SOMATOSCOPIA

Somatoscopia – este metoda de examinare a corpului cu ajutorul privirii•aprecierea globala a proceselor de crestere si dezvoltare talia, starea de nutritie, atitudinea, forma, repartitia si gradul de dezvoltare a tesuturilor celular subcutanat si muscular), •observarea si descrierea fiecarui segment in parte si respectiv a eventualelor deficiente de dezvoltare fizica.

se face privind subiectul in ortostatism, din fata, spate si profil, apoi punandu-l sa efectueze diferite miscari, sa umble, sa adopte diferite pozitii Subiectul va fi privit de la o distanta potrivita (3-4 m) sa stea relaxat, cu sprijin egal repartizat pe ambele picioare, iar lumina sa vina din spatele examinatorului pentru evitarea umbrelor care ar putea da imagini false.

Examenul somatoscopic se va face intai global in plan frontal (anterior si posterior) si in plan sagital apoi segmentar pe aceleasi planuri. Se vor nota urmatoarele elemente: - talia – apreciere calitativa - mica, medie, mare, foarte mare sau foarte mica; - gradul de dezvoltare si repartizare a tesutului subcutanat – in exces, normal, in minus, uniform sau neuniform repartizat; - gradul si armonia dezvoltarii musculaturii – slab, normal, foarte bine dezvoltata, armonioas dezvoltata sau cu preponderenta pe anumite segmente corporale; - atitudinea corpului – corecta, cifotica, lordotica, scoliotica, cifolordotica, plana; - pozitia umerilor – corecta, ridicati (teposi), coborati, adusi inainte, asimetrici (unul mai jos sau mai sus,mai in fata sau mai in spate); - pozitia omoplatilor – departati de peretele toracic (dezlipiti sau decalati), denivelati, inegal departati de coloana vertebrala (orientarea se face dupa unghiul inferior);

- conformatia coloanei vertebrale – aspectul curburilor fiziologice, prezentarea curburilor patologice in plan frontal (scolioze) sau sagital (cifoze si lordoze) precizand localizarea si gradul acestora; - simetria toracelui – prezenta gilusurilor sau depresiunilor (gilusul scoliotic se accentueaza in flexia coloanei vertebrale); - triunghiurile taliei - (spatiile brahio-toracice) formate de fata laterala a trunchiului si fata interna a membrelor superioare. Acestea sunt egale cand arhitectonia toracelui si bazinului este corecta, devenind inegale in caz contrar; - conformatia abdomenului - suplu si elastic, bombat anterior si in partile laterale; - pozitia bazinului in plan sagital. In plan frontal crestele iliace trebuie sa fie la acelasi inaltime. In plan sagital bazinul trebuie sa fie inclinat in fata cu aproximativ 35 grade. Dimensiunile bazinului difera de la cele doua sexe: este mai mic la barbat si mai mare la femei (in special mai lat).

Diametrul transversal al bazinului la barbat este mai mic decat cel al umerilor, dand trunchiului un aspect de trunchi de con cu baza in sus, in timp ce la femei este mai mare sau egal cu cel al umerilor; - plicile subfesiere - sunt denivelate cand bazinul este inclinat in plan frontal: este mai jos cea din partea inspre care este mai coborat bazinul; - pozitia genunchilor - poate fi normala, in var, in valg sau recurbati; - conformatia gambei – normala, incurbata lateral cu convexitatea inafara (gamba in var), incurbate cu convexitatea anterior si cu marginea tibiala anterioara ascutita (tibie in iatagan, etc.); - pozitia picioarelor – poate fi normala, adusa (in var), abdusa (in valg)-situatie in care maleola interna este proiectata inauntru si axul calcaneului orientat in afara, echi (sprijinit numai pe varf); - bolta plantara – normala, diminuata (picior plat de gr. I, II, III) ori accentuata (picior scobit).

Prezenta tesutului adipos: A.normoponderal;B.supraponderal;C.obez.

