Mai 2015 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 9 16 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Mai 2015

Luni, 13 aprilie a.c., în a doua zi de Paşti, în Biserica Penticostală „Betania”, din Ilva-Mică, judeţul Bistriţa-Năsăud, a avut loc un botez noutestamental oficiat de pastorul Ezechil Bumbu împreună cu prezbiterul Marius Boca (foto sus). Printre cei 8

candidaţi care au intrat în apa botezului au fost şi familii cu copii care încă n-au vârsta la care să înţeleagă Evanghelia, să o creadă şi să se pocăiască, ca să poată primi botezul. La dorinţa părinţilor, acestora li s-a oficiat actul binecuvântării, făcân-

du-se astfel, în faţa consătenilor participanţi la sărbătoare, o demonstraţie clară că actul binecuvântării copiilor este diferit de actul botezului în apă. Mulţumesc şi pe această

cale fraţilor slujitori care au participat la oficierea actelor de cult, prezbiterii Viorel

Ometiţă din Maieru şi Marius Boca din Bistriţa, care a şi predicat din Cuvântul lui

Dumnezeu. EZECHIL BUMBU

LE

GĂ

MÂ

NT

LE

GĂ

MÂ

NT

În luna mai se sărbătoresc 70 de ani de la încetarea celui de-al doilea război mondial. Un război care a cuprins întreaga planetă, în ciuda faptului că omeni-

rea se afla în plină desfăşurare a epocii moderne. A fost cel mai devastator război din istorie în care au fost implicaţi peste 100 de milioane de soldaţi şi a cauzat între 50-70 de milioane de victime. Un conflict planetar care a divizat lu-mea între Axă şi aliaţi și care a aruncat o umbră permanentă pe ideea de idolul umanismului secular.

Războaiele, conflictele şi violenţa în istoria umanităţii nu trebuie să ne surprindă. Cei care studiază istoria răz-boaielor, au descoperit că în istoria consemnată a lumii, doar 8% dintre ani au fost ani de pace. În rest, con-flict, violenţă, război. Din nefericire, această tendinţă umană spre violenţă, conflict şi război nu va înceta. Con-form Bibliei, istoria umană va cul-mina cu Armaghedon, - un război mondial cu implicaţii spirituale, cosmice, eterne şi divine. Oricât s-ar promova ideea omului nou, sunt două forţe care vor conduce mereu la vio-lenţă: forţa păcatului uman şi forţele satanice care acţionează în lume.

E bine totuşi să se sărbătorească victoriile şi într-adevăr, V-Day este o zi istorică. E bine să ne amintim tre-cutul violent, pentru a nu-l repeta.

Cel de-al doilea război mondial a avut implicaţii pentru fiecare din-tre noi. Cum ar putea fi importantă Ziua Victoriei pentru mine care m-am născut cu 25 de ani mai târziu? Într-un fel, istoria mea este legată de acest război. Unele dintre cele mai plăcute amintiri din copilăria mea sunt legate de străbunicul meu, Dănilă Cîmpean – „Vâjul” cum îi spuneam noi. Îmi plăcea să ascult la nesfârşit poveştile de război pe care le relata cu multe detalii. Parcă simţeam groaza din glasul lui şi vedeam ne-gura războiului în ochii lui când povestea despre ororile războiului. Vedeam însă şi urmele războiului în cicatricele de pe trupul lui secătuit de ani. Vâju s-a născut în ultimul deceniu al secolului 19. A fost obligat să parti-cipe în primul război mondial. Era bucuros că a scăpat cu viaţă. Dar a venit apoi al doilea război şi astfel a ajuns din nou pe front. Războiul a fost teribil, negura morţii la ur-mărit însă a trecut pe deasupra lui, deşi a fost rănit grav.

