MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRIIUNIVERSITATEA DIN BUCURETI,

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE I ASISTEN SOCIAL. Catedra de : Asistenta Sociala

Master : Politici sociale in context european anul I, Bologna Master : Politici sociale europene anul I, pre-Bologna

PLURALISMUL RELIGIOS IN SOCIETATEA MODERNASOCIOLOGIA RELIGIEI -

- suport de curs Atentie: suport de curs, orientativ, pentru uzul studentilor; rog a nu se difuza public

Lect. univ. Dr. Laureniu D. TNASE

Anul universitar 2008-2009- semestrul al II-lea

- Bucureti 1

Dr. Laureniu D. TNASE, Bucureti, Romnia laurentiud.tanase@gmailculte.comStudii:

Facultatea de Teologie Ortodox - Bucureti (1993, ef de promoie); Studii ecumenice, Universitatea din Geneva Elveia, Institutul Ecumenic din Bossey (1996); D.E.A. Master, bursier al guvernului francez, Universitatea de tiine Umaniste din Strasbourg, Marc Bloch Centrul de Sociologie Religioas (1997); D.E.A. Master, Universitatea Robert Schuman Strasbourg, Frana, Institutul de nalte Studii Europene (2000), Master in Istorie Europeana Contemporana, Geostrategie si Geopolitica; Doctor n Teologie specializarea: sociologia religiilor, Universitatea de tiine Umaniste Marc Bloch, din Strasbourg, Frana (2005), Noile miscari religioase si sectele in Romnia dup cderea comunismului si pana in prezent (magna cum laude).

Activitate universitara:

Lector universitar titular la Universitatea Bucureti, Facultatea de Teologie Ortodox, Sociologia Religiilor, Teologie Sociala, Sociologie Generala. Colaborare universitara Licenta si Master, Academia Nationala de Informatii (2008-2009) ; Colaborare universitara Master Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Bucuresti (2008-2009),

Functii de demnitate publica

Secretar de Stat pentru Culte n Ministerul Culturii i Cultelor (2001 - 2004), Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii 2005 - 2006) primul mandat. Membru al Colegiului CNSAS (2006 - 2012) al doilea mandat.

Membru n consilii tiinifice, asociaii i organizaii interne i internaionale 1999 2003 Membru fondator al CTTOR (Conferina Tinerilor Teologi Ortodocii Romni ) . 2004 Membru - expert n echipa de cercetare proiect european EUREL (Religia n Uniunea European), iniiat de C.N.R.S., Paris Frana (Centre National de Recherche Scientifique - http://eurel.u-strasbg.fr/, (http://www.eurel.info/), reprezentant tiinific pentru Romnia). 2007 Membru fondator si Preedinte al Centrului de studii si documentare Societate, Drept, Religie, Bucureti, Romnia. 2007 Cercettor asociat - Membru al echipei de cercettori n sociologie religioas a Centrului de Sociologie a Religiilor i Etic Social CSRES, Facultatea de Teologie Protestanta, Universitatea de tiine Umaniste Marc Bloch din Strasbourg, Frana. Ordine, decoraii si decizii naionale: 2002 Ordinul naional Serviciul Credincios in grad de Cavaler, cf. Decret Prezidenial nr. 961 din 28.11.2002. 2006 Decizia CNSAS (Consiliului Naional pentru Studierea Arhivelor Securitii), nr. 235.36 /27.06.2006 ca dl. TNASE Laureniu : nu a fost agent/colaborator al politiei politice comuniste. Participri grant european: EUREL proiect european, site interdisciplinar cu informatii stiintifice si juridice referitoare la fenomenul religios in Europa. Informatiile sunt in permanenta verificate si actualizate. Proiectul a demarat in 2004 si se continua si in prezent. EUREL se adreseaza comunitatii stiintifice internationale precum si administratiei europene si oamenilor politici, reunind informatii despre Europa unita. Fiecare tara este prezenta in site, fiind reprezentata de o personalitate tiinifica recunoscuta de comunitatea organizatoare, reprezentant care coordoneaz la nivelul tarii lui o echipa de cercetare. Numele reprezentantului naional si ale membrilor echipei, se afla pe lista de prezentare a membrilor corespondeni. Proiectul EUREL se bucura de autoritatea tiinifica CNRS Paris, Frana (Centrul Naional de Cercetare tiinifica). (http://eurel.u-strasbg.fr/). Lucrri publicate : Numeroase articole de specialitate in reviste din tara si din strainatate: teologie, sociologie, ecumenism, metodologie i pedagogie cretin; coordonare volume colective de specialitate. Participare congrese, simpozioane, seminarii tiinifice i reuniuni interne si internaionale, de specialitate. Lucrari de autor limba franceza, engleza

1.

TANASE, Laurentiu D., Pluralisation religieuse et socit en Roumanie, ed. Peter Lang, Publications Universitaires Europennes, Bern, Suisse, 2008. 2. TANASE, Laureniu, Study regarding the Muslim community and the Islamic Education in Romania, in, ASLAN, Ednan (ed), Islamic Education in Europe, ed. Bhlau, Vien, 2009, pp. 367- 403.

2

Participri mass-media :participri la numeroase emisiuni de dezbatere si informare publica la posturile de radio si televiziune, locale si naionale, pe teme privind fenomenul religios, legislaia in domeniul relaiilor Stat Biserica, evenimente religioase si dinamica vieii religioase contemporane.

3

Master : Politici sociale in context european anul I, Bologna Master : Politici sociale europene anul I, pre-Bologna

PLURALISMUL RELIGIOS IN SOCIETATEA MODERNASOCIOLOGIA RELIGIEI -

Lect. Univ Dr. Laureniu D. TNASE

An universitar: 2008-2009 An de studii: I, semestrul al II-lea

SCOPUL CURSULUI: Asimilarea aspectelor teoretice si practice oferite de sociologia religiei privind analiza modului de manifestare a religiozitii n societatea contemporan romneasc i european; relaiile dintre comunitile / reprezentanii vieii religioase i societate, n vederea nelegerii situaiei actuale a cretinismului si a altor religii att pe plan european cat si internaional. OBIECTUL CURSULUI: Cercetarea tiinific n domeniu sociologiei religiei i implicaiile acesteia n studiile de specialitate ale politicilor sociale europene contemporane; formarea capacitilor de analiz critica si obiectiv a fenomenelor religioase, de identificare corect a cauzelor care determin aceste fenomene i de formare a abilitilor de nelegere a evoluiei probabile a vieii religioase; cunoaterea specificului religios al societii romneti contemporane i a mutaiilor privind religiozitatea pe plan local i internaional n contextul transformrilor socio - politice si economice din ara noastr i a fenomenului de globalizare / secularizare pe plan mondial; nelegerea fenomenelor religioase i sociale n context interdisciplinar n domeniul studiilor socio-umane; definirea pluralismului religios ca o component esenttiala a structurii societatilor democratice moderne.

4

***********

5

STRUCTURA CURSULUI :a. Breviar - elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei b. Definirea conceptului de pluralism religios si a evoluiei sale in cadrul societatii romanetti si a celei europene

TEMATICA DE CURS: - Semestrul al II-lea; 10 teme principale de cursa. Breviar - elemente de istorie si teorie a Sociologiei Religiei 1. Noiuni introductive: intrebrile Sociologiei, obiectul cercetrilor sociologice; religia, ca aspiraie umana; locul si importanta sociologiei ca tiina de cercetare; necesitatea cunoaterii tiinifice a fenomenelor si proceselor sociale. 2. Sociologie generala si Sociologia Religiei, ca specializare de cercetare a fenomenului religios;

relaia sociologiei cu alte tiine socio umane; Teologia, antropologia, tiinele economice, tiine politice;

fondatorii sociologiei: August Comte; Herbert Spencer; Emile Durkheim; Max Weber Tipologie; Secta si Biserica in tipologia weberian Etica protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) evoluia preocuprilor de sociologie si sociologia religiei din perioada interbelica si pana in prezent; Studii de sociologie si sociologia religiei in Romnia; Dimitre Drghicescu si D. Gusti, monografie si studii romaneti de sociologie. b. Pluralismul religios in societatea contemporana; diversificare, pluralizare si pluralism religios in Romnia 3. Diversificarea religioasa si diversificarea etnica in Romnia dup primul rzboi Mondial; 4. Viata religioasa din Romnia in perioada interbelica primele accente sociale vizibile ale pluralismului religios; 5. Viata religioasa din Romnia in perioada comunist; limitele libertii religioase; 6. Redinamizarea vietii religioase dup cderea comunismului; prezenta misionarilor straini

7.

10. 11.

conceptul de marketing religios si logica concurenial de piaa libera Integrare europeana, aspecte religioase Aspecte juridice privind libertatea religioasa in legislaia din Romnia (Legea privind libertatea religioasa nr.489/2006.

Efectele concurentei religioase msurate in funcie de Recensmntul naional al populaiei din 1992 2002; tripolaritate religioasa 8. Evoluia societii contemporane din perspectiva vieii religioas; religie i modernitate, sectele si noile micri religioase; mutaiile fenomenului religios n societatea contemporan; 9. Secularizare pluralizare si pluralism religios; concepte i dezbateri tiinifice, Efectele secularizrii asupra fenomenului religios contemporan

Bibliografie:1. ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Viaa religioas din Romnia, Bucureti, Paideia, 1999; ed a II-a,Bucureti, Bizantina, 2005; ed a III-a, Buzu, Tipogrup Press, 2008. 2. ***SECRETARIATUL de Stat pentru Culte, Libertatea religioasa in context romanesc si european, Bucureti, Bizantina, 2005. 3. AGABRIAN, Mircea, Sociologie Generala, Institutul european, Bucuresti, 2003. 4. BOROWIK, Irena, Grzegorz BABISKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe. Krakw (Polonia), 1997. 5. BOUDON, Raymond (coord.), Tratat de sociologie, Bucureti, Humanitas, 1997. 6. CIPRIANI, Roberto, Manuel de sociologie de la religion, Paris, l`Harmattan, 2004. 7. CUCIUC, C.; GHEORGHE, Manuela, Religia n legislaia din Romnia, Bucureti, 2001. 8. CUCIUC, Constantin, Religii care au fost interzise n Romnia, Bucureti, Gnosis, 2001. 9. CUCIUC, Constantin, Religii noi n Romnia, Bucureti, Gnosis, 1996. 10. CUCIUC, Constantin, Sociologia religiilor, Ed. Fundaiei Romnia de mine, Bucureti, 2003 11. CUCULEA, Daniel Gabriel, Libertatea religioas n Romnia, Bucureti, 1999. 12. DURKHEIM, Emile, Sociologia, regulile metodei sociologice, Bucuresti, Antet, 2005. 13. DURKHEIM, Emile, Formele elementare ale vieii religioase, Iai, Polirom, 1995. 14. GHEORGHE, Manuela, Religie si schimbare sociala in Romnia, ed. Axis, Iai, 2004 15. GIDDENS, Anthony, Sociologie, Bucuresti, ed. Bic All, 2001. 16. GROSU, Dr Nicolae, Esenele sociologiei, Bucureti, Militar, 1997. 17. GUSTI, D.; STAHL, H., Sociologie romneasca monografia, teorie si metoda, Paideia, Bucuresti, 1999. 18. TNASE, Laureniu D., Pluralite religieuse et societe en Roumanie, Peter Lang, Bern, 2008. 19. TNASE, Laureniu D., Evoluia societii contemporane din perspectiva vieii religioase: globalizare, secularizare, pluralizare, NMR, in Anuarul FTO Universitatea Bucureti, ed. Univ. Bucureti, Bucureti, 2006, pp.525-534. 20. VOICU, Malina, Romania religioasa, Institutul European, Iasi, 2007.

