cursul introductiv de poetica

of 21/21
Paradigme şi teorii Hartmann (1968) insistă asupra caracterului textual al semnului lingvistic, iar Emil Benveniste (1971) pune la baza tuturor studiilor asupra enunţării lingvistice unitatea care indică întreg complexul operaţiilor observabile dinlăuntrul enunţării. Dacă E. Benveniste îşi îndreaptă atenţia asupra aspectului enunţiativ al enunţării ca proces, R. Jakobson se concentrează asupra aspectului comunicativ şi al categoriei comunicării textuale, prin analiza funcţiilor limbajului (referenţială, emotivă, conativă, fatică, metalingvistică şi poetică). Harweg (1968) şi Dressler (1974) au tratat problemele fundamentale ale unităţii gramaticii structurale şi ale perspectivei generativ- transformaţionale şi îşi asumă o viziune asupra textului ca unitate lingvistică de referinţă teoretică şi ca dimensiune analitică. Încă din 1955, interesul pentru disciplina lingvisticii textuale este distribuit în două filoane paralele: unul european; altul american. Cea mai acreditată teorie este cea a lui Beaugrande şi Dressler, cea care încă din 1981 îşi propune o

Post on 01-Jul-2015

174 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Paradigme i teorii Hartmann (1968) insist asupra caracterului textual al semnului lingvistic, iar Emil Benveniste (1971) pune la baza tuturor studiilor asupra enunrii lingvistice unitatea care indic ntreg complexul operaiilor observabile dinluntrul enunrii. Dac E. Benveniste i ndreapt atenia asupra aspectului enuniativ al enunrii ca proces, R. Jakobson se concentreaz asupra aspectului comunicativ i al categoriei comunicrii textuale, prin analiza funciilor limbajului (referenial, emotiv, conativ, fatic, metalingvistic i poetic). Harweg (1968) i Dressler (1974) au tratat problemele fundamentale ale unitii gramaticii structurale i ale perspectivei generativ-transformaionale i i asum o viziune asupra textului ca unitate lingvistic de referin teoretic i ca dimensiune analitic. nc din 1955, interesul pentru disciplina lingvisticii textuale este distribuit n dou filoane paralele: unul european; altul american. Cea mai acreditat teorie este cea a lui Beaugrande i Dressler, cea care nc din 1981 i propune o apropiere de ideea c textul este o aciune, o sum de operaii care consimte s produc i s controleze comunicarea, s reconstruiasc relaiile de coeren semantic i pragmatic. 1 A doua teorie care circul asupra textualitii vizeaz respectul pentru aspectele standard: coeziune, coeren, intenionalitate, informativitate, situaionalitate, intertextualitate. Rmn n atenie1

Momentul important pentru lingvistica textual apare abia dup anii 80, prin aportul teoretic al cercetrilor lui Brown-Yule (1986) din Statele Unite i Beaugrande-Dressler (1994) din Europa. Primul insist asupra importanei procesului de conectivitate, cum este anafora i catafora, n procesele fundamentale ale textualitii, iar al doilea definete textul ca pe o ocuren comunicativ ce trebuie s respecte cele ase principii constitutive i cele trei principii regulatoare.

