Curs reflexoterapie

Masajul reflex

Masajul reflex este o metoda de tratament ce consta in excitarea, stimularea unei regiuni, alta decat cele afectate, in scopul obtinerii unor actiuni reflexe favorabile la distanta.Consta in aplicarea unor excitatii mecanice in zonele dureroase ale somei si care corespund suferintei unor organe sau tesuturi profunde.Suportul anatomic este considerat arcul reflex format din receptor, cale aferenta, senzitivo-senzoriala, centru reflex, cale eferenta si organ efector.

Acest tip de masaj are la baza conceptul convergentei inervatiei somatice la acelasi nivel medular cu inervatia unor viscere ; prin masajul zonei somatice corespunzatoare se influenteaza activitatea organelor interne. Este folosta notiunea de metamer.Metamerul corespunde regiunii somatice si organului interesat. Este organizat, pornind de la un segment al maduvei spinarii. Detinut de emergenta radacinilor spinale dorsale vertebrale drepte si stangi. Toate structurile anatomice care depind de acest segment spinal fac parte din metamer.

Masajul reflex are ca efecte terapeutice locale destinderea tisulara, hiperemie, rol trofic tisular iar ca efecte generale ,reechilibrare neurovegetativa.Indicatii : se adreseaza afectiunilor care se manifesta cu dureri, unde durerile reprezinta indicatia majora .Dar este util si in unele tulburari functionale superficiale(cutanate),profunde,mioarticulare,mixte.

Metodele superficiale de masaj reflex au in comun faptul ca actioneaza in acelasi teritoriu (pielea). Masajul se executa dupa limite, care indica directia tensiunii elastice a pielii si ar fi datorate distributiei fasciculelor conjunctive.Masajele reflexe mixte - se folosesc mai multe structuri(piele, tesut conjunctiv, etc.) in scopul obtinerii unor efecte reflexe.Metode profunde mioarticulare - Scopul este de a stimula mecanoreceptorii si de a inhiba mesajele nociceptive pe baza conceptului de mecanism de poarta a lui Wall si Melzack.

Utilizeaza în general forme clasice - neteziri, frictiuni, vibratii, presiuni.

Masajul special include masajul:-         reflexogen;-         instrumental;-         hidromasajul;-         cu gheata;-         limfatic;

-         cu jet de aer cald;-         cu bule gazoase în apa.

MASAJUL REFLEXOGENSe bazeaza pe influenta reflexa a unor manevre clasice pe zone de

proiectie dureroasa tegumentara sau periostala.Aceasta tehnica include urmatoarele metode:A.   Tehnica CYRIAXSe executa în urmatoarele etape:

-         se depisteaza punctul ligamentar sau tendinos cel mai dureros prin palpare directa sau prin cresterea tensiunii musculare obtinuta prin contractie izometrica;

-         se aplica pe acel punct dureros fie policele, fie indexul si mediusul suprapuse;

-         se executa frictiuni circulare concentrice sau excentrice de mica amplitudine, antrenând pielea perpendicular pe directia fibrelor.

OBSERVAŢIE TEHNICĂ-         durerea produsa trebuie sa fie suportabila, presiunea este foarte

usoara la început si se intensifica pe masura ce durerea scade;-         durata sedintei nu va depasi 20 minute.

B.    Tehnica VOGLERConsta în depistarea punctelor dureroase si aplicarea de presiuni la

acest nivel. Presiunile se executa fie cu vârful degetelor foarte fin întinse, fie cu articulatia interfalangiana proximala a indexului si mediusului flectate.