6

21. WEBER, Max, Sociologia religiei, ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999 22. WEBER, Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003.***************

7

a. Breviar - elemente de istorie si teorie a Sociologiei ReligieiSOCIOLOGIA RELIGIEI noiuni introductive

n cercetarea sociologic adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societilor moderne, economia, politica, familia, infracionalitatea, religia, etc. Cnd vorbim despre sociologie nelegem ca este o tiin care are metode i mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric. Pe baza observaiei obiective, utilizndu-se metode adecvate, pot fi obinute enunuri empirice cu valoare de adevr. Nu ntotdeauna ceea ce vedem insa exprima in totalitate realitatea. Definirea etimologica a termenului de sociologie Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate i logos a dat natere unei noi discipline de studiu numit sociologie. Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvntul latinesc socius, -ia, -ium = tovar, aliat i de la cel grecesc `o logos, ou = raiune, tiina, desemnnd n sens larg tiina socialului. Aadar ntr-o definiie scurt putem afirma c: sociologia este studiul tiinific al structurilor (instituiilor) sociale, al comportamentului i relaiilor sociale. Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puin profetic despre societate sau despre tendinele i viitorul ei ci este o disciplin tiinific modern care studiaz faptele i manifestrile sociale, adic tot ceea ce primete viaa i comportamentul omului n societate: relaiile familiale. practicile culturale i religioase, viaa politic, economia, munca, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care ofer o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un univers intelectual pe care l consider in mod special pasionant si important; (...). Sociologia face parte dintre distraciile academice la moda; ea este insa asemntoare unui joc regal la care nu participa dect cei ce au un bun entuziasm si o pregtire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de ah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici mcar domino. (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006). Scopul studierii sociologiei Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului i pn la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este aadar tiina despre societate! Ea ne ajut in acelai timp s nelegem mai bine care sunt cauzele care genereaz un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societi mai umane i mai stabile. Sociologia lrgete orizontul cunoaterii creeaz i ntrete contiina de sine i sporete posibilitile libertii umane. Anthony Giddens afirma: Studierea sociologiei ar trebui s fie o experien eliberatoare, deoarece sociologia ne lrgete orizontul simpatiilor i imaginaia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creeaz o contientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. n vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne nva s apreciem varietatea cultural i s discernem modul de funcionare al instituiilor sociale, practica sociologic sporete in egala msura posibilitile libertii umane.1 Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre tiinele socio-umane. Ea analizeaz cel mai atent schimbarea i conflictul la nivelul societii, manifestnd o permanent preocupare pentru nelegerea funcionrii societii. D. Gusti ddea o definiie scurt a sociologiei spunnd c sociologia este tiina realitii sociale. (D. GUSTI, Monografia-teorie i metod, Paideia, Bucureti, 1999, p.7).1

Anthony Giddens, Sociologie, ed. Bic Alii, Bucureti, 2001, p.7

8

Dintre dificultatile studierii sociologiei amintim confuzia generala pe care o fac in special cei mai puin avizai in domeniul cercetrii sociologice intre o problema sociala si o tema de cercetare sociologica. Nu ntotdeauna realitatile negative ale existentei sociale (alcoolism, violenta conjugala, consum de droguri, etc.) sunt si subiecte de cercetare sociologica. Trebuie fcuta diferena intre a explica (demers stiintific specific sociologiei) si a face ceva sau a ndrepta (atitudine de tip jurnalistic). (Steve Bruce, Soc. Allfa, 2003). Sociologia Religiei Odat cu mbogirea contribuiilor academice in dezvoltarea cercetrii sociologice s-au diversificat si ramurile de abordare tiinifica. Astfel apare sociologia industriala, sociologia politica, sociologia economica, sociologia muncii, sociologia rurala, etc. Dintre aceste ramuri se desprinde nc din perioada nceputurilor sociologiei un interes aparte pentru studierea fenomenului religios in societate ceea ce a contribuit la apariia unei sociologii a religiei. Sociologia Religiei analizeaz si explica fenomenologia religioasa cu ajutorul instrumentelor teoretice si empirice specifice sociologiei, de aceea putem afirma ca exista o strnsa legtura intre sociologie si sociologia religiei inca de la nceputurile preocuprilor sociologice. Intr-o scurta definiie de lucru putem spune ca : sociologia religiei studiaz modul in care sacrul (divinul) se manifesta ca fenomen in viata social. Ea i propune sa studieze relaiile care exista intre religie si societate si formele de aciune reciproca ce pe care le genereaz aceste raporturi. Trebuie clarificate de la nceput raporturile existente intre diferitele ramuri ale tiinelor religiei mai precis intre teologie si sociologia religiei. Teologia, fiind o tiina normativa, si are drept scop analiza, interpretarea si expunerea unei credine date. Sociologia, in schimb, nu se ocupa cu explicarea esenei religiei ci studiaz condiiile si efectele comportamentului uman in comunitate, comportament motivat de percepia subiectiva a noiunilor religioase. Sociologia religiei, este in mod esenial descriptiv-analitica si are ca scop principal analizarea fenomenelor religioase cu intenia de a facilita nelegerea oricrei religii. Aadar exista o diferena cantitativa si calitativa intre tipurile de abordare, metodele si scopurile celor doua genuri de discipline; att teologia cat si sociologia au drept obiectiv al cercetrii o religie sau un grup de religii diferite, insa metodele lor difer; teologia este normativa iar sociologia religiei este descriptiva. Se cuvine menionat faptul ca sociologia religiei va aborda si va clarifica multe dintre aspectele referitoare la fenomenul religios contemporan, dar nu se va putea substitui niciodat fenomenologiei, psihologiei si istoriei sau cu att mai puin teologiei. Teologia are marea responsabilitate de a formula normele religioase si valorile morale att de necesare echilibrului social. Unii cercettori in sociologia religiei promoveaz o sociologie militanta, care urmareste o perspectiva confesionala sau anticonfesionala, in timp ce alii prefera o neutralitate prin care evita implicaiile directe (participante) si aplicaiile imediate. Putem identifica doua orientri structurale ale definirii religiei ca domeniu de studiu al sociologiei religiei: - definiiile substantive, care conin elemente substantive referitoare la comportamentul religios: cultul, ritualurile si riturile, supranaturalul, etc. - definiiile funcionale, care insista asupra rolului religiei in societate, in special privind fenomenul secularizrii religioase. (RCmanual11) In general definiiile date religiei pot fi influenate de apartenena religioasa a cercettorului sociolog, insa remarcabil ar fi ca neutralitatea academica sa elimine orice forma de subiectivism interpretativ. Obiect de studiu al S.R. Obiectul de studiu al sociologiei este viata religioasa a societatii. Sociologia religiei cerceteaz comunitile de credincioi : statusul acestora, relaiile din cadrul lor, formele de 9

organizare a Bisericilor si cultelor, riturile si ritualurile, etc. Sociologia religiei nu-i va studia numai pe credincioi unei biserici sau ai unei denominatiuni religioase ci si ntreaga societate, raportnduse permanent la ntreg, analiznd distribuirea sociala a acesteia, mprejurrile in care se manifesta fenomenul religios, etc. Primul cercettor care a pus bazele unei metode de cercetare in Sociologie este Emile Durkheim, autorul lucrrii: Les Regles de la methode sociologique - Regulile metodei sociologice (1895). Max Weber, un alt fondator al gndirii sociologiei religiei, a fost si el, primul cercettor care s-a preocupat de analiza relaiilor existente intre religie si societate precum si despre modul cum morala religioasa a influenat comportamentul economic capitalist. Iat ce afirma Durkheim: pentru a respecta canoanele tiinei, trebuie in primul rnd ca faptele sociale sa fie considerate lucruri (... la premire rgle et la plus fondamentale est de considrer les faits sociaux comme des choses). Sociologul trebuie sa ia distanta fata de faptele sociale pe care le observa. Potrivit concepiei lui Durkheim, sociologul trebuie sa refuze sa considere socialul ca pe ceva imediat si transparent pentru ochiul lui. El trebuie sa se comporte asemeni fizicianului care nlocuiete senzaia de cldura cu o msura exacta, oferita de termometru. Termometru sociologului sunt tocmai metodele experimentale, pragmatice, obiective, pe care le aplica in studiile sale. Pentru a-si construi obiectul de studiu, sociologul trebuie sa izoleze si sa defineasc acea categorie de fapte pe care i propune sa o studieze. Primele preocupri de analiz social Primele discursuri asupra societii se coaguleaz n secolul XVII-XVIII cnd societatea ncepe s se constituie ca obiect de studiu, reflectnd in primul rnd preocuparea pentru nelegerea funcionrii societii. n mod concret ns, abia la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul celui de al XIX-lea se poate vorbi despre o structurare real a discursului sociologic. Analitii consider c primele impulsuri sociologice se regsesc n efectele revoluiei industriale i politice a Occidentului european desfurate ntre 1780-1860 care a produs prin industrializare, urbanizare, profesionalizare i raionalitate tiinific i economic schimbri sociale fr precedent concretizate att n apariia unor fenomene sociale total necunoscute precum migraia, aglomerarea urban, nstrinarea i depersonalizarea, ct i n intensificarea i extinderea la nivel de societate a unor fenomene izolate precum: prostituia, celibatul, divorul, naterile ilegitime, criminalitatea, exploatarea, srcia, sinuciderea. Mai exact transformrile profunde nregistrate n Europa, S.U.A. i apoi Japonia la nceputul secolului XIX-lea se desfoar n prelungirea principiilor Revoluiei Franceze din 1789. O ntreag ordine social se rstoarn. Tradiional ea era fondat pe monarhia absolut, diviziunea societii n ordine profesionale, i rolul central pe care l ocupa religia n societate. Revoluia francez i ideile care au urmat nu se mai conduc dup principiul absolutismului ci dup alte principii precum cel de libertate, progres, dreptate, etc. Se petrec importante transformri sociale i economice provocate de Revoluia industrial la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, originar n Anglia. Societatea se caracterizeaz prin trecerea de la o societate rural la una urban cu profunde consecine; dispare solidaritatea specifica satelor bazat pe rituri, srbtori si apare individualismul. Se nate o nou clas muncitoare burghezia, n detrimentul nobilimii. Toate aceste convulsii ale societii industriale au creat o serie de reacii neateptate din partea grupurilor, ceea ce a ncurajat i impus necesitatea cunoaterii tiinifice a fenomenelor respective, ca observaie, descriere, explicaie i predicie, a mecanismelor care le genereaz, astfel spus necesitatea cunoaterii tiinifice a societii ca ntreg.