BAZINUL

FEMEII BARBATI

ATITUDINEA CORPULUI

POZITIA GENUNCHILOR

POZITIA PICIORULUI

BOLTA PLANTARA:A.normala;B.scobita;C.plata.

Examenul dezvoltarii fizice efectuat prin somatoscopie aremarele neajuns ca este insuficient de precis, datele recoltate fiind influentate foarte mult de subiectivismul si exigenta examinatorului, aprecierea fiind facuta prin cuvinte si calificative. Somatoscopia poate fi totusi obiectivizata prin diferite mijloace ca: firul cu plumb, cadrul antropometric, examenul radiologic, aparate si metode pentru determinarea inclinarii bazinului.

* Examenul cu ajutorulu firului cu plumb. In mod normal, firul cu plumb atinge occipitalul (centrul protuberantei occipitale externe), varful apofizei vertebrei C7, dupa care coboara proiectandu-se pe linia apofizelor spinoase si cade la nivelul santului interfesier. Lordoza cervicala se gasete la o distanta de 2 cm fata de fir, iar cea lombara la 3 cm. Se inscrie cu un creion dermatograf proiectia apofizelor spinoase pe tegumente si se masoara eventuala ei deviere sagitala de la firul de plumb, ceea ce ne indica prezenta unei scolioze. Deviere firului de plumb fata de santul interfesier ne indica o scolioza (inclinare laterala a trunchiului ) neechilibrata.

* Cadrul antropometric – este o rama de lemn prevazuta cu fire verticale si orizontale din 5 in 5 sau din 10 in 10 m. Examenul somatoscopic cu ajutorul sau se face plasand obiectul in spatele acestui cadru si masurand diferitele puncte antropometrice si eventual fotografierea pacientului.

Aprecierea obiectiva a piciorului plat se face prin inscrierea plantogramei.

* Examenul radiologic – este o metoda obiectiva foarte fidela daca este execvutat cu oproiectie corecta a segmentelor respective: coloana vertebrala, bazin, picior, etc.

• Somatometria • este o metoda obiectiva de evaluare a dezvoltarii

fizice si a starii de nutritie, pe baza masuratorilor efectuate cu ajutorul unor repere si calcularii indicilor antopometrici sau antropomorfi specifici.

• Pe baza masuratorilor corporale se stabileste apoi tipul somatic, respectiv proportiile segmentelor corporale, definirea tipologica constitutionala fiind fundamentala atat in antropologice, cat si in activitatea de selectie sportiva.

• Reperele osoase(puncte antropometrice):• 1. Vertex(pct apical) - punctul cel mai inalt de pe

craniu,subiectul fiind in ortostatism cu capul mentinut in rectitudine;

• 2. Glabela -proeminenta plasat pe linia mediana a fetei situata intre arcadele sprancenoase .

• 3. Gonion- punctul situat in varful unghiului mandibulei.

• 4. Gnathion- punctul situat pe linia mediana a marginii inferioare a mandibulei .

• 6.Menton- punctul situat cel mai anterior pe corpul mandibulei

• 7. Punctul sternal superior sau suprasternal-este plasat pe linia mediana la nivelul incizurii jugulare mai exact pe marginea superioara a manubriului sternal.

• 8. Punctul sternal mijlociu (mezasternal)-tot pe linia mediana la jum dist dintre punctul sternal si cel xifoidian.

• 9. Punctul sternal inferior(xifoidian)tot pe linia mediana la nivelul apendicelui xifoid in zona in care se mai poate palpa.

• 10. Punctul epigastric- situat la intersectia dintre linia mediana si orizontala care trece pe la nivelul marginilor inferioare ale coastelor 10.

• 11. Omfalion-situat la mijlocul ombilicului.• 12. Punctul acromial coresp extremitatii celei mai

laterale a acromiului. • 13. Punctul radial-cel mai inalt punct de pe marginea

superioara a capului radial.• 14. Punctul stilion-cel mai distal punct plasat pe

apofiza stiloida radiala (ulnara).• 15. Dactilion-degetul mijlociu.• 16 . Puncte simfizare-pe linia median ape marginea

superioara a simfizei pubiene.• 17. Punctul gluteal-posterior la nivelul portiunii celei

mai proeminente a regiunii fesiere.