Intensitatea si durata presiunilor se vor adapta tolerantei bolnavului.Durerea declansata are urmatoarea evolutie:-         este destul de intensa la început;-         devine suportabila pe parcurs;-         dispare la sfârsit.sedintele se repeta de 2-3 ori pe saptamâna pâna la vindecareC.   Tehnica KNAPPReprezinta presiuni profunde centripete executate la nivelul:

-         sistemului venos al membrelor inferioare pentru prevenirea stazei venoase;

-         abdomenului pentru efectul anticonstipant;-         punctelor dureroase ce corespund insertiilor tendinoase ligamentare,

zonelor de emergenta ale nervilor, zonelor de fibroza.Masajul consta în:

-         presiuni moderate urmate de frictiuni circulare concentrice sau excentrice repetate de 40-50 de ori.

D.   Masopunctura chinezeascaEste o tehnica derivata din acupunctura. Necesita cunoasterea

perfecta a localizarii punctelor asupra carora se actioneaza prin masaj.Punctele sunt situate pe anumite meridiane. La nivelul lor se executa

frictiuni superficiale cu pulpa degetului sau chiar cu unghia, înlocuind astfel acele.

http://tianshi-romania.tripod.com/id18.html

E.    Masajul tesutului conjunctivSe bazeaza pe efectul stimularii nervilor periferici prin întinderea

tesutului conjunctiv cu raspunsuri reflexe vegetative si viscerale.Se procedeaza astfel:

-         se întinde tesutul conjunctiv prin plasarea policelui si inelarului pe tegument;

-         se deplaseaza tesutul în limita elasticitatii maxime prin tractiune pe masa tisulara în directia policelui ce executa o adductie maxima;

-         întinderile se vor doza în functie de pragul durerii ce creste treptat ca urmare a dezechilibrului vegetativ.

HIDROMASAJULA.   Masajul subacvalSe executa cu corpul în imersie totala sau partiala folosind jetul de apa

calda sub o presiune de 0,5-6 atmosfere.Actioneaza prin factorul mecanic si factorul termic.TEHNICA DE EXECUŢIEMasajul subacval este precedat de o imersie cu o durata de 5 minute

pentru acomodarea pacientului cu temperatura (34-40°C) si presiunea hidrostatica, apoi jetul se va dirija din adâncime spre suprafata de la o distanta de 5-10-15 cm de corp în linii drepte, zigzag, cerc sau punctiform pe zonele dureroase.

Se evita reperele osoase si periostul.Se începe cu presiuni mici ce vor creste treptat. Sectiunea duzelor va

creste de la 40 la 120 cm2, iar incidenta unghiului va scadea de la 90° la 30°. Temperatura apei scade cu 3° pâna la 9°C.

sedinta începe sau se finalizeaza cu masajul picioarelor.Datorita vasodilatatiei profunde exista riscul hipotensiunii ortostatice,

deoarece pacientul nu va parasi cada decât dupa evacuarea apei si efectuarea unui dus rece.

B.    Dus masajulConsta în proiectarea unor jeturi verticale de apa calda sub diverse

presiuni, la temperatura de 38°C.Jeturile actioneaza de la înaltimea de aproximativ 60 cm.Durata procedurilor este de 5-10 min. si se aplica de obicei pe spate,

torace, abdomen sau membre.EFECTE-         vasodilatatie profunda exteriorizata prin hiperemie importanta;-         tonifiant si resorbant;-         relaxator si sedativ.INDICAŢII-         mialgii (dureri musculare);-         sechele dupa fracturi, entorse, luxatii;-         nevralgii;-         spondiloze;-         procese aderentiale abdominale postinflamatorii.

MASAJUL CU GHEAŢA (CRIOTERAPIA)Consta în aplicarea locala de gheata concomitent cu efectuarea unor

manevre de presiune si frictiune. Astfel se induce rapid un efect analgezic de suprafata, vasoconstrictia e urmata de o vasodilatatie activa de lunga durata.

Crioterapia este indicata în tratamentul escarelor, al afectiunilor posttraumatice acute, reprezentând un mijloc excelent de analgezie ligamentara, musculara articulara sau a zonelor de insertie.

