1

CURS XII – 1 – GRĂDINI CELEBRE ALE BUCUREȘTIULUI

PARCUL CIȘMIGIU

In anul 1779, pe locul actualului parc Cișmigiu era un mare teren mlăștinos

mărginit de loturi de case cu grădini de legume în spate. Terenul era străbătut de un

mic afluent al Dâmboviței care strângea izvoarele sub dealul dinspre actualelor străzi

Știrbei Vodă și Berzei. Incă de pe vremea domnitorului Alexandru Ipsilanti, zona avea

un caracter public

PLANUL INIȚIAL AL GRĂDINII – arh. Meyer

PLANUL ACTUAL AL PARCULUI – arh. Rebhun

2

Acesta a dat ordin să se realizeze două cișmele în București, una dintre acestea

fiind în strada Știrbei. In spatele acesteia s-a ridicat casa Dumitru Suiulgi – Bașa, șeful

lucrărilor, având titlu de Marele Cișmigiu, adică mai marele peste cișmele, vorbă

turcească. De aici a venit și numele grădinii, Cișmigiu. In mijlocul orașului era astfel o

baltă mocirloasă cu izvoare subterane care nu secau niciodată, ce servea ca adăpost

pentru rațele sălbatice. Aici creștea păpuriș și era întotdeauna un focar de infecție.

In 1830, generalul rus Pavel Kiseleff (1788 - 1872), a dat ordin să fie secată balta

și terenul să fie transformat într-o frumoasă grădină publică. Asanarea terenului s-a

realizat prin ridicarea întregului teren cu 1 – 1,5 m, a fost regularizat cursul

Dâmboviței, au fost bătuți piloni, etc.

Pentru că în epocă pentru realizarea unei asemenea grădini nu existau

specialiști în domeniu s-a intervenit la Viena pentru o recomandare. In decembrie

1843, a sosit în țară arhitectul peisagist Karl Wilhelm Mayer (directorul Gradinilor

Imperiale din Viena) și grădinarul Franz Horer. Planurile parcului realizate de acesta

nu mai există ci doar partea scrisă (memoriul) care însă este extrem de detaliată.

Parcul trebuia să satisfacă atât nevoile de ordine și liniște ale persoanelor în

vârstă cât și cele de amuzament și distracție ale tinerilor. In același timp acest parc

trebuia să fie practicabil atât vara cât și iarna și asta se putea realiza numai dacă aleile

erau toate pietruite și acest lucru s-a și întâmplat.

Funcțiunile existente în parc la acea dată erau nenumărate: alei de promenadă

(bucureștenii doreau să se plimbe și să se cunoască – modalitate de socializare

specifică în epocă), pe lac erau numeroase gondole (bărci), pe mal – numeroase

chioșcuri cu muzică și dulciuri și un restaurant pe insulă, aflat în zona debarcaderului

realizat în 1890 după planurile arhitectului Ion Mincu, în stil românesc, dispărut astăzi

datorită bombardantelor. In același timp – tot datorită lui Mayer – era asigurată o

bună legătură a parcului cu principalele artere învecinate.

Tot pentru a crea o imagine unitară parcului, tot Mayer a propus ca terenul

neutilizat care borda parcul să fie împărțit în loturi și să fie construite vile luxoase pe

acestea pentru a se crea o imagune cât mai unitară. Toată vegetația prevăzută de

acesta era autohtonă pentru a se adapta cât mai bine zonei. Speciile decorative

deosebite au fost aduse de la Viena. Au fost realizate grote artificiale, covoare florale,

poduri iar mobilierul din parc era și acesta deosebit, scaune individuale în loc de bănci. .

Mayer a crezut că a venit pentru puțin timp în București, doar pentru realizarea

acestei grădini dar se pare că destinul lui a fost altul. Fermecat de București (este o

3

VEDEREA PELUZEI CENTRALE

PLANUL DE PLANTARE AL PELUZEI

cu aliniamente de Tei tunsi pe margine

4

perioadă foarte înfloritoare a orașului, în care acesta s-a dezvoltat mult), de societatea

românească care l-a primit cu o deosebită căldură, precum și din pricina noilor

contracte pe care domnitorul i le oferea și-a tot amânat plecarea. Era adesea văzut în

compania logofătului Șuțu, a prințului Ghica precum și a altor personaje din lumea

bună bucureșteană.

In 1852, moartea surorii sale de numai 17 ani îi provoacă o mare durere. După

numai două săptamâni, la 38 de ani, moare și el. A fost îngropat în cimitirul Bisericii

Evanghelice, apoi osemintele acestuia au fost mutate în aproprierea Bisericii

Mavrogheni, lângă Cișmigiu.

