curs modelare carto 2010-2011

5/8/2018 Curs Modelare Carto 2010-2011 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-modelare-carto-2010-2011 1/40

USAMV-FIFIM 2010-2011

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs- 1

USAMV - FIFIM

2010-2011

MODELARE CARTOGRAFICĂ

-NOTE DE CURS-





CUPRINS

1. Harta ca mijloc de reprezentare a Spaiului ............................................................................4 Definiii ale hării ................................................ .................................................. ................................... 6 1.1. Clasificarea hărilor............ ................................................. .................................................. ........... 6

1.1.1. Clasificarea hărilor după obiectul reprezentat ............. ............. .............. ............. ............ .............. ............. 7

1.1.2. Clasificarea hărilor după coninut...... ............. ............. ............. .............. ............. ............ .............. ............. 7 1.1.3. Clasificarea hărilor după scară........... ............. ............. ............. .............. ............. ............ .............. ............. 7 1.1.4. Clasificarea hărilor după indicele teritorial......... .............. ............ .............. ............. ............ .............. ......... 7 1.1.5. Clasificarea hărilor după destinaie............ .............. ............. ............ .............. ............. .............. ............. .... 7

1.2. La ce folosesc hările? .................................................. .................................................. ................... 7

2. Direciile de dezvoltare în cartografia modernă.......................................................................8

3. Sisteme de informaii cartografice .........................................................................................10

3.1. Caracteristicile generale ale informaiei cartografice......................................... ......................... 10 3.2. Generalizarea informaiei ..................................................... ................................................ ......... 11

3.2.1. Generalizarea cartografică......................................................................................................................... 11 3.2.2. Controlul generalizării ............................................................................................................................... 12 3.2.3. Evaluarea datelor ....................................................................................................................................... 13

3.3. Influena generalizării cartografice asupra geometriei obiectelor spaiale ............................... 14 3.4. Influena vizualizării cartografice asupra geometriei obiectelor cartografice.......................... 14 3.5 Necesitatea realizării unui sistem de informaii cartografice....................................................... 15

4. Sistemele de proiecie cartografică utilizate în România ......... .......... ........... ......... ......... ....... 17

5. Semnele convenionale şi semiologia (semiotica) ..................................................................18

5.1. Culorile semnelor convenionale cartografice ..................................................... ......................... 19 5.2. Dimensiunile semnelor convenionale .................................................. ......................................... 19 5.3. Dimensiunile obiectelor reprezentate................. .................................................. ......................... 20

5.3.1 Capabilitatea de discriminare............ .............. ............. ............ .............. ............. .............. ............ .............. 21 5.3.2. Pragul minim de percepie a dimensiunii reprezentării obiectelor.... ............ .............. ............. .............. .... 21 5.3.3. Distana minimă între două elemente grafice vecine ............. ............ .............. ............. .............. ............. .. 21 5.3.4. Praguri de discriminare dimensională între obiecte de acelaşi tip ............ ............. .............. ............. ......... 22

Percepia culorilor......................................................................... .................................................. ....... 22

6. Toponimia - rol esenial în cartografie ..................................................................................22

7. Etapele care se parcurg pentru a elabora documentele cartografice.....................................23

7.1. Etapele realizării unei hări ................................................ .................................................. ......... 24

8. Operaiuni tehnice pentru realizarea planurilor şi hărilor topografice oficiale....................26





9. Modul de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 si 1: 10000............27 9.1. Coninutul obligatoriu al planurilor topografice la scări mari................................................... 28 9.2. Categoriile de folosină ale terenurilor ................................................ ......................................... 28 9.3. Inscriptii explicative..................................................... .................................................. ................. 30 9.4. Toponimele ........................................... .................................................. ......................................... 31

9.5. Desenarea elementelor ajutătoare pe planurile şi hările la scări mari ..................................... 31 9.5.1. Desenele din afara cadrului.............. .............. ............. ............ .............. ............. .............. ............ .............. 31 9.5.2. Inscripiile de pe originalul de autor (de teren).. ............. .............. ............ ............. .............. .............. ........ 32 9.5.3. Culorile folosite pentru desenarea originalului de autor ............ .............. ............. ............ .............. ........... 32 9.5.4. Culorile folosite pentru realizarea hărilor cadastrale ............ ............ .............. ............. .............. ............ ... 32

10. Noiuni despre reprezentarea realităii.................................................................................33

10.1 Ce înseamnă reprezentarea ?............................................... ................................................ ......... 33 10.2. Variabilele vizuale.............................. .................................................. ......................................... 33 10.3. Reprezentare analogică / reprezentare digitală................................................. ......................... 33 10.4 Înelesul geometric multiplu......................................................................... ................................. 33 10.5. Înelesul semantic multiplu ....................................... .................................................. ................. 33

10.6. Înelesul grafic multiplu ............................................ .................................................. ................. 34 10.7. Cartografierea bazată pe interpretarea imaginilor .................................................. ................. 34

10.7.1. Cartografierea analogică (prin fotointerpretare) .............. ............ .............. ............. ............ .............. ....... 34 10.7.2. Cartografierea digitală (prin fotointerpretare)........... ............ .............. ............. .............. ............ .............. 34

10.8. MEMENTO................................................ .................................................. ................................. 35

11. Principiile directivei europene INSPIRE.............................................................................35

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................40





1. Harta ca mijloc de reprezentare a Spaiului

Toata viaa noastră se desfăşoară într-un spaiu definit, dar puina lume este interesată săcunoască, să îneleagă ce este spaiul. Intuitiv, oricine gândeşte ştie că lumea materială efăcută din obiecte vii sau neînsufleite, de compoziii diferite, în stări diferite (solide,

lichide, gazoase...), cu duritatea deosebită, toate având câte o formă, un anume volum.Toate sunt aşezate unele lângă altele ca piesele unui "puzzle" şi în felul acesta construiescspaiul. Dar, fără suportul progreselor recente ale ştiinelor exacte, omul a perceput zeci demii de ani lumea drept un spaiu limitat (finit) cuprins între Pământ şi Cer fără a intuirelativitatea poziionării pe care Blaise Pascal a sintetizat-o astfel: “Lumea este ca o sferaal cărei centru e pretutindeni şi ale cărei margini nu se afla nicăieri”.

E limpede pentru oricine că spaiul este un produs sau un atribut al lumii materiale, iar specia umană a simit nevoia să caute modalităi de reprezentare adecvate, care să permităstocarea informaiei într-o formă inteligibilă pe care semenii să o poată utiliza, sau chiar

perfeciona..

Mintea omeneasca a simit nevoia să facă ordine in acest spaiu şi de aceea a trebuit sadescrie formele obiectelor din Univers, sa le măsoare, să stabilească direcii şi să precizezedistane.

Prima reprezentare cartografică (6200 î.c) descoperită la Catal Hyuc (Anatolia)

Astfel, de mii de ani omul a început să schieze limitele universului său de cunoaştere dinnevoia de a preciza frontierele teritoriului său, deprindere pe care o păstrează şi astăzi .Ulterior, motivaii de ordin teoretic dar mai ales de ordin pragmatic, au dus la inventarea şi

dezvoltarea geometriei pe o bază, de asta data ştiinifică, axiomatica (pornind de la postulatele lui Euclid), geometrie care formaliza ceea ce omul a descoperit pe caleintuitivă.





Tăbliă de lut pe care este figurat planul cetăii Nippur din Mesopotamia ) sec.XIII î.c.

De fapt, doar necesitatea a impus harta ca mijloc de delimitare, aceasta devenind ceva maitârziu un instrument de neînlocuit - obligatoriu în actul decizional - şi de aciune concretăîn vederea amenajării de la nivel de detaliu până la nivel de regiune.

Intuitiv, omul a inventat un spaiu topologic, metric (pe care se poate defini o distanta) cuo organizare tridimensionala şi cu proprietăile care ulterior vor caracteriza spaiileeuclidiene. De asemenea a stabilit, tot intuitiv, că proprietăile metrice sunt aceleaşi inorice punct al spaiului (spaiul metric izomorf).

Reprezentarea precisă a realităii, atât cât civilizaia tehnică aprecia că o cunoaşte, harta afost mult timp tributară imaginarului şi inovaiei, bineîneles cu gradul de subiectivismasociat. Odată cu apariia baloanelor, apoi a avioanelor şi, astăzi, a sateliilor, sarcina deanaliză a cartografiei s-a simplificat prin posibilitatea de viziune globală asuprafenomenelor. Practic, cartografia se regăseşte modificată în substana sa, fără a putea

preciza care sunt limitele sale de dezvoltare viitoare.

Prima hartă egipteană pe papirus obinută prin mijloace topografice (1160 î.c.)





Definiii ale hării

Harta, oricare ar fi coninutul său, elaborată în trecut pe baza unor mari eforturi, a fost şi arămas un instrument de analiză şi de inventariere a mediului. Precizia sa tehnică a sporit

progresiv de-a lungul secolelor, iar pe măsura includerii mai multor obiecte şi date înconinut s-a întărit şi a fost acceptat şi caracterul său foarte sintetic. O definiie sugestivă a

hării poate fi următoarea :

Harta este o reprezentare a suprafeei terestre:• redusă,• generalizată,• precisă din punct de vedere matematic,

pe un plan care figurează :• situaia,• distribuia şi• raporturile

dintre diferitele fenomene naturale şi sociale.

Datorită coninutului orientat tematic o hartă trebuie să permită :• localizarea fenomenelor/obiectelor,• identificarea fenomenelor/obiectelor şi• punerea în valoare a relaiilor spaiale

Alte definiii, aşa cum sunt exprimate de dicionarele uzuale din România, sunt reproduseîn cele ce urmează :

Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafeei globului pământesc (totală sauparială), generalizată şi micşorată la o anumită scară. [NODEX]

Reprezentare grafică a suprafeei Pământului.

Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeei Pământului (totală sau parială),generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporie şi întocmită pebaza unei proiecii cartografice. [DEX]

1.1. Clasificarea hărilor

Considerând “Manualul inginerului geodez” ca operă de referină în cartografiatopografică profesională, vom accepta şi criteriile de clasificare a hărilor definite înaceastă lucrare in funcie de :

1. obiectul reprezentat,2. coninut,3. scară,





4. indicele teritorial,5. destinaie

1.1.1. Clasificarea hărilor după obiectul reprezentat

În funcie de obiectul reprezentat hările pot fi împărite în :

1. HĂRI GEOGRAFICE (care sunt realizate pentru a reprezenta suprafaaTerrei;

2. HĂRI ASTRONOMICE (care sunt întocmite pentru a reprezenta sferacereasca, alte planete, satelii naturali şi alte corpuri cereşti)

1.1.2. Clasificarea hărilor după coninut

1. HĂRI GEOGRAFICE GENERALE (reprezintă suprafaa terestră cu toateelementele principale)

2. HĂRI SPECIALE (reprezintă fenomene ale naturii sau ale vieii sociale) :

1. Hărti fizico-geografice (geologice, geomorfologice, ale vegetaiei,…);2. Hări socio-economice (economice, ale populaiei,….)