tipologiile lui Berruto, (1980) teoriile lui Jakobson, (1960) Dressler, (1974), Grice (1975), Schmidt (1982), Coveri (1984), Werlich, (1975), Koch (1988), Lavinio (1990), dar i cele ale lui Coeriu (1955), ca instrumente utile pentru abordarea problematicii textuale. 2 n timpul parcurs s-au configurat orientri noi, ca cea fundamentat prin deschiderea spre o nou viziune a limbajului, o paradigm iniiat de ctre Eugeniu Coeriu i susinut apoi indirect de Harold Weinrich i Emil Benveniste. Avem n vedere i teoriile care au configurat primele sinteze (T.A. van Dijk, J.S. Petfi, Umberto Eco, Beaugrande i W. Dressler) dar i detalierile ulterioare ce au determinat concepii i articulri greu de branat la o teorie specific i coerent. Textul este abordat ca o categorie verbal i tratat diferit n raport cu unitile limbii ca sistem, prin sfera specificitii sale stpnit de sens. Termenul nsui de text primete un coninut semnificaional diferit, nespusul fiind acel aspect nemanifestat la nivelul expresiei, care trebuie realizat la nivelul actualizrii coninutului. 3 Din cele trei direcii recunoscute n momentul de fa, lingvistica integral reprezint doar cea de-a treia for" pe plan mondial, dup generativismul" n accentuat descretere i semantica cognitiv, n masiv progres. Dac structuralismul i generativismul reprezint cele dou paradigme lingvistice cunoscute n tiinele limbajului, atunci lingvistica integral reprezint, fr ndoial, noua paradigm" n orizontul lingvistic. Mircea Borcil crede c acest orizont trebuie neles n sensul ntoarcerii la fundamentele teoretice humboldtiene i, n ultim instan, aristotelice, ale tiinei lingvistice,2

Tendina confirmat la Congresul din 1998 de la Copenhaga dedicat Lingvisticii comparative a textului, aduce n prim plan confruntarea studiilor asupra lingvisticii textuale, ntre orientarea european i cea american, confruntare ce are ca scop primordial s individualizeze strategiile comune de elaborare a parametrilor textualitii n convergena unei viziuni coerente. 3 vezi Umberto Eco, Lector n fabula. Le rle du lecteur, Paris, Edition Grasset, 1979/1985, p. 62

pentru c ea presupune cinci parametri cardinali care constituie adevratul pentalog" al integralismului lingvistic: ntemeierea ntregii lingvistici pe un fundament epistemologic antipozitivist; (2) schimbarea radical a perspectivei de abordare i constituirea lingvisticii, pe aceast baz, ca tiin integral a vorbirii i nu doar a limbilor; (3) definirea obiectului noii lingvistici ca fiind reprezentat de "funcia semnificativ"a creaiei de semnificaii i/sau de "competena lingvistic", n sensul coerian; (4) delimitarea subdomeniilor fundamentale ("vorbirea n general", limbile, textul), corespunztoare celor trei planuri ale competenei (elocuional, idiomatic, expresiv) i straturi de coninut (designaie, semnificaie, sens); (5) dezvoltarea, n acest cadru, a investigaiilor sistematice preponderent descriptive sau "empirice". 4 nc din perioada cursurilor de la Tbingen, E. Coeriu dezvolt propria sa teorie, n care se prefigureaz o lingvistic a textului ce reabiliteaz interpretarea textelor literare n orizontul unei hermeneutici a sensului. Deviza de principiu folosit de E. Coeriu ca metodologie pentru lingvistica textului este: Dove compaiono contraddizioni concetuali si devono operare delle distinzioni. 5 O prim form de abordare este cea care presupune o lingvistic bazat pe observarea tuturor fenomenelor lingvistice ale textului concret, dei lingvistica textului s-a dezvoltat n paralel cu acestea, pierznd legtura cu intimitatea global a lingvisticii. Analiza prioritar a textului pentru descrierea structurii unei limbi nefiind ntotdeauna posibil, ea determin fuzionarea limbii, n baza textului, fr a se identifica totui cu acesta. Textul conine o structurare gramatical i asum un plan autonom al limbajului. Autonomia textului4

vezi Mircea Borcil, Eugeniu Coeriu, fondator al lingvisticii ca tiin a culturii, n Limba romn, nr. 4-8, anul XI, Chiinu, 2001, pp. 48-56 5 vezi Eugenio Coseriu, Linguistica del testo. Introduzione a una linguistica del senso, Roma, La Nuova Italia Scientifica, 1997, p. 29

