acasă, iar dacă se întâmplă cumva să nu răspund imediat la telefonul fix, cu ocazia următoarei convorbiri proliferează ameninţări cu poliţia şi înjurături foarte murdare la adresa noastră”.

Precizez că la data pronunţării divorţului, în România nu exista legea privind aşa-numita custodie comună, legea intrând în vigoare abia în noiembrie 2011. Subsemnatul am găsit în varianta respectivă de program, cu posibilitatea de a vedea zilnic copilul, calea pe care am considerat-o optimă pentru a fi cât mai prezent în viaţa sa şi consider că timpul a demonstrat că a fost o decizie corectă şi utilă pentru relaţia dintre minor şi tatăl acestuia. Precizez că subsemnatul sunt comentator sportiv la postul de televiziune Eurosport şi am un program neregulat. Subsemnatul am fost conştient din momentul în care reclamanta a decis unilateral să destrame familia că îmi va fi foarte greu să pot vizita copilul exact conform programului de vizitare, din cauza muncii specifice desfăşurate la postul TV sus-amintit. Am vrut să mă asigur că pot vedea minorul cât mai des posibil, în funcţie de timpul meu disponibil şi nu al unui program rigid pe care riscam să nu-l pot respecta şi fără a fi la cheremul fostei soţii, în care nu pot avea încredere.

În medie, subsemnatul am reuşit să văd copilul o dată la două zile plus periodic în week-end, precum şi în vacanţe, conform înţelegerii. În cererea de chemare în judecată formulată împotriva mea la 09.03.2012, reluată la 16.03.2012, reclamanta afirmă în mod mincinos că „sunt perioade în care trec săptămâni întregi fără să vină să viziteze copilul, însă ne terorizează cu verificările, apelându-ne telefonic”.

În fapt, subsemnatul am făcut în anumite perioade eforturi supraomeneşti pentru a putea vedea copilul măcar două ore, deşi eram extrem de obosit după programul de la studio. Exemplu: în vara anului 2011, reclamantul am comentat Campionatul Mondial de atletism, cu mai multe transmisiuni pe durata nopţii, continuate cu altele dimineaţa şi după-amiaza, cu pauze de somn de maximum o oră. Chiar dacă am fost obosit, iar distanţa până la locuinţa copilului meu este mare, am găsit forţa să-l pot vedea şi în astfel de perioade extrem de solicitante (inumane) dpdv profesional, tocmai pentru că atât copilului îi este foarte dor de mine când nu mă vede şi mie la fel de el.

Din cauze pur obiective, nu am cunoştinţă să fi existat o pauză mai mare de trei zile în care nu am văzut copilul, cu excepţia perioadelor când acesta a fost plecat la bunici la ţară sau cu mama lui la munte sau în străinătate.

În privinţa apelurilor telefonice, subsemnatul recunosc că îl sun zilnic pe copil, pentru a-i auzi vocea, pentru a-l întreba dacă este bine, ce a mai făcut la grădiniţă şi a-i spune că abia aştept să-l revăd, iar copilul îmi spune de fiecare dată că îi este dor de mine sau „te pup, tati”. Subsemnatul consideră că a vorbi la telefon cu copilul nu este interzis de nicio lege, iar pentru a evita orice discuţie în contradictoriu cu reclamanta, primul număr pe care îl apelez este întotdeauna cel al telefonului copilului, 0730430207 - fapt ce poate fi probat prin consultarea listei de apeluri - iar dacă nu răspunde, apelez numărul reclamantei, 0721867746, pentru a putea vorbi cumva cu copilul meu, nicidecum pentru a verifica unde este şi ce face reclamanta. Precizez totodată că, inclusiv din raţiuni economice (nu am telefon fix), NU mai apelez de mai bine de un an numărul fix al fostei soţii, 0213356395, iar până atunci am sunat acolo foarte rar.

Din momentul în care reclamanta m-a îndepărtat de copil prin decizia de a divorţa, mi-am sunat copilul zilnic în zilele în care nu am ajuns să-l văd, de regulă o dată pe zi, în jurul orei 18, când copilul vine de la grădiniţă, nu pentru a o controla pe reclamantă, cu care încerc să am cât mai puţine contacte, ci pentru a-i reaminti copilului că are un tată care îl iubeşte. La aproape fiecare discuţie telefonică avută cu copilul meu, acesta mă întreabă când vin să-l văd şi îmi spune că îi este dor de mine, fapt pe care îl pot proba oricând printr-o discuţie telefonică în prezenţa unor martori avizaţi.