1.1.3. Clasificarea hărilor după scară

1. HĂRI LA SCARI MARI (< 1:100000);2. HĂRI LA SCARI MEDII (între 1:100000 şi 1:1000000);3. HĂRI LA SCARI MICI (> 1:1000000)

1.1.4. Clasificarea hărilor după indicele teritorial

1. PLANIGLOBURI2. HĂRI ALE CONTINENTELOR şi OCEANELOR;3. HĂRI REGIONALE (pentru grupuri de ări)4. HĂRI NATIONALE şi LOCALE

1.1.5. Clasificarea hărilor după destinaie

1. UNIVERSALE (hari geografice generale-sunt incluse si hările topografice)2. HĂRI CU DESTINATIE SPECIALA sau TEMATICE (şcolare, turistice,

rutiere…)

1.2. La ce folosesc hările?

1. Pentru a călători,2. Pentru a gestiona spaiul,3. Pentru a dezvolta cunoaşterea geografică,4. Pentru a mini (realizarea unui decupaj electoral pe circumscripii)5. Pentru a visa (Thomas Morus, Insula Utopică),





Ilustraie reprezentând insula utopică din ediia din 1518 a lucrării lui Thomas Morus

2. Direciile de dezvoltare în cartografia modernă

Prezentul obligă la direcionarea cartografiei către exactitate şi obiectivitate, inând cont căîntotdeauna va fi ceva de adăugat sau de corectat, posibilitatea ca cineva să pună capătvreodată istoriei milenare a acestui domeniu fiind exclusă. Mijloacele de cartografiereclasică nu mai fac faă nevoilor actuale de informaie, reviziuirea, sau mai bine zisactualizarea, concepiei cartografice tradiionale fiind impusă de trei cauze unanimrecunoscute :

• diversificarea temelor abordate,• obligativitatea actualizării permanente,• extinderea suprafeelor de cartografiat.

Aceste necesităi nu pot fi satisfăcute decât prin dezvoltarea metodelor de procesareinformatică şi de desen automat, asociate cu utilizarea datelor de teledetecie, din ce în cemai numeroase şi precise.

O hartă clasică utilizează simboluri (semne) pentru a facilita exprimarea grafică a unor obiecte şi fenomene a căror mărime nu poate fi reprezentată la scara hării. În cartografiamodernă utilizarea acestor semne implică însă două categorii de probleme:

• unele cu aspect negativ, prin aceea că obiectele şi fenomenele punctuale suntgreu de poziionat datorită dimensiunii semnelor care pot masca anumite detalii(mai ales când suportul hării este o imagine),

• altele cu aspect pozitiv, prin aceea că pot servi pentru punerea în evidenă aobiectelor punctuale sau liniare pentru facilitarea citirii hării.

La nivelul semiologiei hării progresul tehnic este cert datorită faptului că suportul imagine poate exprima un coninut informativ nou, obligând la eliminarea unor aspecte





tradiionale. Acest coninut este legat în majoritatea cazurilor de un derivat al său, chiar încazul hării topografice, cunoscut sub numele de baza de date.

Toate aceste consideraii pot fi întărite prin sublinierea unui mare avantaj : timpul. Dacă pentru elaborarea primei versiuni a hării, consumul de timp este comparabil uneori cu celclasic, în cazul actualizării, perioada scursă de la debutul procesului până la editare nu

poate fi comparată ca durată. Sunt cazuri în care se poate vorbi de cartografiere în timp"cvasi-real", şi aceasta nu poate decât să demonstreze că un domeniu care părea să fi ajunsla limita sa maximă de exprimare este în realitate departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt.

De subliniat că, indiferent de sursa de date suport, harta rezultată trebuie să răspundăaceloraşi criterii de evaluare a preciziei ca şi harta clasică realizată în formă grafică prinutilizarea metodelor cartografice tradiionale. Rezoluia acceptată a imaginii sursăutilizate este definită prin produsul dintre scara hării şi puterea de rezolvare areprezentării hării, de obicei 0,1 milimetri. Din aplicarea acestui principiu pot fi dedusedimensiunile celor mai mici obiecte care pot fi reprezentate pe hartă.

Tabelul 4 - Relaa dintre rezoluia imaginii şi scara la reprezentarePrecizia de reprezentare (în metri)

Scara harilor Rezoluia* (în metri) X,Y Z1:1000 0,1 0,3 0,31:2000 0,2 0,6 1,01:4000 0,4 1,2 1,51:10000 1,0 3-5 1- 51:25000 4-5 5-8 3-51:50000 5-10 20-30 5-101:100000 20-30 30-40 5-15

* Dimensiunea celui mai mic obiect identificabil/reprezentabil pe hartă

Progresul rapid al tehnicilor computerizate de analiză geografică permite manipulareaunei cantităi nelimitate, sau mai bine zis limitate doar de capacităile hardware de caredispunem, de informaii colectate prin intermediul unor metode variate şi, apoi, stocareaacestora în sisteme informaionale la nivel local, regional sau chiar global. Parte dintreinformaii sunt informaii cartografice şi se pune problema dacă acestea, integrate în SIG-uri, sunt obinute prin respectarea conceptelor uzuale ale cartografiei clasice, astfel încâtreprezentarea să fie făcută cu acurateea acceptată de cartografi drept standard .

În multe cazuri s-a constatat că, atunci când tematicienii nu participă sau nu sunt consultaiîn fazele de concepie, de structurare şi de validare ale unui sistem de informaii, analizaspaială nu poate suplini rolul cunoaşterii naturiste de tip clasic în cercetarea fenomenuluistudiat. Aceasta are drept consecină prelucrarea unor date care nu in seama de naturaentităilor relevate imposibil de explicat prin mijloace informatice, raionamentulmatematic, specific tehnologiilor SIG, nefiind întotdeauna adaptat complexităiisubiectului tratat.





3. Sisteme de informaii cartografice

Prezena informaiilor cartografice este semnificativă la toate nivelurile Sistemelor deInformaii Geografice, acestea din urmă fiind utilizate ca instrumente de analiză a datelor spaiale şi pentru administrarea datelor, în timp ce, în procesul de comunicare a

informaiilor spaiale, rolul esenial îl are informaia cartografică. Un Sistem de InformaiiCartografice permite vizualizarea datelor spaiale pe o hartă, la scară, folosind simboluricartografice şi tematice. Se poate spune că în procesul de prelucrare a informaiei spaiale,una din sursele de date este în continuare, fară nici un dubiu, harta.

Datorită faptului că generalizarea şi vizualizarea cartografică nu pot fi realizate automat înacelaşi timp, este necesară constituirea unei baze de date corespunzătoare scării dereprezentare şi definirea simbolurilor adecvate. Instrumentele SIC pot fi utilizate pentruvizualizare dar nu sunt instrumente de analiză spaială şi pentru prelucrarea prin calcul.Baza de date geometrice cartografice este o componentă implicită dar nu şi ireversibilă aSIC.

Caracteristicile informaiilor cartografice, a căror vizualizare este în primul rânddependentă de scara hării, ne îndreaptă către modele spaiale cu precizie geometrică maimare sau mai mică. Acurateea informaiilor pe care le oferă datele spaiale este foarteimportantă pentru înelegerea conceptului de informaie cartografică.

3.1. Caracteristicile generale ale informaiei cartografice

O mare parte a informaiilor spaiale achiziionate în diferite moduri poate fi utilizată pentru realizarea de hări. O prezentare cartografică cu coninut topografic sau tematic

poate fi considerată ca fiind un sistem de informaii spaiale de mare complexitate.Comunicarea perfectă a informaiei cartografice este posibilă numai în condiiile pentrucare proprietăile structurale (sintactice) şi substaniale (semantice) corespund custandardele tehnice referitoare la procesul de culegere, prelucrare şi vizualizare ainformatiiei spaiale.

Prezentarea cartografică reprezintă un model grafic al spaiului în care informaia spaialăeste prezentată cu ajutorul informaiei cartografice. Scara de reprezentare este legată, în

primul rând, de concepia modelului spaial, iar instrumentele de modelare sunt legate deconcepia modelului spaial grafic. Informaia cartografică oferă indicii despre planul dereferină al spaiului (al cărui grad de simplificare şi abstractizare este dependent de

factorul de reducere a scării .

În conformitate cu standardele recunoscute, informaia cartografică, reprezintăgeneralizarea şi vizualizarea într-un spaiu geografic a obiectelor selecionate şi acaracteristicilor acestora. Există trei parametri care caracterizează informaia cartografică :definirea spaială a obiectelor (prin geometria acestora şi prezentarea la o anumită scară),descrierea tematică a obiectelor (prin datele georefereniate) şi forma grafică a prezentăriicartografice a obiectelor.





Scopul modelării cartografice este de a oferi utilizatorului informaii despre spaiu într-o prezentare de tip cartografic lizibilă şi clară. Totuşi, trebuie să luăm în considerare faptulcă modelarea, care depinde de scară, nu este întotdeauna o copie fidelă a realităii.

3.2. Generalizarea informaiei

Generalizarea înseamnă reducerea cantităii de date cu condiia păstrării informaieieseniale. Această operaiune se realizează prin rezumarea şi/sau selectarea informaieirelevante.

Atunci când transformarea de la o scară la alta implică procedee de fotomultiplicare şiscalare predefinită , o condiie esenială de care depinde generalizarea este eliminareazgomotului de fond în scopul evidenierii informaiei relevante.

Pentru a generaliza corect trebuie :

• Să fie redusă cantitatea de informaie• Să fie pusă în valoare cea mai importantă informaie• Să se respecte cu cât mai multă fidelitate informaia iniială

De fapt, generalizarea este un proces care implică sintetizarea informaiei.

3.2.1. Generalizarea cartografică

Generalizarea cartografică poate fi comparată cu rezumatul unui text literar, dar cu

condiia respectării regulilor semiologice care permit o lectură corectă a informaiei.

În funcie de scara seturilor de date geografice, acestea nu sunt reprezentate în aceeaşimanieră. Mai concret, pentru a trece de la o scară mai mare la una mai mică ,informaiatrebuie simplificată prin procedee intuitive adecvate, specifice generalizării cartografice.

Ce întrebări trebuie să ne punem pentru a răspunde cerinelor utilizatorului ?

• Oare informaia geografică păstrează coninutul ?• Prin ce se deosebeşte coninutul de specificaiile clientului ?