MASAJUL INSTRUMENTALA.   Masajul pneumaticFoloseste aparate cu mansoane gonflabile ce realizeaza presiuni

continue sau intermitente cu efect favorizant asupra circulatiei de întoarcere (venoase sau limfatice) si are ca princip. Indicat in tratamentul edemelor si al limfedemelor.

B.    VibromasajulConsta în aplicarea unor manevre clasice de masaj, netezire si mai ales

vibratii, cu ajutorul unor aparate.AVANTAJE-         oscilatiile se pot regla ca amplitudine si frecventa;-         nu solicita maseurul, iar durata sedintei poate fi prelungita.DEZAVANTAJE-         sunt mai putin agreabile decât manevrele manuale ce se pot

adapta cu usurinta configuratiei anatomice a zonei si sensibilitatii locale;

-         ofera o gama redusa de manevre în comparatie cu masajul manual.

MASAJUL LIMFATICStimuleaza prin manevre manuale lente, dar ferme, evacuarea

lichidului interstitial. Prizele se orienteaza de-a lungul vaselor limfatice în directia de evacuare a acestora.

Regiunile corpului se abordeaza în urmatoarea succesiune: initial se abordeaza cele apropiate de canalele limfatice drept si stâng si apoi cele mai îndepartate.

Stimularea evacuarii limfatice este sustinuta de cresterea tonusului vagal datorita manevrelor blânde linistitoare.

Masajul clasic si unele forme de masaj special pot fi executate chiar de subiect sub forma automasajului.

Avantajele automasajului: intensitatea manevrelor este cea mai bine dozata.

Dezavantaje: se pot aborda doar câteva regiuni si presupune cunostinte temeinice multidisciplinare.

Indicatiile masajului terapeuticSe sistematizeaza pe grupe de afectiuni sau pe baza semnelor si

simptomelor clinice.

Semnele si simptomele au utilitate practica mare si sunt reprezentate de :

1.EDEMESe pot organiza fibros în timp; se prefera urmatoarele manevre:- presiuni locale;-  neteziri profunde în insuficientele circulatorii venoase sau limfatice;- frictiuni.2.INFILTRAŢII SUBCUTANATE sI NODULI MUSCULARI

(INDURAŢII)- apar în cursul unor nevralgii sciatice, crurale (nervul crural

inerveaza partea anterioara a coapsei) sau nevralgie cervicobrahiala, în lombalgii sau artroze;

Acesti noduli beneficiaza de frictiuni superficiale circulare. Nodulii indurati se trateaza prin frictiuni locale. Manevrele se efectueaza de la periferia zonei afectate spre locul dureros.

Simptome-         dureri ligamentare si tendinite se trateaza prin tehnica CYRIAX

respectiv masajul transversal profund;-         crampele si contracturile musculare beneficiaza de efectele

netezirilor lungi cu ritm si intensitate scazuta la care se adauga efectele framântatului profund. Câteodata sunt necesare aplicatii de caldura;

-         hipertonii de origine centrala. Manevrele constau din neteziri lungi ce se vor aplica pe muschii antagonisti deoarece este contraindicat abordarea muschiului spastic. Efectele fiind induse reflex pe musculatura agonista;

-         tulburari trofice si leziuni cutanate, necesita un masaj trofic ce consta din: mobilizarea viguroasa a planului profund cu ajutorul planului superficial. În escare este indicata crioterapia. Framântatul cu priza mica în cazul cicatricelor postarsuri sau cheloide si cu priza mare în vergeturi.

Contraindicatii-         procese inflamatorii acute;-         orice boli acute sau în faza de evolutie (neoplasm, TBC)-         boli ale pielii (dermatoze, micoze, neoplasme cutanate);-         afectiuni psihogene;-         osteoporoza;-         tumori osoase beligme sau maligme;-         fragilitate vasculara.

