curs formare tehnician ecolog

CURS FORMARE TEHNICIAN ECOLOG IN BIODIVERSITATE

CUPRINSCAPITOL I TEHNICIAN ECOLOG IN PROTECTIA MEDIULUI

1.1 TERMENI SI DEFINITII SPECIFICE………………………………………………..………………………….………….11.2 PROFIL OCUPATIONAL - TEHNICIAN IN PROTECTIA MEDIULUI ………………..…………….……………… .121.3 STANDARD DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ TEHNICIAN ECOLOG (subcap… 1 la 8)…………………… …14 CAPITOL II POLUAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI 9 IGIENA ŞI PROTECŢIA MUNCII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI………………….……………………. 32 10 MANAGEMENTUL CALITATII MEDIULUI…………….………………………...………………………………………34 11 OPERAŢII DE BAZĂ ÎN LABORATOR………………………..……………………………………………..……...…3512 ANALIZĂ CHIMICĂ CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ ……………….………………..……………………………......3913 ANALIZA INSTRUMENTALA………………………………………….…………………………………..……….…....4114 POLUAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI……………………………..………………………………………….......…4415 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLOL MEDIULUI ÎN ECOSISTEMELE ANTROPIZATE……………………..…4816 CHIMIA ŞI BIOLOGIA APELOR NATURALE…………………………………………………………………........….5017 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR NATURALE..……………..…… ,……………………...5218 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APEI POTABILE…………………….….………………........…5519 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR UZATE………………….…….........................…….5620 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII AERULUI…………………………………………………....…….60

21 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII SOLULUI………………...………………………………………..6222 SUPRAVEGHEREA SI GESTIUNEA DESEURILOR………………………………………………………….....……6523 MONITORIZAREA BIODIVERSITATII……………………………………………………………………………..……68

CAPITOL III PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII3.1 BIODIVERSITATEA SI CAUZELE PIERDERII ACESTEIA……………………………………....……………………713.2 PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII……….……………………………………………………...….803.3 METODE PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII......................................................................................83

3.3.1 CONSERVAREA “IN SITU” ..................................................................................................................833.3.2 CONSERVAREA “IN SITU” IN ROMANIA.............................................................................................833.3.3 REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII .......................................................................................853.3.4 CONSERVAREA “ EX SITU” ……………………………………………………..…………………………863.3.5 CONSERVAREA „EX SITU” IN PARCRI ZOO SI IN GRADINI BOTANICE.........................................883.3.6 CONSERVAREA „EX SITU” IN ROMANIA (Banca de gene Suceava).................................................883.3.7 CONTROVERSA “IN SITU”/ “EX SITU”................................................................................................893.3.8 CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII PISCICOLE.................................................................................90

3.4 SUPRAVEGHEREA ZONALA ŞI LOCALA A BIODIVERSITATII……………………………………………..…..…..963.4.1 SPECII DE ANIMALE REPREZENTTIVE PENTRU ROMANIA……..………………………………..…963.4.2 PRINCIPALELE ASPECTE ALE ECHILIBRULUI ECOLOGIC……………………………………..…....111

3.4.3 REGIUNEA VEST……………………………………………………….……...……………………..…...…115

3.4.4 REGIUNEA NORD EST……………………………………………………………………………..……….1203.4.5 REGIUNEA SUD MUNTENIA …………………………………………….……………………………..….126

3.4.HABITATE NATURALE, SPECII SALBATICE DE FLORA SI FAUNA …………………………………..…….……1363.5 ARII NATURALE PROTEJATE…………………………………………………………………………………….…...1373.6 CONSERVAREA HABITATELOR FORESTIERE…………………………………………………..……………....…139

CAPITOL IV POLUAREA MEDIULUI ŞI SĂNĂTATEA POPULAŢIEI4.1 EXPUNEREA LA PLUMB……………………………………………………………………………………………...…1434.2 EXPUNEREA LA ZINC………………………………………………………………………………….…………....…1444.3 EXPUNEREA LA CUPRU………………………………………………………………………………….……………1454.4 IMPACTUL INCALZIRII GLOBALE…………………………………………………………….………………………1454.5 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI DATORAT DEGRAD ARII STRATULUI DE UZON…….………………….…148ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………..….150BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………..…153

CAPITOL I

Calificarea Tehnician Ecologşi Protecţia Calităţii Mediului

1.1 TERMENI SI DEFINITII SPECIFICE

(Extrase din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr. 265 din 29 iunie 2006)

Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi

1

spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

Semnificaţía expresiilor

Accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice; Arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată; Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; Arie specială de conservare - arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnată; Audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul:a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra

mediului; b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi

ţintelor de mediu ale organizaţiei; Atorizaţie de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune; Autorizaţie integrată de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; Avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: a) avizul de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni,

2

vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior; c) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice; d) aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării; Bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului; Biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; Biotehnologie - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică; Deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; Deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; Dşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; Ddeteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;

3

Dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; Echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; Ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională; Eecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi sociocultural; Efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; Emisie - evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol; Eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; Evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate; Evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului; Evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere; Exemplar - orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii;

4

Experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu; Habitat natural - arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; Habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care: a) este în pericol de dispariţie în arealul său natural; sau b) are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă; sau c) prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică; Habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic; Informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre: Infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale; Instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului; Mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice; Microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi; Monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun; Monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; Organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală; Plafon naţional de emisie - cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic; Poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică,

5

fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; Poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; Prejudiciu - - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre; Proiect - documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale; Program pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu; Public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; Raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare; Resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană; resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor; Sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu; Sit de interes comunitar - arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora.

