curs stivuitoare

20
ÎNCĂRCĂTOARE STIVUITOARE 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PALETIZAREA PRODUSELOR Soluţia care permite mecanizarea manipulării diverselor produse folosind aceleaşi utilaje constă în aplicarea paletizării. În aceste condiţii, mecanizarea lucrărilor de manipulare se realizează integral. Paletizarea este tehnologia care constă din dispunerea ambalajelor în care se află produsul pe nişte platforme de dimensiuni tipizate şi standardizate pe plan naţional şi internaţional. Aceste platforme se transportă şi se manipulează ca unităţi de încărcătură de sine stătătoare şi în mod obişnuit cu denumirea de palete. Produsele care permit manipularea în unităţi de încărcătură mai mari de 400 … 900 kg se aşează în lăzi montate direct pe palete şi care poartă denumirea de lăzi-paletă (în terminologia curentă, se numesc box-paletă). Paletizarea se aplică pe scară largă în domeniul de circulaţie a mărfurilor şi în industrie. Dezvoltarea paletizării este legală, din punct de vedere tehnic, de mecanizarea operaţilor de manipulare şi corelarea mijloacelor de transport cu sistemul de paletizare. Indiferent de natura încărcăturii, atât paletele cât şi lăzile-paletă se manipulează mecanizat cu aceleaşi tipuri de utilaje numite încărcătoare stivuitoare. Aceste încărcătoare se utilizează pentru deplasarea materialelor pe orizontală la distanţe relativ scurte (în interiorul unei hale sau între locuri apropiate) şi manipularea pe verticală pe anumite înălţimi. Din punctul de vedere al modului de acţionare şi propulsie, încărcătoarele stivuitoare pot fi realizate sub formă de stivuire autopropulsate (cu motor propriu) sau cu echipamente specializate montate pe tractoarele agricole pe roţi. Încărcătoarele stivuitoare autopropulsate pot fi acţionate de motoare termice – motostivuitoare - şi de motoare electrice (alimentate de la baterii de acumulatoare) – electrostivuitoare. În condiţii de lucru pe suprafeţe din afara halelor şi depozitelor sau chiar pe terenuri neamenajate sau în câmp (pentru manipularea produselor agricole şi a materialelor tehnologice pentru agricultură sub formă paletizată) se utilizează încărcătoarele stivuitoare montate pe tractor, în faţa (stivuitoare frontale) sau în spatele tractorului. 1

Upload: ionela-lascau

Post on 20-Oct-2015

87 views

Category:

Documents


9 download

TRANSCRIPT

Page 1: Curs Stivuitoare

ÎNCĂRCĂTOARE STIVUITOARE

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PALETIZAREA PRODUSELOR

Soluţia care permite mecanizarea manipulării diverselor produse folosind aceleaşi utilaje constă în aplicarea paletizării. În aceste condiţii, mecanizarea lucrărilor de manipulare se realizează integral.

Paletizarea este tehnologia care constă din dispunerea ambalajelor în care se află produsul pe nişte platforme de dimensiuni tipizate şi standardizate pe plan naţional şi internaţional. Aceste platforme se transportă şi se manipulează ca unităţi de încărcătură de sine stătătoare şi în mod obişnuit cu denumirea de palete.

Produsele care permit manipularea în unităţi de încărcătură mai mari de 400 … 900 kg se aşează în lăzi montate direct pe palete şi care poartă denumirea de lăzi-paletă (în terminologia curentă, se numesc box-paletă).

Paletizarea se aplică pe scară largă în domeniul de circulaţie a mărfurilor şi în industrie.

Dezvoltarea paletizării este legală, din punct de vedere tehnic, de mecanizarea operaţilor de manipulare şi corelarea mijloacelor de transport cu sistemul de paletizare.