Precizez, de asemenea, că reclamanta procedează exact la fel în zilele în care copilul se află cu mine şi, cu toate că uneori copilul nu pare a avea chef să vorbească cu mama sa, l-am încurajat mereu să îi spună ce face. În schimb, mama acestuia nu a încurajat niciodată copilul să mă sune, cu o singură excepţie, când mi-a cerut indirect informaţii despre încărcarea unui joc pe calculator pe care i l-am făcut cadou copilului. Totodată, reclamanta nu se oboseşte să le lase la îndemână părinţilor săi telefonul copilului, atunci când îl duce acolo, şicanându-mă constant, pentru a nu putea vorbi mai uşor cu copilul, iar când am rugat-o să regleze problema, mi-a răspuns în stilul caracteristic, dispreţuitor.

În cererea de chemare în judecată şi în plângerea penală, reclamanta afirmă în mod mincinos că aş fi proliferat „ameninţări şi înjurături foarte murdare” la adresa sa şi a copilului, în sensul că trebuie să fie zilnic la dispoziţia mea. În realitate, i-am cerut pe un ton ferm, dar civilizat, fără a folosi niciun cuvânt nepotrivit, să mă lase să vorbesc cu copilul, iar afirmaţia calomnioasă de mai sus, pe care reclamanta nu are cum s-o dovedească, face de asemenea obiectul plângerii penale depusă de subsemnat împotriva ei.

Subsemnatul fac precizarea că nu am sunat-o niciodată pe reclamantă de la pronunţarea divorţului şi până în prezent în perioadele în care copilul s-a aflat în vizită la mine sau la părinţii mei, o dovadă a faptului că nu sunt interesat în niciun fel de viaţa sa personală, aşa cum sugerează.

Subsemnatul sunt în schimb extrem de îngrijorat de efectele negative pe care viaţa personală a reclamantei şi faptul că aceasta pune profesia mai presus de orice le au asupra creşterii şi educării copilului, efecte pe care doresc cu orice preţ să le combat prin mijloace legale.

- „Făptuitorul este violent şi m-a ameninţat în nenumărate ori că dacă voi depune plângere penală îmi va face rău, forţându-mă sub imperiul ameninţărilor şi creîndu-mi o teamă cumplită de el, să scriu o declaraţie în care să mă oblig că nu voi depune plângere penală împotriva lui pentru că nu vrea să plătească pensia alimentară minorului”.

Am lămurit mai sus aspectele legate de înţelegerile cu fosta mea soţie pe tema divorţului şi a pensiei alimentare. Reamintesc că toate aceste înţelegeri s-au făcut de comun acord, s-au semnat în biroul avocatei sale din acea perioadă, respectiv s-au convenit în prezenţa avocaţilor părţilor, scopurile iniţiale în care subsemnatul am crezut cu tărie fiind facilitarea unui divorţ pe cale amiabilă şi păstrarea unei relaţii amiabile între părţi, de dragul copilului.

Numita Grigore Isabelle-Margareta minte când afirmă că aş fi ameninţat-o în vreun fel să scrie respectiva declaraţie, pe care i-am solicitat-o pentru a o împiedica să profite în vreun fel de starea mea materială, aceasta fiind una dintre condiţiile pentru un divorţ amiabil şi implicit rapid, tot aşa cum numita mi-a impus şi ea anumite condiţii, precum părăsirea rapidă a domiciliului conjugal.

Numita Grigore Isabelle-Margareta minte şi când afirmă că i-aş face vreun rău dacă va depunde plângere penală împotriva mea şi nu poate demonstra că aş fi procedat astfel, după ce a depus două plângeri penale şi a deschis trei acţiuni în instanţă împotriva subsemnatului.