6

Specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt: a) periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică; sau b) vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; sau c) rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau d) endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stării de conservare. Stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturală, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice; Stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective; Substanţă - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; Sursă de radiaţii ionizante - entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive; Trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse; Zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

Principii educationale

Ce este o calificare?

Calificarea, respectiv recalificarea, reprezintă pregătirea profesională care conduce la dobândirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit unei persoane să desfăşoare activităţi specifice uneia sau mai multor ocupaţii; Programele de formare profesionala pentru dobandirea unei calificari se organizeaza numai pentru calificari cuprinse in Nomenclatorul Calificarilor din Romania. (NC). Nivelul calificării este cifra de

7

pe pozitia a 5-a din codul NC (Exemplu: pentru codul 7136.2.4 ce corespunde calificării Instalator instalaţii de încălzire centrală nivelul de calificare este 2).

Cum dobandesc o calificare?

a) Pe cale formala (in clasa) prin participarea la programele de formare profesionala organizate de un furnizor de formare profesionala acreditat de CNFPA (Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor). Vei obtine un Certificat de Calificare eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei.

b) Pe cale formala, prin acumulare de competente (in clasa). Verifica lista de competente a calificarii dorite, iar daca o parte din acestea la ai deja dobandite (de la o calificare anterioara), poti participa doar la modulele care-ti lipsesc. Pentru acestea vei primi in urma participarii la examen, Certificate de Absolvire CNFPA pentru competenta profesionala respectiva. Cand ai dobandit toate competentele aferente calificarii respective poti solicita sustinerea examenului de absolvire pentru obtinerea calificarii. Vei obtine un Certificat de Calificare eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei.

c) Prin sistem Blended Learning - concept de invatare modern, foarte flexibil, dezvoltat cu scopul de a a oferi fiecarui cursant un nivel avansat de cunostinte de nivel tehnic ridicat. Sistemul este bazat pe concepte si metode noi de studiu, incluzand: studiu in sala de clasa asistat de formator (50%) + studiu individual, on-line, e-learning (50%).

Deci, daca ai dobandit cunostintele necesare printr-un sistem non-formal (ON-LINE sau altul) si lucrezi de ceva vreme in domeniul pentru care soliciti calificarea, poti beneficia, in urma unei examinari initiale de reducerea cu pana la 50% a numarului de ore la care trebuie sa te prezinti in clasa. Vei obtine un Certificat de Calificare eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei.

1

Ce este Initierea?

Iniţierea reprezintă dobândirea uneia sau mai multor competenţe profesionale specifice unei calificări. Se organizeaza doar pentru meseriile cuprinse în Codul COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania). Toti angajatorii incadreaza salariatii folosind codurile COR.

Initierea asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc de muncă, urmand ca ulterior acestea sa fie aprofundate.

Poti participa la un program de formare profesionala de tip initiere pentru oricare dintre competentele uni program de calificare. Vei obtine in urma unui examen de absolvire Certificat de Absolvire CNFPA pentru initiere in competenta profesionala respectiva. La acumularea tuturor competentelor programului respectiv vei putea dobandi Certificat de Calificare eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. Atentie!Un program de perfectionare nu iti va folosi la nimic daca nu detii o calificare anterioara.

8

Sus

Ce este Perfectionarea?

Perfecţionarea, reprezintă pregătirea profesională care conduce la dezvoltarea sau completarea cunoştinţelor, deprinderilor sau competenţelor profesionale ale unei persoane care deţine deja o calificare. Se organizeaza doar pentru meseriile cuprinse în Codul COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania). Toti angajatorii incadreaza salariatii folosind codurile COR.

Sa presupunem ca detii deja o calificare intr-un anumit domeniu, calificarea care o detii este adaptata la momentul dobandirii cerintelor existente dar nu raspunde sarcinilor şi cerinţelor viitoare ale calificarii, care sunt imprevizibile. In momentul aparitiei unor fenomene noi care tin de domeniul occupational respectiv, un furnizor de formare profesionala sau un actor important din domeniul respectiv, va avea grija sa adapteze continutul programului de formare la necesitatile actuale. Acel program se va numi “program de perfectionare” si iti va asigura dezvoltarea competentelor specifice domeniului de activitate sau calificării respective.

Vei obtine un Certificat de Absolvire eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. Atentie!Un program de perfectionare nu iti va folosi la nimic daca nu detii o calificare anterioara.

Ce este Specializarea?

Specializarea, reprezinta dezvoltarea competenţelor în cadrul aceleiaşi calificări, sau dobândirea de competenţe noi în aceeaşi arie ocupaţională ori într-o arie ocupaţională nouă, sau dobândirea de competenţe tehnice noi, specifice mai multor ocupaţii. Se organizeaza doar pentru meseriile cuprinse în Codul COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania). Toti angajatorii incadreaza salariatii folosind codurile COR.

Un exemplu il constituie reglementarea ocupatiei respective de norme legislative nou aparute, situatie in care calificarea devine inutila fara dobandirea unor competente noi. In aceasta situatie un program de specializare iti poate asigura bagajul suplimentar de cunostinte necesare. Vei obtine un Certificat de Absolvire eliberat de CNFPA impreuna cu Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. Atentie!Un program de perfectionare nu iti va folosi la nimic daca nu detii o calificare anterioara.

Ce este o competenta profesionala?

Obiectivele unui program de formare profesionala sunt exprimate in competente profesionale. Competenta reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional. Cea mai des utilizata definitie a notiunii de competenta este aceea care considera competenta, suma cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor care contribuie la capacitatea unei persoane de a-si indeplini eficient sarcinile si responsabilitatile postului (pe scurt, de a fi performant).