• 18. Punctul iliac anterior(iliospinal)-pe spina iliaca antero-superioara.

• 19. Punctul trohanterian.• 20. Punctul tibial inferior la nivelul maleolei tibiale

interne.

Dimensiuni LongitudinaleA. Inaltimea, talia sau statura • se masoara cu taliometrul, intre vertex si planul

plantelor. • Subiectul este in ortostatism, cu MI in extensie si

coloana vertebrala dreapta. Calcaiele, santul interfesier si coloana in dreptul omoplatilor ating tija taliometrului. Barbia este coborata spre piept astfel incat marginea superioara a conductului auditiv extern si unghiul extern al ochiului sa se gaseasca pe aceeasi linie.

StadiometruÎnălţimea se exprimă în m, cu 2 zecimale

Depinde de:Factori genetici (individuali şi etnici)SexVârstăFactori socio-economici

În România, înălţimea are drept limite:Superioară: 1,90 m F; 2 m BInferioară: 1,40 m F; 1,50 m B.

Studii populaţionale efectuate în diverse culturi au demonstrat că înălţimea mică se corelează robust cu:

• Mortalitatea crescută prin BPOC, AVC hemoragic, cancer gastric şi cancerele nelegate de fumat (sân, prostată, colon şi rect).

• Nivelele crescute ale colesterolului total şi TA sistolice.

• Mortalitatea cardio-vasculară crescută.• Mortalitatea crescută post by-pass coronarian

(coronare de calibru mai mic?)• Funcţia ventilatorie scăzută.

Reprezintă variaţiile mai mari de ± 20% faţă de limitele admise pentru o anumită populaţie şi sexul respectiv.DepăşireaLimitei superioare = gigantism (gr, gigas = uriaşii mitologici)Limitei inferioare = nanism (gr, nanos = pitic)

Modificări patologice ale înălţimii

Gigantismul are drept principală cauză hipersecreţia de STH (adenom hipofizar >90% din cazuri):

(a)gigantism hipofizar (dacă hipersecreţia apare înainte de închiderea cartilajelor de creştere)

(b) acromegalie (dacă hipersecreţia apare la adult).

Robert Wadlow (1918-1940) cel mai înalt om din lume (2,72 m, 220 kg) împreună cu tatăl său.

Leonid Ivanovici Stadnik (n.1971, Ucraina), medic veterinar,cel mai înalt bărbat în viaţă (2,53). Gigantismul a debutat la 14 ani.

Nanismul poate avea cauze multiple:1.Endocrine: hipofuncţia hipofizară, tiroidiană2.Anomalii cromozomiale: sindromul Down (trisomia 21), sindromul Turner (45,X0)3.Malformaţii osoase4.Nutriţionale şi metabolice: inaniţia, DZ al copilului (sindromul Mauriac).

Din punct de vedere clinic, nanismul poate fi divizat în:Nanism armonic, în care proporţia normală dintre segmentele corpului este conservată. Cea mai frecventă cauză = nanismul hipofizar Nanism disarmonic, în care există şi tulburări de proporţionalitate. Cele mai obişnuite cauze sunt nanismul tiroidian şi acondroplazia.

Etiologie: hipofuncţia hipofizară poate fi:Esenţială: aplazie hipofizară, sindrom de şea goalăSecundară: craniofaringiom, iradiere craniană, traumatisme cranio-

cerebrale, hipoxie cerebrală, boli infiltrative (TBC, sarcoidoza, histiocitoza X etc

Nanismul hipofizar

Clinic: tipic, după o perioadă de creştere normală, ritmul de dezvoltare încetineşte şi copilul devine prea scund pentru vârsta sa. Când deficitul de STH este complet, debutul bolii are loc sub 3 ani, când deficitul e parţial, debutul este mai tardiv, proporţional cu severitatea deficitului.La vârsta adultă, nanismul hipofizar se caracterizează, alături de statura scundă, prin:•Sistem osteo-articular gracil•Sistem muscular bine dezvoltat în raport cu talia•Tegumente subţiri, cu desen vascular evident•Facies infantil, cu frunte proeminentă şi dezvoltare deficitară a etajului mijlociu al feţei•Dezvoltare intelectuală normală•Infantilism sexual (uneori).