Altfel spus, generalizarea est contextuală şi se gestionează caz cu caz. Din acest motiv,inând seama şi de faptul că evaluare vizuală implică probleme de subiectivitate, nu se potelabora modele universal valabile pentru generalizare

Generalizarea implică respectarea unor limite (praguri):

1. De percepie (care permit identificarea unui simbol şi recunoaşterea formeisale





2. De percepie a diferenelor de formă şi dimensiune

În figurile de mai jos sunt exemplificate trei cazuri de difereniere a formei saudimensiunii rezultate în urma generalizării

●●●●● Raport al suprafeelor de cel puin 1/2

Pentru elemente liniare ecart degrosime de cel puin 0,1 mm

Distană între elemente coliniare de cel puin 0,3 mm

3. De separare lineară şi punctuală

Pentru a obine documente inteligibile, este obligatorie folosirea unor dimensiuni prestabilite atât pentru elemente lineare, dar şi pentru elementele textuale (în dreapta sus se poate vedea impactul vizual negativ al scrierii subdimensionate).

4. De interpretare

Este necesară simplificarea informaiei pentru a deveni mai lizibilă, mai intuitivă pentru amesajul să fie perceput cu mai multă rapiditate şi uşurină. De aceea trebuie să se inăseama de următoarea regulă :

PREA MULTĂ INFORMAIE “UCIDE” INFORMAIA!!!

3.2.2. Controlul generalizării

Pentru a optimiza controlul generalizării este recomandat să se ină seama de următoarelerecomandări :





• măsurarea geometrică a elementelor liniare corespondente (generalizate),• evaluare a incertitudinilor induse de generalizare asupra elementelor de suprafaă,• controlul integrat pe baza specificaiilor de coninut şi precizie,• analiză globală combinată (calitativ/cantitativ)

3.2.3. Evaluarea datelor

Pentru evaluarea datelor se iau în considerare două întrebări :

1. Care sunt modificările survenite şi cu ce pierdere de precizie ?2. Sunt modificările acceptabile?

Pentru a putea face o interpretare corectă a modificărilor apărute, trebuie pornit de la ideeacă diferenele dintre datele sursă şi cele generalizate trebuie determinate princaracterizarea lor a priori şi a posteriori:

1. Din punct de vedere semantic

• Numeroase atribute sunt suprimate în cursul generalizării

2. Din punct de vedere topologic.

Trebuie acceptate soluii inteligente pentru cazuri fără o soluie logică (mai ales în cazulutilizării tehnicilor digitale)

Intersectie

Încrengătură

Incluziune

3. Din punct de vedere geometric :

• Trebuie păstrate poziia, orientarea şi forma obiectului• Se acceptă schimbarea mărimii, a formei de reprezentare, a texturi şi a

angularităii





3.3. Influena generalizării cartografice asupra geometriei obiectelor spaiale

În procesul de modelare a unei hări se tinde spre transferarea caracteristicilor specificeobiectelor spaiale în reprezentări de mai mici dimensiuni, în conformitate cu scara, faptcare generează deformaii geometrice şi semantice.

În vederea prezentării (restituirii) informaiei spaiale în forma cartografică la scară maimică, pentru generalizarea cartografică (desfăşurată pe parcursul procesului de prelucrareanalogică şi digitală) sunt necesare două etape complexe. Prima etapă includegeneralizarea în timpul observării directe în care sunt selecionate obiectele spaiale şi

pregătite pentru prima modelare cartografică. În acest prim proces de generalizareconceptuală şi semantică se definesc categoriile de obiecte şi caracteristicile acestora (întimp ce în procesul de generalizare geometrică este definit doar geometria obiectelor ).

Cea de-a doua etapă a generalizării cartografice se referă la observarea indirectă (în careobiectele sunt pregătite în vederea adaptării geometriei acestora şi a graficii hării pentru

transformarea în scări mai mici). Se realizează, astfel, generalizarea caracteristicilor topografice ale obiectelor spaiale, în care simplificarea fizică este realizată printr-oreducere substanială a detaliilor şi prin abstractizare. Atunci când este vorba despregeneralizarea caracteristicilor tematice ale obiectelor spaiale, aceasta se realizează prin

prezentarea într-o nouă formă a informaiei spaiale tipice.

Generalizarea cartografică este exprimată foarte frecvent prin generalizarea geometrică(simplificare, evideniere a obiectelor), prin generalizarea geometrico-conceptuală(însumare, selecionare, clasificare, tipizare şi evideniere a caracteristicilor obiectelor),dar poate fi realizată şi prin aplicarea de algoritmi rezultai din analize empirice realizate pe lucrări cartografice deja elaborate.

Pentru generalizarea automată, algoritmii bazai pe reguli prestabilite precizează densitateaconstantă a prezentării grafice (dimensiunea minimă pentru linii, distane şi suprafee,funcii pentru simplificarea liniilor, definirea limitelor de clase, etc.). Programele de calculactuale nu oferă soluii automate complete pentru generalizarea cartografică, iar soluiileinteractive pariale nu pot satisface acest proces "inteligent" şi complex, care ar trebuirealizat simultan în aceleaşi condiii pentru toate obiectele cartografice.

3.4. Influena vizualizării cartografice asupra geometriei obiectelor cartografice

În procesul de modelare cartografică, prezentarea fidelă a terenului este limitată dedimensiunile grafice minime impuse (dimensiunea obiectului, grosimea liniilor, distana şiinterspaiu). În acest caz, trebuie utilizat un plan simplificat al terenului, ceea ce implicăalterarea caracteristicilor şi limitarea posibilităilor de transmitere a tuturor informaiilor spaiale(acesta este şi cazul datelor care au stat la baza elaborării Modelului Numeric alTerenului realizat în cadrul studiului nostru).





În vederea respectării priorităilor într-un proces de generalizare prin utilizarea desimboluri cartografice adecvate scării, se tinde spre o prezentare geometrică diferită aaceloraşi obiecte la aceeaşi scară.

Modalitatea uzuală de utilizare a informaiei cartografice dintr-o prezentare generalizatăeste orientarea spaială însoită de identificarea obiectelor (şi nu reconstituirea formei

acestora). Prelucrările cu coordonate calculate riguros într-un anumit sistem de proiecienu-şi mai au sensul, mai ales în cazul scărilor mici, pentru că nu reprezintă coordonateleunui obiect spaial, ci coordonatele modelului.

Din păcate, numeroşi utilizatori nu au cunoştiina de deformaiile menionate mai sus şi nuiau în considerare faptul că informaia cartografică spaială nu este realitatea în sine,acurateea şi complexitatea sa fiind dependente de scara hării şi nu de algoritmii de

prelucrare a aplicaiilor.

În ultimii ani au existat discuii referitoare la relaia dintre scară şi baza de date digitale(care generează deseori confuzii), între specialişti în sisteme informaionale (care au

prezentat posibilităile tehnice ale SIG ca fiind nelimitate) şi, cartografi (care au evideniat problemele care rezultă din specificitatea informaiei cartografice stocată în sistem).

Chiar şi la scări mai mari, nu se pot face diferene între obiectele prezentate înconformitate cu terenul şi obiectele prezentate convenional (individual sau grupate).Confuziile devin şi mai mari în timpul interpretării informaiei cartografice tematice, încare informaia georefereniată referitoare la condiii şi fenomene este prezentată regrupat(reprezentarea valorilor în clase prestabilite nu este suficient de clară). Prin prelucrareacartografică eterogenă a informaiei spaiale la scări mici legatura iniială cu realitateadispare.

Alegerea scării pentru prezentarea cartografică este condionată de gradul de selecie cât şi prin diferena dintre realitate şi modelul cartografic spaial. Această concluzie se extinde şila sistemele de informaii spaiale, în care hările reprezintă principala sursă de informaii.Prelucrarea datelor şi analiza informaiilor spaiale este corectă dacă şi datele selecionatedin surse cartografice la scări mici sunt corecte. Se ine seama că în momentul actualculegerea, prelucrarea şi transmiterea datelor se realizează, încă, prin intermediul

prezentării cartografice analogice. În cazul celor mai corecte prelucrări care includfunciile SIG (suprapunere, generalizare, mărire, etc.) deformaiile pot fi amplificate.

3.5 Necesitatea realizării unui sistem de informaii cartografice

Multe din problemele legate de inconsistena datelor spaiale, reprezentate în SIG, "farăscară" rezultă din neconsiderarea identităii informaiei cartografice. Acestea ar putea fieliminate dacă am dispune de o bază de date geometrice multifuncională la o scară foartemare, realitatea propriu-zisă având corespondena într-o bază de date la scara 1:1. În acestmod, generalizarea geometrică ar putea fi realizată în măsura necesităilor şi corelată cu

prezentarea grafică. Noile tendine sunt de a amplifica capacităile acestui sistem inteligentcare reprezintă în fapt o etapă intermediară între strategia algoritmică şi cea a expertului.





În cadrul procesului decizional, acest sistem ar putea imita munca intelectuală acartografului, intuiia şi experiena sa, dar ne găsim din nou la limita logică a

posibilităilor : metodele algoritmice ar putea fi la fel de eficiente ca şi cunoaşterea şiexperiena implementată analogic.

Programul de calcul cartografic şi aplicaiile sale evideniază lipsa soluiilor pentru

algoritmii de generalizare cartografică asistată de calculator în situaia în care se trece lascări mai mici. Această modalitate foarte complexă de transformare a informaiei spaialeîn informaie cartografică este parial automatizată doar pentru anumite obiectecartografice şi doar la scări mari. Strategia pe care experii ar trebui să o aplice pentruselecionarea caracteristicilor sau simplificarea liniilor, nu este, încă, definită cu claritate,dar cercetările se află într-o fază avansată de dezvoltare. Pentru a evita problemelenesoluionate din procesul de implementare automată a generalizării, s-au realizat bănci dedate care conin informaii la scări care ar permite transferul limitat la scări mai mici. Deaceea sistemul de informaii spaiale constituit în acest fel ar putea fi redenumit Sistem deInformaii Cartografice (SIC).

Sistemele Informaionale Geografice sunt utilizate pentru prelucrarea tematică ainformaiilor spaiale (măsurători, calcule, modelare, simulare etc.) dar nu includ

prelucrările cartografice în vederea vizualizării şi, din acest motiv, este normal să fiedelimitate cu claritate cele două concepte.

Informaia pentru SIC provine, în funcie sau nu de scară, din surse cartografice şi non-cartografice (în formă digitală sau analogică), dar este evident faptul că informaia esteiniial prelucrată din punct de vedere tematic în SIG şi apoi introdusă în SIC. Funciile SICsunt utilizate pentru realizarea de modelări ale spaiului geografic la o anumită scară, iar scopul este vizualizarea cartografică într-o formă analogică sau digitală. Cele două sistemesunt legate de fluxul de informaii.

Modalitatea de transmitere a informaiilor spaiale este deseori reprezentată de informaiacartografică (cu caracteristicile acesteia, rezultate din procesul de cartografiere).

