curs – managementul productiei 1. intreprinderea industriala

8/14/2019 Curs – Managementul Productiei 1. Intreprinderea Industriala

http://slidepdf.com/reader/full/curs-managementul-productiei-1-intreprinderea-industriala 1/48

CURS – MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

1. Intreprinderea industriala- Definire. Trasaturi de baza. Conceptii teoretice.- Functiunea de productie a intreprinderii si obiectivele principale ale

conducatorului intreprinderii2. Clasificarea intreprinderii industriale. Criterii de clasificare- Clasificarea in raport cu formele juridice

- Clasificarea in functie de gradul de marime- Clasificarea in raport cu caracterul ramurii- Clasificarea in raport cu gradul de continuitate al activitatii

3. Mediul inconjurator- Definirea si conceptual de mediu inconjurator al intreprinderii si

caracteristicile principale ale acestuia- Formele principale ale mediului inconjurator- Influenta activitatii intreprinderii asupra mediului

4. Organizarea productieiConceptul general de organizareScurt istoric al stiintei organizariiStudiul sistemelor de productie industrialaNotiuni de baza referitoare la studiul sistemelorSisteme de productie cibernetico – industrialeMetodologia proiectarii sistemelor de productie

5. Procese de productie si conceptie a unei intreprinderiindustriale

- Factorii care influenteaza procesul de productie- Structura de productie. Definire. Verigi structurale- Cerinte ale proiectarii structurii generale si organizatoriceale intreprinderii- Tipuri de structuri de productie si conceptie si factorii carele influenteaza- Proiectarea unei structuri de productie- Indicatorii care reflecta eficienta economica a unei structuride productie

6. Elemente de organizare tehnica a unei intreprinderi- Proiectarea intreprinderii. Metode si tehnici

7. Principalele componente ale elaborarii planului general de organizare aintreprinderii

- Zonarea terenului intreprinderii industriale8. Metode de studiu si analiza a procesului de productie

- Graficul general al fluxului de productie

- Graficul de analiza generala, analiza detaliata si circulatie- Metoda interogativa

9. Metode de stabilire optima a amplasarii utilajelor- Metoda verigilor- Metoda gamelor fictive- Metoda Cameron- Metoda planurilor generale suprapuse

10. Managementul organizatiei in unitatile de productie- Tipurile de productie. Definire. Clasificare. Importanta- Tipul de productie in masa- Tipul de productie in serie- Tipul de productie individual

11. Metode de organizare a productiei de baza- Principiile organizarii procesului de productie- Organizarea productiei in flux

1



- Organizarea spatiala a liniilor de productie in flux- Organizarea fabricarii produselor dupa metoda productiei industriale,

individuale si de serie mica12. Ciclul de productie

- Definitie. Importanta. Structura- Calculul duratei ciclului de productie- Tipurile de imbinare a executarii in timp a operatiilor tehnologice

Intreprinderea industriala

Definirea conceptuluiIntreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei

nationale privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea uneiactivitati industriale specifica ramurii sau subramurii din care face parte.

Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie sidetinatoare de putere economica.

Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impunestabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumitarepartitie a sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti laactivitatile efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a careicomplexitate variaza in functie de o multitudine de factori:

- particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;- gradul de marime al intreprinderii;- personalitatea fondatorilor intreprinderii;- reglementarile existente,etc.

Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste caobiectiv principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective inconditiile crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii.

Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii,care defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asiguracoordonarea si conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumitedescentralizari la nivelul deciziilor care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitelestabilite de nivelurile ierarhice superioare.

Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in careintreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul juridic existent ca si de o serie de factori ce potfrana libertatea de actiune a intreprinderii.

Enumeram:- influenta diferitelor grupe de presiune;- dificultatea de a dispune de anumite influente,etc.

Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii

pentru a satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client – furnizor, in careintreprinderea joaca alternativ unul dintre aceste roluri.produs → produs→

Furnizor Intreprindere Client←finante ←finante

Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitateeconomica in care se desfasoara, in mod nemijlocit, procesul de productie industriala.

Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, caredispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentrurealizarea procesului de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vedereaobtinerii de bunuri a executarii de lucrari si servicii cu character industrial, destinate satisfaceriicerintei pietei interne si externe.

Din obiectul activitatii ei, o intreprindere industriala are rolul de a administra, cu eficientamaxima, mijloacele de care dispune pentru a asigura indeplinirea ritmica si integrala a productieiprevazute, folosirea completa a capacitatii de productie, modernizarea proceselor tehnologice,

2



cresterea productivitatii muncii, reducerea continua a cheltuielilor de productie si sporirea peaceasta baza a profitului.

O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza:1. unitatea tehnico – productiva;

2. unitatea organizatorico – administrativa;3. unitatea economico – sociala.

Unitatea tehnico – productiva este determinata de faptul ca intreprinderea industrialadispune de un complex de mijloace de productie (cladiri, masini, utilaje, instalatii, materii prime,etc), in anumite rapoarte cantitative si calitative, astfel determinate, incat sa asigure o activitateritmica conform obiectului de activitate stabilit in conditiile unei folosiri complete a potentialuluiproductiei de care dispune intreprinderea si in raport cu cerintele pietei interne si externe.

Unitatea tehnico – productiva a intreprinderi se poate prezenta sub doua aspecte:a. omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate

in executia anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora.La intreprinderile care se caracterizeaza prin acest aspect, procesul tehnologic este

asemanator in toate unitatile de baza ale productiei, folosindu-se utilaje cu aceeasi destinatietehnologica, aceeasi forta de munca, aceleasi profesii si grad de calificare, existand o organizareasemanatoare a procesului de productie.

b. unitatea productiei fabricate de intreprindere, cu reuniunea in acest scop a unor unitatide productie, unde se desfasoara procese neomogene din punct de vedere netehnologic.

Sub raportul reunirii proceselor tehnologice neomogene in cadrul unitatii de productie aleintreprinderii pot exista diferite variante:

- in mod frecvent, este aceea in care se constituie unitati de productie cu executareaunui anumit stadiu/faze a procesului tehnologic pentru toate produsele sau pieseleprevazute in planul intreprinderii;

- se organizeaza unitati de productie pentru organizarea unui anumit tip de produs,numindu-se in cadrul fiecarei unitati toate stadiile/fazele necesitate de executarea lui;

- se organizeaza sectii de productie pentru executarea anumitor stadii ale procesuluide productie, de regula stadii pregatitoare pentru toate produsele intreprinderii,urmand a se constitui sectii de productie pentru executarea celorlalte stadii aleprocesului tehnologic.

Unitatea organizatorico – administrativa este o alta trasatura ce se concretizeaza in faptulca intreprinderii, inca de la infiintare i se stabileste un obiect de activitate, i se da un sediu, odenumire, dispunand de un complex de mijloace de productie, de o conducere proprie, in cadrul eilucrand un colectiv organizat de oameni.

Unitatea economico – sociala este a treia trasatura prin care fiecare intreprindere esteinzestrata inca de la infiintare cu mijloace fixe si prevazuta cu mijloace circulante proprii. Ea areun plan propriu, cont in banca, beneficiaza de credite bancare avand relatii economice, financiaresi juridice cu alte unitati.

Intreprinderea industriala are autonomie in gospodarirea fondurilor si in folosireapotentialului productiv de care dispune. O intreprindere industriala, ca unitate economico –sociala, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala/partiala sau poatesa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul.

In vederea exercitarii unui rol activ in procesul de dezvoltare al economiei nationale, ointreprindere industriala realizeaza atributii in domeniul stabilirii indicatorilor economici aiexecutarii si indeplinirii acestora in domeniul cercetarii si dezvoltarii, in domeniul productiei,comercial, financiar – contabil si in cel al activitatii de personal. Aceste atributii sunt reglementatein mod precis prin regulamente de ordine interna care sunt proprii fiecarei intreprinderi.

1. Atributiile in domeniul stabilirii indicatorilor economici ai exercitarii si controluluiexecutarilor se impart in doua grupe:

a. grupa privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, care cuprindeatributii privind dimensionarea indicatorilor economici, tinand seama de misiunea

intreprinderii si de obiectivele strategice stabilite; pentru buna functionare a acestorindicatori economici, intreprinderea asigura studierea si cunoasterea pietei interne siexterne si contracteaza intreaga productie, valorificand la maxim potentialul productiv

3



prin utilizarea integrala a capacitatii de productie si prin folosirea rationala a fortei demunca si largirea profilului de fabricare.

b. executia acestora – intreprinderea trebuie sa urmareasca indeplinirea ritmica si integralaa indicatorilor, sa tina evidenta statistica a realizarii productiei, a folosirii capacitatii deproductie si a celorlalti indicatori.

2. In domeniul cercetarii si dezvoltarii :a. cercetarea stiintifica;b. ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic;

c. investitii si constructii.3. In domeniul productiei :

a. intreprinderea organizeaza si asigura indeplinirea programului de productie in conditii deeficienta ridicata;

b. asigura incadrarea in consumuri normate de materiale si valorificarea superioara amaterialelor.

4. In domeniul comercial :a. aprovizionarea tehnico – materiala – intreprinderea are ca atributii, elaborarea si

fundamentarea programelor de aprovizionare tehnico – materiala corespunzatoareproductiei prevazute, incheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii latermenele necesare;

b. activitatea de marketing si desfacere – intreprinderea incheie contracte economice siurmareste executarea acestora. Intreprinderea trebuie sa participe la prospectareapietei interne sau externe, in scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor, asigurareclama, participa la expozitii si targuri si ia masuri pentru introducerea in fabricatienumai a produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme.

c. atributii pentru activitatea de comert extern si cooperare internationala . Intreprindereaincheie contracte cu beneficiari externi, asigurand fundamentarea indicatoriloreconomici pentru export, pe baza de contracte cadru, comenzi sau conventii.In domeniul financiar – contabil :

a. intocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli – intreprindereaelaboreaza bugetul, urmarind sa-si acopere din veniturile obtinute, cheltuielile si saobtina si beneficii;

b. alte atributii – intreprinderea organizeaza controlul financiar preventiv sicontrolul gestionar de fond asupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti;organizeaza si conduce contabilitatea, intocmind bilantul contabil; intreprindereastabileste preturi si tarife la produsele si serviciile pe care le executa, urmareste situatiavalorilor materiale, face inventarierea bunurilor din patrimonial intreprinderii.In domeniul activitatii de personal :

a. intreprinderea organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, incadrarea in muncasi promovarea personalului;

b. asigura evidenta cadrelor si aplicarea unor criterii obiective de apreciere anual.

Functiunea de productie a intreprinderii

O intreprindere industriala, in cadrul unei economii de piata, are 5 functiuni de baza:productie;marketing;distributie;personal;financiar.

Din punct de vedere organizatoric, directia generala a intreprinderii indeplineste acestefunctiuni printr-o directie comerciala pentru functiunea de marketing si distributie, o directietehnica pentru functiunea de productie si o directie financiara si administrativa pentru functiuneafinanciara si de personal.

Functiunea de productie ocupa un rol important in cadrul intreprinderii industriale si trebuiesa asigure producerea bunurilor, executarea de lucrari sau servicii la termenele prevazute, incantitatile cerute, la un cost de productie bine determinat, sa asigure productie de calitate inconditiile optimizarii resurselor, a dezvoltarii intreprinderilor si a competitivitatii. Pornind de lacontinutul functiunii de productie, directorul general al intreprinderii, prin strategia adoptata,trebuie sa urmareasca minimizarea riscurilor intreprinderii, optimizarea stocurilor, reducerea

4



stocurilor de productie ale intreprinderii si diminuarea termenelor de livrare; conducereaintreprinderii va trebui sa urmareasca reconceperea produselor fabricate, optimizarea cheltuielilorpentru diferite achizitii si cresterea productivitatii.

Clasificarea intreprinderilor industriale

Clasificarea intreprinderilor industriale in raport cu formele judiciare:A. Intreprinderi care fac parte din sectorul privat;B. Intreprinderi care fac parte din sectorul public.Intreprinderile care fac parte din sectorul privat se clasifica in:a. intreprinderi private individuale ;

b. intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata;c. intreprinderi private societare.

Intreprinderile private individuale sunt intreprinderile la care proprietatea apartine uneisingure persoane fizice, care desfasoara activitati economice (familie, unul sau mai multi salariati).Din randul acestor intreprinderi fac parte si intreprinderi artizanale, care pot cuprinde un numarmai mic de 10 salariati si la care munca desfasurata poate fi de fabricatie sau reparatie. Personalulposeda o anumita calificare profesionala si participa efectiv la munca desfasurata.

Intreprinderile unipersonale cu personalitate limitata se caracterizeaza prin faptul capatrimoniul intreprinderii este separat de patrimoniul personal al antreprenorului, iar acesta are oraspundere limitata vis-a-vis de patrimoniul intreprinderii.

Intreprinderile private sociatare functioneaza sub forma de societati, in general sub formasocietatilor sub nume colectiv, S.R.L., societati anonime, societati anonime, societati in comanditasi societati civile. Caracteristica acestor societati o constituie faptul ca, in cadrul societatii,capitalul este impartit pe mai multe persone, cel putin doua, sub forma de parti sociale sau

actiuni. Potrivit statutului de functionare, asociatii au drept sa participe la conducere si saprimeasca o parte din beneficii sub forma de dividende.Sub raportul juridic, aceste societati beneficiaza de personalitate juridica, putand efectua in

numele lor, toate operatiile necesare unei bune functionari.Societatea in nume colectiv nu are limita egala a numarului de asociati, fiind de regula un

numar redus (minim 2). Responsabilitatea asociatilor este totala; conducerea este asigurata deuna sau doua persoane, titlurile emise fiind denumite parti sociale.

Societatea anonima cu responsabilitate limitata face parte din randul societatilor decapitaluri, putand avea un numar minim de 2 asociati unul maxim de 50. Responsabilitateaasociatilor este limitata; pot fi conduse de o persoana, titlurile emise fiind sub forma partilorsociale.

Societatile anonime sunt de tipul societatilor de capitaluri: numar minim de asociati=7,maxim=nelimitat, raspunderea asociatilor este limitata, conducerea este asigurata de un Consiliude Administratori, titlurile emise=actiuni.

Societatile in comandita sunt apropiate de cele in nume colectiv; cele in comandita peactiuni sunt apropiate de cele anonime.

Societatile civile au ca obiect realizarea de operatiuni, considerate ca necomerciale.B. Intreprinderile care fac parte din sectorul public – au menirea, in

principal, sa asigure statului posibilitatea de a avea o anumita influenta in ramuri ale economiei deinteres national. Prin intermediul acestor intreprinderi, statul asigura anumite servicii publice, cumsunt cele din domeniul invatamantului si educatiei, din domeniul postei, etc. si concentreazaanumite sectoare, strict necesare punerii in aplicare a unor decizii de politica economica sau deaparare nationala.

Din aceasta categorie pot fi mentionate:a. intreprinderile semi – publice;b. intreprinderile publice;c. intreprinderile ce pot fi clasificate ca privat – publice.

5



Interprinderile semi – publice grupeaza societatile economice, mixte, concesiunile si regiile.Ca intreprinderi semi – publice, finantarea si gestiunea sunt asigurate partial de catre stat, prinreprezentanti numiti si, partial, de persoane private. Concesiunile reprezinta acele intreprinderiprivate carora, o colectivitate publica, le-a incrediintat exploatarea unui serviciu public, in anumiteconditii prevazute.

Regiile pot fi grupate in regii interesate , acestea fiind intreprinderi publice care suntconduse de o persoana privata, cu salariu fix si o cota de participare in raport cu beneficiul obtinutsau cu cifra de afaceri realizata.

Intreprinderile publice cuprind regiile denumite directe, publice, comerciale, nationalizate,etc. Aceste intreprinderi detin in totalitate capitalul de stat. Regiile directe sunt intreprinderipublice care sunt subordonate statului, judetului, municipiului, etc., functionand pe bazarespectarii regulilor contabilitatii publice; veniturile si cheltuielile sunt inscrise in bugeteleorganismelor carora se subordoneaza.

Institutiile publice comerciale si industriale functioneaza pe baza unei largi autonomiieconomico-financiare, trebuind sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate. Intreprinderilenationalizate pot exista in state cu o economie de piata, fiind create prin transferul si gestiunea dela intreprinderile private la stat. Ele functioneaza ca societati anonime, fiind supuse regulilorsocietatilor private, conduse de un Consiliu de Administratie, din care face parte reprezentantulstatului si altii.

Clasificarea intreprinderilor industriale in functie de gradul de marimePentru a putea diferentia intreprinderile sub raportul gradului de marime, vom folosi mai

multe criterii, cele mai des folosite fiind:capitalul tehnic de care dispun intreprinderile;cifra de afaceri;marimea beneficiului obtinut;volumul valorii adaugate;numarul salariatilor, etc.

In functie de astfel de criterii se deosebesc:A. intreprinderi mici si mijlocii;B. intreprinderi mari.Intreprinderile mici si mijlocii se caracterizeaza, in general, prin faptul ca proprietatea

asupra bunurilor intreprinderii si conducerea activitatii acesteia sunt concretizate in cadrul unuigrup relativ mic de persoane. Intreprinderile mici si mijlocii se caracterizeaza printr-un puternicdinamism, ele inregistrand de regula cea mai inalta rata de dezvoltare si fiind creatoare de celemai multe locuri de munca.

Intreprinderile mici si mijlocii au si unele puncte slabe: un grad de specializare mare care,intr-o conjunctura nefavorabila, poate creea dificultati prin faptul ca se afla intr-un grad mare dedependenta fata de un singur client sau existand slabiciuni sub raportul gestiunii intreprinderii,avand costuri supradimensionate sau costuri de productie relative ridicate.

Intreprinderile mari ocupa o pondere mare in cadrul economiei nationale si in special incadrul industriei. Aceasta categorie cunoaste un grad mare de diversificare, are o mare puterefinanciara, valorificand resursele financiare pe diferite piete si puternicul potential de caredispune. Sub raport organizatoric, aceste intreprinderi se caracterizeaza printr-o ierarhie bine pusala punct, cu functiuni separate si cadre specializate in cazul fiecaruia, prin existenta uneitehnologii capabile sa adopte decizii judicioase pe baza unor procese complexe de studii si analize.In general, aceste intreprinderi mari au vulnerabilitate mica, aflandu-se de regula in fruntea uneiretele de intreprinderi asigurand crearea de filiale pe care le controleaza in diferite grade.