Indiferent de natura încărcăturii, atât paletele cât şi lăzile-paletă se manipulează mecanizat cu aceleaşi tipuri de utilaje numite încărcătoare stivuitoare. Aceste încărcătoare se utilizează pentru deplasarea materialelor pe orizontală la distanţe relativ scurte (în interiorul unei hale sau între locuri apropiate) şi manipularea pe verticală pe anumite înălţimi.

Din punctul de vedere al modului de acţionare şi propulsie, încărcătoarele stivuitoare pot fi realizate sub formă de stivuire autopropulsate (cu motor propriu) sau cu echipamente specializate montate pe tractoarele agricole pe roţi.

Încărcătoarele stivuitoare autopropulsate pot fi acţionate de motoare termice – motostivuitoare - şi de motoare electrice (alimentate de la baterii de acumulatoare) – electrostivuitoare.

În condiţii de lucru pe suprafeţe din afara halelor şi depozitelor sau chiar pe terenuri neamenajate sau în câmp (pentru manipularea produselor agricole şi a materialelor tehnologice pentru agricultură sub formă paletizată) se utilizează încărcătoarele stivuitoare montate pe tractor, în faţa (stivuitoare frontale) sau în spatele tractorului.

1

Page 2: Curs Stivuitoare

2. ÎNCĂRCĂTOARE STIVUITOARE AUTOPROPULSATE

Încărcătoarele stivuitoare autopropulsate sunt utilaje de stivuire specializate care se folosesc, în general, pentru manipularea şi transportul materialelor pe distanţe de până la 40…60 m.

Din punctul de vedere al tipului sursei energetice, încărcătoarele stivuitoare autopropulsate pot fi:

- cu motoare termice (denumite motostivuitoare)- cu motoare electrice alimentate de la baterii (denumite electrostivuitoare).Sistemele de rulare ale acestor utilaje pot fi cu trei roţi – roata a 3-a fiind de direcţie

(bracabilă) (fig. 1) sau cu patru roţi – roţile din spate fiind de direcţie (bracabile) (fig. 2).

Fig. 1. Stivuitor autopropulsat cu trei roţi Fig. 2 Stivuitor autopropulsat cu patru roţi

Înălţimea constructivă h2 a stivuitorului reprezintă o caracteristică constructivă care impune alegerea concretă a înălţimii din zona spaţiului de trecere a stivuitorului.

Înălţimea de ridicare a sarcinii h este un parametru funcţional al stivuitorului şi are în general valori până la h1 = 3300 mm. S-au realizat şi construcţii care ating înălţimea de ridicare până la 4500 mm şi chiar până la 5600 mm.

Înălţimea de trecere h3 (garda la sol) a stivuitorului cu sarcina încărcată are valori cuprinse între limitele h3 = 150…300 mm.

Sarcina nominală de încărcare (sarcina de ridicare) este o caracteristică funcţională de bază a unui stivuitor şi are valori cuprinse între limitele 600 … 10.000 kg.

Datorită multitudinii operaţiilor de manipulare, a marii varietăţi de materiale şi a condiţiilor diverse de utilizare, au fost realizate o mare varietate de dispozitive şi organe de lucru care pot echipa stivuitoarele. Astfel, în figura 3. sunt prezentate diferite tipuri de organe şi echipamente de lucru pentru încărcarea, transportul şi descărcarea materialelor.

2

Page 3: Curs Stivuitoare

Fig. 3 Exemple de organe de lucru ce pot fi montate la stivuitoarele autopropulsate:a – furca rabatabilă; b – furcă multifuncţională; c – furcă “rotitoare”; d – scut de protecţie; e – recipient cu fund de golire; f – recipient rabatabil; g – cupă; h – lamă de curăţat zăpadă; i – cleşte de forjă; k – fixator de sarcină; l – perete de descărcare; m – dispozitiv cu pereţi; n – cârlig fix de macara; o – cârlig de macara cu cablu; p – cârlig de macara cu graifer; q – cârlig de macara deplasabil; r – braţe (pereţi) pentru cutii; s – braţe pentru două recipiente; t – braţe pentru baloturi; u – braţe pentru rulouri.