10

FONDATORII SOCIOLOGIEI CA STIINTA Auguste COMTE (1798-1857 ). Termenul de sociologie a fost creat i pentru prima dat de filosoful francez Auguste Comte. August Comte este cunoscut n istoria filozofiei ca fiind reprezentat al pozitivismului, curent filosofic conform cruia orice cunoatere se bazeaz pe observaie i experiena, i deci trebuie s aib un caracter empiric. Aadar Comte consider c societatea poate fi cunoscut bazndu-se pe evidena tiinific. Cu toate c pentru preocuprile lui tiinifice ar fi preferat termenul de fizic social (atribut lui Adolphe Quetelet), totui, pentru a marca exclusiv domeniul de studiu, dar i pentru a se deosebi de rivalii si intelectuali din epoc inventeaz termenul de sociologie cu sensul de cunoatere tiinific a societii . Noua disciplin se definete ca fiind: la vraie sciene de la nature humaine (adevrat tiin a naturii umane), caracterizndu-se prin ltude positive de l`ensemble des lois fondamentales propres aux phnomnes sociaux (studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale specifice fenomenelor sociale). Comte aeaz sociologia pe treapta cea mai nalt ce deriv din fizic, biologie, chimie, fiind cea mai complex i mai important dintre toate apreciindu-o drept. Regina tiinelor!. Ideile sale despre cunoaterea tiinific a societii au fost expuse, ntr-un cerc restrns de prieteni sub forma unui curs.Primele trei edine ale cursului au fost organizate de Compte n apartamentul su, n faa ctorva auditori, incepnd cu aprilie 1826, printre care fizicianul Carnot, lingvistul Humoldt i viitorul bancher de Eichthal, matematicianul Poinsot.Dup trei edine, din cauza surmenajului ntrerupe cursul, rmnnd internat ntr-o cas de sntate cteva luni. n ianuarie 1829 reia Conferinele n total 72.

Ultimele 10 dedicate analizelor de fizic social. Ele au fost structurate ntre 18301842 n Curs de filozofie pozitiv. Cu aceast ocazie, n 1838, folosete pentru prima dat termenul de sociologie. El consider c nelegerea transformrilor societii din vremea sa se poate face cu ajutorul studiilor de sociologie. Analizele despre societate ale lui Auguste Comte au avut, ulterior, o puternic influen asupra concepiilor lui Helbert Spencer i Emile Durkheim. Herbert SPENCER ( 1820-1903) Herbert Spencer fondator al sociologiei prin argumentarea teoriei privind organicitatea societii. Spencer, dezvolt ideile lui Auguste Comte i privete societatea ca pe un organism viu, aflat n cretere care, pe msur ce devine mai complex, trebuie s neleag i s controleze, ntr-un mod contient de sine, mecanismele propriului su succes. n viziunea lui, societatea este asemntoare organismului biologic. Aa cum este alctuit corpul uman din organe, (rinichi, plmni i inim), tot aa i societatea este alctuit din instituii (familia, religia, educaia, statul i economia). Din aceast interpretare deriv aadar teoria organicitii societii. Aadar o societate cunoate toate etapele dezvoltrii i evoluia asemenea unui organism biologic evoluie care poate fi numit prin analogie, progres social. Finalitatea oricrei dezvoltri o reprezint crearea unei situaii de echilibru iar Spencer concepe dezvoltarea istoric ca pe o lupt. Ideile sale vor fi reluate de ali sociologi, mai ales pe linia evoluionismului. Concepia sa a avut o oarecare influen asupra unor gnditori romni, cu deosebire la junimiti. Karl MARX (1818-1883) Karl MARX filosof, economist i teoretician al socialismului german fiul unui avocat israelian, dei el nsui nu s-a considerat un sociolog, a influenat puternic gndirea sociologic. Fa de Spencer, Marx a susinut c, periodic, orice societate cunoate, inevitabil, transformri radicale, ceea ce determin manifestarea aciunilor revoluionare. Societatea evolueaz nu numai spontan, ci i prin intervenia direct a omului. Societatea este analizat de Marx ca un sistem 11

alctuit din fore de producie i relaii de producie, rolul determinat avndu-l, n acest raport, cei ce produc bunuri, oamenii muncii. Sistemul social este structurat n baza economic i suprastructura juridic, politic, religioas, artistic.Dintre elementele biografice care l privesc pe Karl Marx am reinut cteva care ni s-au prut importante pentru activitatea lui de mai trziu. Karl Marx devine n 1841 jurnalist i apoi editor la un ziar burghez radical n Prusia. ntmpltor arul Nicolae I al Prusiei a citit un atac la adresa lui scris de Marx i a convins guvernul Prusiei s suprime ziarul. Marx devine omer si poate c nu va uita uor incidentul petrecut prin intervenia arului Nicolae I. n 1843 se cstorete cu Jenny van Westphalen i pleac la Paris unde l ntlnete pe Friedrich Engels, fiul unui industria german care conducea deja fabrica tatlui su n Anglia, la Manchester. n 1848 scrie Manifestul Partidului Comunist. n 1857 l ntlnim la Londra unde i aprofundeaz studiile teoretice i analiza problemei forelor de producie a diviziunii muncii i ideologiilor proprietilor care mpreau oamenii n clase sociale. n urma studiilor i analizelor sociale fcute scrie Capitalul 1867, o carte voluminoas de peste 800 de pagini.

Cu toate c sub aspect ideologico-filosofic multe dintre ideile sale s-au dovedit inexacte totui ele au influenat major micarea socialist i comunist a secolului XIX-XX lea. n domeniul sociologiei, Marx este considerat unul dintre promotorii cercetrilor sociale, fiind preocupat de natura relaiilor sociale n societile contemporane lui, precum i de relaiile dintre indivizi i raporturile lor sociale. Emile Durkheim (1858-1917) Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez, considerat printele sociologiei franceze i unul dintre cei mai importani fondatori ai sociologiei tiinifice moderne. S-a nscut n data de 15 aprilie 1858 n localitatea Epinal (n zona munilor Vosges, regiunea Lorena) din prini evrei, tatal fiind rabin. Primeste o educaie specific, nva limba ebraic, merge la coal sabinic dar prefer cariera didactic. Studiaz filosofia la cole Normale Suprieure dup care ntr n nvmntul prednd filosofia n diferite licee de provincie. Fiind influenat n lecturile sale de ideile lui Ag. Comte i Spencer, Montesquieu sau Rousseau, pune bazele unei reflecii sociologice, definind societatea dup modelul unui organism nzestrat cu contiina colectiv.Tot n 1887 se cstorete cu Louise Julie Dreyfuss, fiica unui bogat industria parizian . n 1894 public o serie de articole n Revista filosofic n care trateaz Regulile metodei sociologice, una dintre cele mai apreciate lucrri de metodologie a sociologiei, articole grupate i publicate ntr-o carte n 1895.

Un aspect important al activitii sale l constituie faptul c n 1896 nfiineaz revista l`Anne Sociologique, revist ce reunea tineri colaboratori care, sub conducerea sa, aveau s constituie coala francez de sociologie. n 1902 este numit profesor la Sorbona ocupnd un post n domeniul tiinei educaiei. Catedra pe care o ocup se va transforma n 1913 n Catedra de tiina educaiei i sociologiei.n aceast perioad Durkheim este cunoscut i recunoscut drept cel mai atent i mai valoros cercettor al fenomenelor societii. Primete n 1907 distincia naional Legiunea de Onoare i susine numeroase conferine publice dintre care, amintim n 1906 Determinarea faptului moral prezentat n faa Societii franceze de filozofie, i n 1911 Jougements de valeurs et jugements de ralit prezentat n faa Congresului internaional de filozofie din Bologna.

Anul 1912 un an de referin pentru sociologia religiei deoarece este anul n care Durkheim public, la Paris, o lucrare de referin numit: Les formes lmentaieres de la vie religieuse, Formele elementare ale vieii religioase. Formele elementare ale vieii religioase (1912)Este ultima lucrare important de cercetare pe care o scrie Emil Durkheim, n 1912. Dup aceast dat, evenimentele istorice i persoanele i vor remarca definitiv existena (criza social de dinaintea Primului Rzboi Mondial i uciderea fiului su Andr pe frontul de la Salonic, n 1915). n studiul su, E. D. i propune s identifice, s analizeze i s neleag cauzele care genereaz comportamentul religios n societate. Pentru acest demers, n vederea elaborrii unei teorii generale a religiei, i propune s studieze instituiile religioase cele mai simple i mai primitive, fiind convins c este legitim i posibil a frauda o teorie a religiilor superioare pe studiul formelor primitive ale religiei. 1. Lucrarea este structurat pe trei direcii de abordare: 2. cuprinde o descriere i o analiz detaliat a sistemului clanurilor i a totenismului n anumite triburi primitive-aborigene, australiene, cu aluzii i la triburile din America 3. conine o teorie a esenei religiei, desprins din studiul totenismului australian

12

4. schieaz o interpretare sociologic a formelor gndirii umane, adic o introducere n sociologia cunoaterii. n opinia lui Durkheim, un sistem religios poate fi considerat cel mai simplu dintre cele observate atunci cnd: 1. se ntlnete n acele societi a cror organizare nu este ntrecut n simplitate de o alt 2. poate fi explicat fr a se recurge la elemente mprumutate de la o religie anterioar. Durkheim i propune s urmreasc modul cum religia s-a alctuit progresiv n istorie, descompunnd religia n elementele constitutive, pentru a afla cauze care au generat comportamentul religios.

Europa anilor 1914-1916 cunoate o serie de convulsii socio-economice i militare care vor afecta stabilitatea continentului i vor declana Primul Rzboi mondial. n 1915 Durkheim i pierde unicul fiu, pe Andr, un strlucit lingvist, ucis pe frontul din Salonic, tragedie care va zgudui profund viaa cercettorului.Puin dup aceea, pe 15 noiembrie 1917, moare n urma unui atac de inim la vrsta de 59 de ani. Dup moartea sa, n 1927, sociologia devine obiect de studiu n programa de pregtire a colii normale, iar la Strasbourg, n 1927, i la Sorbona, n 1932, se nfiineaz catedre de sociologie. MAX WEBER (1864 1920) Max Weber se nate la 21 aprilie 1864, la Erfurt (Germania) intr-o familie de industriasi protestanti prosperi, membri ai burgheziei germane; tatl magistrat, mama de origine hughenotadeosebit de cultivata. Max Weber este considerat de unii exegei ca fiind cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. La 18 ani se inscrie la facultatea de drept din Heidelberg, unde urmeaz de asemenea , cursuri de economie politic, filozofie, istorie i teologie, iar in 1884, i continu studiile la Berlin. Noua ani mai tarziu, in 1893, pred istoria dreptului roman i dreptul comercial la facultatea din Berlin, in 1894, este numit la catedra de economie politic la Fribourg, iar in 1896, l ntlnim la catedra de economie naional la facultatea din Heidelberg. Max Weber cltorete i i lrgete orizontul intelectual, ndeosebi spre sociologie. Este membru fondator al revistei: Arhivele tiinelor i politicii sociale, revista in care publica in 1904 1905 cele dou articole care vor alctui Etica protestant i spiritul capitalismului.1 In 1909, nfiineaz mpreun cu alti colegi ai timpului sau, Societatea german de sociologie i va deveni trezorierul acesteia. In 1918, pred economia la Viena, iar in 1919, este invitat sa predea sociologia la Universitatea din Munich, la o catedra pe care universitatea din Munich a creat-o special pentru el. Moare in 14 iunie 1920, in urma unei pneumonii netratate corespunzator. TIPOLOGIE Economia i religia sunt temele care l-au preocupat cel mai mult pe Max Weber. Preocuparea lui Weber in lucrarile sale de sociologie religioas nu este att cunoaterea religiilor n sine ct raportul lor cu restul lumii i influena lor asupra practicilor economice. Pentru el, religia esteun mod deosebit al manierei de a se comporta in comunitate1 iar condiiile i efectele acestuia trebuie studiate. Domeniul specific al activitii religioase const n a regla raportul ntre puterea supranaturala cu oamenii subliniaz Weber, care rmne foarte prudent n definiia sa privind fenomenul religios El refuz in mod deosebit s se pronune asupra esenei religiosului . Referitor la religie, Weber face o interpretare care schimba radical maniera de interpretare dogmatica promovata de Biserica pana atunci:Cele mai simple forme ale comportamentului motivat de factori religios i sau magici sunt orientate ctre lumea pmnteasca. Actele prescrise de religie sau de magie trebuie ndeplinite pentru a avea () fericire si viata lunga1

Prof. Dr Ioan MIHAILESCU, Protestantism i capitalism, n Max WEBER, Etica i spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucureti, 2003 1 Jean Paul WILLAIME, Sociologie des religions, colecia Que sais-je?, ed Presses Universitaires de France, Paris, 1995.