Cum dobandesc competentele profesionale?

9

http://www.calificat.ro/intrebari-raspunsuri.html#container

Competentele profesionale se dobândesc pe cale formală, non-formală sau informala:

a) prin cale formală prin parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesională acreditat in conditiile legii, la finalul caruia vei primi Certificatul de Absolvire sau Calificare insotit de o anexa: Suplimentul Descriptiv, in care vor fi detaliate competentele profesionale.

b) daca ai competente dobandite pe cale informala sau non-formală (cursuri ON-LINE, cursuri HOBBY, cursuri in sistem E-LEARNING, experienta in domeniu la locul de munca, etc…..), prezinta-te la un Centru de Evaluare de Competente acreditat pentru calificarea respectiva, iar un specialist, in urma unei evaluari, va stabili daca esti sau nu competent. Vei primi un Certificat de Calificare CNFPA daca vei fi declarat competent pentru toate competentele profesionale din cadrul calificarii respective sau Certificat de Competente CNFPA recunoscut la nivel national cu mentionarea competentelor profesionale pentru care ai fost declarat competent.

Ce intelegem prin cale formala, non/formala, informala sau sistem blended-learning?

a) prin cale formală se întelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesională acreditat in conditiile legii, adica in clasa.

b) prin cale non-formală se intelege autoinstruirea, sau alte modalitati de formare profesională neinstitutionalizate, învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un program şi pot diferi ca durată (cursuri ON-LINE, cursuri HOBBY, cursuri in sistem E-LEARNING, etc…..).

c) prin cale informala se întelege practicarea unor activităti specifice direct la locul de muncă, mediul familial, timpul liber care nu sunt organizată sau structurate din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare.

d) sistemul Blended Learning - concept de invatare modern, foarte flexibil, dezvoltat cu scopul de a a oferi fiecarui cursant un nivel avansat de cunostinte de nivel tehnic ridicat. Sistemul este bazat pe concepte si metode noi de studiu, incluzand: studiu in sala de clasa asistat de formator (50%) + studiu individual, on-line, e-learning (50%).

Ce este Examenul de absolvire?

Examenul de absolvire sau evaluarea, reprezintă un set de probe teoretice si/sau practice prin care se constată dobândirea competentelor profesionale specifice programului de formare profesională.

Ce este Standardul Ocupational?

Standardul ocupational este documentul care precizează unitătile de competentă si nivelul calitativ asociat rezultatelor activitătilor cuprinse într-o ocupatie.

10

Ce este Nivelul de calificare?

Având ca referinta reglementarile elaborate de Biroul International al Muncii (ILO) – ISCO 88 COM, la nivelul Uniunii Europene (Decizia Consiliului 85/368/EEC) au fost definite cinci niveluri de calificare, adoptate si de România. Ghid prin care sunt stabilite criteriile de clasificare a calificarilor sub aspectul responsabilitatii si al complexitatii activitatilor pe care le pot practica persoanele care demonstreaza ca au dobândit respectivul nivel de calificare. In mod general ele sunt structurate astfel:

• Nivel 1 – muncitor• Nivel 2 – muncitor calificat• Nivel 3 – tehnician/maistru• Nivel 4 – inginer/subinginer• Nivel 5 –doctor/specialist in stiinte

Ce este apostila Haga?

Pentru recunoşterea internaţională a diplomelor, certificatelor de calificare profesională, certificatelor de compeţe profesionale obţinute în România este necesară apostilarea (in ţarile semnatare ale Convenţiei de la Haga) sau supralegalizarea (ţarile nesemnatare ale Convenţiei de la Haga). În vederea aplicării apostilei sau a supralegalizării de către organele competente este necesară verificarea autenticităţii diplomelor, certificatelor de calificare profesională, certificatelor de compeţe profesionale. Verificarea autenticităţii se face de către instituţia emitentă. Pentru verificarea autenticităţii certificatelor de competenţe profesionale eliberate de centrele de evaluare autorizate de CNFPA trebuie să vă adresaţi Direcţiei standarde ocupaţionale, calificări şi atestare din cadrul Secretariatului Tehnic al CNFPA. Pentru verificarea autenticităţii certificatelor de calificare şi de absolvire obţinute în urma cursurilor de formare profesională trebuie să vă adresaţi comisiei judeţeane care a autorizat furnizorul de formare profesională.

Ce este Certificatul Europass?

Suplimentul la certificatul profesional, parte a Portofoliului Europass, este un document care explica informatiile continute in certificatele de competenta profesionala eliberate de institutiile acreditate. Suplimentul este un document de informare si nu reprezinta un substitut al certificatului original. Suplimentul poate fi eliberat de catre institutia care a emis certificatul de competenta profesionala.

Documentul este util pentru angajare (mai ales cand e vorba de angajator dintr-o alta tara europeana) atunci cand titularul trebuie sa prezinte documente cu privire la educatia/formarea anterioara

Termeni

Competenţa profesională - reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional.

11

Contractul de ucenicie la locul de muncă - Un contract individual de muncă de tip particular, încheiat pe durată determinată, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită ucenic, se obligă să se pregătească profesional şi să muncească pentru şi sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obligă să-i asigure plata salariului şi toate condiţiile necesare formării profesionale.

Formarea profesională a adulţilor - cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ.

Formarea profesională continuă - este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe.

Formarea profesională iniţială - asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc de muncă.

Funcţia - este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie.

Furnizorii de formare profesională - sunt persoane juridice de drept public sau privat care pot presta servicii de formare profesională, cu respectarea standardelor de pregătire profesională şi a legislaţiei în vigoare.