Clasificarea intreprinderilor industriale in raport cu caracterul ramuriiIn raport cu felul materiilor prime folosite, intreprinderile se impart in doua mari grupe:

din grupa industriei extractive: intreprinderi din industria carbonifera, feroase, neferoase,etc;

B. din grupa ramurii industriei prelucratoare: industria constructoare de masini, chimica,alimentara, etc

In raport cu felul produsului fabricat si destinatia economica:

intreprinderi producatoare de mijloace de productie;intreprinderi producatoare de bunuri de consum.In raport cu caracteristicile comune de ordin tehnic si tehnologic ale procesului deproductie:

6



A. intreprinderi la care predomina procesele de productie mecanice;B. intreprinderi la care predomina procesele chimice.Dupa gradul de continuitate a proceselor:

intreprinderi cu procese continue;intreprinderi cu procese discontinue.

Dupa gradul de continuitate:cu functionare continua:cu functionare sezoniera.

Intreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme speciale de conducere siorganizare: cele referitoare la folosirea capacitatii de productie, permanentizarea personalului,aprovizionarea cu materii prime pentru o perioada cat mai mare.

In raport cu gradul de specializare:intreprinderi specializate;intreprinderi universale;intreprinderi mixte.

Intreprinderile specializate sunt acele intreprinderi, care au aparut ca urmare a procesuluide separare sau divizare a unor ramuri industriale dotate cu utilaje specializate si personal decalificare corespunzatoare, avand procese tehnologice omogene, in cadrul carora se obtin produsefinite sau se efectueaza anumite procese asemanatoare din punct de vedere tehnologic.

Intreprinderile industriale pot fi specializate pe obiect: uzinele de tractoare, autocamioanesau specializate tehnologic: turnatorii, tesatorii, filaturi.

Intreprinderile universale executa o nomenclatura variata de produse, fiecare dintre acesteaexecutandu-se in cantitati mici sau unicate. Caracteristica acestor intreprinderi este ca folosescutilaje universale, ce permit prelucrarea unei mari varietati de produse si o forta de munca cu oasemenea calificare, care sa poata efectua anumite operatii tehnice la orice produs sau piesa.

Intreprinderile mixte sunt intreprinderile care executa o nomenclatura relativ larga deproduse, unele din acestea fiind executate in serii relative mari, altele in serii mici sau unicate.

In raport cu nomenclatura si volumul fabricatelor:intreprinderi cu productie in masa;intreprinderi cu productie in serie;intreprinderi cu productie individuala.

Dupa modul de organizare a procesului de productiei:intreprinderi cu productie organizata in flux;B. intreprinderi cu productie organizata dupa modelele productiei individuale, pe grupe

omogene de masini, utilaje sau locuri de munca.In cadrul intreprinderilor cu productie organizata in flux , lansarea si executarea produselor

se face in mod continuu, datorita caracterului de masa sau de serie mare al fabricatiei. Laproductia organizata cu fabricatia pe grupe omogene de masini si utilaje, lansarea si executareaproductiei se face pe comenzi, in loturi de produse.

In raport cu gradul de mecanizare si automatizare:intreprinderi cu productia semi – mecanizata;intreprinderi cu productia mecanizata;intreprinderi cu productia automatizata.

Mediul inconjurator al intreprinderii industriale

Prin mediu inconjurator se intelege ansamblul de elemente externe, constituite din indivizi,intreprinderi, institutii, organisme, reglementari sau fenomene care pot influenta in mod direct sauindirect activitatile intreprinderii.

Acest mediu inconjurator al intreprinderii prezinta o serie de caracteristici:- este foarte diversificat;- se afla intr-o schimbare continua;- are un caracter de relativitate in raport cu intreprinderea si reprezinta o sursa de

constrangeri si riscuri.

Caracterul diversificat al mediului rezulta din faptul ca acesta este format dintr-un ansamblude domenii, cum sunt cele de ordin economic, social, tehnologic, politic si cultural.

7



Caracterul de schimbare continua este determinat intr-o mare masura de progresultehnologic; schimbarile in mediul inconjurator pot fi determinate de schimbarile care intervin inlegislatie, politica sau de alte elemente care nu pot fi prevazute.

Caracterul de relativitate este determinat de faptul ca fiecare intreprindere are mediul sauinconjurator specific

Ca sursa de constrangeri si riscuri, mediul inconjurator exercita o puternica influenta asupraintreprinderii. Sursele de constrangeri pot veni din interior: consumatori, stat, actionari saufenomene globale: inflatia, crizele economice, fenomene politice, sociale, etc.

Intreprinderea isi desfasoara activitatea si in conditiile unui mediu inconjurator de risc,specific economiei de piata. Existenta riscului este determinata de modificarile ce pot apareadatorita concurentei, modificarilor in politica de credite, etc.

Formele principale ale mediului inconjurator care-si exercita influenta asupraactivitatii intreprinderii

Din cadrul componenetelor importante putem aminti: mediul inconjurator geografic,demografic, socio – cultural, tehnologic, politic si social, economic.

Mediul inconjurator geografic influenteaza activitatea intreprinderii si modul de organizare aacesteia prin mijloacele de comunicare existente: autostrazi, porturi, etc., prin existenta unor zonesau platforme industriale, a surselor de energie si conditiilor climatice.

Mediul demografic are o influenta asupra activitatii intreprinderii prin aceea ca, in functie decresterea/descresterea populatiei existente in zona, varsta populatiei, sex, se adopta strategiileeconomice adecvate.

Mediul socio – cultural influenteaza economia unei intreprinderi sub diferite aspecte: nivelulcultural al salariatilor, valorile morale si sociale ale acestora, stilul de viata, gradul de calificare,existenta unei infrastructuri adecvate sub raportul existentei scolilor, spitalelor, institutiilorculturale. Sunt factori ce trebuie valorificati pentru bunul mers al activitatii intreprinderii.

Mediul tehnologic prin componentele sale referitoare la noile tehnologii de fabricare, laaparitia de noi produse, metode de conducere si organizare, felul regimului economic, trebuieluate in considerare la adoptarea unor politici si strategii adecvate cu caracter economic siimplicatii directe asupra procesului de modernizare a organizarii productiei.

In cadrul diferitelor componente a mediului inconjurator o influenta puternica asupraorganizarii productiei o are mediul inconjurator economic care determina particularitati in functiede sistemul economic existent, caracterul legislatiei economice, pietele de desfacere, relatiiledintre intreprinderi, etc. Prin prevederile referitoare la asigurarea concurentei, a calitatiiproduselor privind protectia mediului inconjurator, conditii de munca, fiscalitate, etc.,intreprinderea fixeaza un cadru legal, obligatoriu in care-si desfasoara activitatea.

In functie de pozitia pe care o ocupa in cadrul unei anumite filiere, in functie de ciclul dedezvoltare al filierei, intreprinderea poate sa-si desfasoare o strategie eficienta de executare atuturor etapelor, de executare numai a anumitor etape, de orientare in cadrul filierei, de relatii deconcurenta, de complementaritate, executie de produse, substituite sau de creare a unor filierecomune cu alte intreprinderi, evitand partial sau total raportul de concurenta.

La randul ei, intreprinderea, prin activitatea pe care o desfasoara si prin modul de

organizare, influenteaza mediul inconjurator, aceasta reprezentand ansamblul de activitati legatede activitatea prezenta sau viitoare privind productia, repartizarea veniturilor, activitatea decercetare, marketing.

In conditiile unor influente reciproce intre mediul inconjurator si intreprindere, se poatespune ca mediul inconjurator influenteaza intr-o masura mai mare, atat la nivelul activitatiidesfasurate sub raportul tehnologiilor, sistemelor de organizare, motivatiilor personalului cat si lanivelul pietelor, concurentilor, consumatorilor si a celorlalti factori care apartin de mediul extern alintreprinderii.

8



Organizarea productiei

Organizarea stiintifica a productiei si muncii se poate defeni ca reprezentand totalitateaactivitatilor, masurilor, metodelor, tehnicilor sau a mijloacelor adoptate de o anumita colectivitate,stabilita pe baza de studii si calcule tehnico – economice care sa tina seama de dezvoltareatehnologica in scopul combinarii optime a mijloacelor de munca, a obiectului muncii si a fortei demunca, asigurand pe aceasta baza o eficienta maxima a folosirii lor.

Cuprinde:

a. organizarea productiei de baza a intreprinderii cu metode de organizare; b. programarea si urmarirea operativa a productiei cu metode de programare;c. organizarea pregatirilor tehnice a productiei;d. capacitatea de productie si folosirea optima a acesteia;e. organizarea miscarii si manipularii materiilor prime, a materialelor, semifabricatelor si

produselor in cadrul intreprinderii;f. organizarea activitatii de intretinere si reparare a utilajelor;g. gospodarirea energetica;h. aprovizionarea procesului de productie;i. organizarea controlului tehnic de calitate;

j. organizarea muncii.

Studiul sistemelor de productie industrialaPrin sistem se intelege un grup de elemente,care formeaza un intreg,ce interactioneaza si

functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun. Conceptul de sistem si de abordare sistemicaau o larga aplicabilitate in diferite domenii ale tehnicii, economiei, biologiei, fiecare dintre acesteaputand fi considerate ca sisteme de un anumit tip.

O caracteristica esentiala a abordarii sistemice a problemelor o constituie faptul ca ceea cepoate fi considerat ca pe un sistem intr-un context dat, poate fi doar o componenta a unui sistemintr-un alt context dat. Ca regula generala, pentru orice proces sau fapt identificabil se poateasocial un sistem. Subsistemele se denumesc ca fiind parti componente sau procese elementare,care sunt necesare pentru formarea unui sistem. La randul lui, fiecare subsistem poate fi

descompus in mai multe subsisteme, cu un grad mai mare de detaliere.In raport cu complexitatea unui sistem global se determina o anumita ierarhie a sistemelorsi un anumit numar de subsisteme.

Sistemele pot fi grupate dupa anumite criterii:

INTREPRINDERE

PIATA MUNCII

REZERVORUL POPULATIE

BUNURISI

SERVICIIPIATA BUNURILOR SI

SERVICIILOR

PROD. DESTINATE VANZ.

PIATA DE ENERGIE SI M.PRIME

REZERVE ENERGIE SI M.PRIME

PIATA DE CAPCCCAPREZERVE

CAPITAL

PIATA DEINOVATIIREZERVA DE A

STI SA SE FACA

PIATA BUN. DEPRODUCTIE

ALTE INTREPRINDERI

CONSUM

9



a. in raport cu domeniul la care se refera:- materiale – au un corespondent concret in realitatea inconjuratoare: masini,echipamente, constructii, etc;

- abstracte – pot avea o existenta numai in gandirea analistului: notiunile, ipotezele,ideile, etc.

b. in raport cu originea lor:stabile – naturale care raman constante, nemodificate in decursul unor perioade lungi;adaptabile – se pot schimba structural sau functional, in raport de anumiti factori cumediul in care se desfasoara.

c. in raport cu legile care se stabilesc intre mediu si acestea:inchise – functioneaza fara modificari;

- deschise – functioneaza cu modificari continue ale componentelor lor subinfluenta factorilor mediului.

Putem defini sistemul prin prisma acestei clasificari ca pe un ansamblu de obiecte si unansamblu de relatii intre acestea si atributele lor. Prin obiect intelegem parametrii sistemuluireferitor la procese, rezultate, control iar prin atribute intelegem proprietatile prin care semanifesta in exterior obiectul respectiv. In cadrul unui sistem, in functie de starea lor, parametriipot lua diferite valori. Prin intermediul atributelor pot fi cuantificati parametrii sistemului. Prinansamblu de relatii se intelege ansamblul legaturilor interne ale sistemului care leaga obiectele si

atributele acestora, sistemul de subsisteme sau diferite subsisteme componente.

Metodologia proiectarii sistemelor de productieProiectarea unui sistem de productie este o activitate complexa care se realizeaza in mai

multe etape, fiecare dintre acestea avand la randul lor o serie de subetape. Elaborarea proiectariiunui sistem de productie necesita parcurgerea urmatoarelor etape:

1. formularea obiectivului proiectului – porneste de la o necesitate impusa deperfectionarea prezenta sau viitoare a diferitelor unitati economice. Elaborarea unuisistem de organizare la nivel macro – economic care sa asigure folosirea optima acapitalului de productie, conditiile satisfacerii complete a cerintelor privind fabricareaproduselor pentru piata interna si externa poate constitui formularea obiectivului unuistudiu pentru proiectarea unui astfel de sistem de productie care sa satisfaca integraltema propusa.

2. studiul posibilitatilor de realizare – are rolul de a preciza, pe baza analizei conduceriiexistente, daca tema proiectului este posibil de realizat atat sub aspect tehnic cat sisub raport economic. O data cu aceasta, studiul preliminar al posibilitatilor de realizaretrebuie sa arate eficienta economica a sistemului de productie ce urmeza a seproiecta.

3. elaborarea proiectului - are ca subetape:- definirea problemei;- elaborarea modelului economico – matematic al sistemului;

- stabilirea solutiilor;- aprobarea si omologarea sistemului.

La elaborarea modelului se tine seama de componentele sistemului si de modul deinteractiune al acestor componente avandu-se in vedere anumite criterii de optimizare. In cadrulaprobarii si omologarii se analizeaza comportamentul sistemului de productie proiectat cuperformantele precedente, prin comparatia performantelor sistemului in conditiile formeianterioare de organizare. Prevederea performantelor sistemului se face in mai multe variante.Pentru analiza si punerea la punct a sistemului de productie se poate utiliza simularea functionariisistemului prin folosirea metodei “monte carlo”.

4. realizarea sistemului – se face in doua faze:- faza preliminara, de experimentare;

- faza integrala, ajungandu-se in final la functionarea efectiva, potrivit sistemului deproductie proiectat.

10



5. intretinerea sistemului – presupune supravegherea relizarii continue aperformantelor prevazute pentru sistem, iar pe de alta parte, aducerea, oride cate ori este posibila, a unor ameliorari in functionare

In cazul sistemelor de productie mari, etapa 3 comporta urmatorii pasi:a. definirea cerintelor de intrare – iesire a sistemului;b. fixarea subsistemelor ce vor constitui obiectul modelarii;c. definirea subsistemelor;d. elaborarea diagramelor de flux, functionale ale sistemului si subsistemelor;

e. scrierea specificatiilor de interconditionare a subsistemelor;f. stabilirea performantelor sistemului general si compararea cu cerintele operationale.

Procesul de productie si conceptie a unei intreprinderi industriale

Unitatea industriala are ca functiune de baza productia bunurilor materiale care serealizeaza prin desfasurarea procesului de productie industriala.

Prin fabricatie se intelege acea parte a activitatii de productie care consta in folosireamijloacelor de munca existente, astfel incat, pornind de la anumite materii prime, sa se obtinaprodusele finite la o calitate superioara cu un cost scazut si la termenele de executie prevazute.

In cadrul unitatii industriale, activitatea de productie cuprinde atat fabricatia propriu-zisa catsi o serie de alte activitati, legate in mod direct de acestea, cum sunt cele privind lucrarile delaborator, cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse. Activitatea de productie serealizeaza prin intermediul procesului de productie care trebuie caracterizat atat sub raport socio-economic cat si sub raport tehnico – material.

Procesul de productie sub raport tehnico – material poate fi definit ca un proces de uniresau modificare a muncii vii cu mijloacele de productie.

Prin procesul de productie a unei intreprinderi industriale se intelege totalitatea actiunilorconstiente ale oamenilor, indreptate cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectului muncii, inscopul transformarilor in bunuri materiale destinate pietei.

In cadrul procesului de productie, continutul principal il formeaza procesele de munca dincare intelegem actiunea muncitorului cu ajutorul uneltelor de munca, asupra obiectului muncii, invederea transformarii in bunuri materiale.

Procesul de productie reprezinta o componenta de baza a unui sistem de productie.Daca definim productia ca un proces destinat sa transforme un set de elemente considerateintrari, intr-un set de elemente considerate iesiri, un sistem de productie poate fi definit prin aceleelemente care-l compun:

- intrari;- iesiri;- proces de productie.

Intrarile sunt formate din forta de munca, din diferite materiale, energie, etc.Iesirile sunt reprezentate de produsele sau lucrarile care constituie obiectul activitatii

sistemului de productie.Procesul de productie este concretizat in totalitatea actiunilor constiente ale oamenilor,

bazate pe folosirea cladirilor, instalatiilor, echipamentelor industriale si a tuturor celorlalte mijloace

EFECTUAREA PROCESULUI DEPRODUCTIE PRIN FOLOSIREA

MIJLOACELOR DE MUNCA

ENERGIEFORTA DE MUNCA MATERIALE

PRODUSE SAU LUCRARI

11



de munca, destinate transformarii elementelor materiale ale intrarii in elemente de iesiri, inproduse sau servicii.

Criterii de clasificare a procesului de munca:in raport cu modul in care acesta participa la obtinerea produsului finit:

a. procese de baza;b. procese auxiliare;c. procese de servire.

Prin procese de baza intelegem acele procese care au ca scop transformarea diferitelor

materii prime, materiale in produse finite, care constituie obiectul activitatii de baza alintreprinderii.Aceste procese pot fi grupate:- procese de baza pregatitoare – din aceasta categorie fac parte cele care executa o serie

de operatii ce au drept scop pregatirea materialelor sau asigurarea de piese sausemifabricate, necesare in vederea prelucrarii propriu-zise;

- procese de baza prelucratoare – in aceasta categorie sunt incluse procesele care asiguraefectuarea operatiilor de prelucrare propriu-zisa a materiilor prime si materialelor, invederea obtinerii produselor finite;

- procese de baza de finisare sau montaj – in aceasta categorie se includ toate proceselecare asigura obtinerea in forma finala a produselor.

Procesele auxiliare sunt acele procese care, prin desfasurarea lor, asigura obtinerea unorproduse sau lucrari, care nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigurasi conditioneaza buna desfasurare a proceselor de baza.

Procesele de servire reprezinta acea categorie de procese de munca, care au ca scopexecutarea unor servicii, ce nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii dar carecontribuie, prin efectul lor, la buna desfasurare a proceselor de baza cat si a celor auxiliare.in raport cu modul in care se executa procesele de executie:

a. procese manuale;b. procese manual – mecanice;c. procese mecanice;d. procese automate;e. procese de aparatura.