3

Page 4: Curs Stivuitoare

Pentru a corespunde unor condiţii speciale de lucru şi de utilizare s-au realizat şi forme constructive de încărcătoare stivuitoare echipate cu furcă rabatabilă (fig. 4).

Fig. 4. Stivuitor cu furcă rabatabilă Fig 5. Stivuitor cu furca plasată lateral

Pentru încărcarea şi manevrarea materialelor cu lungimi şi suprafeţe mari s-au realizat stivuitoare cu furci laterale, care în timpul transportului sunt aduse pe platformă (fig. 5 şi 6). Varianta din figura 6 asigură o manevrabilitate ridicată, deoarece roţile de sprijin pot fi rotite cu 900 (în staţionare), încât încărcătorul îşi poate schimba direcţia de deplasare cu 900.

Fig. 6 Stivuitor cu roţi rabatabile la 900 (pentru schimbarea direcţiei cu 900)

4

Page 5: Curs Stivuitoare

Înălţimile căilor de acces, precum şi a uşilor şi porţilor se aleg în funcţie de înălţimea constructivă, distanţa de siguranţă minimă fiind 100 mm.

Numărul şi dimensiunile culoarelor şi spaţiilor de transport depind de procesul tehnologic de lucru. În figura 7 este prezentat ciclul de lucru pentru un stivuitor care încarcă paletele dintr-o stivă şi le descarcă pe un transportor cu role (ciclul de lucru se compune din 18 operaţiuni).

Fig. 7. Operaţiile ciclului de lucru ale unui stivuitor care încarcă palete dintr-o stivă (depozit) pe un transportor cu role.

Motostivuitoarele sunt echipate cu motoare Diesel şi se folosesc în general la manevrarea şi transporturile din depozite şi spaţii deschise. În general, sarcina de ridicare a motostivuitoarelor nu depăşeşte 1000 kg, iar înălţimea de ridicare este mai mică de 3,2 m.

În figura 8 este prezentată schema constructivă a unui motostivuitor tip M 357, cu sarcină utilă de 700 kg, echipat cu motor cu puterea de 45 CP (motorul D-115, care echipează tractoarele U-445). Viteza maximă de transport este de 20 km/h.

Electrostivuitoarele (fig. 9) sunt echipate cu motoare electrice alimentate de la baterii de acumulatoare. Criteriile de clasificare ale electrostivuitoarelor sunt, în general, următoarele: sarcina nominală de ridicare, înălţimea maximă de ridicare, caracteristica de stabilitate a utilajului, înălţimea liberă, înălţimea constructivă, poziţia centrului de greutate în raport cu poligonul de sprijin, poziţia furcii în raport cu direcţia de înaintare, tipul sistemului de rulare, poziţia conducătorului faţă de utilaj.

5

Page 6: Curs Stivuitoare

Fig. 8. Elemente constructive ale unui moto- Fig 9. Construcţia unui motostivuitor cu furcă stivuitor cu puterea motorului de frontală şi contragreutate de echilibrare. 45 CP şi sarcina utilă de 700 kg.

Sarcina nominală de ridicare variază pentru diferite tipuri de stivuitoare între 500 şi 5000 kg. Trebuie precizat că, prin această caracteristică se înţelege sarcina maximă pe care un stivuitor o poate ridica până la înălţimea maximă la care pot ajunge furcile; în genere, producătorii de stivuitoare, în prospectele pe care le oferă cumpărătorilor, omit să de vreun fel de precizare în legătură cu această caracteristică, indicând numai sarcina maximă de ridicare, a cărei valoare, la stivuitoarele cu mai multe trepte de ridicare (catarg duplex sau triplex), poate fi cu 30% până la 50% mai mare decât sarcina nominală. Confruntarea acestor două caracteristici a dus în multe cazuri, la alegerea unor tipuri de electrostivuitoare necorespunzătoare scopului.