- „A transmis tuturor membrilor familiei mele, prietenilor, mesaje şi e-mailuri prin care vorbeşte foarte urât la adresa mea, batjocorindu-mă atât pe mine cât şi locul de muncă”. Punctul meu de vedere: o parte a înţelegerii comune premergătoare divorţului a fost abţinerea părţilor de a se denigra reciproc. Numita Grigore Isabelle-Margareta a încălcat acest acord formal încă dinainte de pronunţarea divorţului, denigrându-mă în faţa rudelor sale, prietenilor, dar şi a bunicii mele din SUA, căreia i-a transmis textual „Vlad şi-a părăsit copilul şi a fugit cu alta” – într-un moment în care încă locuiam la domiciliul conjugal şi nu exista nicio altă femeie în viaţa mea. Ulterior, după pronunţarea divorţului, numita a încălcat acordul privind partajul, solicitând jumătate dintr-o locuinţă construită prin ANL de subsemnat, în mare parte cu fonduri provenind de la părinţii mei. Aceste abateri m-au determinat să redactez un punct de vedere intitulat „Adevărul despre Isabelle şi divorţ”, prezentat prin e-mail exclusiv rudelor de gradul I ale fostei mele soţii, dar şi părinţilor mei, în care am arătat, printre altele, că numita a cerut unilateral desfacerea căsătoriei, după zece ani de convieţuire în care nu cunosc să-i fi greşit cu ceva (i-am fost fidel, nu beau, nu fumez, am muncit din greu, m-am implicat total în creşterea şi educarea copilului, de la schimbat pamperşi până la exerciţii de comunicare în română şi engleză). Am arătat totodată că pe toată durata

mariajului fosta mea soţie nu mi-a oferit afecţiune, nu mi-a spus nici măcar o dată „te iubesc” în zece ani, în schimb mi-a reproşat constant că nu câştig suficient pentru a o întreţine. O copie a acestui document poate fi pusă la dispoziţia organelor de anchetă, dacă se consideră necesar.

„Eu sunt profesoară, lucrez pe un salariu mic (...) şi mă descurc foarte greu financiar”.

Afirmaţie falsă. Salariul pe hârtie al fostei mele soţii este, într-adevăr, mic, dar venitul lunar pe care îl realizează ar umple de invidie mulţi profesori din ţara aceasta. Numita Grigore Isabelle-Margareta a recunoscut că oferă meditaţii la limba franceză, din care câştigă sume considerabile. Este vorba de lecţii contracost pe care le oferă în detrimentul timpului petrecut cu copilul. În perioada în care a fost căsătorită cu subsemnatul, reclamanta a făcut meditaţii în stil industrial, atât la domiciliul său, cât şi al elevilor, în schimbul unor sume pe care nu le-a declarat niciodată la Fisc, făcându-se astfel vinovată de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Această practică este continuată şi în prezent de reclamantă, care nu se jenează să dea meditaţii inclusiv când subsemnatul se află în vizită la copil. Totodată, reclamanta mi-a propus de mai multe ori să văd copilul în altă zi sau la altă oră decât prevede programul sau a refuzat să ducă copilul la tenis, pe motiv că are meditaţii şi nu poate pierde bani.

Tinand cont de tarifele pe care reclamanta le percepea în timpul căsătoriei pentru a acorda meditaţii la limba franceză (40-50 lei pe ora în 2010/elev) şi de numărul foarte mare de elevi pe care îi meditează în mod curent, fiind profesoară la o şcoală unde balacalureatul se dă la limba franceză, estimez ca aceasta obţine lunar un venit net de cel puţin 3000 lei, incluzand salariul.

De altfel, starea financiară bună pe care o are reclamanta se vede imediat după modul în care a aranjat apartamentul, pe care în mai puţin de un an l-a mobilat cu accesorii de lux, precum parchet, canapea de piele, bibliotecă modernă, monitor de ultimă generaţie, laptop ş.a., lucruri pe care un profesor cu un salariu modic nu avea cum să şi le achiziţioneze exclusiv din venitul declarat.

Totodată, la data pronunţării divorţului, reclamanta deţinea mai multe conturi la BCR pe care le alimenta constant cu sume importante obţinute din meditaţii, în timp ce economiile totale ale subsemnatului nu depăşesc la ora redactării prezentei plângeri 9500 lei.

