Cursul nr. 1

NOłIUNEA DE DREPT AL COMERłULUI

INTERNAłIONAL

1. Definirea dreptului comerŃului internaŃional

2. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional

3. Caracteristici generale ale dreptului comerŃului internaŃional

4. Specificul dreptului comerŃului internaŃional

5. Izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional

6. Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional

1. DEFINIREA DREPTULUI COMERłULUI INTERNAłIONAL

Dezvoltarea tehnico-ştiinŃifică actuală a determinat amplificarea

circuitului mondial de valori materiale şi spirituale şi consolidarea unui climat

de colaborare între popoare. ImportanŃa relaŃiilor economice internaŃionale

impune desfăşurarea lor numai în cadrul anumitor reglementări juridice, care au

reŃinut atenŃia specialiştilor şi a unor organisme internaŃionale.

Necesitatea conlucrării pe plan legislativ în vederea elaborării şi

dezvoltării normelor de drept adecvate comerŃului internaŃional, a determinat

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite să adopte o definiŃie, care consideră dreptul

comerŃului internaŃional ca fiind: totalitatea normelor juridice prin care se

reglementează raporturile ce se stabilesc în procesul de iniŃiere, desfăşurare

şi finalizare a operaŃiunilor de comerŃ internaŃional şi de cooperare

economică, dar şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.

În mod sintetic, s-a considerat că dreptul comerŃului internaŃional

reprezintă: ansamblul normelor care reglementează relaŃiile comerciale

internaŃionale.

Într-o accepŃiune completă, dreptul comerŃului internaŃional

reprezintăansamblul de norme conflictuale, norme de drept civil, de drept

comercial şi norme de drept material uniform, iar în anumite limite şi norme de

drept internaŃional public, prin care se reglementează raporturile de comerŃ

internaŃional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică, stabilite între

participanŃii la circuitul mondial de valori şi de cunoştinŃe.

Raporturile juridice care iau naştere în organizarea şi înfăptuirea

schimbului de valori materiale şi spirituale sunt reglementate atât de sistemele

naŃionale de drept cât şi de dreptul internaŃional public.

În consecinŃă, doctrina jurdică a grupat aceste raporturi în:

- raporturi din sfera economică în incidenŃă cu normele de drept

internaŃional public, stabilite între două sau mai multe state suverane şi egale în

drepturi sau între state şi organizaŃiile interguvernamentale;

- raporturi de drept constituŃional, administrativ, financiar şi

vamal, care intră sub incidenŃa normelor juridice naŃionale, la care participă

statul suveran şi diferiŃi agenŃi economici, persoane fizice sau juridice.

- raporturi patrimoniale mixte, la care participă statul în dubla

calitate de titular de suveranitate şi de persoană juridică, iar pe de altă parte

agenŃi economici din alt stat (acorduri de investiŃii industriale, contracte de

concesiune a unor zăcăminte etc.);

- raporturi patrimoniale şi uneori cu caracter personal

nepatrimonial, existente între agenŃi economici din diferite state, în calitatea lor

de participanŃi la comerŃul internaŃional.

2. OBIECTUL DREPTULUI COMERłULUI INTERNAłIONAL

Determinarea obiectului dreptului comercial presupune delimitarea

domeniului în care acŃionează, în raport cu alte discipline juridice. Analizarea

dreptului comerŃului internaŃional denotă că are ca obiect raporturile de comerŃ

internaŃional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică.

Acestea sunt raporturi patrimoniale stabilite între participanŃii la circuitul

de valori şi de cunoştinŃe, care se caracterizează prin egalitatea juridică a

părŃilor şi prin echivalenŃa prestaŃiilor la care acestea se obligă.

În consecinŃă, obiectul dreptului comerŃului internaŃional îl formează

acele relaŃii sociale care au, concomitent, caracter comercial şi caracter

internaŃional.

Stabilirea, derularea, modificarea şi stingerea raporturilor comerciale

internaŃionale generează însă o multitudine de domenii în care sunt aplicabile

reglementările dreptului comercial internaŃional, chiar în afara conŃinutului unor

contracte, cum ar fi: răspunderea civilă extracontractuală, faptele ilicite,

statutul juridic al persoanelor juridice şi fizice care participă la aceste raporturi,

soluŃionarea litigiilor între participanŃii la raporturile de comerŃ internaŃional

etc.

În concluzie, dreptul comerŃului internaŃional are ca obiect raporturile

comerciale internaŃionale, precum şi cele ce decurg din cooperarea economică şi

tehnico-ştiinŃifică internaŃională, orice alte raporturi juridice care au tangenŃă

cu operaŃiunile de comerŃ internaŃional şi arbitrajul de comerŃ internaŃional.

3. CARACTERISTICI GENERALE ALE DREPTULUI

COMERłULUI INTERNAłIONAL

A. Rolul activităŃii de comerŃ exterior în dezvoltarea economico-socială a României

1. Colaborarea economică internaŃională - imperativ al epocii contemporane. Epoca

noastră cunoaşte o amplificare fără precedent a circuitului economic mondial, a dimensiunilor

sale cantitative, dar mai ales calitative, la baza cărora stă procesul obiectiv al dezvoltării forŃelor

de producŃie. Dezvoltarea impetuoasă a forŃelor de producŃie duce în mod necesar la adâncimea

diviziunii internaŃionale a muncii, care constituie fundamentul obiectiv al intensificării

schimburilor internaŃionale.

2. Principiile colaborării economice a României cu statele comunităŃii internaŃionale.

Organizarea relaŃiilor economice internaŃionale trebuie să Ńină însă seama de interesele

legitime ale tuturor Ńărilor, de întreaga complexitate a fenomenelor şi tendinŃelor care se

manifestă în lumea contemporană. Numai în felul acesta dezvoltarea relaŃiilor economice dintre

diferitele Ńări ale lumii poate servi cauza progresului comun al omenirii.

Noile principii ale relaŃiilor interstatale impun respectarea dreptului fiecărui stat la

existenŃă, independenŃă şi suveranitate, a egalităŃii în drepturi a tuturor statelor, indiferent de

mărime, mod de dezvoltare şi sistem politic, economic şi social, a dreptului fiecărui stat de a-şi

alege şi dezvolta liber sistemul său politic, social, economic şi cultural, abŃinerea de la

ameninŃarea cu forŃa sau folosirea forŃei, respectarea integrităŃii teritoriale şi inviolabilitatea

frontierelor, neintervenŃia - directă sau indirectă - sub niciun motiv în afacerile lor internaŃionale

pe cale paşnică, cooperarea în diverse domenii ale relaŃiilor internaŃionale, în scopul promovării

păcii şi securităŃii internaŃionale şi al progresului economic şi social1.

Îndatorirea statelor de a colabora unele cu altele, conform Cartei O.N.U. este proclamată

şi în DeclaraŃia referitoare la principiile dreptului internaŃional privind relaŃiile de prietenie şi

cooperare dintre state – care constată o mutaŃie calitativă efectuată înăuntrul principiilor sale

generale, atunci când proclamă că: „Statele, oricare ar fi deosebirile existente între sistemele lor

politice, economice şi sociale, au obligaŃia de a coopera unele cu altele în diversele domenii ale

relaŃiilor internaŃionale, pentru a menŃine pacea şi securitatea internaŃională şi a favoriza

progresul şi stabilitatea economică internaŃională, precum şi bunăstarea generală a naŃiunilor,

care să fie lipsită de discriminări bazate pe aceste deosebiri”2.

3. Noua ordine economică internaŃională. Procesul istoric obiectiv de adâncire a

interdependenŃelor economice dintre toate statele în scopul accelerării progresului economic

general şi al creării condiŃiilor pentru fiecare participant de a ocupa un loc favorabil în diviziunea

internaŃională a muncii; impune înlăturarea discriminării sau bariere în calea schimbului liber de

valori materiale ale statelor.

Instaurarea unei noi ordini economice internaŃionale presupune, în acelaşi timp,

promovarea unor raporturi cât mai largi de schimburi comerciale şi de cooperare economică şi

tehnico-ştiinŃifică internaŃională, pe baza deplinei echităŃi şi egalităŃi în drepturi, a avantajului

reciproc, cu eliminarea restricŃiilor şi barierelor artificiale, a oricăror discriminări şi obstacole

tarifare sau netarifare.

1 Vezi, Grigore Geamănu, Dreptul internaŃional contemporan, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981, vol. I; şi Imperativele noii ordini economice internaŃionale. RaŃiunea şi strategia cooperării, Bucureşti, Editura Academiei 1975, p. 41-49. 2 Vezi RezoluŃia 2625/XXV a Academiei Generale a O.N.U.

În viaŃa internaŃională în care colaborarea şi cooperarea dintre state se manifestă ca un

mijloc obiectiv şi esenŃial de slujire a păcii şi securităŃii internaŃionale, de cunoaştere reciprocă,

relaŃiile economice şi, îndeosebi, comerŃul internaŃional, în accepŃiunea sa cea mai cuprinzătoare,

ocupă un loc prioritar.

B. Comercialitatea raporturilor de drept al comerŃului internaŃional.

Calificarea noŃiunii de comercialitate aparŃine dreptului intern al fiecărei Ńări şi se face, în

consecinŃă, după criterii proprii.

Determinarea comercialităŃii cunoaşte în diferite sisteme naŃionale de drept două

concepŃii: cea subiectivă şi obiectivă.

ÎmbrăŃişând criteriul subiectiv, unele legislaŃii naŃionale fac să depindă caracterul

comercial sau civil al actului ori faptului juridic de calitatea autorului, a subiectului - actul sau

faptul juridic fiind comercial, dacă este săvârşit de un comerciant, calitatea de comerciant

rezultând din lege sau din înscrierea într-un anumit registru3, registrul comerŃului.

Alte legislaŃii, dând expresie concepŃiei obiective, determină comercialitatea potrivit

elementelor intrinseci actului juridic respectiv, naturii sale şi independent de calitatea părŃilor la

raportul juridic4. Acesta este, de altfel, criteriul de distincŃie care caracterizează tot mai mult

legislaŃiile moderne.

Natura obiectivă a actelor şi faptelor de comerŃ exterior stă la baza precizării caracterului

comercial al acestora şi în concepŃia dreptului român.

Potrivit reglementărilor în vigoare sunt acte şi fapte de comerŃ exterior:

a) vânzarea, cumpărarea sau schimbul de mărfuri;

b) prestările de servicii;

c) transporturile şi expediŃiile internaŃionale;

d) proiectarea şi executarea de lucrări;

e) asistenŃa sau colaborarea tehnică;

f) vânzarea sau cumpărarea de licenŃe pentru folosirea brevetelor de invenŃii sau a

procedeelor tehnologice;

g) consignaŃia sau depozitul;

3 Vezi de exemplu, art. 343 din Codul comercial german 4 Vezi de exemplu, Codul comercial spaniol, art. 3; Codul comercial francez, art. 632.

h) reprezentarea şi comisionul;

i) operaŃiunile financiar-valutare;

j) asigurările;

k) turismul.

Opiniile majoritare converg spre a considera drept criterii pe baza cărora legea distinge

între actele şi faptele juridice civile şi cele comerciale, următoarele idei:

a) interpunerea în schimb;

b) activitatea economică organizată sub formă de întreprindere;

c) conexiunea economică a oricărui act sau fapt juridic cu cele din primele două

categorii.5

Precizăm că, în definirea comercialităŃii, legislaŃia noastră foloseşte şi un criteriu negativ,

excluzând din categoria actelor şi faptelor de comerŃ exterior „introducerea sau scoaterea din

Ńară”, definitivă sau temporară, prin colete sau de către cumpărători, de bunuri destinate uzului

sau consumului personal sau familial, conform dispoziŃiilor legale6, raporturi cărora le lipseşte

tocmai elementul comercial.

1. InternaŃionalitatea raporturilor de drept al comerŃului internaŃional.

Raporturile juridice de comerŃ exterior se particularizează faŃă de raporturile juridice de

comerŃ interior prin prezenŃa elementului sau elementelor de extraneitate, adică prin

internaŃionalitate.

InternaŃionalitatea în sensul dreptului comerŃului internaŃional are o acŃiune deosebită;

altfel spus, nu este suficientă prezenŃa oricărui element de extraneitate pentru ca prin aceasta un

raport juridic comercial să cadă sub incidenŃa dreptului comerŃului internaŃional.

Astfel, de exemplu, aşa cum se precizează în raportul Secretarului general al O.N.U. la

Sesiunea a XXI-a a Adunării Generale, nu cad sub reglementarea dreptului comerŃului

internaŃional: „relaŃiile comerciale internaŃionale Ńinând de dreptul public, precum cele care pun

5 Vezi Al.Deteşan, I.Rucăreanu, B.Ştefănescu – Dreptul comerŃului internaŃional, supliment la revista „ViaŃa economică”, 1976, p. 18 şi urm. O.CăpăŃână, Regimul juridic al activităŃii de comerŃ exterior, de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică a României, în R.R.D., nr. 5/1971. 6 Vezi art. 3, din Legea nr. 1/1971.

în joc atitudinea sau comportamentul statelor când, în exercitarea suveranităŃii, reglementează

tranzacŃii comerciale interesând teritoriul lor”7

Aşadar, nu este vorba despre internaŃionalitate în sensul unor raporturi juridice stabilite

între subiecte de drept internaŃional public, ci, în accepŃiunea dreptului comerŃului internaŃional,

internaŃionalitatea poartă asupra acelor elemente de extraneitate a căror prezenŃă, adăugată

comercialităŃii, este de natură a face raportul juridic respectiv susceptibil de a fi reglementat de

cel puŃin două sisteme de drept, putând da naştere deci unui conflict de legi în spaŃiu.

Acest criteriu tehnico-juridic de definire a internaŃionalităŃii, element caracteristic

raporturilor de comerŃ exterior, este reŃinut de aproape toate legislaŃiile naŃionale, de convenŃii

internaŃionale în materie, ca şi de literatura de specialitate.8

Criterii de definire a internaŃionalităŃii raporturilor de comerŃ exterior sunt reŃinute şi de

convenŃii internaŃionale cuprinzând norme uniforme reglementând diferite domenii ale

raporturilor economice cu străinătatea.

Astfel, ConvenŃia de la Haga din 1 iulie 1964, cuprinzând legea uniformă asupra vânzării

internaŃionale de bunuri mobile corporale, defineşte caracterul internaŃional al raporturilor

comerciale la care se referă, arătând că prezenta lege (art.2) este aplicabilă contractelor de

vânzare încheiate între părŃi care îşi au sediul sau în lipsă de sedii, îşi au reşedinŃa obişnuită pe

teritoriul unor state diferite, în fiecare din următoarele cazuri:

a) când contractul prevede că, marfa vândută va face sau a făcut, atunci când a

fost încheiat contractul, obiectul unui transport din teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat;

b) când toate actele care constituie oferta şi acceptarea nu au fost săvârşite pe

teritoriul aceluiaşi stat; în contractele încheiate prin corespondenŃă, actele ce constituie oferta şi

acceptarea sunt considerate ca încheiate pe teritoriul aceluiaşi stat, când corespondenŃa care

constituie contractul a fost expediată şi primită pe teritoriul acestui stat;

c) „când livrarea lucrului vândut se realizează pe teritoriul unui stat, altul decât

acela în care au fost încheiate actele care constituie oferta şi acceptarea contractului”.

7 Vezi Documentele oficiale ale Adunării generale, sesiunea XXI, Anexe, pct. 88 al ordinei de zi, doc. A/6 396, §11. 8 Vezi în acest sens, H.Batiffol, Droit international prive, paris, 1967, p. 628, Y. Loussouarn şi J.D. Bredin, Droit du commerce international, Paris, 1969, p. 649; O. CăpăŃână, Regimul juridic al activităŃii de comerŃ exterior şi cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică a României în R.R.D., nr. 5/1971, p. 146; I.Rucăreanu, Fundamentarea teoretică a dreptului comerŃului internaŃional, în InstituŃii de drept comercial internaŃional, Ed. Academiei R.S.R., 1973, p. 5.

În concepŃia legii uniforme asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale,

deci, internaŃionalitatea se defineşte pe baza a două criterii cumulative: „unul principal, subiectiv

şi stabil – sediul comercial sau reşedinŃa obişnuită a părŃilor, iar altul complementar, obiectiv şi

alternativ, cerând ca vânzarea să împlinească una din următoarele condiŃii: să constea dintr-o

ofertă şi o acceptare care se săvârşesc în state diferite, să se refere la bunuri care să fie

transportate dintr-un stat în altul, livrarea să se efectueze într-un alt stat decât acela în care s-a

încheiat contractul”.9

Potrivit art. 1(1) al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare

internaŃională de mărfuri, încheiată la Viena, la 11 aprilie 1980, aceasta se aplică menŃionatelor

contracte intervenite între părŃi care îŃi au sediul în state contractante diferite sau dacă normele de

drept internaŃional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

Potrivit ConvenŃiei de la Varşovia din 1929, pentru unificarea unor reguli privitoare la

transportul aerian de mărfuri, este calificat ca fiind internaŃional orice transport în care, potrivit

cu stipulaŃiile părŃilor, punctul de plecare şi punctul de transbordare sunt situate fie pe teritoriul

fiecărei părŃi contractante, fie pe teritoriul unei singure părŃi dacă se prevede o escală pe teritoriul

unui alt stat (art.1).

Potrivit ConvenŃiei de la Geneva din 1956, referitoare la contractul de transport

internaŃional de mărfuri pe şosele (CMR), transportul auto este internaŃional, dacă locul primirii

mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberarea lor, potrivit contractului, sunt situate în două state

diferite, independent de domiciliul sau naŃionalitatea părŃilor contractante. (art. 1§1).

4. SPECIFICUL DREPTULUI COMERłULUI

INTERNAłIONAL

ComerŃul internaŃional se caracterizează prin anumite exigenŃe, constând

în: celeritate, încredere, securitatea tranzacŃiilor şi a creditului, precum şi

certitudine judiciară.

Pe de altă parte, normele de drept material şi conflictual uniform, precum

şi reglementările specifice din legislaŃiile naŃionale urmăresc o dublă finalitate,

9 Vezi Vânzarea comercială internaŃională, supliment la „Revista economică”, 1974, p. 17-19.

constând în simplificarea şi accelerarea operaŃiunilor comerciale şi ocrotirea

creditului şi a creditorilor.

Rapiditatea activităŃilor de comerŃ internaŃional comportă în mod necesar

simplificarea acestora prin decizii imediate, ca în cazul operaŃiunilor de bursă,

unde se încheie tranzacŃii de mare valoare fără garanŃii imobiliare, prin acord

verbal, urmând să se facă la nevoie dovada operaŃiunii prin orice mijloc de

probă.

Toate aceste aspecte presupune existenŃa unui sistem juridic riguros, care

să reglementeze cu precizie şi claritate materia obligaŃiilor comerciale şi

executarea lor cu bună credinŃă.

Normele juridice de comerŃ internaŃional consacră un set de reguli pentru

simplificarea şi accelerarea operaŃiunilor comerciale, care constau în:

- formalităŃi minime şi uşor de îndeplinit (ex. gajul comercial nu

comportă cerinŃa unui înscris);

- nu se prevede o anumită formalitate pentru punerea în întârziere a

debitorului (este suficient în acest sens orice înscris, scrisoare, înŃelegere

tacită);

- dovada unui contract comercial se poate face prin orice mijloace

(chiar prin martori şi prezumŃii);

- nu e necesară formula “bun şi aprobat” şi nici formalitatea

dublului exemplar pentru anumite documente;

- proba datei certe a contractului comercial se poate face prin orice

mijloc de probă;

- termenele de prescripŃie au durate mai scurte în dreptul comercial

decât în dreptul civil;

- în domeniul dreptului comerŃului internaŃional s-a organizat o

jurisdicŃie specială şi anume arbitrajul internaŃional.

În vederea ocrotirii creditului au fost consacrate reguli referitoare la garanŃiile speciale,

care constau în prezumŃia legală de solidaritate, faliment, administrarea controlată, etc.

5. IZVOARELE DREPTULUI COMERłULUI

INTERNAłIONAL

Caracterul interdisciplinar al dreptului comerŃului internaŃional, situarea

sa la confluenŃa dreptului internaŃional public cu sistemele naŃionale de drept,

categoriile particulare de raporturi juridice care intră în obiectul său de

reglementare, determină ca această materie să aibă atât izvoare internaŃionale

cât şi izvoare interne.

Izvoarele internaŃionale

Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt:

tratatul şi cutuma.

1. Tratatul. Indiferent de denumirea sa10, tratatul este acordul de voinŃă a două sau mai

multe state prin care acestea reglementează într-un anumit mod o anumită sferă a relaŃiilor

internaŃionale, creând, modificând ori abrogând pe cele existente.11

Ori de câte ori obiectul de reglementare al tratatului îl reprezintă relaŃii între state,

stabilite în domeniul comerŃului internaŃional sau al cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice

internaŃionale, respectivul tratat este totodată şi izvor al dreptului comerŃului internaŃional.

Îmsă, au această calitate şi alte tratate internaŃionale, cele: politice, juridice, culturale,

care, stabilind raporturi de colaborare şi încredere între state, favorizează şi dezvoltarea relaŃiilor

economice dintre acestea, conŃinând uneori chiar clauze exprese în acest sens.

Este ilustrativ în acest sens, exemplul Cartei O.N.U. care, proclamând în preambulul său

ca scop suprem al NaŃiunilor Unite menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale, stabilea că unul

din obiectivele subordonate acestui scop, consta şi în realizarea colaborării între state în

soluŃionarea problemelor internaŃionale cu caracter economic.12

Şi tratatele de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală, încheiate de Ńara noastră cu alte

state, statornicind cadrul politico-juridic al dezvoltării colaborării cu aceste state, includ şi clauze

privind intensificarea colaborării economice. 10 Acord, act final, aranjament, armistiŃiu, cartă, cartel, compromis, concordant, comunicat, memorandum, convenŃie, declaraŃie, gentlement’s agreement, mondus vivendi, pact, protocol, proces-verbal, notă diplomatică, aide memoire, statut. 11 Vezi pentru detalii, Gr. Geamănu, Drept internaŃional public, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981, vol. I, p. 90 şi urm. 12 Vezi Carta O.N.U. în „O.N.U. şi instituŃiile sale specializate”, Bucureşti, Editura Politică, 1970, art. 8, pct. 3, p. 10.

Între tratatele internaŃionale care au şi calitatea de izvor al dreptului comerŃului

internaŃional o importanŃă deosebită o au tratatele multilaterale care formulează norme uniforme

de drept material sau conflictual reglementând anumite raporturi de comerŃ exterior şi cooperare

economică internaŃională.

Exemple de asemenea tratate care realizează, în fond, unificarea normelor de drept

conflictual şi material aplicabile în relaŃiile economice internaŃionale, sunt: ConvenŃia de la

Geneva din 7 iunie 1930 privind reglementarea unor conflicte de legi în materie de cambie şi

bilet la ordin; ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 privind reglementarea unor conflicte

de legi în materia cecului; ConvenŃia de la New York din 1958 privind recunoaşterea şi

executarea şedinŃelor arbitrale străine, etc.

O altă categorie de tratate internaŃionale cu semnificaŃie specifică pentru reglementarea

raporturilor de comerŃ exterior şi cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională o

constituie tratatele economice şi, între acestea, îndeosebi, tratatele bilaterale. Acestea au ca

obiective reglementarea colaborării interstatale în domeniul comercial, financiar-valutar, al

cooperării în producŃie, a folosirii apelor fluviale internaŃionale, al transferului de tehnologie, etc.

Acordurile economice bilaterale încheiate de Ńara noastră în domeniul comerŃului exterior

sau al cooperării şi tehnico-ştiinŃifice stabilesc, în primul rând, obligaŃii reciproce ale părŃilor

contractante în vederea promovării schimbului de mărfuri sau de servicii, ori a diferitelor forme

de cooperare în domeniul producŃiei, comercializării, etc.

În anumite cazuri, în afară de acordurile comerciale sau de cooperare, ori de comerŃ şi

navigaŃie, România a încheiat acorduri speciale de plăŃi pentru reglementarea relaŃiilor financiare

decurgând din aceste operaŃiuni.

Practica României în materia normelor convenŃionale de drept internaŃional, s-a îmbogăŃit

şi cu o serie de acorduri de promovare şi garantare a investiŃiilor, acorduri care tind pe bază de

reciprocitate, deopotrivă, să stipuleze investiŃiile unui stat contractant în celălalt şi să garanteze

recuperarea lor în cazul unor eventuale riscuri necomerciale.

OperaŃiile de comerŃ exterior şi cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională,

al căror cadru politico-juridic îl constituie acordurile economice internaŃionale, nu se înfăptuiesc

însă, în mod direct şi nemijlocit de către statele părŃi la acestea, ci de către agenŃii economici

români, pe de o parte, şi organizaŃii economice, persoane fizice sau persoane juridice, aparŃinând

celuilalt stat contractant, pe de altă parte.

Se ridică, astfel, problema de a cunoaşte incidenŃa acordurilor economice internaŃionale

ale statului asupra contractelor de comerŃ internaŃional încheiate între subiecte de drept civil.

Cu toate că, de regulă, acordurile economice bilaterale nu conŃin norme de drept

conflictual sau material uniform care să indice sau să statornicească regimul juridic al

contractelor de comerŃ internaŃional încheiate pe baza lor de întreprinderile române de comerŃ

exterior şi partenerii din celălalt stat contractant, prevederile acestor acorduri pot determina în

unele cazuri, validitatea, chiar substanŃa sau efectele juridice ale contractelor, ori pot anticipa

soluŃionarea prin mijloace adecvate a eventualelor litigii născute din sau în legătură cu

executarea contractelor menŃionate.13

2. Cutuma. Reprezintă o practică generală îndelungată, urmată de state în planul

raporturilor internaŃionale, cu conştiinŃa obligativităŃii sale juridice.14 Cu toate că tratatul a

devenit astăzi, principalul izvor al dreptului internaŃional, rolul creator de drept al practicii

internaŃionale nu trebuie subestimat.

Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului internaŃional, materii întregi ale acestuia

formându-se pe cale cutumiară (dreptul diplomatic, dreptul maritim internaŃional, etc).

Pe măsura codificării dreptului internaŃional şi a creşterii numărului de tratate ca

instrumente ale colaborării interstatale, cutumele au pierdut din consistenŃă.

Deşi imperativele relaŃiilor internaŃionale contemporane consacră locul prioritar

tratatului, cutuma are şi ea un rol în formarea dreptului internaŃional public şi implicit, în

formarea dreptului comerŃului internaŃional.15

6. IZVOARELE INTERNE ALE DREPTULUI COMERłULUI

INTERNAłIONAL

a) Dreptul comun general.

Dreptul comerŃului internaŃional este influenŃat de rolul pe care îl are legislaŃia fiecărui

stat în asigurarea cadrului juridic de desfăşurare a afacerilor. 13 Vezi V.Babiuc şi Gh.Florescu, ImplicaŃii ale acordurilor comerciale internaŃionale asupra regimului juridic al contractelor comerciale internaŃionale, în R.R.S.I., 1983, p. 328-337. 14 Vezi Gr.Geamănu, op.cit., p. 93 şi urm; Ad’mato, The Concept of Custom in International Law, New York, 1971; Gh.Moca, NoŃiunea şi însemnătatea cutumei internaŃionale în procesul înfăptuirii unor noi relaŃii între state, Revista română de studii internaŃionale, 1975, nr. 3. 15 Astfel, au caracter cutumiar, în materia transportului de mărfuri pe mare, obligaŃiile subînŃelese ale părŃilor în contractele de charter party sau regula „marfa aşteaptă nava”.

În situaŃia aplicării legislaŃiei naŃionale a unui stat la un anumit raport

juridic, este posibil ca legislaŃia comercială a statului respectiv să se completeze

cu legislaŃia civilă.

Acest principiu este consacrat şi în Codul Comercial Român, care prevede

că: acolo unde legea comercială nu dispune, este aplicabilă legea civilă.

Dreptul comun general poate fi aplicabil numai în măsura în care legea

română pe care acesta o completează, atunci când este cazul, constituie ea însăşi

un asemenea izvor.

b) Legea comercială naŃională.

Legea comercială naŃională desemnează ansamblul de norme juridice, care formează

dreptul comercial naŃional. Acest ansamblu se poate subclasifica în dreptul comun comercial şi

în norme comerciale speciale.

În România, dreptul comun comercial este format din Codul Comercial şi

din Legea nr.31/1990, dar şi alte acte normative, care asigură reglementarea

unitară a societăŃilor comerciale.

Normele comerciale speciale reprezintă toate celelalte reglementări de

drept comercial referitoare la anumite grupe de raporturi juridice comerciale sau

la aspecte ce Ńin de specificul raporturilor comerciale din diferite zone ale

comerŃului.

În această categorie se includ şi normele juridice destinate a se aplica

raporturilor de comerŃ internaŃional, spre exemplu: Legea nr.105/1992 cu privire

la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. Această lege

cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept

internaŃional privat şi norme de procedură în litigii privind raporturi de drept

internaŃional privat.

Dintre reglementările concrete referitoare la activitatea comercială pot fi

exemplificate referirile la condiŃiile de fond, de formă şi de publicitate ale

comerŃului, îmbogăŃirea fără justă cauză, răspunderea pentru concurenŃa

neloială, statutul juridic al persoanelor fizice şi al persoanelor juridice,

arbitrajul de drept internaŃional privat, etc.

Şi alte legislaŃii naŃionale cuprind acte normative aplicabile în comerŃul

internaŃional, sub forma unor legi speciale sau a unor coduri, cum întâlnim:

Uniform Comercial Code, aplicabil în Statele Unite ale Americii.

Raporturile de comerŃ internaŃional pot fi reglementate în întregime prin

norme juridice naŃionale, când părŃile desemnează o anumită lege naŃională să

guverneze raportul juridic pe care îl concep, în conformitate cu principiul “lex

voluntatis”.

În consecinŃă, o lege naŃională este aplicabilă la un anumit raport juridic

de comerŃ internaŃional cu condiŃia ca:

- subiecŃii raportului juridic respectiv să nu fi desemnat ca “lege a

contractului” o altă lege naŃională sau o normă jurdiică de drept material

uniform;

- unul din subiecŃii acelui raport juridic să fie resortisant al Ńării

respective;

- aplicarea legii naŃionale vizate să fie acceptată de ambii subiecŃi ai

raportului de comerŃ internaŃional.

c) UzanŃele

UzanŃele sau obiceiul juridic, reprezinta întreaga gamă de acte sau de fapte care se

exprimă sub formă de stipulaŃii contractuale cu ocazia negocierilor, în vederea încheierii unui

contract sau chiar împotriva unor stipulaŃii contractuale şi împotriva unor dispoziŃii legale.

UzanŃele comerciale pot fi clasificate după criteriul zonei geografice de

aplicabilitate în:

- uzanŃe locale, caracterizate prin aceea că sunt aplicate numai la

anumite zone, localităŃi sau pieŃe comerciale;

- uzanŃe generale, care vizează totalitatea aspectelor comerciale,

independent de zonă, natura contractului sau profesiunea celor implicaŃi.

