Cuza Vodă (legendă populara)

Straşnic domn a mai fost Cuza-VodăEl a făcut şcoalele, el ne-a dat pământ şi tot el surpat pătulele împărăteşti. Şi bine a făcut. Că bagă acolo fitece român treisprezece baniţe de porumb în tot anul şi, când să-şi ia şi el agonisita, tot ce răgăduise acolo, tocmai după trei ani, i se dedeau numai trei baniţe din tot ce pusese.Ziceau cârmuitorii că l-au mâncat şoarecii, şi porumbul era mâncat de cioclii satului.Tot el a silit pe ciocoi să plătească bir şi să asculte de legi. Ba ălor care n-ascultau le da fum.Cuza-Vodă nu era fudul. Umbla aşa ca noi şi, de multe ori, ca să prinză pe mulţi slujbaşi cu ocaua mică, îşi schimba faţa şi hainele să nu-l cunoască nimeni.Unde pomeneai la el trăsuri şi slugi puzderie şi bogăţii strânse grămadă, cum era la Bibescu? Ăla se plimba prin ţară cu mare alai, avea la caleaşcă şaisprezece cai albi, cu hamurile roşii şi vizitii stângaci.Tot Cuza a unit ţărişoarele noastre, pe Valahia cu Ţara Moldovenească, de a făcut ţara noastră straşnic mare şi de puternică, cum e azi.Când s-a dus, cică, la împăratul turcesc, ca să-i ceară învoirea de a domni netulburat peste amândouă ţările, a făcut lucruri aşa de minunate, că a pus pe gânduri pe turci.Ştiţi ce?Era obiceiul ca domnii ţării noastre, când intrau la împărat, să se târască de la poarta curţii palatului până la picioarele împăratului în genunchi.Cuza însă nu era omul să sufere ruşinea asta. A mers la palat drept, cu fruntea sus şi cu sabia zornăind, ca un Făt-Frumos.- Îngenunche şi mergi târându-te, băiete, dacă vrei să fii primit, i-au strigat paznicii de la poartă.- Asta n-oi face-o eu niciodată, a strigat Cuza supărat. Şi dacă vi-i vorba p-aşa, mă duc de unde am venit.Dacă l-au văzut plecând, turcii au spus împăratului şi ăsta a dat poruncă să-l primească aşa.A intrat Cuza-Vodă.- Bună ziua, Înălţate împărate!I-a mulţumit în limba lui şi apoi, mirat că-l vede înainte drept, soldăţeşte şi fără sfială, l-a întrebat:- De ce ai venit aşa?- Aşa m-a trimis pe mine Ţara, a răspuns Cuza cu aşa mândrie şi aşa curaj că s-a mirat şi împăratul.Şi, el ştie cum o fi vorbit şi ce o mai fi vorbit, că a îmblânzit inima turcului şi a ascultat împăratul dorinţa lui Cuza.L-a pus pe urmă împăratul pe Cuza la masă cu el, au mai vorbit ei ba de una, ba de alta şi, când să plece, l-au dus turcii pe Vodă Cuza cu o cinste deosebită, până la Constanţa.Se mirau turcii, se mirau cadânele, se mirau paşii şi boierii lor când îl vedeau şi-l priveau ca pe un viteaz din poveşti:- Bre, bre, bre! La noi n-am văzut aşa om