Maistrul de ucenicie - Persoana atestată, în condiţiile Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, care coordonează formarea profesională a ucenicului.

Meseria - este complexul de cunoştinţe dobândit prin şcolarizare sau prin practica, necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestsrea anumitor servicii

Ocupaţia - activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură) pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru această sursă de existenţă. Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţie sau meserie.

Profesia - este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii, iar ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

Standardul ocupaţional - documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie.

Ucenicia la locul de muncă - Formarea profesională realizată în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă.

Ucenicul - Persoana fizică încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă.

12

1.2 PROFIL OCUPAŢIONAL--TEHNICIAN IN PROTECŢIA MEDIULUI

Tehnician ecolog

Cod COR: 321106

Pregătirea generală minimă pentru înscrierea la acest curs este: liceul

Certificatele sunt eliberate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

Descrierea ocupaţiei: Practicanţii unei astfel de ocupaţii pregătesc instalaţiile şi aparatele pentru experienţe, încercări şi analize; recoltează şi prepară probele supuse experimentării: celule, ţesuturi, părţide plante, organe; participă sau conduc experimente.Cod COR: 321106

A Sarcini principale).• Verifică rapoartele zilnice de analiză a apelor, solului• Supraveghează modul de funcţionare al instalaţiilor de epurare ape uzate şi de reţinere noxe în aer• Controlează evacuarea în emisar a apelor uzate epurate şi dacă se încadrează calitativ şicantitativ în limitele maxime avizate prin autorizaţia de mediu• Face verificări la apele uzate evacuate, prin recoltarea de probe şi analizarea lor sumară pe teren• Supraveghează modul în care se colectează, transportă şi depozitează deşeurile produse şi ţine evidenţa lor lunară• Respectă normele tehnice de protecţia muncii şi P.S.I.• Urmăreşte modul de realizare al investiţiilor şi lucrărilor de protecţia mediului şi raporteazătrimestrial stadiul derulării lor la termenele stabilite• Întocmeşte rapoarte şi informări privind modul în care sunt respectate prevederile legale privind protecţia mediului şi le aduce la cunoştinţă conducerii societăţii• Urmăreşte şi comunică orice modificare survenită în legislaţia naţională privind protecţia mediului, pentru luarea măsurilor operative de încadrare în prevederile legii• Cunoaşte şi aduce la cunoştinţă tuturor celor interesaţi, limitele maxime admise prin autorizaţia de mediu şi standardele româneşti de calitate aer, apă de suprafaţă şi apă potabilă.

B.Contextul munciiAceastă componentă conţine informaţiile esenţiale despre mediul în care practicanţii unei B1. Mediul fizic• Activităţilor se desfăşoară de obicei în spaţiu neprotejat, dar şi la birouB2. Mediul socio-organizaţional• Cele mai multe sarcini sunt structurate şi repetitive

13

• De obicei munca se desfăşoară după un orar fix• Consecinţele erorilor pot fi grave• Sunt frecvente interacţiunile interpersonaleB3. Riscuri. Alte notificări speciale• Pericol de contaminare cu agenţi toxici şi patogeni

C. Nivelul de educaţie şi calificare• Şcoala tehnică• Nivel de calificare: N5

D. Cunoştinţe şi deprinderiCunoştinţe referitoare la: Tipuri de deprinderi• Legislaţie şi guvernare• Servicii clienţi şi personal• Inginerie şi tehnologie• Matematică• Design• Funcţionăreşti• Deprinderi folosite în învăţare• Deprinderi de rezolvare a problemelor• Deprinderi sociale• Deprinderi de gestionare de resurseCopyright COGNITROM 2007 3

E. AptitudinileE1. Aptitudini cognitiveAptitudine Nivel de dezvoltare1 (minim)2 (mediu inferior)3 (mediu)4 (mediu superior)5 (maxim)1. Abilitatea generală de învăţare X2. Aptitudinea verbală X3. Aptitudinea numerică X4. Aptitudinea spaţială X5. Aptitudinea de percepţie a formei X6. Abilităţi funcţionăreşti X7. Rapiditatea în reacţii X8. Capacitatea decizională XE2. Aptitudini psihomotorii (A P), senzoriale (A S) şi fizice (A F)E2. Aptitudini psihomotorii• Dexteritate manuală• Dexteritatea degetelorE3. Aptitudini senzoriale• Acuitate vizuală apropiată• Vedere la distanţă• Claritate în vorbireE4. Aptitudini fizice• Rezistenţă fizică• Echilibru

F. Alte caracteristiciF1. InteresePrimele trei tipuri de interese în ordinea relevanţei sunt:

14

R I C (realist, investigativ, convenţional)F2. Surse ale satisfacţiei profesionale• Independenţa în muncă• Autonomie• Recunoaştere• Realizare personală• Munca în echipăF3. Caracteristici de personalitate• Practicantul unei astfel de ocupaţii ar trebui să fie o persoană capabilă de a acţiona în mod independent, conştiincioasă şi serioasă, riguroasă în realizarea sarcinilor. Capabilă să efectueze timp îndelungat acelaşi tip de sarcini, cu un bun echilibru emoţional, altele decât cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi (Knowledge,