Parcul Cișmigiu a fost realizat treptat. Suprafața a fost mărită prin cumpărarea

unei parcele din grădina familiei Crețulescu. Au fost aduse lebede, pești exotici și

pelicani. In 1852 s-a realizat împrejmuirea întregului parc iar în 1854 a fost

inaugurarea oficială a grădinii.

Trăsăturile esențiale ale peisajului grădinii imprimate de Mayer se mai

păstrează și astăzi.

In timp au mai fost adăugate și alte specii vegetale, devenind o grădină

emblematică a orașului pe lângă statutul de cea mai veche grădină publică.

Rebhun este un alt arhitect care a adus îmbunătățiri majore grădinii în stil

peisager creată de Mayer. Fără a distruge ceea ce a creat predecesorul său, acesta a

transformat parcul într-un stil mixt (combinare a celui peisager – specific grădinilor

engleze cu cel clasic al grădinilor franceze) mult mai potrivit unui parc urban, specific

unei capitale.

Dintre realizările lui Rebhun sunt de remarcat: crearea parterelor flancate de

tei cu coroane tunse geometric, devenită axă coordonatoare, realizarea „rondului

roman” – în care sunt sunt busturile cioplite în piatră pe socluri înalte, reprezentând

chipurile marilor oameni de cultură ai României: M. Eminescu, A. Odobescu, T.

Maiorescu, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Șt. O. Iosf, I. Creangă, Al. Vlahuță, D. Zamfirescu,

B.P. Hașdeu, N. Bălcescu, V. Alecsandri - și a grădinii de trandafiri realizată pe locul

fostelor barăci muncitorești, în aproprierea Conservatorului din București (strada

Știrbei Vodă). Amenajarea este realizată într-un stil clasic, arhitectural cu elemente

vegetale de buxus și tisă tunse geometric.

In aproprierea rondului roman se află și un loc destinat jocurilor statice (măsuțe

pentru șah, table și remi) pentru persoanele în vârstă.

5

La sfârșitul sec. al XIX-lea a fost montat în Cișmigiu – vis a vis de Primărie unul

dintre primele chioșcuri de ziare din capitală – în partea dreaptă a intrării.

In parc se găsesc și alte numeroase statui. Ruinele existente în parc au avut ca

scop adăpostirea unei mici grădini zoologice și au fost create pentru a fi capete de

perspectivă la parterele bordate de teii tunși.

PLAN DE PLANTARE SI VEDERE A RONDULUI ROMAN

6

PERSPECTIVA BULINGRIN SPRE PRIMARIA CAPITALEI

IMAGINI DE EPOCA ALE LACULUI

IMAGINI ACTUALE ALE LACULUI, VARA SI IARNA

7

UNUL DINTRE CELE DOUĂ PODURI

RUINELE

PALATUL CREȚULESCU, ACTUALUL SEDIU UNESCO

O altă atracție a parcului o reprezintă Izvorul lui Eminescu, amenajat în stil

romantic în acord cu opera marelui poet. Este amplasat tot în zona străzii Știrbei și

este locul în care și astăzi vin oamenii să bea apă.

Locurile de joacă pentru copii s-au îmbogățit și reabilitat după 1989.

Palatul Crețulescu realizat în stil ecletic, astăzi sediul UNESCO, este una dintre

vecinătățile valoroase ale parcului și care beneficiază de ambianța grădinii. Alte

repere interesate mai sunt: Primăria capitalei, liceul Lazăr, Conservatorul

Bucureștean, Sala Palatului precum și arterele pe care acestea sunt amplasate.

Restaurantul a fost construit din nou, tot pe malul lacului dar într-o altă locație

Imbogățirea măiestrită a tuturor elementelor compoziționale fac și astăzi din

grădina Cișmigiu una dintre cele mai frumoase și valoroase locuri de plimbare și

odihnă ale capitalei.

8

PARCUL KISSELEF

Parcul Kiseleff a fost la începutul secolului XIX o frumoasă pădure ce a fost

transformată în parc, odata cu extinderea orașului.

PLANUL PARCULUI REALIZAT DE CĂTRE ARH. MAYER, 1860

PLANUL PARCULUI REALIZAT DE CĂTRE ARH. REDONT

9

Odată cu transformarea orașului Ploiești în capitala județului Prahova s-au

intensificat demersurile pentru realizarea unui traseu cât mai direct și mai “bine

nivelat și bătătorit”1 spre Târgoviște.