- uzanŃe speciale, aplicabile anumitor tipuri de contracte sau în

comerŃul cu anumite produse, cum ar fi: petrolul, cafeaua, cerealele, bumbacul

etc.;

După criteriul forŃei juridice a uzanŃelor este posibilă o altă clasificare în:

- uzanŃe normative, care sunt consacrate şi dobândesc putere

similară normei de drept, fiind integrate în cuprinsul acestora.

- uzanŃe convenŃionale, stabilite şi prin voinŃa părŃilor, care se

permanentizează treptat în anumite domenii sau zone geografice.

UzanŃele normative pot fi deosebite de uzanŃele convenŃionale, întrucât primele urmăresc

să completeze sau să suplinească legea, devenind parte integrantă a acesteia şi dobândind forŃa

jurdiică a ei. Astfel, aplicarea lor operează prin voinŃa legii, fără a fi necesară stipularea de către

părŃi. Dacă acestea doresc însă înlăturarea unei uzanŃe normative, o pot face prin introducerea

unor clauze exprese în contract.

Având alt regim juridic, uzanŃele convenŃionale sunt aplicabile în contract

numai prin voinŃa părŃilor, dar tot acestea pot introduce clauze care să facă

inoperabile uzanŃele care ar fi aplicabile în mod firesc.

Sub aspectul probaŃiunii, existenŃei şi conŃinutului lor, uzanŃele normative

au regim juridic similar cu legea din care fac parte, prezumându-se existenŃa şi

cunoaşterea lor de către părŃi. UzanŃele convenŃionale trebuie să fie probate de

partea care le invocă prin atestare sau certificare eliberate de consulate,

camerele de comerŃ sau de organizaŃiile profesionale.

Invocarea uzanŃelor în contractele de comerŃ internaŃional poate genera

conflicte între acestea sau între ele şi legile civile sau comerciale, care se

rezolvă în modul următor:

- conflictul între două uzanŃe convenŃionale se rezolvă în favoarea

celei mai apropriate de data încheierii contractului;

- conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă

existentă într-o lege supletivă, se soluŃionează în favoarea uzanŃei

convenŃionale, întrucât aceasta denotă voinŃa părŃilor de a deroga în acest sens

de la uzanŃa normativă;

- conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă se

rezolvă în mod similar, întrucât legea supletivă poate fi înlăturată prin voinŃa

părŃilor;

- conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o lege imperativă se

soluŃionează în favoarea acesteia din urmă, întrucât prevederile legale cu

caracter imperativ nu pot fi înlăturate prin voinŃa părŃilor;

- conflictul între o uzanŃă şi o lege comercială imperativă se

rezolvă în funcŃie de caracterul supletiv sau imperativ al legii pe care o

completează uzanŃa. Dacă legea respectivă are caracter supletiv, conflictul se

rezolvă în favoarea legii imperative. Dacă uzanŃa comercială completează o lege

imperativă care este în conflict cu o lege civilă imperativă, va avea prioritate

uzanŃa comercială, care are caracter special în raport cu cealaltă. Dacă

conflictul uzanŃei normative din legea imperativă se realizează cu o altă lege

imperativă din domeniul comercial, va avea aplicabilitate cea care are caracter

special sau dată posterioară.

- Conflictul dintre o uzanŃă comercială şi o lege uniformă dă

prioritate celei dintâi, întrucât legile uniforme din domeniul comerŃului

internaŃional au caracter supletiv.

- Conflictul între uzanŃele comerciale de orice tip şi convenŃia

expresă a părŃilor, se soluŃionează în favoarea celei din urmă, întrucât părŃile

pot înlătura uzanŃele comerciale.

2. IZVOARELE INTERNAłIONALE ALE DREPTULUI

COMERłULUI INTERNAłIONAL

a) ConvenŃiile internaŃionale.

ConvenŃia internaŃională reprezintă principalul izvor de drept comercial

internaŃional, purtând denumiri diversificate, cum ar fi: tratat, acord, convenŃie,

declaraŃie, memorandum, aranjament, cartă, compromis, pact, protocol, etc.

Indiferent de denumirea concretă, convenŃia internaŃională presupune un

acord de voinŃă precis şi liber exprimat între două sau mai multe state, prin care

se creează, se modifică sau se sting norme de drept internaŃional sau raporturi

juridice internaŃionale.

b) UzanŃale comerciale internaŃionale uniforme.

UzanŃele din această categorie sunt asemănătoare cu cele din sistemul de

drept naŃional, fiind consacrate de paractica comercială internaŃională.

Standardizarea şi unificarea lor se realizează prin metode diferite, cum ar

fi: adoptarea de condiŃii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte

model pentru anumite grupe de mărfuri, stabilirea anumitor condiŃii de livrare

pentru unele categorii de contracte etc.

Prin prisma regulilor de conduită, uzanŃele comerciale se aseamănă cu

obiceiul sau cutuma, fiind necesar să se aplice de un număr mare de participanŃi,

pentru a depăşi sfera practicilor comerciale din relaŃiile reciproce ale unor părŃi

contractuale.

Cele mai importante uzanŃe comerciale uniforme internaŃionale au fost

standardizate sub egida Camerei InternaŃionale de ComerŃ din Paris sub

denumirea INCOTERMS (InternaŃional Rulea for the Interpretation of Trade

Terms - Reguli internaŃionale pentru interpretarea uzanŃelor de comerŃ).

Camera InternaŃională de ComerŃ din Paris a codificat şi alte uzanŃe

comerciale, cum sunt cele referitoare la acreditivele documentare sau la

încasarea unor plăŃi.

OperaŃiuni similare au fost realizate şi sub egida Comisiei Economice

Europene a O.N.U. cu privire la unele contracte tip şi condiŃii generale de

livrare.

CURSUL NR. 2

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERłULUI

INTERNAłIONAL

1.Principiul libertăŃii comerŃului

2.Principiul libertăŃii convenŃiilor

3.Principiul “lex voluntatis”

4. ParticipanŃii la raporturile specifice dreptului comerŃului internaŃional

5. Contractul de comerŃ internaŃional

Desfăşurarea normală a circulaŃiei bunurilor şi valorilor pe plan mondial a

consacrat trei principii, care constau în: libertatea comerŃului, libertatea

convenŃiilor şi libertatea alegerii legii aplicabile contractelor (lex voluntatis).

1. PRINCIPIUL LIBERTĂłII COMERłULUI

Orientările politice din a doua jumătate a acestui secol au avut tendinŃa de

a diminua sau de a înlătura obstacolele economice, vamale, fiscale sau

administrative pentru participanŃii la activitatea comercială.

În ultimul deceniu, România s-a raliat în mod necondiŃionat la această

politică, iar ConstituŃia din anul 1991, a consacrat libertatea comerŃului şi

creearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie,

în corelare cu protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică,

financiară şi valutară.

SpaŃiul economic european, a fost iniŃiat în anul 1957, prin Tratatul de la

Roma şi extins treptat prin alte convenŃii, cum a fost Tratatul de la Masstrich

din anul 1992, precum şi alte tratate, care au realizat integrarea pe multiple

planuri pentru aproape 450 milioane de oameni.

Libertatea comerŃului este deplină în acest spaŃiu şi se concretizează în

libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor, oamenilor şi în libera

concurenŃă în 27 Ńări din Europa.

Pe continentul Nord-American s-a creat un spaŃiu economic similar, în

anul 1994, de către SUA, Canada şi Mexic, prin înfiinŃarea Tratatului

Nord-American de Liber Schimb (North American Free Trade Agrement,

N.A.F.T.A.).

O altă operaŃiune de liberalizare a comerŃului a reprezentat-o semnarea în

anul 1994 a Actului final al Rundei Uruguay de către 124 de state, prin care s-a

convenit reducerea taxelor vamale în proporŃie semnificativă.

Totodată s-a decis creearea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, cu rolul

de a prelua şi de a amplifica atribuŃiile Acordului General pentru Tarife şi

ComerŃ (GATT).

Aplicarea principiului libertăŃii comerŃului a mai fost favorizată de

creearea cadrului juridic adecvat în tot mai multe Ńări şi de adoptarea unor

uzanŃe comerciale uniforme, care permit o mai mare rapiditate în încheierea şi

derularea operaŃiunilor comerciale.

2. PRINCIPIUL LIBERTĂłII CONVENłIILOR

Raporturile juridice de comerŃ internaŃional se concretizează, în principal,

în contracte comerciale internaŃionale şi în titluri de valoare, a căror consistenŃă

depinde de întinderea puterii decizionale a subiecŃilor de drept.

În consecinŃă, principiul libertăŃii convenŃiilor, exprimă regula potrivit

căreia fiecare subiect de drept se obligă prin propria lui voinŃă numai la ceea ce

acceptă ca fiind în interesul lui şi numai în măsura în care doreşte.

Respectarea acestui principiu implică numeroase aspecte, dintre care pot

fi enumerate:

- încheierea oricărui contract numai prin acordul de voinŃă al

părŃilor;

- alegerea liberă a partenerilor contractuali;

- determinarea de către părŃi a naturii juridice, a obiectului şi a

conŃinutului contractului;

- dreptul părŃilor de a modifica sau de a rezilia contractul pe baza

acordului de voinŃă;

- dreptul părŃilor de a desemna legea care să guverneze contractul

sau o parte din clauzele lui;

- dreptul părŃilor de a decide asupra jurisdicŃiei aplicabile în cazul

unor litigii.

În contractele comerciale internaŃionale, puterea voinŃei părŃilor este mai

accentuată decât în convenŃiile interne, fiind în acelaşi timp controversată şi

axată pe două teorii, care au în vedere criteriul subiectiv şi respectiv cel

obiectiv.

ConcepŃia subiectivă consideră că izvorul primordial al drepturilor şi

obligaŃiilor convenite prin contract este acordul de voinŃă al părŃilor.

În consecinŃă, se apreciază că partenerii contractuali pot decide să evite

incidenŃa oricărei legislaŃii naŃionale asupra convenŃiei lor, supunând-o numai

principiilor comerciale de echitate sau numai ansamblului de uzanŃe specifice

comjunităŃii comercianŃilor (mercatoria universalis).

Această concepŃie este criticabilă sub mai multe aspecte, prin faptul că

echitatea sau uzanŃele practicate de comunitatea comercianŃilor nu sunt

suficiente pentru asigurarea eficienŃei juridice a contractului de comerŃ

internaŃional.

Legea nr.105/1992 prevede de altfel, supunerea contractului “legii alese

prin consens de părŃi”, ceea ce presupune că libertatea părŃilor se limitează la

alegerea legii şi nu la posibilitatea scoaterii contractului în afara oricărui sistem

legislativ naŃional.

ConcepŃia obiectivă susŃine prioritatea legii în raport cu voinŃa părŃilor,

cu motivarea că aceasta din urmă poate acŃiona numai în corelaŃie cu o anumită

lege naŃională.

În consecinŃă, libertatea convenŃiilor este analizată ca o autonomie

derivată şi nu ca o autonomie primordială, fiind consacrată de ordinea juridică

naŃională şi neputând exista în afara ei.

Această concepŃie este consacrată atât de legislaŃia României cât şi de

legislaŃiile din alte Ńări, fiind acceptată şi de doctrina juridică.

3. PRINCIPIUL “LEX VOLUNTATIS”

Acest principiu constituie un caz particular de aplicare a principiului

libertăŃii convenŃiilor, materializat în dreptul părŃilor de opta pentru legea

aplicabilă condiŃiilor de fond şi efectelor juridice ale contractului.

Principiul este consacrat de Legea nr.105/1992, care prevede că aspectele

de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasă de către

autorul său (art.69), iar contractele comerciale internaŃionale sunt supuse legii

alese prin consens de părŃi (art.73).

Aplicarea acestui principiu este posibilă din cauza egalităŃii legislaŃiilor

naŃionale în domeniul comercial şi civil, fiind astfel permisă alegerea oricărei

legi care să guverneze fondul contractului.

PărŃile pot opta în acest sens şi asupra unei legi care nu are nicio legătură

obiectivă cu contractul, din punctul de vedere al cetăŃeniei, naŃionalităŃii ,

locului de perfectare, executare, plată, etc.

De la această regulă, există o excepŃie insa, şi anume: Codul Comercial

Uniform al Statelor Unite ale Americii, care restrânge posibilitatea de opŃiune a

părŃilor numai la legile statelor cu care contractul are legătură rezonabilă.

4. PARTICIPANłII LA RAPORTURILE SPECIFICE DREPTULUI

COMERłULUI INTERNAłIONAL

1.Caracteristici generale. Clasificări.

Raporturile de drept al comerŃului internaŃional se stabilesc cu

preponderenŃă între persoane fizice şi juridice din diferite state şi, într-o măsură

mai redusă şi uneori chiar cu caracter de excepŃie, între state ori organizaŃii

interguvernamentale şi persoane juridice aparŃinând altor state.

a) Într-o primă clasificare, se impune a se distinge între subiecte de drept civil, persoane

fizice şi juridice şi subiecte de drept internaŃional public, state şi, în anume situaŃii, organizaŃii

internaŃionale guvernamentale, ca participanŃi la activitatea de comerŃ internaŃional.

Deoarece participarea subiectelor de drept internaŃional public nu este semnificativă

pentru ponderea raporturilor de schimb internaŃional de valori şi de cooperare economică şi

tehnico-ştiinŃifică, ne vom limita să arătăm că în raporturi juridice de o astfel de natură, statul

suveran apare în calitatea sa de subiect de drept civil, acŃionând jure gestionis şi fiind

reprezentsat, de regulă, de Ministerul de FinanŃe.

Este vorba - de regulă - de raporturi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică

internaŃională, de raporturi stabilite în legătură cu investiŃiile în străinătate, ori de raporturi legate

de realizarea programelor pe termen lung de dezvoltare a unor Ńări.

OrganizaŃiile interguvernamentale - care, în anumite situaŃii, în raport de voinŃa statelor

componente, au calitatea de subiect de drept internaŃional - sunt totdeauna subiecte de drept

intern, persoane juridice ale statului pe teritoriul cărora îşi au sediul şi, în această calitate, pot

participa, în limita dispoziŃiilor exprese prevăzute în actul lor constitutiv, la raporturi de drept al

comerŃului internaŃional.1

Persoanele fizice şi juridice din diferitele state, fiind participanŃi frecvenŃi la raporturile

de comerŃ internaŃional, vor constitui şi obiectul analizei noastre în continuare.

b) O a doua clasificare a acestei din urmă categorii de participanŃi la raporturile de drept

al comerŃului internaŃional este întemeiată pe criteriul naŃionalităŃii lor şi, din acest punct de

vedere, distingem între participanŃi de naŃionalitate română şi participanŃi străini.

ParticipanŃii de naŃionalitate română la raporturile de comerŃ internaŃional sunt:

comercianŃii persoane fizice, societăŃile comerciale cu sediul în România, regiile autonome şi

cooperativele.

1 Vezi, pentru dezvoltări, O.CăpăŃână, B.Ştefănescu, Tratat de drept al comerŃului internaŃional, vol. I, Editura Academiei României, Bucureşti, 1985, p. 48 şi 50-51.

ParticipanŃii străini sunt, în principal, persoane fizice având calitatea de comercianŃi cu

firmă individuală, societăŃile comerciale constituite şi având sediul în străinătate şi, în unele Ńări,

unităŃi economice cu atribuŃii de comerŃ exterior.

2.Comerciantul - persoană fizică

1. NoŃiune. Potrivit legislaŃiilor în vigoare, pot să apară ca participanŃi la raporturile

juridice de comerŃ exterior - este adevărat, în măsură mai redusă – şi persoanele fizice având

calitatea de comerciant.

Luând în considerare această realitate a relaŃiilor economice internaŃionale, legislaŃia

română în materie prevede condiŃiile în care o persoană fizică poate avea calitatea de comerciant.

Dreptul comparat evidenŃiază două concepŃii de definire a comerciantului, respectiv

concepŃia subiectivă şi concepŃia obiectivă.

În optica celei subiective, de inspiraŃie germană, calitatea de comerciant este recunoscută

persoanei fizice care-şi înregistrează o firmă în registrul de comerŃ; independent de înscrierea

firmei în registrul de comerŃ, au calitatea de comercianŃi şi persoanele fizice care deŃin o

întreprindere comercială expres stabilită de lege, respectiv întreprinderi destinate cumpărării de

mărfuri pentru revînzare, cele efectuând operaŃii bancare, de asigurări, de transport şi de editură.

Potrivit concepŃiei obiective, de inspiraŃie franceză, calitatea de comerciant este

recunoscută persoanei fizice care săvârşeşte în nume propriu acte şi fapte de comerŃ calificate

astfel de lege, pe baza naturii lor obiective, exercitând această activitate cu titlu obişnuit,

profesional, aşadar, cu caracter de continuitate şi în scopul de a-şi asigura mijloacele de

existenŃă.

Toate sistemele de drept cer ca persoana fizică în cauză să aibă capacitatea de exerciŃiu

prevăzută de lege spre a putea săvârşi acte de comerŃ.

Potrivit principiilor de drept internaŃional privat, statutul personal al persoanei fizice -

respectiv starea civilă şi capacitatea juridică - vor fi guvernate de legea personală (lex

personalis)2 care se determină ca fiind lex patriae (respectiv legea statului de cetăŃenie) - în

sistemele de drept de influenŃă franceză (şi al statelor de emigraŃie) - şi lex domicilii (legea

2 În dreptul român, lex personalis este lex patriae (vezi Legea 105/1992 art. 11 şi art. 12); vezi pentru detalii, I.Filipescu, Drept internaŃional privat, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.

statutului domiciliului permanent) în sistemele de common-law (şi al statelor de imigraŃie);

pentru apatrizi, lex personalis este lex domicilii.

ReŃinem, în această privinŃă, că o persoană capabilă să săvârşească acte şi fapte de comerŃ

sub imperiul legii sale personale, va fi reputată drept capabilă în orice stat terŃ şi-ar desfăşura

activitatea; la rândul său, o persoană incapabilă potrivit legii sale personale, va fi considerată

astfel în orice stat s-ar afla.

Principiul enunŃat mai sus îşi are, desigur, aplicabilitate şi cu privire la determinarea legii

aplicabile statutului personal al comerciantului persoană fizică. În această materie îşi găseşte

aplicaŃiune mai largă, însă, şi o excepŃie relevată iniŃial de jurisprudenŃa franceză şi, ulterior,

reglementată expres de unele legislaŃii mai recente (germană, italiană, elveŃiană, română) şi

reŃinută de unele instrumente internaŃionale.3

Potrivit acestei excepŃii, o persoană incapabilă, conform legii sale naŃionale, dar capabilă

potrivit legii locului de încheiere a actului, dacă a încheiat acte juridice cu resortisanŃi de bună

credinŃă, ai statului locului de încheiere, aflaŃi în exerciŃiul profesiei lor obişnuite, este reputată

capabilă.4

Comerciantul cu firmă individuală are capacitatea de a săvârşi acte şi fapte de comerŃ.

Această capacitate de exerciŃiu deplină începe la o vârstă de regulă superioară vârstei majorităŃii

civile (18 ani) şi este diferită şi de la o Ńară la alta sub acest aspect; există însă, fie procedura de

emancipare a minorului prin hotărâre a instanŃei tutelare (precum în legislaŃia franceză), fie aceea

de a se încuviinŃa minorului de 18 ani săvârşirea de acte de comerŃ (precum în dreptul german).

Sub imperiul anumitor legislaŃii, femeia măritată trebuie să aibă încuviinŃarea sau

autorizaŃia soŃului pentru a putea înfăptui anumite acte şi fapte de comerŃ (acte de dispoziŃie

asupra fondului de comerŃ).

2. Specificul profesiei de comerciant.

În raporturile juridice pe care la încheie, comercianŃii persoane fizice se identifică prin

firma comercială. Aceasta constă în numele pe care comerciantul îl foloseşte în exerciŃiul

3 ConvenŃiile de Geneva din 1930 şi 1931 asupra conflictelor de legi în materie de cambie şi bilet de ordin, respectiv cec. 4 Vezi, SpeŃa Lozardi, în T.R.Popescu, Drept internaŃional privat, Universitatea Bucureşti, 1976, p. 193-194; vezi şi Legea 105/1992.

comerŃului său (cu care semnează actele încheiate în această calitate) şi constituie o însemnată

valoare economică făcând parte, alături de alte bunuri, din fondul de comerŃ.

Sistemele de drept ale lumii reglementează două modalităŃi de stabilire a firmei - a

veracităŃii - specifică legislaŃiilor de inspiraŃie franceză şi a libertăŃii - specifică dreptului

anglo-american.

În sistemul veracităŃii, reŃinut şi de dreptul nostru prin Legea 26/1992, firma trebuie să

cuprindă numele patronimic al comerciantului titular al întreprinderii, în timp ce în sistemul

libertăŃii, comerciantul poate alege orice nume spre a-l folosi în exerciŃiul comerŃului prestat, cu

obligaŃia ca, în situaŃia în care acesta diferă de numele de stare civilă, să-l înscrie în registrul de

comerŃ.

Forma poate fi originară - constituită odată cu comerŃul titularului iniŃial sau derivată,

respectiv dobândită pe cale de succesiunea cel mai adesea şi, numai potrivit anumitor legislaŃii,

pe cale de cesiune; în ipoteza firmei derivate, dobânditorul are obligaŃia, pentru ocrotirea terŃilor

să înscrie chiar pe acesta menŃiunea „succesor”.

Un alt exemplu de identificare a comerciantului îl constituie marca reprezentată din

cuvinte sau reprezentări grafice, figuri, însemne, cu ajutorul căreia se deosebeşte întreprinderea

de o altă de acelaşi gen; şi marca are o valoare patrimonială, fiind element al fondului de comerŃ.

Supus unor obligaŃii specifice profesiei sale, comerciantul trebuie să Ńină o contabilitate

riguroasă a activităŃii sale comerciale, folosind anumite registre sau metode moderne de

înregistrare, expres prevăzute de lege; este de asemenea obligat la plata de impozite pe veniturile

realizate din comerŃ; în fine, în caz de insolvenŃă sau insolvabilitate, i se aplică anumite

proceduri speciale (concordat, faliment, moratoriu, lichidare de bunuri), destinate atât să prevină

actele frauduloase cât şi să asigure un regim egalitar creditorilor chirografari.

3. CondiŃia juridică a comerciantului străin are în vedere întinderea drepturilor

recunoscute comerciantului pe teritoriul altui stat. Comerciantul, persoană fizică, va fi supus în

orice alt stat condiŃiei juridice a străinilor stabilită de respectivul stat prin act unilateral de

suveranitate.

În Ńara noastră, reglementările în vigoare consacră principiul regimului naŃional, potrivit

căruia străinii se bucură pe teritoriul României de drepturile fundamentale civile şi

social-economice recunoscute cetăŃenilor români.

3. Societatea comercială5

1. NoŃiune. Societatea comercială, reprezintă cel mai utilizat partener străin în raporturile

juridice de comerŃ internaŃional.

LegislaŃiile care cunosc dualitatea dreptului privat disting societăŃile comerciale de

societăŃile civile pornind fie de la criteriul de ordin material, fie de la criteriul modern, de ordin

formal.

Potrivit criteriului clasic, societatea al cărei obiect declarat în contractul de societate sau

statut constă în efectuarea de fapte calificate ca fiind de comerŃ de legislaŃia în vigoare, este o

societate comercială.

Potrivit criteriului formal, orice societate, independent de obiectul ei de activitate, este

comercială dacă s-a constituit în anumite forme prevăzute expres de lege (respectiv- sub forma

societăŃii în comandită simplă, societăŃii în comandită pe acŃiuni, societăŃii cu răspundere limitată

şi societăŃii anonime pe acŃiuni).

Unele legislaŃii utilizează şi un criteriu mixt, consfinŃind existenŃa unor societăŃi civile ca

activitate şi comerciale ca formă.

2. Legea aplicabilă statutului organic al societăŃii comerciale. Aşa cum am văzut,

legislaŃiile diferitelor state, cuprinzând reglementări variate şi în legătură cu societăŃile

comerciale, unele recunoscând tuturor acestora personalitate juridică, altele conferind calitatea de

subiect colectiv de drept numai societăŃilor de capitaluri, unele acceptând principiul specialităŃii

capacităŃii de folosinŃă cu privire la orice societate comercială, altele aplicând teoria „ultra

vires”6 numai societăŃilor de capitaluri, în sfârşit, altele, recunoscând societăŃilor comerciale o

capacitate de folosinŃă nelimitată.

Apare important, deci, în condiŃiile participării societăŃilor comerciale la raporturile

juridice de comerŃ internaŃional, să se determine legea care reglementează toate aceste aspecte ca

şi pe acelea implicate de statutul organic al societăŃii. Statutul organic al unei societăŃi

comerciale desemnează ansamblul regulilor privind: înfiinŃarea, organizarea, funcŃionarea ori

încetarea acesteia sau relaŃiile societăŃii cu membrii săi ori cu terŃi.

5 Vezi, V.Tănăsescu, Subiectele de drept ale raporturilor de comerŃ internaŃional, cu privire specială la societăŃile comerciale, în „InstituŃii de drept comercial internaŃional”, Editura Academiei, vol. 1, 1972, p. 153 şi urm. Pentru dreptul român, vezi O.CăpăŃână, SocietăŃile comerciale, Bucureşti, Editura Lumina, 1991. 6 Vezi, V.Tănăsescu, op.cit., p. 151-154. Doctrina „ultravires” proprie sistemului de common-law este mai restrictivă decât teoria capacităŃii de folosinŃă funcŃionale sau specializate, limitând şi domeniul actelor juridice, inclusiv voltarea obiectului lor.

Potrivit principiilor dreptului internaŃional privat, statutul organic al societăŃii comerciale,

ca al oricărei persoane juridice de altfel, este reglementat de legea naŃională, respectiv: legea

statului pe teritoriul căruia îşi are sediul social principal - ca în sistemele de drept neo-latine sau

legea statutului unde a fost incorporată (înregistrată) - ca în sistemul de common-law.

Lex societatis, astfel determinată, guvernează capacitatea de folosinŃă, capacitatea de

exerciŃiu, puterile organelor societăŃilor, condiŃiile de înfiinŃare, necesitatea eventuală a

înregistrării, formele de publicitate, etc.7

3. Recunoaşterea subiectivităŃii juridice a societăŃilor comerciale străine

O condiŃie prealabilă pentru posibilitatea exercitării drepturilor de către o

societate comercială străină într-un anumit stat o constituie recunoaşterea de

către acesta a calităŃii ei de subiect de drept.

Recunoaşterea, act declarativ de drepturi, rezidă în constatarea subiectivităŃii unei

persoane juridice străine şi, implicit, în admiterea efectelor ei extrateritoriale.8 Aceasta obligă

statul care o acordă să respecte statutul juridic stabilit de legea naŃională a societăŃii străine.

Majoritatea legislaŃiilor ca şi convenŃiile internaŃionale bilaterale şi multilaterale în

materie, consfinŃesc principiul recunoaşterii de plin drept a personalităŃii juridice a societăŃilor

comerciale străine, cu aplicarea implicită a principiului reciprocităŃii.

În acest sens, se manifestă şi legislaŃia română, dar şi practica internaŃională bilaterală a

Ńării noastre, ca şi practica arbitrală.

ConvenŃia de la Haga din 1956, privind recunoaşterea personalităŃii juridice a societăŃilor,

asociaŃiilor şi fundaŃiilor prevede principiul recunoaşterii ope legis a subiectivităŃii societăŃilor

comerciale străine dacă: formalităŃile de publicitate şi înregistrare a societăŃii, precum şi sediul

social statutar ale respectivei societăŃi sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat, şi dacă societatea

are personalitate juridică în conformitate cu lex societatis.

4. CondiŃia juridică a societăŃilor comerciale străine, are în vedere întinderea drepturilor

pe care o societate străină le poate avea pe teritoriul altui stat.

7 În dreptul român, societatea comercială are naŃionalitatea statului unde-şi are sediul real. Vezi, în acest sens, Legea 31/1990 şi art. 40-42 din Legea 105/1992. 8 Vezi, O.CăpăŃână, B.Ştefănescu, op.cit., p. 75-76.

Capacitatea de folosinŃă a societăŃilor economice străine este stabilită deci numai de lex

societatis ci şi de normele juridice care alcătuiesc condiŃia juridică a persoanelor juridice străine

din dreptul statului recunoaşterii.

În dreptul nostru, se acordă societăŃilor comerciale străine sub condiŃia reciprocităŃii,

regimul naŃional conform căruia acestea se bucură pe teritoriul Ńării noastre de aceleaşi drepturi

pe care le au şi organizaŃiile economice naŃionale corespunzătoare.

Activitatea economico-financiară a societăŃilor comerciale străine se înfăptuieşte în

conformitate cu legislaŃia în vigoare în statul pe teritoriul căruia se desfăşoară.

Astfel, spre exemplu, conform dreptului român, societăŃile comerciale străine în Ńara

noastră pot prospecta piaŃa, pot negocia şi încheia contracte de reprezentare sau alte operaŃii de

durată şi continuitate dar cu autorizarea pentru acestea din urmă din partea organelor de stat

competente etc.

5. CONTRACTUL DE COMERł INTERNAłIONAL

1. NoŃiunea de contract de comerŃ internaŃional

1. DefiniŃie. În economia dreptului român, instituŃia contractului de comerŃ internaŃional

nu cunoaşte o definiŃie de sinteză, ci una demonstrativă, enunciativă, având această natură orice

contract marcat prin existenŃa concomitentă a celor două trăsături, respectiv: comercialitatea şi

internaŃionalitatea.

În această lumină, contractele care se încheie cu prilejul introducerii sau scoaterii din Ńară

prin colete sau de către călători, în condiŃiile legii, a unor bunuri de uz personal sau familial, deşi

prezintă elemente de extraneitate, nu sunt acte de comerŃ internaŃional, deoarece sunt lipsite de

caracter comercial.

Potrivit legislaŃiei române, este contract de comerŃ internaŃional, contractul comercial

încheiat cu străinătatea sau pe pieŃe străine.9

2. Clasificări. Contractele de comerŃ internaŃional, multiple, variate şi în continuă

diversificare în condiŃiile intensificării schimbului mondial de valori materiale şi spirituale şi ale

9 Vezi, B.Ştefănescu, I.Rucăreanu, op.cit., p. 67-68.

dezvoltării activităŃii de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională, sunt

susceptibile de numeroase clasificări particularizate în raport cu criteriile reŃinute.

A. În funcŃie de subiectele de drept interesate, distingem contracte de comerŃ internaŃional

încheiate între parteneri cu calităŃi şi natură juridică similară, respectiv între persoane fizice şi

juridice din diferite state şi contracte denumite state contracts încheiate între state şi entităŃi ale

ordinii de drept intern, având o naŃionalitate străină.10

Această clasificare prezintă interes sub aspectul metodei de reglementare a raporturilor

juridice respective, diferită de la o categorie la alta.

B. În funcŃie de obiectul de reglementare, distingem:

a) contracte translative de drepturi, respectiv contracte de livrare de materii prime,

materiale şi produse precum vânzarea comercială, licitaŃia, consignaŃia, contrapartida, cesiunea

de drepturi, schimbul şi contracte prin care se transferă temporar dreptul de folosinŃă asupra unui

bun determinat, precum contractele de licenŃă de brevete de invenŃie, de mărci de fabrică, de

comerŃ sau de serviciu ori de programe de informatică;

b) contracte de prestare de servicii, precum transport, depozit, mandat, comision,

consulting - engineering, servicii bancare, asigurări, etc.;

c) contractele de executare de lucrări precum antrepriza, construcŃii-montaj

industrial;

d) contractele de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională;

e) contractele de aport valutar, precum contractele de import destinat reexportului,

operaŃiunile speculative realizate prin burse sau prin arbitraj valutar bancar, etc.

