Psihologie socialăAtitudinile sociale.Stereotipuri și

prejudecăți

Definirea şi caracterizarea atitudinilor sociale

• Atitudinea a fost definită în modalităţi variate: • Ca postură corporală (stă cu capul sus)• Ca fapt de exprimare a unei opinii (declară că nu

este de acord cu migraţia deputaţilor de la un partid la altul)

• Ca modalitate voluntară de exercitare a unui rol într-o situaţie profesională (ex. Tolerant, responsabil)

• Ca formă de manifestare a unei trăsături de personalitate

• Ca predispoziţie de a judeca, de a aprecia un obiect

Atitudinile sociale

• Campbell, 1963 - un sistem durabil de răspunsuri consistente, favorabile sau nefavorabile, la anumiţi stimuli sociali, fiind rezultate din predispoziţia de aprecia stimulii/ obiectele vizate

• Predispoziţia NU poate fi observată, ea trebuie inferată din reacţiile/ răspunsurile faţă de obiectul atitudinal.

• Aceste răspunsuri nu sunt întotdeauna exprimate în comportamente, comportamentul fiind influenţat de mai mulţi factori ele fiind dependente de context, de grupurile cărora le aparţine individul, dar păstrează o relativă stabilitate care permite predicţia comportamentelor, în anumite limite de corectitudine.

Atitudinile entice/ rasiale

Atitudinile politice

Atitudinile faţă de diverse

grupuri profesionale sau grupuri

defavorizate

Atitudini faţă de liderii unor

grupuri

Atitudinile exemplificate în caseta de mai sus sunt sociale pentru că se raportează la obiecte prin valoarea şi semnificaţia lor socială şi nu în mod obiectiv, ceea ce le face să difere de la un grup la altul: astfel un individ poate fi atras de un partid politic, altul îl

poate denigra.

Atitudinile sociale

• Atitudinile au componente cognitive, afective şi, uneori, o componentă comportamentală.

• Smith, Bruner, Withe, 1959 - atitudinile îndeplinesc funcţii variate care privesc evaluarea obiectelor, persoanelor sau grupurilor, evenimentelor, adaptarea socială a individului, exteriorizarea trăirilor psihice

• Katz, 1960 - atitudinile servesc exprimării valorilor individului şi grupului, sistematizării stimulilor din mediu, chiar apărării Eului sau protejării imaginii de sine, prin promovarea comportamentelor gratificante social.

Stereotipurile ca scheme sociale

• Termenul “stereotip “ (din gr. stereos- rigid şi tupos- urmă) a fost utilizat iniţial pentru a numi formele metalice care servesc la imprimarea clişeelor tipografice.

• În sensul utilizat în psihologia socială, termenul stereotip apare la Walter Lippman (1922), în lucrarea Public Opinion, unde este definit ca “imagine ce se află în mintea” oamenilor şi care îi ghidează, asemenea unei hărţi.

Definirea stereotipurilor

• Stereotipurile sunt elementele unei scheme sociale (în psihologia socială cognitivistă) sau ale unei atitudini (în psihologia tradiţională).

• Ele sunt părţi ale cogniţiei sociale, prin care fiecare individ experimentează şi învaţă şi care îi permite să ajungă mai rapid la judecăţi despre oameni, evenimente şi lucruri.

• Yzerbit şi Schadron, 1997, p. 98 - ansamblu de convingeri împărtăşite privind caracteristicile personale, trăsăturile de personalitate şi de comportament, specifice unui grup de persoane .

Componentele stereotipurilor

• Allport (1954) distingea trei componente ale atitudinii:

COGNITIV • Set de credinţe cu privire la obiectul vizat

AFECTIV• Trăirile şi emoţiile legate de

persoana sau obiectul sau persoana dată

CONATIV• Intenţiile pentru o comportare

particulară fată de persoană sau un obiect.