13

pe pamant (Deuteronom IV,4O)2. Acest lucru reprezint o rsturnare considerabil in raport cu toate celelalte perspective teoretice care, nefiind suficient de distanate de discursurile religioase, identific interesele religioase i interesele materiale pentru lumea cealalt.

Weber acord de la inceput o deosebit importan celor dou caracteristic principale ale religiei ca fenomen social: legtura social creia i d natere i tipul de putere pe care l prilejuiete. Sociologia religiei a lui Weber vrea s defineasc n special tipurile de comunalizare religioasa (religise Vergemeinschaftung ) i tipurile de autoritate religioas. Cele dou tipuri de comunalizare religioas, pe care le definete ca fiind Biserica i Secta, sunt vzute precum dou moduri ale existenei sociale ale religiei. Biserica, reprezint o instituie birocratizat de mntuire, deschis pentru toi i unde autoritatea se exercit n funcie de preot: ea este strns simbioz cu societatea. Secta, constituie o asociaie voluntar de credincioi, religia definit este mai mult sau mai puin desprins de mediul social, intr-o astfel de asociaie n care predomin o autoritate religioas de tip carismatic. A aparine unei secte era, pentru individ echivalentul unui certificat de calificare etic ,n special pentru garantarea moralitii n afaceri , spre deosebire de a aparine unei Biserici in care suntem nascuti si care face maretia sa sa strluceasc asupra a ceea ce este drept si nedrept. ntradevr, o Biserica, corp social constituit n vederea mntuirii, administreaz bunurile religioase necesare mntuirii. A aparine unei Biserici este ,n principiu pe o asociaie voluntar, exclusiv, a celor care au din punct de vedere religios i moral calitii comune pentru aderare. Biserica i Secta sunt, n abordarea lui Max Weber, tipuri ideale, adic modele elaborate pentru cercetare i care nu exist n stare pur n realitate dar care sunt elemente utile de referin pentru studiul realitii empirice. n ceea ce privete tipurile de autoritate religioas ,Weber le formuleaz n urma identificrii diferitelor forme de putere adoptate n viaa social. Puterea reprezint oricare sansa de triumfare a propriei voine n cadrul unei relaii sociale, chiar i mpotriva factorilor de opoziie4. n domeniul religios puterea se exprima intro maniera ideal tip prin trei concepte: Preotul ,Vrjitorul i Profetul. Preotul, reprezint autoritatea religioas care se exercit n cadrul unei ntreprinderi birocratizate de mntuire. Vrjitorul, autoritatea religioas practicat pe lng o clientel care recunoate ndemnarea purttorului autentic al unei tradiii. Profetul, autoritatea religioas personal a celui care este recunoscut pe baza unei relevaii pe care se bizuie ( dar eu, eu v spun c. ) .Situaiile de criz ale societii sau a unor clase sociale favorizeaz astfel de aciuni. Legimitatea acestui tip de autoritate se bazeaz pe carism. Autoritatea instituional de tip Preot este, prin definiie, cea care administreaz religia zilnic i ii asigur continuitatea n timp ce autoritatea carismatic de tip Profet ntroduce o ruptur n aceast gestiune zilnic producnd stri conflictuale cu preotul. Aceast tipologie a formelor de autoritate religioas trebuie folosit cu precauie dar puterea sa euristic este mai mare i muli sociologi ai religiilor fac referire la ea. ETICA PROFESIONAL I SPIRITUL CAPITALISMULUI n 1904-1905, Max WEBER public n prima versiune a tezei Etica protestant i spiritul capitalismului, un studiu care analizeaz dou categorii aparent contradictorii Religia i dezvoltarea economic. Acest studiu rmne nc i astzi o referin pentru cei ce vor s neleag apariia i dezvoltarea capitalismului in Occident.WEBER prezint i explic rolul hotrtor al eticii protestante n formarea capitalismului modern.

2

Max WEBER, Economie et socit, cap V "Les types de communalisation religieuse", t. I, 1921, Paris, Plon, p 429, 1971. 4 Henri MENDRAS, Jean Etienne, Les grands auteurs de la sociologie, Hatier, Paris 1996

14

WEBER remarc apariia capitalismului modern i mediile de confesiune protestant .La sfritul secolului XIX , WEBER verific faptul c n regiunile germane n care coexist catolici i protestani, acetia din urm dein n majoritate prghiile puterii industriale i comerciale. Potrivit doctrinei catolice, mntuirea, depinde numai de fidelitatea fa de Biseric i nu de o activitate intens pe pmnt. n schimb, dup cum remarc WEBER, exist o strns legtur ntre protestantism ( n cadrul cruia trebuie s includem, n afar de calvinism, pietismul, metodismul i alte curente religioase generate de micarea baptist) i progresul capitalismului. Ceea ce ne trimite spre o ntrebare central : care sunt trsturile particulare ale religiei protestante care au putut influena un comportament de via caracteristic capitalismului modern? Max Weber compune astfel un portret ideal-tipic al capitalistului modern caracterizat prin trasaturile urmtoare: cutarea sistematica a profilului in cadrul unei profesii; atitudine sobra fata de plcerile vieii; dezvoltarea economiilor in vederea acumulrii de capital . Spiritul capitalismului modern este definit astfel in contrast cu alte doua tipuri de mentalitate ,cea a antreprenorului tradiional si ce a omului de afaceri ,aventurier si fara scrupule. Profitul si bunstarea nu sunt condamnabile dect daca sunt folosite pentru plceri trectoare. Sensul acumulrii de capital presupune reinvestirea acestuia deoarece el este considerat ca dar si semn al lui Dumnezeu ca te afli printre cei alei pentru mntuire. Lenea si utilizarea banilor castigati pentru placeri trectoare sunt condamnabile deoarece omul nu trebuie sa uite ca el este numai un servitor al lui Dumnezeu si va da socoteala de toate darurile primite de la Creator. Astfel, concomitent cu ideile religioase ale Reformei se contureaza si o morala puritana care se caracterizeaz prin: munca permanenta, pietate, simplitate si spirit ascetic autocontrol si spirit critic. Pentru a verifica teoriile lui economice bazate pe interpretarea comportamentului religios protestant ,Weber face analiza speciala a sectelor protestante si puritane din SUA, ncercnd sa explice felul cum mecanismele economice ale capitalismului au fost introduse intr-o societate in formare cum era cea americana la sfarsitul secolului XIX lea si nceputul secolului XX. Conform observaiilor lui Weber, membrii sectelor, care se considera alei isi dezvolta un puternic sentiment d solidaritate, dovedind in permanenta ca merita darul de a fi alei de Dumnezeu (comentariu privind succesul sectelor azi - in context concurential se considera foarte buni si alei si rezulta implicare in activitatea misionara zeciuiala prin convingere nu constrngere ). CONCLUZIE: Analiza lui Weber privind explicarea aparitiei manifestarilor capitaliste ca urmare a unei morale puritane favorabile nu poate constitui un comentariu eshaustiv al cauzelor sistemului capitalist. Mai mult chiar, Weber insusi afirma ca intre protestantism si capitalism este o legtura incidentala (care intervine intamplator), si nu o dependenta cauzala absoluta . Aadar teoria lui Weber este o teorie de explicatie regionala. El evidentieaza un concept cheie introdus de Luther, noiunea germana Beruf, unde profesiunea devine o datorie, o vocaie, o mrturie a credinei. Noile comportamente se caracterizeaz printr-un ansamblu de valori precum inclinatia ctre economisire, abstinenta, refuzul luxului, disciplina muncii si constiinta profesionala . Acest mod de a trai si a gandi, impune credinciosului sa suca o viata de clugr ascet. Spiritul capitalismului pe care il remarca Weber constrasteaza cu un comportament tradiional, conform cruia muncitorul prefera mai muli bani pentru munca mai putina, in timpul programului este preferabil minimum de efort si sa fie supus la cat mai puine modernizri cu putina in procesul de productie ca schimbare a metodei de lucru. Fundamentele acestei noi etici de lucru trebuie cutate in doctrina sectelor protestante ascetice si in mod special in calvinism. Invatatura ortodoxa si cea catolica il prezint pe Dumnezeu ca fiind bun si iertator. In Apus chiar, s-a mers pana la extrema cu o astfel de percepie ajungnduse la Apocalipsa lui Origen. Niciodat nu este prea trziu sa fii mntuit si sa ti se ierte pcatele .Acest fapt poate genera uneori un comportament lax si foarte permisiv. In protestantism, in schimb, avem doctrina predestinaiei conform creia din venicie fiecare om are hotrta starea de gratie sau de pedeapsa venica. Omul singur nu mai poate face nimic ntruct omul nu poate coopera cu Dumnezeu si nici nu-i poate ptrunde tainele. Pe Weber nu-l intereseaza capitalismul in sine, ci o anumita forma a spiritului capitalist modern asa cum apare el numai in Occident in secolul XVII. Dupa aceea, pentru ca Weber nu ia drept obiect de studiu doctrina lui Calvin ci consecintele morale pratice retinute doua secole mai 15

tarziu de catre pastorii protestanti si de catre fideli. In modconcret, ceea ce-l intereseaza pe Weber , este naterea unei noi forme de comportament in viata economica. Weber considera ca sistemul capitalist functioneaza acum intr-un mod mecanic: daca puritanul vroia sa fie om constiincios, noi suntem nevoiti sa fim. Cartea lui Max WEBER are si anumite ambiguitati. Ce trebuie sa intelegem , de exemplu, prin spiritul capitalismului? Este un anumit tip de mentalitate sau un anumit tip de comportament ,de stil de viata? Nefacand clar diferena intre acestea doua, WEBER se expune riscului unui rationament circular : a explica schimbrile de comportamente observate prin prisma noilor motivaii suscitate de evoluia mentalitatilor, si, prin faptul de a considera aceeasi schimbare a mentalitatilor drept verificata prin comportamentele nou observate. Max WEBER nu a sustinut niciodata faptul ca , exclusivist, constitutia etica puritana ar fi putut fi una din cauzele care au dat nastere capitalismului ca sistem economic, chiar daca, in anumite pasaje din Etica putem remarca un rationament implicit care merge in acest sens si pe care il putem schematiza astfel: 1. 1.etica protestanta a influentat spiritul capitalismului modern 2. 2.spiritul capitalismului modern a favorizat nasterea sistemului economic capitalist: problema majora a expansiunii capitalismului modern nu este ce a originii capitalului ci cea a dezvoltarii spiritului capitalist. Peste tot pe unde se desfasoara, peste tot pe unde este capabil sa actioneze, creeaza propriul sau capital si rezervele sale monetare- modurile de actiune dar invers nu este adevarat.BIBLIOGRAFIE LALLEMENT , Michel, Istoria ideilor sociologice, traducere din limba franceza de Marius CONCEATU, ed. Antet XX Press, Prahova MENDRAS, Henri; ETIENNE Jean , Les grands auteurs de la sociologie, ed. Hatier, Paris , 1996 WEBER, Max , L`thique protestante et l`esprit du capitalisme, ed. Plon, 1964 WEBER, Max , L`thique protestante et l`esprit du capitalisme, ed. Flammarion, Maanchecourt, 2001 WILLAIME, Jean Paul, Sociologie des religios, Presses Universitaires de France, Paris, 1995 WEBER, Max, Sociologia religiei,ed. Teora, Universitas- colectia Logos, Bucuresti, 1999 WEBER , Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, ed Incitatus, Bucuresti, 2003