este provocat de specificitatea fuziunii textuale i este validat de conexiunea ireductibil a planului textului, a planului vorbirii n general i a planului limbii. n prezent, se ncearc organizarea unei lingvistici a textului pornind de la teoria expus de E. Coeriu nc din anii 1955-56 i configurat n crile sale reprezentative: Textlinguistique. Eine Einfhrung, Tbingen, 1980 i ediia italian, Linguistica del testo. Introduzzione nell una hermeneutica del senso, Roma, 1997, cri care constituie versiunea revzut a cursului inut de Magistru ntre anii 1977/1978 la Universitatea din Tbingen i care au stat i la baza abordrii noastre din acest ndrumar. Lingvistica textului este o expresie introdus de Eugenio Coeriu nc din 1955 n Determinare i cadru6 care vizeaz natura limbajului ca activitate universal a lingvisticului. Aceast reflecie se extinde asupra celor trei planuri ale limbajului i ea reprezint o abordare proprie pentru: o lingvistic a limbii, o lingvistic a vorbirii i o lingvistic a textului. Savantul de la Tbingen intenioneaz s realizeze nu att o lingvistic a textului ct o lingvistic a vorbirii, ca disciplin autonom, concentrat pe tehnica limbajului ca activitate universal uman. Eugeniu Coeriu apreciaz c n cercetarea actual lingvistica textului este reprezentat, parial, de ctre disciplina numit critic stilistic sau stilistica vorbirii. Acest fapt aduce, n opinia sa, o nou perspectiv n hermeneutica sensului ataat teoriei integralismului. Lingvistica textului urmrete descrierea, interpretarea i posibil prezentarea istoriei unui anumit tip de text, iar analiza textual vizeaz descrierea i interpretarea construciei sensului n textele privite n individualitatea lor i nu ca instanieri ale unei categorii. Din perspectiva teoriei lui E. Coeriu, lingvistica textului concentreaz studiile lingvistice asupra vorbirii n contradicie cu cercetrile post6

vezi Eugenio Coeriu, Determination y entorno. Dos problemas de una lingistica del hablar, n Romanistiches Jahrbuch, 7, 1955-1956, pp. 29-54. Acest studiu a reprezentat un moment de referin n domeniul lingvisticii textului.

structuraliste asupra limbii i abordeaz textul ca o hermeneutic a sensului. Problematica sensului revine n for, att n investigarea relaiilor de sens ct i n relaia semnului lingvistic cu referentul. Abordnd n mod legitim cercetarea categoriei de text, lingvistica ultimelor decenii i revendic aceast misiune odat cu dezvoltarea teoriei semiotice i concomitent cu tendinele determinate de nlocuire a perspectivei lui langue prin orizontul deschis de parole. n acest context sensul devine o dimensiune esenial a textului, dac el poate mobiliza o lume la un act de cunoatere prin limbaj. Cunoaterea mecanismelor textuale furnizeaz una din metodele necesare prin care poate fi observat i aproximat punctul de inciden al lumii cu fiina, textul nefiind dect o reflectare prismatic a gndului care l-a produs. Lingvistica integral nu este o simpl conciliere a direciilor divergente la o direcie comun. Sensul profund al integralismului este reprezentat, n mod unitar, de redefinirea fundamentului epistemologic a unei noi perspective de abordare a obiectului i subdomeniilor tiinei limbajului, astfel nct investigaia complet i coerent a ntregului teritoriu devine astfel legitimat. Chiar dac termenul de lingvistic integral" nu reprezint o inovaie coerian, tiut fiind faptul c Ferdinand de Saussure aspira i el spre o lingvistic integral", iar Roman Jakobson a dezvoltat ntreaga sa oper sub semnul acestei devize, E. Coeriu a dat acestei viziuni concreteea unei aplicaii. Doctrina structuralist a redus obiectul la limb" (langue), iar Paul Ricoeur credea, n polemica lui anti-structuralist, c sarcina realizrii unei lingvistici integrale" i revine doar filosofiei! Doctrina lui Chomsky, dup ce reuise o strpungere n adncime, n raport cu structuralismul, a redus i ea obiectul tiinei sale (competena) la planul universal al vorbirii i numai din unghiul sintaxei. Integralismul nu este, aadar, un termen cu aplicare absolut la opera lui E. Coeriu, ci el ine de o form ideal de abordare i nelegere a lingvisticii moderne i a limbajului.