- „O singură zi în aproape 2 ani de la finalizarea divorţului, copilul a fost plecat în excursie şi nu am putut să fim la dispoziţia lui de program de vizită zilnic, iar pentru acest lucru mi-a făcut plângere penală”.

În realitate, numita Grigore Isabelle-Margareta, de faţă cu copilul şi partenera mea, mi-a spus pe un ton răstit că nu pot vedea copilul în data de 27.04.2011, întrucât acesta va pleca să-şi vadă străbunicul în judeţul Teleorman, alături de alte rude ale sale. I-am explicat că ar fi trebuit să mă consulte, aşa cum procedez şi eu înainte de a merge undeva cu copilul, şi i-am arătat că nu puteam vizita copilul decât în ziua respectivă, sugerându-i să facă excursie în oricare altă zi din săptămână. Fosta mea soţie mi-a răspuns că n-o interesează, a luat copilul şi a plecat. Ulterior, i-am atras atenţia prin SMS că nu-mi dă altă variantă decât să mă adresez organelor abilitate, lucru pe care l-am făcut în data de 25.04.2011. Subsemnatul am cerut în mod expres

ca reclamanta să fie contactată prin telefon şi nu prin vizită la domiciliu, pentru a nu fi speriat copilul de prezenţa unui echipaj de poliţie.

Prin această acţiune am dorit exclusiv responsabilizarea reclamantei faţă de prevederile sentinţei civile nr. 5426/04.08.2010, care îmi conferea dreptul de a vizita copilul în fiecare zi. De altfel, subsemnatul m-am deplasat ulterior la sediul Secţiei 18 Poliţie pentru a da o declaraţie în sprijinul neînceperii urmăririi penale a reclamantei.

Conform domnului comisar Mircea Ciobanu, care s-a ocupat de cercetarea în cauză, reclamanta a recunoscut că minorul Bucurescu Horaţiu-Cristian este foarte ataşat de tatăl său şi i s-a pus în vedere că are obligaţia de a respecta prevederile sentinţei civile de mai sus. Autorul referatului m-a asigurat că va trimite un echipaj de poliţie la domiciliul subsemnatei pentru redactarea unui proces verbal în cazul în care reclamanta nu-mi va permite vreodată să văd copilul, în conformitate cu programul de vizitare stabilit.

- „Spune tuturor că sunt o ’curvă’, că Şcoala Centrală unde lucrez este o şcoală unde lucrează numai curve, este o ’mizerie de şcoală’”.

Punctul meu de vedere: expresiile de mai sus au fost folosite de fosta mea soţie, însăşi. În cei unsprezece ani de convieţuire cu reclamanta, aceasta şi-a denigrat constant în faţa mea, a părinţilor mei, dar şi a altor persoane instituţia unde lucrează, afirmând că este „o şcoală de curve”, că nu are nicio elevă care la 16 ani să mai fie virgină, că directoarea adjunctă, care întâmplător este şi naşa copilului nostru, primeşte şpagă pentru a accepta transferul în şcoală a unor elevi slabi, dar cu părinţi bogaţi, şi nu în ultimul rând că nivelul instituţiei este tot mai scăzut, din cauza profesorilor buni care au plecat şi a elevilor slabi care au venit. De altfel, renumele şcolii în cauză a fost afectat constant în ultimii ani prin mai multe incidente/scandaluri mediatizate, în frunte cu înjunghierea unei eleve în biroul directoarei.

- „A transmis pe e-mail tuturor cunoscuţilor o descriere amănunţită a partidelor de sex pe care le-aş fi avut cu un presupus amant negru”.

În realitate, numita Grigore Isabelle-Margareta a comis infracţiunea de adulter în vara anului 2009, în timpul unui stagiu de pregătire efectuat la Nantes (Franţa), când a întreţinut relaţii sexuale cu un cetăţean din Mauritania, cunoscut la cursuri. Fosta mea soţie mi-a descris cu lux de amănunte, atât verbal, cât şi în scris, escapada respectivă, petrecută într-o perioadă în care relaţiile dintre noi se răciseră foarte mult. Subsemnatul i-am propus la momentul respectiv să încercăm o consiliere, de dragul copilului, rugând-o pe reclamantă să efectueze un test HIV-SIDA, întrucât aceasta nu se protejase. Pot pune la dispoziţia organelor de anchetă, dacă se consideră necesar, atât înscrisuri care dovedesc adulterul, cât şi o copie a testului HIV-SIDA efectuat de fosta mea soţie imediat la întoarcerea în ţară.