Dat fiind faptul că baza de date geometrice reprezintă o componentă vitală a Sistemului deInformaii Cartografice, datele (vector/raster şi cele tematice) provenite din diferite surse,cele mai multe neconectate la o anumită scară, trebuie aduse la o scară mai mică prinmetodele cartografice. În cadrul acestui proces analogic şi digital, obiectele spaiale alemodelelor cartografice singulare (forma de relief, reeaua hidrografică, limitele naturale,granie, date tematice georefereniate) trebuie legate într-un sistem de coordonate spaiale(într-un sistem de proiecie) la o anumită scară.

Produsul final al unei prelucrări SIC este o hartă digitală sau analogică care cuprinde şisimbolurile cartografice. Dacă baza de date este la o anumită scară şi într-o anumită

proiecie, această bază de date poate fi ulterior utilizată prin corelarea şi cu graficaspecifică hării, care este dependentă, la rândul ei, de coninutul tematic. Această restricie

poate fi eliminată dacă sistemul permite transformarea coordonatelor cartografice.





Orice utilizator este astfel capabil să realizeze hări, dar nu oricine este cartograf, iar hările rezultate dovedesc acest fapt.

4. Sistemele de proiecie cartografică utilizate în România

Pe teritoriul României sunt utilizate oficial două sisteme de proiecie, sistemul de proieciecilindrică Gauss-Kruger şi sistemul de proiecie stereografică Stereo'70. Ambele sistemesunt determinate pe elipsoidul Krasovski, care este specific ărilor din fostul bloc estic.

În mod obişnuit, sistemul de proiecie Gauss-Kruger se aplică pe fuse de 3° sau 6°.Inconvenientul acestui sistem de reprezentare este discontinuitatea dintre fuse, iar din acestmotiv sunt obligatorii operaii suplimentare de transcalcul dintr-un fus în altul. Acestetransformări sunt, însă, generatoare de erori destul de mari în funcie de distana faă deoriginea fusului destinaie.

În ara noastră sistemul de coordonate Gauss-Kruger, fus de 6°, este utilizat pentru

elaborare a hărilor oficiale cu coninut militar la scările 1:200000, 1:100000, 1:50000 şi1:25000. Odată cu orientarea Euro-Atlantică a României, s-a trecut, în paralel, lautilizarea proieciei UTM (Universal Tranversal Mercator), un sistem de proieciecilindrică de tip Gauss-Kruger, dar care utilizează un elipsoid diferit de Krasowski. Din

păcate, teritoriul ării noastre este situat pe două fuse (34N şi 35N) ceea ce implică în cazulelaborării hărilor care acoperă întregul teritoriu, transcalculul în sistemul fusului ales

pentru reprezentare.

Dacă transformările de coordonate între sisteme de proiecie diferite care utilizează acelaşielipsoid se pot calcula cu precizii mari, de ordinul milimetrilor, transformarea care implicătrecerea de pe un elipsoid pe altul este mai dificilă, necesitând cunoaşterea cu precizie a

tuturor parametrilor elipsoidului în cauză (orientarea axelor, translaii, mărimea axelor,excentricităii, turtirea, etc..). Parametrii de identificare şi de poziionare a unui elipsoid înraport cu un alt elipsoid de referină se grupează, de regulă, în aşa numitul "datum". Cuajutorul datumului se definesc poziia originii, orientarea axelor sistemului de coordonateşi scara.

Pentru elipsoidul Krasowski elementele datum-ului nu sunt cunoscute în totalitate, ceea ceface dificilă si imprecisă transformarea între sistemele de proiecie utilizate în România şioricare alt sistem de proiecie utilizat în Europa de Vest. Erorile datorate utilizării unuidatum incomplet ajung la 200–300 m în plan. Soluia cea mai utilizată pentru astfel detransformări se bazează pe calculul de parametri de transformare regionali, determinai

prin măsurători GPS. Cu ajutorul acestor echipamente de măsurare moderne, prinutilizarea sistemelor satelitare, se pot determina coordonatele punctului staionat în sistemede proiecie care folosesc elipsoizi utilizai în Europa de Vest (în mod obişnuit WGS84).Utilizarea echipamentelor GPS pentru efectuarea de transformări este o metodă deosebitde eficientă deoarece nu are nevoie de vizibilităi şi de puncte de reper, elementeindispensabile în geodezia clasică. Odată calculai parametrii regionali de transformare,măsurătorile pot fi transcalculate cu siguramă în sistemul de proiecie dorit.





O altă variantă posibilă este utilizarea elipsoidului Krasowski şi punerea la punct a unor proceduri de transformare rapidă, punctuală între cele două tipuri de datum (WGS siKrasowski). Pentru transformarea de datum Krasowski-WGS84 se poate folosi otransformare de 7 parametri între două seturi de coordonate geocentrice aparinând celor două sisteme. Transformarea între proiecia Gauss-Kruger şi proiecia locala WGS,înseamnă, practic, realizarea unei transformări între două datum-uri: Krasowski 1942 si

WGS84. Alegerea WGS84 ca datum de transformare este recomandată pentru facilitateaobinerii coordonatelor în acest sistem utilizând aparatura GPS şi pentru faptul că suntcunoscute relaiile de transformare între WGS84 şi celelalte datum-uri folosite uzual înările occidentale (Bessel, Clarke etc…)

În ceea ce priveşte realizarea planurilor topografice civile la scările mari se utilizează proiecia stereografica conforma, perspectivă, oblică – Stereo’70, care utilizează, deasemenea, caracteristicile elipsoidului Krasowski având, însă, ca plan de referină Marea

Neagra şi planul de proiecie secant pentru a se reduce valoarea absoluta a deformărilor.

Punctul central al proieciei Stereo’70 este situat în apropierea localităii Rupea, la nord

de Făgăraş, punct căruia îi corespund coordonatele rectangulare (nordul fals si estul fals,aşa cum sunt definite în sistemele GIS sau de procesare de imagini) x = 500000 si y =500000, respectiv coordonatele geografice ϕο = 46° si λο = 25°.

Proiecia Stereo’70 are un cerc de deformaie nulă cu raza de 201,718 Km şi utilizează uncoeficient de scară de 0,99975. trebuie reinut faptul că în practica utilizării sistemelor GISşi/sau de procesare de imagini aceşti parametri trebuie utilizai cu mare atenie. În cazulfolosiri soluiilor ESRI –ArcGIS şi Leica (ERDAS-Imagine) proiecia Stereo’70 poate fidefinită ca “Double Stereographic” pentru versiunile mai noi sau “StereographicExtended” pentru versiunile mai vechi.

Mai trebuie menionat faptul că în cazul acestui sistem de proiecie (ca şi pentru proieciaGauss-Kruger) axa x este orientata pe direcia nord–sud, iar axa y este orientata pe direciaest-vest. Din acest motiv, atunci când se utilizează mijloacele moderne de procesare ainformaiei geografice, va trebui să se verifice cu atenie modul de orientare a axelor sistemului computerizat.

Totuşi, pentru arealele urbane importante, datorită deformaiilor liniare induse în proieciaStereo’70, în vederea diminuării sau chiar anulării acestora, a fost nevoie să se adopte un

plan stereografic secant local, diferit de planul secant al proieciei stereografice naionale.

5. Semnele convenionale şi semiologia (semiotica)Semnul : Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva.[DEX ‘98]

“Oamenii comunică între ei prin semne convenionale şi astfel şi-au făcut iluzia deşartă căse şi înteleg. În realitate, fiecare atribuie celorlali ceea ce simte dânsul”[Liviu Rebreanu]

“Figuri simbolice întrebuinate pentru a marca diferite notări pe hari sau planuri”





[DEX ’98]

“Figuri simbolice menite să reprezinte ceva în mod convenional”[Dicionarul ortografic]

“Ştiinta care studiază semnele întrebuinate în cadrul vieii”

[DEX ‘98]“Ramura a logicii simbolice care se ocupa cu studiul general al semnelor şi al comunicării

prin intermediul acestora”[DN]Ştiinta care se ocupa cu studiul general al semnelor şi al sistemelor de semne[NODEX]

5.1. Culorile semnelor convenionale cartografice

În cartografie folosirea culorilor este esenială.Alegerea culorilor a fost determinată întotdeauna în funcie de performanta instrumentelor

de editare si multiplicare.

5.2. Dimensiunile semnelor convenionale

Alterarea coninutului informaiei datorită unor factori perturbatori. Factorii care potgenera incertitudini atunci când se citeşte o hartă pot fi grupai astfel :

1. Factori anatomici

Vederea este factorul limitativ major. De aceea materialul tipărit trebuie să fie adaptatăacuităii vizuale medii pentru a putea permite:

• Identificarea oricărui element grafic izolat;• Identificarea formei acelui element;• Percepia separată a două elemente grafice apropiate;• Ierarhizarea a două elemente cu aceeaşi formă, dar cu dimensiuni diferite

2. Experiena utilizatorului

Harta trebuie realizată în aşa fel încât să fie adaptată nivelului de percepie al utilizatoruluicare depinde de:

• nivelul de instruire (generală şi tehnică),• vârstă,• apartenenă de grup

3. Coninutul tematic şi semiologic al hării

Planurile şi hările sunt o suprafaă continuă, omogenă, limitată de un cadru. De aceea estenecesar ca obiectul (fenomenul) reprezentat să fie foarte bine încadrat.





Faptul de a avea doar două dimensiuni, reprezintă cea mai importantă limitare pentruexprimarea informaiei în cartografie. Fondul hării, reprezentat de coninutul topograficobligatoriu, nu permite plasarea informaiei tematice aşa cum şi-ar dori autorul. În acestcaz este recomandat ca informaia topografică să fie redusă la maximum acceptându-sefaptul că încărcarea recomandată cu elemente topografice este de 10% din suprafaa hării.

O depăşire a acestei densităi va conduce la supraîncărcarea grafică nedorită care poategenera :

• O fragmentare a imaginii;• O localizare mai puin precisă a fenomenelor;• O estimare cantitativă mai dificilă a datelor

4. Informaia tematică reprezentată;

Reprezentarea obiectelor şi fenomenelor depinde de :

• Proiecia utilizată (poate induce deformaii nedorite)• Scara de reprezentare este în strânsă legătură cu costurile de producie.• Gradul de generalizare;• Împărirea pe foi de hartă

5. Calitatea materialelor şi a tehnologiei de reproducere utilizate.

Atunci când se ia hotărârea elaborării unei hări se inea seama de bugetul alocat deoarecetehnologia de editare impune limitări de reprezentare. În funcie de acest buget se alegmijloacele de editare:

• Desen pe hârtie sau pe plastic;• Gravare;• Plottere mecanice sau optice;• Digitizare pe ecran.