C. În funcŃie de durata de valabilitate a contractului, distingem între contracte de comerŃ

internaŃional de scurtă durată şi contracte de comerŃ internaŃional de lungă durată.

Contractele de comerŃ internaŃional pe termen scurt constituie în general o excepŃie fiind

încheiate pentru vânzare de mărfuri conjuncturale, ori operaŃii de aport valutar, ori, în fine,

pentru prestări de servicii ocazionale. Regula o constituie, însă, contractele de comerŃ

internaŃional pe termen lung.

În conformitate cu practica generală, contractele de comerŃ internaŃional de lungă durată

se încheie de regulă după cum urmează:

10 Vezi, O.CăpăŃână, Caracteristiques des contrats, conclus entre etats et personnes de nationalite etrangere, în R.R.E.I., nr. 2/1984.

a) contractele de lungă durată, de regulă, pe perioade de 5 ani sau mai mari;

b) contractele pentru importul materiilor prime de bază se stabilesc astfel încât să asigure

aprovizionarea acestora pe perioade de 15-25 ani;

c) contractele de cooperare economică internaŃională pentru lucrări de mărfuri,

coproducŃie, prestări de servicii şi executări de lucrări în condiŃii de reciprocitate, se stabilesc

îndeosebi pe perioade de 10-15 ani;

d) contractele de cooperare pentru construirea şi exploatarea în comun cu partenerul

străin de obiective economice noi precum şi pentru modernizarea de unităŃi existente în industrie,

agricultură şi alte ramuri sau pentru realizarea de acŃiuni comerciale pe terŃe pieŃe se stabilesc pe

întreaga perioadă de realizare a obiectivului cooperării.

Clasificarea contractelor de comerŃ internaŃional în raport de durata lor de valabilitate are

semnificaŃii sub aspectul conŃinutului contractelor pe termen lung şi al clauzelor de menŃinere a

echilibrului economic şi financiar între prestaŃiile partenerilor.

D. În funcŃie de complexitatea operaŃiilor juridice componente, şi de regimul lor juridic,

contractele de comerŃ internaŃional se clasifică în: contracte clasice sau tradiŃionale şi contracte

moderne sau complexe.

Contractele tradiŃionale, de regulă contracte unitare, sunt contracte numite, reglementate

de legislaŃiile civile şi comerciale ale diferitelor state. Astfel de contracte tradiŃionale de comerŃ

internaŃional sunt: vânzarea, transportul, schimbul, mandatul, comisionul, antrepriza, expediŃia,

asigurările.

Contractele moderne reprezintă operaŃii complexe de comerŃ internaŃional care, fiind o

creaŃie relativ recentă a practicii internaŃionale, nu au reglementări proprii în legislaŃiile civile şi

comerciale naŃionale sau sunt reglementate doar de legislaŃia câtorva state, ori îşi găsesc

reglementare numai în instrumente internaŃionale interstatale pe cale de perfectare.

Astfel de contracte moderne de comerŃ internaŃional sunt: contractul de leasing,

de factoring, de know-how, de consulting-engineering, de turism, de export complex.

3. Caracteristici. Contractul de comerŃ internaŃional se caracterizează, din punct de

vedere strict juridic, ca un contract cu titlu oneros, sinalagmatic, de regulă, care se

particularizează cât priveşte executarea obligaŃiilor părŃilor în raport de contractul civil

corespunzător.

Astfel, de regulă, în absenŃa unor prevederi contrare, plata în contractul comercial este

portabilă, făcându-se deci la sediul creditorului; de asemenea, ajungerea la termen valorează de

drept punere în întârziere, nemaifiind necesară, în acest scop, implicarea unei instanŃe

judecătoreşti; instanŃele judecătoreşti nu pot acorda termene de graŃie contractuale care sunt

afectate de termen nu pot fi executate după împlinirea acestuia, contractul desfiinŃându-se de

drept, în favoarea celeilalte părŃi, afară de cazul când aceasta optează pentru executare.

PărŃile contractante au obligaŃia de a colabora permanent între ele în vederea executării

întocmai a obligaŃiilor asumate, comunicându-şi în acest scop, de îndată, orice împiedicări sau

întârzieri intervenite în executare şi luând toate măsurile adecvate pentru diminuarea pagubelor,

ce s-ar putea astfel înregistra; datoriile lichide şi exigibile de sume de bani produc dobânzi de

plin drept; executarea obligaŃiilor contractuale se face, de regulă, în natură, neadmiŃându-se, în

genere, darea de plată sau executarea prin echivalent, spre exemplu.11

2. ConŃinutul contractului de comerŃ internaŃional

1. Principiul libertăŃii de voinŃă în comerŃul internaŃional. Reglementarea contractului de

comerŃ internaŃional este dominată de acŃiunea principiului libertăŃii de voinŃă a plăŃilor, în

temeiul căruia contractanŃii sunt liberi, în limitele date de ordinea juridică şi de uzurile cinstite,

să încheie orice fel de contracte, să stabilească prin voinŃa lor concordantă clauzele pe care

contractul încheiat urmează să le cuprindă precum şi efectele pe care le va produce aceasta, să-l

modifice sau să-l desfacă. Principiul libertăŃii contractuale este consacrat într-un fel sau altul, de

toate sistemele contemporane de drept.

În dreptul roman, acesta îşi găseşte temeiul în dispoziŃiile Codului Civil, potrivit căruia

„convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante” prin ele neputându-se însă

deroga de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.

În domeniul comerŃului internaŃional în accepŃiunea sa cea mai largă, libertatea

contractuală are o sferă de cuprindere mai mare decât în cel al relaŃiilor economice interne,

întrucât părŃile la un contract de comerŃ exterior pot opta în favoarea unei anumite jurisdicŃii, pot

desemna legea aplicabilă respectivelor raporturi contractuale, pot include clauze de atenuare sau

11 Vezi, pentru detalii, N.Ghimpa, Curs de drept civil şi comercial al statelor capitaliste, Bucureşti, A.S.E., 1970, p. 320-328.

agravare a răspunderii patrimoniale pentru executare necorespunzătoare sau neexecutare a

obligaŃiilor asumate.

2. Cuprinsul contractului de comerŃ internaŃional. În general, contractul de comerŃ

internaŃional încheiat prin acordul părŃilor trebuie să cuprindă, în funcŃie de specificul operaŃiei

de comerŃ exterior, în principal:

a) identificarea părŃilor şi a reprezentanŃilor lor, precum şi determinarea obiectului

contractului;

b) durata contractului, termenele şi locul de executare a obligaŃiilor, modalităŃile

de recepŃie şi de rezolvare a eventualelor reclamaŃii;

c) preŃul şi modalitatea de plată, măsurile pentru prevenirea unor eventuale

deprecieri monetare;

d) garanŃiile privind calitatea mărfii, condiŃiile de ambalaj, marcare şi etichetare,

expediere şi transport;

e) clauze asiguratorii corespunzătoare, Ńinând seama de tendinŃele conjuncturii

externe şi interesele partenerilor;

f) răspunderile contractuale ale părŃilor, legislaŃia aplicabilă şi jurisdicŃia

competentă, precum şi orice alte clauze necesare convenite de către părŃi.

Contractul de comerŃ internaŃional trebuie, de asemenea, să cuprindă data întocmirii

înscrisului, prin aceasta înŃelegându-se ziua, luna, anul redactării precum şi locul confecŃionării

instrumentului scris constatator.

Dintre clauzele contractuale, impun o analiză mai detaliată clauzele de menŃinere a valorii

contractelor şi clauzele de adaptare a contractului de comerŃ internaŃional, clauze prezente

îndeosebi în contractele pe termen lung.

I. Clauzele de menŃinere a valorii contractului au în vedere prestaŃiile monetare şi

urmăresc stipularea modului de repartizare a riscului valutar între părŃile la contractul de comerŃ

internaŃional. Acestea sunt: clauzele de indexare, clauzele de opŃiune asupra monedei liberatorii,

clauzele de variaŃie a schimbului.

3. Formarea contractului de comerŃ internaŃional

Încheierea contractului de comerŃ internaŃional presupune realizarea acordului de voinŃă

între parteneri care se pot afla în prezenŃă sau separaŃi de mari distanŃe.

Cât priveşte formarea contractului de comerŃ internaŃional între prezenŃi, aceasta nu ridică

probleme deosebite deoarece contractul se va perfecta în momentul stabilirii acordului de voinŃă

exprimat prin depunerea semnăturilor pe înscris, iar locul încheierii va fi locul desfăşurării

negocierilor dintre parteneri.

Specifică comerŃului internaŃional este însă soluŃia în care părŃile se găsesc separate prin

mari distanŃe, contractul perfectându-se la telefon sau prin corespondenŃă.

Când contractul se încheie la telefon, practica internaŃională în materie apreciază că

acesta se perfectează în momentul în care are loc convorbirea telefonică care marchează

realizarea acordului de voinŃă, locul încheierii fiind sediul părŃii ofertante dacă ne situăm pe

tărâmul dreptului neo-latin sau sediul părŃii acceptate - dacă ne plasăm în domeniul sistemului de

common-law.

Probleme mai dificile apar dacă se încheie contractul prin corespondenŃă, deoarece

adeseori se scurg intervale de timp apreciabile între emiterea ofertei şi formularea acceptării,

manifestările de voinŃă ale părŃilor fiind succesive. Determinarea momentului încheierii

contractului angajează mari interese practice întrucât marchează începutul curgerii termenelor,

punctul de plecare al obligaŃiilor părŃilor şi, în plus, în funcŃie de momentul încheierii

contractului se precizează locul perfectării izvorului obligaŃional care are relevanŃă pentru

determinarea legii aplicabile contractului de comerŃ internaŃional.

Dreptul comparat cunoaşte patru teorii12 cu privire la determinarea momentului şi,

implicit, deci, a locului formării contractului între absenŃi, respectiv: teoria declaraŃiunii, teoria

expediŃiunii, teoria recepŃiunii şi teoria informaŃiunii grupate, în ultimă instanŃă, în două mari

sisteme:

a) sistemul declaraŃiunii cu varianta sa, expediŃiunea

b) sistemul recepŃiunii cu varianta sa, informaŃiunea.

Potrivit teoriei declaraŃiunii, contractul între absenŃi se consideră încheiat în momentul în

care acceptantul, luând cunoştinŃă de conŃinutul ofertei exteriorizează, declară acordul său deplin

cu acesta. Ca variantă, teoria expediŃiunii consideră încheiat contractul între absenŃi, în

momentul în care acceptantul, care a luat cunoştinŃă de conŃinutul ofertei, expediază prin poştă

acceptarea, data încheierii actului obligaŃional fiind data înscrisă în ştampila serviciului de

cartare al oficiului poştal de la sediul acceptantului.

12 Vezi, pentru detalii, T.R. Popescu, op.cit., p. 168 şi urm.

Teoria expediŃiunii a fost consacrată mai ales de instanŃele judecătoreşti din statele cu

sistem de drept anglo-american.

În conformitate cu sistemul declaraŃiunii - expediŃiunii, propriu dreptului anglo-american

- locul formării contractului între absenŃi este locul suprapunerii acceptării cu oferta, respectiv

sediul acceptantului.

Potrivit teoriei recepŃiunii, contractul între absenŃi se consideră încheiat în momentul în

care acceptarea parvine ofertantului, data încheierii fiind data înscrisă în ştampila serviciului de

cartare al oficiului poştal de la sediul ofertantului. Ca variantă a acestei teorii, informaŃiunea

consideră încheiat contractul între absenŃi în momentul în care acceptarea ajunge la cunoştinŃa

efectivă a ofertantului.

În sistemul recepŃiunii cu varianta sa informaŃiunea, caracteristică dreptului continental,

locul formării contractului între absenŃi este considerat a fi sediul ofertantului, respectiv locul

unde cele două voinŃa coexistente se suprapun efectiv.

Dreptul român consacră teoria informaŃiunii. Astfel, conform Codului Comercial:

„contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la

cunoştinŃa propuitorului (ofertantului n.n.) în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar

schimbului propunerii (ofertei) şi acceptării, după natura contractului.”

SoluŃia, reŃinută şi de Codul Civil, a fost aplicată constant şi în practica CurŃii de Arbitraj

Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ, Industrie şi NavigaŃie a României. În

această optică, locul încheierii contractului este „sediul părŃii de la care a pornit oferta fermă de

contractare ce a fost acceptată”.

Alte legislaŃii continentale precum: Codul Civil german - art.130, Codul elveŃian al

obligaŃiilor sau Codul Civil italian, reŃin în materie, teoria recepŃiunii.

În strânsă dependenŃă cu momentul formării contractului între absenŃi, se discută

problema revocării ofertei şi a acceptării. Se admite, în genere că, dacă oferta este afectată de un

termen ea nu poate fi revocată înăuntrul acestuia; dacă oferta este fără termen, ea trebuie

menŃinută un interval de timp rezonabil, potrivit naturii contractului, pentru ca acceptantul să-şi

poată formula acordul său. În toate cazurile, se admite posibilitatea de revocare a ofertei cu

condiŃia ca scrisoarea de revocare să ajungă la acceptantul înainte de, sau odată cu oferta.

Cât priveşte acceptarea, aceasta trebuie formulată şi expediată în termenul prevăzut de

ofertă sau în termenul rezonabil dictat de natura contractului şi uzanŃele comerciale.

Se admite totodată că, şi acceptarea poate fi revocată dacă scrisoarea de revocare ajunge

la ofertant înainte sau odată cu acceptarea.

De la acest principiu există o excepŃie caracteristică practicii engleze. Întrucât în lumina

dreptului englez, poşta reprezintă pe destinatar,13 oferta şi respectiv acceptarea nu mai pot fi

revocate din momentul în care scrisorile respective au fost depuse la oficiul poştal.

În acelaşi sens, practica judecătorească din Noua Zeelandă, a decis că odată ce acceptarea

a fost depusă la poştă, telegrama tinzând să revoce acest act unilateral „este ineficientă chiar dacă

ajunge la solicitant înaintea acceptării expediate prin scrisoare.”14

4. Legea aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional

1. Principiul lex voluntatis. NoŃiune. ConŃinut. Principiul lex voluntatis, reprezintă norma

conflictuală fundamentală de drept internaŃional privat, potrivit căreia condiŃiile de fond - cu

excepŃia capacităŃii părŃilor - şi efectele obligaŃionale ale contractului de comerŃ internaŃional

sunt supuse legii alese de către martenerii contractanŃi.

În dreptul român, principiul lex voluntatis a fost consacrat legislativ recent, prin efectul

prevederilor art.73 din Legea nr.105 din 1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept

internaŃional privat, potrivit căruia contractul este supus legii alese prin consens de părŃi.

Până la menŃionarea lui în lege, jurisprudenŃa română, în mod constant, cu aprobarea

doctrinei, în absenŃa unei prevederi legale contrare, a consacrat principiul lex voluntatis.

De altfel, practica CurŃii de arbitraj comercial internaŃional de la Bucureşti evidenŃiază

aplicarea fără excepŃie a principiului enunŃat. În acest sens, în diferitele hotărâri de arbitraj

pronunŃate se precizează: „dreptul internaŃional privat român recunoaşte părŃilor facultatea de a

determina prin consens, în materia contractelor de comerŃ exterior legea aplicabilă - lex

voluntatis - pe fond raporturilor lor juridice”15 sau lipsa unei clauze contractuale referitoare la

legea aplicabilă raporturilor de comerŃ exterior dintre părŃi, acestea o pot desemna printr-un

acord ulterior, realizat în cursul dezbaterilor care au loc în instanŃa arbitrală şi consemnat în

încheierea de şedinŃă de la data respectivă.16

Recunoscut ca normă fundamentală de dreptul internaŃional privat al covârşitoarei

majorităŃi a statelor, principiul lex voluntatis, bazat pe egalitatea tuturor sistemelor naŃionale de

13 În acest sens, Anglia a formulat o rezervă în momentul ratificării ConvenŃiei poştale universale (la art. 57). 14 Vezi, B.Ştefănescu, I.Rucăreanu, op.cit., p. 75. 15 Vezi, spre ex. Hot. Nr. 9 din martie 1965; Hot. Nr. 22 din 7 iulie 1970. 16 Vezi, Hot. Nr. 177 din 7 iulie 1978.

drept realizează în fapt cea mai largă uniformizare de normă conflictuală, răspunzând optim

imperativelor comerŃului internaŃional; securitate şi previzibilitate.

Principiul lex voluntatis, permite părŃilor la contract să desemneze prin voinŃa lor comună

lex contractus. Trebuie însă, precizat că, voinŃa părŃilor la un contract de comerŃ internaŃional de

a desemna lex contractus nu are valoare autonomă, independentă de orice sistem de drept, ci îşi

găseşte şi limitele tocmai în principiul lex voluntatis, normă conflictuală consacrată în sistemul

de drept internaŃional privat al forului.

Admisibilitatea sau interzicerea opŃiunii părŃilor asupra legii aplicabile fondului şi

efectelor contractului depinde de dreptul internaŃional privat al forului. Prin stipulaŃiile lui lex

contractus în aplicarea principiului lex voluntatis, părŃile aleg de fapt o lege materială naŃională

sau străină care urmează să guverneze contractul; deci, ca orice normă de drept internaŃional

privat, principiul lex voluntatis are doar rolul de a determina legătura unui contract de comerŃ

internaŃional cu dreptul material al unui anumit stat.17

Potrivit principiului lex voluntatis, însă, rolul decisiv în desemnarea legii contractului

revine voinŃei concordante a părŃilor contractului de comerŃ internaŃional respectiv.

Principiul lex voluntatis aplicabil contractelor de comerŃ internaŃional în măsura

constatării sale în dreptul internaŃional privat al forului este limitat însă ca acŃiune, de normele de

drept material uniform adoptate de statul forului, norme care suprimă tocmai conflictele de legi

pe care principiul enunŃat este chemat să le soluŃioneze.

Principiul lex voluntatis permite părŃilor la un contract de comerŃ internaŃional să

procedeze la electio juris. Această alegere a legii aplicabile se poate face expres sau tacit, dar

trebuie să fie neîndoielnică; ea poate fi făcută direct, în cadrul înscrisului contractual pe care

părŃile l-au încheiat, dar şi indirect, prin condiŃiile generoase sau contractul model care

completează contractul concret al părŃilor.

Aşa cum am arătat, în temeiul principiului lex voluntatis, părŃile unui contract de comerŃ

internaŃional pot alege prin voinŃa lor comună legea aplicabilă fondului şi efecelor acelui

contract. În unele sisteme de drept facultatea părŃilor de a desemna lex contractus este limitată la

legile statelor care au o anumită legătură, obiectivă sau semnificativă ori serioasă cu contractul

respectiv: astfel Codul Comercial Uniform adoptat de către majoritatea statelor americane (cu

excepŃia statului Louisiana), consacrând pentru prima oară principiul lex voluntatis limitează

17 Vezi, pentru detalii, B.Ştefănescu, I.Rucăreanu, op.cit., p. 79 şi urm.

facultatea părŃilor de a alege lex contractus la legile statelor (federale sau străine) cu care

contractul are o legătură rezonabilă, dreptul desemnat de contractanŃi trebuind „să fie acela al

jurisdicŃiei în care o porŃiune semnificativă a încheierii sau executării contractului are sau trebuie

să aibă loc.”18

Cu titlu de excepŃie, cel de al doilea Restatement în materia conflictelor de legi, adoptat

de Institutul de drept american, permite alegerea de către părŃi ca lex contractus a legii unui stat

cu care contractul nu are o legătură substanŃială, dacă există „un alt temei rezonabil pentru

această alegere.”19

Majoritatea sistemelor de drept însă permit părŃilor la un contract de comerŃ internaŃional

să aleagă ca lex contractus orice lege în vigoare fără a condiŃiona această alegere de existenŃa

vreunei legături obiective a legii desemnate cu contractul respectiv. În această soluŃie se porneşte

de la realitatea că legătura contractului cu legea unui anumit stat este esenŃialmente internă, de

natură economică, comercială, iar principiul lex voluntatis este menit să permită părŃilor să

aleagă ca lex contractus legea unui stat cu care contractul nu are raporturi aparente, dar care dă

expresie tocmai relaŃiilor esenŃiale de ordin economic sau financiar ori comercial.

Este de remarcat că între sistemele de drept ale statelor continentale, numai dispoziŃiile

art.25 ale legii poloneze de drept internaŃional privat din 12 dec.1965 prevede că, în materia

obligaŃiilor contractuale, părŃile pot supune raporturile lor juridice sistemului de drept pe care

l-au ales, dacă acesta are o legătură cu contractul.

Nu este însă mai puŃin adevărat că limitarea stabilită de dreptul polonez facultăŃii de

alegere de către părŃi a lui lex contractus a slăbit progresiv; astfel, dacă legea poloneză în vigoare

în 1926, prevedea ca legea aleasă de părŃi să aibă o conexiune obiectivă cu contractul, putând fi

legea naŃionalităŃii părŃilor, legea domiciliului acestora, legea locului de încheiere sau a locului

de executare a contractului şi legea locului de situare a bunurilor (art.2), legea de drept

internaŃional privat din 1965 se referă doar la o legătură oarecare, pentru ca atât Codul maritim

polonez (art.11, 1) cât şi Codul navigaŃiei aeriene al Poloniei (art.12) să nu mai stabilească nicio

limită facultăŃii de alegere de către părŃi a legii contractului.

LegislaŃiile de drept internaŃional privat, în majoritate, recunosc nelimitat facultatea

cocontractanŃilor de a alege lex contractus fără a impune condiŃia suplimentară a existenŃei unei

18 Vezi Comentariul oficial sub secŃia 1-105 din Codul Comercial Uniform, astfel cum a fost amendat în 1972, p. 8 şi urm. 19 Vezi Textul în Droit Polonais Contemporain, 1963, nr. 2, p. 103-117.

legături teritoriale între actul de comerŃ internaŃional şi statul legii desemnate. MenŃionăm în

acest sens: art. 25 din Codul Civil italian din 1942, art. 25 din Codul Civil italian din 1942, art.

25 din Codul Civil grec din 1946, art.19 din Codul Civil egiptean din 1948, art.17 al legii

austriece privind dreptul internaŃional privat din 19 iunie 1978.

În concluzie, majoritatea sistemelor de drept nu supun niciunei îngrădiri facultatea de

electio juris; orice opŃiune a părŃilor, chiar dacă atribuie incidenŃă unei legi lipsite de conexiune

efectivă, aparentă cu contractul, este socotită valabilă.

În deplin acord cu asemenea soluŃii consacrate de legislaŃie şi confirmate de practica

judecătorească şi arbitrală din diferite state, convenŃiile internaŃionale, adoptate în spiritul

dezvoltării dreptului comerŃului internaŃional, consfinŃesc principiul libertăŃii părŃilor de a alege

lex contractus, fără nicio condiŃionare întemeiată de conexiunea materială, obiectivă a legii alese

cu contractul respectiv.20

Criteriile de ordin general care restrâng libertatea de alegere a legii de către părŃile la

contract sunt frauda la lege şi ordinea publică în dreptul internaŃional privat, limite generale ale

aplicării legii străine.21

Cât priveşte teoria retrimiterii, aceasta nu afectează aplicarea principiului lex voluntatis,

deoarece părŃile la contractul comercial internaŃional aleg ca lex contractus dreptul material al

unei Ńări, iar nu întregul său sistem de drept, inclusiv normele conflictuale.22

2. Normele conflictuale subsidiare. În absenŃa desemnării de către părŃi a legii care să

guverneze fondul şi efectele contractului şi în lipsa unor norme uniforme imperative care să

impună lex contractus, aceasta trebuie identificată de fondul de jurisdicŃie competent - instanŃă

judecătorească sau de arbitraj.

Practica judecătorească mai veche din Ńara noastră, confirmată şi de majoritatea doctrinei

de drept internaŃional privat, a supus contractul ca element de extraneitate - în absenŃa lui electio

juris - normei conflictuale lex loci contractus, respectiv legii locului unde actul juridic bilateral

respectiv a fost încheiat. De altfel, această soluŃie jurisprudenŃială şi doctrinară a fost confirmată

şi de proiectele codului civil elaborate în perioada interbelică.

20 Vezi, Ph.Khan, La convention de la Haye sur la loi applicable aux ventes à caractère international d’objets mobiliers corporels, în „Clumet”, 1966, nr. 2, p. 325. 21 Vezi, B.Ştefănescu, I.Rucăreanu, op.cit., p. 87-88; I.Filipescu. Drept internaŃional privat, Universitatea Bucureşti, 1977, p. 148-149. 22 Vezi, în acest sens, I.Filipescu, op.cit., p. 27.

Astfel, potrivit art. 39 al proiectului de Cod Civil, în versiunea sa din 1940: „contractul

(internaŃional) este guvernat în ceea ce priveşte cerinŃele de fond şi efectele lui, de legea locului

unde părŃile sau reprezentanŃii lor l-au încheiat.” Acelaşi proiect, reŃine ca excepŃie, de la

principiul lex loci contractus, legea domiciliului comun al contractanŃilor, menŃionând în art. 39

al.3 că: „dacă nici unul din contractanŃi nu-şi are domiciliul sau reşedinŃa obişnuită pe teritoriul

statului unde a fost încheiat contractul şi nici nu este naŃionalul acelui stat, iar contractul nu este

privitor la un bun ce se află pe acest teritoriu, nici nu urmează să se exercite acolo şi nici nu a

fost încheiat într-un târg sau într-o bursă, cerinŃele de fond şi efectele unui asemenea contract vor

fi guvernate, dacă este sinalagmatic, de legea domiciliului comun al contractanŃilor; în aceleaşi

condiŃii însă, contractul unilateral, va fi supus legii locului ales pentru executare, iar în lipsa unei

asemenea precizări, legii domiciliului debitorului.

Ca excepŃie de la soluŃiile conflictuale subsidiare lex loci contractus, lex loci executionis

şi lex debitoris, art. 40, din acelaşi proiect prevedea că se va aplica:

a) contractelor încheiate de un stat sau de o persoană juridică de drept public,

legea acelui stat sau a statului căruia aparŃine persoana juridică;

b) contractelor de locaŃiune a unui imobil, legea locului unde se află imobilul;

c) contractelor de asigurare, legea locului unde întreprinderea de asigurare îşi are

sediul;

d) contractelor încheiate prin licitaŃii publice, legea locului unde s-a Ńinut licitaŃia;

e) contractelor încheiate de avocaŃi, notari sau alte persoane săvârşind acte

profesionale, dacă au drept obiect prestaŃii de serviciu intrând în exerciŃiul profesiunii, legea

locului unde aceste persoane profesează în mod obişnuit.

În materia contractelor de comerŃ internaŃional, strict, Curtea de arbitraj comercial

internaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României, făcând aplicarea dreptului

nostru internaŃional privat, a stabilit că, în ipoteza în care părŃile la contract nu au ales lex

contractus, determinarea acesteia „urmează să fie făcută de instanŃa de arbitrare, în funcŃie de

acele elemente care ar putea să indice voinŃa lor, tacită, cum ar fi locul încheierii contractului23

sau, în subsidiar, locul executării”.24

23 Vezi, Hot. C.A.B. nr. 15 din 19 mai 1971; Hot. Nr. 27 din 1 iunie 1973. 24 Vezi, Hot. Nr. 34 din 29 noiembrie 1959; Hot. Nr. 7 din 16 februarie 1973; Hot. Nr. 62 din 24 decembrie 1973.

O altă soluŃie subsidiară relevată de practica CurŃii de Arbitraj de la Bucureşti este aceea

a aplicării legii prestaŃiei caracteristice.

În acest sens, instanŃa de arbitraj a decis că un contract de mandat „este supus, dacă

părŃile nu au stabilit nimic în această privinŃă, legii locului unde mandatarul îşi exercită

împuternicirea”,25 de asemenea, aceeaşi instanŃă a precizat că un contract de asigurare „este

supus, dacă părŃile nu au stabilit nimic în această privinŃă, legii statului unde se află sediul

întreprinderii de asigurare;26 şi, tot astfel, s-a decis că „cerinŃele de fond şi efectele nu au

convenit în alt sens, legii Ńării unde se execută obligaŃiile vânzătorului, iar nu legii Ńării în care se

îndeplinesc obligaŃiile cumpărătorului”.27

Din cele arătate ca şi din analiza întregii practici a CurŃii de arbitraj de la Bucureşti,

rezultă că aceasta, în absenŃa determinării lui lex contractus de către părŃi, a aplicat contractului

de comerŃ internaŃional ca norme conflictuale subsidiare, în primul rând lex loci contractus şi, în

anumite cazuri, lex loci executionis, înregistrându-se tot mai des tendinŃa de a supune contractul

comercial internaŃional dacă părŃile prevăd astfel, „legii care prezintă cele mai semnificative

legături cu contractul, luându-se în considerare în acest scop locul de încheiere a contractului,

locul de executare a obligaŃiilor caracteristice şi orice alŃi factori de legătură relevanŃi pentru

stabilirea conexiunii contractului cu dreptul material al unui anumit stat.28

Această soluŃie, a legii care prezintă cele mai semnificative legături cu contractul, face ca

în practica instanŃei noastre de arbitraj pentru comerŃul internaŃional aplicarea normei

conflictuale subsidiare, dar nu generale şi prioritare, lex loci contractus să lase tot mai mult loc

acŃiunii normei conflictuale a legii prestaŃiei caracteristice, care dobândeşte astfel un caracter

prioritar.

Nu este mai puŃin adevărat că principiul lex loci contractus continuă să rămână norma

conflictuală subsidiară de aplicaŃiune imperativă generală. Astfel, art.565 din Codul Civil al

Rusiei precizează că raporturile juridice decurgând din contractele de comerŃ internaŃional sunt

supuse legii locului de încheiere a contractului, dacă părŃile nu au prevăzut altfel.

25 Vezi, Hot. Nr. 8 din 30 martie 1968; Not. Nr. 45 din 5 februarie 1979. 26 Vezi, Hot. Nr. 139 din 19 august 1977. 27 Vezi, Hot. Nr. 24 din 30 iulie 1982. 28 Vezi, Hot. Nr. 214 din 30 iulie 1982.

De asemenea conform art.79 din Legea 105 din 1992, „contractul care nu poate fi

localizat în funcŃie de prestaŃia caracteristică a uneia dintre părŃi este supus, cât priveşte

condiŃiile de fond, legii locului unde a fost încheiat”.

În alte sisteme de drept, precum cele de common law, în lipsă de electio juris, instanŃa

aplică contractului de comerŃ internaŃional legea având legăturile cele mai strânse cu contractul

(the proper law of the contract).29

TendinŃa înregistrată în practica judecătorească şi arbitrală recentă din majoritatea statelor

continentale este aceea a supunerii contractului de comerŃ internaŃional, în tăcerea părŃilor, legii

prestaŃiei caracteristice. Este ceea ce rezultă şi din economia ConvenŃiei multilaterale referitoare

la legea aplicabilă obligaŃiilor contractuale, încheiată în cadrul ComunităŃii Economice

Europene, la Roma, la 19 iunie 1980, care, acceptând în principiu competenŃa legii care prezintă

conexiunile cele mai apropiate cu contractul (art.4 § 1), presupune că legătura cea mai

semnificativă există între contract şi Ńara de sediu a părŃii obligate să îndeplinească prestaŃia

caracteristică (art.4 § 2).