16

SCURTA PREZENTARE ISTORICA A EVOLUTIEI PREOCUPARILOR DE SOCIOLOGIE IN ROMANIA Preocupri atente despre compoziia i evoluia societii au existat i n Romnia, primele ncercri reuite, identificndu-le n scrierile cronicarilor. Evident nu putea confunda cronicile, cu scrieri dominate de sociologie, dar, chiar i aa, ele ne ofer o serie de aspecte structurale interesante ale societilor respective, aspecte utile n munca de cercetare sociologic. Nicolae Milescu (1636-1708) a fost un adevrat uomo universale , iar prin activitatea sa a contribuit la cunoaterea romnilor n lume i la cunoaterea lumii de ctre romni. A cltorit n Europa, n Imperiul Otoman, n Rusia i China, a fotografiat realitile sociale i le-a interpretat (aa cum au procedat i Ion Codru Drguanu, Dimitrie Bolintineanu, Ioan Popper, Nicolae Comneti, etc.). Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, a studiat tradiiile bizantine i turceti, autori clasici i contemporani, a nvat limbi clasice i moderne (orientale i occidentale). Lucrarea sa Istoria creterii i descreterii Imperiului Otoman a abordat aceeai tematic prezent la G.B. Vico sau la Montesquieu. Prbuirea imperiului turcesc se corela cu ascensiunea Europei moderne, n care se nscria i Moldova vremii sale. La cererea Academiei din Berlin a scris Descriptio Moldoviae n care arta c romno-moldo-vlahii pot deveni un factor de echilibrare ntre Est i Vest. Boierul Dinicu Golescu (1777-1830) considera reforma social necesar, dar ea trebuia fundamentat pe cunoaterea temeinic a realitii omeneti. n O nsemnare a cltoriei mele (1824), pe baza observaiilor i a experienei sale, el formula soluii practice: ameliorarea situaiei ranilor, austeritatea boierilor (care triau n lux, lcomie, lene) concomitent cu occidentalizarea lor, nlturarea speculaiilor, a parveniilor (care au venit desculi i au acaparat n scurt timp palate i domenii), munc mai eficient, etc. Ion Ghica, Nicolae Blcescu, Mihail Koglniceanu, Bogdan Petriceicu Hadeu, etc. au subliniat necesitatea diagnosticrii societii romneti i au cutat soluii reale la probleme reale. Nicolae Blcescu (1819-1852), un adevrat vizionar european, a scris opere cu un vizibil caracter analitic descriptiv de tip sociologic. Romnii sub Mihai Voievod Viteazul i Chestiunea economic n Principatele Dunrene. Micarea progresiv a societii romneti nseamn emancipare naional i rezolvarea chestiunii agrare. Ordinea social a romnilor a fost aristocratic (boiereasc), oreneasc (fanariot), birocratic i ea trebuia s devin democratic. Fiecare naiune are o misie de mplinit. Naiunile fac istoria. n interiorul lor trebuie s consolidm liantul social, adic s facem s triumfe egalitatea, libertatea, fraternitatea. Societatea romneasc a primei jumti a secolului al XIX-lea nu s-a cunoscut practic prin sociologie, Documentele relev un amestec original de romantism, iluminism, liberalism, ntr-o societate predominant rural, cu moravuri balcanice, spiritualitate bizantin i credin ortodox. Boierul Mihail Kolglniceanu (1817-1891) a devenit liberal cu o concepie democratic, o personalitate care a participat la toate momentele importante pentru societatea romneasc a secolului al XIX-lea. Romnii trebuie s se maturizeze, dar s-i pstreze particularitile psihice, culturale, spunea el. Imitarea fr discernmnt risc ruperea de trecut fr a ntemeia un prezent. Progresul este legea umanitii. Niciodat n-am fost contra ideilor i civilizaiei strine. Dimpotriv, mi-am petrecut tinereile n aceste ri ce se afl n fruntea Europei []. Nici o naiune nu trebuie s se nchid fa de influenele timpului, numai c trebuie s distingem ntre civilizaia sntoas i civilizaia fals, superficial i s o respingem pe aceasta din urm. Ion Ghica (1871-1897) a fcut studiile la Sorbona. Progresul i civilizaia, nu ntoarcerea la o presupus vrst de aur este soluia pentru societatea romneasc, spunea el din fruntea naiei. Trebuie ncurajate libera iniiativ i mai ales munca. Starea de civilizaiei nseamn munc i supremaia legii, egalitatea tuturor n faa legilor. Nici marele poet i publicist, Mihai Eminescu nu a fost indiferent fa de utilitatea abordrilor sociologice considernd c: sociologia, care studiaz evenimentele concrete din viaa unui popor pentru a descoperi legi fixe, poate participa la rezolvarea marilor probleme ale societii romneti. 17

n mod concret gsim elemente de sociologie (rural) n scrierile lui Ioan Ionescu de la Brad (18181891) unul dintre ntemeietorii edificiului sociologiei romneti. Dup studii la Paris i cltorii prin rile Europei, Ion Ionescu s-a ntors la Iai, unde a predat la Universitate, a participat la revoluie, a fost expulzat din ar timp n care a fcut propagand n favoarea unirii iar dup Unirea Principatelor a contribuit la reforma agrar (scop n care a realizat numeroase anchete de teren, monografii zonale, iar parlamentul rii a militat pentru modernizarea societii romneti). Jules Michelet l-a considerat sufletul naiunii romne. n acelai timp s-au cristalizat preocupri de sociologie moral, de sociologia culturii, sociologia cunoaterii, sociologia educaiei, etc. Pentru romni idealul social era progresul n civilizaie, considera Constantin Dimitrescu Iai (1849-1923). Alexandru Claudian (1958-1962) n Sociologia literaturii releva c produciile culturale, artistice nu sunt complet autonome, c au rezonan social i ndeplinesc funcii sociale. Virgil Brbat (1879-1931) i G.E. Marica (1904-1952) s-au preocupat de cunoatere, reformarea culturii i a colii nscrieri de sociologia culturii i sociologia educaiei. nainte de 1859 era rspndit ntrebarea: Suntem milioane de romni....Ce ne lipsete ca s ajungem un neam tare? i rspunsul: Unirea, numai Unirea!. De ce nu am devenit un neam tare dup Unirea Principatelor? Un rspuns aflm de la Vasile Alecsandri, ministru de externe: n vrful scrii sociale st un domn cu topuzul n mn i cu legea sub picioare; pe treptele scrii, o boierime ghiftuit de privilegiuri, bucurndu-se de toate drepturile, pn i de ilegaliti, fiind scutit de orice efi, venii de la Fanar i din vizuinile muntelui Athos, se desfa ntr-o via de lux, trndav i scandaloas, iar jos, n pulbere, o gloat cu cerbicea plecat sub toate sarcinile. Sus puterea egoist, jos erbirea i mizeria fr protecie, totul micndu-se ntr-o atmosfer neguroas de ignoran i de superstiii, de pretenii, lcomie i fric. (citat n Al. Zub, op. Cit,. P. 23); iar alt rspuns aflm de la Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) este primul cercettor al satului romnesc. Realitile sociale au fost investigate cu metode ale cercetrii empirice. n acest sens, el a ntreprins cercetri de teren, utiliznd metoda monografiilor. Din acest punct de vedere, el este considerat ntemeietorul metodei monografice din Romnia, ce va fi dezvoltat apoi de D. Gusti. Ion Ionescu de la Brad a realizat monografiile judeelor Mehedini, Putna i Dorohoi i ale regiunilor dobrogene. Aceste monografii au abordat aspecte pedo-climatice i fitotehnice, statistice i economice, demografice i sociale din regiunile cercetare. Din datele sintetizate n lucrrile sale rezult un profil al romnului, aa cum exista el n mediul rnesc, i al unei civilizaii adecvate activitii agricole. De aceea, el argumenta necesitatea cercetrii agriculturii din toate zonele locuite de romni, o cercetare direct i amnunit a tuturor satelor. Spiru Haret (1851-1912) a edificat o concepie sociologic bazat pe principii matematice de cercetare a fenomenelor sociale, n lucrarea sa Mecanica social (1910). Haret remarc lipsa unei legi sociologice, aa cum n mecanica raional este legea newtonian. De aceea, consider c tiina sociologic nu dispune de o teorie de acelai nivel ca mecanica raional. El apreciaz c sociologiei experimentul i este interzis i observarea se reduce pentru ea la nvmintele istoriei, care sunt departe de a fi suficiente (Spiru Haret, 2001, p 90). Din aceste raiuni, sociologia trebuie s parcurg toate etapele prin care a trecut tiina micrii fizice, iar pentru moment nu-i rmne dect s studieze realitatea social cu aproximaii succesive. Sociologia va deveni tiin veritabil cnd va fi capabil s foloseasc calculul. Pn atunci ea este o disciplin tiinific imatur. Astzi, studii despre gradul de evoluie a tiinelor plaseaz sociologia aproximativ n aceeai zon de dezvoltare ca i savantul romn, cu toate achiziiile importante n analiza cantitativ a socialului. Explicaia acestei situaii a sociologiei este progresul nesatisfctor n descoperirea legilor sociale, care, aa cum afirm Haret, trebuie s fie analoage cu cele dup care dirijeaz echilibrul i micarea material. (Schifirne, 2001, b, p.x). Fr s identifice sistemele mecanice cu cele sociale, Haret a sugerat o analogie ntre cele dou tipuri de sisteme. Modelul dup care opereaz Haret este cel al spaiului social cu trei coordonate: Economica, moral, intelectual. ns progresul este produs de ceea ce el numete fore sociale: conformaia minii i limbajul, cauze sociale de prim ordin care au determinat micarea social. (S. Haret, 2001, p. 133). 18

