curs iv-v digestiv, renal, os

72
RADIOLOGIE – IMAGISTICĂ MEDICALĂ Aparatul digestiv Aparatul urinar Sistemul osteo- articular

Upload: offspringmara

Post on 22-Dec-2015

56 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

Medicina interna

TRANSCRIPT

RADIOLOGIE – IMAGISTICĂ MEDICALĂ

Aparatul digestivAparatul urinarSistemul osteo-articular

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI DIGESTIV– ASPECTE NORMALE –

TEHNICI DE EXAMINARE radioscopia radiografia endoscopia echografia tehnici imagistice: CT, IRM alte metode: scintigrafia, angiografia.

Radioscopia / radiografia

tehnică de bază în explorarea radiologică a tubului digestiv;

se realizează: fără substanţe de contrast („pe gol”) cu substanţe de contrast

(bariu sau substanţe iodate, ex. Gastrografin®)

Radioscopia / radiografia

examenul radiologic „pe gol”: pneumoperitoneu ocluzie intestinală

(nivele hidro-aerice) precede

întotdeauna examinarea cu contrast digestiv.

Radioscopia / radiografia

Administrarea substanţelor de contrast se face diferit, în funcţie de segmentul de tub digestiv examinat: per os: radioscopie eso-gastro-duodenală (permite explorarea tubului digestiv superior –

până la unghiul lui Treitz); cu ajutorul unei sonde duodenale: enterocliză

(pentru studierea intestinului subţire); pe cale rectală: irigoscopie / clismă baritată

(pentru studierea colonului)

Radioscopia / radiografia

Radioscopia eso-gastro-duodenală prezintă două etape: examen în strat subţire:

evidenţierea reliefului mucoasei digestive;

Radioscopia / radiografia

Radioscopia eso-gastro-duodenală prezintă două etape: examen în plenitudine:

permite aprecierea dimensiunilor, formei, contururilor poziţiei segmentului analizat

Radioscopia / radiografia

Studierea modificărilor mucoasei se face cel mai bine în cadrul unui examen cu dublu contrast (contrast pozitiv – bariu, contrast negativ – aer, CO2)

Radioscopia / radiografia

Se pot folosi şi substanţe farmacodinamice ce modifică tonusul, peristaltismul şi secreţia digestivă.

Radioscopie: iradierea importantă a pacientului.

Radiografia

permite păstrarea imaginilor celor mai semnificative observate la radioscopie;

reprezintă un document medico-legal.

Endoscopia

permite studiul direct al modificărilor mucoasei digestive şi, uneori, realizarea unor gesturi terapeutice sau a unor biopsii;

este metoda preferată de examinare a

tubului digestiv (cu excepţia intestinului subţire) în ţările dezvoltate.

Endoscopia

Modificările parietale pot fi studiate în cadrul unei tehnici moderne (echo-endoscopia) ce constă în plasarea unui transductor echografic la nivelul sondei endoscopice.

Echografia

diagnosticul afecţiunilor hepatice, ale căilor biliare şi ale pancreasului,

(uneori) diagnosticul pozitiv al unor afecţiuni ale tubului digestiv (apendicita acută, ocluzii intestinale, tumori).

Echografia

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI DIGESTIV

– ASPECTE PATOLOGICE –

modificări funcţionale

modificări morfologice

Modificări funcţionale

alterarea tonusului

alterarea peristaltismului (diskinezia)

modificări ale secreţiei

Modificări funcţionale

alterarea tonusului:

Hipertonia Hipotonia Atonia Spasmul

Modificări funcţionale

alterarea peristaltismului (diskinezia):

Hiperperistaltism Hipoperistaltism Achinezie

Modificări funcţionale

modificări ale secreţiei:

Hipersecreţie Hiposecreţie

Modificări morfologice

modificări de poziţie

modificări de formă

modificări ale contururilor

imagini adiţionale

imagini lacunare (defecte de umplere)

modificările pliurilor mucoasei

Modificări morfologice

modificările de poziţie: ptoză (din cauza insuficienţei mecanismelor

de suspensie), deplasări (prin tracţiune sau împingere) torsiuni (prin mecanisme complexe).

modificările de formă

Modificări morfologice modificările ale contururilor: amprente,

neregularităţi ale contururilor, rigiditate Amprentele - compresiuni extrinseci, nu întrerup

contururile şi deviază pliurile, dar nu le întrerup. Neregularităţile contururilor apar prin alterări

parietale în afectări inflamatorii de vecinătate şi în tumori.

Rigiditatea se manifestă prin îngustarea lumenului şi imobilitate şi denotă de obicei infiltraţia neoplazică a respectivului segment de tub digestiv.

Modificări morfologice

imagini adiţionale: ulceraţii superficiale, nişa

nişă benignă nişă malignă

formă regulată bază mică de implantare proemină din contur la bază – transparenţă în

bandă (edem)

formă neregulată bază largă de implantare se dezvoltă pe contur („nişă

încastrată”)

nişă benignă nişă malignă

Modificări morfologice

imagini lacunare (defecte de umplere): traduc prezenţa unei „mase” inflamatorii sau tumorale dezvoltate în lumenul unui organ al tubului digestiv; acestea pot fi: edem inflamator tumori benigne tumori maligne vegetante

Modificări morfologice

modificările pliurilor mucoasei:

pliuri hipertrofice atrofice convergente întrerupte absente.