2. Domeniul de aplicare a lui lex contractus. Indiferent de modul în care a fost

determinată legea aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional, prin alegerea ei de către părŃi

sau stabilită de forul de jurisdicŃie prin aplicarea unor norme conflictuale subsidiare, aceasta

reglementează în lumina dreptului român, atât condiŃiile de fond cât şi efectele contractului,

executarea obligaŃiilor contractuale ca şi răspunderea părŃilor pentru neexecutarea sau executarea

lor necorespunzătoare.30

Caracterul unitar, atât pe plan economic cât şi juridic, al contractului determină cu

necesitate supunerea acestuia şi a raporturilor obligaŃionale pe care le naşte, uneia şi aceleiaşi

legi.

Potrivit practicii CurŃii de Arbitraj Comercial internaŃional de la Bucureşti, lex contractus:

„se referă în principiu la ansamblul operaŃiei juridice, aşadar la formarea, efectele, executarea şi

stingerea obligaŃiilor contractuale, fără să aibă însă ca obiect nici forma exterioară a actului

juridic, nici capacitatea părŃilor (supusă legii personale sau legii naŃionale s.n.) şi nici constituirea

sau transmiterea de drepturi reale pe cale contractuală”.31

29 Vezi, pentru analize, G.Cheshire, P.North, Private International Lae, ed. 10, Londra, Butterworths, 1979, p. 195-211. 30 Vezi, art. 81 din Legea 105/1992. 31 Vezi, Hot. Nr. 22 din 7 iulie 1970.

Aşadar, lex contractus stabileşte dacă s-a încheiat efectiv sau nu s-a perfectat operaŃiunea

contractuală respectivă, reglementând consimŃământul, viciile de voinŃă, cauza şi obiectul

contractului, nulităŃile şi regimul lor juridic.

Lex contractus guvernează, de asemenea, şi efectele contractului, reglementând drepturile

şi obligaŃiile corelative ale părŃilor, interpretarea clauzelor contractuale, modalităŃile obligaŃiilor

asumate de părŃi, solidaritatea activă şi pasivă - dacă este cazul. Şi executarea obligaŃiilor

contractuale cade tot sub incidenŃa lui lex contractus care va reglementa şi răspunderea

contractuală, respectiv validitatea clauzelor exonerării de răspundere, conŃinutul noŃiunilor de caz

fortuit şi forŃă majoră, condiŃiile de acordare a despăgubirilor şi întinderea acestora, clauza

penală, ca şi valuta de cont, validitatea clauzelor monetare. În fine, lex contractus determină şi

regimul juridic al rezoluŃiunii, stabilind, mai ales, condiŃiile în care aceasta poate opera.

4. Legea aplicabilă formei contractului de comerŃ internaŃional. Potrivit dreptului român,

condiŃiile de formă ale contractului internaŃional sunt guvernate de legea care îi cârmuieşte

fondul (art. 86 alin.1 şi art.71 alin. 1 din Legea 105/1992).

În lumina reglementărilor în vigoare, contractul se consideră totuşi valabil din punctul de

vedere al formei dacă:

a) părŃile care se găsesc la data când l-au încheiat în state diferite, au îndeplinit

condiŃiile de formă prevăzute de legea unuia dintre aceste state;

b) reprezentantul părŃii a îndeplinit condiŃiile de formă ale statului unde s-a aflat

în momentul încheierii contractului” (art.86, alin. 2 din Legea 105/1992). Majoritatea sistemelor

de drept consacră în materie norma conflictuală „locus regit actum” conform căreia forma

exterioară a actelor este supusă legii statului unde se face actul.

Această normă conflictuală este considerată ca având un caracter facultativ, părŃile la

contractul de comerŃ internaŃional putând conveni să supună condiŃiile de formă ale actului

încheiat, fie lui lex contractus deja desemnată prin voinŃa lor comună, fie legii uneia dintre ele,

perfectând contractul în faŃa ambasadei acelei părŃi, aflate în statul locului de încheiere, spre

exemplu.

Cu privire la contractele de comerŃ internaŃional, legislaŃia noastră de comerŃ prevede în

plus că raporturile contractuale stabilite cu o parte străină, ca şi modificarea acestora „se constată

în formă scrisă” cu respectarea condiŃiilor pentru validitatea convenŃiilor (art.28 din Legea nr.

1/1971).

CerinŃa formei scrise este impusă atât în cazul contractului de comerŃ exterior ce se

înscrie între persoane prezente, cât şi acela al contractului încheiat între absenŃi. Totodată

„asemenea contracte, consimŃite de către organizaŃiile economice de naŃionalitate română,

trebuie să fie întocmite în formă scrisă, fie că au fost încheiate în Ńară, fie că s-au perfectat în

străinătate.”32

Pentru a răspunde cât mai bine imperativului celerităŃii în comerŃul internaŃional, se

admite însă, şi posibilitatea încheierii contractului de comerŃ exterior în formă scrisă simplificată.

În acest sens, Curtea de arbitraŃie, a decis că „cerinŃa formei scrise se consideră îndeplinită dacă

elementele contractului de comerŃ exterior rezultă dintr-o comandă şi o confirmare de comandă,

ambele scrise, sau dintr-o ofertă şi din acceptarea acesteia, realizate printr-un schimb de scrisori,

de telegrame sau de telexuri.”33

CerinŃa formei scrise prevăzută de lege pentru perfectarea contractelor externe este

calificată ca o condiŃie ad probationem,34 aşa cum rezultă din chiar exprimarea textului de lege

citat anterior care stabileşte că raporturile contractuale avute în vedere „se constată în formă

scrisă, şi aceasta pentru că deseori în relaŃiile de comerŃ internaŃional, apar împrejurări în care

interesele economico-financiare şi valutare impun încheierea promptă a contractului extern,

dovada scrisă putând fi asigurată şi ulterior.”

5. Dreptul material uniform aplicabil contractelor de comerŃ internaŃional. Extinderea şi

adâncirea relaŃiilor economice internaŃionale, ca urmare a creşterii interdependenŃelor dintre

economiile naŃionale, precum şi imperativul certitudinii şi securităŃii părŃilor la raporturile

comerciale internaŃionale au determinat, pe plan juridic, accentuarea tendinŃei de uniformizare a

dreptului material aplicabil contractelor de comerŃ internaŃional menită să evite neajunsurile

aplicării, în materie, a tehnicilor - variate şi complicate - de soluŃionare a conflictelor de legi

avute în vedere de normele conflictuale.

Uniformizarea normelor de drept material în domeniul contractelor de comerŃ

internaŃional se realizează fie pe cale contractuală, fie pe cale legală.35

a) Pe baza şi în limitele principiului libertăŃii contractuale, recunoscut într-o măsură mai

mare sau mai mică de toate legislaŃiile civile şi comerciale naŃionale, participanŃii la raporturi

32 Vezi, Hot. Nr. 21 din 19 iunie 1972. 33 Vezi, Hot. Nr. 15 din 28 aprilie 1972. 34 Vezi, V.Babiuc, Norme unitare aplicabile contractelor de montaj în raporturile dintre organizaŃiile Ńărilor foste membre C.A.E.R., în R.R.D., 1973, nr. 7, p. 79 şi urm. 35 Vezi, pentru detalii, B.Ştefănescu, I.Rucăreanu, op.cit., p. 121-123.

contractuale de comerŃ internaŃional au creat - pe cale de practică - un regim contractual uniform

pentru numeroase operaŃii comerciale, materializat în întocmirea de condiŃii generale, contracte

model, contracte cadru, uzanŃe comerciale uniforme.

Întocmite de partea contractantă cu mai multă experienŃă comercială în materie, ori de

asociaŃii profesionale ale comercianŃilor, condiŃiile generale sunt supuse spre apreciere şi

acceptare fiecărui contractant cu prilejul perfectării unui contract de comerŃ internaŃional, părŃile

formulând în înscrisul contractului numai stipulaŃiile specifice care caracterizează prevederi ale

respectivelor condiŃii generale ori derogă de la acestea, contractul completându-se de plin drept

cu celelalte prevederi nemodificate şi acceptate. În mod simetric, se procedează la contractarea

pe bază de contracte model pe care părŃile, pentru economice de timp, le completează doar cu

stipulaŃii specifice în raport de figura juridică a contractului concret.

Aşadar, contractele de comerŃ internaŃional încheiate pe bază de condiŃii generale sau

contractele model vor cuprinde două categorii de clauze, respectiv clauze generale prestabilite şi

inevitabile, preluate din instrumentele uniforme şi clauze specifice concrete, convenite cu prilejul

perfectării fiecărui contract şi variabile de la o convenŃie la alta, clauzele specifice prelevând în

caz de litigiu - asupra clauzelor tipice.

Spre deosebire de condiŃiile generale şi contractele model, contractele-cadru sunt

contracte încheiate prin acordul părŃilor dar ale căror clauze urmează să se concretizeze în mare

parte ulterior, tot prin voinŃa concordantă a aceloraşi părŃi, pe măsura executării obligaŃiilor

asumate; se utilizează, mai ales, pentru realizarea unor acŃiuni de cooperare economică

internaŃională de lungă durată.

UzanŃele comerciale internaŃionale sunt, aşa cum am arătat, reguli de conduită ale

partenerilor la raporturi contractuale de comerŃ exterior cristalizate în practica comercială

internaŃională şi formulate în timp, în limitele dispoziŃiilor supletive din legislaŃiile naŃionale.36

Un rol major în sancŃionarea juridică a regimului contractual uniform astfel elaborat de

practica de comerŃ internaŃional a numeroşi parteneri comerciali, revine instanŃelor de arbitraj

comercial.

b) Securitatea juridică a părŃilor la raporturile contractuale de comerŃ internaŃional este

însă, asigurată cel mai bine pe calea normelor de drept material uniform adoptate pe cale legală,

36 Vezi, B.Ştefănescu, O.CăpăŃână şi colectiv, DicŃionar juridic de comerŃ exterior, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986, p. 867-868.

norme care sunt de aplicaŃiune generală, adesea imperativă. Asemenea norme se elaborează, în

special, pe calea convenŃiilor internaŃionale multilaterale.

MenŃionăm în acest sens, cu titlu de exemplu, ConvenŃiile de la Geneva din 1930 şi 1931

privind unificarea reglementărilor aplicabile cambiei, biletului la ordin şi cecului, ConvenŃia de

la Viena din 1980 privind vânzarea internaŃională de mărfuri, ConvenŃia de la Berna din 1980

privind transportul internaŃional de mărfuri pe calea ferată (C.I.M.), ConvenŃia de la Varşovia din

1929 pentru unificarea anumitor reguli privind transportul internaŃional aerian, modificată prin

Protocolul de la Haga din 1955, Regulile de la Hamburg din 1978 privind transportul naval de

mărfuri sub conorament, etc.

Alte norme de drept material uniform au fost adoptate în cadrul unor organizaŃii

economice internaŃionale regionale, fie pe calea convenŃiilor multilaterale încheiate de statele

membre, fie chiar pe calea actelor obligatorii ale organelor respectivelor organizaŃii.

CURS NR. 3

DISPOZIłII COMUNE ALE CONTRACTELOR DE COMERł INTERNAłIONAL

1. ImportanŃa contractelor de comerŃ internaŃional

2. Definirea contractelor de comerŃ internaŃional

3. Clasificarea contractelor de comerŃ internaŃional

4. Elementele contractului de comerŃ internaŃional

5. Forma contractului de comerŃ internaŃional

6. Limba aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional

7. Legea aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional

1. IMPORTANłA CONTRACTELOR DE

COMERł INTERNAłIONAL

ComerŃul exterior se concretizează în universalitatea de contracte

internaŃionale, care generează raporturi juridice între parteneri din Ńări diferite

sau cu alte elemente de extraneitate.

Aceste instrumente juridice sunt mult mai diversificate şi mai complexe

decât cele din dreptul comercial naŃional, având frecvent interferenŃe şi cu

dreptul internaŃional public sau cu dreptul internaŃional privat.

În pofida diversităŃii contractelor de comerŃ internaŃional, există unele

probleme care sunt specifice tuturor, cum ar fi: legea aplicabilă contractului,

limba în care acesta se poate încheia, domeniul de aplicare a legii contractului,

determinarea momentului şi a locului perfectării , etc.

ImportanŃa cunoaşterii acestor aspecte este amplificată de diversitatea

legislaŃiilor naŃionale, a jurisprudenŃei şi a uzanŃelor, precum şi de riscurile

mari pe care le poate genera necunoaşterea principiilor, reglementărilor şi

demersurilor contractuale internaŃionale.

2. DEFINIREA CONTRACTELOR DE COMERł

INTERNAłIONAL

Contractul de comerŃ internaŃional este acordul de voinŃă realizat între doi

sau mai mulŃi participanŃi la comerŃul internaŃional din state diferite, în scopul

de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comerŃ internaŃional.

ParticipanŃii pot fi subiecŃi de drept aparŃinând ordinii juridice naŃionale

sau internaŃionale, iar unele instanŃe au decis că nu trebuie să fie în mod

obligatoriu din Ńări diferite, dacă acel contract are alte elemente de

internaŃionalitate, cum ar fi: transportul bunurilor în altă Ńară decât aceea în

care sunt sediile societăŃilor contractante.

Contractul de comerŃ internaŃional reprezintă una din cele mai importante

instituŃii juridice ale dreptului comercial internaŃional, incluzând orice contract

comercial convenit în raporturile cu străinătatea sau cu pieŃele externe.

ConsecinŃa internaŃionalităŃii contractelor comerciale constă în faptul că

raportul juridic pe care îl generează iese de sub guvernarea unui anumit sistem

de crept naŃional, fiindu-i aplicabile legislaŃiile mai multor state, convenŃiile

internaŃionale sau uzanŃele comerciale cu caracter internaŃional.

3. CLASIFICAREA CONTRACTELOR DE

COMERł INTERNAłIONAL

1. Clasificări generale.

Contractele de comerŃ internaŃional sunt clasificate pe baza mai multor

criterii , dintre care unele sunt specifice pentru acest gen de contracte iar altele

sunt atipice.

A) Clasificarea contractelor în raport cu criteriile nespecifice dreptului

comerŃului internaŃional:

a) În raport cu efectele pe care le generează, contractele de drept

internaŃional pot fi: constitutive, translative sau declarative de drepturi.

Contractele constitutive de drepturi creează, în favoarea părŃilor sau a

unui terŃ, anumite drepturi subiective, în special de creanŃă.

Pot fi constituite şi drepturi reale, ca în cazul contractului de antrepriză,

care generează dreptul de proprietate asupra construcŃiei în favoarea

beneficiarului.

Contractele translative de drepturi generează transmiterea unor drepturi

reale de la un titular la altul, ca în cazul contractelor de vânzare-cumpărare sau

schimb în contrapartidă.

În alte situaŃii , se transmite numai un drept real de folosinŃă, ca în cazul

contractului de leasing sau un drept de creanŃă, ca în cesiunea de creanŃă.

Contractele declarative de drepturi confirmă existenŃa unor drepturi ale

părŃilor, fiind semnificativ în acest sens, contractul sinalagmatic de concesie

acordat în favoarea unei părŃi, pentru rezolvarea unui diferend sau pentru

recunoaşterea unor drepturi invocate de cealaltă parte.

b) În funcŃie de modul de executare, contractele de comerŃ internaŃional

pot fi: cu executare instantanee, cu executare succesivă sau cu executare

continuă.

Contractele cu executare instantanee (imediată) se referă la contractele

susceptibile să se realizeze printr-un singur act.

Contractele cu executare succesivă se caracterizează prin prestaŃii de

acelaşi fel repetate la anumite intervale de timp.

Din această categorie, întâlnim: contractul de vânzare-cumpărare pe

durată medie sau pe durată lungă de timp, ori contractul de leasing, situaŃie în

care, se achită periodic sume datorată pentru folosirea bunului.

Contractul de executare continuă se axează pe prestaŃii neîntrerupte, cum

întâlnim: furnizarea energiei electrice sau a gazelor natirale.

c) În funcŃie de corelaŃia existentă între ele, contractele de comerŃ

internaŃional pot fi principale şi accesorii.

Contractele principale sunt cele care au valoare juridică de sine stătătoare

şi nu depind de alt contract. În această categorie, se plasează majoritatea

contractelor de comerŃ internaŃional.

Contractele accesorii depind de existenŃa unui alt contract principal,

plasându-se în această categorie contractul de gaj comercial.

d) După obligaŃiile pe care le generează, contractele pot genera obligaŃia

“a da”, “a face” sau “a nu face”.

ObligaŃia de “a da”, este specifică tuturor contractelor translative de

drepturi reale şi celor care presupun o contraprestaŃie pecuniară, cum ar fi

comisionul sau chiria.

ObligaŃia de “a face”, este caracteristică unor contracte de prestări de

servicii, cum sunt cele de transport, mandat sau comision.

ObligaŃia de “a nu face”, se poate regăsi în anumite contracte prin care se

creează interdicŃii , ca aceea de a nu face concurenŃă.

Complexitatea contractelor comerciale internaŃionale face dificilă

clasificarea riguroasă după acest criteriu, regăsindu-se în unele obligaŃii din

toate categoriile.

Astfel, unele contracte de vânzare-cumpărare, pe lângă obligaŃii “a da” şi

“a face”, pot include obligaŃiile cumpărătorului de a nu se aproviziona de la alt

furnizor sau de a nu aduce transformări bunurilor respective.

e) După obiectul material al obligaŃiilor, contractele se pot clasifica în

contracte ce dau naştere la obligaŃii de rezultat şi contracte ce creează obligaŃii

de mijloace.

ObligaŃiile de rezultat sunt specifice majorităŃii contractelor, fiind

posibile anumite corelări între ele, astfel încât unele pot fi: principale,

secundare sau condiŃionate de altele.

ObligaŃiile de mijloace pot figura în anumite contracte, ca de exemplu:

obligaŃia vânzătorului de a depune toate diligenŃele pentru obŃinerea autorizaŃiei

de export a mărfii .

În această categorie se situează şi “obligaŃia de securitate”, contând în

îndatorirea debitorului de a realiza securitatea persoanelor şi a bunurilor în

cadrul contractului de transport.

B) Certificarea contractelor de drept comercial internaŃional în raport

cu criteriile specifice acestui domeniu.

a) Clasificarea contractelor în raport cu subiecŃii de drept care participă la

realizarea contractului, determină existenŃa următoarelor contracte:

- contracte între subiecŃi de drept aparŃinând ordinii juridice naŃionale

din state diferite;

- contracte între subiecŃi de drept aparŃinând ordinii juridice

internaŃionale şi entităŃi aparŃinând ordinii juridice naŃionale, în care legătura

juridică se stabileşte nemijlocit între un stat şi o persoană juridică de drept

privat dintr-un alt stat.

b) în funcŃie de obiect se disting:

- contracte translative de drepturi, prin intermediul cărora se transmit

drepturi reale sau de creanŃă între părŃi, care pot viza proprietatea sau numai

folosinŃa asupra unui bun de natură materială sau a unui drept de natură

intelectuală;

- contracte pentru prestări de servicii, care au ca obiect prestarea

serviciilor de către o parte în favoarea celeilalte;

- contracte de executări de lucrări, care se referă la construcŃii-montaj

de orice natură;

- contracte de cooperare economică internaŃională, care se referă la

raporturi juridice de conlucrare cu privire la comercializarea unor mărfuri,

executarea unor lucrări, prestarea de servicii etc.

- contracte de aport valutar, care grupează operaŃiunile de facilitare a

sporirii rezervelor valutare ale participanŃilor la comerŃul internaŃional, cum ar

fi cumpărarea unor bunuri din străinătate în vederea reexportării .

c) În funcŃie de complexitate, contractele de comerŃ internaŃional, pot fi:

- contracte unitare, care presupun un singur acord de voinŃă între părŃi şi

se pot subdivide în contracte de tip monolit sau contracte de tip mixt, cum este

cel de antrepriză, care înglobează două contracte diferite.

- contracte complexe, care semnifică o pluritate de contracte distincte,

reciproc intercondiŃionate, care alcătuiesc împreună un ansamblu contractual

coerent, cum sunt contractele de leasing, factoring şi de construcŃii-montaj.

d) După durata pe care o încheie, contractele pot fi:

- pe termen scurt, care se încheie pentru operaŃiuni ocazionale cu

executare instantanee sau pe durată mai mică de un an.

- pe durată medie, sunt contractele încheiate pe durată până la cinci ani,

asigurând pieŃe pentru desfăşurarea produselor sau pentru aprovizionarea cu

materii prime.

- pe termen lung, sunt contractele încheiate pe durata mai multor ani,

vizând aprovizionarea cu materii prime şi energie, cooperare internaŃională,

prestări de servicii etc.

2. Caracterele juridice ale contractului de comerŃ internaŃional

Contractele din această categorie au anumite trăsături care le diferenŃiază faŃă de

contractele reglementate de dreptul civil, care constau în aceea că sunt cu titlu oneros,

sinalagmatic perfecte, comutative, consensuale şi reprezintă fapte de comerŃ.

a) Caracterul oneros

Contractele comerciale internaŃionale urmăresc obŃinerea unui profit, însă există câteva

situaŃii care creează aparenŃa că ar avea caracter gratuit, cum ar fi: atribuirea de eşantioane fără

plata la vânzarea produselor în regim de solduri sau vânzarea promoŃională şi acordarea gratuită

a unei licenŃe de producŃie. În realitate, prin aceste operaŃiuni se urmăreşte în mod indirect

obŃinerea profitului, prin reclamă sau alte modalităŃi.

Distribuirea gratuită a eşantioanelor de produse urmăreşte în mod evident

scopuri publicitare şi câştigarea unor pieŃe de desfacere, ca şi vânzarea

promoŃională. Vânzarea produselor în regim de solduri urmăreşte de fapt,

plasarea produselor greu vandabile sau necompetitive, pentru a elibera spaŃiile

de producŃie sau pentru depozitare ori pentru deblocarea fondurilor financiare.

Contractul de licenŃă gratuită se acordă în vederea acaparării pieŃelor de

desfacere şi a realizării profitului prin livrarea pieselor de schimb, a

consumabilelor, realizarea montajului, întreŃinerii şi reparaŃiilor cu proprii

specialişti etc.

b) Caracterul de contract sinalagmatic perfect

Contractele de comerŃ internaŃional generează drepturi şi obligaŃii reciproce între părŃi,

chiar şi în cazul mandatului depozitului sau a împrumutului, care în dreptul civil au caracter

unilateral sub acest aspect.

Acest fapt, se explică prin caracterul lor oneros şi lucrativ, întrucât mandatele, deponentul

şi respectiv împrumutatul se obligă la rândul lor să plătească serviciile respective sau dobânda

curentă. De la această regulă, face excepŃie numai contractul de gaj comercial, care are caracter

sinalagmatic imperfect, întrucât generează obligaŃii numai în sarcina celui care primeşte bunul în

gaj.

ExistenŃa caracterului sinalagmatic perfect determină interdependenŃa obligaŃiilor şi

posibilitatea oricăreia din părŃi de a invoca excepŃia de neexecutare sau rezoluŃiunea lui în cazul

neîndeplinirii de către partener a prestaŃiei asumate.

c) Caracterul comutativ

ExistenŃa caracterului comutativ este atestată de faptul că acest tip de contracte sunt certe

şi determinate sau determinabile prestaŃiile la care se obligă părŃile, din momentul perfectării

actului juridic.

De la această regulă fac excepŃie contractele comerciale de asigurare internaŃională, în

care prestaŃia asiguratorului are caracter aleatoriu, în funcŃie de producerea riscului asigurat.

d) Caracterul consensual

Contractele de comerŃ internaŃional se consideră perfectate în momentul realizării

acordului de voinŃă, fără a fi necesară îndeplinirea altor formalităŃi.

Redactarea înscrisului constatator nu reprezintă o condiŃie necesară pentru valabilitatea

contractului, adoptându-se totuşi în majoritatea cazurilor pentru o mai bună probaŃiune cu privire

la existenŃa, întinderea şi condiŃiile de executare a obligaŃiilor fiecărei părŃi.

e) Caracterul de acte sau fapte de comerŃ

Contractele de comerŃ internaŃional reprezintă întotdeauna acte sau fapte de comerŃ,

întrucât fiecare parte încheie contractul în vederea obŃinerii unui profit. Această finalitate există

şi în cazul contractelor de cooperare economică sau tehnico-ştiinŃifică, ori în cazul altor contracte

care au aparent caracter gratuit.

4. ELEMENTELE CONTRACTULUI DE COMERł

INTERNAłIONAL

Contractele de drept comercial internaŃional au elemente comune cu a celorlalte

contracte, însă unele din acestea prezintă anumite particularităŃi din cauza interferenŃei cu

elementul de internaŃionalitate.

a) Capacitatea părŃilor

SubiecŃii din domeniul comerŃului internaŃional se caracterizează printr-o mare diversitate

şi prin faptul că aparŃin ordinii juridice naŃionale din state diferite. În consecinŃă, capacitatea lor

juridică este diferită de legea aplicabilă statutului lor juridic.

Capacitatea persoanelor juridice de drept naŃional este determinabilă în funcŃie de “lex

societatis”, iar capacitatea comercianŃilor persoane fizice este reglementată de “lex personalis”.

Statul, în calitate de subiect la acest tip de contracte are statutul juridic special,

subordonându-se normelor de drept naŃional create de le însuşi, dar şi unor norme de drept

internaŃional, la adoptarea cărora a participat uneori în calitate de stat suveran.

OrganizaŃiile inter-guvernamentale au statut juridic asemănător, cu deosebirea că nu au

creat normele de drept comercial cărora li se supun, întrucât au fost înfiinŃate de state prin

convenŃii internaŃionale şi au calitatea de subiecŃi de drept derivaŃi.

Capacitatea juridică a acestora este subordonată realizării scopului urmărit la înfiinŃare,

având deci anumite limitări în raport cu capacitatea acestor subiecŃi de a opta în mod nelimitat

pentru orice activitate comercială.

b) ConsimŃământul părŃilor

Conceptul consimŃământului semnifică, în sens restrâns manifestarea voinŃei juridice a

unei persoane în vederea perfectării actului juridic. În sens larg, consimŃământul este un acord de

voinŃă între două sau mai multe persoane, care încheie un contract sau alt act juridic multilateral.

În ultima accepŃiune, acordul de voinŃă se realizează treptat, prin oferte, tratative,

acceptării parŃiale şi concesii.

ConsimŃământul se consideră valabil exprimat, în sensul producerii consecinŃelor

juridice, numai dacă a fost exprimat în mod liber şi în cunoştinŃă de cauză. Vicierea lui este

posibilă prin afectarea elementului intelectiv (prin eroare sau prin dol), ori prin atenuarea

libertăŃii de voinŃă (prin violenŃă).

ParticularităŃile contractelor comerciale internaŃionale, determină existenŃa unor elemente

de specificitate în raport cu viciile invocabile în celelalte categorii de contracte. Astfel, sunt

limitate cazurile de eroare substanŃială, dar se poate invoca eroarea de drept sau leziunea

contractuală, care este proprie acestor contracte.

Totodată, există modalităŃi specifice de exprimare a consimŃământului de către subiecŃii

din ordinea juridică internaŃională.

Leziunea contractuală este paguba materială pe care o suferă una din părŃile contractante,

din cauza disproporŃiei vădite de valoare între prestaŃia la care s-a obligat şi beneficiul

preconizat. Această disproporŃie trebuie să existe chiar din momentul încheierii contractului, dar

nu poate fi invocată în contractele aleatorii, cum sunt cele de asigurare.

Un exemplu în acest sens, îl reprezintă dreptul salvatorilor de nave sau aeronave de a

solicita majorarea valorii contractului în situaŃiile în care meritele salvatorului au fost mai mari

decât cele evaluate, condiŃiile de salvare au fost mai grele, cheltuielile au fost mult mai mari

decât cele estimate ori contractantul salvat a ascuns iniŃial situaŃia reală.

Eroarea de drept poate fi invocată de dreptul comerŃului internaŃional, admiŃându-se ca

prezumŃia de cunoaştere a legii nu operează în raport cu legislaŃia unui stat străin. Este relevantă

numai eroarea de drept gravă, care vizează însăşi scopul pe care vroia să îl realizeze una din

părŃi.

Eroarea de fapt poate exista în comerŃul internaŃional sub forma erorii obstacol, care

vizează însăşi natura operaŃiei juridice încheiate, sau identitatea obiectului material la care se

referă. Acest tip de eroare este sancŃionată cu nulitatea absolută a actului încheiat. Eroarea mai

poate viza substanŃa obiectului contractului sau persoana contractantă, în aceste situaŃii fiind însă

aplicabilă numai nulitatea relativă.

În doctrină, se apreciază că eroarea de fapt, violenŃa sau dolul sunt rar întâlnite în

comerŃul internaŃional sau chiar neacceptabile, din cauza profesionalismului celor care se implică

în astfel de tranzacŃii.

Ratificarea tratatelor comerciale încheiate de state sau aprobarea lor de către alte

organisme naŃionale, constituie o altă particularitate a consimŃământului în cazul comerŃului

internaŃional.

c) Obiectul contractului

Semnifică acŃiunea sau inacŃiunea la care părŃile se obligă prin contract. Dacă prestaŃia se

referă la bunuri se include şi ele în obiectul contractului.

PrestaŃiile sau obiectul material al contractului pot fi uneori complexe dar indiferent dacă

constă în “a da, “a face” sau “a nu face”, este necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- să fie determinat sau determinabil, ultima alternativă fiind mai mult uzitată în

contractele internaŃionale;

- să fie posibil sub aspect material, fizic şi juridic;

- să fie licit în raport cu ordinea naŃională a tuturor statelor cu care are

interferenŃă contractul;

PrestaŃiile determinabile în viitor trebuie să fie nominalizate în contract prin suficiente

criterii obiective şi exacte, întrucât absenŃa acestora poate determina anularea contractului.

ObligaŃiile de natură pecuniară constând în preŃ, trebuie să aibă la bază “adevăratul preŃ”,

şi nu unul pseculativ, iar când părŃile nu îl stabilesc exact, se vor avea în vedere preŃurile

cunoscute ale bursei sau pieŃei locului unde s-a încheiat contractul sau din zona cea mai

apropiată.

d) Cauza

Reprezintă scopul în vederea căruia partenerii contractuali îşi dau consimŃământul, fiind

necesar să fie licită şi morală în cazul oricărui gen de contract. Aceste condiŃii se apreciază în

funcŃie de legea aplicabilă contractului (lex contractus), întrucât fiecare Ńară poate interpreta în

mod diferit aceste noŃiuni.

5. FORMA CONTRACTULUI DE COMERł INTERNAłIONAL

Contractul de comerŃ internaŃional, se caracterizează prin consensualitate, ca şi

majoritatea celorlalte contracte, astfel încât se consideră perfectat în momentul realizării

acordului de voinŃă între subiecŃii acestuia.