Procesele manuale sunt acelea la care muncitorul actioneaza direct sau cu ajutorul sculelorasupra obiectului muncii, in vederea transformarii lor in produse finite.Procesele manual – mecanice reprezinta acea categorie de procese de productie,

caracterizate prin faptul ca o parte din procese se executa manual iar alta parte mecanizat.Procesele mecanice constituie acea categorie de procese de productie, caracterizate prin

faptul ca operatiile prin care se concretizeaza procesele se efectueaza mecanizat, muncitorul fiindacela care conduce in mod direct diferite masini si utilaje.

Procesele automate reprezinta acea categorie de procese de productie care se efectueazacu ajutorul unor masini, utilaje, instalatii automatizate, muncitorii avand rolul de a urmari sisupraveghea buna functionare a acestora.

Procesele de aparatura cuprind acele procese de productie care se efectueaza in vase,recipiente si alte instalatii industriale, capsulate, prevazute cu mecanisme care formeazaaparatura de masura si control.

Dupa gradul de continuitate al desfasurarii, procesele de aparatura se impart in procesecontinue:

- ciclice – in aceasta categorie intra procesele ce se caracterizeaza prin faptul ca, in cadrulinstalatiilor capsulate are loc o transformare continua a materiilor prime in produsefinite, odata cu deplasarea materiilor prime si materialelor pe circuitul instalatiei, avandloc si reactii chimice. In acest caz exista o stabilitate a parametrilor de functionare peorice sectiune a aparaturii si in orice punct al masei prelucrate in cursul desfasurariiproceselor.

- periodice – caracterizate prin faptul ca procesul de productie se efectueaza pe faze,productia obtinandu-se sub forma de sarje, existand intreruperi determinate de timpul

necesar pentru scoaterea productiei finite din aparat, incarcarea acestora cu materiiprime, etc.3. in raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime:

procese directe;

12



procese sintetice;procese analitice.

In categoria proceselor directe intra procesele de productie caracterizate prin faptulprodusul finit se obtine ca urmare a efectuarii unor operatii succesive asupra acestor materiiprime.

Procesele sintetice se caracterizeaza prin faptul ca produsul finit se obtine ca urmare aefectuarii unor operatii succesive a folosirii mai multor tipuri de materii prime, care dupa diferitelucrari, necesita operatii de asamblare sau montaj.

Procesele analitice sunt caracterizate prin faptul ca dintr-un singur fel de materie prima seobtine o gama variata de produse.4. in raport cu gradul de periodicitate al desfasurarii proceselor in timp:

a. ciclice;b. neciclice;

In grupa proceselor ciclice intra procesele care au un caracter repetitiv ciclic, dupa anumiteintervale de timp regulate, egale cu durata ciclului de fabricatie a lotului sau cu durata deelaborare a sarjei. Acest tip de procese se poate intalni in cadrul productiei de serie mare sau demasa.

Procesele neciclice sunt acele procese de productie care se efectueaza o singura data,repetarea lor putandu-se efectua numai cu character intamplator. Astfel de procese pot fi intalnitein productia de unicate sau in procesul de reparatii accidentale.

5. in raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate:a. procese chimice;b. procese de schimbare a configuratiei (formei);c. procese de asamblare;d. procese de transport.

Procesele chimice sunt acele procese care se efectueaza in instalatii capsulate, procesul detransformare din materii prime in produse finite avand loc prin efectuarea unor reactii fizice,chimice, termo – chimice sau electro – chimice. Aceste procese pot fi continue sau ciclice.

Procesele de schimbare a configuratiei pot fi intalnite cel mai frecvent in industriaconstructoare de masini, de prelucrare a lemnului, maselor plastice, iar caracteristica lor esentialase bazeaza pe folosirea unor masini sau aggregate pentru schimbarea configuratiei sau a formei.

Procesele de asamblare asigura, prin continutul sau, reuniunea diferitelor materiale, piesesau subansamble.

Procesele de transport asigura deplasarea diferitelor materiale sau produse, de la un loc laaltul, in interiorul intreprinderii.

In cadrul proceselor de productie, pe langa procesele de munca mai avem si procesenaturale. Prin continutul, aceste procese naturale pot contribui la obtinerea anumitor modificari deproprietati, de natura fizica, chimica sau biologica. In timpul efectuarii proceselor naturale,procesul de munca inceteaza partial sau complet.

In conditiile actuale, pentru reducerea duratei proceselor naturale, in durata ciclului deproductie se urmareste ori de cate ori este posibil, inlocuirea acestora cu procese industriale.

Factorii care influenteaza procesul de productie si organizare

Acesti factori sunt:1. felul materiilor prime;2. caracterul produsului finit fabricat;3. felul procesului tehnologic;4. volumul productiei fabricate;5. gradul de concentrare, combinare, specializare si cooperare a productiei.

Sub raportul materiilor prime folosite , procesele de productie pot fi:a. procese extractive;

procese prelucratoare.Procesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca nu au materii prime ci

numai obiecte ale muncii, datorita faptului ca diferite bunuri extrase (carbuni, titei, minereuri, etc)costituie un dar nemijlocit al naturii. Ele nu au valoare pentru ca, in starea in care se gasesc innatura, nu s-a cheltuit munca omeneasca pentru producerea lor si nu au nici valoare deintrebuintare intrucat, in forma in care se afla in natura, nu pot fi folosite de catre om.

Dupa efectuarea procesului de extractie, ele capata atat valoare cat si valoare deintrebuintare, devenind astfel materii prime.

13



Procesele prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime provenite din industriaextractiva ca si prelucrarea industriala a produselor agricole.

In raport cu felul concret al materiilor prime folosite, exista diferentieri foarte mari in ceeace priveste organizarea procesului de productie din intreprinderile extractive si prelucratoare,determinate de problemele pe care le ridica buna organizare si desfasurare a procesului demunca, de baza, auxiliare si de deservire.

Felul materiilor prime folosite impune proiectarea unei retele dezvoltate de transporturirutiere, feroviare, a unei retele de depozite si magazii, folosirea unor mijloace de transport si

instalatii de incarcare – descarcare mecanizate sau automatizate, cu mers continuu: benziletransportoare, funicularele.In intreprinderile unde, din procesul de prelucrare a materiilor prime rezulta mari cantitati

de deseuri, o problema importanta este aceea de a asigura colectarea si valorificarea acestora incadrul intreprinderii sau de a le pune la dispozitie altor intreprinderi pentru valorificare.

Felul materiilor prime folosite impune adoptarea unor masuri speciale de organizare si,anume, in ramurile unde, prin prelucrarea materiilor prime, rezulta degajari de praf, fum sausubstante nocive, se pune problema prevederii unor instalatii de captare a acestora, de inlaturarea lor si de conditionare continua a aerului. In ramurile in care se folosesc materii prime corozive,se impune proiectarea unor instalatii rezistente la coroziune. In ramurile in care se folosesc materiiprime perisabile, se impune asigurarea unor conditii speciale de depozitare, conditii detemperatura si umiditate.

In functie de felul produsului finit fabricat avem:a. produse omogene;

b. produse eterogene.In timp ce produsele omogene au drept caracteristica faptul ca au proprietati identice in

toate partile lor, produsele eterogene au un caracter mult mai complex, proprietatile lor fiinddiferite in raport cu partile lor componente, ceea ce va necesita aparitia si rezolvarea unorprobleme mai complexe.

Produsele omogene pot fi fluide sau solide. Ele se pot regala continuu sau discontinuu.Produsele omogene solide difera intre ele, atat sub raportul continutului cat si sub raportuldimensiunii de livrare.

Produsele eterogene pot fi:

- de uz curent;- de uz exceptional.Gradul de folosinta determina marimea seriilor de fabricatie a produselor. In functie de

acesta, se impune adoptarea unui anumit tip de productie, iar acesta determina o anumitaorganizare a productiei.

Fabricarea unor produse complexe si de mari dimensiuni necesita suprafete de productieintinse, hale spatioase, instalatii de transport, instalatii de ridicare – coborare puternice, utilaje deinalta tehnicitate si o forta de munca de inalta calificare si numeroasa, toate acestea putand fisolutionate intr-o organizare superioara a productiei si a muncii.

Structura de productie a unei intreprinderi industrialeIn cadrul intreprinderilor industriale, in raport cu volumul de productie, de complexitatea

procesului tehnologic, de importanta si specificul activitatii, structura organizatorica este formatadin doua componente:

1. Structura de productie si conceptie;2. Structura functionala.

Structura de productie si conceptie reflecta pe plan organizatoric locul de desfasurare aactivitatii de productie, de control tehnic, de calitate si cercetare pentru anumite verigi structurale.

Aceasta se poate defini in felul urmator: reprezinta numarul si componenta unitatilor deproductie, de control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul intreprinderii, modul deorganizare interna a acestora, pe subunitati si locuri de munca, precum si legaturile functionalecare se stabilesc intre ele, pe linia realizarii procesului de productie.

Structura de productie si conceptie a unei intreprinderi industriale poate cuprinde

urmatoarele verigi de productie:a. sectii de productie, montaj, service si pentru alte activitati productive;b. ateliere de productie, montaj, service, proiectare si alte activitati proiective;c. laboratoare de control si cercetare;

14



d. uzine, fabrici, exploatari.Prin structura functionala a unei intreprinderi industriale se intelege numarul, componenta

si marimea unitatilor functionale, modul de organizare interna a acestora, precum si legaturilefunctionale care se stabilesc intre ele pe linia conducerii activitatii intreprinderii.

Structura functionala este formata din birouri si servicii, constituite pentru efectuarea unoractivitati functionale concrete. Se poate spune ca prin structura organizationala a uneiintreprinderi industriale se intelege modul de organizare a procesului de productie, precum sicontrolul, cercetarea si activitatea de conducere pe unitati functionale, in vederea asigurarii unei

functionari optime sub raport tehnic si economic.

In afara de verigile functionale, intreprinderea industriala dispune de o serie de unitati deservire social – culturala: cantine, camine, puncte sanitare, etc.

Prin structura generala a unei intreprinderi se intelege ansamblul format din structura deproductie si conceptie, structura functionala si unitatile de servire social – culturale.

Prin sectie se intelege o veriga de productie, distincta din punct de vedere administrativ, incadrul careia se executa un produs sau se desfasoara un anumit stadiu al procesului de productie.Sectiile se pot constitui pentru desfasurarea activitatii de productie, montaj, service si alteactivitati productive, dar in toate cazurile, volumul activitatii necesita cel putin trei ateliere de

productie sau constituirea a sase formatii de lucru, in general conduse de un maistru sautehnician.Prin constituirea sectiilor se urmareste organizarea si conducerea unitara a activitatilor

legate intre ele din punct de vedere tehnologic. O sectie de productie isi desfasoara activitatea peschimburi si este condusa de un sef de sectie coordonator, care indeplineste si functia de sef desectie de schimb.

O sectie de productie poate avea procese de productie de patru feluri:procese de productie care se desfasoara in sectiile de baza;procese de productie care se desfasoara in sectiile auxiliare;procese de productie care se desfasoara in sectiile de servire;procese de productie care se desfasoara in sectiile anexe.

Sectiile de baza sunt acele unitati de productie in care se desfasoara procese de productiece au ca obiect transformarea obiectelor muncii, cu ajutorul mijloacelor de munca, in produse cereprezinta obiectivul de baza al intreprinderii.

Organizarea acestor sectii de baza se poate face dupa trei principii:

Intreprindere

Sectii de baza

Organizaredupa

principiultehnic

Organizaredupa

principiul peobiective

Organizaredupa

principiulmixt

Laborator de

intreprindere

Sectiiauxiliare

Sectii deservire

Sectiianexe

Atelier deproiectare

Atelier de

servire

Sectiipregatitoare

Sectiiprelucra

toare

Sectiide

montajsau

finisare

Sectia ptfabricareprodus A

Sectia ptfabricareprodus B

Sectia ptfabricareprodus C

Sectiipregatitoa

re

Sectia ptprelucrare,

finisaresau

montajprodus A

Sectia ptprelucrare,

finisaresau

montajprodus B

Sectiade

scularie

Sectiaenergeti

ca

Sectiade

reparatii

Gospodaria

transpor tului

Reteuaenergeti

ca

Gospodaria

depozi

telor

Sectiade

valorificare adeseuri

lor

Produse

Tehnologii

De control

Decerceta

re

15



a. principiul tehnologic;b. principiul pe obiect;c. principiul mixt.Organizarea sectiilor de productie dupa principiul tehnologic consta in aceea ca proiectarea

amplasarii utilajelor si a locurilor de munca este astfel facuta incat sa asigure executarea unuistadiu sau a unei faze a procesului tehnologic.

In raport cu felul procesului de productie care se executa exista:- sectii de baza pregatitoare – in aceasta grupa se incadreaza sectiile in care se executa

stadii sau faze pregatitoare ale procesului tehnologic;- sectii prelucratoare – in aceasta grupa se includ sectiile in care au loc operatii detransformare a materiilor prime in vederea montajului sau a finisarii (exemplu: sectiimecanice);

- sectii de montaj sau finisaj – in aceasta grupa se includ sectiile in care se faceasamblarea diferitelor piese sau subansamble, in produse finite (exemplu: sectiile demontaj, sectiile de vopsire, etc).

Organizarea sectiilor de productie dupa principiul pe obiect consta in aceea ca sectiile suntastfel organizate incat sa se asigure, in cadrul lor, executarea completa a unui produs sau a unorparti ale produsului, prin executarea tuturor operatiilor necesitate de aceasta.

Acest mod de organizare se mai numeste si organizare pe baza principiului ciclului inchis defabricatie.

Organizarea sectiilor de productie pe baza principiului mixt consta in aceea ca anumitesectii, prin structura de productie si conceptie, de regula cele pregatitoare, se organizeaza dupaprincipiul tehnologic, iar alte sectii se organizeaza dupa principiul obiectului de fabricatie.

Sectiile auxiliare reprezinta acele verigi de productie, in cadrul carora se desfasoara proceseauxiliare ce asigura, prin efectuarea lor, executarea unor anumite produse sau lucrari, care nuconstituie obiectul activitatii de baza a intreprinderii, dar care sunt absolut necesare buneidesfasurari a procesului de munca de baza.

Sectiile de servire sunt acele verigi structurale unde se executa procese de servire, procesece au ca obiect efectuarea anumitor activitati ce conditioneaza, in mod direct, buna desfasurare aprocesului de productie, de baza si auxiliare.

Sectiile anexe sunt verigi structurale care se constituie in cadrul intreprinderilor, la care

rezulta cantitati mari de deseuri sau resturi materiale si sunt destinate prelucrarii si valorificariiacestora.In structura de productie si conceptie pot fi create ca verigi structurale, independente sau

ca subunitati ale sectiilor, ateliere de productie.Prin atelier de productie, ca subunitate a sectiei, se intelege acea veriga structurala,

delimitata si separata din punct de vedere teritorial, in cadrul careia se executa fie in aceeasiactivitate din punct de vedere tehnologic, fie anumite operatii necesitate de fabricarea unorproduse, a unor subansamble sau piese identice sau de acelasi tip.

Daca atelierul de productie este constituit ca o veriga structurala independenta, el poate fidefinit la fel ca sectia de productie, dar difera de aceasta prin conditiile de constituire.

Atelierul de productie se poate constitui pentru a desfasura activitatile de productie, montaj,service si alte activitati similare. Pentru a se constitui un atelier de productie, conditia este cavolumul de activitati sa necesite cel putin patru formatii de munca, conduse de catre un maistru.

Atelierul de productie se poate constitui si cu un numar mai mic de maistri, sau fara maistri,seful de sectie conducand nemijlocit activitatea muncitorilor. Atelierele de productie isi desfasoaraactivitatea pe schimburi, fiecare schimb fiind condus de catre un sef de atelier de schimb. Incazurile in care procesele de productie sunt de complexitate deosebita, formatiile de munca pot ficonduse de catre ingineri.

Atelierul de proiectare se constituie ca veriga structurala a intreprinderii, atunci candvolumul de munca necesita de regula cel putin 25 de persoane. Pentru un volum de munca mairedus, in locul atelierului se constituie un colectiv de proiectare; alaturi de sectii si ateliere, instructura avem si laboratoare de control si cercetare, ori de cate ori volumul de munca necesitacel putin 5 persoane.

In cazul laboratoarelor se executa analize, probe, masuratori pentru determinarea calitatiimateriilor prime, materialelor, subansamblelor, produselor sau diferitelor lucrari cu caracter destudiu si cercetare.

16



In cadrul structurii de productie si conceptie ale unitatilor industriale foarte mari, intalnim caverigi structurale de productie: fabricile si uzinele, care au in subordine mai multe sectii deproductie, acestea la randul lor avand in subordine atelierele de productie.

In cadrul organizarii unitatilor de productie, veriga structurala de baza o constituie locul demunca. Prin loc de munca se intelege acea parte a suprafetei de productie a unui atelier, sau aunei sectii dotata cu utilaje si echipamente corespunzatoare, destinate executarii anumitoroperatii, in vederea obtinerii productiei sau a servirii procesului de productie.

Un loc de munca poate fi universal atunci cand, in cadrul lui, se executa un tip de operatie

la o mare varietate de produse, sau specializat, atunci cand se executa o operatie la un fel deprodus sau piesa, in mod repetat.La un loc de munca poate lucra un singur muncitor sau mai multi muncitori, sub forma de

echipa, sau un singur muncitor poate lucra la mai multe masini.

Tipuri de structuri de productie si conceptieExista trei tipuri principale:

1. Structura de productie de tip tehnologic;2. Structura de productie pe produse;3. Structura de productie mixta.

Structura de productie tehnologica se bazeaza pe modul organizarii sectiilor de productie debaza dupa principiul tehnologic. Acest tip de structura la care unitatile de productie suntspecializate pentru executarea unui anumit stadiu sau a unei anumite faze a procesului tehnologicpentru toate produsele intreprinderii care necesita acest lucru, se adopta la intreprinderile cuproductie individuala sau de seri mica.

Avantaje:asigura fabricarea unei nomenclaturi variate de produse;permite o folosire rationala a utilajelor printr-o incarcare completa;

c. creeaza conditii pentru folosirea optima a muncitorilor din intreprindere, careau o astfel de participare incat sa poata executa un tip de operatie la odiversitate de produse.