Determinismul social este conceput de Haret ca un complex de relaii cauzale n societate, iar n explicaia vieii sociale ia n seam toi factorii, de la mediul geografic pn la individ cu toate actele ale. Dimitrie Drghicescu (1875-1945) a fost studentul lui E. Durkeim. n principalele sale scrieri de sociologie: Rolul individului n determinismul social (1904), Idealul creator, Eseu psihosociologic asupra evoluiei (1914) etc. apreciate ulterior de ctre G. Bouthoul, P. Sorokin, etc. el a dezvoltat o concepie sociologic n ton cu sociologiile vremii. Sociologia este tiina unei societi concrete, a unei naiuni. Faptul social nu este universal. Traian Brileanu (1882-1947) druiete patrimoniului sociologic modalitatea proprie de analiz privind existena unei tiine autonome despre societate. n concepia sa, exprimat n lucrrile Introducere n sociologie (1923), Sociologia general (1926), sociologia este o teorie a principiilor generale despre societate, derivate din investigaia diferitelor tipuri de existen social, i nicidecum o colecie de date empirice sau o metafizic despre social. Prin corelarea sociologiei cu etica i politica, el confer un mod original de gndire sociologic. Sociologia ocup un loc central n sistemul tiinific sociale fiindc ofer fundamentul teoretic pentru cunoaterea oricrei componente a societii. Societatea capt o expresie concret, cea a comunitii, iar sociologia studiaz comunitatea: obiectul sociologiei este sistemul social, adic societatea ca form evolutiv, sau, cum am putea-o numi cu un cuvnt, comunitatea. nvmntul sociologic a fost introdus la Iai la doi ani dup introducerea lui la London School of Economics. Primul profesor de sociologie la Iai (1897) a fost Constantin Leonardescu, liceniat n drept la Paris, doctor n filosofie i litere la Bruxelles, cu influen sociologic pozitivist. Dimitrie Gusti (1880-1955) se nscrie printre ntemeietorii sociologiei din Romnia. n concepia sa, sociologia este un sistem de cunoatere a realitii sociale prezente (D. Gusti, I, 1968, p. 237). Sociologia, spre deosebire de istorie, care caut s refac traseul evoluiei societilor n trecutul lor, explic fenomenele aa cum apar ele n realitatea social: socialul este nainte de toate rezultatul unui concurs de mprejurri: spaiale, temporale, vitale i spirituale, care formeaz cadrele cosmologice, istoric, biologic i psihologic, cu alte cuvinte ceea ce numim mediu [.]. Aceasta este geneza realitii sociale, acestea sunt condiiile care acioneaz permanent asupra ei, realitatea social reacionnd i actualizndu-se n activitatea social, care poate fi redus la patru categorii: economic, spiritual, politic i juridic. Valorile economice i spirituale constituie nsui coninutul vieii sociale, categoriile ei constitutive. Cu alte cuvinte, ele fac ca societatea s existe, ele sunt societatea. D. Gusti cuprinde n social tot ceea ce ine de activitatea uman desfurat ntr-un context sau mediu, dar precizeaz c exist o anumit ierarhie n ce privete tipurile de activitate social. Activitatea economic i cea spiritual, concretizat n valori economice i spirituale, sunt determinate societii ns acestea exist numai dac fiineaz politicul i juridicul cu funcii de organizare i reglementare. Una din cele mai productive contribuii ale lui D. Gusti i ale colii sale o constituie elaborarea metodei monografice i aplicarea ei la studiul realitilor sociale romneti, aa cum fiinau ele n comuniti steti. n viziunea lui Gusti, sociologia i cldete eafodajul teoretic numai n temeiul cunoaterii faptelor sociale prin metode autonom i acestea este metoda monografic. Mai mult, el crede n necesitatea fuziunii sociologiei cu metoda monografic astfel nct se poate discuta despre sociologia monografic. Se urmrea astfel depirea limitelor monografiilor sociale ca simple culegeri de documente. Prin metoda monografic monografic propus D. Gusti se ntreprinde descrierea i cercetarea sistematic i integral a unitii sociale studiate. De aceea: Sociologia nu se poate mrgini la studiul relaiilor sociale sau la cel al manifestrilor de via, expresie a tuturor circumstanelor locale. Dup experiena de opt ani de activitate de cercetare monografic, D. Gusti a recomandat reguli ce trebuie respectate n aplicarea observaiei sociologice. Acestea sunt:1. observaia trebuie s fie sincer i obiectiv; 2. trebuie s fie exact, adic ptrunztoare i complet, s cuprind toate detaliile n varietatea i unitatea lor; 3. trebuie verificat i controlat, obinndu-se astfel o observaie experimental; 4. observaia monografic trebuie s fie colectiv, rodul colaborrii specialitilor; 5. observaia trebuie informat i pregtit, studierea teoretic fiind prima condiie pentru reuita tiinific;

19

6. observaia sociologic se cere s fie intuitiv. 7. fiind un act de ptrundere a obiectului cercetat, ea este totodat i un act de creaie; alturi de observaie se cuvine s fie folosit i metoda comparaiei cu ajutorul creia se elimin progresiv tot ceea ce este particular i accidental.

Regulile formulate de D. Gusti n anii '30 sunt, n esena lor, valabile i astzi, cu tot ceea ce ine de demersul empiric din sociologie. Cele apte norme decurg dintr-o logic a cercetrii monografice a unitilor sociale i dovedesc caracterul tiinific al sociologiei monografice, prin urmrirea nelegerii i explicrii realitilor sociale studiate, semnificative pentru modul de a gndi metoda monografic. Observaii critice fa de metoda monografic s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist. Metoda monografic i aduce astfel contribuia decisiv la constituirea tiinei naiunii. Unitatea social reprezentativ n afirmarea tiinei naiunii este satul deoarece el pstreaz nealterate trsturile vieii naionale. De aceea, activitatea monografitilor s-a orientat exclusiv spre sate. Opera lui Gusti se constituie ntr-o demonstraie a necesitii unei tiine a naiunii, ntr-un context naional romnesc deosebit de favorabil, cum a fost perioada de dup nfptuirea Marii Uniri de la 1918. Naiunea romn impunea, n noul cadru statal cuprins n graniele sale etnice, decelarea acelor cadre i manifestri constitutive caracteristice pentru viaa naional romneasc. D. Gusti i coala sa au oferit un model, cel al sociologiei monografice, de cunoatere i explicare a realitilor sociale romneti n integritatea lor. Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic ntemeiat pe o concepie integralist determinist. Format sub influena ideilor lui Gusti, dar detandu-se de acesta, Petre Andrei a cercetat socialul n relaie cu naturalul. Societatea are un fundament material, dar ea e produsul spiritului, e o parte din spirit (Petre Andrei, 1970). Dac ar fi s cutm i la noi o vrst de aur, am afla-o n perioada interbelic. Ar fi de ajuns s semnalm recunoaterea ei internaional, amintind c n 1939 ar fi trebuit s aib loc la Bucureti al XIV-lea Congres Mondial de Sociologie (i anunaser deja participarea circa 200 de sociologi din 26 de ri, ntre care M. Halbwack, H. Stoltenberg, M. Bloch, G. Richard, R. Bastide, F. Znaecki, etc.). Invadarea Poloniei i izbucnirea celui de-al doilea rzboi au fcut ca aceast manifestare tiinific s nu mai aib loc. Sociologia captiv din perioada comunist Sociologia captiv din perioada comunist dup cel de-al doilea rzboi mondial, instalarea comunismului la noi a nsemnat obligaia de a aplica politica economic, social i cultural a U.R.S.S. (P. Calvacoressi, Politica mondial dup 1945, ed. All, Bucuresti, 2000). Mai exact: colectivizarea, industrializarea (aberant), urbanizarea (construcia de block-uri), ultracentralizarea tuturor activitilor colective, aservirea mass-mediei. Cei care apreciau Occidentul sau aveau prieteni acolo deveneau susceptibili de nalta trdare. Economia (planificat) a fost condus dup criterii ideologice (conductorii de partid aveau toat puterea fr a putea fi trai de cineva la rspundere, specialitii aveau toat responsabilitatea fr nici o putere). Comunismul s-a vrut o societate a oamenilor egali. n fapt a fost o societate uniformizat, nivelat poporul unic muncitor - o mas tcut, asculttoare a cuvntrilor magistrale rostite n limba de lemn. Toate aceste fapte i fenomene au marcat sociologia romneasc. Dup instalarea comunismului, sociologii care s-au afirmat ntre cele dou rzboaie mondiale au fost obligai s-i precizeze opiunile ideologice. O parte a acceptat aproprierea de marxism-leninism, nutrind sperana c astfel vor putea s continue s fac sociologie. Sperana lor a fost serios zdruncinat n 1948 cnd sociologia, etichetat ca tiina burghez, a fost scoas din nvmnt (prin Legea nvmntului din 1948). Treptat sociologii au fost excomunicaii din viaa sociocultural a rii, sociologia devenind captiv ideologiei totalitate, fiind obligat s accepte compromisul subordnrii (totale) fa de regimul comunist. ncepnd cu 1977 sociologia a fost suprimat pn n decembrie 1989. A supravieuit o tiin social asimilat adesea cu materialismul istoric ori cu socialismul tiinific, sociologii avnd 20

de urmrit impactul industrializrii, al migrrii de la sat la ora, navetismul, sistematizarea etc., n spiritul materialismului dialectic i istoric (cu att mai mult trebuia s respecte acest spirit atunci cnd li se comand s analizeze rolul partidului, rolul statului, propaganda, noile realiti socialiste, formarea omului nou.

21

b. Pluralismul religios in societatea contemporana; diversificare, pluralizare si pluralism religios in RomniaCursul nr. III Diversificarea religioasa si diversificarea etnica in Romnia dup primul rzboi Mondial;

Pentru a nelege specificul religios al societii romneti in general, este necesar s adoptm o perspectiv socio-istoric si s amintim c n Romnia cretinismul ortodox a fost un factor central de constituire a statului romn. Formarea statului romn modern la nceputul secolului al XX-lea, a reprezentant un moment istoric de o importan deosebit. Unirea provinciilor romneti la 1 Decembrie 1918, ara Romneasc, Moldova, Transilvania, Bucovina si Basarabia, a fost posibila ca urmare a victoriei Romniei in Primul rzboi mondial si s-a putut realiza si datorita sprijinului susinut pe care l-a primit din partea celorlalte tari europene nvingtoare, in special din partea Franei. Provinciile romaneti, care au constituit Romania, ca stat european in 1918, se caracterizau printr-o cultura si o spiritualitate comuna, romneasc. In afara limbii romne vorbita majoritar in toate provinciile religia cretina ortodox a constituit matricea cultural-spirituala a noului stat, Romnia. Cu att mai mult cu ct n tradiia cretinismului oriental, politica a fost mereu strns legat de elementul religios. De aceea, elementul religios a jucat n mod deosebit un rol important n procesul de legitimare al puterii politice pentru tnrul stat european. Crearea naiunii romne moderne, s-a fcut dnd politicului, bazele unor legitimiti teologice. Aceast legtur strns ntre Stat i Biserica Ortodox a condus diveri analiti s vorbeasc despre sufletul romnesc, neles ca o form cultural i spiritual specifica poporului roman, sau s utilizeze termenul de simfonie, pentru a defini un raport strns intre aceste aspecte definitorii ale istoriografiei moderne. Din perspectiva sociologiei religiei perioada de la sfritul secolului al XIX-lea si nceputul secolului XX este n mod deosebit interesant i important ajutndu-ne s nelegem procesul de diversificare al societii romneti, si mai apoi pe cel de pluralism religios modern. Putem afirma c la nceputul secolului XX, pot fi identificate primele semne concrete de diversificare real a cmpului religios romnesc, dominat pn atunci de elementul majoritar ortodox. Populaia noilor teritorii care intrau in componenta Romniei era eterogena att pe plan confesional religios cat mai ales etnic. Credincioii de confesiune ortodoxa erau majoritari dar ntlnim si catolici, grecocatolici, protestani, evrei si musulmani. In plus, in Transilvania, provincie care a fost o lunga perioada de timp sub ocupaia austr-ungara, coexista deja un numr mare de secte si culte protestante: baptiste, adventiste, penticostale si evanghelice. Se poate observa aadar ca Romnia trece, dup primul rzboi mondial, de la o structura sociala nono-confesionala si nono-etnica, la una pluri-confesional si pluri-etnic. In acelai timp trebuie remarcat si faptul ca s-a dublat suprafaa tarii prin unirea cu noi provincii romaneti: Transilvania, Bucovina si Basarabia. Catherine Durandin1 un istoric francez contemporan afirma ca micul regat moldovlah s-a mrit astfel nct a devenit o mare putere regional, o nou Romnie, care ocup o suprafa de 295.049 km ptrai, n timp ce nainte de rzboi avea numai 137.903 km ptrai. In consecina, si populaia si-a dublat numrul trecnd de la 7.235.919 la 15.541.424 de locuitori in numai 8 ani, intre 1912 pana in 19202. Conform informaiilor statistice oficiale ale recensmintelor naionale din 1899 si din 1930, se poate observa o evoluie foarte interesanta a structurii etnice a Romniei. naintea primului rzboi mondial populaia de etnie romneasc nregistra 92% de locuitori, formnd un stat etnic aproape omogen.1

Catherine DURANDIN, Histoire des Roumains, Paris, Fayard, 1995, p. 240-241. Cf. Brviaire statistique de la Roumanie, Bucarest, LInstitut central de statistique, 1940, p. 9.