Tot în funcie de buget se aleg tehnicile de reproducere acestea constituind deasemenea unfactor limitativ:

• Fotografice (copii contact sau proiecie);• Scanare;• Imprimare ofset;• Procedee de imprimare digitală.

5.3. Dimensiunile obiectelor reprezentate

Pentru a putea crea documente cartografice cu un coninut grafic corect au fost elaboratestandarde dimensionale privind reprezentarea obiectelor.





5.3.1 Capabilitatea de discriminare

De fapt, s-au avut în vedere capabilităile vederii normale în condiii de iluminare corectăşi a existenei unei diferene de contrast între obiect şi fond care este determinată decapacitatea de discriminare a:

• obiectelor izolate egală cu 0,09 mm la distana normală de citit (30cm);

• alinierii a două linii cu aceeaşi orientare (0,02 mm)

5.3.2. Pragul minim de percepie a dimensiunii reprezentării obiectelor

În funcie de forma geometrică şi contrastul reprezentării au fost stabilite următoareledimensiuni :

5.3.3. Distana minimă între două elemente grafice vecine

Pentru a putea percepe separarea a două obiecte lineare sau punctuale este necesară odistană minimă de reprezentare de 0,2 mm.

Pentru a putea percepe separarea a două obiecte lineare sau punctuale este necesară odistană minimă de reprezentare de 0,3 mm.





În caz contrar se produce un efect optic de fuziune vizuală.

5.3.4. Praguri de discriminare dimensională între obiecte de acelaşi tip

Pentru două elemente de formă identică care exprimă dimensiuni diferite din natură este

acceptată ca factor de difereniere raportul dintre suprafeele respective care trebuie să fiemai mare de 2. Pentru cercuri cu diametre succesive este acceptată seria următoare :

0,2 – 0,3 – 0,5 – 0,7 – 1 -1,5 – 2 mm - ş.a.m.d.

Pentru elementele lineare, în teorie se acceptă raportul de 1 / 10, dar trebuie să se inăseama de complexitatea elementelor reprezentate.

Percepia culorilor

Depinde de capacitatea de a discrimina şi a analiza culorile :

• Defecte genetice (daltonism);• Starea de oboseală care reduce posibilitatea de a discrimina diferene subtile de

nuană.• Influena culorilor asupra comportamentului (albastru: interiorizare, concentrare,

meditaie; roşu : exteriorizare, excitare, agresivitate, pasiune; verde: echilibru,încredere, serenitate)

• Influena culorilor asupra senzaiilor (negrul reduce spaiul, albul îl amplifică);• Influena culturală

6. Toponimia - rol esenial în cartografieToponimia este o ramură a lingvisticii care studiază pe baze istorico-geografice numeleatribuite locurilor, apelor, formelor de relief, localităilor dintr-un teritoriu predefinit. Defapt, toponimia adună totalitatea denumirilor geografice ale unei regiuni, ări, continent,după caz.

Cercetarea geografică a toponimiei a constituit o preocupare de seamă a înaintaşilor mentori ai şcolii geografice româneşti, nu ca un „apanaj intelectual”, ci ca necesitate deexplicare fie a modului de reflectare a raporturilor dintre om şi mediu în numelegeografice, fie a unor evenimente istorice care au lăsat urme în teritoriu. Mai târziu, laaceastă necesitate ştiinifică de început, pe măsura îmbogăirii toponimiei şi amplificării

utilizării numelor geografice, s-a ivit şi necesitatea consemnării şi utilizării corecte anumelor, mai ales în condiiile actuale ale intensificării circulaiei şi relaiilor (tot maidiversificate) la nivel mondial.

Implicaiile toponimiei sunt mari şi diverse şi de aceea acesteia i s-a acordat atenie şi aajuns să constituie un capitol aparte în lucrările mari, de sinteză cum este Monografiageografică a R.P.Române. Nu este vorba numai de inserarea unui capitol special destinattoponimiei, dar pentru acest fel de lucrări s-au stabilit anumite norme de consemnare adiferitelor categorii de nume (oronime, hidronime, oiconime etc).





Aciunea s-a amplificat în perioada de pregătire şi de elaborare a Atlasului Geografic Naional când în Institutul de Geografie a funcionat un colectiv pentru stabilirea normelor de scriere a numelor care a colaborat cu Comisia de cultivare a limbii române a Academiei(pe atunci condusă de acad. Alexandru Graur). În Institutul de Geografie, prin iniiativa

profesorului Ion Conea şi sub conducerea sa, şi-a desfăşurat activitatea un cerc de

toponimie (cu expuneri şi discuii asupra constatărilor din activitatea de teren referitoare lanumele geografice) care a antrenat câiva cercetători ce-şi vor continua preocupările câivaani după retragerea profesorului Ion Conea.

Din păcate, mai ales după 1989, unii autori de hări, mai mult sau mai puin avizai,mergând pe calea fie a părerilor personale, fie a folosirii numelor la întâmplare, nurespectă regulile obligatorii de culegere şi analiză a toponimelor. Iar aceasta în ciudafaptului că, în toată această perioadă, s-au luat măsuri pe plan internaional (pe linia ONU)

pentru normalizarea şi standardizarea scrierii numelor geografice (aciune la care Româniaa aderat şi a participat până acum câiva ani în mod activ).

Diminuarea interesului pentru toponimie este vizibilă atât pentru pregătirea geografilor şi ageodezilor. Cercetarea toponimiei este ceva mai dificilă pentru că implică o instruirespecială a cercetătorului care, pe fondul unei culturi geografice largi, trebuie să aibăcunoştine de istorie şi din domeniul lingvisticii. O astfel de specializare pare mai dificilădar cunoaşterea şi ocrotirea tezaurului toponimic naional merită şi chiar impune oriceefort.

Numele de pe teritoriul României au origini diverse, iar cele din provinciile ocupate pânăla întregire au fost supuse unei continue presiuni. Şi nu este vorba de influene normalecare pot apărea oriunde, ci chiar de modificări agresive prin schimbare şi traducere. Poatetocmai acest fapt face studiul numelor geografice interesant şi mai tentant pentrucercetător. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât domeniul toponimiei este plin de ipoteze şiinterpretări variate, se pot manifesta (sau resimi) diferite tendine subiective, ceea ce înansamblu, îl face şi mai atractiv.

Implicaiile cercetării şi cunoaşterii toponimiei nu este o problemă numai de satisfacere acuriozităii şi de pasiune ştiinifică. În epoca relaiilor la nivel mondial şi a bazării pe ocomunicare exactă şi eficientă, corectitudinea utilizării numirilor nu numai că este onecesitate, dar devine o obligaie generală care nu poate face abstracie de studiu, denormalizare, chiar standardizare. Zestrea toponimică naională nu mai poate rămâne ladiscreia oricui indiferent de poziia politică sau administrativă, de atribuii şi specialitate,

pentru a fi modificată în vreun fel. Schimburile nu se pot face decât în urma cunoaşteriiexacte şi respectării normelor stabilite pe criterii ştiinifice.

7. Etapele care se parcurg pentru a elabora documentele cartografice

Aşa cum s-a arătat, harta poate fi definită ca fiind o imagine a unui areal oarecare şi are înconinut elemente prin care sunt localizate datele tematice reprezentative pentru acelteritoriu.





Pentru ca o hartă să devină un instrument de informare, este absolut necesară alegereacelui mai corect mod de reprezentare cartografică a elementelor complementare care

permit citirea şi utilizarea documentului. Practic, trebuie realizată macheta hării prinfolosirea unor elemente care să apară obligatoriu pe documentul tipărit : titlul, legenda,scara, caroiajul, sistemul de proiecie, înscrisurile referitoare la realizatorii hării (autorul,

cartograful, editorul,…), finanatorul, drepturile de copyright, ş.a.m.d..

Pentru a putea reprezenta o hartă de referină (topografică) sau o hartă ştiinifică (tematică)trebuie alese acele elemente figurative care să permită cea mai bună încadrare ideografică

permiând identificarea coordonatelor punctelor de pe hartă.

Dispunerea elementelor enumerate mai sus se face pe baza unor standarde sau normespecifice, dar fiecare autor are libertatea să combine elementele aşa încât compoziiarezultată să reflecte personalitatea şi cunoştinele acestuia.

7.1. Etapele realizării unei hări

În mod uzual elaborarea unei hări se poate descompune în trei etape:

1. etapa de studiu, pe parcursul căreia este definită informaia de reprezentat,2. etapa de pregătire pe parcursul căreia sunt corelate diferitele elemente specifice şi

semnele convenionale (elementele figurative)3. etapa de machetare (de pregătire pentru editare/imprimare).

Tehnica de realizare a unei hări este percepută în moduri diferite de autori şi de editori.Editorii încearcă să respecte doleanele estetice ale autorilor în funcie de mijloaceletehnice de care dispun (de exemplu procedeele şi echipamentele de tipărire). Din acest

motiv interesele sunt oarecum divergente.

A. Din punctul de vedere al EDITORULUI :

1. Analiza tematicii propuse si definirea coninutului

Atunci când se doreşte realizarea unei hări cu o tematică definită trebuie respectateurmătoarele principii :

• Informaia înserată este rezultatul unei analize tematice complexe.• Mesajul pe care harta îl transmite se materializează cu ajutorul elementelor cartografice standardizate.• fiecare harta este un concept unic iar sursele de informaii sunt aproape întotdeaunasupuse regulilor dreptului de autor.

2. Elaborarea coninutului de bază

Nu trebuie făcute compromisuri în ceea ce priveşte acceptarea propunerilor nestandardizate autorilor pentru că :





• Nu trebuie confundata concepia hării cu fabricarea produsului.• Mesajul pe care harta îl transmite se materializează cu ajutorul elementelor cartografice cunoscute (de obicei standardizate).

3. Producia

Este evident ca fiecare hartă se regăseşte iniial în imaginaia autorului, atât în ceea ce priveşte coninutul, cât şi în privina reprezentării tematice. De fapt concepia hării aretrei elemente cheie :

• Modelarea coninutului în funcie de tematică

Se va ine seama de principiul după care rezultatul concepiei trebuie să ducă laelaborarea unei imagini al cărei coninut să permită utilizatorului să identifice informaiaînserata fără ca mesajul sa fie deturnat sau alterat. Altfel spus, prin modelare se va obineo macheta care trebuie sa stea la baza elaborării specificaiilor tehnice.

• Elaborarea specificaiilor (caietul de sarcini)

In funcie de limbajul grafic definit în faza modelării şi cu ajutorul descrierii obiectelor deinteres şi a simbolurilor specifice pertinente este obligatorie elaborarea unei machete test.În acest fel devine posibilă o evaluare a impactului mesajului vizual primar, aşa încâtutilizatorul final să poată reconstitui în imaginar realitatea reprezentată.