ULCERUL GASTRIC anatomopatologic: ulcerul – pierdere

parietală de substanţă care poate afecta: mucoasa, submucoasa, musculara, seroasa (perforare / penetrare);

expresia radiologică a ulcerului este nişa ulceroasă.

Diagnostic radiologic:Semne directe de ulcer (nişa ulceroasă) Semne indirecte (modificări funcţionale)

ULCERUL GASTRIC Nişa:

situată pe una dintre curburi (de obicei, pe mica curbură) proemină pe conturul curburii are formă triunghiulară, rotundă sau ovalară nu-şi modifică forma prin compresiune baza de implantare este îngustă, rareori largă modificări periulceroase: edemul, convergenţa pliurilor

mucoasei. forme particulare:

nişa Haudeknişa gigantănişa în platou

ULCERUL GASTRIC

TUMORI GASTRICE

tumori benigne tumori maligne – 3 forme:

tumori proliferative (vegetante) infiltrative ulcerante.

TUMORI GASTRICE

forma proliferativă (vegetantă):

imagine lacunară de dimensiuni variabile, situată pe o zonă rigidă, total aperistaltică;

tumorile de dimensiuni mari pot determina stenoze gastrice, de obicei excentrice;

TUMORI GASTRICE

forma infiltrativă: rigiditatea şi

deformarea de tip retractil a pereţilor, porţiunea infiltrată devine liniară;

frecvent localizată la nivelul corpului gastric, determinând stenoză medio-gastrică.

TUMORI GASTRICE

leziuni ulcerative (nişa malignă):

imagine de adiţie în interiorul conturului

gastric dezvoltată pe o zonă

rigidă, cu infiltrarea şi deformarea pliurilor de mucoasă.

ULCERUL DUODENAL

localizarea cea mai frecventă a bolii ulceroase

Aspectele radiologice includ semne directe şi indirecte:semnul direct este nişa: situată

de regulă pe una dintre feţele bulbului (DI)

ULCERUL DUODENAL

nişa: în incidenţă frontală: imagine

radioopacă rotundă / ovalară, cu contururi nete, cu edem periulceros în periferie (aspect de „cocardă”);

în incidenţă laterală se observă ca imagine de adiţie ce proemină în afara conturului duodenal; pliurile au dispoziţie radiară, convergente spre nişă.

ULCERUL DUODENAL

semnele indirecte: duodenale (amputaţia recesurilor, deformarea

bulbului în treflă) gastrice (hipersecreţie, hipertonie,

hiperperistaltism, pilor spastic / beant).

TUMORILE COLONULUI

Tumorile benigne: polipipolipul solitarpolipoza recto-colică familială

Tumorile maligne: tumori vegetante tumori infiltrante tumorilor ulcerate

TUMORILE COLONULUI

forma vegetantă (proliferativă):

lacună unică, rar multiplă, cu contur polilobat (boselat), nuanţe de semiton;

la examenul cu dublu contrast se poate observa întreruperea conturului marginal („lizereul de securitate”);

TUMORILE COLONULUI

forma infiltrativă: rigiditate parietală cu

aspect rectiliniu, imobil; în evoluţie, conturul apare

neregulat, cu dinţături, pliurile sunt neregulate, dezorganizate;

în stadiile avansate apare stenoza axială a lumenului, cu un istm de lungime variabilă şi dilatarea ansei suprajacente.

TUMORILE COLONULUI

leziuni ulcerative: apar în formele vegetante sau infiltrative avansate, având aspect de nişă malignă într-o lacună sau pe o zonă infiltrată

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI URINAR

– ASPECTE NORMALE – TEHNICI DE EXAMINARE

radiografia renală simplă urografia intravenoasă (UIV) pielografia ascendentăalte tehnici radio – imagistice

echografia tomografia computerizată arteriografia renală scintigrafia IRM.

Radiografia renală simplă

radiografie a regiunii abdominale informaţii orientative

Rinichi poziţie, formă, dimensiuni, contururi

eventuali calculi urinari radioopaci.

Urografia intravenoasă (UIV) este o tehnică radiografică de evaluare a

parenchimului renal şi mai ales a căilor excretorii urinare (calice, bazinet, uretere, vezică urinară);

substanţe de contrast iodate, administrate i.v., cu eliminare rapidă şi totală prin rinichi;

radiografii seriate la 5’, 15’ şi 30’ informaţii privind morfologia şi funcţia

aparatului urinar;

UIV

Pielografia ascendentă

opacifierea căii superioare de excreţie în situaţiile în care secreţia renală este absentă sau insuficientă,

introducerea unei sonde prin uretră, vezică şi ureter până în bazinet şi administrarea locală de substanţă de contrast;

Pielografia ascendentă

Pielografie

ascendentă

bilaterală

NU !!!!!

