“Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut”

(Mt 25,40).

Cuvântul VieţiiAprilie 2016

“Tutto quello che avete fatto a uno solo di questi miei fratelli più piccoli, l’avete fatto a

me” (Mt 25,40).

Cum se face că aceste cuvinte ale lui Isus ne sunt aşa de dragi şi continuu se reîntorc în Cuvântul Vieţii pe care îl alegem în fiecare lună? Poate pentru că sunt

inima Evangheliei.

Sunt acelea pe care Domnul ni le va adresa când, la final, ne vom afla în faţa Lui. Asupra lor se va

concentra examenul cel mai important al vieţii, la care putem să ne pregătim zi de zi.

Ne va întreba dacă am dat de mâncare şi de băut celui înfometat şi

însetat, dacă l-am primit pe cel străin, dacă l-am îmbrăcat pe cel gol,

dacă l-am vizitat pe cel bolnav şi pe cel aflat în închisoare...

Este vorba de gesturi mici, şi

cu toate acestea au valoarea

eternităţii. Nimic nu este

mic din ceea ce este făcut din

iubire, din ceea ce este făcut

pentru El.

Căci Isus nu doar a rămas aproape de săraci şi de

marginalizaţi, i-a vindecat pe cei bolnavi şi i-a

mângâiat pe cei suferinzi, dar i-a iubit cu o iubire preferenţială, până într-atât încât i-a numit

fraţi, s-a identificat cu ei

într-o misterioasă solidaritate.

Şi astăzi Isus continuă să fie prezent în cei ce suferă nedreptăţi şi violenţe, în cel care este în căutarea

unui loc de muncă sau trăieşte o situaţie precară, în cel ce este constrâns să-şi lase propria ţară din cauza

războaielor.

Câte persoane care suferă în jurul nostru pentru multe alte cauze şi care imploră,

chiar şi fără cuvinte, ajutorul nostru!

Sunt Isus care ne cere o iubire concretă, capabilă să inventeze noi „fapte de milostivire”,

răspunzând noilor nevoi.

Niciunul nu este exclus. Dacă o persoană bătrână şi bolnavă este Isus,

cum să nu îi acordăm asistenţa necesară?

Dacă îl învăţ pe un copil emigrant limba, îl învăţ pe Isus.

Dacă o ajut pe mama la curăţenie în casă, îl ajut pe Isus.

Dacă aduc speranţă unui deţinut sau îl mângâi pe cel în suferinţă ori îl iert pe cel ce m-a rănit, mă raportez

la Isus.

Şi de fiecare dată rodul va fi nu doar o bucurie adusă celuilalt, ci o vom simţi şi noi înşine, şi chiar o bucurie

şi mai mare.

Dăruind primim, simţim o plinătate interioară, ne simţim fericiţi pentru că, deşi nu ştim, l-am întâlnit

pe Isus:

celălalt, cum a scris Chiara Lubich, este bolta sub care trecem pentru a ajunge la Dumnezeu.

Ea evoca astfel impactul acestui Cuvânt al vieţii încă de la început experienţei sale: «Vechiul nostru mod de a-l

considera pe aproapele şi de a-l iubi a căzut în totalitate. Dacă Cristos era într-un fel în toţi, nu se

puteau face discriminări, nu se putea avea preferinţe.

Au sărit în aer concepetele umane care clasificau oamenii în connaţional sau străin, bătrân sau tânăr, frumos sau urât, antipatic sau simpatic, bogat sau

sărac, Cristos era în spatele fiecăruia, Cristos era în fiecare.

Şi un „alt Cristos” era în mod real în fiecare frate (…).

Trăind astfel ne-am dat seama că aproapele era pentru noi calea pentru a ajunge la Dumnezeu. Ba mai mult, fratele ni se părea ca o boltă pe

sub care era necesar să trecem pentru a-l întâlni pe Dumnezeu.

Acest lucru l-am experimentat încă din primele zile. Ce unire cu Dumnezeu seara, în rugăciune, sau în meditaţie, după ce l-am iubit toată ziua în fraţi! Cine ne dă acea consolare, acea unire

interioară atât de nouă, atât de

cerească, dacă nu Cristos care trăieşte acel „daţi şi vi se va

da” al Evangheliei? L-am iubit toată ziua în fraţi şi iată că acum El

ne iubeşte pe noi».Lc 6,38.

“Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut”

(Mt 25,40).

Text de pr Fabio Ciardi OMIGrafica Anna Lollo în colaborare cu don Placido D’Omina (Sicilia, Italia)

* * * Comentariul la Cuvântul Vieţii este tradus în fiecare lună în 96 de limbi şi dialecte,

şi ajunge la milioane de persoane în toată lumeatipărit sau prin intermediul radioului, a TV şi pe calea internetului.

Pentru informaţii www.focolare.org •

Acest PPS, în diverse limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org