• Alegerea metodei de restituie

Mijloacele tehnice de care se dispune sunt determinante pentru definirea modului deelaborare a documentului cartografic. Se ine cont de dimensiunea maxima de imprimare,numărul de culori utilizate, natura suportului (de ex. tipul de hârtie), numărul potenial deutilizatori. Toate acestea se reflectă în costuri de producie şi, implicit, în preul devânzare.

B. Din punctul de vedere al AUTORULUI :

1. Etapa de studiu, pe parcursul căreia este definită informaia de reprezentat,

În funcie de informaia pe care dorim să o exprime, autorul defineşte şi determină caresunt elementele care vor fi reprezentate. De fapt, se urmăreşte stabilirea elementelor cevor constitui documentul cartografic.

Se transpun pe suportul de bază (calc, hârtie cartografică sau alt suport nedeformabil)datele reprezentative referitoare la tematica propusă şi elementele privind reeauahidrografică





Se prefigurează elementele complementare obligatorii care facilitează o mai bună citirea hării :

- Legenda,- Titlul,- Localizarea geografică a arealului reprezentat,

- Originea şi data de generare a datelor,- Siglele organizaiilor implicate- Un caroiaj de referină- O scară grafică şi/sau text,- Direcia nord …

2. Etapa de pregătire pe parcursul căreia sunt corelate diferitele elemente specificeşi semnele convenionale (elementele figurative)

Este o etapă esenială, deoarece se poziionează şi se fixează elementele figurative care

vor constitui documentul cartografic, adică se defineşte reprezentarea acestor elemented.p.d.v. al dimensiunii şi amplasării în funcie de scara stabilită.

Obiectivul urmărit este obinerea unui document explicit, cite evitându-sesupraîncărcarea cu elemente inutile sau supradimensionate.

Se aleg SIMBOLURILE utilizate pentru reprezentarea diferitelor informaii tematicecu o atenie specială acordată hidrografiei.

Pentru partea de coninut, autorul defineşte reprezentarea diferitelor tematiciconstituind LEGENDA.

Se aleg şi se dispun TOPONIMELE (ex. hidronimele în lungul cursurilor de apă sauvalorile curbelor de nivel perpendicular pe curba de nivel întreruptă)

3. Etapa de machetare (de pregătire pentru editare/imprimare).

Când toi parametrii de reprezentare şi de poziionare a documentului cartografic sunt binedefinii, faza următoare este realizarea, prin încercări succesive, până la obinerearezultatului dorit a machetei sau chiar a documentului cartografic.

În cursul acestei faze, sunt necesare, în general, încercări succesive pentru a obine undocument exprimând clar tematica stabilită.

8. Operaiuni tehnice pentru realizarea planurilor şi hărilortopografice oficiale





În practica topografică tradiională din ara noastră au fost impuse standarde coerente pentru succesiunea operaiunilor de elaborare a planurilor şi hărilor după cum urmează:

• culegerea materialelor cartografice de baza si ajutătoare si studierea acestora invederea redactării hărilor

• selecionarea materialelor pentru realizarea foilor de autor;• redactarea propriu-zisa a planurilor si hărilor;• obinerea copiilor pentru desenarea planurilor şi hărilor, raportarea bazei

matematice;• desenarea originalelor de editare ale planurilor şi hărilor, verificarea lucrărilor de

editare;

Pentru operaiunile de reproducere şi multiplicare a planurilor şi hărilor s-au elaborat, deasemenea, norme foarte precise care să permită asigurarea calităii în condiii de eficienăeconomică. Astfel, în practică, se urmăreşte următoarea succesiune de activităi :

• fotoreproducerea originalelor de editare şi obinerea diapozitivelor, separareaculorilor de baza si secundare ale hării;

• retuşul tehnic al elementelor de coninut;• obinerea formelor de tipar necesare imprimării in tiraj a planurilor si hărilor

topografice;• obinerea tiparului redacional de proba, verificarea si aplicarea corecturilor;• imprimarea in tiraj a planurilor şi hărilor topografice.

9. Modul de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1:5000 si 1: 10000

Începând cu anul 1971, pe baza decretului nr. 305, s-a trecut la elaborarea unor normetehnice de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 şi 1: 10000Aceste norme au fost aprobate în anul 1980, apoi publicate de către Direcia de FondFunciar din Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru a deveni obligatorii

pentru toate unităile de specialitate care execută planuri topografice începând cu lunaaprilie a anului 1981.

În conformitate cu actele normative enumerate [ ], obiectul planurilor topografice la scările1:2000, 1: 5000 şi 1: 10000 “îl constituie reprezentarea grafica metrică a contururilor ce

definesc elementele planimetrice, precum si a reliefului terenului pentru zonele(suprafeele) luate in studiu, executându-se in acest scop un complex de lucrări specifice,de teren, calcule si de laborator”.

Astfel, elementele de planimetrie se reprezintă prin “conturarea limitelor acestora şi prin precizarea cu ajutorul semnelor convenionale, a simbolurilor şi altor sistemecodificatoare, a caracteristicilor cantitative şi calitative”. De fapt, se urmăreştetranspunerea pe documentul cartografic a formei, mărimii şi caracteristicilor obiectelor de





pe teren. Totodată, altimetria trebuie reprezentată “prin curbe de nivel, cote si semneconvenionale specifice”.

Principalele domenii din economia naională ale căror unităi specializate au pus înaplicare prevederile normelor erau următoarele :

• Agricultură : pentru organizarea teritoriului şi cadastru funciar (IGFCOT), pedologie(ICPA), îmbunătăiri funciare(ISPIF), construcii agricole (IPSCAIA);• Construcii civile si sistematizarea centrelor populate (PROIECT Bucureşti);• Construcii hidrotehnice (ISPH);• Geologie şi geofizică (IFLGS, IPGG, IGG);• Resurse miniere, petrol şi gaze (IPROMIN)• Transporturi (ISPCF, IPTANA)• Silvicultura (ICAS);

9.1. Coninutul obligatoriu al planurilor topografice la scări mari Pentru reprezentarea planimetriei se urmăreşte redarea proporională a formei şidimensiunii obiectelor din teren (la scară). Dacă nu este posibilă reprezentarea la scară se

pot utiliza semne convenionale.

În ceea ce priveşte reprezentarea reliefului, se utilizează curbe de nivel si semneconvenionale completate de valori numerice in punctele caracteristice ale terenului, cuvalori ale curbelor de nivel, precum si cu indicatoare de panta (bergstrihuri).

Obiectele care vor fi reprezentate se grupează astfel :

- Clădiri civile;- Instalaii (staii meteo, fabrici, uzine, coşuri, sonde de petrol şi gaze, transformatoare

electrice, staii şi relee radio-TV, silozuri, sere, hidrocentrale, ş.a.;- Conducte, reele (apa, gaze, petrol, electrice etc.), împrejmuiri, limite administrative

(ale judeelor, municipiilor, oraşelor si comunelor), frontiera de stat;- Căi de comunicaie; - Hidrografia si construciile hidrotehnice

9.2. Categoriile de folosină ale terenurilor

Pentru indicarea categoriilor de folosină se recomandă evitarea utilizării semnelor convenionale. În conformitate cu normele tehnice adoptate în 1981, simbolurilecorespunzătoare categoriilor de folosină provin din atlasul de semne convenionale editatîn 1978 după cum urmează :

ARABIL

- Arabil A





- Grădini de legume Ag- Orezării Ao- Căpşunării Ac- Sere As- Solarii Aso

PAŞUNI

- Păşuni P- Păşuni împădurite Pp- Păşuni cu pomi fructiferi Pl- Păşuni cu tufăriş şi mărăciniş Pt

FÂNEE- Fânee F- Fânee împădurite Fp- Fânee cu pomi fructiferi Fl

- Fânee cu tufăriş şi mărăciniş Ft

4. VII- Vii V- Vii nobile Vn- Vii hibride Vh- Pepiniere viticole Vp- Plantaii de hamei Vha

5. LIVEZI- Livezi L- Livezi intensive Li- Plantaii cu arbuşti fructiferi Lf - Pepiniere pomicole Lp- Plantaii de dud Ld

6. PĂDURI ŞI ALTE TERENURI CU VEGETAIE FORESTIERĂ

- Păduri PD- Plantaii şi perdele de protecie PDp- Răchitării PDr - Pepiniere silvice PDps- Tufărişuri şi mărăcinişuri PDt

7. HIDROGRAFIE

- Ape H- Ape curgătoare Hr - Canale Hc- Lacuri şi bălti naturale Hb





- Amenajări piscicole Hp- Stufăriş Hs- Lacuri de acumulare Ha

8. NEPRODUCTIV

- Neproductiv N- Nisipuri Nn- Bolovănişuri, grohotişuri, stâncării, pietriş Nb- Râpe, ravene, toreni Nr - Sărături cu crusta Ns- Halde Nh- Mocirle si smârcuri Nm- Gropi de pomi Ng

9. DRUMURI ŞI CĂI FERATE

- Drumuri D- Cai ferate Df - Drumuri naionale Dn- Drumuri judeene Dj- Drumuri comunale Dc- Drumuri de exploatare agricola, silvice si industriale De- Străzi si ulie Ds

10. CONSTRUCII ŞI ALTE TERENURI

- Construcii C- Construcii – curi Ce- Diguri Cd- Cariere Ca- Parcuri Cp- Cimitire Ci- Terenuri sport Cs- Târguri şi piee Ct- Plaje şi ştranduri Cpj- Taluze pietruite Ctz- Alte terenuri Cat

9.3. Inscriptii explicative

Pentru a putea descrie corect detaliile topografice figurate pe planuri şi hări este necesarăşi utilizarea caracterelor alfa-numerice (cifre şi litere) pentru a explica proprietăile(atributele în cazul constituirii unor baze de date asociate în cartografia digitală) obiectelor de interes.





Cu ajutorul inscripiilor numerice (cifrice) se fac precizări privind : altitudinea punctelor terenului, nivelul şi profunzimea apelor, adâncimea ravenelor, râpelor, săpăturilor,gropilor, vadurilor, vârsta, înălimea şi diametrul arborilor, lăimea drumurilor, portana

podurilor ş.a..

9.4. Toponimele

Cuvintele se folosesc pentru denumirea localităilor, apelor, munilor şi altor detaliinaturale sau artificiale ce se reprezintă pe planurile topografice.

Planurile topografice la scări mari, realizate de obicei pe foi de hartă (trapeze) trebuie săconină toate denumirile localităilor, apelor curgătoare şi stătătoare, formelor principalede relief, pădurilor, etc. De asemenea, pe lângă nomenclatură, fiecare foaie de plan va aveao denumire toponimică reprezentativă pentru acel areal ca de exemplu localitatea cea maiimportantă. Aceste denumiri sunt prevăzute în nomenclatoarele oficiale în vigoare.