1.3 STANDARD DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

Calificarea Tehnician Ecolog şi Protecţia Calităţii Mediului

MINISTERUL EDUCŢIEI ŞI CERCETĂRIIAnexa nr. 1 la OMEdC nr. 3171 din 30.01.2006

AUTORI:Ing. LUTA MARIA, profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic de Construcţii şi Protecţia Mediului AradIng. MICĂLĂCIAN LUCICA, profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic de Construcţii şi ProtecţiaMediului AradIng. BOROS MARIETA, profesor grad didactic definitiv, Colegiul Tehnic de Construcţii şi ProtecţiaMediului AradDrd. CĂLDARE CRISTINA, profesor grad didactic definitiv, Colegiul Tehnic de Construcţii şi ProtecţiaMediului AradIng. COSMA DOINA OLIVIA, profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic Lazăr Edeleanu, PloieştiREVIZUIT:Ing. MICĂLĂCIAN LUCICA, profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic de Construcţii şi ProtecţiaMediului Arad

UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ CHEIE:

1. COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNĂ2. GÂNDIRE CRITICĂ ŞI REZOLVARE DE PROBLEME3. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR INTERPERSONALE4. UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI5. PROCESAREA DATELOR NUMERICE6. COMUNICARE7. DEZVOLTAREA CARIEREI PROFESIONALE8. INIŢIEREA UNEI AFACERI

15

UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ TEHNICE GENERALE:

9. IGIENA ŞI POTECŢIA MUNCII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI10. MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIU 11. OPERAŢII DE BAZĂ ÎN LABORATOR12. ANALIZA CHIMICĂ CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ13. ANALIZA INSTRUMENTALĂ

UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ TEHNICE SPECIALIZATE:

14. POLUAUREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI15 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII MEDIULUI ÎN ECOSISTEMELE ANTROPIZATE17 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR NATURALE18 CHIMIA ŞI BIOLOGIA APELOR NATURALE19 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APEI POTABILE20 SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR UZATE21. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII AERULUI22. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII SOLULUI. 23 GESTIONAREA DEŞEURILOR16 CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

A. UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ CHEIE

Titlul unităţii 1: COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNĂCompetenţe:1.1 Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, în scopul îndeplinirii unorsarcini de lucru1.2 Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise, în scopul îndeplinirii unorsarcini de lucru1.3 Exprimă mesaje orale, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucru variate1.4 Elaborează mesaje scrise, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucru variate1.5 Participă la interacţiuni verbale orale pe teme cotidiene şi pe teme profesionale

Competenţa 1.1: Obţine informaţii prin receptarea de mesaje orale, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucruCriterii de performanţă:(a) Identificarea informaţiilor necesare şi suficiente pentru decodarea sensului global al mesajelor orale(b) Obţinerea de informaţii / detalii specifice corecte, relevante pentru sarcina de lucru(c) Identificarea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate, precum şi a atitudinilor şi sentimentelor(d) Identificarea sensului elementelor de vocabular (şi de accent – pentru domeniile ocupaţionale unde

16

accentul este relevant) nefamiliare cu ajutorul contextului sau prin asocieri / conexiuni(e) Iniţierea de acţiuni adecvate pentru confirmarea sau clarificarea sensului mesajului(f) Realizarea de acţiuni adecvate pe baza informaţiilor obţinute pe cale oralăCondiţii de aplicabilitate:Surse şi tipuri demesaje orale:Texte care conţin unele elemente de vocabular / de accent nefamiliare, emise laviteză normală, în diverse registre, de lungime variabilă:mesaje, formale şi informale, emise de cei din jur;conferinţe, discursuri, prezentări de produse / servicii;transmisiuni radio şi TV, talk-show-uri, anunţuri publice;conversaţii telefonice, inclusiv mesaje telefonice înregistrate.Informaţii obţinute: ideea principală (sensul global);informaţii factuale, pe teme de interes comun;informaţii factuale pe teme de interes profesional: instrucţiuni, explicaţii,specificaţii de produse şi servicii;opinii, puncte de vedere, atitudini (pro, contra, neutră), sentimente.Limbaj: termeni specifici mesajelor mass media;vocabular specific comun, relevant pentru domeniul ocupaţional.varietăţi de accent (pentru domeniile ocupaţionale unde esterelevant)Moduri de acţiune: întrebări, limbaj corporal / nonverbal, verificarea sensului prin alte surse;comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane;acţiuni proprii (realizarea de operaţii, activităţi).

Probe de evaluare:Probe scrise sau orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice şi obţină prin ascultareinformaţii, detalii, opinii, atitudini, sentimente, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a), (b), (c) şi încondiţiile de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să acţioneze pentru identificarea elementelor devocabular (şi de accent – pentru domeniile ocupaţionale unde accentul este relevant) nefamiliare şi clarificareasensului, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (d), (e) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe orale sau practice prin care candidatul demonstreaza ca este capabil sa actioneze pe bazainformatiei obtinute prin ascultare, asa cum se precizeaza în criteriul de performanta (f) si în conditiilede aplicabilitate.Probe orale şi/sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să folosească strategii de înţelegere prinascultare, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a), (b), (c), (d), (e), (f) şi în condiţiile de aplicabilitate