MASAJUL PUNCTELOR NERVOASE. DUPÂ CORNELIUSBAZE TEORETICE Prin puncte nervoase Comelius înţelege puncte sensibile la presiune. Aceste puncte se găsesc pe traiectele fibrelor nervoase, centripete sau centrifuge, dar punctele centripete deţin rolul principal, din punct de vedere diagnostic şi terapeutic. Aceste puncte se descoperă la nivelul dermului. al musculaturii, al articulaţiilor, în fibra nervoasă şi chiar în viscere. Condiţia obligatorie, pentru a tl considerate ..puncte nervoase" de către Cornelius, este ca ele să reacţioneze la un stimul de intensitate slabă, nenociceptiv prin el însuşi. Trebuie avut în vedere fie intensitatea sensibilităţii locale la nivelul acestor puncte, fie reacţia generală pe care o pot provoca aceste puncte pentru organism: un punct nervos izolat poate declanşa reacţii algice foarte puternice, dar localizate. în timp ce un punct dureros poate avea urmări în regiunile cele mai depărtate ale corpului. Autorul împarte aceste puncte nervoase în trei grupe: 1. cele cu reacţie nociceptivă locală sau în vecinătatea imediată: 2. cele a căror reacţie iradiază de-a lungul aceluiaşi trunchi nervos, sau în jumătatea homolaterală a capului sau a trunchiului, sau într-un singur membru; 3. cele cu reacţie heterolaterală. Cât priveşte intensitatea sensibilităţii, aceasta poate fi uşoară, medie sau mare. Situaţia punctelor nervoase corespunde datelor anatomice cunoscute, dar trunchiul nervos pe care se află un punct nu trebuie obligatoriu să fie şi el iritat. Pornind de la un punct sensibil, se poate declanşa o reacţie în lanţ. dar în circuit închis, care adună iritaţia pe punctul de origine. Există puncte izolate şi altele aglomerate, iradiind în vecinătatea lor apropiată. Dacă există puncte în zonele lui Head. acestea se manifestă cu iritaţia zonei şi dispar de îndată ce zona Head se „resoarbe". Punctele nervoase se află mai ales: -în regiunile cicatriciale; -acolo unde elementul nervos este superficial şi deci expus traumatismelor; - deasupra ţesuturilor osoase sau conjunctive.

Ele corespund adesea punctelor specifice unor nevralgii: de ex. nevralgiile intercostale. durerile anginoase ş.a. Valoarea punctelor nervoase. ca şi tipul şi intensitatea, este variată. Dacă punctele cresc numeric şi ca intensitate, ele antrenează stări de rău: dureri de cap. dureri reumatice, crampe, slăbiciuni musculare, tulburări motorii, secretorii. neurovegetative: stările de rău sunt. pentru Comelius. indubitabil la originea tulburărilor nervoase. de tip nevroză sau depresie. Fiecare punct nervos este consecinţa unui obstacol mecanic la nivelul fibrei nervoase. Acest obstacol este, la rândul său. consecinţa mecanică a unei leziuni tisulare anterioare: inflamaţie. fractură, „deşirare". cu sau fară revărsat sanguin sau seros. antrenând o compresie cronică de origine conjunctivă, o cicatrice conjunctivă sau chiar o constricţie a fibrei nervoase, prin ţesut conjunctiv, dar care nu devine patologică decât în momentul în care este interesat un număr suficient de mare de fibre. Astfel născut, punctul nervos, prin iritaţie locală, el acţionează la nivelul fibrelor motoare sau secretorii, sau dacă obstacolul se află la nivelul fibrelor senzitive, acţionează prin retransmisia iritaţiei la sistemul nervos central şi de aici. la fibrele centrifuge. In afara leziunii tisulare, ca punct de plecare pentru formarea „punctului nervos", sunt implicate toate maladiile sistemice, guta, diabetul, ateroscleroza, o intoxicaţie sau o boală infecţioasă. Tratamentul constă în: tratarea tulburărilor care predispun la fomiarea acestor puncte: întărirea posibilităţilor de reacţie a organismului la aceşti stimuli: suprimarea punctelor nervoase. Nu se poate nega valoarea altor tratamente, dar se insistă pe folosirea unui mijloc mecanic, pentru eliminarea acestor manifestări de origine „pur mecanică", acest mijloc fiind masajul manual al punctelor nervoase. Se foloseşte pulpa degetului al 2-lea sau al 3-lea, cu articulaţia metacarpofalangiană flectată la un unghi de 120"*. Dacă punctul este foarte profund, este necesară folosirea policelui. Căutarea punctelor cere o mare sensibilitate tactilă. Mişcarea degetului constă în „du-te - vino" şi vibraţii. Se caută şi se tratează întâi punctele aflate la nivelul pielii, căci ele corespund tulburărilor celor mai grave apoi cele de la nivelul musculaturii. In cazurile cronice, punctele sunt indurate. Reacţiile se vor urmări din aproape în aproape, căci ele se pot declanşa brusc. Intensitatea presiunii nu va creşte decât o dată cu scăderea sensibilităţii.