Alte tehnici radio – imagistice

echografia: de elecţie ca primă investigaţie a litiazei renale şi a tumorilor renale;

tomografia computerizată: completează informaţiile obţinute prin echografie;

arteriografia renală: explorarea tumorilor renale şi a HTA secundare de cauză reno-vasculară;

scintigrafia: trasori cu eliminare renală ( I 131, Hg 197, Tc 99);

IRM.

Tomografia computerizată

LITIAZA URINARĂ calculii urinari: precipitarea sărurilor minerale

din urină; condiţii favorizante (infecţii, stază urinară). radiologic:

calculi radioopaci calculi radiotransparenţi micşti.

Tehnici de examinare: radiografia renală simplă echografia abdomino – pelvină urografia intravenoasă

LITIAZA URINARĂ radiografia renală simplă: calculii

radioopaci:opacităţi intense, net conturate, localizate pe

topografia aparatului urinar; nivel bazinetal (diagnostic diferenţial cu calculii

biliari) pot fi migraţi în ureter, pot fi migraţi în vezică (trebuie diferenţiaţi de

coproliţi, calcificări ganglionare, calcificări vasculare etc.);

calculii vezicali pot fi migraţi sau pot fi formaţi la acest nivel (aceştia din urmă au dimensiuni mai mari, sunt rotunzi / ovalari, neregulaţi, cu structură stratificată);

LITIAZA URINARĂ

LITIAZA URINARĂ

echografia abdomino – pelvină: structuri intens echogene, uneori cu con de

umbră posterior, situate la nivelul căilor urinare;

diagnosticul de certitudine – dimensiuni ale calculilor de peste 6 mm;

poate evalua şi eventuala stază urinară suprajacentă (hidronefroză / ureterohidro-nefroză)

LITIAZA URINARĂ

LITIAZA URINARĂ

UIV – calculi radiotransparenţi: imagini lacunare la nivelul coloanei de contrast; diverse grade de stază

urinară (hidronefroză) absenţa secreţiei

urinare („rinichi mut funcţional”).

Pielografie ascendentă: lacune la nivelul contrastului bazinetal

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI OSTEOARTICULAR

– ASPECTE NORMALE –

Examenul radiografic Artrografia Arteriografia Tomografia computerizată Scintigrafia osoasă Imagistica prin rezonanţă magnetică

(IRM)

Examenul radiografic

metoda fundamentală de diagnostic al afecţiunilor osteo-articulare;

obligatoriu, se realizează 2 incidenţe: de faţă şi profil;

Artrografia

vizualizarea spaţiului articular prin introducerea de aer sau substanţe radioopace într-o articulaţie;

este utilizată pentru studiul suprafeţelor osoase, al capsulei şi al meniscului;

Artrografia

Arteriografia

este folosită pentru studiul tumorilor osoase:

benigne (slab vascularizate)

maligne (hipervascularizate, vase cu structură anarhică);

Tomografia computerizată

evidenţierea foarte bună a structurilor osoase, a spaţiilor articulare, a raporturilor cu structurile vecine;

reconstrucţii 3D

Tomografia computerizată

Scintigrafia osoasă foloseşte izotopi

radioactivi (Tc-99m, Sr 85-87, F 18);

Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) Evidenţierea

structurilor osoase (mai ales) a părţilor moi:

capsulă, cartilagii, elemente musculare, tendoane ligamente.

IMAGINEA NORMALĂ A OSULUI

IMAGINEA NORMALĂ A OSULUI

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI OSTEOARTICULAR

– ASPECTE PATOLOGICE –

în mod normal, există un echilibru între resorbţia osoasă (osteoliză) şi reconstrucţia osoasă (osteogeneză);

în condiţii patologice: exagerarea resorbţiei (de tip distructiv):

demineralizare, osteoliză, atrofie prin presiune, osteonecroză (septică / aseptică)

exagerarea osteogenezei (de tip constructiv): osteoscleroză, periostoză, distrofie osteogenă, osificări heterotope

Modificări distructive

demineralizare: diminuarea opacităţii unei structuri osoase; poate fi difuză, mono- sau poliostică, circumscrisă / limitată;

osteoliză (osteoclazie): dispariţia în totalitate a componentelor minerală şi organică ale osului; radiologic, se prezintă sub forma unor zone transparente în care macrostructura osului este dispărută, cu contur net sau imprecis, neregulat;

atrofia prin presiune: zonă radiotransparentă, lipsită de structură;

osteonecroza apare din cauza ischemiei unui teritoriu osos, dar la nivelul căruia se păstrează conţinutul mineral (fosfo-calcic).

AFECŢIUNI TRAUMATICE OSTEO - ARTICULARE

AFECŢIUNI TRAUMATICE OSTEO - ARTICULARE

AFECŢIUNI TRAUMATICE OSTEO - ARTICULARE

AFECŢIUNI TRAUMATICE OSTEO - ARTICULARE