La începutul sec al XIX-lea, șoseaua avea o simplă plantație de aliniament care

ducea către pădurea Băneasa și traversa grădina denumită Cișmeaua lui Mavrogheni.

In 1832 au început pe cheltuiala statului, lucrările de asfaltare și plantare sub atenta

urmărire a generalului Kiseleff. In 1833 a fost dată în folosință “aleea cea mare din

capul șoșelei podului Mogoșoaiei până în Băneasa”. Pentru că fondurile erau

întotdeauna insuficiente, abia în anul 1843 s-a hotărât înființarea cât mai grabnică a

unei grădini, cumpărându-se terenurile necesare de la proprietarii lor.

Pentru realizarea acestei grădini, domnitorul l-a desemnat pe același arhitect

Mayer și pe grădinarul Franz Horer. Planul parcului a fost gândit începând cu 1832,

odată cu construcția șoselei Kiseleff. In planul realizat de Mayer se putea observa un

frumos traseu peisager al aleilor și efecte deosebite realizate prin dispunerea

vegetației. Relieful inexpresiv al terenului a fost îmbogățit cu numeroase elemente

artificiale: movile, stâncării, un lac, fântăni.

Inaugurarea parcului va avea loc în 23 Septembrie 1847 cu mare fast. Alte

lucrări realizate de același arhitect la noi în țară au mai fost : grădini realizate pe fosta

proprietate Oteteleșanu de la Măgurele, grădina de la Maia a lui Barbu Catargiu de la

filipeștii de pădure și cea mai importantă lucrare a sa, Cișmigiul. Atât Cișmigiul cât și

Kiseleff-ul au fost realizate sub supravegherea domnitorului G. Bibescu.

Parcul în suprafață de 31,690 de metri patrati, cu peste 2000 de tei plantati,

flori, pavilioane și chioșcuri ce au atras locuitorii în acest parc, transformandu-l într-

unul dintre principalele locuri de promenadă (reputație ce i-a rămas până după al

doilea razboi mondial).

Parcul a fost transformat de arhitectul Redont (o parte din proiectul lui Mayer

a rămas - în zona lacului) datorită extinderii orașului și a construcției din jurul parcului

într-un cartier de vile de lux.

Parcul este traversat de șoseaua ce îi poartă numele generalului rus Pavel

Kiseleff (1788 - 1872) și e amplasat în triunghiul format de bulevardele Ion Mihalache

cu Aviatorilor și strada Ion Mincu.

In Kiseleff s-au amplasat de-a lungul timpului diferite monumente

reprezentând busturile unor personalități cum ar fi: Nicolae Leonard, Barbu

Ștefănescu Delavrancea, regele Ferdinand, s.a.m.d. In anul 2000, Kiseleff a fost

infrumusețat cu ‘Monumentul Infanteriei Române’, statuie din bronz realizată de Ioan

10

Bolborea (cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la inființarea primelor unități românești

de infanterie). Monumentul e amplasat în locul în care în perioada interbelică s-a aflat

cel al infanteristului (dărâmat de Antonescu, sub presiunile lui Hitler).

Statuia lui Ferdinand a fost înlocuită în 2001 cu cea a poetului și astronomului

Hakim Omar Khayyam (realizată cu sprijinul ambasadei Iranului). Tot în interiorul

parcului este amplasat și un complex de 4 statui (opera sculptorului George Apostu);

bustul lui Nicolae Leonard (prințul operetei), bustul lui Ovidiu și bustul lui Barbu

Delavrancea, monumente realizate de Corneliu Medrea.

De Kiseleff se leaga și anumite amintiri culturale/tradiționale, cum ar fi faptul

ca aici a trăit marele pictor Luchian (achiziționând casa în 1896) sau faimoasa ‘Bataie

cu flori’, celebrată pe 10 Mai, în fosta zi naționala a României, eveniment la care

participa și familia regală. De altfel, Kiseleff a fost unul dintre locurile de promenadă

preferate de regina Maria.

Identitatea cultural-istorica a parcului este întregită de institutele și muzeele

amplasate aici: Muzeul de Istorie Naturală ‘Grigore Antipa’, Muzeul Național de

VEDERE AERIANĂ

P L A N

STATUIA ASTRONOMULUI IRANIAN

MONUMENTUL INFANTERIEI ROMÂNE

11

Geologie (deschis publicului în 1990) și Muzeul Țăranului Român. Cele 3 institute au

fost fondate în 1906, în urma unor decrete date de regele Carol I, fiind alintate de

bucureșteni ‘muzeele de la șosea’ în acele vremuri. Puțin mai târziu a fost inaugurat

Institutul de Istorie Nicolae Iorga, în 1937. Recent, Muzeul Țăranului Român a lansat

proiectul ‘Noul Cinematograf al Regizorului Roman’, unde se desfasoara proiectii de

filme outdoor și indoor și sprijină dialogul regizorilor cu publicul românesc.