Caracteristicile stereotipurilor

• Oamenii sunt dispuşi să descrie imediat vaste grupuri umane în termenii unor atribute comune, brute

• Stereotipurile NU sunt în mod necesar imprecise sau eronate

• Ele servesc la formarea unui simţ al relaţiilor intergrupale particulare

• Stereotipurile sunt achiziţionate la o vârstă fragedă, adeseori înainte ca individul să aibă vreo cunoştinţă despre grupurile care sunt stereotipizate

Caracteristicile stereotipurilor

• Stereotipurile se modifică în timp

• Modificarea stereotipurilor are loc, în general, ca răspuns la schimbările sociale, politice sau economice mai ample

• Stereotipurile devin mai pronunţate, mai ostile când între grupuri apar tensiuni sociale şi conflicte dar și atunci când ele sunt dificil de modificat

Caracteristicile stereotipurilor

• Sunt complementare

• T. Malim, 2003 - percepem stereotipurile ca fiind preponderent negative ca rezultat al pregnanţei relaţiilor conflictuale, care conduc la un stereotip universal: al relaţiilor intergrupale ca relaţii conflictuale

• Majoritatea cercetătorilor consideră că stereotipul, privit ca expresie a personalităţii colective, este transmis individului de către mediul social prin intermediul educaţiei (formale şi non-formale), al mass-media, al cărţilor.

Tipuri de stereotipuri

Sexism Rasism Ageism

1. Sesixmul

• Termenul sexism se referă la comportamentul — influenţat de prejudecată — faţă de sexul individului, de cele mai multe ori la prejudecăţi ale bărbaţilor faţă de femei.

• Broverman et al.,1972), Spence et al., 1974 - bărbaţii sunt mai competenţi şi mai independenţi, în timp ce femeile sunt mai calde şi mai expresive

• Deaux (1985) a adus dovezi transculturale că stereotipurile sociale ale bărbaţilor şi femeilor se regăsesc la majoritatea oamenilor din Europa, America de Nord şi Sud, zone ale Orientului Mijlociu şi Australia

Tipuri de sexism

Face - ismul

Sexismul la nivel

lingvistic

Atribuirea succesulu

i și a eșecului

a) Face – ismul Proeminenţă relativă a feţei într-o fotografie, desen

sau alte reprezentări ale unei persoane

• Archer et al. (1983) au observat că în prezentarea bărbaţilor, prim-cadrul este centrat pe fizionomie, iar când sunt prezentate femeile, primcadrul se centrează pe corp(sunt considerate în special ca fiind obiecte decorative sau sexuale).

• Prin urmare există diferenţe de gen între modul de tratare a bărbaţilor şi femeilor.

• Faţa este considerată un stimul care declanşează percepţii, atribuiri, judecăţi de valoare.

b) Sexismul la nivel lingvistic

• Ng (1990) la nivelul limbajului: când se fac referiri generale despre oameni, există tendinţa de utilizare a pronumelor masculine, exprimarea pluralului pentru un grup în care există b ărbaţi şi femei foloseşte forma de masculin.

• T. Malim (2003) - “…limbajul sexist este foarte încetăţenit, ca şi cum umanitatea ar fi esenţialmente masculină, iar a fi femeie este întrucâtva o anomalie ” susţine

• Modul în care se foloseşte limbajul este important, deoarece este vorba de limbajul prin care este reprezentată lumea, iar limbajul influenţat de prejudecată reflectă gândirea dominată de prejudecăţi

c) Atribuirea succesului și a eșecului

• Deaux şi Emswiller, 1974• Pentru sarcinile care în mod tradiţional ar putea fi

considerate ca masculine, succesul era atribuit în cea mai mare măsură abilităţii sau efortului bărbaţilor.

• În aceleaşi sarcini, pentru femei, succesul este atribuit norocului sau faptului că sarcina era „uşoară”.

• În cazul sarcinilor apreciate ca tipic feminine, nu are loc această diferenţă de atribuire.

Care este cauza acestei stări de lucruri? Două explicaţii au fost construite: teoria kernel of

truth (sâmburele de adevăr) şi teoria identităţii sociale

Teoria „sâmburele de adevăr”

• McCauley şi Stitt, 1978 - susţine că există o doză de adevăr în sexism: bărbaţii şi femeile posedă într-adevăr personalităţi diferite.