Dezavantaje:a. necesita un volum sporit de transporturi interne, ca urmare a amplasarii

utilajelor pe grupe omogene de masini;b. cresc intreruperile in functionare a utilajelor, datorita timpilor de reglarenecesitati de trecerea de la fabricarea unui produs la altul;

c. se micsoreaza raspunderea colectivitatii sectiilor pentru calitatea produsuluifinal, ca urmare a trecerii produselor pentru prelucrare la mai multe sectii;

d. nu permite folosirea organizarii productiei in flux, cu avantajele pe careprezinta aceasta.

Structura de productie pe produse se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor deproductie este facuta dupa principiul obiectului de fabricatie, fiecare sectie fiind astfel organizata

INTREPRINDEREA

SECTII DE BAZA SECTII AUXILIARE SECTII DESERVIRE SECTII ANEXE

PREGATITOAR E

FILATURA

TESATORIE

FINISAJ(MACERIZARE,

IMPRIMARE,APRETARE)

REPARATII

ENERGETICA

PRODUCTIA DEFUSE SI SUVEICI

AMBALAJE

TRANSPORTURI

DEPOZITE

LABORATOR

VALORIFICAREDESEURI

17



incat sa asigure fabricarea unui produs sau a unei parti a acestuia. Acest tip de structura esterecomandata la intreprinderile organizate pe productia in masa sau in serie mare.

Avantaje:a. asigura organizarea productiei in flux in cazul sectiilor de productie;b. permite o specializare continua a productiei cu toate avantajele ce decurg din

aceasta;c. creeaza conditii necesare pentru introducerea de tehnologii noi;d. permite specializarea cadrelor si cresterea calificarii lor;

e. asigura cresterea productivitatii muncii, reducerea ciclului de productie si a costuluide productie;f. reduce volumul de transport ca urmare a asigurarii continuitatii productiei in cadrul

organizarii productiei in flux.Dezavantaje:a. are o flexibilitate redusa, schimbarea sortimentului sau structurii acestuia necesitand

reorganizarea sectiilor de productie, ceea ce determina in prelucrarea folosirii utilajelor,a fortei de munca si aparitia unor costuri suplimentare;

b. schimbarea structurii sortimentelor poate duce la folosirea incompleta a unor utilaje.Acest tip de structura poate fi folosit in conditiile productiei de serie mare sau de masa.

Structura de productie mixta se caracterizeaza prin faptul ca organizarea sectiilor deproductie se face dupa principiul mixt (o parte dupa principiul tehnologic si o parte dupa principiulpe produse).

Avantaje:a. permite fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, in conditiile folosirii organizarii

productiei in flux, la unitatile de productie cu productia organizata dupa principiul peobiecte;

b. asigura o flexibilitate sporita a intreprinderii, atunci cand se trece la fabricarea unor noiproduse;

c. creeaza conditii pentru specializarea unor sectii in anumite produse, asigurand prinaceasta, cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie;

d. permite introducerea de tehnologii noi;Dezavantaje:a. datorita organizarii sectiilor de productie dupa principiul tehnologic, volumul

transporturilor in aceste sectii este ridicat, avand loc intreruperi in fabricatia produselor,marind astfel durata ciclului de fabricatie.

Proiectarea unei structuri de productie si conceptie. Indicatori de studiu sianaliza.Proiectarea unei structuri de productie si conceptie necesita cunoasterea tipurilor de

structuri posibile de folosit, cu avantajele si dezavantajele lor.

O structura de productie reprezinta o expresie concreta, pe plan organizatoric, a modului dedesfasurare a procesului de productie in intreprinderile industriale si impune, ca prin proiectareasa, sa se adopte solutii corespunzatoare referitoare la urmatoarele probleme:

stabilirea gradului de integrare a intreprinderii si a tipului de structura ce se va adopta;

INTREPRINDEREA

SECTII DE BAZA SECTII AUXILIARE SECTII DESERVIRE

CARAMELAJ

CIOCOLATA

JELEURI

DRAJEURI

BOMBOANE

CENTRALA DE FORTA

REPARATII

CARTONAJ

CUTII

TAMPLARIE

TRANSPORTURI

GOSPODARIADEPOZITELOR

18



b. precizarea gradului de marime a intreprinderii si a unitatilor de productie,precum si a numarului de unitati de productie si felul lor;

c. asigurarea unei proportii intre capacitatile de productie;d. asigurarea unui raport rational intre marimea unitatilor de productie de baza, a

celor auxiliare si a celor de deservire.Se pot prevede unitati de productie pentru toate stadiile procesului de productie = integrare

completa, sau numai pentru anumite stadii = integrare partiala.Odata stabilite gradele de integrare, cunoscandu-se nomenclatura produsului fabricat si

cantitatea de executat, din fiecare fel de produs se va adopta tipul de structura cel mai potrivitpentru conditiile date de fabricatie.In cazul unei productii in masa, se va adopta o structura de conceptie si productie de tipul

pe obiect. Pentru o productie individuala sau de serie mica, se va adopta o structura de tiptehnologic, iar pentru productia de serie mijlocie se va adopta o structura de tip mixt.

Dupa aceste doua etape, proiectarea unei structuri de productie necesita precizareagradului de marime a intreprinderii, care reprezinta un factor important in proiectare, luandu-se inconsiderare avantajele si dezavantajele inteprinderilor mari, mijlocii si mici, pentru o ramuraindustriala data.

Construirea intreprinderilor mari cu o productie concentrata, permite folosirea unor utilaje siagregate de inalta tehnicitate si de mare randament. Pentru ramurile industriale ce folosesc utilajescumpe din punct de vedere economic, se impune adoptarea tipului de intreprinderi mari.

La determinarea gradului de marime a intreprinderii, trebuie tinut seama de principiulunanim acceptat al imbinarii construirii intreprinderilor mari cu cel al construirii intreprinderilormici si mijlocii. In raport cu gradul de marime al intreprinderii se determina gradul de marime alunitatilor de productie. In cazul folosirii unor masini, utilaje si agregate de mare capacitate, seimpune, de la sine, adoptarea solutiilor de construire a unor unitati de productie mari.

In celelalte cazuri, dimensionarea unitatilor de productie se face pe baza criteriilor tehnico –economice, in functie de capacitatea de productie a verigii conducatoare. Se urmareste asigurareaunui flux tehnologic rational, o folosire completa a suprafetei de productie, o buna organizare aproductiei si a muncii, si o reducere sistematica a costurilor de productie.

Odata dimensionate, unitatile de productie urmeaza determinarea necesarului de personalpentru fiecare unitate in parte, iar dupa aceea, se apreciaza sectiile, atelierele, sectoarele, liniilede productie in flux si celelalte elemente structurale de baza.

In cadrul desfasurarii procesului de productie tehnologica intre diferite unitati de productie,exista anumite legaturi functionale de productie. Asigurarea continuitatii si ritmicitatii indesfasurarea productiei necesita o astfel de dimensionare a capacitatii de productie a diferitelorunitati, incat sa se asigure continuitatea produsului pe baza proportionalitatii necesare intrediferitele capacitati, cu eliminarea excedentelor sau deficitelor de capacitati de productie.

Asigurarea unei structuri de productie necesita analiza periodica a acestei proportionalitati,pe baza intocmirii balantelor de capacitate, pe baza identificarii excedentelor sau a locuriloringuste si adoptarea de masuri operative pentru lichidarea acestora sau pentru folosireaexcedentelor create.

Proiectarea unei structuri de productie trebuie sa asigure un raport intre unitatile deproductie de baza, cele auxiliare si cele de deservire.

Pentru a stabili necesarul unitatilor auxiliare si de deservire trebuie sa pornim de lastabilirea necesarului activitatilor cu caracter auxiliar si de deservire, trebuie sa stabilim volumulde lucrari si asigurarea de SDV-uri, necesarul de energie, asigurarea transportului extern, etc.Trebuie asigurate volumele care vor fi precizate prin unitati proprii si volumele aduse din afara, dela diferite intreprinderi specializate.

Indicatorii de studiu si analiza a unei structuri de productie:1. greutatea specifica unitatilor de productie organizate dupa principiul pe

obiect si dupa principiul tehnologic fata de totalul unitatilor de productie debaza;

2. ponderea unitatilor de productie de baza si auxiliare si ponderea unitatilorde deservire in totalul unitatilor de productie ale intreprinderii;

3. proportia existenta intre sectiile de baza, auxiliare si de deservire,determinata in functie de numarul de utilaje, marimea suprafetei de lucru sinumarul de muncitori;

4. proportia dintre capacitatea de productie a unitatilor de productie de baza,precum si marimea excedentelor sau deficitelor de capacitate existente;

19



5. marimea unitatilor de productie sub raportul capacitatii de productie autilajelor, a volumului productiei fabricate, a volumului mijloacelor fixe si anumarului de muncitori.

Putem considera ca o structura de productie este rationala atunci cand, pentru conditiileexistente de fabricare, ponderea unitatilor de organizare dupa principiul pe obiect estepreponderenta, tinzand catre 100%, iar ponderea unitatilor de productie auxiliare si de deservire sigradul de marime al acestora reflecta in mod obiectiv procesul de cooperare cu alte intreprinderi,vizand energia electrica, SDV-urile, reparatiile sau transporturile si atunci cand nu exista deficite

sau excedente de capacitate de productie.Caile de perfectionare a structurii de productieAsigurarea unei structuri de productie si conceptie rationala se realizeaza in primul rand

prin proiectarea corecta a intreprinderii, iar dupa realizarea proiectarii si a intreprinderii, indecursul functionarii acestora, prin luarea unor masuri operative care sa duca la perfectionareastocurilor in raport cu modificarile care survin in intreprindere pe linia nomenclaturii produsului defabricat, a tehnologiilor de fabricatie sau a organizarii productiei si muncii.

1. O cale de perfectionare a structurii de productie o constituie cresterea ponderiiunitatilor de productie specializate, organizate dupa principiu obiectului defabricat, in totalul unitatilor de productie ale intreprinderii. Prin aceasta secreeaza conditii optime pentru generalizarea introducerii in intreprindere ametodelor superioare de organizare a productiei in flux.

2. Asigurarea adancirii, specializarii productiei si a extinderii relatiilor decooperare, care duc la reprofilarea unitatilor de productie pe o productiespecializata, creand astfel conditii pentru cresterea eficientei intreprinderii.

3. O alta cale de perfectionare este cresterea volumului de productie sau delucrari executate pentru activitatea de baza, de catre intreprinderi specializatepentru executarea reparatiilor, producerea de scule, energie si reducerea laminimum necesar a unitatilor de productie auxiliare si de deservire proprii.Acest lucru este foarte important, datorita faptului ca in cazul acestor unitatide productie lucreaza un numar mare de muncitori, ce dispun de un potentialproductiv care ar putea fi folosit pentru dezvoltarea productiei de baza aintreprinderii.

4. Optimizarea gradului de marime al unitatilor de productie si asigurareaproportionalitatii intre capacitatile de productie ale acestora, ce asigura ocrestere puternica a productivitatii muncii, deducerea costurilor de productie sio folosire rationala a capacitatii de productie.

5. Sistematizarea intreprinderii, care trebuie sa duca la imbunatatirea planuluigeneral de organizare al intreprinderii, ori de cate ori survin abateri.

Indicatori ce reflecta eficienta economica a unei structuri rationale1. Volumul, continutul si locul de amplasare al depozitelor intreprinderii, numarul

acestora, numarul de personal care lucreaza in cadrul gospodariei depozitelorsi fondul de salarii aferent acestora;

2. Continutul si directia transporturilor interne, fondul de salarii afectatpersonalului ce lucreaza in transporturile interne si volumul costurilor

transportului intern;3. Numarul de personal ocupat in aparatul administrativ si fondul de salarii

aferent acestuia;4. Durata medie a ciclului de productie pe intreprindere, volumul productiei

neterminate si normativul de mijloace circulante pentru productianeterminata;

5. Gradul de continuitate al fluxului tehnologic, al fluxului de materiale si alfluxului de oameni;

6. Gradul de folosire a teritoriului intreprinderii.Acesti indicatori trebuie sa fie mereu in crestere, in sensul reducerii volumului de lucrari, a

numarului scriptic si a fondului de salarii aferent activitatii de transport si depozitare, a numaruluiscriptic de angajati si a fondului de salarii aferent activitatii administrative, a reducerii durateiciclului de productie si al normativului de mijloace circulante, al maririi gradului de folosire asuprafetelor de care dispune intreprinderea, al maririi gradului de continuitate a fluxului si areducerii lungimii lor.

20



Modelul de organizare al productiei elaborat de Institutul National de Standardesi Tehnologie din SUA (NIST)

1.

2.

FABRICATIE DEPOZITARE CONTROL

1. Cele 5 nivele ierarhice ale unui sistem de productie proiectat de Institutul National deStandarde si Tehnologie din SUA

Este un model standard, fiind utilizat indeosebi in conditiile unui sistem automatizat cuinterferente standard, cu legaturi informationale intre diferite nivele ale intreprinderii, cutransmitere de dispozitii si comenzi si cu fluxuri informationale ascendente si descendente. Potrivitacestui model, fiecare nivel tehnic trebuie sa aiba un limbaj unic de control, dezvoltat pentrunevoile specifice ale fiecaruia, procesul de schimb de informatii realizandu-se dupa ciclurisincronizate globale:dispozitii;reintoarcerea dispozitiei;urmarirea.

2. Un model standard de decriere a unui sistem de productie potrivit prevederilor NISTGPAO = gestiunea de productie asistata de calculator;CFAO = conceptia de fabricatie asistata de calculator;MOCN = masini, unelte cu comanda numerica;API = atelier de productie informatizat.

GPAO CFAO FUNCTIUNE COMERCIALA

ORDONANTARE MENTENANTA

SUPERVIZARE

PILOTAJPILOTAJ PILOTAJ

API MOCN API MAGAZIE API MASINA DE TESTARE

21

0UZIN

A

1ATELIER

2CELULA

(post de lucru)

3LOC DE MUNCA

4MASINI FIZICE



Succesiunea etapelor in proiectarea sistematica

Proiect x Proiect y Proiect z

Proiectul ales

Proiectarea intreprinderii

Proiectarea are ca obiect aranjarea fizica a sectiilor, uzinelor, depozitelor si a tuturorspatiilor afectate birourilor sau laboratoarelor.

Proiectarea fabricilor se face dupa urmatoarele metode:a. proiectarea sistematica;b. preluarea unui proiect existent;c. proiectarea dupa fluxul de materiale;d. proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic, fie proiectarea

dupa metoda participarii totale.Proiectarea sistematica reprezinta acea metoda, care ofera un sistem organizat si universal

aplicabil, format dintr-o serie de etape care se numesc etape cadru, o succesiune de proceduri saumetode si un grup de reguli.

Potrivit proiectarii sistematice, proiectarea intreprinderii concentreaza activitatea in patruetape cadru:

1. amplasamentul;2. proiectul de ansamblu;3. proiectul de executie;4. executia.

Pentru proiectarea sistematica, in cadrul etapelor referitoare la proiectul de ansamblu siproiectul de executie, se folosesc o serie de proceduri prin care se urmareste definirea in solutii

cat mai economice a urmatoarelor elemente:- stabilirea interdependentelor – se realizeaza prin concentrarea necesara a

diverselor activitati sau spatii functionale;

SCHITE PRELIMINARE(P,Q,R,S,T)

FLUXUL MATERIALELOR INTERDEPENDENTAACTIVITATILOR

SCHEMAINTERDEPENDENTEI

SCHEMAINTERDEPENDENTELOR

SPATIILOR

SPATIUL DISPONIBILSPATIILE NECESARE

RESTRICTII PRACTICECONSIDERENTE CORECTIVE

EVALUARE

22



- stabilirea spatiilor necesare, sub raportul dimensiunii, tipului si a formei pentrufiecare activitate sau zona functionala;

- ajustarea suprafetelor aferente diverselor activitati.In proiectarea sistematica, figura de mai sus reprezinta succesiunea fazelor sau etapelor ce

concretizeaza si procedurile specifice ale proiectarii sistematice prin care se solutioneaza cele treiprobleme enuntate: interdependentele, spatiul si ajustarea. Sintetizarea, intr-o varianta optima aacestor probleme, necesita efectuarea unor activitati ce pot fi concentrate la randul lor intr-o seriede faze.

Stabilirea interdependentelor implica trei faze:- precizarea fluxurilor de materiale – se stabilesc precis, interdependentele dintre zonele

de activitati, tinand seama de fluxul de materiale in procesul de productie;- precizarea interdependentei activitatilor – se stabileste concentrarea necesara pentru

activitatile de baza, asamblarea si integrarea lor in fluxul de materiale;- elaborarea schemei interdependentelor – impune elaborarea unei diagrame de flux si a

schemei interdependentei activitatilor, care reprezinta de fapt, schema procesuluitehnologic.

Preluarea unui proiect existent presupune gasirea unui astfel de proiect, care sa raspundaintocmai cerintelor impuse pentru viitoarea constructie si, de asemenea, aducerea unor eventualecorecturi.

O alta metoda, cea a participarii totale , presupune elaborarea proiectului de constructie aunei intreprinderi, prin antrenarea unui colectiv larg de specialisti, prin solicitarea pareriloracestora si luarea lor in consideratie, prin prezentarea vizuala a variantelor, prin dezbatereaproiectelor in colectiv, introducerea schimbarilor si aprobarea finala in cadrul acelui colectiv.Aceasta metoda presupune mult timp pana la adoptarea deciziilor finale.

Proiectarea dupa metoda fluxului de materiale este folosita cu rezultate bune inintreprinderile cu ciclu continuu de fabricatie (rafinarii, etc). Aceasta metoda consta in analizadeplasarilor de materiale conform fluxului tehnologic, elaborarea proiectului plecand de la acestpunct.

Planul general de organizare a intreprinderii industriale

Asigurarea unei organizari eficiente a productiei si functionarea intreprinderii in conditiile deeficienta maxima se realizeaza din faza de proiectare prin elaborarea planului general.Proiectarea unei noi intreprinderi trebuie sa asigure o organizare si amenajare tehnica,

optima, adoptand solutii adecvate pentru problemele de ordin constructiv, tehnologic, hidrologic,probleme electrice, energetice, de alimentare cu apa, aburi sau cele referitoare la circulatiarutiera, feroviera, etc.

Prin planul general de organizare a unei intreprinderi se intelege lucrarea de proiectare princare se stabileste amplasarea corespunzatoare a procesului tehnologic, a tuturor cladirilor siconstructiilor in stransa coordonare cu relieful, necesitatea de amenajare a terenului cu mijloacede transport care, la un loc, trebuie sa asigure functionarea rationala, tehnica si economica aintreprinderii.

