„Cuvântul s-a făcut carne”: în aceasta constă bucuria ultimă a credinţei creştine. În aceasta constă plinătatea revelaţiei. Acelaşi Domn întrupat este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. Semnificaţia deplină şi scopul ultim al existenţei umane este descoperit şi realizat în şi prin Întrupare. El s-a pogorât din ceruri pentru a răscumpăra pământul, pentru a-l unii pe om cu Dumnezeu pentru totdeauna. „Şi s-a făcut om.” Noua eră a fost iniţiată. Acum socotim „anii Dominii.” După cum a scris Sfântul Irineu: „Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului, pentru ca omul să poată devenii Fiul lui Dumnezeu.”1 Nu numai că se restaurează plinătatea originală a naturii umane prin întoarcerea la comuniunea pierdută cu Dumnezeu, ci întruparea este o nouă revelaţie, un nou pas spre înainte. Primul Adam era un suflet viu. Ultimul Adam este Domnul din ceruri [1 Corinteni 15: 47]. În întruparea Cuvântului natura umană nu numai că a fost unsă cu un val de har supraabundent, ci a fost asumată într-o unitate ipostatică cu înseşi realitatea Dumnezeiască în acea ridicare a naturii umane în comuniunea veşnică cu viaţa dumnezeiască. Părinţii Bisericii primare au văzut unanim înseşi esenţa mântuirii., baza întregii lucrări de răscumpărare a lui Hristos. „Este mântuit ceea ce este unit cu Dumnezeu” spune Sfântul Grigorie de Nazianz. Ceea ce nu s-a unit nu poate fi mântuit. Acesta a fost principalul motiv ridicat împotriva lui Apolinarie,2 cu privire la plinătatea naturii umane asumată de Unul Născut în Întrupare. Aceasta a fost principalul motiv din toată teologia primară în Sfântul Irineu, Sfântul Atanasie, Părinţii Capadocieni, Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. Toată istoria dogmei hristologice a fost determinată de această concepţie fundamentală: întruparea Cuvântului ca şi răscumpărare. În întrupare se împlineşte istoria umană. Voinţa veşnică a lui Dumnezeu este împlinită, „taina cea din veşnicie şi de îngeri neştiută.” Zilele aşteptării sunt gata. Cel Promis şi cel Aşteptat a venit. De aici înainte, ca să folosim fraza Sfântului Apostol Pavel, viaţa omului „este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” [Coloseni 3: 3].

1 Sfântul Irineu, Adversus haeres, III, 10, : ut fieret filius hominis, ad hoc ut et homo fierit filius Dei,” M.G. VII, c. 875; cf. III, 19,1, col. 939-940; IV, 33. 4, c. 1120. a se vedea şi Sfântul Atanasie, De incarnatione, 54, M.G. XXV, c. 192: αύτός γάρ ένανΘρώπησεν ίνα ήμείς ΘεοποιηΘώεμν. 2 Cf. Sf. Ignaţiu, Epist. CI, ad Cledonium, MG XXXVII, c. 118-181: ό δέ ήν,ωται τώ Θεώ τούτο καί σώζεταί.