Diferite concepte de text n opinia lui E. Coeriu lingvistica textului trebuie vzut ca o disciplin specific n interiorul lingvisticii, iar pe de alt parte, ca o lingvistic deschis, ca perspectiv supraordonat, capabil s rezolve toate problemele pornind de la punctul de vedere al textelor. Aceast perspectiv oblig la unele diferenieri pentru c obiectul lingvisticii textului nu este nc obiectivat cu precizie i abordrile n acest domeniu se refer la generalitatea iniierii unor tipuri de cercetri foarte diferite n teritoriul a ceea ce numim generic text. Aceste atitudini pot fi foarte diferite, i n discipline complet distincte. n privina categoriilor lingvisticii textului, acest acord este i mai limitat avnd n vedere c fiecare autor poate introduce concepte noi i c nsui conceptul de text nu este identic la toi autorii, iar uneori nici mcar la acelai autor. Conceptul de lingvistica textului este introdus pentru prima dat de E. Coeriu n studiul su Determination y entorno. Dos problemas de una lingistica del hablar, (Determinare i cadru. Dou probleme ale unei lingvistici a vorbirii, 1955) pentru a atrage atenia asupra proprietilor limbajului ca activitate universal uman, activitate realizat individual i exercitat de fiecare persoan care urmrete norme date istoric i bazate pe anumite tradiii comune. n acest studiul, E. Coeriu introduce n argumentarea sa ideea c cele trei nivele ale limbajului (nivelul universal, istoric i cel individual) au n vedere vorbirea, sau limbajul n general, nivelul fiecrei limbi istorice (italiana, germana, franceza etc.) i nivelul actelor lingvistice individuale, ale unui anumit vorbitor. Orice act lingvistic sau complex de acte lingvistice interconexe ce aparine nivelului individual poate fi considerat un text, fie c este vorba despre un simplu Bun ziua sau de Divina Comedie.n ceea ce privete intenia lui E. Coeriu de a defini tipurile de lingvistic el sugereaz individualizarea unei lingvistici a vorbirii, a unei lingvistici a limbii i a unei lingvistici a textului, n conformitate cu cele trei niveluri ale limbajului. Ideea aceasta vizeaz dezvoltarea bazelor

unei lingvistici a vorbirii, dar i extinderea proiectului general de lingvistic a textului ca disciplin autonom. Diferenierea ntre nivelele limbajului trebuie operat n toate sectoarele lingvisticii, deoarece aceasta este important i indispensabil, dar i pentru faptul c orice disciplin lingvistic presupune, cel puin implicit, aceast difereniere. La nivel mai general, n cadrul gramaticii, va fi vorba de identificarea categoriilor gramaticale, la nivelul general al vorbirii, testm posibilitile universale ale vorbirii, la nivelul istoric stabilim identificarea categoriilor care funcioneaz ntr-o anumit limb, iar n analiza gramatical de la nivelul textului trebuiesc identificate funciile efective, pentru c, de multe ori, ntr-o anumit limb schemele expresiei se suprapun parial, astfel nct, doar n interiorul textului se poate decide dac un element care apare trebuie s fie interpretat la primul sau la al doilea nivel. n acest sens E. Coeriu citeaz un exemplu mai vechi (din Forma y substancia en la sonidos del lenguaje, Montevideo, 1954) n care prezint urmtoarele segmente7:neleptul german? El sabio aleman germanul nelept?

El consider c doar n interiorul unui anumit text se poate stabili dac sabio este substantiv i dac alemn este adjectiv sau invers, deoarece n spaniol, pe baza schemelor expresiei, ambele posibiliti sunt valabile. n linii mari, aceste principii sunt valabile i n semantic, deci n sfera coninutului lingvistic, n care trebuie s identificm categoriile, mai nti la nivel general, apoi la nivel istoric, pentru a stabili dac sunt prezente i cum funcioneaz, pentru a putea decide i la nivelul textelor cum trebuiesc nelese categoriile de coninut care apar.7