Planul general de organizare a intreprinderii este format din planuri pe probleme:a. incadrarea in zona sau platforma industriala;b. zonarea teritoriului intreprinderii;c. reteaua cailor ferate normale si inguste;d. caile rutiere carosabile si de pietono;e. alte retele de transport;f. lucrarile de terasament necesitate de intreprindere;g. instalatiile sanitare de alimentare cu apa, canalizare, etc;h. instalatiile energetice;i. instalatiile electrice;

j. instalatiile si amenajarile speciale: furnizori de aer comprimat, acetilena,transport pneumatic, etc;

k. amenajarile spatiilor verzi, de plantatii, a zonelor de odihna si protectie;l. organizarea lucrarilor de executie, pregatirea terenurilor de constructie si dedepozitare;

23



m. amenajarile privind protectia si tehnica securitatii muncii in interiorulintreprinderii.

Pentru o coordonare unitara in conditiile amplasarii intreprinderilor pe o platforma sau zonaindustriala, se recomanda executarea lucrarilor de constructii – montaj de catre o singuraorganizatie de constructii – montaj, cu un antreprenor general, care sa lucreze pe baza unuiproiect de organizare coordonator.

Cerintele de baza ale elaborarii planului general de organizare a intreprinderiiPentru organizarea si amenajarea optima a unei intreprinderi trebuie avut in vedere o serie

de cerinte de baza, care, in raport cu continutul lor, pot fi incadrate in urmatoarele grupeprincipale:a. grupa cerintelor privind procesul tehnologic;b. grupa cerintelor privind circulatia materialelor si a oamenilor;c. grupa cerintelor privind alimentarea cu energie electrica;d. grupa cerintelor impuse de conditii naturale, climatice, geologice si

topografice;e. grupa cerintelor de ordin arhitectonic, urbanistic, constructiv;f. grupa cerintelor privind protectia contraincendiilor;g. grupa cerintelor privind conditiile tehnico – sanitare.

a. Potrivit cerintelor acestei grupe, procesul tehnologic trebuie astfel proiectat incat sa seprevada folosirea tehnicilor avansate, asigurarea unui inalt grad de automatizare complexa si deautomatizare; ca mod de desfasurare partiala, procesul tehnologic trebuie sa aiba un caractercontinuu, sa fie cat mai scurt posibil, sa se evite directiile contrare sau incrucisarile fluxurilorprincipale, precum si diferitele intoarceri, intretaieri si anulari ale procesului tehnologic.

b. Desfasurarea rationala a procesului de productie impune ca fluxul de materiale sa aibeun caracter progresiv prin evitarea intoarcerilor si totodata sa fie cat mai scurt posibil; pentrudeplasarea materialelor trebuie prevazuta o astfel de retea de transport care sa permita miscareamaterialelor pe traseele cele mai scurte, cu incrucisarile cele mai putine, in conditiile unui inaltnivel de mecanizare a executarii lucrarilor de incarcare – descarcare sau transport.

Fluxurile de oameni de pe teritoriul intreprinderii trebuie sa fie cat mai scurte, urmarindu-seevitarea, pe cat posibil, a incrucisarilor cu fluxuri de materiale.

c. In planul general de organizare trebuie sa se prevada instalatiile si reteleleenergetice atat pentru aducerea diferitelor feluri de energii din afara, cat si pentru producereaacestor feluri de energie in intreprindere. Aceasta presupune prevederea diferitelor unitati pentruproducerea felurilor de energie necesara, precum si a retelelor energetice corespunzatoare.

d. Luarea in consideratie a cerintelor acestei grupe impune o anumita amplasare aconstructiilor si cladirilor pe teritoriul intreprinderii, astfel ca la amplasarea spatiala a unitatilor deproductie trebuie tinut seama de directia si frecventa vanturilor dominante din regiunearespectiva, pentru a se evita imprastierea fumului, a gazelor sau a scanteilor de la o unitate laalta.

O iluminare naturala, optima impune amplasarea unitatilor intr-o anumita pozitie in raportcu punctele cardinale, dupa cum stabilirea adancimii de pozare a diferitelor retele trebuie sa tinaseama de valorile minime si maxime de temperatura.

Pentru a se asigura constructia intreprinderii cu deplasari minime pe teren, cu volum redusde sapaturi, ca si pentru prevederea unor retele de canalizare si scurgere cat mai reduse si simple,se impune studierea si cunoasterea exacta a conditiilor geologice, hidrologice si topografice aterenului pe care se va amplasa viitoarea intreprindere.

e. Enumeram: zonarea teritoriului intreprinderii, gruparea in blocuri constructive adiferitelor unitati de productie, asigurarea posibilitatilor viitoare de extindere.

Construirea unei noi intreprinderi necesita luarea in considerare a unor cerinte de ordinarhitectonic si urbanistic, prin adoptarea unor solutii de proiectare, care sa asigure incadrarea inmasa a intreprinderii in stilul arhitectonic al orasului si asigurarea unei legaturi cat mai bune intreintreprindere si cartierele de locuit ale muncitorilor din oras.

f. Prin planul general de organizare a intreprinderii se prevad amenajari necesarepentru protectia impotriva incendiilor, cum sunt:

- asigurarea unor intervale minime intre cladiri, in functie de gradul de pericol laincendiu al procesului tehnologic;

24



- amplasarea in zone izolate a unitatilor care prezinta pericol cel mai mare laincendiu;

- asigurarea unui acces operativ si rapid pentru autovehiculele pompierilor intoate punctele din intreprindere, precum si prevederea gurilor de alimentare cuapa pe teritoriul intreprinderii.

g. In raport cu specificul procesului tehnologic se prevad solutii de amplasare,care tin seama de cerintele de ordin tehnico – sanitar.

In cadrul intreprinderii care degaja mari cantitati de noxe, amplasarea intreprinderii se face

in afara oraselor, luand in considerare directia si frecventa vanturilor, pentru evitarea imprastieriinoxelor in oras. In cazul degajarilor de gaze, in afara amplasarii in afara orasului a intreprinderii, serecomanda prevederea unor zone sanitare de protectie (spatii verzi). Pentru asigurarea uneiiluminari bune, naturale si a unei aerisiri naturale, trebuie executata o proiectare, care sa fie inconcordanta cu aceasta si, de asemenea, este necesara prevederea unor spatii verzi si locuri derecreere fizica si psihica pentru toti lucratorii din intreprindere.

Datele de baza necesare elaborarii planului general:A. Profilul de fabricare a intreprinderii;B. Procesul tehnologic;C. Fluxurile tehnologice;D. Structura constructiilor intreprinderii;

E. Nivelul de specializare si cooperare;F. Perspectivele de dezvoltare a intreprinderii.Cunoasterea profilului de fabricare a intreprinderii este punctul de plecare a analizei pentru

elaborarea planului general. Pentru aceasta, e necesar sa se cunoasca exact nomenclatorulproduselor ce urmeaza a fi executate, cantitatea de executat din fiecare produs, precum sicalitatea produselor.

Pe baza datelor referitoare la programul de productie al intreprinderii se elaboreazaprocesul tehnologic si se apreciaza fluxurile de materiale si de oameni. Prin planul general deorganizare, pe langa procesul tehnologic general, se vor elibera si procese tehnologice partiale saude detaliu.

Procesul tehnologic general poate fi definit ca reprezentand totalitatea operatiilor necesarede prelucrare a materiilor prime, din momentul iesirii din depozit si intrarii in procesul de

prelucrare si pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de produs finit.Procesul tehnologic partial sau de detaliu reprezinta totalitatea operatiilor care se

efectueaza in interiorul unei sectii sau al unui atelier, deci pe o anumita faza a procesuluitehnologic.

Prin planul general de organizare, procesul tehnologic este reprezentat grafic printr-oschema a procesului tehnologic sau schema a fabricatiei, care va arata drumul pe care il parcurgmateriile prime, semifabricatele si produsele finite in procesul de fabricatie, precum si legaturilefunctionale care se stabilesc intre diferitele unitati de productie ale intreprinderii.

Caracteristica esentiala a unei astfel de scheme de fabricatie o constituie faptul ca eareprezinta grafic numai procesul tehnologic pe faze, fara a implica si desfasurarea spatiala,concreta pe teritoriul intreprinderii, sau a reprezenta la o anumita scara, unitatile de productie.

Elaborarea planului general necesita, de asemenea, cunoasterea si precizarea fluxurilortehnologice si de oameni.

Fluxul tehnologic este drumul parcurs de diferite materiale in decursul prelucrarilor. Inraport cu specificul procesului tehnologic pot fi adoptate trei tipuri de fluxuri tehnologice:

a. flux tehnologic orizontal;flux tehnologic vertical;flux tehnologic mixt.

a. b.

25



xo

c.

Zonarea terenului intreprinderiiProiectarea intreprinderii industriale necesita zonarea teritoriului acestora pe baza unor

criterii unitare:asemanarea operatiilor cerute de procesul tehnologic;asemanarea mijloacelor de transport folosite;asemanarea instalatiilor sau retelelor de instalatii energetice;identitatea conditiilor de paza contra incendiilor;identitatea conditiilor sanitare si de tehnica securitatii muncii.

Se pot deosebi:1. Zona de productie;2. Zona de intretinere;3. Zona energetica;4. Zona depozitelor;

5. Zona social – administrativa.1. Zona de productie cuprinde acele cladiri sau constructii, unde se desfasoara proceselede productie de baza. In raport cu specificul acestor procese, aceasta zona se imparte la randul eiin zona de prelucrare la cald si zona de prelucrare la rece.

In cadrul zonei de prelucrare la cald , sunt amplasate acele unitati de productie, sectii,ateliere, sectoare, care dau nastere la mari degajari de fum, scantei, gaze, pericol mare deincendiu, motiv pentru care se recomanda a se amplasa cat mai izolat de celelalte unitati deproductie.

Zona de prelucrare la rece grupeaza cladiri sau constructii, in cadrul carora se desfasoararestul activitatii de baza: procese de prelucrare, montaj, finisare, confectii, etc. Aceasta zona serecomanda a se amplasa in apropierea intrarilor in intreprindere, deoarece aici lucreazamajoritatea personalului.

2. Zona de intretinere grupeaza cladirile sau constructiile unde se desfasoara activitati dereparatii, confectionarea sculelor, etc. Aceasta zona se recomanda a fi amplasata in apropiereazonei de fabricare.

3. Zona energetica cuprinde cladirile sau constructiile unde sunt grupate unitatile pentruproducerea energiei electrice, aburului, aerului comprimat sau statiile de transformare sidepozitele de combustibil. Aceasta zona fiind o zona cu pericol de incendiu si o zona de maretrafic, trebuie amplasata tinand cont de directia vanturilor, pentru a se evita deplasareadegajarilor spre cladirile proprii sau spre cartierele de locuit. Pentru reducerea lungimii retelelorenergetice sau de transport, se recomanda ca aceasta zona sa fie situata in apropiereaprincipalilor consumatori, a depozitelor de combustibili si a cailor principale de transport.

4. Zona depozitelor cuprinde constructii si amenajari folosite pentru depozitarea materiilor

prime, materialelor, produselor finite, etc. Se amplaseaza de-a lungul cailor de transport rutieresau de cale ferata, necesitand un mare trafic si, de asemenea, se amplaseaza cat mai aproape deunitatile de productie pe care le deservesc.

26



5. Zona social – administrativa cuprinde diferite cladiri cu caracter administrativ saudestinate activitatilor social – culturale.

Pentru a asigura reducerea deplasarii personalului ocupat in aceasta activitate, pe teritoriulintreprinderii, se recomanda amplasarea acestei zone in imediata apropiere a intrarii principale aintreprinderii, iar pentru diferite blocuri de locuinte sau cladiri ce adapostesc (cantina, club,gradinita), se recomanda amplasarea lor in afara incintei, dar foarte aproape de aceasta. Pentru aasigura o functionalitate optima si, de asemenea, pentru a reduce cheltuielile de investitii pentrucladiri sau investitii, este necesara ori de cate ori este posibil, gruparea diferitelor unitati in blocuri

constructive, pe baza unor criterii:- asemanarea proceselor tehnologice;- asigurarea conditiilor de paza contra incendiilor;- reducerea fluxului tehnologic, de transport, etc.Pentru determinarea locului de amplasare a unitatilor de productie si a locurilor de munca in

cadrul cladirilor de productie, se folosesc o serie de tehnici de calcul pe calculator. Dintre acestea,cea mai des folosita este tehnica Craft, care poate asigura o amplasare optima pentru circa 40centre de activitate. Pentru solutionarea problemelor, programul Craft necesita ca date de intrare,fluxul intre sectoare si cheltuielile de manipulare a materialelor, impreuna cu o reprezentareschematica pentru planul existent la o anumita data, sau pentru o anumita amplasare.

Alegerea felului cladirilor si constructiilorLa proiectarea cladirilor sau constructiilor trebuie sa se asigure ca cerinte de baza,

urmatoarele:a. adapostirea in mod economic a activitatii intreprinderii si a bunurilor acesteia, in raport

cu intemperiile si evitarea posibilitatilor de distrugere sau sustragere;b. folosirea optima a suprafetelor de productie;c. sustinerea unor utilaje ce trebuie amplasate la inaltime (poduri rulante, rezervoare);d. compartimentarea rationala a suprafetelor destinate activitatii functionale;e. asigurarea unor conditii corespunzatoare de iluminat, de conditionare a aerului, de

izolatie fonica, etc.O prima decizie in alegerea tipului de constructie trebuie sa tina seama de faptul ca pot fi

adoptate doua tipuri de solutii constructive:1. Tipul de cladiri fara etaj;

2. Tipul de cladiri cu etaj.1. Constructiile de tipul fara etaj se adopta, de regula, la intreprinderile ce folosesc utilaje

grele si necesita fundatii rezistente (exemplu: intreprinderi siderurgice, constructii de masinigrele).

Avantaje:- au capacitate specifica, portanta, mare a suprafetelor;- permite executarea de fundatii solide de utilaje;- asigura o amplasare a utilajelor si un flux tehnologic optim pe

suprafete;- asigura flexibilitate in organizarea productiei, prin reamplasari

operative de utilaje si extinderi cu cheltuieli minime;

- au durata de constructie mica si cost pe m² mai redus fata decel al constructiilor cu etaj;- asigura conditii optime de iluminare si ventilatie naturala;- permit o folosire mai buna a suprafetelor prin evitarea

suprafetelor ocupate de coloane, pereti laterali, scari, ascensoare.Dezavantaje:- necesita suprafete de teren mari;- prelungesc fluxurile tehnologice;- necesita cresterea retelei tehnico – sanitare pe teritoriul intreprinderii.2. Cladirile cu etajAvantaje:

- asigura o folosire eficienta a terenurilor disponibile;- duc la reducerea distantelor de transport si a lungimii retelelor tehnico – sanitare;- permit amplasarea suprafetelor de productie pe verticala si proiectarea unor fluxuri

tehnologice pe verticala;

27



- necesita cheltuieli mai mici pentru conditionarea aerului, pentru incalzire, deoareceetajele superioare sunt protejate impotriva frigului, prafului, zgomotului.

Dezavantaje:- limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare;- micsoreaza sarcinile admise pe plansee;- propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea

produselor.Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica,

electrotehnica, tricotaje, confectii.Alegerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adoptate, de asemenea, la

elaborarea planului general de organizare a intreprinderii.Pot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a

pavilioanelor reunite sau a constructiilor monobloc. Alegerea formei cladirilor se face tinandu-seseama de fluxul general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, desolutiile de amplasare a utilajelor si de cerintele dezvoltarii viitoare. De regula, se pot alege formeconstructive in linie, forme in U, in H, T, L, E, F sau combinatii ale acestora.

Cladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avantajul unei simplitati constructive,creandu-se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului deincendiu.

Dezavantaj principal: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii,lungesc reteaua de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxuriletehnologice, toate acestea ducand la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii.

Constructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avantaje principale: reducereadimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni,reducand totodata si lungimea retelelor, toate acestea ducand la reducerea cheltuielilor deinvestiti si apoi de intretinere.

Dezavantaje:- creste marimea complexitatii constructive;- este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala;- creste pericolul de incendiu;- pot aparea dificultati de servire a productiei de baza cu alte activitati.Forma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa

aiba un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cudeplasari rapide, cu posibilitati de extindere viitoare.

Forma in U – intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate.Avantaje:- alaturarea suprafetelor de intrare si iesire;- economisirea spatiului de incarcare – descarcare;- economisirea spatiului pentru amenajarea drumurilor;- reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru

expeditie;- alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite;

- folosirea optima a mijloacelor de ridicare, incarcare si transport.Forma in L se recomanda atunci cand o latura a constructiei trebuie aliniata la o linie

feroviara, la locul de incarcare – descarcare. Aceasta forma permite o buna sistematizare aunitatilor de productie sau a fabricarii diferitelor grupe de produse.

Sistemul de constructii monobloc – diferitele unitati de productie se concentreaza in cadrulaceleiasi hale de fabricatie.

Avantaje:- reducerea fluxului tehnologic;- reducerea lungimii retelelor;- folosirea rationala a mijloacelor de transport;- folosirea rationala a suprafetelor de productie.

Intr-un astfel de sistem de constructii pot fi amenajate, in cadrul aceleiasi cladiri, catevafabrici, economisandu-se astfel investitiile in cladiri.In cadrul proiectarii cladirilor, intreprinderilor, trebuie adoptate solutii cu privire la structura

constructiva propriu-zisa, in practica intalnindu-se trei tipuri:

28



d. CF TRIAJ

Schema cu linii continue , sau de trecere, se adopta la intreprinderile cu trafic mare demateriale amplasate pe terenuri ce au forma alungita. Caracteristica acestui tip de schema oconstituie faptul ca transportul are un caracter continuu, vagoanele fiind introduse de la un capatal retelei, circula de-a lungul liniilor si ies la celalalt capat al retelei. La ambele capete ale reteleiexista cate o statie de triaj.

Schema cu linii moarte se foloseste la intreprinderile cu trafic redus si la care terenul limitatnu permite folosirea unor linii de cale ferata cu caracter continuu. Caracteristica acestei scheme oconstituie faptul ca liniile de cale ferata se termina prin linii moarte in anumite puncte de peteritoriul intreprinderii.