Etiologie: insuficienţă tiroidiană (mixedem) congenitală.Clinic: mixedemul congenital este dificil de recunoscut la naştere, dar se manifestă din prima lună de viaţă prin lentoarea mişcărilor, dificultate în supt, plâns rar, “fără convingere”.

Nanismul (cretinismul) tiroidian

Adultul cu nanism tiroidian prezintă:•Nanism dizarmonic, cu capul prea mare faţă de trunchi şi membre•Gâtul scurt şi gros•Torace globulos, frecvent cu cifoscolioză•Abdomen voluminos (de batracian), frecvent cu hernie ombilicală•Frecvent luxaţie congenitală de şold uni- sau bilaterală (luxaţia cretinoidă)•Membrele scurte, groase şi curbate.Diverse grade de retard mintal, asociat frecvent cu surdo-mutitate, bâlbâială etc

Nanism tiroidian

Acondroplazia

Etiologie: maladie genetică cu transmitere autozomal dominantă, adesea chiar o mutaţie genetică spontană, care se exprimă fenotipic prin compromiterea osteogenezei endocondrale.

Clinic: adultul cu acondroplazie prezintă:Nanism dizarmonic cu capul mare, trunchiul normal, hiperlordoză lombară şi membrele scurte şi deformateIntelect şi sexualitate normale.

Acondroplazie

Sdr Down• Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecţiune cromozomială cauzată de

prezenţa unui cromozom 21 suplimentar.• talia şi greutatea sub limita normală, hipotoniemusculară,

hiperextensibilitate articulară şi reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab.

• craniul mic şi rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat şi fontanele largi • profilul facial este plat datorită hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar fruntea

este bombată. • cataracta congenitala şi a altor anomalii oculare (strabismconvergent, blefarite,

nistagmus, opacifierea cristalinului) (2). • hipoacuzia şi surditatea • protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de şanţuri • malformaţii congenitale cardiovasculare. • retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de inteligenţă

poate să scadă după primii ani de viaţă.

Sdr Turner

• Sindromul Turner este o anomalie genetică, ce afectează numai populaţia feminină şi este caracterizată prin statura mică şi lipsa dezvoltării caracterelor sexuale la pubertate (fetele au ovare care nu funcţionează, ceea ce are ca efect instalarea sterilităţii).Boala este determinată de lipsa unui cromozom X. Monosomia X mai poartă numele de sindrom Bonnevie-Ullrich sau disgenezie gonadală.

B. Bustul se masoara tot cu taliometrul, intre vertex si linia biischiatica.

Subiectul este asezat pe scaunul taliometrului, cu coloana dreapta. Lungimea bustului este reprezentata de diferenta dinte cifra citita pe taliometru si inaltimea scaunului. Valorile medii ale bustului reprezinta aproximativ 52% din talie si 54% pentru femei.

C. Lungimea MS se masoara cu banda metrica intre punctul acromial si dactilion, cu palma orientata ventral : 77 cm barbat, 71 cm femei .

D. Lungimea bratului se masoara cu banda metrica intre punctele acromial si radial.

E. Lungimea antebratului se masoara cu banda metrica intre mijlocul pliului distal al incheieturii mainii si dactilion.

F. Lungimea MI se masoara cu banda metrica intre spina iliaca antero-superioara si marginea inferioara a maleolei interne. 83 cm barbati, 80 cm femei.