Eugenio Coeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, op.cit., p.33

Repere ale tipologiei textuale Interesul pentru tipologia textului este distinct fa de cel manifestat n teoria literar (teoria estetic a genurilor i speciilor literare), pentru c el se refer la diversitatea textelor pentru a putea stabili un numr limitat de tipuri fundamentale. Analiza tipologiei textuale vizeaz un anume tip de categorie ce va orienta un anumit tip de coeren att n producerea ct i n receptarea sa. Investigaia tipologiei textuale se contureaz ncepnd cu teoria lui E. Werlich8, care propune cinci tipuri principale de text: narativ, descriptiv, expozitiv, argumentativ i instructiv. Dintre cele mai cunoscute modele teoretice menionm pe cele ale lui Edward L. Smith (1985), Barbara Sanding (1990), Rachel Giora (1990), Tuija Virtanen (1992), toate avnd intenia de a constitui tipologia textelor ntr-o viziune integratoare, pentru care acest demers este ns echivalentul unei clasificri a textelor individuale.9 Conform teoriei lui Tuija Virtanen, clasificarea textelor poate produce efecte diferite, n funcie de factorii situaionali (externi sau interni), n funcie de structur sau de funcie. n opinia sa, tipurile textuale sunt, n prototipurile ce se manifest dincolo de orice rigoare, ntr-o varietate de forme eterogene, cu o dominant care le definete apartenena la un tip sau la altul. Prin separarea la doar dou nivele, cel al tipurilor discursive i cel al tipurilor textuale, se pot realiza toate celelalte tipuri: narativ, descriptiv, instructiv, expozitiv, argumentativ,8

E. Werlich, Tipologie der Texte, Heidelberg, Quelle und Meyer, 1975 9 Vezi Edward L. Smith Jr, Text type and discourse framework, n Text, 5, 1985; Barbara Sanding, Holistic linguistics as a perspective for the mineties, n Text, 10, 1990; Rachel Giora, On the so-called evaluative material n informative text, n Text, 10, 1990; Tuija Virtanen, Issues of text typologie: Narrative-a basic type of text?, n Text, 12, 1992.

dar nu ntotdeauna prin identificarea tipului discursiv cu cel textual. Rodica Zafiu consemneaz c aceste tipologii recurg, n general, la criterii neunitare, care nu se aplic dect unor categorii i se completeaz reciproc: modalitatea reprezentrii, natura referentului, efectul vizat, actul de limbaj fundamental. 10 Mircea Borcil apreciaz c majoritatea tipologiilor existente au o relevan redus pentru caracteristicile textului poetic i propune alte criterii i categorii specifice care s reflecte mai pregnant diferenierile codului poetic prin relevana expres a proceselor metaforice. El pornete de la aprecierea unui cod cultural semiotic i propune o clasificare n patru tipuri: semantic; sintactic; semanticosintactic; asemantic-asintactic, cu toate sub-categoriile lor. 11 Se tie c planul general al vorbirii are ca modaliti elocuionale dialogul/monologul, vorbirea direct/vorbirea indirect, iar planul individual al actelor discursive are o abordare funcional pentru modurile discursive: poetic/prozaic i pentru tipul textual, exemplificat de tipul textual (vezi tipologia textelor poetice la Mircea Borcil) i de tipul textual ca tip al Operei,12 de aceea tipurile vizate sunt cele n raport cu normele vorbirii, cunoaterea idiomatic i planul sensului. Tipul textual i normele vorbirii Emma Tmianu analizeaz fundamentele tipologiei textuale din perspectiva lingvisticii integrale, pe fundalul implicit al designrii, i gradele de structurare ale textual tipologicului. Mecanismul subiacent10

