curs limbă-etalon in viziunea lingvistilor
DESCRIPTION
LINGVISTICATRANSCRIPT
CONCEPTUL LIMBĂ-ETALON ÎN
VIZIUNEA UNOR LINGVIŞTI
Elaborat: BUTLER Alina;
Grupa: L. Română – L. Greacă;
Profesor: SOBOL Aliona;
Lector Superior.
Limba – etalon este considerată în lingvistica
contrastivă un metalimbaj sau invariant, ce rezultă din compararea
paricularităţilor a două sau mai multe limbi.
În opinia lingvistului rus V. P. Neroznac, acest
invariant poate fi atât o strălimbă (în lingvistica diacronică), cât şi
un grup de limbi (în lingvistica tipologică), o uniune lingvistică
(în lingvistica areală) sau limba maternă (în lingvistica contrastivă
).
Celebrul savant rus V. G. Gak,
autorul unor importante lucrări
teoretice de lingvistică contrastivă şi
traductologie, susţine că pentru
comparare poate fi luată şi o limbă
construită ipotetic sau inductiv în baza
limbilor comparate.
Aceasta va conţine toate
fenomenele posibile sau formele
realizate de, cel puţin, una dintre limbile
comparate. Astfel, la compararea limbii
ruse cu limba franceză, ea va cuprinde
şi categoria aspectului, caracteristică
limbii ruse, şi pe cea a
determinativităţii, caracteristică limbii
franceze.
Lingvistul U. K. Iusupov consideră
că limba–etalon poate fi limba maternă,
limba studiată sau altă limbă.
De exemplu, la compararea
categoriei cazului din limba rusă, ce are
6 cazuri cu cea din uzbecă, care, la fel,
conţine 6 cazuri, limba–etalon va fi o a
treia limbă ce conţine 8 cazuri.
LIMBA
RUSĂ:
- Именительный,
- Родительный,
- Дательный,
- Винительный,
- Творительный,
- Предложный
LIMBA UZBECĂ:
- Именительный,
- Родительный,
- Дательный,
- Винительный,
- Местный,
- Исходный.
Limba–etalon va fi o a treia limbă ce conţine 8 cazuri: Именительный, Родительный, Дательный, Винительный (ce coincid în rusă şi uzbecă), Творительный, Предложный (ce sunt în rusă, dar lipsesc în
engleză) Местный, Исходный (ce sunt în engleză, dar lipsesc în
rusă).
La compararea categoriei numărului în rusă şi
engleză limba–etalon poate fi oricare dintre limbile comparate,
întrucît categoria numărului în aceste limbi coincide, sau o
limbă cu trei numere (cum ar fi araba, polona, slovena, limba
greacă veche sau limba slavă veche), care, pe lîngă singular şi
plural, conţin şi dualul. Este curios faptul că în limbile
triburilor din Australia, pe lîngă dual, mai există şi trial,
catrial.
Utilizarea limbii–
etalon este utilă prin faptul
că vom compara toate limbile
cu unul şi acelaşi sistem, dar
nu o limbă cu alta.
Limba –ţintă, notată convenţional (Lʹ) sau (A)
(cf. în rusă: язык перевода, în engleză: target language) este
considerată în procesul traducerii limba în care se traduce, iar
în procesul predării - limba străină studiată. Limba din care
se traduce sau limba maternă este numită limba de bază (L)
sau (B), limba-sursă (cf. în rusă: исходный язык, în
engleză: starting basic language /source language).
Misiunea traducătorilor este de a
reproduce cât mai exact posibil toate caracteristicile
gramaticale şi lexicale ale originalului din limba de
bază (L) prin stabilirea echivalentelor în limba-ţintă.
În acelaşi timp, orice informaţie conţinută în textul
original trebuie păstrată şi transmisă fidel în limba-
ţintă. Traducătorul decodifică mesajul din limba de
bază (L), apoi îl recodifică în limba-ţintă astfel, încît
să se păstreze conţinutul textului.
În procesul de traducere traducătorul nu va
întâmpina dificultăţi în transmiterea mesajului
textului, iar, în cadrul studierii unei limbi străine,
procesul de asimilare va fi mai uşor în cazul în
care structura limbii de bază (L) coincide sau este
asemănătoare, din punct de vedere formal şi
semantic, cu cea a limbii-ţintă (Lʹ).
Compararea limbilor e fructuoasă numai în cazul când, cel
puţin, un element al structurilor limbilor (L) şi (Lʹ) coincide. Totodată,
la compararea limbii de bază (L) cu limba-ţintă (Lʹ), traducătorii şi
lingviştii îşi concentrează atenţia asupra erorilor ce apar la transpunerea
formaţiunilor din limba de bază în limba comparată, cu scopul de a
scoate în relief dificultăţile de achiziţie şi de traducere, precum şi
corespondenţele interlinguale, care reflectă similitudinea obiectului de
cercetare.
Conceptul model în lingvistica contrastivă
Prin model în lingvistica contrastivă se înţelege un
sistem de reguli reciproc substituibile ce exprimă o anumită
funcţie categorială.
Cercetarea în cadrul lingvisticii contrastive este
orientată spre relevarea echivalenţei unor astfel de funcţii în
diverse limbi.
La aplicarea analizei contrastive vom lua în consideraţie opoziţiile
sistemice în limbile cercetate, si nu fenomenele disparate. Caracterul sistemic al
limbii prevede gruparea si inventarierea mijloacelor de care dispune aceasta in
serii de fenomene corelate. Astfel, pornind de la limba română, putem vorbi
despre un model al sistemului cazual al substantivului sau al adjectivului, despre
modelul modurilor sau a timpurilor verbale, al obiectului direct sau indirect, al
predicatului verbal compus etc. Asemenea analiză permite examinarea
particularitaţilor unei limbi, dar si a similitudinilor sau a deosebirilor, în
comparaţie cu altele.
În operarea cu modele trebuie neapărat
respectată condiţia: la baza confruntării modelelor a două sau
câteva limbi trebuie sa stea o funcţie categorială unică. Unii
lingvişti sunt de părerea că există două reguli ale lingvisticii
contrastive descriptive.
Acestea implică şi conceptul de model:
1)descrie modelul înainte de a compara,
2)compară modele, nu limbi în întregime.
Evidenţierea modelului structural, caracteristic
pentru un grup anumit de limbi, conduce la apariţia tipului
lingvistic.