Precizez totodată că am amintit de acest incident în punctul de vedere „Adevărul despre Isabelle şi divorţ”, fără a oferi prea multe detalii.

- „Mă ameninţă că îmi va face rău cu un denunţ la poliţie pentru că aş primi şpagă de la părinţi, asta insemnând un buchet de flori sau un mărţişor în luna martie”.

În realitate, în perioada în care am fost căsătorit cu Grigore Isabelle-Margareta, aceasta obişnuia să primească mai mult decât „un buchet de flori sau un mărţişor”, venind acasă cu parfumuri scumpe, sticle de şampanie scumpe şi alte atenţii primite

de la părinţii de la şcoală sau cei cu copiii cărora făcea meditaţii. Nu am ameninţat-o niciodată că o denunţ pentru şpagă, doar i-am reproşat în perioada căsătoriei că nu procedează onest, acceptând atenţii în schimbul unor favoruri.

- „Fostul soţ mi-a accesat corespondenţa privată electronică, fără acordul meu”

Afirmaţie falsă, nu cunosc detaliile de acces la corespondenţa privată electronică a fostei soţii. Nu sunt un specialist în informatică, dar ştiu că o astfel de acţiune ar lăsa „urme” electronice.

- O altă faptă deosebit de gravă o reprezintă gestul fostului meu soţ de a ’sechestra’ paşaportul copilului, pentru ca eu să nu pot călători cu acesta în străinătate”.

Afirmaţie falsă. În fapt, la data de 08.06.2010, după multe insistenţe din partea subsemnatului, fosta soţie a acceptat să mergem cu copilul la Direcţia de Paşapoarte pentru a-i face minorului un document de călătorie, pentru ca subsemnatul să-l poată duce pe copil la mare în Bulgaria. În momentul efectuării formalităţilor, numita Grigore Isabelle-Margareta a refuzat să contribuie la plata taxelor, astfel că subsemnatul a suportat singur costul paşaportului, 266 lei, incluzând taxa consulară. În urma acestei situaţii, subsemnatul i-am comunicat fostei soţii că mi se pare normal să păstrez paşaportul copilului în perioada cât acesta este în ţară, fapt care la momentul respectiv n-a deranjat-o pe aceasta. Ulterior, ea m-a informat că va pleca cu copilul în Italia, la sora sa, şi a condiţionat acordarea procurii de ieşire din ţară de un act similar din partea mea, pe care l-a obţinut. Fosta soţie a pretins apoi că i se cuvine păstrarea paşaportului, întrucât deţine custodia copilului, şi m-a ameninţat că poate să-l scoată din ţară şi fără acordul meu, demonstrând astfel că nu cunoaşte legislaţia în vigoare. După refuzul de a plăti jumătate din suma paşaportului, i-am cerut numitei respectivul act înapoi după revenirea din Italia, singura ieşire din ţară până în prezent a copilului alături de mama sa.

Între timp, subsemnatul l-am dus pe copil în vacanţă la mare în Bulgaria, de două ori, şi Turcia, numita Grigore Isabelle-Margareta îngreunându-mi de fiecare dată acordarea procurii pentru ieşirea din ţară. Subsemnatul sunt de asemnea îngrijorat de faptul că paşaportul copilului expiră în vara anului viitor şi, conform legislaţiei, va trebui schimbat, un demers care am convingerea că va fi din nou îngreunat de mama sa.

- „Toate aceste ameninţări, insulte, şantaj au un singur scop, acela de a-mi distruge complet liniştea şi sănătatea, de a lua copilul de lângă mine solicitând custodia lui, ştiind că băieţelul este cel mai important lucru din viaţa mea”.