In prezent pe lângă cele descrise mai sus, în parc există și alte dotări: trei locuri

de joacă care sunt pe diferite categorii de vârstă, un chioșc destinat închirierii

bicicletelor, un lac, locuri destinate practicării sportului în aer liber, un restaurant

(Doina - fostul Bufet de la Șosea), multe locuri destinate relazarii și promenadei.

LOCURI DE JOACĂ PENTRU COPII

VEDERE SPRE LAC

Kiseleff, la fel ca și alte parcuri din București, este o oaza verde înconjurată de

cladiri instituționale și blocuri turn, o mică grădină verde animată din cand în când de

târgurile organizate aici, de iubitorii de câini, de romanticii indragostiti sau de

pasionații de mișcare în aer liber.

GRĂDINA ICOANEI

Grădina Icoanei a fost amenajată încă din 1875 pe locul unui lac secat prin 1870

după cum reiese din cunoscuta lucrare a lui Frederic Dame “Bucharest en 1906”.

Bucureștioara, un mic afluent al Dâmboviței, ce trecea prin această zonă, forma bălți

și era un adevărat focar de infecție pentru întregul cartier.

Situată între trei străzi ale unui cartier înstărit, grădina a fost realizată doar

pentru a asana acea baltă nefolositoare și periculoasă din punct de vedere al sănătății

persoanelor care locuiau acolo.

12

Majoritatea vegetației existente datează din acea perioadă. Cele mai frumoase

exemplare sunt un grup de platani aflați în mijlocul grădinii.

PLANUL GRĂDINII DIN 1875 PLANUL GRĂDINII DIN 1930

1. Platani – Platanus Acerifolia, 2. Castani – Aesculus Hipocastanum, 3. Ștejar – Quercus, 4. Salcâm japonez – Sophora Japonica, 5. Kolreuteria Paniculata, 6. Salcâm – Robinia Pseudocacia, 7. Ulm – Ulmus, diferiți arbuști decorativi de grădină, 8. Frasin – Fraxinus, 9. Glădiță – Gleditschia Triacantos

P L A N U R I A L E G R Ă D I N I I

In anul 1930, traseul aleilor a fost modificat și au fost plantați o serie nouă de

arbori și arbuști decorativi – o completare la ceea ce exista deja – printre care amintim:

Sophora Japonica, Quercus, Ulmus, Rosinia Pseudocacia, Symforicarpus.

PLANURI DIN EPOCĂ ALE GRĂDINII

Are vecinătăți foarte interesante ca Biserica Anglicană, Școala Centrală, Teatrul

Nottara și parcul Ioanid. Pe una dintre cele trei laturi ale sale, se află și câteva loturi de

locuințe. Cu toate că nu are o suprafață mare, este foarte frecventată de elevii Școlii

13

Centrale, de locuitorii cartierelor din zona limitrofă acesteia și de trecătorii ocazionali

care sunt în zonă și care doresc să se odihnească pentru câteva momente la umbră.

In 2003, grădina a fost reabilitată de către arhitectul Nicolas Triboi, primind și

un nou nume, Parcul “Ion Voicu”, în onoarea marelui violonist, tatăl omului politic

Mădălin Voicu.

Cu această ocazie au fost desființate aleile, s-a preferat ca în loc de pavaje să se utilizeze

tehnica “nisipului stabilizat”, au fost create două locuri de joacă pentru copii, o fântănă și un mic lac

artificial, încercându-se să se aducă grădina cât mai aproape de original. Iluminatul și băncile sunt și

IMAGINE ACTUALĂ DIN GRĂDINĂ

IMAGINI ACTUALE ALE PARCULUI : CANALUL, BAZINUL ȘI FÂNTĂNA

14

ele schimbate dar s-a căutat ca și acestea să aibă un aer de epocă. Au fost retoaletați vechii arbori

și au fost completați cu specii dendrologice de calitate.

ACCESUL IN PARC DINSPRE PIATA CANTACUZINO

BISERICA ANGLICANA

PARCUL IOANID

Primele informații despre zona în care se află parcul datează de la sfârșitul

secolului al VII-lea și se leagă de numele ceaușului David Corbea, un ofițer al domnului

Constantin Brâncoveanu, de origine ardelean și care se pare că a trăit aici unde a

ridicat în mahalaua Ceauș David aflată atunci de la marginea orașului, o biserică de

lemn care a ajuns să fie cunoscută ca Biserica Icoanei.