17

Competenţa 1.2: Obţine informaţii prin receptarea de mesaje scrise, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucruCriterii de performanţă:(a) Identificarea de informaţii şi opinii relevante pentru sarcina de lucru în texte referitoare la domeniul ocupaţional(b) Scanarea unui text mai lung pentru identificarea rapidă de informaţii / detalii specifice necesare(c) Utilizarea unor materiale de referinţă pentru identificarea sensului, atunci când este necesar(d) Corelarea în mod coerent a mai multor informaţii din diverse părţi ale unui text / din texte diferite(e) Transferul informaţiilor din texte referitoare la domeniul ocupaţional în diverse forme de prezentare(f) Analizarea avantajelor şi dezavantajelor unor situaţii descrise în texte, în scopul luării unor decizii(g) Realizarea de acţiuni adecvate pe baza informaţiilor identificate în texte cu conţinut operaţionalcomplexCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de text: Texte, care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse registre, delungime variabilă:texte specifice domeniului ocupaţional: manuale, rapoarte, note, fişe tehnice;texte de popularizare: ştiri şi articole de presă, reclame, anunţuri;texte cu conţinut operaţional: corespondenţă, faxuri, formulare, standarde,instrucţiuni;mesaje, cereri, reclamaţii.Informaţii obţinute: informaţii factuale, relativ complexe, pe teme de interes comun;informaţii profesionale: instrucţiuni, explicaţii, date tehnice ale unor produse şi servicii;date privind: materii prime, materiale şi produse finite, operaţii şi procese tehnologiceMateriale de referinţă: dicţionare;diagrame şi alte materiale vizuale;instrucţiuni, manuale tehnice, prospecte, pagini Internet.Forme de prezentare: tabele, grafice, scheme;notiţe.Moduri de acţiune: comunicarea informaţiilor / detaliilor către alte persoane;transferul informaţiilor în diverse forme de prezentare;acţiuni proprii: realizarea de operaţii, modificarea unor operaţii,luarea de decizii.

Probe de evaluare:Probe orale sau scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice informaţii, detalii sau opinii, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a), (b) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze materiale de referinţă adecvate pentru identificarea sensului, atunci când este necesar, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (c) şi încondiţiile de aplicabilitate.

18

Probe orale, scrise sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să prelucreze informaţii în diverse moduri, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (d), (e), (f) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe orale, scrise sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să acţioneze adecvat pe bazainformaţiei obţinute prin lectură, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (f), (g) şi în condiţiile deaplicabilitate.

Competenţa 1.3: Exprimă mesaje orale, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucru variateCriterii de performanţă:(a) Oferirea şi solicitarea de informaţii pentru îndeplinirea unei sarcini de lucru(b) Oferirea şi solicitarea de instrucţiuni în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru profesionale(c) Formularea clară, precisă şi în mod politicos a informaţiilor, instrucţiunilor, întrebărilor şisolicitărilor(d) Solicitarea şi oferirea de clarificări şi explicaţii atunci când informaţia / instrucţiunea nu este înţeleasă imediat(e) Prezentarea de descrieri clare şi detaliate pe subiecte legate de domeniul de interes propriu şi profesional(f) Utilizarea adecvată a termenilor de specialitate comuni / familiari relevanţi pentru sarcina de lucruCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de informaţii: Schimburi de informaţii, care pot conţine şi elemente de vocabular nefamiliare, la viteză normală, în diverse registre, în conversaţii de lungimi variate, privind:activităţi de rutină şi non-rutiniere: instrucţiuni, explicaţii, detalii de operare,sfaturi;aranjamente sociale;descrieri de obiecte, procese, operaţii;probleme operaţionale în situaţii de viaţă cotidiene.Contexte: personal şi social – situaţii specifice în familie, şcoală, comunitate;profesional – situaţii specifice în organizaţie, la locului de muncă,situaţii conflictuale.Limbaj: vocabular adecvat contextului personal şi social;vocabular specific comun, relevant pentru domeniul ocupaţional.Moduri de comunicare:faţă în faţă;la telefon, robot telefonic.Moduri de acţiune: comunicarea / transmiterea de informaţii / detalii către interlocutorProbe de evaluare:Probe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să ofere şi să solicite informaţii şi instrucţiuni, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a), (b), şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să ofere şi să solicite clarificări şi explicaţii, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (c), (d) şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să realizeze descrieri, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (e) şi în condiţiile de aplicabilitate

19

Probe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze adecvat terminologia specifică, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (f) şi în condiţiile de aplicabilitate

Competenţa 1.4: Elaborează mesaje scrise, în scopul îndeplinirii unor sarcini de lucru variateCriterii de performanţă:(a) Completarea de documente şi formulare profesionale specifice domeniului ocupaţional(b) Redactarea unor texte funcţionale variate mai complexe, structurate şi cu folosirea deconectori(c) Transmiterea, în limbaj clar şi precis, de informaţii corecte vizând aspecte din domeniul de activitate(d) Utilizarea unor materiale de referinţă adecvate pentru a verifica corectitudinea informaţiei şi limbii folosite(e) Adecvarea formatului şi limbajului la context, la tipul de text, la subiect şi la cititorulintenţionat(f) Utilizarea convenţiilor folosite în comunicarea scrisă formală / informalăCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de texte funcţionale:formulare şi alte documente specifice, în funcţie de domeniul ocupaţional (facturi, facturi pro-forma, fişe tehnice, fişe de evidenţă, fişe de producţie, documente de evidenţă primară, standarde);corespondenţă personală şi profesională: scrisori, note, mesaje (inclusiv e-mail);procese verbale, rapoarte, eseuri.Tipuri de informaţii: În texte, care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare, în diverse registre, de lungimi variate:informaţii factuale, inclusiv date personale;aranjamente şi instrucţiuni;idei, opinii, puncte de vedere;mesaje din partea altor persoane;raportări privind desfăşurarea unor evenimente, şedinţe, procese.Convenţii şi limbaj: pentru exprimarea raporturilor în cadrul comunicării (prieteni, colegi, membri ai organizaţiei, ierarhii)pentru atingerea scopului comunicării (tehnici de argumentare, formule de persuasiune)formule de comunicare standardizate, formule de politeţe.Contexte: organizarea locului de muncă;activităţi şi procese de producţie;calitatea serviciilor / produselor.Materiale de referinţă:dicţionare, glosare de termeni specializaţi şi sintagme specifice;documente normative şi tehnicemodele de documente şi formulare.Probe de evaluare:Probe scrise sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil completeze formulare şi să întocmească corespondenţă, texte funcţionale şi documente specifice domeniului

20

ocupaţional, aşa cum se precizează în criteriile deperformanţă (a), (b), (c) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe scrise sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze materiale de referinţăadecvate pentru a verifica corectitudinea informaţiei şi limbii folosite, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (d) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe scrise sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze un format recomandat, un limbaj adecvat şi convenţii folosite în mod obişnuit în comunicarea scrisă formală / informală, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (e), (f) şi în condiţiile de aplicabilitate.