2

22

G1. Structura etnic a Romniei conform recensmntului naional din 1899

100,00% 90,00% 80,00% 70,00% 60,00% 50,00% 40,00% 30,00% 20,00% 10,00% 0,00%

92,10%

7,90%

ROMANI ALTE NATIONALITATI G1. Informaii statistice : L. GOLESCU, Analiza rezultatelor Recensmntului general al populaiei Romniei din 1899, cu o prefa de Sabin MANUILA, Bucureti, Institutul Central de Statistic, 1944, p.93.

Gsim acelai rezultat (graficul G2) daca privim distribuia confesionala. In 1899, la o populaie de 5.956.690 de locuitori avem 91,5% cretini ortodoci, 4,5% evrei, 2,5% catolici, 0,7% musulmani, 0,4% protestani si 0,4% aparinnd altor religii. Aadar putem identifica o particularitate istorica a Romniei care era structurata pe baza identitii etnico-religioase fiind o tara majoritar ortodoxa si de etnie romneasca. G2. Romnia : structura confesionala dup recensmntul din 1899 la o populaie de 5.956.690 locuitori.91,51%100,00% 90,00% 80,00% 70,00% 60,00% 50,00% 40,00% 30,00% 20,00% 10,00% 0,00%ORTHODOXES

4,50%

2,50%

0,70%

0,40%

0,40%

G2. Informaii statistice : L. GOLESCU, Analiza rezultatelor,, op. cit., 1944, p. 84.

JUIFS

CATHOLIQUES

MUSULMANS

PROTESTANTS

AUTRES RELIGIONS

n schimb, Recensmntul din 1930 prezint o alta configuraie etnica si confesionala (graficul G3), pstrnd o majoritate ortodoxa asemntoare structurii etnice a romanilor. Totui ortodoxia diminuase la 72.59% din totalul locuitorilor in timp ce greco-catolicii nregistrau (uniaii) (7.9%), catolicii (6.83%), evreii (4.19%), reformaii (3.93%), luteranii (2.2%), musulmanii (1.02%) si alte religii (1.34%). In cazul configuraiei etnice avem 71.9% romani si 28.1% minoriti diverse, altfel spus, minoritile reprezint aproape o treime din populaie, adic 5.069.000 locuitori cifra echivalenta cu populaia generala a Romniei dup recensmntul din 1899 ! 23

G3.Romania: structura confesionala conform recensmntului din 1930 la o populaie de 18.057.028 de locuitori

G3. Informaii statistice :: Samuil MANUILA, D. C. GEORGESCU, Populaia Romniei (La population de la Roumanie), Bucarest, Imprimerie Nationale, 1937 ; Al. ZUB, Identitate/alteritate in spaiul cultural romanesc (Identit/Altrit dans lespace culturel roumain), d. Univ. Al. I. CUZA, Iasi, 1996, pp. 345 346.

G4.Romania: structura etnica a tarii conform Recensmntului din 1930 la o populaie de 18.057.028 de locuitori

G4. Informaii statistice :: Dumitru SANDRU, Populaia rurala a Romniei intre cele doua rzboaie mondiale (La population rurale de Roumanie entre les deux Guerres Mondiales), Iasi, 1980, p.50.

Mai precis, la o populaie de 18.057.028 de locuitori, in afara celor 13 milioane de Romani, restul locuitorilor erau: 1.425.000 Unguri, 745.000 Germani, 728.000 Evrei, 582.115 Ukrainieni, 409.150 Rui, 366.384 Bulgari, 262.561 igani si 154.772 Turci, fara nsa a cita si alte minoritati mai puin numeroase. Transilvania si pluralismul religios

24

Transilvania reprezenta o provincie deschisa la pluralismul religios ca urmare a evoluiei ei istorice si a apartenenei la spaiul Europei Centrale. Daca privim datele recensmntului din 1930 si ecuaia etnie/confesiune vedem ca dintre cei 3.218.000 de locuitori, 57,6% sunt romani, 29,1 unguri, 7,9% germani, 2,4% evrei si 2,4% igani, amintind astfel doar minoritile care treceau de pragul de 0,5%. G5.Transilvania: structura etnica conform recensmntului din 1930 la o populaie de 3.218.000 de locuitori

G5. Informaii statistice :: Dumitru SANDRU, Populaia rurala a Romniei intre cele doua rzboaie mondiale (La population rurale de Roumanie entre les deux Guerres Mondiales), Iasi, 1980, p.50.

Pe plan confesional avem o mare diversificare cretina astfel: 31.1% uniai, 27.7% ortodoci, 25.2% protestani, 12.8 de catolici si 2.5% evrei. Observam ca procentajul ortodocilor este inferior celui al etniei romane (57,6%), dar innd cont ca greco-catolicii (uniii) se considera tot ceteni ai etniei romaneti, prin comasarea celor doua confesiuni cretine (ortodoci si unii), ajungem la un procentaj sensibil egal cu cel al etnicilor romani. G6.Transilvanie : structura confesionala conform recensmntului din 193031,10%35,00% 30,00% 25,00% 20,00% 15,00% 10,00% 5,00% 0,00%UNIATES ORTHODOXES

27,70%

25,20%

12,80%

2,50%

G6. Informaii statistice : L. GOLESCU, Analiza rezultatelor,, op. cit., 1944, p. 84.

Putem afirma c la sfritul secolului al XIX-lea, putem identifica primele semne concrete de diversificare real a cmpului religios romnesc, dominat pn atunci de elementul ortodox, n majoritate. Compoziia etnic a teritoriilor recuperate (Transilvania, Basarabia si Bucovina) era foarte variat n aa msur nct Romnia nregistra dup 1918 o diversificare etnic fr precedent si, n consecin o importanta diversificare religioas. Romania cunoate primii germeni ai unei 25

pluralizri religioase ntr-un context dominat de monopolul Bisericii Ortodoxe Romne, biseric care n 1924 a fost ridicat la rang de Patriarhat iar relaia ei cu statul romn s-a ntrit foarte mult, fiind declarat prin lege Biseric de Stat.

26

Viata religioasa din Romnia in perioada interbelica primele accente sociale vizibile ale pluralismului religios;Statutul juridic al Bisericilor si Cultelor din Romnia, in perioada interbelica

Trebuie subliniat faptul ca viata religioasa in perioadele trecute fusese reglementata doar de maniera ocazionala. Diferitele grupuri religioase triau in bune relaii cu Ortodocii, fie ca erau Evrei, Armeni, Musulmani sau cu adepii Miscarii Raskolnice. Ei erau acceptai fara sa existe discriminri religioase reale, putndu-si, manifesta liber identitatea religioasa chiar diferita de a majoritatii ortodoxe. Uneori, si doar sporadic, domnitorii decideau fie unele facilitai fie unele restricii referitoare, in special la viata comunitatilor religioase minoritare. In general nu existau restricii pentru majoritatea religioasa, Biserica Ortodoxa si ortodoxia fiind o componenta eseniala a structurii politice. nainte de perioada interbelica, in afara Bisericii Ortodoxe, toate celelalte credine religioase erau considerate culte strine. Acest statut insa nu avea nici prevederi discriminatorii si nici nu oferea un statut privilegiat. Era doar o terminologie definitorie a credinelor care erau diferite de cea a majoritatii ortodoxe. Romanii nu erau interesai de alte credine si identitati religioase. Percepia populaiei fata de un eventual pericol sectar era adesea opus discursului promovat de Biserica Ortodoxa. Odat cu diversificarea religioasa de la nceputul secolului al XIX-lea, in realitate, cu cat atitudinea si predicile Bisericii Oxe. incriminau pericolul sectar cu att, practic, declanau curiozitatea populaiei sa se intereseze de doctrina NMR. Mai mult chiar, credincioii ortodoci participau adesea mcar o data, din curiozitate, la o adunare a acestora. De exemplu, intr-o scrisoare pastorala in 1910, episcopul ortodox Nifon sublinia ca: persecuia sectelor a avut un efect contrar fata de cel care era ateptat. Credincioii notri, preocupai de problemele religioase, au nceput sa se intereseze despre invataturile credinei adventiste, iar unii chiar dintre cei care criticau invataturile adventiste despre Evanghelie, au ajuns in cele din urma credincioi adventiti misionari. 3 Dup primul rzboi mondial, statutul organizaiilor religioase in Romnia avea reglementari diferite in funcie de specificul istoric al diferitelor provincii de proveniena. Aceste deosebiri au fost evideniate in expunerea de motive, care preceda Legea Cultelor din 1928, si au constituit una dintre motivaiile care au condus la gndirea si legiferarea unui sistem unitar legislativ specific noului stat, Romnia. Alexandru Lepadatu, ministrul cultelor si artelor din perioada respectiva preciza urmtoarele: venind din state diferite, regimul acestor culte este si el diferit, astfel a. in Bucovina, situaia de drept a cultelor a fost fixata, in principiile ei fundamentale, prin art. 14-16 ale Constituiei austriece (Staatsgrundgesetz), din 21decembrie 1867 si precizata mai amanuntit prin legea interconfesionala din 25 martie 1868, iar condiiile pentru recunoaterea cultelor noi au fost stabilite prin Legea din 28 mai 1874. b. In Transilvania, in afara de unele dispozitiuni de pe timpul cnd aceasta provincie era principat autonom, regimul cultelor este fixat prin legile maghiare 1848, 1868, 1894 si 1895. c. In Basarabia, regimul diferitelor culte este stabilit si el prin o mulime de decrete si ordonane speciale. d. In Vechiul Regat, numrul credincioilor ne-ortodoci fiind foarte mic si mare parte din ei nefiind cetateni romani, nu a fost necesara alctuirea unei legi speciale care sa determine mai de aproape un regim al cultelor existente aici pe lng cel ortodox. Astfel, legiuitorul s-a mulumit cu fixarea in art. 21 al vechii Constituii (1866), a principiului libertatii cultelor intre marginileEvque NIFON, Pastorala misionara 1910, La bibliotheque du Saint Synod de l`Eglise Orthodoxe- Monastere Antim, Bucarest, 1910.3