• Anumite ocupaţii pentru care femeile au fost considerate ca fiind mai potrivite — secretariat, asistenţă medicală şi altele — au fost denumite „munci de femei”.

• Ele sunt ocupaţii mai puţin valorizate decât ocupaţiile deţinute de mai mulţi bărbaţi , care sunt marinari, medici, macaragii, ingineri, muzicieni.

Care este cauza acestei stări de lucruri? Două explicaţii au fost construite: teoria kernel of

truth (sâmburele de adevăr) şi teoria identităţii sociale

Teoria identităţii sociale

• Arată că indivizii sunt percepuţi de alţii şi de ei înşişi într-un mod care le selectează rolurile şi comportamentul adecvat asociat acelor roluri.

• Un studiu realizat de Lloyd şi Duveen (1992) asupra modalităţilor de categorizare a rolului de gen în şcoli a identificat la elevi reprezentări ale rolurilor pentru băieţi şi ale rolurilor pentru fete.

• Un comportament puternic, asertiv aparţine băieţilor, iar comportamentul submisiv aparţine fetelor.

Care este cauza acestei stări de lucruri? Două explicaţii au fost construite: teoria kernel of

truth (sâmburele de adevăr) şi teoria identităţii sociale

Teoria identităţii sociale

• Aceste scheme se construiesc din prima copilărie, începând cu tipurile de jucării care se oferă fetelor şi băieţilor, aşteptările părinţilor şi recompensele acordate.

• Grupurile de copii tind să fie de un sex sau altul, • Jucării şi jocuri ale băieţilor şi jucării şi jocuri ale

fetelor (jucării genizate)• Scheme ale „comportamentului de băiat” şi ale

„comportamentului de fată”.

2. Rasismul

• Rasismul este o atitudine fundamentată cognitiv pe credinţa că rasele sunt inegale, că diferenţele sociale şi culturale dintre rase, etnii se explică prin diferenţe biologice şi ereditare, iar pe baza acestor diferenţe, rasele şi popoarele pot fi ierarhizate de la superior la inferior.

• G. Ferreol, 1995, 1998 - astfel de credinţe au fost la baza legitimităţii tendinţelor hegemonice ale rasei superioare şi ale dorinţei de păstrare a idealului de puritate .

Rasismul

• Indivizii care au atitudini stabile, bazate pe teama rasială şi pe stereotipuri, învăţă foarte devreme să-şi exprime aceste atitudini în modalităţi mai acceptabile din punct de vedere social.

• În ţările occidentale, legile decretate împotriva discriminării au redus formele mai stridente ale rasismului, dar formele subtile de rasism s-au menţinut şi sunt dificil de eradicat.

• Pettigrew (1987) a examinat o modalitate foarte răspândită în care persistă rasismul la cei care au făcut eforturi conştiente de a rezista acestuia.

Rasismul

• Atitudinile rasiale simbolice sunt mai dificil de măsurat decât rasismul ostentativ.

• Tehnicile utilizate pentru cunoaşterea rasismului simbolic sunt tehnici nonintrusive, implicite:

• Amorsajul• Măsurarea timpului de reacţie• Modelul categoriilor lingvistice

Se constată existenţa a două tipuri de rasism

Rasismul dominativ

• Devalorizare explicită• Diminuarea drepturilor• Excludere a unei rase din aria

puterii etc.

Rasismul simbolic modern

• Este subtil, neexprimat explicit, ascuns.

• Este văzut ca un comportament regresiv

3. Ageismul

• Ageismul – ca prejudecată faţă de persoanele în vârstă – debutează din ce în ce mai devreme, în competiţia pentru ocuparea locurilor de muncă, a avea peste 40 de ani înseamnând a fi prea bătrân pentru anumite posturi.

• Brewer et al., 1981 - înlocuirea familiei extinse cu familia nucleară a condus la valorizarea tinerilor şi la devalorizarea celor bătrâni, la considerarea lor ca membri relativ fără valoare şi putere în comunitate.

• Acest fapt a condus la înmulţirea stereotipurilor nefavorabile asociate cu persoanele în vârstă.