Competenţa 1.5: Participă la interacţiuni verbale orale pe teme cotidiene şi pe teme profesionaleCriterii de performanţă:(a) Oferirea de opinii proprii şi susţinerea lor cu argumente în conversaţii de teme diverse de interes(b) Participarea cu contribuţii la discuţii profesionale de rutină, în contexte profesionalepredictibile(c) Exprimarea clară şi fluentă a propriilor opinii şi puncte de vedere legate de domeniul de activitate(d) Solicitarea în mod adecvat a opiniilor interlocutorului şi răspunsul adecvat la acestea(e) Realizarea de prezentări pe teme din domeniul ocupaţional, pe bază de materiale pregătite în prealabil(f) Verificarea înţelegerii şi solicitarea / oferirea de clarificări / explicaţii când informaţia nu este clar înţeleasă, în conversaţii şi prezentări(g) Participarea la conversaţii folosind unui limbaj adecvat la context şi respectând convenţiile folosite în conversaţie şi normele sociale şi culturale, în funcţie de rolul şi relaţiile cu interlocutorul / iiCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de interact ţiuni:a. Schimburi de opinii, care pot conţine şi elemente de vocabular nefamiliare, laviteză normală, în diverse registre, în conversaţii de lungimi variate, privind:chestiuni de ordin social şi de interes public curent;chestiuni profesionale de interes comunb. Discuţii profesionale, care pot conţine şi elemente de vocabular nefamiliare,derulate cu viteză normală, în diverse registre, în conversaţii de lungimi variate,privind:aranjamente la locul de muncă, cum ar fi planuri, activităţi şi aranjamenteoperaţionale;relaţii cu clienţii şi partenerii, negocieri, contractări (în funcţie de domeniulocupaţional).c. Prezentări scurte, care pot conţine şi elemente de vocabular nefamiliare, făcute laviteză normală, privind:relatări ale unor evenimente şi conversaţii, rapoarte intermediare / de progres;prezentări de produse, tehnologii.Contexte: a. Schimburi de opinii:situaţii sociale informale, situaţii familiare, situaţii conflictuale;

21

întâlniri profesionale de rutină, contacte profesionale informale, sarcini de lucru;b. Discuţii profesionale:interviuri individuale, faţă în faţă sau telefonic;întâlniri formale / informale, activităţi profesionale zilnice;c. Prezentări – contexte profesionale formale şi informale.Schimburi de opinii: pro şi contra în susţinerea unor idei personale;ipoteze, predicţii;preferinţe, evaluări de: produse, servicii, procese.Materiale pentruprezentări:notiţe, scheme de prezentare;suport vizual: folii / planşe / modele / mostre.Convenţii şi limbaj: formule de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei conversaţii / discuţii, limbaj nonverbalvocabular adecvat contextului personal şi social;vocabular specific comun, relevant pentru domeniul ocupaţional.Moduri de interacţiune:faţă în faţă, în perechi sau în grup mic (schimburi de opinii, discuţii profesionale);în faţa unui auditoriu (prezentări);la telefon, robot telefonic (schimburi de opinii, discuţii profesionale).

Probe de evaluare:Probe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să poarte discuţii în care să-şi prezinte şi să-şi argumenteze opiniile, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a), (b), (c) şi în condiţiile de aplicabilitate.Probe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să contribuie semnificativ la discuţii profesionale, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (b) şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să solicite opinii şi să răspundă adecvat la acestea, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (d) şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să pregătească şi să facă prezentări, în care să includă informaţii faptice, interpretări şi opinii, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (e) şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să verifice înţelegerea, să solicite clarificări şi să acţioneze în vederea clarificării, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (f) şi în condiţiile de aplicabilitateProbe orale sau practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să participe la conversaţii utilizând un limbaj adecvat şi respectând convenţii folosite în conversaţie, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (b), (c), (d), (g) şi în condiţiile de aplicabilitate

Titlul unităţii 2: GÂNDIRE CRITICĂ ŞI REZOLVARE DE PROBLEME

Competenţe:2.1 Identifică probleme complexe2.2 Rezolvă probleme2.3 Evaluează rezultatele obţinute