G. Lungimea coapsei se masoara cu banda metrica intre trohanterion si punctul lateral.

H. Lungimea gambei se masoara cu banda metrica intre punctul tibial lateral si sfirion fibular.

I. Lungimea piciorului se masoara cu banda metrica in ortostatism, intre punctele pterion si acropodion.

Dimensiuni transversale A. Anvergura se masoara cu o tija gradata rigida, intre cele

doua puncte dactilion, cu m.s.in pozitie orizontala si cu articulatiile in extensie perfecta, spatele lipit de perete. 3-4 cm mai mica ca talia ptr barbati, egala cu talia ptr femei.

B. Diametrul biacromial se masoara cu compasul antropometric, intre punctele acromiale. Subiectul este in pozitie stand, cu m.s pe langa trunchi : 41 cm B, 37 cm F.

C. Diametrul toracic transvers se masoara cu compasul antopometric, fixat pe locul de intalnire al liniilor medio-axilare cu linia imaginara care uneste varfurile omoplatiilor. Masurarea se face in repas respirator, in inspir profund si in expir fortat.

Masuratorile se fac una dupa alta, fara a ridica bratele

compasului de pe locurile fixate. Diferentele dintre inspir si expirul fortat s.n amplitudine toracica. 23-28 cm.

D. Diametrul bitrohanterial se masoara cu compasul antopometric, plasand bratele compasului la nivelul celor doua puncte trohanteriene. Subiectul este in ortostatism, cu calcaiele apropiate (37-38 cm pentru ambele sexe).

Dimensiuni sagitaleA. Perimetrul toracic se masoara cu banda metrica,

plasata posterior la nivelul omoplatilor si anterior la baza apendicelui xifoid la barbati si la nivelul coastei a 4 la femei. Masurarea se face in repas respirator, in inspir profund si in expir fortat. (83 cm cu ampliatie de 5-7 cm).

B. Perimetrul abdominal se masoara cu banda metrica, fixata la jumatatea distantei dintre rebordul costal si crestele iliace, la nivelul punctelor iliace superioare. Masurarea se face atat cu abdomeul supt, cat si cu abdomeul destins, relaxat.

C.Perimetrul bratului se masoara la jumatatea distantei dintre punctele acromial si radial, cu m.s relaxat pe langa trunchi. Masurarea se face atat in contractie, cat si in stare de relaxare. 32 cm B, 27 cm F.

D. Perimetrul antebratului se masoara cu banda metrica plasata tot la nivelul zonei mai proeminente cu relief muscular in timpul contractiei – fara sa depaseasca 6 cm de la punctul radial-. Masurarea se face atat in contractie, cat si in stare de relaxare. In contractie subiectul strange pumnul, in timp ce in relaxare antebratul este lasat liber.

E. Perimetrul coapsei se masoara cu banda metrica fixata in zona cu relieful muscular cel mai proeminent in timpul contractiei sau la nivelul pliului subfesier. Subiectul este in ortostatism cu m.i usor departate si greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare. (valori intre 51-55).

Greutatea corporala

• Greutatea este, cu mici excepţii (ex: edemele), un indicator al stării de nutriţie a individului. De aceea în multe culturi tradiţionale există falsa credinţa că greutatea corporală este expresia cea mai evidentă a stării de sănătate şi factorul predictiv cel mai bun al longevităţii (gras, sănătos şi frumos).

Măsurarea greutăţii

Se face cu ajutorul cântarului, dimineaţa, înainte de micul dejun, după ce pacientul a urinat şi defecat. Pacientul trebuie să fie cât mai sumar îmbrăcat (mereu la fel) şi fără încălţăminte.

Exprimarea se face în kg, cu o singură zecimală.

Greutatea poate fi exprimată ca:• Indice al masei corporale (body mass index,

BMI) sau indicele Quételet: BMI = G (kg) / β (m)• Greutate absolută rezultată prin cântărire şi

exprimată în kg.• Greutate relativă: G % = (G reală (kg) / G ideală (kg)) X 100

Greutatea ideală este la fel de greu de definit ca şi de menţinut şi este un concept de lucru extrem de controversat, care furnizează mai multe întrebări decât răspunsuri.