Deşi forma scrisă nu este necesară pentru însăşi existenŃa contractului (ad validitatem), ea

este indicată pentru o mai bună probaŃiune în cazul apariŃiei unor divergenŃe între părŃi (ad

probationem). Prin forma scrisă a contractului se precizează mai clar conŃinutul acestuia, ce

conferă certitudine momentului încheierii şi se uşurează supravegherea modului de executare a

obligaŃiilor contractuale. Necesitatea formei scrise era prevăzută în mod expres, în legislaŃia din

perioada anterevoluŃionară.

În alte Ńări, s-a stabilit în mod expres admisibilitatea formei verbale pentru contractele

comerciale internaŃionale, cum este cazul FranŃei. Doctrina şi jurisprudenŃa instanŃelor de arbitraj

optează însă pentru forma scrisă, ca şi organismele internaŃionale care funcŃionează sub egida

O.N.U.

În cazul contractelor încheiate prin corespondenŃă, cerinŃa formei scrise se consideră

îndeplinită dacă elementele contractului rezultă dintr-o ofertă şi o acceptare, realizate printr-un

schimb de scrisori, telegrame sau faxuri. Când contractul se realizează în forma scrisă, este

necesară întocmirea mai multor exemplare, care sunt suplinite de cerere, ofertă şi acceptare în

cazul contractelor întocmite la distanŃă. Înscrisul constatator nu trebuie autentificat decât dacă

vor părŃile, cu unele excepŃii care se referă la actele privind constituirea ipotecii asupra bunurilor

imobile.TendinŃa este de a simplifica înscrisul constatator, prin adoptare de contracte tip sau

contracte cadru, ori pe baza uniformizării şi standardizării uzanŃelor comerciale.

6. LIMBA APLICABILĂ CONTRACTULUI DE COMERł INTERNAłIONAL

PărŃile contractului au libertatea deplină să aleagă limba în care este redactat acesta.

Redactarea se poate realiza într-o singură limbă sau în mai multe, dacă părŃile optează în acest

sens.

Limba aleasă poate să nu aibă nicio legătură cu elementele obiective referitoare la statutul

societăŃii sau al părŃilor contractante, optându-se pentru limba de circulaŃie internaŃională

adecvată domeniului comercial şi specificul contractului respectiv, ca de exemplu limba engleză

în domeniul contractelor maritime.

Alegerea unei anumite limbi are extensie în privinŃa corespondenŃei care se va purta între

părŃi şi a procedurii de soluŃionare a eventualelor litigii la organismele de arbitraj.

7. LEGEA APLICABILĂ CONTRACTULUI DE COMERł INTERNAłIONAL

a) Domeniul de aplicare

Determinarea legii aplicabile contractelor comerciale internaŃionale este mult mai

complexă decât în cazul celorlalte categorii de contracte, întrucât poate avea interferenŃă cu mai

multe sisteme legislative naŃionale sau cu convenŃii internaŃionale.

PărŃile stabilesc, de obicei, legea aplicabilă iar dacă nu decid în acest sens, competenŃa

revine organului de jurisdicŃie care va soluŃiona litigiul.

Majoritatea aspectelor procedurale sunt supuse legii contractului, cu unele excepŃii, cum

este cazul administrării probelor, care se face în funcŃie de legea aplicabilă instanŃei de jurisdicŃie

(lex fori).

În cazul apelării la organismele de arbitraj, legea contractului (lex contractus) se va aplica

şi procedurii de arbitrare, cu privire la desemnarea arbitrilor, înlocuirea, revocarea sau recuzarea

lor.

Legea aleasă de părŃi pentru reglementarea contractului nu poate viza însă toate

domeniile sau toate categoriile de contracte, întrucât unele sunt supuse normelor cu caracter

imperativ sau legii naŃionale a locului de închiriere, cum este cazul contractului de transport

aerian, a contractului de bursă şi a contractului de societate comercială. Alte contracte, care au ca

obiect imobile, nu pot ignora legislaŃia de la locul situării acestora (lex rei sitae). Unele elemente

ale contractului, ca de exemplu capacitatea părŃilor contractante, viciile de consimŃământ sau

forma contractului, fac obiectul reglementărilor de natură imperativă, neputând fi eludate de părŃi

prin alegerea altei legi.

Legea contractului reglementează elementele esenŃiale ale acesteia, inclusiv viciile de

consimŃământ, întrucât ele sunt dependente de natura contractului şi nu pot fi corelate cu statutul

personal (lex personalis) a subiecŃilor de drept.

SancŃiunile care sunt aplicabile în cazul viciilor de consimŃământ sunt calificate tot de

legea contractului, care stabileşte persoanele competente să solicite anularea actului şi procedura

aplicabilă în acest caz.

Leziunea contractuală, ca viciu de consimŃământ, poate fi supusă legii contractului numai

dacă se acceptă că face parte integrantă din contract, în cazul interpretării ei ca o instituŃie de

ocrotire a patrimoniului, va fi subordonată legii locului în care se găseşte bunul (lex rei sitae).

Obiectul şi cauza sunt guvernate de lex contractus, în raport cu ale cărei dispoziŃii se va

aprecia caracterul licit şi posibilitatea invocării nulităŃii, în cazul neîndeplinirii unor cerinŃe

legale.

CondiŃiile de formă respectă acelaşi principiu, fiind aplicabilă legea contractului, în

măsura în care nu există dispoziŃii imperative care obligă părŃile la adoptarea formei scrise sau a

formei solemne.

Legea contractului mai reglementează:

� Persoanele faŃă de care produce efecte;

� Interpretarea contractului şi determinarea naturii lui juridice;

� Adaptarea contractului la evenimente imprevizibile apărute pe parcursul

executării ljui;

� Clauzele de consolidare valutară;

� Executarea parŃială sau neexecutarea unor clauze din contract;

� Dreptul de retenŃie în cazul existenŃei unor pretenŃii faŃă de partenerii contractuali;

� Riscurile de stingere a obligaŃiilor;

� Remiterea de datorie şi tranzacŃia între părŃi.

b) Determinarea legii aplicabile contractului de comerŃ internaŃional prin acordul

părŃilor.

În principiu, contractul de comerŃ este reglementat de legea aleasă de părŃi, în virtutea

principiului “lex voluntatis”, cu unele excepŃii, în care se aplică în mod obligatoriu o anumită

lege naŃională sau o convenŃie internaŃională. PărŃile pot folosi clauza alegerii legii (electio juris)

pentru a evita inconvenienŃele pe care le poate provoca un conflict de legi, astfel încât voinŃa lor

are rolul unei norme conflictuale, care face referire la competenŃa unei anumite legi.

EficienŃa clauzei “electio juris” este concepută în mod diferit în doctrină, în funcŃie de

teza obiectivă sau teza subiectivă. Teza obiectivă stabileşte că părŃile doar localizează contractul

pe care l-au încheiat, revenind însă judecătorului rolul de a deduce legea aplicabilă şi nefiind

strict dependent de clauze stipulată de părŃi.

Această teză se mai axează pe motivarea că voinŃa părŃilor de a alege legea aplicabilă, nu

are valoarea juridică originară ci numai una derivată, întrucât legea este cea care le permite să

acŃioneze în acest mod. Teza subiectivă acordă rol preponderent părŃilor, stabilind că judecătorul

nu poate cenzura alegerea făcută de ele.

ConcepŃia subiectivă, a autocraŃiei contractuale, nu este acceptabilă întrucât stipulaŃiile

contractuale nu ar avea relevanŃă în absenŃa prevederilor legale şi nici nu ar putea stabili

multitudinea aspectelor care pot apare pe parcursul executării, modificării sau stingerii

contractelor.

PărŃile pot opta pentru supunerea contractului uzanŃelor comerciale internaŃionale, însă

această variantă creează incoveniente din cauza caracterului diversificat şi incert al acestora şi a

dificultăŃii instanŃelor de a mai localiza o anumită lege naŃională.

PărŃile pot alege legea aplicabilă pentru tot contractul sau numai pentru o parte a acestuia,

determinând astfel multiplicarea regimului juridic al contractului.

Alegerea legii căreia îi este supus contractul poate avea loc în momentul perfectării lui

sau ulterior. După ce legea contractului a fost însă determinată prin consensul părŃilor,

modificările ulterioare nu vor mai fi reflectate în contract sub aspect jurdiic, din cauza

principiului neretroactivităŃii legilor.

c) Determinarea legii aplicabile contractului de comerŃ internaŃional de organul de

jurisdicŃie

Omisiunea părŃilor de a indica legea aplicabilă contractului sau existenŃa unor dispoziŃii

imperative, atrag competenŃa organelor de jurisdicŃie cu privire la această operaŃiune.

Unele organe de jurisdicŃie identifică legea contractului în funcŃie de locul încheierii

actului (lex loci actus), iar în subsidiar este folosit criteriul locului de executare al contractului

(lex loci executionis).

Legea nr.105/1992 a schimbat practica existentă în România, stabilind că legea

contractului este dată de legea statului în care debitorul prestaŃiei caracteristice are la data

încheierii contractului, după caz, domiciliul, reşedinŃa, fondul de comerŃ ori sediul social.

PrestaŃia caracteristică este definită în sensul celei specifice contractului de vânzare,

închiriere, mandat, depozit, antrepriză sau garanŃie. PrezumŃiile stabilite în acest sens, pot fi

înlăturate dacă partea interesată dovedeşte existenŃa unor legături mai strânse cu legea altui stat.

Se consideră că un contract referitor la un drept imobiliar are cele mai strânse legături cu legea

statului unde este situat.

Contractul care nu poate fi localizat în funcŃie de prestaŃia caracteristică a uneia dintre

părŃi, este supus, în privinŃa condiŃiilor de fond, legii locului unde a fost încheiat. Dacă s-a

perfectat prin scrisori, telegrame sau telefon, se consideră încheiat în Ńara domiciliului sau

sediului părŃii de la care a pornit oferta fermă de contractare.

În cazul contractului de vânzare mobiliară, omisiunea părŃilor de a opta pentru o anumită

lege, determină aplicarea aceleia din statul în care vânzătorul are domiciliul, reşedinŃa, fondul de

comerŃ sau sediul social. De la această regulă, se face excepŃie atunci când, negocierile s-au

purtat în statul în care este situat fondul de comerŃ sau dacă obligaŃia de livrare a mărfii trebuie să

se execute în acel stat.

În domeniul practicii internaŃionale arbitrare, există trei tendinŃe de determinare a legii

aplicabile, care se axează pe:

• aplicarea cumulativă a sistemelor de conflicte de legi;

• prioritatea principiilor generale ale dreptului internaŃional privat;

• localizarea directă a legăturii cu legislaŃia unui anumit stat, fără a se face vreo

legătură cu un anumit sistem conflictual de legi.

CURS NR. 4

SOLUłIONAREA LITIGIILOR DECURGÂND DIN ACTIVITATEA

DE COMERł EXTERIOR

1. CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti

2. Arbitrajul comercial internaŃional

3. Contractul de consulting-engineering

4. Contractul de know-how

5. Contractul de franciza

6. Contractul de leasing

7. Contractul de factoring

8. Contractul forward

Necesitatea menŃinerii şi consolidării unor relaŃii bune între partenerii la raporturile de

comerŃ internaŃional a determinat crearea unor mijloace juridice specifice de preîntâmpinare şi

apoi de soluŃionare a litigiilor susceptibile să apară în legătură cu executarea contractelor de

comerŃ exterior sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.

În primul rând, prin organizarea unei colaborări permanente între părŃi în procesul

executării contractului se urmăreşte identificarea promptă a tuturor problemelor dificultăŃilor ce ar

apărea, adoptarea celor mai potrivite măsuri pentru depăşirea acestora şi până la urmă, evitarea

oricărui litigiu.

În al doilea rând, în situaŃia în care litigiul nu a putut fi preîntâmpinat, se încearcă

rezolvarea lui pe cale amiabilă, prin: tratative, negocieri între părŃile contractante şi numai în

situaŃia în care nici metoda amiabilă nu se dovedeşte fructuoasă, se recurge la soluŃionarea

litigiului pe cale jurisdicŃională.

1.CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti

CompetenŃa generală de drept comun în materia soluŃionării litigiilor decurgând din

activitatea de comerŃ internaŃional o au instanŃele judecătoreşti naŃionale, prima problemă în

materie fiind aceea a determinării instanŃei competente, raportul de comerŃ internaŃional litigios

având un element de extraneitate.

LegislaŃiile naŃionale cuprind, de regulă, reglementări care determină competenŃa în

dreptul internaŃional privat pentru instanŃele respectivelor state. În lipsa unor dispoziŃii exprese în

acest sens, în legislaŃia unui stat, determinarea jurisdicŃiei competente în dreptul internaŃional

privat se face potrivit normelor naŃionale de procedură civilă privind competenŃa teritorială.1

Astfel, potrivit reglementărilor în vigoare, în Ńara noastră, cererea privind un litigiu cu

element de extraneitate este de competenŃa instanŃei de la domiciliul pârâtului, respectiv de la

sediul persoanei juridice (actor sequitur forum rei).

În anumite ipoteze, privind cazuri de competenŃă teritorială excepŃională sau alternativă,

instanŃa competentă să soluŃioneze un litigiu cu element de extraneitate poate fi alta decât instanŃa

domiciliului ori sediului pârâtului.

Astfel, litigiile privind bunurile imobile sunt de competenŃa instanŃei de la locul situării

bunului (forum rei sitae), în acŃiunile referitoare - de exemplu - la executarea, anularea,

rezoluŃionarea sau rezilierea unui contract este competentă şi instanŃa locului contractual al

executării obligaŃiei; în acŃiunile privitoare la cambie, cec sau bilet de ordin este competentă

instanŃa locului plăŃii titlului respectiv de credit; în acŃiunile referitoare la un contract de transport

se reŃine competenŃa instanŃei locului de plecare sau de sosire; în acŃiunile legate de producerea

unui fapt ilicit cauzator de prejudicii este competentă instanŃa locului săvârşirii acelui fapt; în

acŃiunile pentru despăgubiri în materie de asigurări, pe lângă instanŃa domiciliului pârâtului, este

competentă fie instanŃa domiciliului reclamantului, fie instanŃa locului situării bunurilor asigurate,

fie instanŃa locului producerii cazului asigurat.

Trebuie menŃionat că, excepŃie făcând cazurile de competenŃă teritorială exclusivă, părŃile

la litigiu pot determina instanŃa competentă în dreptul internaŃional privat, alta decât cea indicată

de lex fori, prin convenŃia de prorogare de competenŃă intervenită între acestea.

Procedura de soluŃionare a litigiilor cu element de extraneitate în faŃa instanŃelor

judecătoreşti este stabilită de legea forului, iar procedura executării silite a hotărârilor este

stabilită de legea Ńării de executare a acestora.

1 Vezi, în acest sens, pentru detalii, I.Filipescu, Drept internaŃional privat, Ed.did. şi ped., Bucureşti, 1979, p. 321-338; C.Agachi, Determinarea competenŃei jurisdicŃionale de soluŃionare a litigiilor care sosesc din transporturile internaŃionale, în „Arbitrajul de Stat”, nr. 6/1964, p. 14-15.

SoluŃionarea litigiilor de comerŃ internaŃional în faŃa instanŃelor judecătoreşti prezintă,

însă, cel mai adesea, multe inconveniente pentru părŃi, procedura fiind greoaie, de lungă durată,

dificil de cunoscut pentru partenerii raporturilor comerciale. De aceea, în relaŃiile comerciale

internaŃionale, litigiile sunt supuse spre soluŃionare - într-o măsură tot mai mare - arbitrajului de

comerŃ exterior, jurisdicŃie specială şi derogatorie de la dreptul procesual comun.

2. Arbitrajul comercial internaŃional

1. NoŃiune, specific. PreferinŃa părŃilor în cazul contractelor de comerŃ internaŃional pentru

arbitrajul comercial are următoarele raŃiuni precum: simplitatea procedurii, caracterul confidenŃial

al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse, rapiditatea rezolvării confidenŃial al dezbaterilor,

cheltuielile de arbitrare reduse, rapiditatea rezolvării litigiilor, specializarea arbitrilor care în

soluŃionarea cauzelor fac aplicarea normelor proprii comerŃului internaŃional şi a uzanŃelor

comerciale internaŃionale adesea evitate de judecători; arbitrajul comercial internaŃional oferă în

plus, posibilitatea egală de informare pentru ambele părŃi la contract cu privire la procedura de

urmat, fiind mai accesibilă şi mai apropiată părŃilor care pot alege arbitrii, fapt de neconceput cu

privire la judecători.

Faptul că arbitrajul comercial internaŃional reprezintă calea adecvată de soluŃionare a

litigiilor dintre parteneri la raporturile de comerŃ exterior este confirmat şi în documentele

internaŃionale multilaterale consemnând asentimentul statelor în acest sens.

MenŃionăm, spre exemplu: Actul final al ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în

Europa, care menŃionează că: „arbitrajul este un mijloc corespunzător de a reglementa rapid şi

echilibrat litigiile care pot să rezulte din tranzacŃiile comerciale în domeniul schimburilor de

bunuri şi de servicii şi din contractele de cooperare industrială”, statele semnatare recomandând

„organismelor, întreprinderilor şi formelor din Ńările lor să includă, dacă este cazul, clauze de

arbitraj în contractele comerciale şi în contractele de cooperare industrială sau în convenŃiile

speciale.”2

Apare aşadar, concluzia că arbitrajul reprezintă metoda cea mai indicată de rezolvare a

litigiilor din domeniul relaŃiilor comerciale internaŃionale.3

2 Vezi Actul final din 1 august 1975 al C.S.C.E. B.of. nr. 92/13 august 1975. 3 Vezi, I.Nestor, probleme privind arbitrajul pentru comerŃ exterior în Ńările europene, Bucureşti, editura Academiei, 1962; O.CăpăŃână, Litigiul arbitral de comerŃ exterior, Bucureşti, Editura Academiei, 1978; Ph. Fonchard, L’arbitrage commercial international, Paris, 1965.

NoŃiunea de arbitraj „comercial internaŃional” consacrată atât în legislaŃiile naŃionale cât şi

de convenŃiile internaŃionale,4 presupune însă, unele precizări privind elementele sale definitorii.

Caracterul arbitrar este determinat de faptul că părŃile convin să supună litigiul dintre ele

unor persoane particulare pe care le desemnează în acest scop, acceptând hotărârea pe care

acestea o vor pronunŃa.

Având puterea de a tranşa litigiul, arbitrajul se deosebeşte atât de expertiză, care se

finalizează doar prin emiterea unui aviz, cât şi de conciliere sau tranzacŃia părŃilor, metode de

reglementare amiabilă a unui diferend. Puterea arbitrilor de a judeca litigiul având o sorginte

contractuală, în acordul de voinŃă al părŃilor litigante, arbitrajul se deosebeşte şi de instanŃele

judecătoreşti.

Caracterul comercial internaŃional este rezultatul împrejurării că litigiile supuse acestui

arbitraj se nasc în legătură cu operaŃii de comerŃ internaŃional, având totdeauna un element de

extraneitate, deci implicând legătura cu un sistem de drept străin.

Deşi, în mod frecvent, soluŃionarea litigiilor decurgând din operaŃiiunile de comerŃ

internaŃional se realizează prin arbitraje naŃionale, caracterul internaŃional al arbitrajului subzistă,

fiind determinat de caracterul „internaŃional” al litigiilor marcate de prezenŃa unui element străin,

internaŃional.5

2. Clasificări. Arbitrajele comerciale internaŃionale se pot clasifica în raport de mai multe

criterii.

O primă clasificare se practică în raport de regulile urmate de arbitri în soluŃionarea

litigiilor, criteriu care distinge între arbitrajul de drept sau de jure şi arbitrajul în echitate sau ex

aequo et bono.6

Arbitrajul în jure - este acela în cadrul căruia arbitrii soluŃionează cauza aplicând normele

procedurale legale şi dreptul material competent, întocmai judecătorilor.

Arbitrajul în echitate - este acela în cadrul căruia arbitrii nu sunt ŃinuŃi să observe anumite

reguli procedurale predeterminate sau să aplice normele de drept material competent, ci se

călăuzească în soluŃionarea cauzei după imperativele echităŃii, al cărui conŃinut urmează să fie

precizat chiar de către arbitrii, de la caz la caz. Deşi nu are la bază aplicarea strictă a anumitor

4 Vezi, de ex. ConvenŃia europeană asupra arbitrajului comercial internaŃional din 21 aprilie 1961, în B.Of. nr. 12/25 iunie 1963. 5 Vezi, pentru detalii, O.CăpăŃână, op.cit., p. 11-12. 6 Vezi, Ion Nestor, L’amiable compositeur et l’arbitraje selon les regles du droit, Easai in memoriam Eugenio Minoli, p. 341 şi urm.

norme juridice, arbitrajul ex aequo et bono nu se desfăşoară în afara dreptului, el avându-şi

izvorul nu numai în convenŃia părŃilor ci şi în legile naŃionale7 sau în unele tratate internaŃionale8

referitoare la arbitrajul de comerŃ exterior, care recunosc partenerilor în litigiu, libertatea de a

alege o asemenea modalitate de soluŃionare a acestuia.

Arbitrajul în echitate nu se situează în afara dreptului nici sub raportul dreptului

procedural sau al dreptului material, autonomia procedurală a acestui arbitraj fiind limitată de

două principii fundamentale de drept recunoscute de toate sistemele naŃionale, respectiv: dreptul

la apărare şi ordinea publică.

Respectarea dreptului la apărare constituie una dintre condiŃiile cerute pentru ca o sentinŃă

de arbitraj să fie recunoscută şi executată.9 Tot astfel, arbitrii amiables compositeurs nu pot ignora

normele de drept material de ordine publică în dreptul internaŃional privat, călăuzindu-se, de

asemenea, în soluŃionarea cauzei după normele imperative (ca în dreptul olandez), după uzanŃele

comerciale, după echitate şi bună conduită (dreptul peruan), cu alte cuvinte după reguli

susceptibile de a fi aplicate de o manieră generală, oricăror părŃi care s-ar afla în situaŃii similare,

echitatea neputând să existe în afara dreptului.

FrecvenŃa arbitrajului în echitate îşi are sorgintea în preferinŃa partenerilor la operaŃiile

comerciale internaŃionale de a fi judecaŃi potrivit cu reguli proprii comerŃului internaŃional, cu

prevederile contractuale şi uzanŃele comerciale internaŃionale, mai accesibile lor.

De altfel, arbitrajul în echitate este recomandat mai ales pentru contractele complexe de

comerŃ internaŃional, care nu cunosc reglementări proprii în legislaŃiile naŃionale şi nici forme

uniforme de drept material formulate de convenŃii internaŃionale, ipoteză în care arbitrii se

călăuzesc - în soluŃionarea litigiilor - după propria lor experienŃă, după principiile echităŃii, dar şi

după stipulaŃiile din contract şi uzanŃele comerciale internaŃionale.

Imperativele majore ale comerŃului internaŃional generate de: securitatea tranzacŃiilor,

celeritatea, certitudinea şi stabilirea, care nu pot fi asigurate decât pe baza şi în cadrul dreptului,

determină cea mai bună formulă de arbitraj comercial internaŃional şi anume: pe aceea a

7 Vezi, de ex. art. 1019 Cod de procedură civilă francez. 8 Vezi art. VII, § 2 al ConvenŃiei europene privind arbitrajul comercial internaŃional, geneva, 21 aprilie 1961, care prevede că: „arbitrii vor statua şi amiable compositeur” dacă aceasta este voinŃa părŃilor şi dacă legea care reglementează arbitrajul o permite”. 9 Vezi art. IX al pct. b al ConvenŃiei europene privind arbitrajul comercial internaŃional, Geneva, 1961.

arbitrajului în jure, când cauza se soluŃionează cu aplicarea dreptului material competent, inclusiv

a dispoziŃiilor contractuale şi a uzanŃelor comerciale internaŃionale.10

O asemenea situaŃie este avută în vedere şi de convenŃiile internaŃionale în materie de

arbitraj. Astfel, art. VIII al ConvenŃiei de la Geneva din 1961 privind arbitrajul comercial

internaŃional, prevede că: părŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie s-o aplice

fondului litigiului. În absenŃa indicării de către părŃi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea

determinată de norma conflictuală pe care ei o vor considera potrivită în speŃă. În ambele cazuri

însă, arbitrii vor Ńine seama de: „stipulaŃiile contractului şi de uzanŃele comerciale.”

Este şi situaŃia consacrată de regulamentele de organizare şi funcŃionare ale unor comisii

de arbitraj de pe lângă camerele naŃionale de comerŃ şi industrie. MenŃionăm în acest sens,

Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de arbitraj comercial internaŃional de pe

lângă Camera de ComerŃ Industrie şi NavigaŃie a României, care prevede că: un complet de

arbitraj soluŃionează litigiile pe baza normelor dreptului material aplicabil, conducându-se după

prevederile contractului şi Ńinând seama de uzanŃele comerciale.

Un al doilea criteriu de clasificare a arbitrajului comercial internaŃional este acela al

existenŃei în timp a instanŃei de arbitraj, criteriu în raport cu care se face distincŃie între arbitrajul

ad-hoc sau ocazional şi arbitrajul permanent sau instituŃionalizat.

Arbitrajul ad-hoc este arbitrajul în cadrul căruia completul de arbitri este ales pentru

soluŃionarea unui anumit litigiu şi durează în timp până la rezolvarea cauzei.

Arbitrajul instituŃionalizat are o existenŃă permanentă, fiind organizat pentru soluŃionarea

diferitelor litigii de comerŃ internaŃional, părŃile litigante adresându-i-se pentru rezolvarea

diferendului concret dintre ele.

În fapt, orice arbitraj de comerŃ internaŃional are un caracter ad-hoc, dacă ne raportăm

strict la existenŃa în timp a unui complet concret de arbitrare şi aceasta datorită caracterului strict

contractual al arbitrării unei cauze. Ceea ce defineşte arbitrajul instituŃionalizat este elementul

organizatoric tehnic care are o existenŃă permanentă şi care permite părŃilor la un litigiu să

desemneze, în acest cadru stabil, pentru fiecare cauză în parte, completul de arbitri.

10 Vezi I.Rucăreanu, Arbitrajul şi contractele în materie de proiecte de instalaŃii industriale, de furnizare şi de montaj, în „InstituŃii de drept comercial internaŃional”, Bucureşti, Editura Academiei, 1975, vol. I, p. 263-276.

La rândul lor, arbitrajele instituŃionalizate se clasifică în mai multe categorii. Astfel, în

raport de competenŃa lor materială, distingem între arbitraje cu competenŃă generală şi arbitraje

specializate pentru comerŃul cu anumite produse.

În prima categorie, pot fi incluse comisiile de arbitraj pentru comerŃul exterior de pe lângă

Camerele naŃionale de comerŃ şi industrie, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera InternaŃională

de ComerŃ, Tribunalele arbitrare de pe lângă Camerele de ComerŃ din Bruxelles, sau Oslo, Curtea

de Arbitraj din Londra, Institutul olandez de arbitraj, AsociaŃia Americană de Arbitraj, Comisia

germană pentru probleme de arbitraj, etc.

În cea de a doua categorie, menŃionăm pentru litigii în domeniul comerŃului internaŃional

cu produse agro-alimentare: London Corn Trade Association sau AsociaŃia distribuitorilor de

produse alimentare din New York, iar pentru litigii în domeniul comerŃului internaŃional cu

produse textile: Camera arbitrală de bumbac din Havre sau tribunalul de arbitraj al Bursei de

bumbac din Bremen.

În raport cu competenŃa teritorială, arbitrajele permanente sunt arbitraje de tip: bilaterale,

arbitraje de tip regional şi cele cu vocaŃie universală.

Arbitrajele de tip bilateral sunt competente să soluŃioneze litigii de comerŃ internaŃional

intervenite între parteneri din cele două state părŃi. Este cazul Camerei arbitrale franco-germane

pentru produsele solului sau al Canadian - American Arbitration Commission (Comisiei

americano-canadiene de arbitraj comercial).

Arbitrajele de tip regional sunt competente să soluŃioneze litigii intervenite în raporturile

de comerŃ internaŃional dintre parteneri provenind din statele unei anumite regiuni geografice.

MenŃionăm spre exemplu, Comisia scandinavă de arbitraj pentru piei - competentă să

soluŃioneze litigii dintre comercianŃii din: Suedia, Norvegia, Danemarca şi Finlanda sau Comisia

Inter-americană de Arbitraj Comercial (Interamerican Commercial Arbitration Commission)

competentă la nivelul partenerilor provenind din statele membre ale O.S.A. (OrganizaŃia Statelor

Americane).11

Arbitrajele de vocaŃie universală sau internaŃionale sunt competente să soluŃioneze litigii

dintre parteneri în operaŃii de comerŃ internaŃional provenind din orice stat. Exemplul concludent

îl oferă Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera InternaŃională de ComerŃ de la Paris, arbitraj căruia

11 Vezi, I.Nestor, Arbitrajul comercial internaŃional, în Drept şi tehnică comercială internaŃională, supliment la ViaŃa economică, 1973, vol. II, p. 340-396.

i se adresează parteneri din diferite zone ale lumii şi din cele mai felurite domenii de activitate

comercială.

Cele mai multe instanŃe de arbitraj comercial internaŃional sunt însă, organizate ca instanŃe

naŃionale fiind abilitate să soluŃioneze litigii de comerŃ internaŃional între parteneri, ambii străini

sau unul naŃional şi unul străin. Este cazul, în acest sens, al comisiilor de arbitraj pentru comerŃul

exterior de pe lângă unele camere naŃionale de comerŃ şi industrie sau ale arbitrajelor de pe lângă

Camerele de ComerŃ din: Trieste, Oslo, Bruxelles, al CurŃii de arbitraj de la Londra, etc.

3. ConvenŃii internaŃionale cuprinzând norme uniforme aplicabile arbitrajului comercial

internaŃional.

ImportanŃa instituŃiei arbitrajului comercial pentru soluŃionarea litigiilor decurgând din

operaŃiile de comerŃ internaŃional şi în ultimă instanŃă, implicit, pentru asigurarea certitudinii şi

stabilităŃii acestor operaŃii comerciale a determinat statele lumii să-şi intensifice preocupările

pentru elaborarea de reglementări uniforme acestei instituŃii. Efortul statelor în acest domeniu s-a

materializat în adoptarea de către acestea, de regulă în cadrul unor organizaŃii internaŃionale, a

unei serii de instrumente internaŃionale.

a) Protocolul de la Geneva din 1923 privind clauzele de arbitraj la care România este

parte din 1925,12 a fost adoptat în cadrul SocietăŃii NaŃiunilor şi se referă atât la contractele

încheiate în materie comercială cât şi la cele din orice altă materie susceptibilă de a fi supusă

arbitrajului, statele semnatare putând însă, pe cale de rezervă, să restrângă aplicabilitatea numai cu

privire la contractele considerate drept comerciale de către legislaŃia lor naŃională.

Prin acest Protocol, statele părŃi se obligă să recunoască valabilitatea compromisului sau a

clauzei compromisorii prin care părŃile la un contract, supuse jurisprudenŃei unor state diferite

semnatare ale protocolului, sunt de acord ca eventualele litigii decurgând din contractul încheiat

să fie supuse unui arbitraj, chiar dacă acesta s-ar desfăşura pe teritoriul altui stat decât acela de

care depinde, din punct de vedere jurisdicŃional, una din părŃile la contract.