27

ordinii publice si bunele moravuri, si sa decreteze in art. 7 ca diferena de credine religioase si confesiuni nu constituie in Romnia o piedica spre a dobndi drepturi politice si civile, si a le exercita . 4. nainte insa de Legea Cultelor din 1928, au fost identificate dificultati in uniformizarea statutului Bisericii ortodoxe din provinciile Romaneti. Era necesar sa se tina cont, in special de contextul pluralist de ordin cultural si spiritual care definea situaia din Transilvania. Avem in vedere prezenta in Transilvania a Bisericii Unite cu Roma, Greco-catolica, avnd un ritual religios si dogme foarte apropiate cu cele ale Bisericii ortodoxe. In acelai timp, dorind sa ncurajeze apropierea frateasca intre credincioii ortodoci din Vechiul Regat (Moldova si Tara Romaneasca) si cei din Transilvania, au fost adoptate, in cea mai mare parte prevederile Statutului lui Andrei Saguna, episcop ortodox din Transilvania (1808-1873), chiar daca acestea integrau dese influente calviniste. In Basarabia, ortodoxia era eterogena, att din punct de vedere lingvistic dar si etnic si religios. Se constituise o sas numita biserica vie, care nu respecta in ierarhia bisericii ci avea o larga autonomie de organizare si de conducere. Adepii acestei biserici erau ortodoci romani, rui, si ucraineni. In general etnicii ortodocii minoritari preferau sa frecventeze bisericile comunitatilor majoritare in funcie de configuraia religioasa a satelor. O alta problema pe care trebuia s-o aib in vedere Biserica Ortodoxa era cea referitoare la prosperitatea economica a parohiilor. In Transilvania parohiile erau mult mai prospere din punct de vedere economic in timp ce parohiile din sud, unde ntlnim si numeroi refugiai din zonele lovite devastator de rzboi, erau dezorganizate si cu venituri foarte reduse. Aceleai diferene le observam intre Transilvania si celelalte provincii romaneti si in ceea ce privete pregtirea preoilor, cei din Transilvania fiind scoliti, deseori la universitati teologice de prestigiu din Apus. De aceea adesea ortodocii din Transilvania si-au manifestat rezerva si dezacordul cu decizia Sinodului de a centraliza averile Bisericii pentru a le redistribui la nivelul ntregului teritoriu al Romniei Mari. Acelai decalaj economic era observat si intre Biserica Ortodoxa si celelalte Biserici, cea Catolica, cea Luterana sau cea Calvina, acestea din urma fiind multa vreme privilegiate de politica oficiala din Transilvania. Mai mult, tim ca in Vechiul Regat, bunurile Bisericii Ortodoxe au fost secularizate si luate de ctre Stat in timp ce in Transilvania, Biserica Romano-catolica, de exemplu, au fost chiar susinuta politic si economic de Stat in special in timpul dominaiei de Habsbourg. Din aceste motive, Biserica Ortodoxa considera ca a fost tratata injust si n-a avut parte de aceleai posibilitati materiale ca celelalte Biserici. In scopul eliminrii acestor decalaje constituirea unui fond religionar al Bisericii ortodoxe romane nu ar fi doar un acte ne o urgenta necesitate actuala dar si un act de nalta justiie morala si politica fata de Biserica neamului, care a suferit cel mai mult pentru asteptarile sale de nfptuire a idealului politic romanesc, Unirea cea Mare5. Biserica dominanta si Biserica prioritara In Constituia Romniei din 1923 se preciza ca Romanii, fr deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea contiinei, de libertatea nvmntului, de libertatea presei, de libertatea ntrunirilor, de libertatea de asociaie si de toate libertile si drepturile stabilite prin legi (art. 5). Credina religioasa nu mai constituia aadar un obstacol pentru exercitarea drepturilor politice si civile, (art.7), cum era situaia in trecut in Transilvania pentru romanii ortodoci. Mai mult chiar, Biserica ortodoxa capt treptat un statut privilegiat. Caracterul majoritar4

M. Alexandru LEPADATU, Ministre des Cultes et des Arts, Expunere de motive (LExposition des raison), dans : Notre glise et les cultes minoritaires. La grande discussion parlementaire autour de la Loi des Cultes , imprimerie du journal Universul , Bucarest, 1998, pp. 3-4. 5 Archiprtre Dr. Gh. CIUHANDRU CIUHANDRU, Patronatul eclesiastic maghiar fata de drepturile Statului roman. Studii istorico-statistice si politico-eclesiastice, lImprimerie de la Tipographie Diocsaine, Arad, 1928, p.202.

28

al B.O.R. era recunoscut in Constituie prin sintagma de Biserica dominanta, in timp ce Biserica romano-catolica era definita ca prioritara : Libertatea contiinei este absoluta. Statul garanteaz tuturor cultelor o deopotriv libertate si proteciune ntruct exerciiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legilor de organizare ale Statului. Biserica cretina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romaneti. Biserica ortodoxa fiind religia marei majoriti a Romanilor este biserica dominanta in Statul roman ; iar cea greco-catolica are ntietatea fata de celelalte culte. (art.22). Constituia nsa nu mulumea, prin precizrile referitoare la libertatea religioasa, si cultele minoritare. Acestea erau, daca nu considerate nesemnificative, cel puin trecute cu vederea de ctre legiuitorul Constituiei. Pentru a diminua nsa din nemulumirile celorlalte Culte, Constituia instituia demnitatea de senator de drept pentru : mitropoliii tarii ; episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romne si grecocatolice (), capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, ntruct sunt alei sau numii conform legilor tarii si reprezint un numr de peste 200.000 de credincioi ; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat. (art. 72, b-e). Si starea civila cu componenta ei religioasa era reglementata. La natere, casatorie sau la deces, erau cerute actele laice dar ele trebuia precedate mereu de binecuvntarea religioasa (art23). Regele Romniei trebuia sa fie de religie ortodoxa la fel ca si urmaii familiei regale la tron (art. 77). Aadar Biserica ortodoxa dominanta ocup o importanta dimensiune politica. Aceasta poziie a fost ntrita prin lege in 1925 cnd scaunul arhiepiscopal din Bucureti a fost ridicat la rangul de Patriarhat. Pana atunci legturile canonice se derulau in principal cu Biserica Ecumenica a Rsritului cu sediul la Constantinopol. Cu noul statut de Patriarhat, Biserica ortodoxa a fost recunoscuta prin lege ca Biserica de Stat. Celelalte Culte recunoscute de Statul roman prin Legea Cutelor din 1928 sunt : 1. Cultul roman greco-catolic (unit), 2. cultul catolic [de rit grec-rutean (ucrainean) si armean], 3. cultul reformat (calvin), 4. cultul evanghelic-luteran ; 5. cultul unitarian ; 6. cultul armeano-gregorian ; 7. cultul mozaic, 8. cultul mahomedan.(art. 21/ Legea Cultelor 1928). In aceste condiii, Biserica majoritara, preocupata mai mult de problemele ei interne in special de cele referitoare la asigurare unitatii administrative si cultice in toate provinciile romaneti, nu va acorda dect o atenie nesemnificativa expansiunii fenomenului sectar. Recunoaterea legala a noilor miscari religioase ; dimensiunea naionalista a discursului anti-secta Dup anul 1920, cuvntul secta rezervat pana atunci doar limbajului comun teologic, va intra in vocabularul oficial al Statului si va fi in mod sistematic folosit in legislaie si in sistemul politic. naintea utilizrii cuvntului latin secta era preferate cuvintele greceti de erezie (haeresis) si schisma (skisma). Daca adepii miscarii Raskol, cunoscui sub numele de lipoveni, puteau fi considerai ca o micare sectara (secare=a rupe) pentru Biserica Ortodoxa din Rusia, in schimb Adventitii, Baptitii, Penticostalii sau Martorii lui Iehova nu aveau dect puine elemente considerate ca schismatice. Acestea reprezentau miscari religioase originale, cu propriul lor profet ntemeietor. Ele au aprut in spatii geografice mult ndeprtate de graniele specifice Ortodoxiei. Puteau fi considerai ca religii strine fata de spaiul ortodox romanesc sau mai precis ca noi miscari religioase. Cuvntul secta era folosit mai mult pentru definirea miscarilor religioase autohtone, sosite in Romania in momente istorice si circumstane diverse, miscari

29

dispersate iniial printre etniile considerate ne-romaneti, si care vorbeau o alta limba dect cea romneasca. Nu exista nicio grupare religioasa pe care s-o identificam ca fiind desprinsa din ortodoxia romneasca. Un atent observator al societatii romaneti, Dimitrie Drghicescu, elevul lui E. Durkheim, explica intr-o lucrare tiprita in 1907 ca lipsa sectelor in societatea romanesca se explica prin dezinteresul pe are l-a avut poporul roman pentru aspectele metafizice ale religiei : daca religiozitatea romanilor este lipsita de un temei mistic si metafizic ; daca ea se reduce la un ritual si la un cult cu desavarsire superficial, la un formalism orb, nu este mai puin adevrat ca acest ru are partea sa netgduita de bine : lipsa acelui fanatism si a certurilor si persecuiilor religioase, care cltinar si dusera la marginile pieirii societatile din Europa Occidentala .6 Plecand de la aceste considerente, cecetatorii fenomenului religios au remarcat faptul ca majoritatea miscarior religioase erau de origina strina culturii si spiritualitii romaneti. In acest sens G. Ispir nota urmtoarele : in ceea ce ne privete pe noi romanii, putem sa afirmam cu mare satisfacie ca originea etnica a sectarilor este in cele mai multe situaii, strina de neamul nostru . 7 Fiind recepionate ca strine de interesele tarii si ale culturii si spiritualitii romaneti, sectele si noile miscari religioase au nceput sa fie considerate adevrate pericole la adresa religiei si politicii statului. Treptat, treptat, Biserica ortodoxa a dezvoltat o ntreaga literatura defensiva dar foarte agresiva, mpotriva noiunii de secta. Statul n-a fost preocupat sa reglementeze in nici un fel situaia, prefernd mai ales sa nu decid masuri speciale tocmai pentru a nu atrage atenia asupra fenomenului. Totui, inexistenta unor reglementari concrete referitoare la viaa religioasa, un adevrat vid legislativ in domeniu, a favorizat implantarea a numeroase secte pe teritoriul tanarului stat, Romania. In egala masura, grupurile religioase care in anumite provincii se bucurau de anumite privilegii au reuit sa-si extind statutul asupra ntregului teritoriu al Romniei. Acesta este cazul comunitatii Baptiste din Basarabia si Transilvania care avea o existenta ndelungata in aceste provincii, reuind pe baza acestui argument sa obtina recunoaterea sociala in toata Romania. Cu toate acestea, prin Legea Cultelor din 1928 nu li s-a acordat statutul de cult religios, asa cum aveau bisericile protestante istorice, calvina sau luterana. Din acest motiv, publicaiile baptiste din tara, au acuzat aceasta decizie restrictiva a autoritatilor romane si au protestat pe langa Guvernul american ca in Romania nu exista libertate religioasa.8 Statutul de cult religios era acordat religiilor care aveau o ndelungata existenta istorica pe teritoriul Romaniei. Ele se caracterizau printr-o organizare unitara, un mare numr de credincioi, numeroase lacasuri de cult si dispuneau de mijloacele economice pentru ntreinerea si dezvoltarea comunitatii. Mai mult chiar, erau deja integrate societatii romaneti si contribuiau la prosperitatea materiala si spirituala a acesteia, avnd o serie de personalitati ale comunitatii printre cei care au susinut idealurile Unirii din decembrie 1918. Contrar acestora, miscarile religioase de data recenta, promovau o atitudine isolationista si de opoziie ctre Biserica majoritara. Prin dimensiunea lor internationala, ele nu contribuiau nici la integrarea sociala de care tara avea att de mare nevoie. Muli analiti le considerau mai degrab dezintegratoare ale societatii dect grupri coagulante social. 9 Miscari Neo - Protestante in perioada interbelica, pe teritoriul Romniei ADVENTITIIBAPTITI MILENARITII SAU STUDENTII IN BIBLIE NAZARINENII SAU POCAITII EVANGHELISTII PENTICOSTALII6

Dumitru DRAGHICESCU, Din psihologia poporului roman, ed. Historia, Bucuresti, 2007, p. 280. Ibidem, p. 9. 8 C. CUCIUC, Religii interzise in Romania, Bucarest, Gnosis, 2001, p. 14-17. 9 Idem, p. 15.7

30

SECERATORII UCENICII LUI TUDOR SAU TUDORITII SPIRITISMUL TEOZOFIA Miscari ortodoxe sectare desprinse din Raskol (sec al XVII lea) POPOVII BEZPOPOVII NEMOLECII DUHOBORTII MOLOCANII STUNDISTII HLTII SCAPEII INOCHENTITII *******************

31

Viata religioa