Numărul şedinţelor depinde de ..cantitatea"' de puncte prezente. Se lucrează flecare punct, până la dispariţia sa completă. Şedinţa nu poate însă depăşi 30 minute. Dacă punctele sunt prea numeroase, se insensibilizează cele mai dureroase, celelalte flind masate mai apoi. Pentru a evita reacţia lor după şedinţă şi vor fl insensibilizate la şedinţa umiătoare. Şedinţele se vor face de 3-6 ori pe săptămână, până la dispariţia completă a tuturor acestor puncte, ceea ce poate însemna de la 8 zile la 5 luni, sau chiar mai mult. Primele şedinţe vor fl mai uşoare, ţinând cont de reacţiile posibile ale pacientului, reacţii care pot fl foarte violente.,putând să accentueze durerea şi tulburările. Perimetrul în care iradiază durerea provocată prin masaj este. la rândul său. considerat ca punct nervos şi flecare reacţie algică. consecinţă a masajului, indică un nou punct nervos. Se produce, deci. o reacţie de sensibilizare în lanţ. aşa cum am menţionat mai sus. Dacă reacţiile sunt prea v iolente. urmare a însumării efectelor, trebuie înlocuită presiunea cu netezirea, primul principiu al lui Comelius flind acela de a controla permanent reacţiile pacientului. Insistăm pe faptul că Comelius a amintit de acţiunea pur mecanică a masajului, prin tehnica sa: explicaţia exprimă nivelul de înţelegere de la începutul secolului XX. Aşadar, punctele nervoase trebuie să reacţioneze la un stimul nedureros. şi să antreneze o reacţie nociceptivă locală, o reacţie de-a lungul trunchiului nervos în membrul de partea homolaterală. precum şi o reacţie contralaterală. Numărul punctelor este variabil. Aceste puncte pot corespunde zonelor cicatriciale, elementelor nervoase superficiale, sau sunt localizate supraiacent ţesutului osos sau ţesutului conjunctiv organizai. TEHNICA Masajul este efectuat cu pulpa digitală a indexului sau a mediusului. după o mişcare de dus-întors. intensitatea presiunii nu va creşte decât o dată cu scăderea sensibilităţii. Se găsesc şi se tratează întâi punctele cutanate corespunzătoare tulburărilor cele mai grave, apoi punctele musculare. Reacţia algică la masaj traduce apariţia unui punct nou. Dacă reacţiile sunt prea puternice, trebuie înlocuit masajul cu netezirea. Trebuie lucrat un punct până la dispariţia sa; dar şedinţa nu trebuie să depăşească 30 minute. EFECTE. INDICAŢII CONTRAINDICAŢII Efectele sunt locale, homotopice sau heterotopice; indicaţiile sunt reprezentate, în primul rând, de algiile şi tulburările funcţionale, care antrenează, după Comelius (1908). nevroze şi depresii.