Întorcându-se acasă după terminarea războiului a avut sentimentul că a scăpat cu viaţă doar datorită unui scop misterios, datorită proniei divine. Cu răni adânci în trup, în suflet şi inimă, a început să caute acel mister divin care l-a

ținut în viaţă. N-a fost satisfăcut cu tradiţia religioasă, cu religia. Vroia ceva mai mult. Războiul oribil l-a forţat să reconsidere totul. Nu mai putea fi la fel. Avea sentimentul că acel „Cineva” misterios care a fost cu el prin tranşeele şi traumele războiului, este un „Cineva” personal. Căutând altceva, a intrat în contact cu primii penticostali din zonă. Era ceva nou, ciudat, diferit. Lui însă i s-a părut autentic. A început să se roage, să mediteze, să caute pe Dumnezeu și L-a găsit. Şi-a predat viaţa lui Dumnezeu şi a început o umblare prin credinţă. Familia l-a acuzat că a înnebunit că a abandonat sfânta tradiţie, cutumele religioase şi cre-

dinţa strămoşească. „Voi n-aţi fost în război!”, spunea el. „Eu mă rog pentru voi!”. Şi s-a rugat peste 40 de ani pentru copiii lui, nepoţi şi strănepoţi. Îmi amintesc cum co-pil fiind îmi plăcea să dorm în ca-mera lui Vâju. Dimineaţa când mă trezeam îl găseam pe genuchi. Seara încheia ziua pe genunchi. „Ce faci?” îl întrebam. „Mă rog pentru taică-tu”. El m-a iniţiat într-un mod personal de rugăciu-ne şi m-a introdus în universul minunat al Bibliei. Îi plăcea să-i citesc Scriptura. Ţinându-mă de pantalonii lui de duminică m-am dus pentru prima dată la o bise-rică penticostală. Aveam 2-3 ani. Anii copilăriei mele au fost mar-caţi profund de acest moş uitat de vreme. I-am ascultat rugăciu-nile, i-am citit versetele, i-am fre-donat cântările şi i-am văzut um-blarea. Imediat după ce s-a con-vertit a avut un mesaj profetic conform căruia „el nu va muri până când întreaga familie va fi mântu-ită”. A crezut. S-a rugat. Şi după aproape 40 de ani, în mod mira-culos, întreaga familie a experimen-tat o regenerare spirituală auten-tică. Personal, l-am acceptat pe Hristos şi m-am botezat pentru că acest om mi-a predicat Biblia, trăind-o. Şi-a îngropat copiii mân-

tuiţi, a văzut familia mea regenerată. Şi după aproape 100 de ani a închis ochii şi a adormit fericit în Domnul.

Eu atunci aveam 16 ani și am simţit în inima mea că o să Îl slujesc pe Dumnezeul lui, că o sa fiu un slujitor al Evan-gheliei tradusă atât de frumos în viaţa străbunicului meu. După 21 de ani de pastoraţie, realizez cum experienţa războiului a repurtat o victorie spirituală pe alt front, isto-ria familiei mele. E atât de important să celebrăm victoriile.

FLORIN CÎMPEAN

Urmări neaşteptate ale războiuluiUrmări neaşteptate ale războiului

MA

RT

UR

IEM

AR

TU

RIE

Botez oficiat în Biserica Pen-ticostală IZVORUL VIETII din Resiţa de pastorii Ciprian Bârsan şi Radu Pavel în data de 13 aprilie. Cuvântul Domnului a fost predicat de pastorul Dănuţ Crisan de la Betania, Arad (foto stânga).

„Cine va credeşi se va botezava fi mântuit...”(Marcu 16.16a)

„Cine va credeşi se va botezava fi mântuit...”(Marcu 16.16a)

„Vâju” Dănilă Cîmpean cu nepoţii Florin Cîmpean şi Victor

Cîmpean (amândoi pastori).

Botez noutestamental la Biserica Penticostală „Emanuel” din Ploieşti,

oficiat de pastorul George Uiuiu în data de 5 aprilie a.c. (foto dreapta).