Schema cu linii in bucla, sau inelara , se foloseste la intreprinderile care dispun de unteritoriu mare si necesita deplasarea unor cantitati mari de materiale. Se caracterizeaza prin faptulca liniile de cale ferata, urmand un traseu continuu de-a lungul unor unitati de productie, se inchidsub forma unor bucle sau inele.

Schema mixta contine elemente caracteristice celor trei tipuri de scheme analizate anterior.Se foloseste la intreprinderile cu un volum mare de transport si unde terenul permite asigurareacontinuitatii.

La acest tip de schema se vor prevedea linii moarte si linii continue cu inchidere in bucla, inraport cu cerintele de transport ale unitatilor de productie.

La proiectarea retelelor de transport pe cale ferata trebuie prevazute toate instalatiilenecesare bunei functionari a acesteia: statiile de triaj, platformele rotative, macazurile, instalatiilede incarcare-descarcare. Liniile de cale ferata, prin traseul lor, trebuie sa fie paralele sauperpendiculare cu axul longitudinal al cladirilor, pentru a asigura folosirea optima a instalatiilor deincarcare-descarcare, indeosebi a podurilor rulante.

Odata cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelelede transport rutier.

In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in:a. drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II;b. drumuri secundare de clasa III si IV;c. drumuri speciale.Retelele tehnice

Din cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare,conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aercomprimat, petrol.

Aceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normativetehnice si tehnico – sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea deinstalare, distantele dintre ele si conditiile de functionare. Potrivit acestor norme, diferite feluri deretele trebuie amplasate intre cladiri si drumuri, pe cat posibil in afara arterelor principale detransport, pentru asigurarea efectuarii de reparatii operative, fara perturbarea transportului.

Diferite retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axelecladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amenajate.

Amplasarea instalatiilor in aer liberAmplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la

scurtarea termenului constructiei. Aceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de ramuriindustriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica.

30



In raport cu cele trei tipuri de productie existente, au fost elaborate doua grupe de metodede organizare a productiei de baza, care sunt cuprinse si definite in mod sintetic prin organizareaproductiei in flux si organizarea productiei pe grupe omogene de masini si instalatii.

Grupa de oganizare a productiei in flux corespunde, in principal, elementelor caracteristicetipului de productie in masa. Cealalta grupa corespunde tipului de productie in serie si tipului deproductie individual.

In cadrul unitatilor industriale exista intreprinderi in care nu pot fi intalnite, intr-o formapura, cele trei tipuri de productie. In aceste cazuri, intreprinderile vor fi incadrate intr-un tip sau

altul, in raport cu tipul de productie predominant, urmand ca organizarea productiei de baza sa sefaca in functie de conditiile concrete existente.Tipul de productie in masaSe caracterizeaza prin fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt,

in cantitati mari sau foarte mari. Acest tip de productie ocupa o pondere insemnata in cadrulintreprinderilor industriale.

Tipului de productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita, atat la nivelulintreprinderii cat si la cel al sectiilor de productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricariineintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a pieselor de la un loc de munca laaltul se face bucata cu bucata sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina peplan organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utilaje specializate, amplasate potrivitsuccesiunii locurilor de munca, determina folosirea unor mijloace de transport cu mers continuu:benzi rulante, conveioare pe sine, planuri inclinate, determina folosirea unei forte de munca si aunor scule si dispozitive specializate.

In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie in masa creeaza conditii optime pentruautomatizarea productiei, constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau uzinecomplet automatizate.

Tipul de productie in serieCaracterizeaza intreprinderile care fabrica nomenclaturi mai reduse sau o gama mai larga

de produse, in mod periodic, in loturi sau serii mijlocii si mici. In raport cu fabricarea uneinomenclaturi reduse, largi sau foarte largi, in loturi mari, mijlocii sau mici, se deosebeste productiade serie mare, de serie mijlocie sau de serie mica.

La intreprinderile caracterizate prin productie de serie, gradul de specializare alintreprinderii, al sectiilor si locurilor de munca are un caracter mai redus decat la productia inmasa, fiind mai ridicat sau mai scazut, in raport cu marimea seriilor de fabricatie.

In cadrul intreprinderilor caracterizate prin tipul de productie in serie, deplasarea produselorsau pieselor de la un loc de munca la altul se face pe loturi, folosindu-se in acest scop, mijloace detransport cu deplasare continua sau discontinua, in raport cu marimea seriei de fabricatie.

La tipul de productie in serie, ca urmare a caracteristicilor sale de baza, pe planorganizatoric, se impune dotarea locurilor de munca cu utilaje mai putin specializate, folosireaunei forte de munca cu o astfel de calificare, capabile sa execute o operatie tehnologica pentrudiferitele produse care necesita aceasta si o astfel de amplasare a locurilor de munca pe grupeomogene sub raport tehnologic, in functie de marimea seriilor de fabricat.

Tipul de productie individualIntreprinderile industriale cu tipul de productie individual se caracterizeaza prin fabricarea

unor nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori unicate. La acesteintreprinderi, fabricarea diferitelor piese sau produse se poate repeta la intervale de timpnedeterminate, putand fi posibil ca fabricarea anumitor produse sa nu se mai repete niciodata.

Ca urmare a fabricarii unei varietati foarte largi de produse, atat intreprinderile cat sidiferitele sale unitati de productie, sub raportul specializarii, au un caracter universal, dispunandde masini si utilaje cu caracter universal, folosind personal cu o calificare ridicata pentru a faceposibila fabricarea unei mari varietati de produse.

O caracteristica a tipului de productie individual o constituie faptul ca diferitele produse saupiese fabricate sunt deplasate de la un loc de munca la altul, bucata cu bucata sau in loturi decateva bucati, miscarea lor efectuandu-se in mod discontinuu.

La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie industriala, sub raport organizatoric,utilajele sunt amplasate dupa principiul tehnologic, pe grupe omogene, folosindu-se unechipament tehnologic si mijloace de transport cu caracter universal.

Metode de organizare a productiei de bazaO organizare riguroasa a procesului tehnologic de baza trebuie sa tina seama de:

32



Organizarea productiei in flux – trasaturi caracteristice de baza ale productiei influx

Organizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului deproductie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executareaunei operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditienecesara, o incarcare completa a acestora.

Conditia se poate exprima prin:Q * nt ≥ Ft, unde Q= volumul de productie ce trebuie executat din produsul considerat

nt= norma de timp pe produs pentru operatia dataFt= fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa operatiaExistenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si a executarii in mod permanent a

operatiilor necesitate de fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca,amplasarea acestor locuri de munca in ordinea de executare a operatiilor si asigurarea deplasariidiferitelor materiale, produse sau piese, de la un loc de munca la altul, cu ajutorul unor mijloace detransport adecvate. Pe baza acestor cerinte, se poate trece la sincronizarea executarii in timp aoperatiilor si la executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale de timp regulate,legale si la folosirea unor mijloace de transport pentru deplasarea produselor, mecanizate sauautomatizate, cu o viteza de deplasare reglementata in mod strict.

Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza:1. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul

volumului de munca necesar executarii lor. Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prindescompunerea procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lorpentru a asigura conditiile egalitatii sau a multiplicitatii duratei lor.

2. repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prinagregarea pe un anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut in vedereinzestrarea masinilor, unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru.

3. amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordineaimpusa de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma linieide productie in flux. Prin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt aobiectului muncii, ce trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.

4. trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau

dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executariioperatiilor in timp. In cadrul nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face inmod discontinuu, desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza unui ritm liber, acestea findelemente caracteristice ale unor forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux.

5. executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrulliniilor de productie in flux.

La formele superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului in fabricatie,trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se poate face la intervale detimp egale, cu marirea tactului de functionare. Desfasurarea procesului de productie pe baza unuitact de functionare este posibila ca urmare a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fieegale sau intr-un raport multiplu cu marimea tactului. Mentinerea tactului de functionare necesitaprevederea unei masini sau mai multora pentru executarea unor operatii, dupa cum durataoperatiei este egala cu tactul sau se afla intr-un raport multiplu.

6. deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altulse face prin folosirea unor mijloace de transport adecvate. La formele superioare de organizare aproductiei in flux, pentru deplasarea obiectelor mici si a produselor se folosesc mijloaceautomatizate sau mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau conveioare, a carorviteza de deplasare este corelata in mod strict cu tactul de functionare a formei de organizare aproductiei in flux.

7. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux (pe linietehnologica, automata, banda rulanta, etc.) a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluride produse sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesuluitehnologic si sub raportul gabaritelor.

Pentru toate acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si dimensiuniimaterialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit prevederilor standard sau normelor interne.

Prin organizarea productiei in flux se intelege acea forma de organizare a productieicaracterizate prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de

34



fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilorde munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea obiectuluimuncii sau a produselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, deregula mecanizate sau automatizate, iar in stadiile superioare de organizare, intregul proces deproductie desfasurandu-se in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte stabilit.

Clasificarea variantelor de organizare a productiei in fluxFormele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor;

b. dupa gradul de continuitate;c. dupa nomenclatura productiei fabricate;d. dupa gradul de ritmicitate;e. dupa pozitia obiectului de prelucrat;f. dupa modul de trecere al produsului de la un loc de munca la altul;g. dupa configuratia liniei;h. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii;i. dupa modul de deplasare a produsului de la o operatie la alta.

a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor:1. forme de organizare a productiei in flux unde predomina munca manuala;forme de organizare a productiei in flux unde predomina productia semi-mecanizata;

forme de organizare a productiei in flux cu productia mecanizata sau automatizata. b. dupa gradul de continuitate:1. forme de organizare a productiei in flux continuu;2. forme de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent.

In cadrul liniilor de productie in flux continuu , trecerea obiectului muncii sau a produsului dela o operatie la alta se face in mod continuu, potrivit tactului de functionare stabilit, ca urmare afaptului ca pe fiecare loc de munca, durata operatiilor de executat este egala cu tactul saumultiplu al tactului.

Asigurarea continuitatii lucrului se realizeaza ca urmare a sincronizarii executarii in timp aoperatiilor de productie. Potrivit acestei sincronizari, produsele trec spre prelucrare la diferiteoperatii pe locuri de munca, la intervale de timp precise, fara a astepta nici un moment lansarea infabricatie a produsului pe linie.

Forma de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent se caracterizeaza prinlipsa de sincronizare a executarii in timp a operatiilor, functionarea acestora neavand la baza untact bine stabilit. Datorita faptului ca durata diferitelor operatii nu este egala sau intr-un raportmultiplu, incarcarea utilajelor si a muncitorilor nu se poate face in mod uniform, procesul deproductie intrerupandu-se, aparand locuri inguste si stocuri mari de productie neterminate. Suntnecesare masuri organizatorice pentru evitarea acestor fenomene negative, de exemplu la locuride munca insuficient incarcate, putandu-se repartiza lucrari de la alte sectoare, productiadesfasurandu-se pe loturi, sau daca acest lucru nu este posibil, se poate trece la lucrul la maimulte masini deservite de un singur muncitor, pentru folosirea completa a fondului de timpdisponibil.c. in raport cu nomenclatura productiei fabricate, formele de organizare a productieiin flux se clasifica in trei categorii:

1. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta;2. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila;3. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup.Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta se caracterizeaza prin

aceea ca, in cadrul lor, se fabrica in mod constant un singur fel de produs, in cantitati mari;aceasta categorie se fabrica la productia de masa, putandu-se specializa mai multe locuri demunca din firma respectiva.

Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza prinaceea ca se fabrica mai multe feluri de produse de acelasi tip, care au un proces tehnologicasemanator. Aceste forme de productie sunt astfel concepute incat sa poata fi restructurate usoratunci cand se trece de la fabricarea unei categorii de produse la alta. Folosirea lor se face, de

regula, la productia de serie, unde se executa o nomenclatura relativ larga de produse, in cantitatirelativ mici.

Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup se foloseste la aceleintreprinderi ce executa o nomenclatura larga de produse care sunt asemanatoare sub raportul

35



procesului tehnologic si al configuratiei constructive. La aceasta forma, locurile de munca suntdotate cu astfel de masini si utilaje si cu un astfel de echipament tehnologic incat sa fie posibilaprelucrarea diferitelor grupe de produse sau piese asemanatoare, sub raport constructiv sautehnologic, cu reglari minime.

Pentru prelucrare se constituie grupuri de produse sau piese asemanatoare, care cuprindanumite feluri de produse, ce se executa in cantitatile solicitate. Formele de organizare aproductiei in flux, unde se executa mai multe feluri de produse, se denumesc si linii polivalente .d. in raport cu ritmul de functionare, formele de organizare a productiei in flux se impart in:

1. linii de productie in flux cu ritm reglementat;2. linii de productie in flux cu ritm liber.In cadrul organizarii productiei in flux prin ritm se intelege cantitatea de produse executata

de catre o linie, pe o unitate de timp.Liniile de productie in flux cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca trebuie sa

livreze pe unitate de timp o anumita cantitate de productie, egala cu marimea stabilita a ritmului.La aceasta forma trebuie sa existe o sincronizare a executarii in timp a operatiilor de productie,mijloacele de transport folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau a produsului avand oviteza de miscare corelata in mod strict cu ritmul de functionare adoptat.

Formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber nu necesita sincronizarea executariioperatiilor, iar livrarea produselor se face la intervale de timp neregulate. In cazul in care existadiferente de productivitate la diferite locuri de munca, pentru a se putea asigura continuitatealucrului se creeaza stocuri tampon intermediare de produse sau piese, ce pot fi folosite demuncitori dupa necesitati.

La formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber, mijloacele de transport au rolul deasigura doar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul, fara ca viteza lor sa fie corelatain mod strict cu durata operatiilor.

De regula, la formele de organizare a productiei in flux cu ritm reglementat produsele seafla permanent pe mijloace de transport care pot fi: conveior sau banda, durata de executie aoperatiilor fiind corelata in mod direct cu viteza de deplasare. Acest tip de organizare se intalnestela productia de series au de masa.e. in raport cu pozitia obiectului de prelucrat, se deosebesc:

1. linii de productie in flux cu obiect mobil;

2. linii de productie in flux cu obiect fix.Liniile de productie in flux cu obiect mobil reprezinta cea mai raspandita categorie inindustrie. In acest caz, produsul sau piesa se deplaseaza cu mijloace de transport de la un loc demunca la altul, dupa executarea operatiei sau grupului de operatii.

Liniile de productie in flux cu obiect stationar se folosesc, de regula, in industria de masinigrele, la fabricarea diferitelor masini, utilaje sau agregate de dimensiuni mari si cu greutateridicata, cum sunt vasele maritime si fluviale, turbine, cazane. La aceasta forma de organizare,obiectul este stationar iar muncitorii se deplaseaza intr-o anumita ordine, la anumite intervale detimp, de la un produs la altul, pentru executarea diferitelor operatii.f. in raport cu modul de trecere a produselor sau pieselor de la un loc de munca laaltul, se deosebesc:

1. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se

face bucata cu bucata;2. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se

face in loturi.In primul caz, aceasta organizare se foloseste cand avem productie in flux continuu cu tact

de functionare pentru produsele care necesita prelucrare, montaj sau finisare si, care, pringreutatea si volumul lor, impun o deplasare individuala. Cea de-a doua forma se foloseste laproductia in flux discontinuu sau intermitent, de regula pentru produsele de dimensiune sigreutate mica si la care, datorita lipsei tactului de functionare, se poate face prelucrarea la un locde munca a mai multor produse sau piese sub forma de loturi.g. dupa configuratia modului de amplasare a locului de munca pe suprafata de productie,organizarea productiei in flux se poate prezenta sub diferite variante:

1. forme de organizare a productiei in flux in linie dreapta;2. forme de organizare a productiei in flux in careu;3. forme de organizare a productiei in flux in zig-zag;4. forme de organizare a productiei in flux in linie curba;5. forme de organizare a productiei in flux in cerc, etc.

36



Adoptarea uneia sau alteia dintre variante se face in functie de numarul operatiilor cetrebuie executate la masinile sau utilajele necesare, in functie de suprafata de productiedisponibila, de gradul de automatizare a transportului, etc.

Forma cea mai des intalnita de amplasare a locurilor de munca, in cadrul productiei in fluxeste cea in linie , potrivit careia, locurile de munca se pot aseza de-a lungul benzii transportoare peun rand sau pe doua, cu diferite scheme de deplasare a obiectului sau a produsului, de la un loc demunca la altul.h. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii in cadrul organizarii productiei in flux se

deosebesc:1. forme de organizare a productiei in flux pe sectoare;2. forme de organizare a productiei in flux pe sectii;3. forme de organizare a productiei in flux pe intreaga activitate. Formele de organizare pe sectoare se organizeaza pentru fabricatia diferitelor piese sau

semifabricate din cadrul sectorului de productie.Organizarea pe sectii se intalneste atunci cand intregul proces de productie al sectiilor se

desfasoara in flux, cum este cazul organizarii liniilor tehnologice pentru fabricarea diferitelor piesein sectiile de prelucrare mecanice sau in sectiile de montaj.

Organizarea productiei in flux pe intreaga intreprindere se intalneste in cazul in care toateoperatiile de productie si transport, din momentul lansarii in fabricatie a materiilor prime si pana inmomentul iesrii din fabricatie sub forma de produs finit, se desfasoara in mod continuu sincronizat,potrivit tactului de functionare stabilit.i. in raport cu modul de deplasare a produselor intre operatii:

1. forme de organizare a productiei in flux neinzestrate cu mijloace de transportspeciale;

2. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu mijloace de transportneactionate mecanic;

3. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu transportoare mecanice.Proiectarea liniilor de productie in flux este legata direct de proiectarea produselor, de

particularitatile de ordin constructiv si tehnologic ale produselor ca si de marimea seriilor defabricat ale acestora.

Proiectarea liniilor de productie in flux se realizeaza pentru intreprinderile sau unitatile de

productie odata cu proiectarea intreprinderii iar, pentru intreprinderile deja existente, cu ocaziaefectuarii studiului de modernizare sau dezvoltare a diferitelor unitati de productie.Proiectarea optima a liniilor de productie in flux necesita crearea unor conditii materiale,

prin proiectarea constructiva si tehnologica a produselor. Astfel, la proiectarea constructiva adiferitelor produse sau piese, trebuie sa se tina seama de posibilitatile fabricarii lor in conditiileproductiei in flux, asigurand stabilitatea lor constructiva, folosirea constructiilor tip pentru diferitepiese sau semifabricate, unificarea si tipizarea pieselor, posibilitatea prelucrarii acestora in conditiisuperioare. Pe baza acestor conditii se trece la proiectarea tehnologica de fabricatie, prevazandu-se prin aceasta, formele concrete de desfasurare a procesului tehnologic, in conditiile organizariiproductiei in flux.