Denumirile tuturor apelor curgătoare, iazurilor, bălilor si lacurilor se vor culege pe teren

cu ocazia ridicării sau descifrării, urmând a fi confruntate cu hările şi atlasele geografice.Înscrierea acestor denumiri se face în lungul apelor curgătoare sau în centrul apelor stătătoare, astfel încât sa se evite eventualele confuzii privind apartenena lor.

9.5. Desenarea elementelor ajutătoare pe planurile şi hările la scări mari

Pentru scările mari se desenează cu negru un cadru interior, format din dreptele ce unesccele 4 colturi ale trapezelor, raportate prin coordonate. Grosimea acestor linii este de o,1mm. La 8 mm de cadrul interior se trasează un cadru de o,1 mm grosime pe care se vascrie nomenclatura trapezelor vecine, iar la 9 mm de cadrul interior se va trasa un alt cadru

de 1 mm grosime. Acestea doua din urma formează cadrul ornamental al foii de plan.

Reeaua kilometrica corespunzătoare proieciei Stereo ‘70 se trasează din 1o in 1o cm culinii cu grosimea de o,1 mm, în spaiul dintre cadrul interior si cadrul ornamental. Deasemenea, pentru unele lucrări, se pot figura reeaua kilometrică corespunzătoare proiecieiGauss-Kruger sau chiar şi diviziunile corespunzătoare coordonatelor geografice.

9.5.1. Desenele din afara cadrului

În afara cadrului, în partea de jos a jos a foii de plan, se vor desena elemente ajutătoareimportante :

• scara grafica (sub inscripia care indica scara planului);• în partea stângă se desenează schema limitelor administrative;• între schema cu limitele administrative şi scara grafică se înscriu dimensiunile foii dehartă calculate din coordonatele colurilor trapezului.





9.5.2. Inscripiile de pe originalul de autor (de teren)

În interiorul cadrului scrierea se va aplica sau desena conform atlasului de semneconvenionale la scări mari. Pe cadrul originalului de teren se fac următoarele inscripii:

• coordonatele geografice ale colturilor trapezelor (longitudinile si latitudinile) îngrade, minute si secunde;• caroiajul rectangular trasat din 10 in 10 cm;• nomenclatura foilor de plan vecine;• direciile cailor de comunicaie până la localitatea indicată;• denumirea localităilor, în cazul când acestea sunt situate pe mai multe trapeze.

9.5.3. Culorile folosite pentru desenarea originalului de autor

inând cont de anumite reguli de productivitate şi optimizare a costurilor pentru redactareaoriginalului de autor se vor folosi următoarele culori:

• negru pentru toate elementele de planimetrie, cadru, caroiajul kilometric si desene dinafara cadrului;• sepia pentru elementele de nivel, rupturile naturale şi inscripiile referitoare laaltitudinea acestora etc.);• albastru intens pentru hidrografie (ape, fire de vale, staii de pompare, izvoare,fântâni, bazine de apa etc.).

Se va ine seama de ordinea recomandată de desenare a elementelor planului topografichidrografia, planimetria şi apoi elementele de relief.

9.5.4. Culorile folosite pentru realizarea hărilor cadastrale

În cazul hărilor cadastrale, normele impun folosirea următoarelor culori tipografice:

• NEGRU –pentru semne convenionale, cote, numărul bornelor cadastrale, elemente de planimetrie, limitele si simbolurilor categoriilor de folosină.• ALBASTRU I – pentru hidrografia liniara şi pentru hidronime• ALBASTRU II – pentru suprafee acoperite cu apa• PORTOCALIU I – pentru drumuri modernizate• PORTOCALIU II – pentru suprafee acoperite cu construcii• VERDE – pentru păduri• VIOLET – limite administrative şi denumiri• SEPIA – puncte de triangulaie cu denumire şi cotă, curbe de nivel şi valorile acestora





10. Noiuni despre reprezentarea realităii

10.1 Ce înseamnă reprezentarea ?

“Aciunea de a reda realitatea într-un mod explicit pentru a facilita percepia cuajutorul unuia din cele cinci simuri”.

În practica reprezentării cartografice, ceea ce poate fi perceput cu ajutorul simurilor serezumă la :

• geometria specifică;• variabilele vizuale (formă, mărime, valoare, orientare, culoare şi textură).

10.2. Variabilele vizuale

Variabilele vizuale se referă la :• formă,• mărime,• valoare,• orientare,• culoare• textură.

10.3. Reprezentare analogică / reprezentare digitală

Este dovedit faptul că variabilele vizuale sunt singurele elemente care asigură percepia(receptarea mesajului) în cazul reprezentării analogice, pe când geometria specifică (de tip punct, linie sau poligon) reprezintă atuul reprezentării digitale.

Reprezentarea obiectelor trebuie tratată din punct de vedere al înelesului multiplu alacestora (privind geometria, grafica şi semantica asociată) care poate fi generat pentru a fiasociat obiectelor.

10.4 Înelesul geometric multiplu

Geometria poate să aibă înelesuri multiple în special datorită scării de reprezentare (cu cât

scara este mai mică, cu atât creşte gradul de abstractizare al reprezentării). Practic, unul şiacelaşi obiect poate fi reprezentat prin diferite forme geometrice.

10.5. Înelesul semantic multiplu

Din punct de vedere semantic, un obiect poate definit în mod specific dacă luăm înconsiderare:





• Clasa de obiecte din care face parte,• Atributele asociate obiectului respectiv,• Domeniul de valori pe care le poate primi obiectul

Un exemplu clasic este asocierea semantică opională a noiunii de CASĂ (pentru scărimari) sau de CONSTRUCIE (pentru scări mici).

În cazul unei aplicaii cu afişarea coninutului în mai multe limbi, pentru aceeaşi scară,apar diferene implicite generate de vocabularul specific fiecărui idiom în parte (deexemplu CASĂ – HOUSE – MAISON ).

10.6. Înelesul grafic multiplu

Multiplicarea înelesului grafic arată faptul că unui obiect care păstrează geometria îi pot fiasociate, pentru a-l caracteriza cât mai corect, variabile vizuale diferite (grosimea liniei dedesen, culoarea, haşura).

Aceste diferene apar în general datorită folosirii unor normative (instruciuni) emise deorganisme diferite rezultând reprezentări ale aceluiaşi peisaj în maniere diferite.

Trebuie amintite şi cazurile generate de multiplicarea grafică multi-scară. De exemplu la oscară mică poate fi folosită o haşură, iar la o scară mai mare se poate utiliza o tentă plinăde aceeaşi culoare pentru a caracteriza unul şi acelaşi obiect.

10.7. Cartografierea bazată pe interpretarea imaginilor

10.7.1. Cartografierea analogică (prin fotointerpretare)

În cazul cartografiei analogice se lucrează într-un domeniu contextual precis, definit detematica prestabilită (de. ex. reeaua de transport, utilizarea terenurilor, acoperireaterenurilor, hidrografia, relieful, urbanizarea …).

Din acest motiv este posibilă generarea unor modele şi metode de lucru specifice fiecăreitematici în parte.

Totuşi, în practica profesională, nu este posibilă suprimarea interaciunii dintre temele cuajutorul cărora este reprezentat peisajul.

10.7.2. Cartografierea digitală (prin fotointerpretare)

În cazul cartografiei digitale, pentru a putea automatiza reprezentarea este necesară creareaunor modele specifice privind peisajul şi obiectele care îl compun.





Din acest motiv este posibilă generarea unor modele şi metode de lucru specifice fiecăreitematici în parte. Dar, din păcate, în practica profesională, nu este posibilă suprimareainteraciunii dintre temele cu ajutorul cărora este reprezentat peisajul.

Este obligatoriu să se facă apel la metodele specifice recunoaşterii formelor cu scopullimitării dubiilor. Astfel, se caută extragerea automată din imagine a modelelor de interes.

10.8. MEMENTO

Harta este considerată a fi o transcriere fidelă a :

• obiectelor şi fenomenelor geo-localizate,• relaiilor diverse care se dezvoltă între aceste obiecte fenomene.

Harta a apărut din necesitate şi a devenit un instrument esenial care permite înelegerea,comunicarea şi analiza informaiei referitoare la aceste fenomene cu scopul planificării

diverselor proiecte de dezvoltare economico-socială.

În general, reprezentarea grafică este transcrierea STATICĂ cu ajutorul semnelor graficespecifice unui sistem de ideograme a informaiilor identificate.

Ceea ce interesează în cartografia clasică este reprezentarea statică, cu ajutorul mijloacelor grafice disponibile, pe un suport material specific (hârtie, plastic, calc, ş.a. …) sauvizualizarea pe ecranul calculatorului, a elementelor de interes (obiecte şi fenomene).

Dar, cartografia digitală apelează din ce în ce mai mult, la un mijloc de evideniere aobiectelor şi fenomenelor care ar trebui să completeze definiia hării : ANIMAIA.

11. Principiile directivei europene INSPIRE

Prin iniiativa INSPIRE, Uniunea Europeana – în colaborare cu deinătorii şi proprietarii principali de resurse de date geospaiale – intenionează sa stabilească o infrastructura pentru informaiile spaiale în Europa ce va permite utilizatorilor din sectorul public lanivel European, naional, regional şi local sa folosească în comun date spaiale dintr-omulime de surse intr-un mod interoperabil pentru execuia diverselor sarcini publice în

cazul în care utilizarea nu este restricionată. Mai mult, utilizatorilor din medii private, decercetare sau organizaii non-guvernamentale şi cetăenilor li se vor oferi servicii pentru adescoperi accesul şi a vedea aceste surse de date spaiale. Politicile de mediu, pentru caredimensiunile spaiale constituie o componenta importanta, au fost alese ca punct de

plecare pentru a stabili aceasta infrastructura spaială.

Iniiativa INSPIRE este bazata pe 6 principii de baza :





• Informaia geografica trebuie colectata o singura data şi actualizată la nivelul undeaceasta poate fi făcută cel mai eficient;

• Trebuie sa existe posibilitatea de a combina informaii geografice din diverse sursede pe teritoriul Europei şi de a fi utilizate de numeroşi utilizatori şi aplicaii;

• Trebuie sa existe posibilitatea de a folosi informaia spaială colectata la un anumitnivel, în diferite alte nivele, detaliat pentru investigaii specifice sau general pentru

scopuri strategice;• Informaia geografica necesara pentru o buna gestionare la toate nivelele ar trebui

sa fie abundenta dar sa nu fie utilizata intensiv;• Este necesara o uşurina în descoperirea informaiilor geografice disponibile ce se

încadrează cerinelor şi a condiiilor în care acestea pot fi achiziionate şi folosite;• Informaia geografica ar trebui sa fie lesne de îneles şi interpretat deoarece este

vizualizata intr-un mod prietenos în contextul corespunzător selectat de utilizator.