Greutatea ideală = greutatea corporală asociată cu mortalitatea precoce cea mai scăzută.

Corelaţia dintre BMI şi mortalitatea generală

BMI ideal (sănătos, healthy) = 19-25

Greutatea creşte cu vârsta la majoritatea indivizilor, astfel încât > 35 ani intervalul BMI considerat normal = 21-27.

>74 ani BMI nu se mai corelează cu mortalitatea generală.

Modificările patologice ale greutăţii corporale

Se definesc în funcţie de BMI: Subponderalitatea:Gradul 1: BMI = 17-18,4Gradul 2: BMI = 16-16,9Gradul 3: BMI = 13-15,9Gradul 4: BMI = 10-12,9Gradul 5: BMI < 10 Supraponderalitatea: BMI = 25-29,9 ObezitateaGradul 1: BMI = 30-34,9Gradul 2: BMI = 35-39,9Gradul 3 (obezitatea morbidă): BMI ≥ 40.

Scăderea ponderală involuntară (SPIV) - de cel puţin 5% din greutatea corporală obişnuită într-o lună sau de cel puţin 10% în 6 luni. The big 3:

Cancerul (35% din cazuri), 50% cu localizare digestivă şi 50% extra-digestivă.

Bolile psihice (20% din cazuri) endogene (depresia, demenţele) sau exogene (addicţia de nicotină, cocaină, opiacee)

Boli gastro-intestinale non-maligne (10% din cazuri) hepatopatiile cronice, pancreatita cronică, ulcerul peptic.

Caşexia (gr, Kakos = rău, exis = stare, condiţie) = pierderea excesivă în greutate, mai ales prin pierderea masei musculare scheletice, în contextul unui reacţii inflamatorii cronice.

Caşexia ≠ inaniţie (care desemnează pierderea în greutate prin deprivare calorică).

• Cancere cu diverse localizări, SIDA, Poliartrita reumatoidă, Insuficienţa cardiacă congestivă, BPOC

Caşexie în SIDA

OBEZITATEA

Epidemiologie: pandemie (globezitate)!RO: în funcţie de regiune, 25-35% din populaţie este

obeză (locul 3 în EU).

Frecvenţa obezităţii este mai mare la sexul feminin, mai ales in fazele importante ale vieţii sexuale (pubertate, sarcină, menopauză), adică in situaţiile in care se produc modificări neuro-endocrine, psihice, sociale si alimentare.

Etiologie: instalarea obezităţii presupune conlucrarea a 3 categorii de factori:

GeneticiDe mediuPsihologici.

Dispunerea ţesutului adipos:1.Predominent la nivelul trunchiului şi abdomenului

(obezitate de tip android, tip Falstaff, în măr) – creşte riscul:

• cardio-vascular,• diabet zaharat (DZ), • sindrom de apnee de somn (SAS), • litiază biliară, gută,• mortalitatea generală. Se defineşte ca perimetru abdominal la nivelul ombilicului

>94 cm B şi >80 cm F. 2.Predominent la nivelul bazinului şi coapselor (obezitate de

tip ginoid, în pară) –• creşte riscul de varice,• boală artrozică

Cele 2 tipuri de obezitate

Risc major: obezitatea abdominală!

Obezitatea abdominală presupune creşterea rezistenţei la insulină a ţesuturilor periferice, element cheie în creşterea riscului de:Diabet zaharatAteroscleroză (HTA, boală coronariană, AVC)Mortalitate generală.

Obezitate = reducerea expectativei de viaţă cu cca 10 ani!

Asocierea: obezitate în măr + DZ + HTA + dislipidemie = sindromul metabolic (cvartetul morţii, Kaplan), având ca element etiopatogenic comun creşterea rezistenţei tisulare la insulină. Sindromul metabolic presupune o creştere a riscului de deces de cauză cardio-vasculară de peste 2 ori, la ambele sexe.

ProporţionalitateaProporţionalitatea = raportul dintre segmentele corporale, unul faţă de celelalte şi fiecare faţă de întreg.