Afirmaţii fără niciun corespondent în realitate. Subsemnatul nu am solicitat custodia copilului, ci exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, pe cale reconvenţională la dosarul 7555/300/2012, aflat pe rol la Judecătoria Sector 2. Acest drept, pe care sunt pe cale să-l obţin, ţinând cont de legislaţia în vigoare şi de mersul de până acum al procesului (consider că instanţa are suficiente probe pentru a înţelege că reclamanta minte şi că minorul este foarte ataşat de mine şi îşi doreşte să stea cu mine) ar presupune ca fiul meu să petreacă un timp egal cu fiecare părinte. Am solicitat în plus stabilirea domiciliului copilului la tată, pe motiv că deţin în prezent două proprietăţi unde copilul are tot ce îi trebuie – lucru evidenţiat în urma anchetei

sociale – în timp ce fosta mea soţie locuieşte în apartamentul surorii sale, un imobil vechi unde copilul nu are confortul necesar. Până la ora actuală, fosta soţie a refuzat orice propunere de înţelegere amiabilă, declarând în faţa instanţei că nu este de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, fapt care a determinat-o pe doamna judecătoare să o întrebe textual: „Doamnă, dar măcar ştiţi ce înseamnă acest lucru?”.

Băieţelul este cel mai important lucru şi din viaţa mea, dar am dubii că afirmaţia similară în cazul mamei este la fel de adevărată, ţinând cont că aceasta, aşa cum am arătat mai sus, pune viaţa profesională mai presus de orice, neglijându-şi constant copilul, pe care îl ţine închis în casă pentru ca ea să facă meditaţii la limba franceză pe bandă rulantă. De asemenea, fiul meu este „pasat” la bunicii materni aproape de fiecare dată când subsemnatul nu-l pot lua pe copil în week-end, mama sa refuzând să petreacă mai mult timp cu el şi implicându-se trup şi suflet în alte proiecte profesionale, precum programul DELF sau olimpiadele la limba franceză.

Toate aceste acţiuni – două plângeri penale şi trei acţiuni în instanţă, dintre care una respinsă deja – declanşate în acelaşi timp de numita Grigore Isabelle-Margareta sunt demersuri care în opinia mea reprezintă un atentat la statutul meu de părinte şi totodată un atentat la psihicul fiului meu, care este foarte ataşat de tatăl său, lucru probat în instanţă şi care poate fi probat oricând pe viu, la solicitarea organelor de anchetă.

De asemenea, prin aceste demersuri care arată reaua intenţie a fostei mele soţii, în condiţiile în care am pledat constant pentru un parteneriat între cei doi părinţi pentru interesul copilului, îmi este lezată demnitatea de om, mi-au fost afectate viaţa personală, veniturile obţinute din muncă cinstită, timpul liber şi îmi este afectată imaginea profesională, ţinând cont că sunt un jurnalist apreciat al postului de televiziune Eurosport, nominalizat la titlul de cel mai bun comentator tv sportiv din România în 2012 de agenţia ExclusivNews.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog să analizaţi cu toată responsabilitatea faptele numitei Grigore Isabelle-Margareta, să dispuneţi începerea urmăririi penale a numitei Grigore Isabelle-Margareta pentru infracţiunea de fals în declaraţii şi să fie pedepsită în conformitate cu prevederile legii.

Vă stau la dispoziţie pentru orice detalii suplimentare la nr. 0726626610.

Vă mulţumesc, Cu deosebit respect, BUCURESCU VLAD

Domnului Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti

Înscrisuri pe care le voi alătura prezentei plângeri: - copie dosar nr. 7555/300/2012 aflat pe rolul Jud. Sector 2 Bucureşti;- copie întâmpinare la dosarul de mai sus;- copia declaraţiei minorului Bucurescu Horaţiu-Cristian la audierea în faţa judecătoarei în dosarul 7555/300/2012;- copia interogatoriului reclamantei Grigore Isabelle-Margareta în dosarul nr. 7555/300/2012 aflat pe rolul Jud. Sector 2 Bucureşti;- dosar nr. 7556/300/2012 aflat pe rolul Jud. Sector 2 Bucureşti;- întâmpinare la dosarul de mai sus;- dosar nr. 9396/300/2012 – retras din instanţă la Jud. Sector 2 Bucureşti;- plângere penală nr. 2222/P/2012 (copie);- plângere penală nr. 2223/P/2012 (copie);- note precizatoare şi alte documente pentru susţinerea prezentei plângeri.