Există două cuvinte cheie în abordarea INSPIRE fără de care este imposibila construireaunei Infrastructuri de Date Spaiale, şi anume interoperabilitate şi distribuirea datelor.

Interoperabilitatea este abilitatea a doua sisteme de a interaciona unul cu altul. încontextul INSPIRE aceasta înseamnă :

(1) datele trebuie sa fie omogene,(2) trebuie sa existe metadate pentru a putea găsi şi înelege datele, şi(3) serviciile ar trebui nu doar sa găsească datele dar să le şi acceseze şi să le utilizeze.

Interoperabilitatea poate fi atinsa doar printr-un lung proces de standardizare. Arhitecturagenerala INSPIRE şi cele mai relevante standarde sunt ilustrate în figura de mai jos.

Fig. 1 Schema Infrastructurilor de Date Spaiale (NSDI)





Doar pe baza interoperabilităii nu se poate construi o Infrastructura de Date Spaiale buna.Principiile flexibile ale distribuirii datelor şi informaiilor trebuie introduse pentru a faceinfrastructura să funcioneze. Cooperarea între toi deinătorii şi proprietarii de dategeospaiale este astfel vitală. Aceasta înseamnă – după cum este prevăzut de INSPIRE – ocooperare între toate Statele Membre la nivel European şi între State Membre pentruaplicaii la nivel transfrontalier (de exemplu conservarea naturii, managementul

dezastrelor). De asemenea distribuirea informaiilor între Autorităile Publice ale Statelor Membre este de o importanta majora.

Unul din elementele cheie în dezvoltarea Infrastructurii de Date Spaiale Europene a fostnevoia de a avea un cadru legislativ. Pentru a dezvolta legislaia INSPIRE, toi deinătoriişi proprietarii de informaie geografica au fost împării în grupuri de lucru pentru a pregătio prima varianta a Directivei propuse. La mijlocul anului 2004, propunerea unei Directivea Parlamentul şi a Consiliului European – Stabilirea unei infrastructuri pentru informaiispaiale în Comunitatea Europeana (INSPIRE) – a văzut lumina zilei în 2005 şi 2006 auavut loc discuii intense între Comisie, Parlament şi Consiliu în legătură cu propunereaDirectivei. După o scurta perioada de conciliere, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la o

înelegere în Noiembrie 2006.

Directiva INSPIRE (2007/2/EC) a Parlamentului şi a Consiliului European din 14 Martie2007 a fost publicata în Monitorul Oficial al Uniunii Europene pe data de 25 Aprilie 2007.A intrat în vigoare pe 15 Mai 2007. Începând cu aceasta data s-a intrat în faza detranspunere (2 ani), faza în care Statele Membre transpun legislaia Europeana în legislaianaionala. În acest timp, cinci echipe de experi, aşa numitele Grupuri de Lucru INSPIRE,au fost create pentru a dezvolta Reguli de Implementare care definesc modul în careStatele Membre trebuie sa implementeze această Directivă.

Cele 5 Grupuri de Lucru s-au ocupat de următoarele subiecte :

1. metadate,2. specificaii de date,3. servicii,4. distribuirea datelor şi5. monitorizare şi raportare.

Grupul răspunzător de metadate a publicat o propunere pentru Reguli de Implementare aMetadatelor. Varianta finala a Regulilor de Implementare a fost discutata şi votata de cătreComitetul INSPIRE (având reprezentani ai Statelor Membre) în mai 2008. Regulile vor fi

publicate în toamna anului 2008. Regulile de Implementare pentru metadate sunt bazate pe

standardul ISO 19115 pentru resurse (date şi servicii), 19119 pentru servicii şi 19139 pentru codificarea metadatelor. De asemenea, sunt relevante şi standarde complementare.Regulile de Implementare fac o distincie clară între metadate pentru identificare, pentruevaluare şi pentru utilizarea resurselor.

Metadatele pentru identificare includ titlul resursei, referina temporala, întindereageografica, rezoluia spaială, limba, domeniul, cuvinte cheie, echipa responsabila,rezumat, constrângeri, tipul serviciului, platforma, conformitate. Metadatele pentru





evaluare şi folosire a resurselor nu sunt înca fixate şi sunt mult mai complexe: acesteadepind de tema (de aceea devin variabile) şi implica şi alte standarde.

Grupul de Lucru răspunzător de Specificaiile de Date a pregătit un model conceptualgeneral şi a definit în detaliu coninutul temelor din cele 3 anexe ale Directivei. Modelulconceptual descrie diferitele componente ale datelor ce trebuie omogenizate: de ex.

modelul datelor, cataloage de scheme şi caracteristici, utilizarea identificatorilor unici,mentenană şi probleme calitative, etc.

Anexa I se referă la :

1. Sistemul de referină2. Reeaua geografică3. Denumire geografică4. Unitate administrativă5. Adrese6. Parcele cadastrale

7. Reele de transport8. Hidrografie9. Zone protejate

Anexa II se referă la :

1. Elevaie2. Acoperirea terenului3. Ortoimagerie4. Geologie

Anexa III se referă la :

1. Unităi statistice2. Clădiri3. Sol4. Utilizarea terenului5. Sănătate şi sigurana6. Utilităi şi servicii guvernamentale7. Unităi de monitorizare a mediului8. Unităi producătoare şi industriale9. Facilităi pentru agricultura şi acvacultura10. Distribuia populaiei – demografie11. Managementul suprafeelor de teren/restricii/zone de regularizare12. Zone de risc13. Condiii atmosferice14. Caracteristici meteorologice geografice15. Caracteristici geografice oceanografice16. Regiuni marine17. Regiuni bao-geografice





18. Habitate şi biotopuri19. Distribuia speciilor 20. Surse de energie21. Resurse minerale

Directiva INSPIRE prevede cinci tipuri de servicii: servicii de identificare a datelor,

servicii de vizualizare, servicii de descărcare, servicii de transformare pentru “traducerea”schemelor sau pentru transcalculul coordonatelor, servicii de solicitare pentru a legaserviciile şi a le face sa opereze împreuna. Echipa răspunzătoare de Servicii a pregătit o

prima varianta a Regulilor de Implementare încă neaprobate pentru Serviciile deIdentificare şi Vizualizare. Pentru celelalte tipuri de servicii regulile de implementare vor fi realizate anul următor.

Grupul de Lucru răspunzător cu Distribuirea Datelor a elaborat Regulile de Implementare pentru stabilirea accesului şi ale dreptului de utilizare ale datelor spaiale şi ale serviciilor pentru instituiile şi organismele Comunităii. Acestea se vor ocupa şi de cele mai bune practici în UE în ceea ce priveşte principiile de distribuire a datelor. Obiectivul final este

de a minimiza barierele non-tehnice de acces la date şi servicii.

Nu în ultimul rând, Grupul de Lucru răspunzător de Monitorizare şi Raportare a stabilitcadrul metodologic pentru monitorizarea modului de implementare a Directivei. O primavarianta a Regulilor de Implementare încă neaprobate a fost definita împreună cu o lista deindicatori. Monitorizarea se va ocupa în special cu stadiul dezvoltării infrastructurii şifolosirea acesteia. Se va pune un accent special pe compatibilitatea cu Regulile deImplementare pentru date, metadate şi servicii după cum au fost acestea definite decelelalte grupuri de lucru. Varianta iniiala a Regulilor încă neaprobate va fi discutata şivotata în toamna anului 2008.

În termeni generali, aplicarea principiilor INSPIRE în cadrul unui proiect tematicînseamnă:

• datele/metadatele sunt distribuite şi actualizate de Ministerele, Institutele şiorganismele respective;

• interoperabilitatea este atinsa prin aplicarea regulilor de omogenizare după cum aufost acestea definite de Grupurile de Lucru INSPIRE şi prin utilizarea uneiarhitecturi bazata pe servicii;

• principiile de distribuire a datelor (înelegeri) au fost făcute pentru a minimiza barierele de utilizarea a datelor/informaiilor.

Aproape toate imaginile provenite de la sateliii de observare a Terrei sunt înregistrate subformă digitală, iar pentru utilizare profesională nu este nevoie de conversia acestor date

prin scanare. Astfel, este posibilă procesarea, manipularea şi ameliorarea semnificativă ainformaiei de bază cu scopul evidenierii, extragerii şi restituire sub formă de hăritematice a informaiilor pe care alte surse de date nu le pot oferi (ne referim la fotografiileaeriene, detectorii multibandă, hări scanate şi digitizate, ridicări de teren realizate prinmijloace topografice şi de poziionare GPS (aceste din urmă oferă numai informaii

punctuale sau liniare care pot fi integrate în Sistemele de Informaii Geografice).





BIBLIOGRAFIE1. BĂLĂCEANU-STOLNICI, C-

tin.(1995)“Dialoguri despre cele văzute şi cele nevăzute”, Ed.Harisma, Bucureşti

2. COTE P. (1954) "Metode de reprezentări cartografice", Edit. Tehnica, Bucuresti,

3. DIDON E. (1990) "Systemes d'Information Géographique, concepts, fonctions, applications".CEMAGREF/ENGREF, Montpellier.4. DONISĂ V., DONISĂ I. (1998) "Dicionar explicativ de Teledetecie şi Sisteme Informaionale Geografice", Ed.

Junimea, Iaşi5. FOIN P. (1983) "Cartographie topographique et thématique", Paradigme, Caen,6. GRIGORE M. (1979) "Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief", Ed.Academiei RSR,

Bucureşti,7. GRUMAZESCU H., (1970) "Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări", Stud.Cerc.

G.G.G. - Geogr., XVII,1.8. LASSALLE T. (1990) "CARTOGRAPHIE, 4000 ans d'aventure et de passion", IGN, Ed. Nathan, Paris,

France9. WINKLER P. (1997) "Sattelite Data for Map Updating at the Threshold of XXI. Century". Proceedings

Eurisy Colloquium Earth Observation and the Environment, Budapest, Hungary,15-16 May 1997

10.

xxx (1927 - 1976) "Atlas Republica Socialista România", Edit. Academiei Bucuresti.11. xxx (1966) “ Atlas de semne convenionale pentru planurile topografice la scările 1:5000 şi1:10000“, CSA-DGFFOT, Bucureşti

12. xxx (1981) “Norme tehnice pentru întocmirea planului topografic de bază la scările 1:2000,1:5000 şi 1:10000”, MAIA, CMDPABucureşti

13. MARTEL C. (199) Développement d’un cadre théorique pour la gestion desreprésentations multiples dans les bases de données spatiales,Mémoire de M.Sc., Faculté de foresterie et de géomatique,Université Laval, 128p.

14. BERTIN J (1967) Sémiologie graphique, , Gauthiers-Villars, Paris 15. BERTIN J. (1977) Le graphique et le traitement graphique de l’information,

Flammarion, Paris

curs modelare carto 2010-2011

Documents