Procedura de arbitrare şi constituirea completului arbitral sunt supuse voinŃei părŃilor şi

legii statului unde are loc arbitrajul.

Statele se obligă, de asemenea, să faciliteze întocmirea pe teritoriul lor a actelor de

procedură necesare, în conformitate cu prevederile legislaŃiei lor privind procedura de arbitraj; ele

12 Vezi, M.Of., nr. 69 din 21 martie 1925.

îşi asumă şi obligaŃia de a asigura, prin intermediul autorităŃilor lor şi potrivit dispoziŃiilor

legislative, executarea sentinŃelor arbitrale pronunŃate pe teritoriul lor.

b) ConvenŃia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentinŃelor arbitrale străine, a fost

adoptată tot în cadrul SocietăŃii NaŃiunilor fiind deschisă ratificării ori aderării numai a statelor

părŃi la protocolul din 1923. A fost ratificată de România încă din 1931.13

Prin această convenŃie, statele părŃi se angajează să recunoască pe teritoriul lor autoritatea

unei sentinŃe arbitrale pronunŃate în temeiul unui compromis ori al unei clauze compromisorii

valabile conform legislaŃiei statului respectiv, precum şi să accepte executarea acesteia în

conformitate cu regulile procedurale în vigoare în Ńara unde se invocă sentinŃa, cu condiŃia ca ea

să fi fost pronunŃată pe teritoriul unui stat parte la convenŃie, între persoane supuse jurisdicŃiei

uneia din părŃile contractuale şi obiectul sentinŃei să fi fost susceptibil de reglementare arbitrală în

raport de legislaŃia Ńării unde se invocă sentinŃa.

În lumina ConvenŃiei, recunoaşterea sau executarea sentinŃei presupune, ca ea să emane de

la un tribunal arbitral prevăzut de compromis sau de clauza compromisorie sau constituit conform

acordului părŃilor şi regulilor de drept aplicabile procedurii de arbitraj, să fi rămas definitivă în

Ńara unde a fost pronunŃată, iar recunoaşterea sau executarea să nu fie contrară ordinii publice sau

principiilor de drept public din Ńara unde sentinŃa a fost invocată.

c) ConvenŃia de la New York privind recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale

străine a fost adoptată la 10 iunie 1958 în cadrul O.N.U, pornind de la un proiect elaborat în 1956

în cadrul E.C.O.S.O.C. Această convenŃie reprezintă un pas înainte faŃă de reglementările

adoptate la Geneva în sensul că se referă la recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale

străine, adică pronunŃate pe teritoriul altui stat decât acela unde se solicită recunoaşterea şi

executarea, inclusiv într-un stat care nu este parte la ConvenŃie, deşi în legătură cu acest aspect,

statele pot avea rezerve în momentul aderării, ca respectiva convenŃie să nu se aplice decât

recunoaşterii şi executării sentinŃelor pronunŃate pe teritoriul altui stat contractant, precum şi ca

aceasta să se aplice numai litigiilor născute din raporturi de drept contractual, considerate

comerciale de către legea naŃională.

ConvenŃia de la New York este importantă şi prin faptul că clarifică valoarea sentinŃelor

pronunŃate de arbitrajele permanente pe care le pune pe acelaşi plan cu sentinŃele pronunŃate de

13 Vezi M.Of. nr. 71 din 26 martie 1931.

arbitrajele ad-hoc, recunoscând, implicit, arbitrajele instituŃionalizate ca modalitate de soluŃionare

a litigiilor de comerŃ internaŃional.

În privinŃa compromisului sau a clauzei compromisorii ConvenŃia de la New York

formulează o normă uniformă de o deosebită valoare în sensul că cere obligatoriu încheierea

convenŃiei de arbitraj în formă scrisă (alin.1 şi 2 al art.II).

Deosebit de importantă este şi prevederea potrivit căreia dovada existenŃei unui motiv de

respingere a recursului sau executării sentinŃei arbitrale străine trece asupra pârâtului de îndată ce

reclamantul a prezentat sentinŃa invocată şi convenŃia arbitrală scrisă, care a investit completul de

arbitraj, în lumina ConvenŃiei de la New York, sentinŃa arbitrală continuând, în mâinile aceluia

care a obŃinut-o, un titlu căruia trebuie să i se acorde credit.

ConvenŃia de la New York are şi meritul de a fi consacrat principiul lex voluntatis în

determinarea legii care reglementează validitatea convenŃiei arbitrale în sensul că, această

convenŃie trebuie să fie valabilă în temeiul legii alese de părŃi şi numai în tăcerea părŃilor, în

temeiul legii Ńării pe teritoriul căreia sentinŃa a fost pronunŃată. Potrivit ConvenŃiei de la New

York, părŃile aflate în litigiu pot să prevadă, în convenŃia de arbitraj, atât modalitatea de

constituire a tribunalului arbitral cât şi procedura arbitrală în tăcerea părŃilor, aplicându-se legea

Ńării unde are loc arbitrajul.

România a devenit parte la ConvenŃia de la New York din 1958 în anul 1961, formulând

cu prilejul aderării, următoarele rezerve: „Republica Populară Română va aplica ConvenŃia numai

la diferendele rezultate din raporturile de drept contractuale sau necontractuale care sunt

considerate comerciale de către legislaŃia sa naŃională. Republica Populară Română va aplica

ConvenŃia la recunoaşterea şi executarea sentinŃelor date pe teritoriul unui alt stat contractant. În

ce priveşte sentinŃele date pe teritoriul unor state necontractante, Republica Populară Română va

aplica ConvenŃia numai pe baza reciprocităŃii stabilite prin înŃelegere între părŃi.”14

d) ConvenŃia europeană privind arbitrajul comercial internaŃional a fost încheiată la

geneva, la 21 aprilie 1961 în cadrul O.N.U, pe baza unui proiect elaborat prin eforturile Grupului

special de lucru de la Geneva pentru arbitraj, constituit de Comitetul pentru dezvoltarea

comerŃului al Comisiei Economice pentru Europa.

MenŃionăm, că urmărind să rezolve problema desemnării arbitrilor în cazul în care părŃile

la convenŃia de arbitraj nu se înŃeleg asupra alegerii acestora, precum şi să faciliteze accesul la

14 Vezi Decretul nr. 186/1961 în B.Of., nr. 19 din 21 iulie 1961.

arbitrajul comercial, indiferent de structura economică a Ńărilor în care îşi au sediul părŃile aflate

în litigiu, ConvenŃia de la Geneva are în vedere numai arbitrajul de comerŃ internaŃional, fie

ad-hoc, fie internaŃionalizat. În acest sens, art.I § 1 din ConvenŃie precizează că, aceasta se aplică

„ConvenŃiilor de arbitraj încheiate în vederea rezolvării litigiilor născute sau care se vor naşte din

operaŃii de comerŃ internaŃional.”

Textul ConvenŃiei cuprinde numeroase precizări referitoare la organizarea arbitrajului,

regulile procedurale de urmat în soluŃionarea cauzei, competenŃa instanŃei arbitrale, motivarea

sentinŃei, anularea acesteia, recunoaşterea şi executarea sentinŃei arbitrale străine.

Spre deosebire de convenŃiile anterioare, ConvenŃia de la Geneva cuprinde dispoziŃii

speciale referitoare la dreptul aplicabil fondului litigiului. În acest sens, art. VII precizează că

părŃile au posibilitatea de a alege legea aplicabilă fondului litigiului, şi că în tăcerea părŃilor,

arbitrii vor aplica legea competentă indicată de norma conflictuală pe care o vor considera

potrivită cauzei, în ambele cazuri însă, arbitrii trebuind să Ńină seama de stipulaŃiile contractului şi

de uzanŃele comerciale. Potrivit § 2 al art. VII, arbitrii pot să judece în calitate de „amiables

compositeurs”, dacă părŃile au convenit în acest sens şi dacă legea care guvernează arbitrajul

permite aceasta.15

Ca inovaŃie adusă de ConvenŃia de la Geneva, a generat-o constituirea unui comitet special

căruia i se poate adresa reclamantul, atunci când nu convine cu pârâtul asupra desemnării

arbitrului. România a devenit parte la ConvenŃia europeană de arbitraj în 1963.16

e) Preocupări în direcŃia codificării regulilor aplicabile arbitrajului comercial internaŃional

au fost evidenŃiate şi de alte organizaŃii internaŃionale (organizaŃiile PieŃei Comune şi Consiliului

Europei), de alte organisme O.N.U. (C.E.A.E.O., UNIDROIT, UNCITRAL, etc.), de instituŃii

neguvernamentale cu caracter ştiinŃific (I.L.A., Consiliul Interamerican de jurisconsulŃi); la

acestea trebuie adăugat aportul contractelor - tip care conŃin clauze de arbitraj, al condiŃiilor

generale elaborate de comisiile ECOSOC, al clauzelor de arbitraj tip, al regulamentelor diferitelor

instituŃii permanente de arbitraj pentru comerŃul internaŃional.17

4. Investirea instanŃei de arbitraj

15 Vezi, I.Nestor, op.cit., supliment ViaŃa economică, p. 418. 16 Vezi Decretul 24281/1963 în B.Of. nr. 12 din 25 iunie 1963. 17 Vezi Repertoire des institutions nationales et internationales exerçant une activité dans le domaine de l’arbitrage commercial international; vezi şi Ion Nestor, op.cit., supliment ViaŃa economică, p. 420-440.

CompetenŃa instanŃelor de arbitraj pentru comerŃul internaŃional de a soluŃiona litigii

născute în legătură cu operaŃiile de comerŃ exterior reprezintă o competenŃă excepŃională,

derogatorie de la competenŃa de drept comun care este a instanŃelor judecătoreşti.

În consecinŃă, investirea instanŃei de arbitraj comercial internaŃional cu soluŃionarea unei

cauze trebuie făcută într-o modalitate expresă, respectiv prin convenŃia de arbitraj care îmbracă

două forme: clauza de arbitraj sau clauza compromisorie şi compromisul. Clauza compromisorie

este convenŃia accesorie a părŃilor la un contract, înserată în aceasta, prin care părŃile convin să

supună eventualul litigiu, ce ar interveni între ele în legătură cu acel contract comercial

internaŃional, soluŃionării pe cale arbitrală. Compromisul este convenŃia intervenită între părŃile

litigante prin care acestea convin să supună soluŃionării arbitrale litigiul deja produs, precizând şi

instanŃa de arbitraj competentă.

ConvenŃia de arbitraj, indiferent de forma ei, este ea însăşi un contract comercial

internaŃional supus, ca atare, cât priveşte condiŃiile de fond şi efectele sale, principiul lex

voluntatis. Este soluŃia consacrată atât de ConvenŃia de la New York din 1958 pentru

recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine, cât şi de ConvenŃia europeană de la

Geneva din 1961 asupra arbitrajului comercial internaŃional.

Dacă părŃile nu cu precizat legea care să guverneze convenŃia de arbitraj, aceasta va fi

supusă, în lumina aceloraşi convenŃii internaŃionale, legii în vigoare în Ńara unde urmează să se

pronunŃe sentinŃa. ConvenŃia de la Geneva din 1961 reŃine şi o a treia soluŃie.

Astfel, în 7 § 2 din articolul VII, după ce arată că atunci când trebuie să se pronunŃe asupra

existenŃei sau valabilităŃii unei convenŃii de arbitraj, tribunalele statelor contractante vor hotărî, în

ceea ce priveşte capacitatea părŃilor, potrivit legii care le este aplicabilă, iar în ceea ce priveşte

celelalte probleme:

a) conform legii căreia părŃile au supus convenŃia de arbitraj;

b) în lipsa unei indicaŃii în această privinŃă, conform legii Ńării unde sentinŃa trebuie să fie

pronunŃată. „ConvenŃia de la Geneva precizează că: „în lipsa indicaŃiilor asupra legii la care

părŃile au supus convenŃia şi dacă, în momentul în care problema este supusă unei instanŃe

judecătoreşti nu este posibil să se prevadă care este Ńara în care se va da sentinŃa, se va hotărî

conform legii competente în virtutea normelor conflictuale ale tribunalului sesizat;”

c) legea aleasă de părŃi sau determinată potrivit celor de mai sus se aplică condiŃiilor de

fond ale convenŃiei de arbitraj mai puŃin capacităŃii părŃilor care va fi determinată de legea

personală pentru persoanele fizice (lex patriae în dreptul român, respectiv de legea naŃională

pentru persoanele juridice (legea sediului social principal al persoanei juridice conform dreptului

nostru).

CondiŃiile de formă ale convenŃiei de arbitraj sunt precizate în convenŃiile internaŃionale

amintite, ambele cerând forma scrisă. În optica celor două convenŃii, forma scrisă este realizată

prin înserarea clauzei de arbitraj într-un contract semnat de părŃi, sau prin compromisul semnat de

părŃi ori cuprins într-un schimb de scrisori, telegrame, telex.18

Investirea instanŃei de arbitraj poate decurge şi în virtutea unei convenŃii interstatale bi sau

multilaterale.

5. Constituirea completului de arbitrare.

Ca regulă generală, completul de arbitrare se constituie din arbitrii desemnaŃi de părŃi - fie

ca un complet din trei arbitri, fie ca un complet constituit cu un arbitru unic.

În ipoteza completului constituit din trei arbitri, părŃile la litigiu aleg fiecare câte un

arbitru, iar cei doi îl aleg pe cel de al treilea. Cât priveşte arbitrul unic, acesta este ales de comun

acord de părŃile în litigiu. Arbitrii se pot desemna fie prin alegerea acestora de către părŃi din lista

de arbitri, fie prin radierea de către părŃi a arbitrilor pe care acestea îl consideră incompatibili cu

cauza, urmând ca preşedintele camerei de comerŃ din Ńara pârâtului, sau al organului permanent de

arbitraj, să constituie completul dintre arbitrii rămaşi pe listă. De altfel, preşedintele camerei de

comerŃ ori al organismului permanent de arbitraj intervine şi în ipoteza în care părŃile litigante nu

se înŃeleg asupra arbitrilor, sau dacă aceştia nu convin asupra celui de la treilea arbitru.

ConvenŃia europeană de la Geneva din 1961 asupra arbitrajului comercial internaŃional

rezervă constituirii completului de arbitrare tot articolul IV, prevăzând intervenŃia fie a

preşedintelui camerei de comerŃ din Ńara litigantului în culpă, fie a Comitetului special organizat

în acest scop de ConvenŃie, pentru desemnarea arbitrilor.

6. Legea aplicabilă soluŃionării litigiului de comerŃ internaŃional

Arbitrii desemnaŃi de către părŃile litigante şi investiŃi cu soluŃionarea litigiului de comerŃ

internaŃional pe baza acordului compromisoriu – clauză de arbitraj sau compromis – vor rezolva

aplicând fondului litigiului legea aleasă de părŃi. Este soluŃia consacrată expres de ConvenŃia

europeană de la Geneva din 1961, care în cuprinsul art. VII § 1, prevede:

18 Vezi, pentru detalii, O.CăpăŃână, op.cit., p. 75-100.

„PărŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului

litigiului”. Dacă părŃile nu au determinat legea aplicabilă fondului contractelor, arbitrii vor aplica

legea indicată ca fiind competentă de către norma conflictuală apreciată de ei ca adecvată în speŃă.

În soluŃionarea cauzei, precizează ConvenŃia din 1961, arbitrii vor Ńine seama şi de stipulaŃiile

contractului şi de uzanŃele comerciale.19

În problemele procedurale propriu-zise ale desfăşurării arbitrajului se aplică legea forului,

în regulă generală. În acest sens se manifestă şi practica comisiilor de arbitraj pentru comerŃul

exterior de pe lângă camerele de comerŃ şi industrie.

ConvenŃiile internaŃionale în materie de arbitraj pentru comerŃul exterior de la New York

şi Geneva consacră, şi în ce priveşte procedura arbitrală, ca normă principală-lex voluntatis şi ca

normă subsidiară, legea locului arbitrajului. Astfel, potrivit art. V din ConvenŃia de la New York

din 1958, judecătorul poate refuza recunoaşterea şi executarea unei hotărâri arbitrale străine dacă

„constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu a fost conformă convenŃiei părŃilor

sau, în lipsa unei convenŃii, nu a fost conformă cu legea Ńării unde arbitrajul a avut loc”.

În lumina ConvenŃiei de la Geneva din 1961, părŃile pot supune litigiul lor fie unui arbitraj

ad-hoc, fixând regulile de procedură care le vor urma arbitrii (art. IV § 1, b III), fie unei instituŃii

permanente de arbitraj, care va aplica propriile-i reguli de procedură (art. IV § 1 a), după

regulamentul acesteia.20

Procedura de arbitrare se finalizează într-o sentinŃă sau hotărâre arbitrală definitivă şi

executorie, pe care părŃile o execută cel mai adesea de bună voie.

7. Recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine.

Aceste probleme au făcut obiect de reglementare în convenŃiile internaŃionale încheiate în

materie de arbitraj comercial internaŃional. În acest sens, ConvenŃia de la New York din 1958

prevede că: recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine se realizează conform „regulilor

de procedură în vigoare pe teritoriul unde hotărârea este invocată”, cu precizarea că „nu vor fi

impuse condiŃiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecată mult mai ridicate” decât acelea

care sunt impuse „pentru recunoaşterea sau executarea sentinŃelor arbitrale naŃionale.”

ConvenŃia evocată asimilează sentinŃele arbitrale străine hotărârilor judecătoreşti străine,

urmând ca, în Ńara unde sunt invocate, să parcurgă procedura de exequatur.

19 Vezi, O.CăpăŃână, op.cit., p. 56-76. 20 Vezi, pentru detalii, O.CăpăŃână, op.cit., p. 97-100: I.Festor, op.cit., în supliment la ViaŃa economică, p. 449-452.

SentinŃele arbitrale străine sunt prezumate că îndeplinesc condiŃiile de regularitate

internaŃională prevăzută de convenŃie, revenind părŃii care contestă să dovedească existenŃa

motivelor care să justifice refuzul recunoaşterii şi executării.

Conform ConvenŃiei de la New York din 1958, recunoaşterea şi executarea sentinŃei vor fi

refuzate dacă se dovedeşte, în faŃa autorităŃii competente a Ńării unde sentinŃa este invocată, una

din următoarele împrejurări (art.5);

- părŃile la convenŃia de arbitraj erau, potrivit legii aplicabile, lipsite de capacitate,

ori convenŃia amintită nu este valabilă în virtutea legii alese de către părŃi ori, în lipsa unei alegeri,

pe baza legii Ńării unde sentinŃa a fost dată;

- partea împotriva căreia se invocă sentinŃa nu a fost informată în modul cuvenit

despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, ori a fost imposibil pentru un alt

motiv să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare;

- sentinŃa se referă la un diferend care nu este menŃionat în compromis sau care nu

se cuprinde în prevederile clauzei compromisorii sau conŃine hotărâri care depăşesc prevederile

convenŃiei de arbitraj;

- constituirea instanŃei arbitrale ori procedura de arbitraj nu a fost conformă cu

convenŃia părŃilor sau, în lipsa unei asemenea convenŃii, cu legea Ńării unde a avut loc arbitrajul;

- sentinŃa nu a devenit obligatorie pentru părŃi ori a fost anulată sau suspendată de

o autoritate competentă a Ńării în care s-a arbitrat sau după legea căreia a fost dată sentinŃa.

Recunoaşterea şi executarea sentinŃei arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacă

autoritatea competentă a Ńării unde se cere execquaturul constată că, potrivit legii acestei Ńări,

obiectul litigiului nu este susceptibil de a fi rezolvat pe cale arbitrală sau sentinŃa contravine

ordini publice.

În dreptul român se admite, în principiu, că sentinŃele arbitrale străine sunt similare, cât

priveşte executarea acestora, cu hotărârile judecătoreşti străine, fiind supuse exequaturului. Iar

conform legislaŃiei actuale, executarea unei hotărâri judecătoreşti străine pe teritoriul nostru se

poate admite dacă:

- hotărârea este pronunŃată de o instanŃă competentă;

- hotărârea este definitivă;

- hotărârea nu încalcă ordinea publică de drept internaŃional privat al României;

- există reciprocitate de executare.

Desigur, aplicarea acestor norme are loc ori de câte ori sunt în discuŃie hotărâri arbitrale

străine care exced sferei de reglementare a convenŃiilor internaŃionale în materie de arbitraj

comercial internaŃional la care România este parte, ori prevederile speciale în materie, cuprinse în

acorduri internaŃionale bilaterale semnate de Ńara noastră.21

8.Arbitrajul pentru comerŃul exterior în România.

În Ńara noastră, potrivit dreptului în vigoare, arbitrajul pentru comerŃul exterior poate fi

atât ocazional cât şi permanent, arbitrii putând statua, in jure dar şi ca „amiables compositeurs”.22

Arbitrajul ad-hoc este reglementat în cuprinsul cărŃii a IV-a a Codului de procedură civilă,

iar arbitrajul permanent - cel mai utilizat în raporturile litigioase de comerŃ exterior - este asigurat

de Curtea de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a

României.

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcŃionare, Curtea de Arbitraj de pe lângă

Camera de ComerŃ şi Industrie a României este alcătuită din 35-40 arbitri, fiind condusă de un

colegiu compus din preşedinte, vicepreşedinte şi 3 membri.

Arbitrii sunt numiŃi pe o perioadă de 3 ani, de către comitetul executiv al Camerei de

ComerŃ şi Industrie a României, dintre persoanele cu o înaltă calificare şi competenŃă în domeniul

dreptului comercial şi al relaŃiilor economice internaŃionale, fiind înscrişi într-o listă care se pune

la dispoziŃia părŃilor în vederea desemnării completului de arbitrare.

Curtea de arbitraj este un organism neguvernamental cu atribuŃii jurisdicŃionale, fiind

competentă să soluŃioneze - litigii patrimoniale născute din raporturile de comerŃ exterior dacă

una dintre părŃi sau ambele părŃi sunt străine”.

În interpretarea prevederilor referitoare la competenŃă trebuie precizat, în primul rând, că

această Curte de arbitraj poate să soluŃioneze nu orice litigiu decurgând dintr-un raport de comerŃ

exterior, ci numai acelea care au un caracter patrimonial; litigiul patrimonial trebuie să izvorască

dintr-un raport de drept al comerŃului internaŃional.

Remarcăm că, definiŃia dată de Regulamentul litigiului de comerŃ exterior concordă

perfect cu aceea dată actelor şi faptelor de comerŃ exterior de legislaŃia în vigoare. 21 Vezi, I.Filip şi O.CăpăŃână „Efectele sentinŃelor arbitrale străine privitoare la raporturile de comerŃ exterior potrivit dreptului României, în Revista română de studii internaŃionale”, 1967, nr. 1-2, p. 101-118. 22 Vezi, Decretul Lege 139/1990.

Pe aceeaşi linie de gândire, practica CurŃii de arbitraj a precizat că sunt litigii de drept al

comerŃului internaŃional nu numai cele izvorâte din contracte sau alte acte juridice de comerŃ

exterior, ci şi cele ce decurg din faptele juridice de comerŃ exterior, în înŃelesul restrâns al

noŃiunii. Trebuie reŃinut că litigiile astfel definite sunt de competenŃa CurŃii de arbitraj sub

condiŃia de a se ivi între persoane române, pe de o parte, şi persoane fizice sau juridice străine, pe

de altă parte, ori între părŃi ambele străine. Referitor la prima categorie de litigii de comerŃ

exterior, Regulamentul reŃine ca fiind de competenŃa CurŃii numai pe acelea care au un caracter

internaŃional sau de extraneitate.

Practica arbitrală este fermă în acest sens. Astfel cum s-a decis într-o speŃă, dispoziŃiile

privind competenŃa, „trebuie înŃelese şi practicate în sensul că părŃile litigante nu pot deduce în

faŃa Comisiei decât raporturi juridice conŃinând elementele de extraneitate specială şi exclusivă

pentru rezolvarea litigiilor de comerŃ exterior.” (Hotărârea arbitrală nr.59 din 31 ianuarie 1959).

Referitor la cea de a doua categorie de litigii de comerŃ exterior, adică acelea care se ivesc între

părŃi ambele străine, Regulile de procedură consfinŃesc, accesul liber al străinilor, fără nicio

discriminare, la instanŃa română de arbitraj pentru comerŃul internaŃional.

După cum rezultă din cele de mai sus, Curtea de arbitraj are o competenŃă internaŃională.

Prin excepŃie de la această regulă generală, regulile de procedură în vigoare, prevăd că totuşi,

Curtea de arbitraj este competentă să rezolve şi litigiile patrimoniale dintre societăŃile mixte

constituite în România cu capital străin şi orice altă persoană fizică sau juridică română. Cum

societăŃile comerciale constituite în Ńara noastră cu capital străin, potrivit Legii 35/1991 şi Legii

31/1990, persoane juridice române, litigiile dintre acestea şi celelalte persoane române ar fi

excedat caracterul internaŃional al activităŃii jurisdicŃionale a CurŃii de arbitraj.

Litigiile de comerŃ internaŃional sunt de competenŃa CurŃii de Arbitraj numai dacă părŃile

au încheiat o convenŃie în acest sens. ConvenŃia de arbitraj trebuie încheiată în scris.

Regulile de procedură prevăd însă că o convenŃie de arbitraj poate să rezulte din acte de

procedură cum ar fi cererea de arbitrare a reclamantului şi notificarea făcută de pârât ca litigiu să

fie soluŃionat de către Curtea de Arbitraj.

Practica arbitrajului pentru comerŃul exterior a considerat ca valabilă şi convenŃia de

arbitraj înscrisă în condiŃiile generale anexate la contractul încheiat de părŃi.

Oricare ar fi forma scrisă pe care o îmbracă convenŃia de arbitraj chiar redusă la un schimb

de scrisori, consimŃământul părŃilor de a supune litigiul de comerŃ exterior Comisiei de arbitraj

spre soluŃionare, cu toate consecinŃele ce decurg de aici, trebuie să fie neîndoielnic.

În aceste limite practica arbitrală în concordanŃă cu dreptul român validează drept

convenŃie de arbitraj şi acordul de a supune litigiul Comisiei realizat prin schimb de telexuri,

apreciindu-se că tehnica transmiterii rapide a unei comunicări pe această cale asigură, în acelaşi

timp, condiŃiile de identificare a părŃilor şi autenticitatea acordului lor de voinŃă.

În conformitate cu art. 2 al Regulilor de procedură, Curtea de arbitraj este competentă să

soluŃioneze litigiile de drept al comerŃului internaŃional nu numai în temeiul unei convenŃii de

arbitraj ci şi dacă părŃile sunt Ńinute să supună litigiul CurŃii de arbitraj în temeiul unui acord

internaŃional.

MenŃionăm în acest sens, unele acorduri internaŃionale încheiate de România în scopul

garantării şi promovării reciproce a investiŃiilor care dispune în mod imperativ utilizarea

arbitrajului de comerŃ internaŃional.23

CompetenŃa CurŃii de arbitraj se verifică de către însăşi instanŃa arbitrală. Fundamentată de

principiul rolului activ al organelor jurisdicŃionale consacrat atât de dreptul procesual civil cât şi

de practica CurŃii de arbitraj, soluŃia este expres prevăzută în „Reguli” care precizează: „Curtea de

arbitraj îşi verifică propria sa competenŃă de a soluŃiona un litigiu şi hotărăşte în această privinŃă.”

CompetenŃa CurŃii de arbitraj are un caracter exclusiv. Potrivit Regulilor, „CompetenŃa

CurŃii de arbitraj de a soluŃiona un litigiu exclude, pentru acest litigiu, competenŃa instanŃelor de

drept comun.”

În fine, competenŃa CurŃii de arbitraj are un caracter autonom, independent de competenŃa

internaŃională a instanŃelor judecătoreşti.24

Regulile de procedură ale CurŃii de arbitraj conŃin reglementări de detaliu privind modul

de constituire a completului de arbitrare, alegerea arbitrilor de către părŃi sau în tăcerea ori

dezacordul acestora, numirea lor de către preşedintele comisiei procedura de arbitrare, derularea

procesului arbitral.

23 Vezi, spre exemplu, Acordul încheiat cu Marea Britanie şi Irlanda de Nord de la 19 martie 1976, Decretul nr. 62 din 7 iunie 1976, Acordul cu Republica Arabă Egipt încheiat la 10 mai 1976, Decretul nr. 367 din 4 noiembrie 1976. 24 Vezi, O.CăpăŃână, op.cit., p. 109-120.

Prevederile sale se completează cu regulile de drept comun de procedură civilă în măsura

în care acestea sunt compatibile cu caracterul internaŃional al competenŃei CurŃii de arbitraj.

Cât priveşte dreptul aplicabil soluŃionării litigiului arbitral, Regulile prevăd expres:

„Completul de arbitraj soluŃionează litigiile în temeiul contractului şi al dreptului material

aplicabil, Ńinând seama şi de uzanŃele comerciale.”

O asemenea prevedere face ca părŃile litigante să nu mai aibă interes a cere o arbitrare în

echitate permisă, de altfel, în temeiul Regulilor care menŃionează: că pe baza acordului expres al

părŃilor, completul de arbitraj, va putea soluŃiona litigiul în echitate.

Procesul arbitral se finalizează prin pronunŃarea unei hotărâri definitive, în sensul că

aceasta nu poate fi atacată decât pe calea extraordinară a cererii de reexaminare introdusă la

Curtea de arbitraj pentru motive limitativ prevăzute de Reguli, respectiv dacă:

a) „partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu

a fost legal îndeplinită;

b) sentinŃa a fost dată de alŃi arbitri decât cei aleşi sau desemnaŃi potrivit

prezentelor Reguli;

c) completul de arbitraj s-a pronunŃat asupra unui lucru ce nu s-a cerut ori a dat

mai mult decât s-a cerut;

d) se înfăŃişează înscrisuri doveditoare de natură a schimba soluŃia şi pe care

partea, din motive temeinici, nu le-a putut depune la pronunŃarea hotărârii.”

Hotărârile arbitrale sunt obligatorii. În conformitate cu articolul 48 din Reguli, „ele se

aduc la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia s-a pronunŃat hotărârea.

Pentru executarea silită, în Ńară, a unei sentinŃe emanând de la Curtea de arbitraj, investirea

cu formula executorie nu este necesară deoarece „sentinŃa arbitrală este obligatorie. Ea constituie

titlu executoriu” (art. 48)

3. CONTRACTUL DE CONSULTING-ENGINEERING

a) DefiniŃia şi caracteristicile contractului de consulting-engineering

Activitatea de consulting-engineering a apărut în Ńările industrializate, ca urmare a

tendinŃei unor întreprinderi de a evita să se angajeze în probleme de concepŃie şi coordonare a

lucrărilor de investiŃii cu propriii specialişti. În cadrul acestui contract se pot include operaŃiuni

diverse, ca studii preliminare, realizarea planurilor, furnizarea de idei în legătură cu realizarea

unui proiect sau alte prestaŃii de natură intelectuală.