Proporţiile normale ale corpului uman:Înălţimea = lungimea capului X 7,5Lungimea segmentului superior al corpului (de la vertex la simfiza pubiană) = cea a segmentului inferior al corpului (de la simfiza pubiană la călcâie)Lungimea ambelor braţe întinse = înălţimea Distanţa de la vertex la arcadele orbitare = distanţa de la arcadele orbitare la mentonDistanţa dintre ochi = lungimea ochiului.

Proporţiile normale ale corpului omenesc

La copil lungimea jumătăţii superioare a corpului este mai mare decât cea a segmentului inferior (proporţionalitate infantilă, infantilism).

Modificările proporţionalităţii

Constituţia infantilă:-acondroplazia-cretinismul tiroidianConstituţia anti-infantilă (eunucoidă):-sindrom Marfan-homocistinuria-sindrom Klinefelter (sindrom XXY)-sindrom adipozo-genital Frochlih

SDR MARFAN• Sindromul Marfan este o boala ereditara a tesutului

conjunctiv, datorata mutatiei genei care codifica fibrilina, componenta a matricei extracelulare. Se transmite dupa modelul autozomal dominant.

• Arahnodactilie• talie inalta, • palat ogival, • laxitate articulara si tegumentara,• luxatia cristalinului, • Suflu diastolic la auscultatia inimii datorat insuficientei

aortice, • depresiunea sternului. • Disectia aortei ascendente si a crosei aortice;

sindrom Klinefelter (sindrom XXY)

Sindrom adipozo-genital Frochlih

Somatotipul

Somatotipul = constituţia morfologică a individului.

Conceptul de somatotip a fost creat pornind de la axioma că fiecare tip constituţional ar avea şi caracteristici funcţionale specifice, care ar constitui predispoziţii pentru anumite boli şi pentru un anume fel de evoluţie e acestora.

Există numeroase tipologii, dar valoarea lor clinică s-a dovedit minimă.

De uz clinic curent este clasificarea care recunoaşte 3 somatotipuri (simplificarea clasificării Mills, 1917):

1. Normostenic2. Astenic3. Hiperstenic

Somatotipul stenic, astenic şi hiperstenic

1.Somatotipul normostenic = constituţie echilibrată, proporţionată. Anatomic: stomacul este situat în partea stângă a epigastrului, colecistul în mijlocul hipocondrului drept, iar colonul înrămează cavit.abdominală

2.Somatotipul astenic = individ slab şi longilin, cu cap alungit, profil ascuţit, gât lung şi subţire, umeri înguşti, omoplaţi proeminenţi (scapulae aletae), torace lung şi turtit antero-posterior, bazin îngust, membre lungi şi subţiri. Ţesutul adipos subcutanat e slab reprezentat, iar muşchii subţiri şi slab dezvoltaţi.

Anatomic: inima este aproape verticală pe linia mediană, diafragmul este mai coborât, stomacul şi colecistul jos situate, mai aproape de linia mediană, iar colonul scurt.

Predispoziţii posibile: vagotonie (bradicardie, hipotensiune, hipoglicemie, leucopenie cu limfocitoză, hipersecreţie gastrică acidă), hipofuncţie hipofizară şi cortico-suprarenaliană, psihoze de tip schizoid.

• 3.Somatotipul hiperstenic = indivizi de statură mijlocie sau mică, dar robuşti, viguroşi, cu cap mare şi rotund, gât scurt, umeri largi şi drepţi, torace scurt şi bombat, abdomenul şi bazinul voluminoase, iar membrele scurte şi musculoase.

Anatomic: inima este orizontalizată prin ridicarea diafragmului, stomacul şi colecistul mai lateral, colonul lung.

Predispoziţii posibile: obezitate, hipertonie simpatică (tahicardie, hipertensiune, hiperglicemie, leucocitoză), hiperlipemie, hiperuricemie, litiază biliară, psihoze de tip maniaco-depresiv.