Pentru depozite de toate categoriile sarcina nominală de ridicare a electrostivuitoarelor folosite trebuie să fie de minimum 750 kg.

Înălţimea maximă de ridicare a diferitelor tipuri de electrostivuitoare variază în limitele: 1600 mm … 10000 mm. Pentru electrostivuitoarele destinate depozitelor paletizate cu înălţimea camerelor de depozitare de 8 m, înălţimea maximă de ridicare trebuie să fie de cel puţin 5600 mm. Pentru electrostivuitoarele folosite în depozite de înălţime mică (până la 5 m), înălţimea maximă de ridicare trebuie să fie de cel puţin 3200 mm (standard).

Elementele funcţionale de bază ale electrostivuitoarelor sunt următoarele:Caracteristica de stabilitate a electrostivuitorului este prezentată de constructor, în

general sub forma unei diagrame, în care pe abscisă sunt date valorile distanţei de la centrul de greutate al sarcinii la talonul furcii (denumită cota centrului de greutate), iar pe ordonată valorile sarcinii. Acestea permit alegerea tipului de stivuitor în funcţie de masa sarcinii ce se manipulează şi de dimensiunile în plan ale acesteia (dimensiunile paletei). La alegerea tipului de electrostivuitor în funcţie de acest criteriu, se iau de bază următoarele valori: masa sarcinii = 750 kg; cota centrului de greutate = 500 mm.

Înălţimea constructivă a stivuitorului este condiţionată de mărimea uşilor prin care trece stivuitorul şi trebuie să fie cuprinsă între 1600 mm şi 1800 mm pentru electrostivuitoarele de vagon şi nu mai mare de 2250 mm pentru stivuitoarele de depozit.

Înălţimea liberă reprezintă cota la care poate fi ridicată sarcina fără ca înălţimea constructivă a utilajului să se modifice. Pentru stivuitoarele de depozit această cotă trebuie să fie de minimum 300 mm, iar pentru cele de vagon de cel puţin 1250 mm.

6

Page 7: Curs Stivuitoare

În funcţie de poziţia centrului de greutate al sarcinii în raport cu poligonul de sprijin (format de roţi), electrostivuitoarele se împart în două categorii: cu centrul de greutate al sarcinii în afara poligonului de sprijin; b) cu centrul de greutate al sarcinii în interiorul poligonului de sprijin.

Fig. 10. Electrostivuitoare cu furca frontală : Fig 11. Electrostivuitor cu furcă frontalăa- cu contragreutate de echilibrare; retractabilăb- cu roţi de sprijin plasate sub sarcină (cu catarg retractabil)

În prima categorie intră electrostivuitoarele echipate cu contragreutate de echilibrare (fig. 10), iar în cea de a doua electrostivuitoarelor cu roţi de sprijin sub sarcină, de o parte şi de alta a sarcinii (fig. 10,b). Cele dintâi asigură viteze de deplasare pe orizontală mai mari decât cele din a doua categorie; de asemenea, pot circula pe suprafeţe mai accidentate, datorită diametrului mai mare al roţilor. Prezintă însă dezavantajul unor raze mari de virare, care implică culoare de circulaţie largi, precum şi limitarea înălţimii de ridicare la maximum 5200 mm. Din acest motiv se recomandă că în depozitele în care înălţimea de stivuire ajunge până la 7200 mm să se folosească electrostivuitoare din cea de a doua categorie, echipate fie cu catarg retractabil (ca cel din figura 10,b), fie cu furcă retractabilă (fig. 11). Pentru operaţiile de manipulare a sarcinilor paletizate, în curţi, săli de condiţionare etc., precum şi pentru operaţiile de încărcare-descărcare a mijloacelor de transport, sunt indicate electrostivuitoare cu contragreutate de echilibrare

Poziţia furcii în raport cu direcţia de înaintare constituie un alt criteriu de clasificare, care împarte electrostivuitoarele în două categorii: cu furcă frontală (v. fig. 9, 10, 11) şi cu furcă laterală (v. fig. 5). Prima categorie are avantajul unei mai bune stabilităţi a utilajului în timpul manipulării sarcinilor la înălţime; cea de a doua asigură culoare de circulaţie mai înguste (cca 1750 mm).