Masajul reflex pleaca de la un principiu extrem de simplu, pe care medicina alternativa l-a intuit si l-a observat din cele mai vechi timpuri, si anume acela ca orice organ al corpului uman are o terminatie nervoasa pe suprafata corpului. Si ca prin masarea acestor puncte, a acestor terminatii nervoase, se poate mentine, imbunatati sau redobandi sanatatea pierduta. Acest principiu simplu, observat in mod natural, ajunge azi sa fie tot mai des dovedit stiintificReflexoterapia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafata corpului,in general la distanta fata de organul pe care il reprezinta. Zonele reflexogene sunt anumite puncte nervoase, ce se afla in interdependenta cu anumite parti indepartate ale corpuluiReflexoterapia este o metoda de tratament usoara, care se bazeaza pe proiectia energetica, vasculara si nervoasa a tuturor organelor in plante, dar si palme, coloana vertebrala sau la nivelul lobului urechii.Masajul aplicat zonei talpii obtine cele mai bune rezultate. Zona palmei este folosita doar in cazuri deosebite si asta pentru ca palma este mai rezistenta si mai putin sensibila fata de talpa.

Incaltamintea incomoda, cu tocuri foarte inalte si de multe ori mult prea ingusta, determina tulburari ale circulatiei la nivelul picioarelor. Si nu intotdeauna durerile resimtite la nivelul plantelor sunt cauzate de mersul indelungat. De multe ori picioarele dor, pentru ca alte organe din trupul nostru sufera si trimit semnale spre zonele care reprezinta radacina omului: talpile.

Pe acest principiu se bazeaza reflexoterapia. Dar, datorita perioadei mari de timp pe care ne-o petrecem in picioare, sau sezand, toxinele coboara cu predilectie in zonele inferioare ale corpului, localizadu-se in talpi. Iata de ce, cea mai fidela sursa de reflexodiagnostic sunt talpile, iar proverbul chinezesc care spune ca "surasul vine de la picioare" ni se pare acum de inteles.

Reflexodiagnosticul

Pentru a putea beneficia de reflexoterapie, trebuie ca mai intai sa existe un reflexodiagnostic. Acesta consta in reperarea punctelor dureroase de la nivelul zonelor reflexogene, combinat cu informatiile primite din dialogul cu pacientul ,. Foarte bogate in terminatii nervoase si vasculare, in cazul unor tulburari, zonele reflexe vor fi sensibile, dureroase la palpare.

Uneori durerea este extrem de vie, iar intensitatea este direct proportionala cu gravitatea sau vechimea afectiunii organului respectiv. Durerea resimtita in punctele reflexe se explica prin acumularea de toxine in organism, care se aglomereaza sub forma unor depozite de cristale, cauzind blocaje ale circulatiei sanguine, dar si energetice. Examinarea zonelor reflexe trebuie facuta cu mare atentie, deoarece unele zone pot fi dureroase datorita unor afectiuni locale (bataturi, tumori, traumatisme, malformatii, boli dermatologice). Reflexoterapeutul nu trebuie sa se substituie total medicului , ci trebuie sa fie constient ca el practica alta metoda de tratament (nemedicamentoasa), care poate avea efecte favorabile acolo unde medicina clasica a esuat.Masarea zonelor reflexogene afectate pe parcursul mai multor sedinte determina eliminarea toxinelor. Prin stimularea circulatiei sanguine, a activitatii rinichilor, a circultiei limfatice, se accelereaza epurarea organismului de toxine, determind o imbunatatire a starii de sanatate.

Reflexodiagnosticul este esential. De aceea trebuie ales cu mare grija un

terapeut bun, un profesionist! Terapeutului ii sunt necesare solide cunostiinte de medicina, de anatomie si clinica medicala. Si nu intamplator, tot mai multi medici au inceput sa combine practica lor medicala traditionala si cu cele alternative.