Activitatea de consulting constă în acordarea de asistenŃă în vederea organizării unor

activităŃi economice sau a perfecŃionării conducerii, prin sugerarea unor soluŃii menite să ducă la

optimizarea deciziilor de ordin economic sau tehnic.Activitatea de engineering vizează, în special,

culegerea unor date, stabilirea flusurilor tehnologice, elaborarea planurilor, optimizarea

funcŃionării unor capacităŃi existente etc.

După felul prestaŃiilor la care se referă, activitatea de engineering poate să se plaseze în

domeniul economic, în proiectare sau în domeniul industrial. În funcŃie de natura prestaŃiilor,

există unităŃi specializate în domeniul comercial, militar, naval, aeronautic, electric, cibernetic etc.

În consecinŃă, contractul internaŃional de consulting-engineering este acela prin care un

specialist sau o întreprindere specializată se obligă ca, în schimbul unei sume de bani, să presteze

servicii diferite de natură intelectuală, de fundamentare tehnico-economică, de proiectare, de

conducere şi supraveghere a lucrărilor de recepŃii de lucrări, toatr urmărind realizarea în condiŃii

de maximă eficienŃă a obiectivului respectiv.

Acest contract este complex, ca urmare a întrepătrunderii unui număr mare de operaŃii de

prestare de servicii, într-un mod original, cu reguli proprii, care îl deosebesc de contractele de

mandat, antrepriză sau know-how.

Contractul poate avea caracter autonom sau poate fi accesoriu altui tip de contract.

b) ConŃinutul şi efectele contractului de consulting-engineering.

În cadrul acestui contract se pot include obligaŃii diversificate, de la acordarea unor

consultaŃii până la supravegherea finalizării lucrării sau chiar la eficienŃa ei în exploatare. În

funcŃie de anvergura obligaŃiilor, contractele pot fi clasificate în contracte pentru anumite servicii

sau contracte pentru realizarea unui obiectiv sau a unei operaŃiuni.

PreŃul poate fi stabilit pentru întreaga lucrare sau numai pentru unele prestaŃii.

Prestatorul contractului are obligaŃia să efectueze cercetările tehnologice solicitate, să

acorde asistenŃă tehnică, să coordoneze activitatea antreprenorilor, să indice soluŃii optime şi să

respecte orice clauze incluse în contract.

Beneficiarul trebuie să pună la dispoziŃie toate datele şi informaŃiile pentru efectuarea

lucrării, să îndeplinească formalităŃile prevăzute în contract şi să plătească preŃul la termenele şi în

condiŃiile prevăzute.

PărŃile pot conveni să continue cooperarea pentru exploatarea, repararea sau reconstruirea

unei instalaŃii ori în alte scopuri. În contract se pot include sancŃiuni de natură financiară în cazul

nerespectării unor clauze, ori posibilitatea desfiinŃării contractului.

Clauzele pot viza şi păstrarea secretului în privinŃa documentaŃiei sau a know-how-ului,

atât pe durata contractului cât şi ulterior.

Majoritatea legislaŃiilor naŃionale nu fac referire la acest tip de contract, utilizându-se însă

contracte-model elaborate de anumite organisme internaŃionale.

PărŃile pot decide în privinŃa legii care guvernează fondul şi efectele contractului, iar dacă

nu o fac poate fi aplicabilă legea din Ńara în care se găseşte sediul organizaŃiei de consulting-

engieneering, legea Ńării în care se execută contractul sau a Ńării în care s-a încheiat.

4. CONTRACTUL DE KNOW-HOW

a) Definire şi caracteristici

Contractul de know-how se caracterizează prin transmiterea unor cunoştinŃe tehnice,

informaŃii, documentaŃii sau procedee complexe, care reprezintă o noutate relativă şi subiectivă,

nefiind brevetate din cauza elementelor insuficiente de originalitate sau a lipsei de interes.

În noŃiunea de know-how se cuprind mai multe elemente, care pot consta în: abilitate

tehnică, ingeniozitate, experienŃă, cunoştinŃe tehnice, procedee noi, etc.

Prin acestea se urmăreşte optimizarea şi punerea în valoare a calităŃilor produsului sau a

procedeelor folosite, scăderea preŃului de cost, evitarea erorilor etc.

Noutatea şi secretul referitor la acestea nu vizează stadiul tehnicii, raportându-se numai la

persoana sau întreprinderea care vrea să le dobândească. Deşi are elemente comune cu secretul de

fabricaŃie, se distinge de acesta prin existenŃa abilităŃii şi a experienŃei tehnice, împreună cu un

ansamblu de elemente care nu au valoare în mod dispersat, nu au caracter de noutate şi nu

reprezintă un secret absolut.

Deosebirile faŃă de contractul de antrepriză constau în existenŃa unei colaborări din partea

beneficiarului şi în neobligativitatea asumării unor garanŃii pentru rezultatele obŃinute.

b) Efectele contractului de know-how

ConŃinutul exact al contractului de know-how poate fi delimitat numai prin contract astfel

încât este necesar să se facă referire la toate elementele şi domeniile în care va acŃiona.

Transmiterea know-how-ului de la titular la beneficiar se poate realiza în mai multe

moduri, cum ar fi: trimiterea documentaŃiei, furnizarea de materiale, trimiterea unor specialişti,

sau calificarea unora la societatea transmiŃătorului.

În cadrul acestui contract nu se transmite un brevet de invenŃie sau un alt drept bine

delimitat, astfel că nu mai poate fi retras de la beneficiarul care a luat cunoştinŃă de el. Pe de altă

parte, dacă caracterul secret dispare fără vina beneficiarului, acesta poate refuze plata redevenŃelor

viitoare. Pentru evitarea acestui inconvenient se poate evita menŃionarea în contract a caracterului

său secret.

În contract se pot include diferite clauze, cum ar fi: interdicŃia beneficiarului de a

transmite altei persoane secretul care i s-a încredinŃat, posibilitatea utilizării procedeelor care fac

obiectul contractului şi după expirarea acestuia etc.

5. CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

a) DefiniŃia şi caracteristicile contractului de franciza

Franschisingul este operaŃiunea prin care o persoană denumită concedent (franchizor),

acordă altei persoane numită concesionar (francizat), dreptul de a vinde anumite bunuri sau de a

presta anumite servicii şi de a beneficia de un sistem de relaŃii pe care le cuprinde: marca,

renumele, know-how-ul şi asistenŃa tehnică, în schimbul unui preŃ ce constă într-o sumă de bani

iniŃială şi o redevenŃă periodică numită franchise free.

Acest tip de contract a apărut în S.U.A, ca urmare a interdicŃiei legale de a se comercializa

automobilele direct de producătorii lor, dar s-a extins cu privire la alte produse şi pe alte

continente.

Sub aspectul conŃinutului se aseamănă cu alte operaŃiuni comerciale, cum ar fi:

intermedierea, vânzarea cu monopol, licenŃa sau reprezentarea. Spre deosebire de contractul de

concesiune exclusivă, obiectul său nu este reprezentat numai de produse ci şi de marca sub care

acestea vor fi vândute sau distribuite.

PărŃile au interese convergente, de a pătrunde pe pieŃele internaŃionale şi respectiv de a

beneficia de mijloacele şi renumele concedentului pentru derularea rentabilă a afacerii.

b) ConŃinutul şi efectele contractului:

Principalele obligaŃii ale concedentului constau în:

- asigurarea asistenŃei în pregătirea profesională şi în celelalte domenii solicitate de

partenerul contractual;

- asigurarea publicităŃii serviciului sau produsului respectiv;

- asigurarea sortimentului de produse sau a genului de servicii solicitate;

- asigurarea exclusivităŃii operaŃiunilor pe un anumit teritoriu, etc.

Concesionarul are obligaŃiile:

- să respecte regulile, politicile comerciale şi condiŃiile prevăzute în contract, în zona

teritorială în care este împuternicit;

- să permită concedentului dreptul la control;

- să realizeze cifra de plan stabilită;

- să facă investiŃiile necesare pentru asigurarea condiŃiilor necesare şi să plătească

preŃul stabilit.

Principalul efect al contractului constă în cedarea dreptului de a se folosi de o marcă de

fabricaŃie, de un anumit produs, de un serviciu de o anumită prestanŃă sau de originalitatea

consacrată de concedent în anumite domenii.

Contractul poate fi încheiat pe termen scurt (până la un an) sau pe termen lung, iar părŃile

pot decide prelungirea lui. Contractul încetează la expirarea termenului sau prin reziliere, care

operează de plin drept dacă nu sunt îndeplinite obligaŃiile stipulate.

6. CONTRACTUL DE LEASING

a) Definirea şi elementele caracteristice ale contractului de leasing.

Contractul de leasing este operaŃiunea prin care o persoană cumpără unele bunuri de la un

vânzător, pentru a le închiria unui client solicitator.

În cadrul acestui contract intervin trei persoane şi anume:

- finanŃatorul operaŃiunii (cumpărătorul bunului) care este o persoană specializată

în astfel de operaŃiuni.

- vânzătorul, care este constructorul, fabricantul sau furnizorul bunului;

- clientul solicitator (beneficiarul, utilizatorul), care poate avea calitatea de chiriaş

sau locatar.

Bunurile date în locaŃie pot fi: maşini, utilaje sau instalaŃii, iar închirierea se referă la

imobile şi servicii. Principalele elemente ale acestei operaŃiuni, constau în:

- cumpărarea unor bunuri de către o societate specializată (societate de leasing),

în vederea închirierii lor immediate;

- punerea bunurilor la dispoziŃia unei persoane denumite utilizator, contra unei

chirii;

- posibilitatea utilizatorului de a cumpăra ulterior acele bunuri sau o parte din ele;

În consecinŃă, contractul de leasing poate fi definit ca o operaŃiune juridică triunghiulară,

prin care o persoană denumită finanŃator, cumpără un bun spre a-l închiria ulterior altei persoane

numită utilizator, care la finele contractului are dreptul să opteze pentru continuarea raportului

juridic de locaŃie, pentru rezilierea contractului ori pentru cumpărarea bunului.

b) Formele contractului de leasing

OperaŃiunile de leasing diferă în funcŃie de posibilităŃile de finanŃare a furnizorului,

specificul pieŃei, gradul de dezvoltare al economiei, veniturile reale, etc.

Formele de leasing se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care pot fi enumerate:

- după părŃile contractuale (leasing direct sau leasing indirect);

- după obiectul locaŃiei (leasing mobiliar sau leasing imobiliar);

- după conŃinutul ratelor (leasing financiar sau leasing funcŃional);

- după durata închirierii (pe termen scurt sau pe termen lung).

Leasingul direct presupune închirierea nemijlocită a contractului între furnizor şi

utilizator, iar cel indirect, se realizează prin societăŃi specializate.

Leasingul financiar se caracterizează prin recuperarea întregului preŃ de export al

obiectului, costurile auxiliare şi un beneficiu, fiind prevăzută în contract o perioadă de bază mai

scurtă decât durata de folosinŃă a obiectului închiriat. În această perioadă, părŃile nu pot rezilia

unilateral contractul, iar riscurile sunt asumate de către utilizator. FinanŃatorul are statut de

organism financiar sau bancar.

Leasingul funcŃional se deosebeşte de anteriorul prin faptul că se încheie pe o perioadă

redusă, în care se obŃine numai o parte din preŃul bunului, după care acesta poate fi cumpărat sau

se poate prelungi închirierea.

c) Natura juridică şi efectele contractului de leasing

Contractul de leasing este un contract original, deşi prezintă asemănări cu contractele de

închiriere sau cu cele de vânzare în rate. El se bazează pe o operaŃiune complexă, realizată în

scopul satisfacerii intereselor complementare ale tuturor participanŃilor. Astfel, clientul solicitator

are iniŃiativa afacerii, vânzătorul o permite, iar finanŃatorul o plăteşte.

În cadrul acestei operaŃiuni se include elementele mai multor contracte, cum ar fi:

- cumpărarea de către finanŃator a bunului solicitat de utilizator;

- posibilitatea mandatării utilizatorului de către finanŃator pentru a-şi alege

bunurile preferate, locaŃia bunului pe o anumită perioadă şi cumpărarea bunului după expirarea

acestei perioade.

Contractele subsumate leasingului au însă anumite particularităŃi, date de derularea acestei

operaŃiuni. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare se referă la bunul ales de utilizator, deşi

acesta nu este parte în contract, iar cumpărătorul datorează preŃul numai din momentul primirii

procesului-verbal de predare încheiat între utilizator şi vânzător.

Contractul de închiriere are caracter intuitu persoane, astfel că nu poate fi cedat altei

persoane şi nici nu poate fi revocat.

Vânzătorul îşi asumă anumite obligaŃii, care constau în: livrarea bunului în stare de

funcŃionare, participarea la instruirea personalului destinat exploatării, asigurarea pieselor de

schimb şi remedierea defecŃiunilor neimputabile utilizatorului. Vânzătorul îşi mai poate asuma

obligaŃia de a-l sprijini pe utilizator în cazul apariŃiei unor dificultăŃi, angajându-se să răscumpere

bunul sau să găsească un alt utilizator.

Clientul are obligaŃia să plătească retele chiriei, să respecte dreptul de proprietate a

societăŃii de leasing, să exploateze bunul potrivit instrucŃiunilor tehnice, să nu îi aducă modificări

constructive, să îl conserve şi să îl asigure contra riscurilor.

Dacă utilizatorul nu plăteşte ratele, contractul poate fi reziliat.

7. CONTRACTUL DE FACTORING

Factoring-ul este un contract complex prin care o parte, numită aderent, cedează creanŃele

sale unui terŃ, numit factor, care se obligă să preia activitatea de încasare de la o altă persoană

denumită client, în schimbul unui comision.

Contractul de factoring, implică trei categorii de persoane şi anume:

- aderentul, care este un vânzător de bunuri sau furnizor de servicii, care are de

încasat anumite creanŃe de la cumpărătorul mărfii sau furnizorul de servicii numit client;

- factorul, care preia aceste creanŃe, concretizate de regulă în facturi, pe care

urmează să le încaseze imediat sau la scadenŃă, asumându-şi însă riscul insolvabilităŃii

datornicului sau a refuzului de plată din partea acestuia;

- clientul, care datorează creanŃe pentru marfa cumpărată sau serviciile de care a

beneficiat.

Cedarea creanŃelor se realizează prin intermediul unei subrogări convenŃionale, prin

simpla transmitere a facturilor, pe baza cărora factorul devine proprietarul creanŃelor.

Factorul îşi poate rezerva dreptul de a nu accepta facturile clienŃilor pe care nu îi agreează,

pe considerentul că nu prezintă suficientă garanŃie. Facturile acceptate se înscriu într-un borderou,

care mai cuprinde declaraŃia aderentului că le transmite în deplina proprietate factorului, cu

menŃiunea că plata se va face direct acestuia, în schimbul mărfurilor şi serviciilor de care a

beneficiat clientul. Aderentul trebuie să comunice clientului transmiterea creanŃei şi să

menŃioneze pe factură operaŃiunea de subrogare în raport cu factorul.

Factorul va plăti aderentului creanŃele care i-au fost cedate şi se va subroga în drepturile

acestuia, încasând ulterior de la client facturile pe care le-a preluat. În schimbul asumării riscurilor

cu privire la posibilitatea încasării acelor creanŃe, el primeşte un comision de la aderent, sau îi

sunt cedate facturile la un preŃ inferior celui real.

Aspectele referitoare la contractul de factoring au fost reglementate prin ConvenŃia pentru

factoringul internaŃional.

În funcŃie de prevederile acestei convenŃii, factorul are drepturi şi obligaŃii din care pot fi

anumerate cele referitoare la:

- efectuarea plăŃii facturilor către clienŃi;

- preluarea plăŃilor în temeiul titlurilor de credit şi asigurarea protecŃiei împotriva răilor

platnici.

Principalele forme de factoring constau în: factoringul tradiŃional şi la scadenŃă.

Factoringul tradiŃional (obişnuit) se caracterizează prin încasarea imediată a valorii facturii

cedate. Factoringul la scadenŃă se deosebeşte prin aceea că factorul achită aderentului facturile

numai la data scadenŃei lor.

Aderentul are obligaŃia de a plăti comisionul cuvenit şi de a garanta existenŃa creanŃei.

Dacă există contestaŃii cu privire la marfa sau la servicii din partea clientului, riscul este al

aderentului, în cazul că nu le poate combate.

În operaŃiunile de comerŃ internaŃional intervin doi factori, unul în Ńara exportatoare (factor

de export) şi altul în Ńara importatoare (factor de import).

Factorul la export acceptă să cumpere creanŃele pe care unul dintre clienŃii săi exportatori

(aderentul), le are asupra unui cumpărător din străinătate şi să le cedeze apoi corespondentului său

din Ńara importatoare (factorul la import). Acesta din urmă are rol esenŃial în încasarea creanŃelor

şi în suportarea riscurilor. SituaŃia este mult mai complicată decât în dreptul intern, din cauza

existenŃei a două cesiuni de creanŃa şi dificultăŃilor de determinare a legii aplicabile.

8. CONTRACTUL FORWARD

a) Definire şi caractere juridice

Contractul forward, reprezintă convenŃia prin care vânzătorul se obligă faŃă de cumpărător,

să livreze contra plată, la o dată viitoare prestabilită, o marfă, o valută sau un activ financiar, la

preŃul convenit în momentul perfectării contractului.

Toate elementele contractului sunt determinate în momentul perfectării lui, cu excepŃia

valorii, care rămâne incertă, întrucât preŃul mărfii, valutei sau activului financiar se poate

modifica până la data prestabilită.

Contractele de acest tip se încheie în afara bursei şi nu sunt standardizate, ultimul aspect

deosebindu-le de contractele “futures” (cu livrare amânată).

b) ConŃinut şi efecte

Cumpărătorul îşi asumă obligaŃia de a cumpăra o anumită marfă, activ financiar sau

valută, la preŃul convenit prin contract, plătibil la scadenŃa fixată.

PreŃul pe care trebuie să îl plătească cumpărătorul rămâne cel convenit iniŃial, chiar dacă

preŃul zilei în acel moment va fi mai mare sau mai mic decât acesta.

În funcŃie de oscilaŃia cursului pieŃei, se poate realiza o pierdere sau un avantaj de către

vânzător sau de către cumpărător.

Contractul se execută deci la scadenŃă, în condiŃiile prestabilite în momentul perfectării

lui, dar dreptul de proprietate se va transmite la cumpărător numai în momentul executării.

Executarea se face în natură, prin predarea mărfii sau a activului financiar la scadenŃă şi

respectiv prin plata contravalorii acestuia la preŃul forward.

CURS NR. 5

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

INTERNAłIONALĂ

1. NoŃiune şi caractere

2. Vânzarea prin burse

3. Vânzarea prin licitaŃie

4. PrescripŃia în vânzarea internaŃională de mărfuri

5. Contractul de transport internaŃional de mărfuri

1) NoŃiune şi caractere

Contractul de vânzare-cumpărare constituie principalul instrument de înfăptuire a comerŃului

şi prezintă numeroase particularităŃi în cazul existenŃei unor elemente de extraneitate.

Datorită acestui fapt şi a deosebirilor dintre legislaŃiile naŃionale aplicabile în domeniu, au

fost adoptate convenŃii internaŃionale pentru facilitarea tranzacŃiilor comerciale.

Dintre acestea se evidenŃiază ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare

internaŃională de mărfuri din 1980, la care România a aderat în anul 1991. Criteriile de extraneitate

specifice acestei convenŃii constau în “sediile sau domiciliile părŃilor în state diferite”, în încheierea

contractului “între state diferite” sau în cazul că “este aplicabilă legea unui stat contractant”.

Nu intră sub incidenŃa acestei reglementări tranzacŃiile cu mărfuri cumpărate pentru folosinŃă

personală, familială sau casnică şi nici vânzările la licitaŃii şi vânzările de sub sechestru, vânzările de

valori mobiliare, efecte de comerŃ şi monede, vânzările de nave şi aeronave şi vânzările de

electricitate.

Forma scrisă a contractului nu este obligatorie, iar probele pot fi diversificate, inclusiv prin

martori. Oferta produce efecte când este făcută verbal în mod direct sau când este predată

destinatarului prin orice mijloace. Aceasta poate fi revocată, doar dacă revocarea soseşte la

destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea, cu excepŃia cazului în care se prevede în ofertă

un termen determinat pentru acceptare.

Acceptarea produce efecte în momentul în care parvine ofertantului, în termenul stabilit de el

sau într-un termen rezonabil. Poate fi suplinită prin îndeplinirea unor acte de către destinatarul ei, în

termenul prevăzut sau într-un termen rezonabil.

Acceptarea tardivă produce efecte dacă ofertantul îl informează verbal pe destinatar sau îi

expediază un aviz în acest sens.

Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea unei oferte produce efecte,

respectiv când acceptarea parvine ofertantului, când se realizează acordul de voinŃă între părŃi sau

când actul de acceptare tacită a fost îndeplinit.

Principalele obligaŃii ale vânzătorului constau în transmiterea materială a mărfii, transmiterea

proprietăŃii asupra acesteia şi remiterea documentelor referitoare la marfă.

Dacă părŃile nu stabilesc un anumit loc pentru predarea mărfii, se asimilează cu această

operaŃiune remiterea mărfii primului transportator, punerea acestora la dispoziŃie cumpărătorului la

locul de fabricaŃie sau la sediul vânzătorului. Dacă termenul de predare nu este determinat sau

determinabil, el se consideră realizat “într-un termen rezonabil”, calculat de la data încheierii

contractului.

Remiterea documentelor referitoare la marfă trebuie să se realizeze în forma, la locul şi în

momentul stabilit în contract. Dacă nu s-au stabilit clauze în acest sens, vânzătorul trebuie să predea

documentaŃia tehnică prevăzută de uzanŃele şi reglementările existente în Ńara vânzătorului.

Marfa trebuie să corespundă cantitativ, calitativ şi sub celelalte aspecte. Se precizează că

marfa nu corespunde prevederilor contractuale dacă este inadecvată întrebuinŃărilor la care servesc,

în mod obişnuit, mărfurile de acelaşi tip, dacă este ambalată în mod necorespunzător sau nu

corespunde cu mostra sau modelul prezentat anterior.

Cumpărătorul are obligaŃia să verifice mărfurile sau să le supună examinării într-un termen

cât mai scurt şi să-l anunŃe pe vânzător într-un termen rezonabil. Marfa trebuie să fie liberă de orice

pretenŃie a unui terŃ, în temeiul legii statului unde mărfurile trebuie să fie vândute sau utilizate.

Dacă mărfurile nu sunt conforme cu contractul, cumpărătorul are dreptul să ceară predarea

unor mărfuri de înlocuire, poate reduce preŃul sau poate refuza achitarea lui.

Cumpărătorul poate cere rezoluŃiunea contractului numai în cazul că nu se respectă clauze

esenŃiale ale contractului sau vânzătorului nu predă mărfurile în termenul suplimentar acordat de

cumpărător.

ObligaŃiile cumpărătorului constau, în principal, în plata preŃului şi preluarea mărfurilor.

Plata preŃului are accepŃiune extensivă, constând în îndeplinirea formalităŃilor destinate să permită

plata preŃului.

Dacă nu se stabileşte locul de plată, se consideră că acesta se prezumă sediul vânzătorului sau

locul remiterii mărfurilor sau a documentelor. Dacă nu se precizează momentul plăŃii, el trebuie să se

coreleze cu punerea la dispoziŃie a mărfurilor sau a documentelor cu privire la marfă.

Neîndeplinirea unor obligaŃii de către cumpărător dă dreptul vânzătorului să ceară executarea

obligaŃiilor asumate prin contract, să recurgă la măsuri intermediare, să pretindă daune interese sau

să declare contractul rezolvat.

Riscurile sunt transferate cumpărătorului când preia mărfurile sau când sunt puse la

dispoziŃia sa conform prevederilor contractuale.

Daunele-interese includ pierderea suferită şi câştigul nerealizat, însă acestea nu pot fi

superioare celor pe care părŃile le-au prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii

contractului.

ForŃa majoră este considerată exoneratoare de răspundere dacă survine independent de voinŃa

părŃii care o invocă, este imprevizibilă, insurmonabilă şi fortuită, în sensul că partea nu o putea lua în

considerare în mod rezonabil la încheierea contractului.

Cumpărătorul care refuză preluarea mărfii trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le

conserva, inclusiv de a le depozita în magazinul unui terŃ, dacă nu sunt excesive cheltuielile

determinate de această operaŃiune.

2) Vânzarea prin burse

Bursa este o instituŃie specifică economiei de piaŃă, în care se oferă şi se desfac, potrivit unei

proceduri speciale, valori sau mărfuri fungibile. Aceasta reprezintă principala piaŃă de mărfuri şi

efectuează de către intermediari sub supravegherea reprezentanŃilor bursei.

Bursele de mărfuri sunt specializate pentru anumite produse iar operaŃiunile se pot realiza în

diferite modalităŃi, având uneori caracter real, iar alteori speculativ.

PreŃurile înregistrate la bursă, denumite cotaŃii sau cursuri, reprezintă preŃul mondial al

produsului respectiv, putând fi oficiale sau neoficiale, medii, limită sau de lichidare, efective sau

nominale.

Încheierea tranzacŃiilor se realizează pe baza unor proceduri stabilite în regulamentul fiecărei

burse. TranzacŃiile se desfăşoară prin strigări publice de ofertă sau de cerere a agenŃilor oficiali.

Realizarea orală a tranzacŃiilor este urmată de transpunerea în formă scrisă. Pentru facilitarea

acestora au fost adoptate condiŃii comerciale uniforme privind cantitatea şi calitatea mărfii,

ambalajul, termenul şi locul de livrare, termenul de plată, etc.

3) Vânzarea prin licitaŃie

LicitaŃiile sunt vânzările către cei care oferă preŃul cel mai mare, respectiv cumpărările de la

cei care solicită preŃul cel mai mic pentru marfa scoasă la vânzare.

LicitaŃiile pot fi deschise (publice) sau închise, respectiv rezervate numai comercianŃilor

nominalizaŃi prin diferite criterii.

În comerŃul internaŃional, se practică frecvent licitaŃiile prin intermediul unor firme din Ńara

unde se organizează licitaŃia (brokeraj). Firma-autohtonă, mandatată de firma străină îi prezintă

acesteia toate informaŃiile utile. Aceste firme îndeplinesc pentru cele străine formalităŃi tehnice şi

comerciale, acŃionând ca agent şi furnizând informaŃii despre situaŃia pieŃei interne, nivelul

concurenŃei, condiŃiile şi termenele de desfăşurare a licitaŃiei sau alte date economico-juridice.

Ofertantul trebuie să depună garanŃie, care poate consta şi într-o scrisoare de la o bancă cu

reputaŃie. Procedura propriu zisă este diversificată, în special din cauza interferenŃei între legislaŃiile

cu caracter internaŃional.

4) PrescripŃia în vânzarea internaŃională de mărfuri

PrescripŃia extinctivă, este reglementată în dreptul român prin Decretul nr.167/1958, care

stabileşte un termen general de trei ani, aplicabil şi în raporturile de comerŃ internaŃional în cazul în

care nu există norme juridice derogatorii.

În activitatea de comerŃ internaŃional, există dificultăŃi cu privire la aplicarea prescripŃiei, din

cauza reglementărilor diferite în legislaŃiile naŃionale.

În FranŃa, este fixat termenul general de prescripŃie de zece ani pentru obligaŃiile născute

între comercianŃi, cu câteva excepŃii pentru care termenul se reduce la doi ani.

În Italia, este stabilit termenul general de zece ani, dar există câteva excepŃii în care

prescripŃia se reduce la cinci ani sau la un an.

În ElveŃia, acŃiunea se prescrie într-un an din momentul livrării mărfurilor, chiar dacă

cumpărătorul a descoperit mai târziu defectele mărfii livrate, cu excepŃia cazului în care s-a stabilit

un termen mai lung de garanŃie sau a constatării unor manopere dolosive din partea vânzătorului.

În Germania, prescripŃia este de doi ani pentru livrări de mărfuri şi executări de lucrări, iar

pentru aspecte referitoare la calitate prescripŃia este de şase luni pentru lucruri mobile şi de un an

pentru imobile.

În Marea Britanie, există prescripŃie de şase ani, cu caracter general şi de 12 ani pentru

obligaŃiile care sunt consemnate în acte autentice.

În S.U.A, există termen de prescripŃie de patru ani pentru obligaŃiile care decurg din vânzare,

care se reduce însă la şase luni pentru livrarea produselor din stoc. Aceste termene pot fi reduse sau

mărite prin înŃelegerea părŃilor.

În domeniul internaŃional, prescripŃia este reglementată prin ConvenŃia asupra prescripŃiei în

materie de vânzare internaŃională de mărfuri adoptată la New York în anul 1974 şi modificată prin

protocolul încheiat la Viena în anul 1980. Aceste documente internaŃionale stabilesc termenul de

prescripŃie cu durata de patru ani pentru vânzarea internaŃională de mărfuri.

Acest termen începe să curgă de la data la care acŃiunea poate fi exercitată. Termenul nu este

suspendat prin adresarea unei notificări către cealaltă parte, dar introducerea unei acŃiuni arbitrale

determină efecte de această natură. Pentru fiecare obligaŃie cu executare succesivă termenul începe

să curgă de la data neexecutării ei, iar în caz de rezoluŃiune a contractului începe să curgă termenul

de la data încunoştinŃării celeilalte părŃi.

Curgerea termenului de prescripŃie încetează numai în trei cazuri, care constau în:

recunoaşterea de către debitor a obligaŃiei sale, declanşarea de către creditor a unei proceduri

recuperatorii împotriva debitorului sau îndeplinirea de către creditor a vreunui alt act care are efect

de întrerupere a prescripŃiei conform legii statului în care este sediul sau domiciliul debitorului.

Debitorul poate prelungi termenul de prescripŃie printr-o declaraŃie scrisă adresată

creditorului, dar în momentul întocmirii contractului nu se pot introduce clauze referitoare la

schimbarea termenului de prescripŃie de patru ani. ConvenŃia mai stabileşte că indiferent de

suspendarea sau prelungirea termenului de prescripŃie, acesta nu poate depăşi 10 ani de la data când

a început să curgă.

Termenul de prescripŃie este luat în considerare numai dacă îl invocă partea interesată. Se

mai stabileşte că termenul expiră la miezul nopŃii din ultima zia ultimei luni a termenului, prin

referire la ora oficială de la locul unde a fost angajată procedura.

5) Contractul de transport internaŃional de mărfuri.

Transporturile internaŃionale reprezintă mijlocul de deplasare a mărfurilor în spaŃiu, fiind o

componentă importantă în realizarea schimburilor economice şi în diviziunea internaŃională de

mărfuri.

Contractul de transport poate fi definit ca un acord de voinŃă între expeditor şi transportator

(cărăuş), care se obligă să transporte bunuri materiale sau persoane într-un anumit timp, pe o

anumită rută, în schimbul unui preŃ determinat.

Spre deosebire de transporturile interne, cele internaŃionale se caracterizează prin interferenŃa

cu teritoriile şi legislaŃiile mai multor state, care le amplifică importanŃa şi complexitatea. Aceste

efecte se reflectă în documentele necesare transportului internaŃional de mărfuri, care vizează

mijlocul de transport, echipajul acestuia şi marfa transportată.

Clasificarea transporturilor internaŃionale se poate realiza după mai multe criterii, cum ar fi:

- în funcŃie de mediul în care se realizează transportul (rutiere, feroviare, fluviale,

maritime, aeriene, prin conducte sau pe cablu).