Tipul sistemului de rulare împarte electrostivuitoarele în două categorii: cele cu roţi pe pneuri şi cele cu roţi pe bandaje. Prima categorie permite ca manipularea să se execute pe pardoseli sau drumuri cu denivelări; cea de a doua are avantajul unui preţ de cost mai scăzut însă pretinde ca starea pardoselilor să fie perfectă. Alegerea după acest criteriu se face în funcţie de tipul şi starea aleilor şi pardoselilor.

Poziţia conducătorului faţă de utilaj împarte electrostivuitoarele în două clase: cu conducător aşezat (fig. 10,a) şi conducător în picioare (fig. 10,b).

7

Page 8: Curs Stivuitoare

3. ÎNCĂRCĂTOARE STIVUITOARE MONTATE PE TRACTOARE AGRICOLE

În comparaţie cu stivuitoarele autopropulsate (motostivuitoarele şi electrostivuitoarele), stivuitoarele montate pe tractor au avantajul că în cazul unei perioade limitate de utilizare, încărcătorul se poate demonta, uşor şi rapid, de pe tractor, încât tractorul poate fi folosite şi la alte lucrări (agricole sau de transport).

Montarea stivuitoarelor pe tractorul agricol se poate face în două variante: în faţa sau în spatele tractorului. Marea majoritate a construcţiilor de stivuitoare montate pe tractor se realizează în varianta purtate în spatele tractorului. Această tendinţă se explică din următoarele considerate: amplasarea în faţa tractorului este dificilă din punct de vedere constructiv deoarece

punctele de cuplare (mecanismele de suspendare frontale) nu sunt generalizate la toate tipurile de tractoare încât montarea şi demontarea stivuitorului este mai dificilă. În plus, la construcţiile obişnuite de tractoare agricole puntea din faţă nu suportă sarcini ridicate. Având în vedere că masa stivuitorului este de regulă cuprinsă între limitele 300…400 kg, iar masa încărcăturii (greutatea utilă) ajunge până la 1000 kg, rezultă că puntea din faţă a tractorului este încărcată suplimentar cu 1300 ... 1400 kg faţă de situaţia normală de exploatare la lucrări agricole;

amplasarea în spate a stivuitorului elimină o parte din inconvenientele menţionate mai înainte întrucât majoritatea construcţiilor de stivuitoare sunt astfel realizate încât să poată fi montate la elementele (barele) mecanismelor de suspendare în trei puncte, care echipează tractoarele agricole actuale. În plus, pneurile roţilor din spate ale tractorului permit, de regulă, supraîncărcarea cu 1500… 2000 kg.

Cu toate acestea, stivuitoarele purtate în spatele tractorului prezintă şi unele inconveniente, care le limitează domeniul de aplicare, dintre acestea pot fi amintite următoarele: manevrarea tractorului cu spatele în vederea încărcării paletei sau a lăzilor-paletă este

obositoare şi dificilă pentru tractorist: din această cauză stivuitoarele montate în spatele tractorului nu pot fi folosite la lucrările de încărcare care durează o întreagă zi de lucru. Realizarea unor construcţii tractoare cu scaun reversibil şi cu cutie de viteză cu schimbare sub sarcină rezolvă parţial această problemă;

montarea stivuitorului în spate înrăutăţeşte stabilitatea longitudinală a tractorului precum şi maniabilitatea acestuia ca urmare a descărcării accentuate a punţii din faţă. În general, pentru asigurarea condiţiilor optime de siguranţă la lucrul cu stivuitorul (asigurarea rezervei de stabilitate a tractorului), în partea opusă stivuitorului (în faţă) se montează contragreutăţi pe corpul tractorului.