Rodica Zafiu, Naraiune i poezie, Bucureti, Editura All, 2000, p. 49 11 vezi Mircea Borcil, Types smiotiques dans la posie roumaines moderne, n Miclu i Marcus, Smiotique roumaine, (ed.) 1981, pp. 19-35; vezi i Mircea Borcil, Contribuii la elaborarea unei tipologii a textelor, n SCL, XXXVIII, nr. 3, 1987, p. 185-195 12 vezi Emma Tmianu, Fundamentele tipologiei textuale. O abordare n lumina lingvisticii integrale, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2001, p. 100-113

care face accesibil interpretarea secvenelor textuale are ca punct esenial nelegerea viziunii integraliste bazat pe principiul care decurge din dimensiunea alteritii i care privete nsui procesul de articulare a sensului: n planul individual al vorbirii, modalitile elocuionale devin parte a constituiei textuale, parte a semnificantului textual, i, prin urmare, nu se confund cu modurile discursive ca orientri sau finaliti de baz ale creaiei de sens. 13Tipul textual i cunoaterea idiomatic

Cunoaterea idiomatic privitoare la structurarea textelor se manifest n dou categorii de fenomene: orientarea unor semnificate gramaticale sau lexicale ale limbii nspre realizarea unor funcii textuale - i nu este vorba att despre semnificate, ct despre o determinare extern suplimentar a lor n anumite utilizri n vorbire i restrngerea unor norme de constituire a textelor prin prisma posibilitilor unei limbi. Pentru Emma Tmianu, panorama modelelor textual-tipologice de alte orientri prezint similitudini cu cea a tipologiei limbilor, cadru n care Eugeniu Coeriu identific natura i limitele tipologiilor de procedeele lingvistice. 14 Ca nivel de structurare idiomatic, textul nu se confund cu transfrasticul. Dac celelalte straturi ale structurrii gramaticale sunt explicabile prin existena i raporturile celor cinci tipuri de semnificat (lexical, instrumental, sintactic, ontic) textul ca palier de structurare idiomatic nu reprezint un strat de aceeai natur, n msura n care nu exist un semnificat textual propriu-zis. ntruct fiecare limb este ncadrat simultan n clase diferite, n momentul efecturii interseciei de criterii tipologice unitatea structural a limbii este alterat, iar intuiia tipologic presupune regsirea conexiunile superioare ce13

Emma Tmianu, Fundamentele tipologiei textuale. O abordate n lumina lingvisticii integrale, op.cit., p. 46 14 vezi Eugenio Coeriu, Textlinguistik, Eine Einfhrung, Tbingen, 1981, pp. 116-117

unific, ntr-un mod semnificativ, uniti, funcii i procedee, separate la nivelul sistemului.Tipul textual i planul sensului

Emma Tmianu definete tipul textual ca palier funcional al principiilor care explic orientarea i desfurarea construciei sensului, al categoriilor de funcii i procedee textuale, - palier unde se identific omogenitatea i coerena funcional subiacente diversitii funciilor i procedeelor textuale ca atare. 15 Pentru c tipul textual nu este constatabil empiric, ci trebuie descoperit prin analiza hermeneutic, cea care va duce la elementele fundamentale ale constituiei textuale, la principiile care explic unitar rolul lor n construcia sensului, paradigma coerian percepe tipul textual, n individualitatea lui, nu ca pe o clas de texte, ntruct principiile textual tipologice reprezint un palier de structurare a textului nsui. De aceea, tipologia textelor nu poate fi o matrice tipologic, ci ea presupune stabilirea posibilitilor tipologice prin identificarea tipurilor reale, i n aceast conformitate, fiecare tip textual identificat constituie un universal posibil. Universaliile generice sunt cele care se refer la propiedades muy generales, sin ninguna especifidad en cuanto a los hechos a que corresponden. 16 n planul textual, sensul este un universal absolut, fiindc orice text tinde s spun ceva despre ceva i s poat distinge tema (topicul) de rem (comentariul). Distingerea tipurilor de universalii este la fel important n cercetarea textualitii ca n lingvistica vorbirii sau n

15

vezi Emma Tmianu, Fundamentele tipologiei textuale. O abordate n lumina lingvisticii integrale, op.cit., p.57 16 Eugenio Coeriu, Los universales del lenguaje (y los ortos), n Gramtica, semntica, universales. Estudios de linjuistica functional, Madrid, 1974, p. 156

lingvistica idiomatic. Universaliile eseniale sunt cele care se deduc din conceptele de limbaj, limb, text. 17

17

vezi ibidem, p. 155-158