- în funcŃie de modalitatea realizării (directe, combinate);

- în funcŃie de operaŃiunile efectuate asupra mărfii (fără transbordare sau cu

transbordare);

- în funcŃie de modul de exploatare al mijloacelor de transport (nave de linie,

vagoane complete, zboruri charter, transporturi marşrutizate, transporturi transcontainerizate);

- în funcŃie de obiectul transportului (transporturi de persoane; transporturi de

animale; transporturi de marfă; transporturi agabaritice; transportul unor produse periculoase etc.);

Indiferent de mijloacele şi modalităŃile de transport, traficul internaŃional are interferenŃă cu

reglementările juridice din diferite Ńări şi cu unele convenŃii internaŃionale.

Codul Comercial român reglementează contractul de transport şi comerŃul maritim, iar Legea

nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept privat face referire la impactul cu

legislaŃiile altor Ńări.

Astfel, se stabileşte că în privinŃa drepturilor reale are prioritate legea pavilionului navei sau

aeronavei şi legea statutului organic al întreprinderii de transport, pentru vehiculele feroviare şi

rutiere din patrimoniul ei.

Legea aleasă pe baza acestor principii este aplicabilă şi bunurilor din dotarea tehnică a

mijloacelor de tehnică, întreŃinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport. NavigaŃia

maritimă, fluvială şi aeriană beneficiază de o reglementare suplimentară cu privire la legea

aplicabilă.

Elementul esenŃial în transportul internaŃional îl reprezintă contractul de transport, care

trebuie să asigure rapiditatea, fluiditatea şi siguranŃa, incluzând totodată clauzele din care să se poată

deduce identitatea şi obligaŃiile părŃilor.

Expeditorul are obligaŃia să îi încredinŃeze transportatorului toate actele necesare, inclusiv

cele de vamă, fiind răspunzător de cuprinsul şi valabilitatea lor. Transportatorul trebuie să expedieze

lucrurile în ordinea în care le-a primit, în cele mai bune condiŃii, în forma cuvenită.

Dacă transportul este împiedicat sau întârziat în mod semnificativ, acesta are posibilitatea de

a rezilia contractul, plătind transportatorului numai cheltuielile făcute până la acel moment.

Depăşirea termenului stabilit prin contract determină pierderea unei părŃi din preŃul de transport,

proporŃional cu întârzierea.

Dacă s-a produs o întârziere dublă plata întregului preŃ de transport, dacă nu se dovedeşte

existenŃa cazului fortuit sau a forŃei majore. PărŃile pot include în contract clauza penală, pe baza

căreia se obŃin despăgubiri în caz de întârziere sau neîndeplinire a contractului, fără a se mai cere

dovedirea pagubei.

Predarea bunurilor la destinaŃie poate fi refuzată dacă nu s-a plătit preŃul transportului şi

celelalte cheltuieli. Destinatarul are dreptul să verifice, în momentul primirii starea în care se află

bunurile, iar dacă nu formulează obiecŃii nu mai poate formula ulterior pretenŃii.

Contractul de transport internaŃional are însă interferenŃă cu mai multe legislaŃii naŃionale,

fapt ce a determinat adoptarea unor convenŃii cu caracter uniform, pentru toate tipurile importante de

transport internaŃional.

Contractul de transport rutier are caracter internaŃional când locul de încărcare a mărfii şi cel

de descărcare a ei se află pe teritoriile a două state diferite sau este în tranzit pe teritoriul altui stat.

Acest tip de transport este reglementat prin ConvenŃia referitoare la contractul de transport

internaŃional de mărfuri pe şosele, adoptat la Genava în anul 1956 şi modificat prin Protocolul din

anul 1978, ambele documente fiind ratificate de România.

ConvenŃia se aplică contractelor cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii şi

locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două Ńări diferite,

dintre care cel puŃin una este Ńară contractantă, independent de domiciliul şi de naŃionalitatea

participanŃilor la contract. Intră sub incidenŃa ei şi transporturile multimodale, dacă marfa nu a fost

descărcată din autovehicul pe parcursul transbordării acestuia. De la prevederile convenŃiei sunt

exceptate numai transporturile poştale, transporturile funerare şi transportul efectelor de strămutare.

Transportatorul răspunde integral de acŃiunile sau de omisiunile presupuşilor săi ori ale altor

persoane la serviciile cărora recurge. El mai răspunde pentru pierderea şi avarierea mărfurilor,

precum şi pentru întârziere în predarea ei, putând fi obligat la despăgubiri, în cuantumul stabilit în

convenŃie.

Proba contractului se face cu scrisoarea de trăsuro, care nu este însă obligatorie pentru însăşi

existenŃa contractului. Expeditorul este răspunzător faŃă de transportator pentru orice daună datorată

inexactităŃii documentelor sau a informaŃiilor puse la dispoziŃia transportatorului, precum şi pentru

ambalarea necorespunzătoare.

Destinatarul are dreptul să conteste cantitatea sau calitatea mărfii în termen de cel mult şapte

zile de la data predării.

SoluŃionarea litigiilor se poate face de organele de jurisdicŃie ale Ńărilor contractante sau de

cele de pe teritoriul căreia se află reşedinŃa, sediul sau agenŃia pârâtului, ori de la locul preluării sau a

predării mărfurilor.

În cazul introducerii de către părŃi a clauzei compromisorii de arbitraj, ele trebuie să

precizeze că arbitrii vor soluŃiona litigiul pe baza prevederilor ConvenŃiei CMR.

Termenul de prescripŃie a acŃiunii este de un an, cu excepŃia situaŃiilor de dol sau de culpă, în

care termenul este de trei ani. Termenul curge din ziua eliberării mărfii, iar dacă aceasta nu a fost

predată la destinaŃie, se stabilesc alte modalităŃi de calcul, oscilând până la trei luni de la preluarea

mărfii de către transportator.

Executarea unui contract de către mai mulŃi transportatori succesivi, determină stabilirea unui

mod specific de transfer a documentelor şi a responsabilităŃilor.

LegislaŃia română defineşte transportul rutier internaŃional ca o operaŃiune care implică

deplasarea unui vehicul rutier pe teritoriul a cel puŃin două state.

LegislaŃia română prevede că contractul de transport feroviar în trafic internaŃional se încheie

şi se execută în conformitate cu acordurile, convenŃiile şi înŃelegerile la care România este parte.

Cea mai importantă dintre acestea este ConvenŃia cu privire la transporturile internaŃionale

feroviare (COTIF, adoptată la Berna în anul 1980). ConvenŃia este completată de două anexe,

referitoare la regulile uniforme privind transportul mărfurilor şi respectiv al călătorilor şi bagajelor.

Pe baza acestor reglementări, contractul de transport feroviar internaŃional este caracterizat

prin aceea că locul primirii mărfii de la expeditor şi locul predării la destinatar sunt situate în Ńări

diferite. Obiectul contractului îl constituie toate expediŃiile de mărfuri care traversează teritoriile a

cel puŃin două state contractante.

Contractul se încheie sub forma unui document tipizat, numit scrisoare de trăsură

internaŃională, redactat în limba Ńării de predare şi tradus într-o limbă de circulaŃie internaŃională.

Data încheierii contractului este aceea a momentului primirii mărfii şi a aplicării ştampilei staŃiei de

cale ferată.

ObligaŃiile expeditorului constau în ambalarea şi inscripŃionarea corespunzătoare a mărfii,

pentru a se evita deteriorarea şi confuziile. Mai este necesar să anexeze autorizaŃiile de export-

import, certificatele sanitar-veterinare ori alte documente necesare traficului internaŃional şi să indice

staŃiile de cale ferată unde se fac operaŃiunile de vămuire.

Transportatorul răspunde pentru depăşirea termenului de pradare a mărfii la destinaŃie şi

pentru pierderea sau degradarea acesteia, dacă acestea sunt generate de culpa sa. Despăgubirile se

calculează după cursul bursei, preŃul curent sau după preŃul uzual de la locul şi de la data primirii

mărfii.

Dacă în contract nu se prevăd termene de executare, se vor avea în vedere cele stabilite în

anexă la ConvenŃia internaŃională COTIF. În ipoteza suspendării traficului din cauza blocării liniilor

sau a unor calamităŃi naturale, transportatorul va decide dacă cere instrucŃiuni de la expeditor sau

dacă continuă transportul pe altă rută posibilă.

Dacă autorităŃile dintr-un stat adoptă măsuri restrictive cu prviire la anumite transporturi sau

produse, transportorul este exonerat de răspundere.

Căile ferate de pe parcursul de transport răspund solidar pentru neexecutarea corespunzătoare

a transportului, iar în cazul nepredării mărfii la destinatar în 30 de zile de la împlinirea termenului,

operează prezumŃia de pierdere a mărfurilor.

Despăgubirile şi penalităŃile de întârziere se plătesc în valuta Ńării din care face parte

transportatorul culpabil. Valorificarea drepturilor de această natură se poate realiza pe calea

reclamaŃiei administrative sau pe calea acŃiunii în justiŃie, la instanŃele din statul căii ferate pârâte.

Termenul general de prescripŃie a acŃiunii este de un an, dar în cazul dolului şi a fraudei,

acesta de prelungeşte la doi ani. Termenul este suspendat pe perioada rezolvării reclamaŃiei

administrative.

PărŃile au posibilitatea să supună litigiul unui tribunal arbitral, a cărui competenŃă şi

funcŃionare este reglementată în ConvenŃia COTIF.

Activitatea aeronautică civilă în România este reglementată de Codul aerian, care stabileşte

că sunt aplicabile şi alte convenŃii şi acorduri internaŃionale la care s-a aderat.

Cele mai importante dintre acestea sunt ConvenŃia privind unificarea regulilor referitoare la

transportul internaŃional aerian şi ConvenŃia privind aviaŃia civilă internaŃională. Prin aceste

convenŃii şi prin protocoalele anexe au fost înfiinŃate două organizaŃii internaŃionale, specializate în

promovarea traficului aerian sigur şi eficient, bazat pe valorificarea căilor de navigaŃie aeriană şi

promovarea relaŃiilor comerciale.

Conform acestor convenŃii, contractul de transport are caracter internaŃional dacă punctul de

plecare şi punctul de destinaŃie a mărfii sunt situate pe teritoriile a două state diferite, sau dacă cele

două puncte sunt situate în acelaşi stat, dar aeronava survolează teritoriul unui terŃ, pe care face o

escală.

Scrisoarea de transport are numai valoare probatorie, putând fi suplinită prin alte mijloace de

probă specifice dreptului comercial. Expeditorul trebuie să anexeze toate documentele necesare

formalităŃilor vamale sau fiscale, să ambaleze marfa, să o eticheteze şi să o trnasporte la aeronavă.

Cărăuşul trebuie să încarce şi să o descarce la destinaŃie, să comunice destinatarului sosirea

mărfii, să efectueze transportul în bune condiŃii şi să elibereze marfa după încasarea preŃului

transportului. El răspunde pentru pierderea sau avarierea mărfurilor în perioada transportului sau

când se găsesc pe aerodrom, dacă nu se constată existenŃa altor culpe.

Taxele de transport şi accesorii se suportă de expeditor, de destinatar sau de ambii, în funcŃie

de clauzele incluse de părŃi.

AcŃiunea în justiŃie poate fi formulată la instanŃa de la sediul principal al întreprinderii de

transport, la sediul agenŃiei care a încheiat contractul de transport sau la sediul principal al

destinatarului. Dacă nu există fraudă din partea cărăuşului, acŃiunea în justiŃie va trebui precedată de

o plângere administrativă.

Regulile de navigaŃie maritimă şi fluvială din România sunt aplicabile prin legea română, în

conformitate cu acordurile şi convenŃiile la care este parte, dintre care cea mai importantă este

ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare.

Contractul de transport pe mare este definit în sensul convenŃiei prin care cărăuşul se obligă,

contra plăŃii unui navlu, să transporte mărfuri pe mare de la un punct la latul. Caracterul internaŃional

al contractului rezultă din transportul efectuat între două state diferite, indiferent de naŃionalitatea

navei, a cărăuşului, a încărcătorului sau a destinatarului.

Contractul de navlosire se caracterizează prin faptul că armatorul, numit navlosant, se obligă

în schimbul unei chirii, numită navlu, să pună la dispoziŃia altei părŃi, numită navlositor, nava aptă

pentru transport sau o anumită capacitate a acesteia, în vederea deplasării mărfii pe mare, până la

destinaŃie.

Contractul se poate încheia în forme, punându-se la dispoziŃia naclositorului întreaga navă

sau numai o parte din ea, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Documentul de bază

căruia se face dovada preluării şi încărcării mărfurilor se numeşte conosament.

Încărcătorul, cu care s-a încheiat contractul de transport pe mare, are obligaŃia să marcheze

mărfurile periculoase, fiind răspunzător de toate datele furnizate.

Cărăuşul trebuie să emită documentul numit conosament, în momentul încărcării mărfurilor,

răspunzând ulterior de ele până în momentul livrării lor. El răspunde în cazul întŃrzierii, avarierii sau

pierderii mărfurilor, din vina sa ori a prepuşilor săi. Dacă intervin şi alte cauze, el este răspunzător

numai proporŃional cu neglijenŃa sau culpa sa.

Mărfurile se prezumă că sunt intacte şi corespunzătoare dacă destinatarul nu transmite

cărăuşului notificare scrisă în cel mult o zi de la preluarea lor. În termen de 60 de zile de la predarea

mărfurilor către destinatar se mai pot formula notificări împotriva cărăuşului, dacă se poate dovedi

dulpa lui.

Cărăuşul poate notifica pretenŃiile faŃă de încărcător în termen de 90 de zile de la

împrejurarea care i-a provocat o pierdere sau o avarie.

Termenul de prescripŃie extinctivă este de doi ani, dar el poate fi extins până la limite

termenului fixat de legea statului în care a fost începută procedura de prescripŃie.

Răspunderea cărăuşului se bazează pe principiul culpei sau neglijenŃei prezumate, astfel că

lui îi revine sarcina de a dovedi că nu este vinovat de procedura pagubei.

Timpul de îmcărcare şi descărcare a mărfurilor trebuie să se încadreze în cel stabilit de părŃi

sau recunoscut pe baza uzanŃelor portuare. Intervalul normal de încărcare poartă denumirea “stalii”,

iar dacă este depăşit, se plătesc taxe suplimentare pentru contrastalii.

Dacă părŃile nu au stabilit legea aplicabilă, determinarea acesteia se poate face în funcŃie de

mai multe criterii, cum ar fi: legea locului de încheiere a contractului; legea locului de descărcare;

legea pavilionului navei etc.

Regimul navigaŃiei pe Dunăre şi pe alte fluvii a fost reglementat prin diferite convenŃii

internaŃionale, dintre care unele se referă şi la transportul fluvial de mărfuri.

Contractul de acest tip este caracterizat prin situarea în Ńări diferite a locului expedierii şi a

locului primirii mărfii. Contractele de transport fluvial de mărfuri care nu intră sub incidenŃa unor

convenŃii de transport cu caracter internaŃional, vor fi supuse legii alese de părŃi sau legii determinate

de normele conflictuale competente.

Majoritatea convenŃiilor precizează faptul că sunt aplicabile numai în măsura în care părŃile

nu stabilesc clauze speciale privind durata transportului, stivuirea mărfii, deteriorarea sau dispariŃia

ei, plata penalităŃilor de întŃrziere etc. Cuantumul pagubei se stabileşte după costul real al mărfurilor

la locul de destinaŃie, în ziua predării mărfurilor.

Mărfurile se primesc pe baza socumentelor specifice trnasportului maritim.

ReclamaŃiile privind pierderea sau avarierea mărfii se pot adresa de destinatar transportului în

cel mult 48 de ore de la primirea mărfurilor, sub sancŃiunea decăderii. Transportatorul trebuie să

examineze reclamaŃiile în termen de 3 luni de la primirea lor.

Termenul de prescripŃie a acŃiunii arbitrale este de un an, iar competenŃa aparŃine organului

de arbitraj de la sediul pârâtului, dacă părŃile nu au convenit în alt mod.

Transportul multimondal internaŃional este caracterizat prin cel puŃin două moduri de

transport diferite, pe baza unui singur contract, prin preluarea mărfurilor dintr-un stat, de către

antreprenorul de transport şi livrarea lor într-un stat diferit.

ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra transportului multimodal internaŃional de mărfuri,

defineşte contractul de acest gen ca fiind convenŃia prin care un antreprenor de transport multimodal

se angajează, în schimbul plăŃii unui navlu, să execute sau să facă să se execute un transport în care

sunt implicate modalităŃi de transport diferite.

Operatorul de transport multimodal poate fi persoană fizică sau juridică, asumându-şi

responsabilitatea să efectueze transportul pe baza contractului încheiat cu expeditorul. El este

răspunzător pentru angajaŃii şi agenŃii săi şi pentru cărăuşii la care apelează, neputând beneficia de

vreo limitare a propriilor răspunderi.

Cuantumul daunelor este limitat la anumite valori, calculate în funcŃie de greutatea mărfurilor

ori a pachetelor pierdute sau distruse. Răspunderea însumată a operatorului de transport multimodal

nu poate fi mai mare decât valoarea mărfii pierdute, dacă părŃile nu prevăd în mod expres valori mai

mari.

Pe plan regional au fost adoptate şi alte convenŃii referitoare la transportul multimodal,

stabilindu-se uneori distanŃele minime care trebuiesc parcurse pentru a se încadra în această

categorie.

Îndrumar pentru autoverificare:

1. UzanŃele sunt de regulă :

2. Raportul juridic de drept comercial internaŃional aparŃinând ordinilor juridice naŃionale

vizeaza :

3. Dacă o societate comercială are mai multe sedii pe teritoriile mai multor state

determinant pentru

identificarea naŃionalităŃii acesteia este:

4. Închiderea procedurii de reorganizare judiciară se face:

5. Potrivit principiului de jure gestionis persoanele fizice şi juridice, din state diferite, se

situează:

6. Membrii Grupului de Interes Economic răspund :

7. Trăsăturile caracteristice ale contractului de comerŃ internaŃional sunt:

8. În situaŃia în care se iveşte un conflict între o uzanŃă comercială şi o clauză contractuală

care a fost stipulată în mod expres, va prevala:

9. Caracteristicile fundamentale ale raporturilor juridice sunt:

10. În obiectul dreptului comerŃului internaŃional, nu sunt incluse:

11. ConcurenŃa îmbracă mai multe forme, precum:

12. „ Lex voluntatis” este principiul potrivit căruia:

13. Locul executării plăŃii în cazul executării voluntare a obligaŃiilor contractuale este :

14. În raportul dintre comisionar şi comitent există relaŃii de:

15. În cazul Aquis-ului comunitar în domeniul intermedierii agentul comercial are dreptul la

comision pentru tranzacŃiile încheiate, în termenul prevăzut, atunci când:

16. ObligaŃia de conformitate a mărfurilor are drept obiect:

17. Cumpărătorul are dreptul de a cere rezoluŃiunea contractului de vânzare internaŃională:

18. În cadrul contractului de factoring, părŃile sunt :

19. Grupurile de interes economic prezintă unele caractere specifice:

20. Care dintre obligaŃiile următoare aparŃin franchisorului:

21. Clauza compromisorie este stipulaŃia prin care părŃile contractante convin ca un viitor

litigiu să fie soluŃionat:

22. Compromisul se referă la un litigiu:

23. InstanŃa de judecată va reŃine spre soluŃionare o convenŃie arbitrală dacă:

24. Cererea reconvenŃională depusă de pârât se va judeca:

25. În cazul arbitrajului organizat de către o instituŃie permanentă, taxele pentru organizarea

arbitrajului se stabilesc şi se plătesc:

26. Hotărârea arbitrală poate fi desfiinŃată numai pe calea:

27. Prin raportul juridic de drept al comerŃului internaŃional se înŃelege:

28. Dacă o clauză este interpretabilă din cauza redactării sale ori dintr-un alt considerent se

aplică regula de drept conform căreia, contractul:

29. Clauza compromisorie, care reprezintă acordul părŃilor de a supune litigiile ce s-ar putea

naşte în legătură cu contractul arbitrajului şi a renunŃa la dreptul de a apela la organul de juridicŃie

ale statelor, este exprimată:

30. Leasingul este tranzacŃia la care iau parte:

31. În caz de forŃă majoră, ori în caz fortuit, cărăuşul:

32. PronunŃarea hotărârii arbitrale poate fi amânată, sub condiŃia încadrării în termenul de

nouă luni de la constituirea tribunalului arbitral, cu:

33. Conflictul de competenŃă existent intre o instanŃă de judecată şi un tribunal arbitral, va fi

soluŃionat:

34. În cazul executării voluntare, de regulă, plata este făcută:

35. Moratoriul - este instituŃia juridică prin care executarea hotărârii de declanşare a

procedurii falimentului, se face la cererea:

36. Statutul juridic al sucursalei înfiinŃate de către o societate comercială într-o altă Ńară este

supus:

37. Sunt elemente definitorii ale raportului juridic de drept comercial:

38. Răspunderea debitorului este condiŃionată de existenŃa unui raport de cauzalitate între:

39. În lipsa unei înŃelegeri între părŃi, cheltuielile arbitrale se suportă:

40. Judecătorul sindic este numit de către:

41. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, numai pentru

starea de insolvenŃă a debitorului:

42. Raportul juridic de comerŃ internaŃional este format:

43. În cazul sesizării tribunalului arbitral, pârâtul va face întâmpinarea în termen de:

44. ObligaŃia de a înmâna scrisoarea de trăsură aparŃine:

45. În cadrul contractului de comision, comisionarul lucrează:

46. În conformitate cu dispoziŃiile legale incidente in materie, pot propune un plan de

reorganizare judiciară sau de lichidare, următoarele categorii :

47. Factorul este acel intermediar care lucrează:

48. Poate Lex voluntatis să reglementeze şi asupra formei actelor juridice?

49. Pentru a fi validă declaraŃia de rezoluŃiune (reziliere) a contractului internaŃional de

mărfuri adresată celeilalte părŃi aceasta trebuie făcută prin:

50. Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional sunt:

51. După efectele lor, contractele de comerŃ internaŃional, se clasifică în:

52. Principiile care trebuie să guverneze interpretarea contractelor de comerŃ InternaŃional

sunt:

53. Caracterele juridice ale contractului de vânzare în comerŃul internaŃional care îl

delimitează de contractul de vânzare cumpărare comercială de drept comun sunt:

54. Sunt elemente definitorii ale raportului juridic de drept comercial:

55. În raport de forŃa lor juridică, uzanŃele se clasifică în:

56. ConvenŃia internaŃională, este izvor al dreptului internaŃional, doar în măsura în care are

drept scop:

57. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional presupune:

58. Statutul juridic al sucursalei înfiinŃate de către o societate comercială într-o altă Ńară este

supus:

59. Caracterul sinalagmatic al contractelor de comerŃ internaŃional, este conferit de faptul că:

60. Contractele de comerŃ internaŃional, se divid după obiectul lor, în contracte care

generează obligaŃii:

61. Contractele de comerŃ internaŃional de lungă durată, se încheie de către părŃi pe o

perioadă de timp mai mare de:

62. Clauzele unui contract de comerŃ internaŃional se interpretează de către părŃi după:

63. Locul executării plăŃii în cazul executării voluntare a obligaŃiilor contractuale este:

64. O ofertă, chiar dacă este irevocabilă, poate fi retractată?

65. Legea aplicării falimentului este:

66. Numărul membrilor Grupului de Interes Economic, nu poate fi mai mare de:

67. În materia vânzării internaŃionale de mărfuri, cumpărătorul are următoarele obligaŃii

principale:

68. Drepturile şi obligaŃiile care revin părŃilor din contractul internaŃional de transport, fac

obiectul:

69. ConvenŃia arbitrală încheiată de către părŃi are următoarea caracteristică:

70. În cazul existenŃei compromisului se va aplica:

71. Actul de compromis trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

72. Clauza compromisorie presupune:

73. Criteriul comercialităŃii se defineşte:

74. Sunt recunoscute de plin drept în România persoanele juridice străine cu scop

patrimonial, valabil constituite în statul a cărui naŃionalitate o au?

75. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de reorganizare judiciară numai pentru

starea de insolvenŃă a debitorului:

76. Potrivit regulii de interpretare a conŃinutului contractelor de comerŃ internaŃional, în

situaŃia în care apare un conflict între o uzanŃă cu caracter local şi o uzanŃă codificată, are precădere:

77. În cazul soluŃionării unui litigiu comercial internaŃional de către instanŃele judecătoreşti,

conform dispoziŃiilor legale, competenŃa teritorială aparŃine:

78. Sucursalele societăŃilor comerciale de naŃionalitate străină constituite în România se

ghideaza dupa:

79. Sucursala constituită în străinătate de o societate comercială română:

80. În domeniul intermedierii în comerŃul internaŃional, se aplică principiul, dacă părŃile au

convenit astfel:

81. După criteriul obiectului lor de activitate, bursele de mărfuri, se clasifică în:

82. Printre consecinŃele juridice determinate de momentul formării contractului, amintim:

83. O ofertă nu poate fi revocată în următoarele cazuri:

84. Acceptarea poate fi tacită, rezultând dintr-o comportare care să exprime voinŃa de

acceptare a destinatarului ofertei, cum ar fi:

85. FuncŃiile esenŃiale ale clauzei de arbitraj, sunt:

86. Mărfurile sunt conforme contractului în următoarele situaŃii:

87. Titulatura de "cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică", face obiectul dreptului

comertului international:

88. Organizarea, dupa caz, a relaŃiilor economice internaŃionale trebuie să Ńină seama de:

89. Noile principii ale relaŃiilor interstatale in materie comerciala, impun respectarea

dreptului fiecărui stat la:

90. Conform dispozitiilor Cartei ONU, indatorirea statelor in materie comerciala, este aceea

de a:

91. InterdependenŃa economica a statelor, existenta în scopul accelerării progresului

economic general, impune:

92. Raporturile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională, incidente in sfera

schimburilor comerciale, se bazeaza pe:

93. Calificarea noŃionala a comercialitatii aparŃine:

94. Determinarea comercialităŃii cunoaşte în diferite sisteme naŃionale de drept, două

concepŃii:

95. Natura obiectivă a actelor şi faptelor de comerŃ exterior stă la baza precizării caracterului

comercial al acestora şi în concepŃia:

96. Raporturile juridice ale comerŃului exterior se particularizează faŃă de raporturile juridice

de comerŃ interior prin prezenŃa elementului de:

97. Criteriile definitorii consacrate internaŃionalităŃii raporturilor de comerŃ exterior sunt

reŃinute in cuprinsul:

98. Caracterizarea dreptului comertului international, se fundamenteaza pe anumite

exigente, bazate indeosebi pe:

99. Rapiditatea activităŃilor benefice comerŃului internaŃional, comportă în mod necesar

simplificarea acestora, prin adoptarea unor decizii:

100. Probatiunea datei certe a contractului comercial se poate face:

101. In domeniul comerŃului internaŃional, s-a organizat o jurisdicŃie specială şi anume:

102. Dovada existentei contractului comercial, de tip international, se poate face:

103. Tratatul si cutuma sunt:

104. Acordul "de voinŃă" a două sau mai multe state, prin care acestea reglementează într-un

anumit mod o anumită sferă a relaŃiilor internaŃionale, creând, modificând ori abrogând pe cele

existente, poarta denumirea de:

105. Tratatele de colaborare şi asistenŃă mutuală încheiate de Ńara noastră cu alte state,

statornicind cadrul politico-juridic al dezvoltării colaborării cu acestea, includ şi clauze privind

106. Reglementarea unor conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin, a fosta

adoptata in urma:

107. In prezent, cel mai vechi izvor al dreptului comertului international este considerat a fi:

108. Dreptul diplomatic a aparut ca o consecinta a:

109. În situaŃia aplicării legislaŃiei naŃionale a unui stat la un anumit raport juridic, este

posibil ca legislaŃia comercială a statului respectiv să se completeze cu:

110. Dreptul comun comercial, in Romania, este fundamentat indeosebi pe continutul:

111. Legea nr. 31/1990, asigură reglementarea unitară a functionarii:

112. “Uniform Comercial Code”, este aplicabil în:

113. “Uzantele” sunt binecunoscute in doctrina, sub titulatura de:

114. “Uzantele conventionale”, au ca temei:

115. UzanŃele internaŃionale comerciale uniforme, sunt consacrate de:

116. Principiile dreptului comertului international, sunt in numar de:

117. Modalitatea de alegere a normelor aplicablie conntractelor de drept comercial

international, se regasesc in doctrina, sub denumirea de:

118. Tratatul de la Masstrich din anul 1992, a consfintit din perspectiva dreptului comertului

international:

119. “Tratatul Nord-American de Liber Schimb”, reprezinta o alternativa a spatiului

economic euuropean, tarile semnatare ale acestuia fiind:

120. Raporturile juridice comerciale internaŃionale se concretizează, în principal, în:

121. Principiul libertăŃii convenŃiilor, exprimă regula potrivit căreia, fiecare subiect de drept

se obligă prin propria lui voinŃă, numai la:În contractele comerciale internaŃionale, puterea voinŃei

părŃilor este:

122. Codul Comercial al SUA, restrânge posibilitatea de opŃiune a părŃilor numai la legile

statelor cu care contractul are legătură rezonabilă:

123. Raporturile de comerŃ internaŃional se stabilesc cu preponderenŃă:

124. Statul suveran apare în calitatea sa de subiect de drept civil, acŃionând jure gestionis şi

fiind reprezentat, de regulă, de:

125. În viziunea concepŃiei subiective, de inspiraŃie germană, calitatea de comerciant este

recunoscută persoanei fizice care-şi înregistrează o firmă în:

126. Potrivit concepŃiei obiective, de inspiraŃie franceză, calitatea de comerciant este

recunoscută persoanei fizice care săvârşeşte în nume propriu:

127. LegislaŃiile care cunosc dualitatea dreptului privat, disting societăŃile comerciale de:

128. Potrivit criteriului clasic, societatea al cărei obiect declarat în contractul de societate sau

statut, constă în efectuarea de fapte calificate de comerŃ, este:

129. Potrivit criteriului formal, orice societate, independent de obiectul ei de activitate, este

comercială dacă s-a constituit:

130. Majoritatea legislaŃiilor, precum şi convenŃiile internaŃionale bilaterale sau multilaterale

în materie, consfinŃesc principiul recunoaşterii de plin drept a:

Bibliografie obligatorie:

1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional - Tratat - Partea Generală,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

2. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional - Tratat - Partea Specială,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

3. Dragoş Alexandru Sitaru, ConsideraŃii privind INCOTERMS 2010, Revista de Drept

Comercial nr. 2-3-4/2011, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Facultativă:

1. Brânduşa Ştefănescu, Charlotte Ene, Ana Maria Lupulescu, Brânduşa Vartolomei, Dreptul

comerŃului internaŃional în documente, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003.

2. UNIDROIT - Principiile aplicabile contractelor comerciale internaŃionale, varianta 2004.

3. Dragoş Alexandru Sitaru, Corportions and Partnerships în România, Editura Wolters

Kluwer Law and Business, 2011.

Metoda de evaluare:

Examenul final se susŃine sub formă electronică, pe bază de grile.