Încărcătoarele stivuitoare montate pe tractor pot fi echipate cu diferite organe (dispozitive) de lucru: furci de ridicare, dispozitive de prindere cu cârlig, dispozitiv de prindere laterală a lăzilor (v. fig. 3)

Încărcătoarele stivuitoare montate în faţa tractorului (fig. 12.) au dispozitivul de stivuire compus dintr-un cadru exterior (cadrul fix) 1 format din două grinzi verticale (sub formă de U) unite la capete prin bare transversale. În interiorul acestui cadru se află montate următoarele elemente: cadru mobil 2, cilindrul hidraulic 6, pistonul-plujer 7 şi lanţurile cu zale 8.

8

Page 9: Curs Stivuitoare

Fig.12. Schema încărcătorului stivuitor montat frontal la tractoare agricole.

Dispozitivul de preluare a sarcinii se compune din căruciorul mobil 4 şi furcile de ridicare a sarcinii 5. Capătul cilindrului hidraulic 6 este fixat de mijlocul traversei inferioare a cadrului exterior 1 iar capătul pistonului-plunjer este fixat la traversa 3 a cadrului interior (mobil) 2. Pe traversa superioară a cadrului interior sunt montate (liber pe ax) roţile de lanţ 9 cu care angrenează lanţurile 8. Lanţurile sunt fixate cu un capăt la traversa superioară a cadrului exterior 1, iar cu celălalt capăt la partea superioară a căruciorului mobil 4. Pentru uşurarea deplasării, cadrul interior 2 şi căruciorul 4 sunt prevăzute cu role care se rostogolesc pe ghidajele prevăzute pe cadrul exterior şi, respectiv, pe cel interior.

La comanda de ridicare (realizată de la distribuitorul hidraulic de comandă al stivuitorului), pistonul-plunjer 7 împinge în sus cadrul interior 2 şi, odată cu acesta, roţile de lanţ 9, obligând lanţurile 8 să ruleze şi astfel să se ridice căruciorul mobil 4 cu furcile de apucare 5. Pentru apucarea sarcinii de către furci sau lăsarea acesteia pe stivă sau pe platforma de încărcare a mijlocului de transport, întregul dispozitiv de ridicare poate fi înclinat cu un unghi 3-50 spre înainte. Pentru asigurarea stabilităţii încărcăturii în timpul deplasării stivuitorului (cu sarcina ridicată), dispozitivul de ridicare se înclină spre înapoi cu un unghi de 10 … 150. Înclinarea spre înainte sau înapoi a dispozitivului de ridicare se realizează cu ajutorul unor cilindri hidraulici 10.

Echipamentele de stivuire montate în faţa tractorului se pot realiza utilizând încărcătoarele frontale echipate cu furci stivuitoare (fig. 13). În acest caz la deplasarea paletelor pe verticală trebuie asigurată o mişcare a echipamentului care se realizează cu ajutorul unui mecanism paralelogram (mecanic cu pârghii sau combinat, cu pârghii şi cilindru hidraulic).

Fig.13 Echipament de paletizare ataşat la braţul ridicătoarelor frontale montate pe tractoare

9

Page 10: Curs Stivuitoare

Încărcătoarele stivuitoare montate în spatele tractorului se cuplează la barele (tiranţii) mecanismului de suspendare din spate al tractorului. Asemenea încărcătoare se utilizează cu precădere la încărcarea lăzilor-paletă pe platformele mijloacelor de transport. Un exemplu constructiv şi schema de montaj a elementelor componente ale echipamentului de stivuire pe tractorul pe roţi U-650 este prezentat în figura 14. Pe lângă operaţia de încărcare-descărcare a paletelor în şi din mijloacele de transport, acest utilaj poate realiza şi stivuirea acestora pe trei şi chiar patru rânduri. Sarcina de ridicare a acestui încărcător este de 800 kg, iar prin utilizarea unei greutăţi adiţionale montate în faţa tractorului se pot ridica sarcini până la 1000 kg. Înălţimea maximă de ridicare a paletelor este de 3200 kg.