Avantajele reflexoterapiei

Unul dintre avatajele reflexoterapiei este si acesta: oricine poate fi beneficiarul acestei terapii a piciorului, indiferent de varsta, mai ales ca sunt putine contraindicatiile - sarcina, infarctul, insuficienta renala acuta, rani sau infectii cutanate la nivelul labei piciorului.

Pana si bebelusii sunt incantati de un masaj usor al picioruselor, masaj care ii  linisteste si adorm mai usor!

Alte avantaje: nu este o metoda de terapie toxica; poate fi efectuata in paralel cu tratamentul medicamentos sau impreuna

cu alte terapii naturiste;

intervine asupra afectiunilor acute sau cronice;

poate fi o excelenta metoda de preventie;

intervine si asupra bolilor care inca nu au manifestari clinice.

Recomandari

1. Efectueaza cel putin 10 sedinte de reflexoterapie in cateva serii, dupa sfatul specialistului, daca se doreste o amelioarare sau vindecare. Numarul de sedinte necesare pentru un tratament variaza in functie de gravitatea afectiunii. In cazul afectiunilor acute, ameliorarea se produce dupa 5-6 sedinte de reflexoterapie (uneori si mai repede), iar vindecarea dupa cateva saptamani maxim o luna (tratament zilnic). La afectiunile cronice efectele se obtin dupa 3 luni de tratament (zilnic). Durata unei sedinte este de 50 minute - o ora, acestea putand fi efectuate zilnic sau o data la doua zile, costul unei

sedinte fiind de aproximativ 30-40 RON. In cazul pacientilor care au suferit un infarct, sedinta de reflexoterapie poate fi efectuata, ocolindu-se punctele care au legatura cu inima. Prin stimularea intensa a unui organ, pot sa apara uneori reactii nedorite, care dispar la scurt timp. Este important ca terapeutul sa informeze persoana aflata la tratament.

Dintre efectele secundare care pot sa apara, fac parte:

durere accentuata a unui organ, datorita stimularii functiilor sale; acese de febra;

proeminenta varicelor, datorita accelerarii circulatiei;

tumefierea gleznelor;

pete vinete pe corp;

ameteli;

greata;

urina isi poate schimba culoarea si mirosul (datorita eliminarii toxinelor).

2. Pe perioada terapiei consuma o cantitate de 2l de apa plata.3. NU consuma alcool, NU se fumeaza si se reduce consumul de cafea in timpul terapiei.4. Echilibreaza regimul alimentar. 5. Se evita grasimile, prajelile, dulciuri in exces si consuma din belsug fructe, legume, sucuri naturale, infuzii din plante medicinale.

Efectele tratamentului In reflexologie se considera ca depunerile de toxine sunt principala cauza a imbolnavirii curente. Putem spune ca depunerile de toxine in zonele reflexogene ne indica o defectuasa functionare a organului aflat in corespondenta si nu invers. Principalii factori care conduc la aceasta acumulare nociva a toxinelor sunt: modul de viata, de alimentatie, starea psihica, mentala, circulatia sanguina etc. Masajul zonelor reflexe descongestioneaza musculatura si stimuleaza circulatia sangelui in organele corespondente zonelor masate, obtinand astfel eliminarea rezidurilor toxice si

alimentarea cu substante energetice si regeneratoare.Afectiuni tratabile sau ameliorate prin reflexoterapie:

bronsita; astmul bronsic;

boala hemoroidala;  

sindromul diareic sau de constipatie;

enterocolite cornice;

cistite;

boli endocrine;

frigiditatea si sterilitatea, impotenta sexuala;

boli reumatice;

anemii;

afectiuni dermatologice: acneea, psoriasis;

sinuzite, rinite, faringo-amigdalite;

migrene, nevralgii de trigemen;

obezitatea si celulita.