PLAN DE EPOCĂ

HARTA ACTUALĂ

IN IMAGINILE DE MAI SUS SE POATE VEDEA INTREAGA ZONĂ CARE CUPRINDEA CELE DOUĂ PARCURI,GRĂDINA ICOANEI ȘI IOANID ȘI IMPREJURIMILE LOR

Pe locul acesteia a fost ridicată actuala biserică cu același nume.

15

Librarul și editorul Geroge Ioanid, care avea pe Calea Victoriei una dintre

primele librării din București, a cumpărat terenul de la marele Pană Băbeanu în anul

1856 pentru 2100 de galbeni.

Odată cu falimentul librăriei, George Ioanid a încercat să se asocieze cu Banca

Marmorosch – Bank în vederea realizării unui cartier rezidențial. Planul a fost

încredințat arhitectului Ion Mincu dar nu s-a concretizat. In 1907, după moartea lui

George Ioanid, moștenitorii au vândut terenul Primăriei Capitalei.

Pe acest loc fusese grădina Breslea (menționată și în lucrarea “Ciocoii vechi și

noi”), una dintre multele “grădini” ale Bucureștiului de la acea vreme. Denumirea de

grădini avea un cu totul alt înțeles în trecut. Terenurile respective erau fie vii fie

terenuri cultivate private care la marile sărbători sau diferite ocazii deveneau locuri

de petrecere pentru bucureșteni. Parcurile publice nu existau.

A.Intrarea din strada Polonă,

B. Intrarea din strada Aurel Vlaicu,

C. Intrarea din Bulevardul Dacia

1. Salcâmi, 2. trandafiri, 3. Frasin pletos, 4. Chiparos de baltă, 5. Ulm, 6. Arțari, 7. Sînger,8. Ștejar, 9. Plop, 10. Castan, 11.

Soc, 12. Salcâm japonez pletos, 13. Forsiția, 14. Catalpă, 15.Celtis, 16. Plop piramidal, 17. Dud, 18. Liliac, 19.Larice,

20.Platan

PLANUL ACTUAL AL PARCULUI

Este perioada care succede Regulamentului organic din anul 1831, la începutul

secolului XX, când Bucureștiul avea deja experiență în realizarea de parcuri publice

precum promenada de pe Dealul Mitropoliei, aleile Șoselei Kiseleff sau cele din livada

Filaretului. Spre deosebire de celelalte parcuri ale orașului, acesta este de dimensiuni

mult mai reduse și este frecventat cu precădere de către populația din cartier și din

cartierele limitrofe lui.

A fost conceput în același timp în care au fost construit întreg cartierul de vile.

Planimetria sa apare în planul de parcelare din anul 1909.

A fost gândit ca o grădină publică, realizată în stil romantic în maniera grădinilor

anglo-chineze, ce se desfășura în jurul unei oglinzi de apă, cuprinzând elementele

16

peisagere caracteristice parcurilor occidentale de la sfârșitul secolului XIX-lea:

pavilion, lac, mici pițete, etc. Nu se cunoaște numele arhitectului care a realizat parcul

dar se pare că era un angajat al primăriei.

Parcul a fost reabilitat în anii 1909 – 1910 dar proiectul nu a fost respectat

întocmai. In prezent, compoziția se dezvoltă dinspre zona centrală, unde în jurul

lacului se mai pot întâlni mai multe grupuri de stânci decorative, un podeț rustic peste

un mic bazin cu apă și pavilionul de formă hexagonală.

Pe lângă cele trei alei de acces în parc, există și o alee circulară perimetrală și

mai multe alei secundare care dau senzația unui spațiu mai mare. Lacul este de

dimensiuni reduse și are o formă voit sinuoasă și este delimitat de o bordură dublă.

In zona de calcane limitrofă Bulevardului Dacia a fost construit un loc de joacă

pentru copii iar în anul 2007, când s-a realizat o reabilitare a parcului (toaletarea

arborilor, introducerea de specii noi, eliminarea din cadrul parcului a căsuțelor

destinate celor care se ocupă de intreținerea parcului) au fost realizate două locuri de

joacă pentru copii, unul pentru copii mici și un teren de baschet destinat

adolescenților precum și o zonă destinată sportului în aer liber (cu aparate).

PERSPECTIVE DIN PARC

17