Fig. 14. Elementele constructive ale încărcătorului stivuitor montat în spatele tractoarului U-650 (pe tiranţii mecanismului de suspensie)

Montarea pe tractoare convenţionale a utilajelor pentru manipularea încărcăturilor paletizate face ca toate aceste utilaje să aibă capacitate de lucru mai redusă din cauza solicitărilor la care este supus conducătorul, determinate de manevrele frecvente ale comenzilor. Ameliorarea acestei situaţii este realizată la construcţiile de tractoare echipate cu cutii de viteze cu schimbarea treptelor sub sarcină, asigurând şi inversarea schimbabilă sub sarcină. Dacă la posibilitatea schimbării treptelor şi schimbării sensului de deplasare sub sarcină se adaugă şi posibilitatea întoarcerii scaunului conducătorului (fig. 15), stivuitoarele montate în spatele tractorului capătă caracteristici competitive cu stivuitoarele autopropulsate.

Fig. 15. Încărcător stivuitor montat în spatele tractorului cu post de conducere inversat.

10

Page 11: Curs Stivuitoare

Toate aceste utilaje de stivuire purtate pe tractor au o manevrabilitate mai scăzută comparativ cu electrostivuitoarele sau motostivuitoarele, razele de viraj fiind mult mai mari. În cazul lucrului în câmp sau livadă acest fapt nu reprezintă un impediment important, în schimb atunci când din considerente de evitare a unor investiţii suplimentare tractoarele echipate cu stivuitoare sunt substituite motostivuitoare sau electrostivuitoarelor se înregistrează dificultăţi importante. Dintre acestea se menţionează utilizarea neraţională a spaţiului de depozitare prin mărimea culoarelor de circulaţie, obosirea operatorului (conducătorului), reducerea capacităţii de lucru şi apariţia pericolului de deteriorare a încărcăturii în timpul manevrelor.

Din acest motiv, pentru manipulările în depozite sau pe platformele acestora, electrostivuitoarele şi motostivuitoarele nu pot fi substituite.

11

Page 12: Curs Stivuitoare

4. TEHNOLOGII DE MANIPULARE, TRANSPORT ŞI DEPOZITARE A PRODUSELOR PALETIZATE

Încărcarea în câmp a produselor ambalate în lăzi paletă (produse legumicole sau pomicole) în mijloace de transport se face cu încărcătoare montate în spatele tractorului (fig. 16). Paleta utilizată este obligatoriu cea de 1000 x 1200 mm.

Fig. 16. Scheme de încărcare în câmp a produselor ambalate utilizând stivuitoare montate în spatele tractorului

Fig. 17 Descărcarea produselor ambalate (paletizate) pe mijloacele de transport la depozite: a - palierul de primire de la nivelul platformei mijlocului de transport; b – palierul de primire de la

nivelul platformei de acces (fără rampă)

Descărcarea produselor la depozit a unităţilor de încărcătură se execută după una din cele două variante prezentate în figura 17, în funcţie de existenţa sau de lipsa rampelor de încărcare-descărcare. În ambele cazuri operaţia poate fi efectuată de un electrostivuitor.

Scoaterea din depozit şi expedierea mărfurilor din celulele de păstrare se face cu utilaje ca şi la încărcarea acestora, ordinea operaţiunilor inversându-se.

12

Page 13: Curs Stivuitoare

Întrucât la scoaterea din depozit a produselor ce se expediază, acestea sunt supuse condiţionării (spălare, triere calitativă, calibrare, ambalare în ambalaje de desfacere etc.), la sfârşitul acestei operaţii, marfa este repaletizată pe palete de uz general (800x1200 mm), care, în relaţia expeditor-transportator-primitor, folosesc ca palete de schimb. În funcţie de existenţa sau de lipsa rampelor de încărcare-descărcare ca şi de caracteristicile mijlocului de transport folosit, încărcarea produselor ce se expediază spre centrele de consum se poate efectua după mai multe variante.