In cadrul proiectarii tehnologice se va stabili nomenclatura produselor sau pieselor ce sevor executa, se va elabora tehnologia de fabricatie prin precizarea operatiilor de executat, a

succesiunii lor, a utilajelor ce vor fi folosite, a echipamentului tehnologic, precum si a normativelorde baza referitoare la normele de munca ale muncitorilor, la normele de folosire a utilajului, amasinilor si instalatiilor, la regimul de lucru, etc.

Pe baza acestor date cu caracter tehnologic se va adopta tipul de linie de productie in fluxcontinuu sau discontinuu, configuratia liniei, modul de deplasare a produselor, bucata cu bucatasau in loturi, felul mijloacelor de transport care vor fi folosite pentru deplasarea obiectului munciisau produsului de la un loc de munca la altul, gradul de sincronizare a executarii in timp aoperatiilor si elementele de calcul legate de functionarea liniei.

Rezolvarea acestor probleme se face in mod diferentiat, prin luarea in consideratie aparticularitatilor produsului de fabricat, a procesului tehnologic, pe baza de analiza economica,urmarindu-se adoptarea unei variante optime.

Proiectarea liniei de productie in flux la intreprinderile deja existente necesita rezolvareaacelorasi probleme ca la intreprinderile noi, daca este vorba de introducerea in fabricatie a unornoi produse, caz in care trebuie acordata o atentie deosebita reorganizarii productiei pentrutrecerea la organizarea productiei in flux, astfel incat sa se faca cu perturbari minime in activitateade productie curenta.

37



Introducerea productiei in flux la intreprinderile deja existente necesita o revizuire aconstructiei produselor si a procesului de fabricare a acestora, urmarindu-se prin aceastasimplificarea si tipizarea constructiilor si a procesului tehnologic, folosirea unor piese sausubansamble normalizate, adoptarea unor tehnologii tip, folosirea unor mijloace specializate si demare randament.

Organizarea spatiala a liniilor de productie in fluxProiectarea liniilor de productie in flux necesita, ca o conditie esentiala, amplasarea

diferitelor masini, utilaje si agregate, potrivit mersului procesului tehnologic si adoptarea unei

organizari spatiale a desfasurarii fluxului de fabricatie.Pentru organizarea spatiala pot fi adoptate diferite configuratii de amplasare a utilajelorcare sa respecte succesiunea prelucrarii conform mersului procesului tehnologic.

Adoptarea configuratiei de amplasare se face prin luarea in considerare a unor factori:1. numarul si durata operatiilor care trebuie executate pe o linie;2. numarul de masini sau locurile de munca necesitate de efectuarea operatiilor;3. lungimea liniei;4. forma si marimea spatiului disponibil al unitatii de productie pe care urmeaza sa se

amplaseze linia;5. marimea, greutatea pieselor sau produselor ce urmeaza a se executa.Configuratia unei linii de productie in flux nu trebuie sa fie neaparat in linie dreapta ci poate

fi si sub forma unor litere: S, U, L, M, N, O, Y, C.O configuratie optima trebuie sa asigure alimentarea in mod automat a unei masini cu

produsul sau piesa de prelucrat de la masina anterioara. Masinile sau locurile de munca trebuieastfel amplasate, incat fiecare muncitor sa poata lua produsul sau piesa cat mai usor de la loculunde a fost depus de muncitorul care a efectuat operatia anterioara, sau de pe mijlocul detransport, sau sa poata efectua operatia in conditii optime fara a deplasa obiectul muncii de pemijlocul de transport.

Organizarea spatiala a utilajelor necesita ca o conditie esentiala, stabilirea mijloacelor detransport ce vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii. Pot fi folosite mijloace de deplasarecum sunt: benzi rulante, transportoare pe role, conveioare, carucioare, etc.

Mijloacele de transport folosite pot fi de lucru atunci cand ele asigura atat transportul cat silocul de munca pe care se executa operatia la produsul respectiv, sau pot fi distribuite atunci cand

acesta asigura numai transportul produselor de la un loc de munca la altul.Alegerea tipului de mijloc de transport se face in functie de conditiile de fabricare.In cazul liniilor la care piesele se deplaseaza intr-o singura directie se recomanda folosirea

transportoarelor pe role, in timp ce la deplasarea alternativa a pieselor se recomanda folosireacarucioarelor manuale. Pentru operatiile de manipulare legate de functionarea liniilor se folosescmacarale manuale electrice iar in cazul unor piese mici, sub 15 kg, incarcarea liniei se facemanual. In cadrul unitatilor de productie cu spatii inguste se folosesc pentru transport,monoraiurile, iar in cazul liniilor care necesita efectuarea transportului cu o anumita viteza pentrupiese de greutate mica se recomanda folosirea benzilor transportoare de cauciuc, textile, plastice.

Forme de organizare a productiei in flux in diferite ramuri industrialeOrganizarea productiei in flux se prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri

industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic, felul si cantitatea produselor

fabricate, felul materialelor folosite, numarul si caracteristicile utilajelor necesare, etc.In industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica, organizarea productiei in

flux se prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. Incadrul unitatilor industriale din aceste ramuri care au productia in masa, liniile de productie in fluxsunt cu caracter continuu, organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caractersincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile detratament, liniile automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare oconstituie linia tehnologica de prelucrare, iar in sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot ficu un tact bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sai in flux liber.

In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la careutilajele tehnologice de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un complex unic,prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comandacentralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic.

Aceste linii automate pot fi de doua feluri:a. linii automate cu functionare discontinua;b. linii automate cu rotor.

38



Liniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau complet. Liniile automate de tipsectionat se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniilesunt organizate pe sectiuni. Liniile automate complete se caracterizeaza prin aceea ca liniilecuprind intregul proces tehnologic de fabricare. Liniile sectionate prezinta avantajul ca in cazulaparitiei unei defectiuni pe un punct al liniei, nu se opreste intreaga linie ci numai sectiunea undea aparut defectiunea, celelalte sectiuni functionand pe baza unor stocuri tampon care se creeazadin timp. Caracterul discontinuu al acestor linii este determinat de faptul ca procesul de prelucrarein cazul transportului pieselor de la o masina la alta inceteaza.

Liniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueazain mod continuu, in timpul deplasarii piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare,piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru.

In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, acimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unuiprodus, proces condus de la o camera de comanda.

In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea uneiprelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare.

O conditie de baza o constituie asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile deproductie a diferitelor stadii de productie. De exemplu, functionarea continua presupune ca pentruun agregat de mare capacitate intr-un stadiu, sa se prevada mai multe agregate de capacitate maimica pentru stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ binedeterminat, impus decerinta fluxului continuu.

In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in fluxcombinat. La organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre functionareaagregatului principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o unitate.

Organizarea fluxului combinat consta in corelarea si functionarea fluxurilor simple,asigurand o folosire completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza productia debaza a utilajelor si instalatiilor cu caracter auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. Inconditiile sincronizarii fluxului tehnologic, tactul de functionare este determinat de agregatulconducator.

In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului deaparate; acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelormasini si utilaje necesitate de efectuarea operatiilor de baza si conexe, intr-o anumitaproportionalitate inclusa de cerinta asigurarii continuitatii. In industria textila se foloseste, deregula, organizarea productiei in flux discontinuu.

In industria de confectii se folosesc mai multe forme ale organizarii productiei in flux:- banda rulanta;- sistemul prod-sincron;- sistemul agregat cu transport orizontal mecanizat.Banda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat se foloseste pentru fabricarea

unui singur produs sau a unui numar redus de produse in serii mari de fabricatie. In cazul in caretrebuie sa se treaca la intervale relativ scurte de timp de la fabricarea unui fel de produs lafabricarea altuia, datorita seriilor mici de fabricatie, banda rulanta trebuie restructurata, ceea cenecesita cheltuieli suplimentare de munca si materiale si intreruperi in functionare.

Sistemul prod-sincron prezinta avantajul posibilitatii executarii simultane a mai multor feluride produse cu procese tehnologice asemanatoare. La aceasta forma de organizare nu mai exista osincronizare a executarii in timp a operatiilor, ceea ce face ca fiecare muncitor sa lucreze cu oproductivitate la nivelul posibilitatilor lui, fara a mai depinde direct de productivitatea celorlaltimuncitori.

La sistemul prod-sincron operatiile se executa pe locuri de munca grupate dupa specificuloperatiilor pe zone si grupe de faze intre diferite grupe de locuri de munca, creand magaziiintermediare pentru aprovizionare cu semifabricate a locurilor de munca.

Lansarea in fabricatie se face pe loturi, trecerea unui lot de la un loc de munca la altulfacandu-se dupa executarea operatiei la toate produsele care formeaza loturi. Dupa terminareaexecutarii operatiei la un lot, muncitorii il predau la magazia intermediara si preiau un nou lotpentru prelucrare de la magazia intremediara.

La acest sistem, locurile de munca nu se mai amplaseaza in jurul benzii transportoare ci indiferite forme, in functie de spatiul disponibil.

Dezavantaje:

39



- cresterea productiei neterminate, ca urmare a lipsei sincronizarii si a benziitransportoare;

- necesitatea folosirii unor muncitori auxiliari pentru deplasarea produselor la diferitegrupe de operatii;

- necesitatea restructurarii modului de organizare si de amplasare a masinilor in cazultrecerii la fabricarea unor produse cu procese tehnologice diferite fata de cele executate anterior.

Sistemul de organizare a productiei prod-sincron

1 → 5= magazii intermediareI1 → I9= locuri de munca pe care se executa diferite operatii= muncitor

Eficienta economica a organizarii productiei in fluxEficienta economica a organizarii productiei in flux se concretizeaza in primul rand in faptul

ca duce la o puternica crestere a productivitatii muncii.Aceasta crestere se realizeaza ca urmare a faptului ca locurile de munca fiind specializate,

pentru executarea unei operatii sau a unui numar redus de operatii se pot folosi masini si utilajede mare randament si un echipament tehnologic perfectionat pentru executarea produselor.Muncitorul, executand in mod repetat anumite operatii, poate sa adopte metodele de lucru celemai rationale, sa aleaga reguli de lucru optime, sa asigure o rationalizare a executarii operatiei, inconditiile unei organizari superioare a locurilor de munca, ceea ce permite, in final, o reduceresistematica a cheltuielilor de timp, munca.

Organizarea productiei in flux duce in mod direct la o crestere a volumului productieifabricate, ca urmare a cresterii puternice a productivitatii muncii si a faptului ca se asigura ofolosire completa a capacitatii de productie pe baza unei mai bune folosiri a timpului de lucru autilajului. Toate acestea sunt ca urmare a fluxului continuu si a intreruperilor necesitate deaprovizionarea cu materiale.

Organizarea productiei in flux asigura o imbunatatire a calitatii produselor si reducereaefectiva a rebuturilor, datorita faptului ca are la baza un proces tehnologic elaborate in detaliu,creand totodata cadrul organizatoric necesar respectarii intocmai de catre muncitori adocumentatiei referitoare la modul de executare a operatiei.

Calitatea superioara a produselor se realizeaza si pe baza specializarii locurilor de munca inexecutarea operatiilor, fapt care asigura o mare decizie de executat. Eficienta economica seconcretizeaza si prin faptul ca asigura o reducere a duratei ciclului de productie, micsorareastocului de productie neterminata si accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante. Aceste

40

I1

I1

I1

I1

I3

I3

I2

I2

I4

I5

I6

I7

I8

I9

1 2

4

3

6

5



avantaje au loc ca urmare a faptului ca se reduce timpul necesar efectuarii transportului si aduratei operatiilor, a intreruperilor dintre operatii, accelerandu-se totodata viteza de rotatie amijloacelor circulante.

Alte avantaje ale organizarii productiei in flux:- amplasarea rationala a masinilor si utilajelor pe suprafetele de productie existente prin

reducerea suprafetelor ocupate de magaziile intermediare de pastrare a materialelor sisemifabricatelor;

- intarirea disciplinei muncii si a imbunatatirii conditiilor de munca, prezenta tuturor

muncitorilor la locurile de munca intr-un program strict fiind obligatorie, datorita necesitatiiasigurarii tactului de functionare a liniei.La organizarea productiei in flux se recomanda pregatirea muncitorilor la un nivel superior,

astfel incat sa poata asigura conditiile si functionarea optima a masinilor, reglarea si intretinerealor, cunoasterea in ansamblu a procesului care se desfasoara in cadrul liniei si nu numai aoperatiilor pe care o executa, asigurand totodata conditiile superioare de ordin ergonomic si derespectare a normelor de tehnica securitatii muncii.

Folosirea metodei tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de productie siorganizarea pe aceasta baza a productiei in flux

O cerinta de baza o constituie trecerea de la fabricarea unor loturi mici de produse saupiese la loturi mari si folosirea unor metode superioare de organizare a productiei.

Fabricarea produselor in serii mici necesita utilaje si echipament universal, amplasareautilajelor pe grupe omogene determinand o folosire incompleta a utilajelor datorita reglarilorfrecvente si a stocurilor mari de productie neterminata, toate acestea nepermitand intreprinderiisa desfasoare activitati in conditii de eficienta economica maxima.

Pentru trecerea de la fabricarea unor loturi mici la loturi mari se poate folosi metodatehnologiei de grup, potrivit careia diferite produse sau piese care trebuie executate in serii micipot fi incadrate in anumite grupe de fabricatie, dupa asemanari constructive si tehnologice, dupautilajul tehnologic si echipamentul necesar. Din randul fiecarei astfel de grupe, se alege o piesasau produs, avand elemente constructive si tehnologii caracteristice tuturor pieselor sauproduselor din grupa; in functie de aceasta se elaboreaza procesul tehnologic pentru intreagagrupa, se alege utilajul necesar si se proiecteaza echipamentul tehnologic.

In cazul in care nu exista un produs sau piesa cu caracter reprezentativ, aceasta se

proiecteaza avand toate caracteristicile constructive sau tehnologice ale celorlalte piese sauproduse, in functie de care se elaboreaza tehnologia.Prin folosirea acestei metode, in loc sa se elaboreze procesul tehnologic pentru fiecare fel

de produs sau piesa in parte, in loc sa se proiecteze echipamentul tehnologic si sa se foloseascautilaje universale, se elaboreaza o tehnologie de grup unica, care va asigura succesiuneaoperatiilor, echipamentul tehnologic si utilajele specializate folosite la fabricarea fiecarui fel deprodus sau piesa, care face parte din grupa respectiva.

Datorita faptului ca folosirea tehnologiei de grup asigura marirea lotului de productie sirepetabilitatea acestora, va permite folosirea unor masini si utilaje de mare randament si trecereafabricarii produselor sau pieselor din cadrul grupei de baza intr-o metoda superioara de organizarecu toate avantajele ce decurg din aceasta.

Aplicarea acestei metode permite proiectarea si folosirea unor dispozitive universale demontaj si dispozitive universale de grup pentru fabricarea produselor sau pieselor din grupa data,in locul unor dispozitive proiectate si utilizate pe produs, reducandu-se in acest mod atat volumulde munca necesar proiectarii cat si costul acestora.

Folosirea metodei tehnologiei de grup influenteaza in mod pozitiv cresterea nivelului deorganizare si productie a muncii, a nivelului de conducere si organizare, permitand simplificareaactivitatii de elaborare a tehnologiei si a normativelor de baza, marirea loturilor, reducerea cicluluide productie, imbunatatirea folosirii capacitatii de productie, fabricarea produselor pe baza unorplanuri standard si, in final, reducerea costurilor productiei.

Folosirea tehnologiei de grup presupune ca o cerinta de baza, tipizarea, normalizarea simodularizarea pieselor, subansamblelor sau semifabricatelor.

Organizarea fabricarii produselor dupa metoda productiei individuale (pe unicate)si de serii mici. Caracteristici principale ale organizarii fabricarii produselor dupametoda productiei individuale si de serii mici.

O caracteristica principala a productiei individuale o constituie faptul ca ea necesitaorganizarea unitatilor de productie dupa principiul tehnologic. Potrivit acestei metode de

41



organizare, unitatile de productie se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii aleprocesului tehnologic, amplasarea utilajelor in cadrul unitatilor de productie facandu-se pe grupeomogene de masini, utilaje sau instalatii.

In cadrul fabricarii unor produse de mare complexitate, organizarea unitatilor de productiese face dupa principiul denumit “al pozitiei fixe”, produsele avand o pozitie fixa in cadrul unitatiide productie, operatiile executand-se prin deplasarea muncitorilor de la un produs la altul, inordinea executarii operatiilor la anumite intervale de timp binedeterminate.

In cazul organizarii dupa principiul tehnologic, dotarea locurilor de munca se face cu masini

si utilaje universale si cu echipament universal, care sa permita executarea unui anumit gen delucrari la o mare varietate de produse sau piese.O alta caracteristica a organizarii productiei pe unicate o constituie faptul ca produsele trec

spre prelucrare de la o operatie la alta, bucata cu bucata, in loturi mici, existand mari intreruperi inprocesul de fabricare, ceea ce determina un ciclu de productie mare si stocuri de productieneterminata in cantitati ridicate.

Faptul ca produsele se fabrica in serii mici determina caracteristici si asupra modului depregatire a executarii productiei. Pentru fabricarea acestor produse se elaboreaza o serie decaracteristici, o tehnologie sumara, precizand fazele de executie, felul si succesiunea operatiilor deexecutat, grupele de utilaje pe care se vor executa aceste operatii, felul sculelor, dispozitivelor siverificatoarelor universale ce urmeaza a fi folosite. Aceasta tehnologie va fi definitivata de catretehnologi pe fiecare loc de munca.

Printre caracteristicile principale ale organizarii productiei pe unicate sunt si cele care serefera la faptul ca, in cadrul proiectarii tehnologiei de fabricatie se folosesc normative grupate,evitandu-se elaborarea unei tehnologii detaliate care ar cere mult timp si care ar necesita costuriridicate; in acest caz, executarea operatiilor se fectueaza pe baza unor norme de timp grupate, cuo mare pondere a timpului de pregatire, incheiere, existenta unor muncitori cu calificaresuperioara.