La depozitele cu palierul de primire la nivelul platformelor de acces (fără rampă), când mijlocul de transport permite vehicularea paletelor în interiorul acestuia se utilizează două variante:

a) încărcarea autodubelor sau vagoanelor refrigerente prin folosirea rampelor înclinate, mobile sau fixe şi a stivuitoarelor de vagon (cu înălţimea catargului sub 1800 mm), ca în figura 18. Prin intermediul rampei înclinate, stivuitorul este condus în interiorul mijlocului de transport, unde depune paleta la locul dorit. Cursa de întoarcere a stivuitorului se efectuează obligatoriu, cu spatele. Această variantă este mai puţin folosită datorită dimensiunilor rampelor înclinate (cca. 12 m lungime).

Fig. 18. Încărcarea mijloacelor de transport închise (autodube) utilizând rampe înclinate

b) Încărcarea autodubelor refrigerente echipate cu şine de ghidare pe platformele acestora şi cu dispozitive de vehiculare a paletelor (fig. 19)

Fig. 4.20. Încărcarea autovehiculelor induse: a- aducerea încărcăturii la uşa vehiculului; b – aşezarea paletelor pe şinele de ghidare ale benei, c) detaliul dispozitivului de ridicare şi

vehiculare a sarcinii pe şinele de ghidare.

Pentru folosirea acestei tehnici de încărcare, este necesar ca autovehiculele să fie echipate cu patru şine de ghidare (profil U) orientate în lungul platformei – pe toată lungimea acesteia – paralele între ele, depărtate două câte două la o distanţă egală cu

13

Page 14: Curs Stivuitoare

lăţimea paletei şi montate, cu deschiderea profilului U în sus, fie la suprafaţa platformei, fie îngropate în aceasta. Fiecare vehicul este prevăzut, de asemenea, cu două dispozitive de ridicare şi vehiculare a paletelor, care se introduc în şinele de ghidare sub palet şi circulă în lungul acestuia. Procesul de încărcare are loc conform schemei prezentate în figura 19. Paleta cu produse 3 este adusă de un stivuitor cu furcă frontală (fig. 19,a) şi aşezată cu scândurile longitudinale pe una din cele două perechi de şine (fig. 19,b). În locaşul dintre fundul şinei (poz. 4A din fig. 19,c) şi piciorul paletei (poz. 1A) se introduce câte un dispozitiv de ridicare şi vehiculare (poz. 3A). Prin punerea în poziţia “ridicat” a celor două dispozitive, paleta este ridicată de pe şinele pe care a fost aşezată, putând fi împinsă pe rolele dispozitivelor de vehiculare până în fundul autodubei 1. Aici, dispozitivele se pun în poziţia “coborât” – lăsând paleta sprijinită pe şinele de ghidare – se scot de sub noua paletă adusă de stivuitor şi aşezată pe celelalte două şine de ghidaj (pentru încărcarea echilibrată a vehiculului). Operaţia se repetă ca şi la încărcarea primei palete, şi tot astfel până la umplerea mijlocului de transport.

Fig. 20. Încărcarea autodubelor la depozitele Fig. 21. Încărcarea vagoanelor la depozitele prevăzute cu rampă prevăzute cu rampă.

.La depozitele cu palierul de primire la nivelul platformei mijlocului de transport (cu

rampă), rampa permite vehicularea paletelor în interiorul său: cazul autodubelor (fig. 20) şi cazul vagoanelor (fig. 21). Prin intermediul unor dispozitive de ajustare a înălţimii rampelor sau a unor punţi de legătură, stivuitorul este condus în interiorul mijlocului de transport, unde paleta este depusă la locul dorit.

14