Organizarea spatiala a unitatilor de productie in conditiile productiei individualeAplicarea pe unicate sau loturi mici a produselor impune adoptarea unui astfel de sistem de

organizare spatiala a productiei, care sa permita fabricarea unei largi nomenclaturi de produse inconditii de eficienta economica maxima. Potrivit principiului tehnologic de organizare spatiala aproductiei, diferite unitati de productie se constituie in vederea executarii unui stadiu sau a uneifaze a procesului tehnologic prin gruparea diferitelor masini si utilaje asemanatoare, sau aexecutarii anumitor operatii de acelasi fel, in cadrul anumitor unitati de productie.

Organizarea spatiala dupa principiul tehnologic prezinta o serie de avantaje si dezavantaje.Avantaje:- asigurarea unei mari flexibilitati in folosirea mijloacelor de munca, acestea putand fi

folosite la fabricarea unei mari varietati de feluri de produse, la gruparea diverselor produse saupiese, la crearea conditiilor pentru o indeplinire ritmica a programului de productie, eventualeledefectiuni ale unor utilaje neproducand perturbari in continuitatea procesului de productie;

- asigurarea unei conduceri eficiente a unitatilor de productie, acest lucru fiind permis degruparea pe utilaje omogene.

Dezavantaje:- necesita un volum de transporturi si manipulare ridicat;- necesita muncitori cu grad superior de calificare;- presupune un ciclu de productie ridicat;- necesita un control complex pentru asigurarea unei calitati superioare a productiei.O problema de baza a organizarii unitatilor de productie dupa principiul tehnologic este

aceea de a stabili ordinea de amplasare a subunitatilor de productie si a diferitelor masini si utilajein cadrul subunitatilor de productie. Aceasta se face prin folosirea unui ansamblu de tehnici simetode: metoda verigilor, metoda gamelor fictive, metoda Cameron, metoda diagramei bloc,metoda machetelor bi sau tridimensionale si metoda repartizarii pe suprafetele de productie asubunitatilor cu ajutorul calculelor electronice.

Organizarea celulara de fabricareAcest mod de organizare este folosit in tarile cu o industrie dezvoltata, la intreprinderile

care fabrica o nomenclatura larga de produse, in serii mici sau unicate: producatoare de masini,unelte, masini textile, etc.

42



Potrivit acestui sistem, in cadrul unitatilor de productie se creeaza celule de fabricatie undese grupeaza mai multe feluri de masini si utilaje, pe baza cerintelor asigurarii prelucrarii conformunor tehnologii de grup impuse de fabricarea pieselor.

Celulele de fabricatie se constituie pentru fabricarea sau prelucrarea diferitelor piesecomponente ale subansamblelor sau produselor. Aceste piese sau subansamble se grupeaza dupaasemanarea secventei de operatii de prelucrare, in familii sau grupe. Pentru executareasecventelor de operatii pentru fiecare familie sau grupa de piese se constituie celule de fabricatiedotate cu utilaje necesare executarii acestora, in cadrul carora lucreaza echipe sau formatii de

muncitori, specializate in executarea operatiilor din familia sau grupa respectiva.In conditiile acestei organizari, in cadrul unei celule se face prelucrarea completa a grupeide piese sau a grupelor de piese repartizate spre prelucrare, spre deosebire de organizareaspecifica tehnologiei de grup, care asigura numai prelucrarea specifica acesteia.

Avantaje:- reducerea ciclului de prelucrare a pieselor;- scurtarea circuitului de transport a pieselor si reducerea timpului de intreruperi inter-

operationale;- cresterea calitatii pieselor executate, ca urmare a responsabilitatii unei singure celule

de fabricare in executarea lor;- asigurarea unei folosiri mai bune a timpului disponibil al masinilor si a timpului de lucru

al muncitorilor in cadrul celulei de fabricare;- asigurarea posibilitatii trecerii la policalificare, lucrul la mai multe masini, cu toate

avantajele care decurg din aceasta;- cresterea productivitatii muncii, ca urmare a folosirii unui personal specializat, a unor

utilaje si sdv-uri specializate in executarea operatiilor specifice celulei de fabricare;- reducerea stocurilor de productie si accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor

circulante.Acest sistem de organizare, folosit indeosebi in intreprinderile din Anglia si Japonia, a

determinat reducerea ciclului de fabricatie pe loturi de piese cu circa 50%. Tot in acest sistem deorganizare, stocurile de productie neterminata s-au redus cu 30%, iar productivitatea muncii acrescut, avand tendinta de a se dubla.

Ciclul de productie

Ciclul de productie reprezinta unul din indicatorii de baza ce caracterizeaza nivelul deorganizare al intreprinderii industriale.

Prin ciclu de productie al unui produs sau loturi de produse se intelege perioada de timpdin momentul lansarii in fabricatie sub forma de materii prime si pana in momentul iesirii dinfabricatie sub forma de produse finite.

Durata ciclului de productie determina marimea stocurilor de productie neterminata inintreprindere, marimea mijloacelor circulante, productia neterminata si viteza de rotatie amijloacelor circulante. Durata ciclului de productie constituie un normativ de baza al activitatii depregatire, lansare si urmarire a fabricatiei produselor, determinand momentul de incepere si deincheiere a executarii produselor si ordinea de lansare in fabricatie, incarcarea utilajelor sifolosirea utilajelor in timp.

Structura ciclului de productie este determinat pentru cunoasterea duratei ciclului deproductie. Prin structura ciclului de productie intelegem componenta acestuia sub raportul durateioperatiilor tehnologice a activitatii auxiliare, a intreruperilor precum si raporturile dintrecheltuielile de timp pentru diferite feluri de operatii si intreruperile in procesul de productie.

Sub raport structural, durata ciclului de productie este formata din doua mari componente:1. perioada de lucru;2. timpul de intrerupere.Perioada de lucru este formata din:

a. durata ciclului operativ;b. durata proceselor naturale;

c. durata proceselor auxiliare.Durata ciclului operativ constituie o parte a perioadei de munca care exprima durataactivitatii principale, legate de executarea produselor sau lotului de produse. Este formata dindurata operatiilor tehnologice si durata lucrarilor de pregatire – incheiere.

43



Durata proceselor naturale intra in componenta duratei ciclului de productie, numai inramurile in care obtinerea productiei finite necesita o perioada de timp pentru actiunea unorfactori naturali. Exemplu: industria de vinuri, de prelucrare a lemnului, a berii.

Durata proceselor auxiliare este formata din doua subcomponente:- durata operatiilor de control;- durata operatiilor de transport.Timpul de intrerupere este format din:

a. timpul de intreruperi interoperationale (in interiorul schimbului);

b. timpul de intreruperi intre schimburi. Timpul de intreruperi interoperationale determina modul de organizare a lucrului in cadrul

unitatilor de productie si este format din timpul de intreruperi datorat:- executarii lucrului pe loturi – sunt determinate de faptul ca o piesa sau un produs din

cadrul lotului trebuie sa astepte pana-i vine randul spre a fi prelucrat, iar dupa aceasta, pana seprelucreaza si celelalte produse din lot;

- asteptarii la locurile de munca – sunt determinate de faptul ca piesele sau produselesosite la locul de munca trebuie sa astepte pana se elibereaza locul de munca ocupat cuexecutarea unor produse sau piese apartinand unor loturi lansate anterior;

- timpul de intreruperi pentru completare – au loc in ramurile unde obtinerea unuiprodus finit are loc prin montarea sau asamblarea diferitelor piese sau subansamble; sunt

determinate de nesincronizarea in timp a acestora, unele din ele trebuind sa astepte pana secompleteaza setul de piese sau semifabricate care urmeaza a fi supuse montajului. Timpul de intreruperi intre schimburi este format din trei subcomponente:- timpul de intreruperi datorita zilelor nelucratoare;- timpul de intreruperi datorita regimului de schimburi;- timpul de intreruperi pentru masa, conform organizarii interne a intreprinderii.O caracteristica importanta o prezinta durata ciclului operativ sub raportul continutului

economic al celor doua componente, astfel, in timp ce timpul tehnologic format din suma durateloroperatiilor tehnologice necesare obtinerii unui produs sau piese, se efectueaza cate o data pentrufiecare unitate de produs, timpul de pregatire – incheiere se efectueaza o singura data pentruintreg lotul de produse indiferent de marimea lotului acestuia.

Cunoasterea structurii duratei tipului de productie si a continutului fiecarei componenteprezinta o mare importanta economica.

Cai de reducere a duratei ciclului de productiePrin reducerea ciclului de productie se poate mari numarul de cicluri care se pot efectua

in aceasta perioada de timp, care poate fi semestru sau an, ceea ce asigura cresterea volumuluide productie prin folosirea aceleiasi capacitati de productie si acelasi numar de muncitori.

Prin reducerea duratei ciclului de productie se asigura reducerea stocurilor de productieneterminata in cadrul unitatilor de productie ale intreprinderii, influentand prin aceasta,micsorarea normativului de mijloace circulante si accelerand viteza de rotatie a mijloacelorcirculante.

Reducerea duratei ciclului de productie reprezinta un puternic factor de crestere aproductivitatii muncii, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii.Cai de reducere a duratei ciclului de productie:a. introducerea tehnicilor noi si perfectionarea tehnicilor de fabricatie, asigurandu-se

astfel automatizarea procesului de productie si folosirea unor masini si utilaje cu randament sporit;b. inlocuirea proceselor naturale cu procese artificiale, ori de cate ori este posibil,

reducand astfel ponderea acestor procese in durata ciclului de productie;c. mecanizarea si automatizarea procesului de transport si control si executarea lor intr-

un mod organizat, astfel incat sa se desfasoare in paralel procesul tehnologic de baza;d. ridicarea nivelului de organizare a productiei si a muncii, fiind vorba de organizarea

productiei in flux, care contribuie la reducerea intreruperilor procesului de productie, organizareaexecutarii in timp a operatiilor dupa felul lor (modul de imbinare paralel sau paralel – succesiv),folosirea schimburilor nelucratoare pentru efectuarea operatiilor de control, reglare si reparare autilajelor;

44



e. imbunatatirea aprovizionarii tehnico – materiale, care contribuie la reducereaintreruperilor datorate lipsei de materii prime, la disparitia intarzierilor datorita absentei ritmului,etc.

f. ridicarea calificarii muncitorilor, prin faptul ca un singur muncitor poate lucra la maimulte masini, crescand productivitatea muncii;

g. imbunatatirea programarii productiei care sa asigure prin grafice de productieintocmite foarte riguros, reducerea asteptarilor pentru completare sau pentru a intra in lucru pemasini, intreruperi care pot avea o pondere ridicata.

Sistemul de indicatoriEste format din trei grupe:A. grupa indicatorilor care caracterizeaza nivelul de organizare sub raportul metodelor de

organizare folosite;B. grupa indicatorilor ce caracterizeaza nivelul de specializare a productiei;C. grupa indicatorilor ce caracterizeaza gradul de cooperare a productiei.A. :1. numarul unitatilor de productie organizate pe baza metodei de productie in flux si pe

baza metodei de organizare specifice productiei de unicate si serii mici si ponderea acestora fatade totalul unitatilor de productie de baza ale intreprinderii;

2. ponderea volumului productiei, a valorii mijloacelor fizice si a numarului de muncitoricorespunzator unitatilor de productie, organizarea pe baza metodelor productiei in flux si pe bazametodelor productiei de unicate si de serii mici fata de totalul indicatorilor similari peintreprindere;

3. nivelul productivitatii muncii, al gradului de folosire a mijloacelor fixe si nivelulcheltuielilor de productie la 1000 lei productie corespunzatoare unitatilor de productie cuproductia in flux si la unitatile organizate pe baza altor metode;

4. numarul liniilor tehnologice de prelucrare, montaj al benzilor rulante, al liniilorautomate de productie sau a altor forme de organizare a productiei in flux, existente inintreprindere;

5. nivelul de inzestrare tehnica a productiei cu dispozitive, matrite ce revin pe o piesa sauoperatie precum si greutatea specifica a dispozitivelor de grup si a celor universale, folosite fatade totalul echipamentului tehnologic existent;

6. durata ciclului de productie pe fiecare produs sau grupa de produse, precum sivolumul productiei neterminate;

7. normativul de mijloace circulante pentru productia neterminata si nivelul vitezei derotatie a mijloacelor circulante.

Pe baza acestor indicatori se pot face aprecieri cantitative si calitative referitoare la nivelulde organizare al productiei si la masura in care metoda de organizare folosita da eficientaeconomica estimata sau nu si masurile ce trebuie adoptate pentru valorificarea potentialuluiproductiv existent.

:1. ponderea unitatilor de productie specializate si a productiei obtinute in unitatile

specializate fata de totalul productiei intreprinderii;2. ponderea pieselor, semifabricatelor si a subansamblelor normalizate, tipizate sau

standardizate in numar total de piese, semifabricate sau subansamble fabricate pe totalulintreprinderii;

3. numarul si ponderea utilajului specializat si universal in totalul utilajului unitatiiindustriale.

Cunoasterea acestor indicatori permite caracterizarea nivelului de specializare existent laun moment dat, totodata putand fi adoptate masuri pentru cresterea numarului de unitatispecializate privind scoaterea din productie a pieselor sau produselor care nu intra in profilul optimde fabricatie al unitatii industriale sub raportul omogenitatii tehnologice sau constructive, sau cuprivire la intensitatea actiunilor de normalizare, tipizare sau standardizare a produselor saupieselor.

Din analiza numarului si ponderii utilajului specializat, special si universal, corelat cu

specializarea unitatilor de productie, se vor putea desprinde concluzii cu privire la extindereaponderii utilajului specializat in totalul utilajului intreprinderii.C. :

45



multe nivele se va face o reprezentare izometrica (pe mai multe nivele), potrivit cerintelor deredare exacta a circuitului produselor sau materialelor.

Pentru a se imbunatati variantele de prelucrare sau situatiile existente in intreprindere, seimpune folosirea metodei interogative. Potrivit acestei metode, procesul se analizeaza operatie cuoperatie, urmarindu-se obiectivul sau scopul efectuarii operatiilor, locul unde se efectueaza,momentul executiei, persoana care executa si mijloacele de executie.

Se pun o serie de intrebari principale si o serie de intrebari secundare, urmarindu-se infinal, pe baza acestor intrebari si a raspunsurilor rezultate, obtinerea unor solutii noi de proiectare

care se vor concretiza intr-o noua varianta, intocmindu-se un final monografic.Elemente de calcul ale unei linii de productie in fluxProiectarea unei linii de productie in flux necesita stabilirea elementelor de calcul ale

acesteia si dimensionarea ei optima.Elemente de calcul:a. tactul;b. ritmul;c. numarul de masini sau locuri de munca;d. numarul de muncitori;e. lungimea liniei;f. viteza de deplasare a mijloacelor de transport.Tactul reprezinta intervalul de timp la care un produs sau piesa iese sub forma finita de pe

linie si se calculeaza ca un raport intre fondul de timp disponibil al liniei pentru perioadaconsiderata si cantitatea de productie prevazuta a se fabrica pe acea perioada.

T = td*60 / Pptd = fond de timp disponibil al liniei pe perioada de timp considerata (ore)Pp = productia prevazutaIn cazul in care pentru linia de productie in flux sunt prevazute intreruperi planificate in

timpul schimbului, timpul de functionare al liniei trebuie diminuat cu marimea acestuia, caz in carese va folosi:

T = td*60 – I / Ppi = marimea intreruperilor planificate (min)

T = td*60 : k / Pp

k = coeficient de utilizare al timpului de muncaRitmul este cantitatea de produse ce se executa in cadrul liniei, pe unitatea de timp. Esteinversul tactului.

Numarul de masini sau locuri de munca se calculeaza facand raportul dintre sumaduratelor operatiilor necesitate de obtinerea unei cantitati de produs pe linie si tactul liniei.

Nmt = Dt / TNmt = numarul total de masini sau locuri de muncaDt = suma duratelor operatiilor de executat pentru un produs sau piesaIn cadrul executarii unei operatii, este egala cu marimea tactului; pentru executarea

acestei operatii este necesara o masina sau un loc de munca.Numarul de muncitori, ce urmeaza sa lucreze la locurile de munca, se stabileste in functie

de numarul de locuri de munca din cadrul liniei de productie in flux si in functie de norma deservire pentru aceleasi locuri de munca. La fiecare loc de munca, durata medie de executie a uneioperatiuni este formata din timpul de munca al muncitorului si timpul de lucru al masinii.

Cand in aceasta durata medie, ponderea timpului de munca al muncitorului estepredominanta, la fiecare loc de munca e necesar sa lucreze un muncitor, numarul muncitorilor vafi egal cu numarul locurilor de munca din cadrul liniei. In cadrul in care aceasta pondere esteredusa, pentru o folosire completa a timpului de lucru al muncitorilor se impune organizarealucrului de catre un muncitor la mai multe locuri de munca.

Stabilirea necesarului de muncitori pentru o linie de productie in flux trebuie sa aiba labaza numarul operatiilor de executat, cunoasterea timpului in decursul careia muncitorii suntocupati cu executarea operatiilor precum studiul posibilitatii de lucru a unui muncitor la mai multemasini.

Lungimea liniei se determina ca un produs intre distanta dintre centrul a doua locuri demunca alaturate si numarul total al locurilor de munca de pe linie care coincide cu numarulmasinilor, atunci cand la fiecare loc de munca exista o masina.

L = dx*N

47



d = distanta dintre centrele a doua locuri de munca alaturateN = numarul de locuri de munca de pe linieViteza de deplasare se calculeaza facand raportul intre distanta dintre centrele a doua

locuri de munca si tactul liniei de productie in flux.V = d / TMetodele de analiza a amplasarii optime a utilajelor folosite in proiectare si

analiza1. metoda verigilor;

2. metoda gamelor fictive;3. metoda Cameron;4. metoda diagramei cu file;

5. metoda planurilor generale suprapuse – se executa pe hartie transparenta, machete cudoua sau trei dimensiuni.

Metoda verigilor – se determina schema teoretica de amplasare a locurilor de munca inraport cu frecventa legaturilor dintre locurile de munca si cu volumul materialelor sau produselorcare trebuie deplasate intre acestea.

Metoda gamelor fictive consta in stabilirea ordinii de amplasare a locurilor de munca infunctie de frecventa operatiilor, numerele de ordine ale executarii lor potrivit procesului tehnologicrespectiv.

Metoda Cameron se foloseste pentru stabilirea amplasamentelor utilajelor si a deplasariimaterialelor in cadrul constructiilor existente.

curs – managementul productiei 1. intreprinderea industriala

Documents