22

Criterii de performanţă:(a) Anticiparea situaţiilor problemă(b) Definirea problemei(c) Reflectarea asupra propriilor acţiuniCondiţii de aplicabilitate:Situaţii problemă: calitatea muncii, proces de muncă, interacţiuni între oameni, sesizări, situaţii de urgenţăAnticiparea problemei: corelarea factorilor determinanţi cu situaţia problemăDefinirea problemei: identificarea problemei, cauze şi efecte ale problemei, cui aparţine problemaReflectarea: pune întrebări relevante asupra problemei; comparăsituaţia problemă cu situaţia normală; emite idei privind rolul lui în rezolvarea problemeiProbe de evaluare:Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează că este capabil să anticipeze şi să analizeze situaţiile problemă, conform criteriilor de performanţă (a), (b) şi condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale şi scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să reflecteze asupra propriilor acţiuni, conform criteriilor de performanţă (c) şi condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 2.2: Rezolvă problemeCriterii de performanţă:(a) Identificarea soluţiilor posibile(b) Alegerea celei mai potrivite soluţii, în urma reflectării asupra consecinţelor posibile şi a evaluării lor(c) Întocmirea planului de acţiune(d) Aplicarea planului de acţiuneCondiţii de aplicabilitate:Soluţii posibile: metode de rezolvareSelectare: compara si analizează soluţiile posibile şi decideJustificare: argumentare pe baza criteriilor utilizate in selectarea soluţieiÎntocmire: listarea acţiunilor în ordinea efectuării lor, alocarea deresurse (materiale, financiare, timp) si stabilirea responsabilităţilorAplicare: punerea în practică şi monitorizarea acţiunilor prevăzuteProbe de evaluare:Probe orale si scrise prin care elevul demonstrează ca este capabil sa identifice soluţii, să selecteze şi să justificesoluţia ce urmează a fi aplicată, conform criteriilor de performanţă (a), (b) şi condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să întocmească planul de acţiune conform criteriului de performanţă (c) şi condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice şi orale prin care elevul demonstrează că este capabil să aplice planul de acţiune, conform criteriului de performanţă (d) şi condiţiilor de aplicabilitate. Competenţa 2.3: Evaluează rezultatele obţinuteCriterii de performanţă:(a) Analizarea rezultatelor(b) Obţinerea feed-back-ului

23

(c) Analizarea metodei aplicateCondiţii de aplicabilitate:Analizarearezultatelor: compara rezultatul obţinut cu cel dorit; aplică măsuri de corecţie, dacă este cazulFeed-back: concluzii, calificative proprii şi de la alte persoaneAnalizarea metodei: resurse, acţiuni, responsabilităţi; generează şiextinde idei, sugestii alternative în scopul îmbunătăţirii metodei aplicateProbe de evaluare:Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează ca este capabil sa analizeze rezultatele, să obţină feed-back-ul şisă analizeze metoda aplicată, conform criteriilor de performanţă (a), (b) şi (c) şi condiţiilor de aplicabilitate.

Titlul unităţii 3. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR INTERPERSONALE

Competenţe:3.1 Creează şi menţine relaţii profesionale3.2 Gestionează conflicte3.3 Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

Competenţa 3.1: Creează şi menţine relaţii profesionaleCriterii de performanţă:(a) Crearea unei infrastructuri a comunicării bazate pe încredere şi înţelegere reciprocă(b) Ascultarea activă şi încurajarea unui dialog constructiv(c) Stabilirea unor relaţii de cooperare, în interesul reciproc al părţilor(d) Susţinerea muncii în echipă(e) Aplicarea unor modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor interpersonaleCondiţii de aplicabilitateAscultare activă: urmăreşte interlocutorul, nu întrerupe interlocutorul, preia argumentele interlocutoruluiDialog constructiv: oferă sugestii, ascultă sugestiile celorlalţi, formulează propuneri consensuale; exprimă un feedback pozitiv; cade de acord; face distincţie între fapte, opinii şi sentimenteRelaţii de cooperare: suport pentru dezvoltarea profesională a membrilor grupului, încredere în deciziile luate de grup, discutarea deschisă a iniţiativelor, analiza critică si evaluarea opiniilor în grupModalităţi de îmbunătăţire: factori determinanţi: personali, psiho-sociali, contextuali; metode de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire: observare, analiza unor indicatori de coeziune socială, interviuri, culegere de mărturii, motivare, încurajare, integrare, redefiniri de rol, evitarea jocurilor de putereProbe de evaluare:Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează că este capabil să creeze şi să menţină relaţii profesionale, aşa cum se specifică in criteriile de performanţă (a), (b), (c), (d) şi (e) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate. Competenţa 3.2: Gestionează conflicteCriterii de performanţă:

24

(a) Identificarea surselor de conflict(b) Identificarea modalităţilor de rezolvare a conflictelor(c) Medierea conflictelorCondiţii de aplicabilitateSurse de conflict: neînţelegeri, interese şi obiective opuse/diferiteModalităţi de rezolvare: renunţarea, forţarea, aplanarea, compromisul, confruntarea, feedback legat de performanţă şi acceptareMediere: ascultă părţile aflate în conflict şi le antrenează în adoptarea unei modalităţi de rezolvareProbe de evaluare:Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează că este capabil să gestioneze conflicte în situaţii reale (sau asemănătoare situaţiilor reale), aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), (c) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Competenţa 3.2: Gestionează conflicteCriterii de performanţă:(a) Identificarea surselor de conflict(b) Identificarea modalităţilor de rezolvare a conflictelor(c) Medierea conflictelorCondiţii de aplicabilitateSurse de conflict: neînţelegeri, interese şi obiective opuse/diferiteModalităţi de rezolvare: renunţarea, forţarea, aplanarea, compromisul, confruntarea, feedback legat de performanţă şi acceptareMediere: ascultă părţile aflate în conflict şi le antrenează în adoptarea unei modalităţi de rezolvareProbe de evaluare:Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează că este capabil să gestioneze conflicte în situaţii reale (sau asemănătoare situaţiilor reale), aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), (c) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Titlul unităţii 4: UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

Competenţa 4.1: Utilizează informaţii de pe internetCriterii de performanţă:(a) Prezentarea noţiunilor de bază.(b) Selectarea surselor de informaţie conform criteriilor de eficienţă.(c) Prezentarea tehnicilor de căutare a informaţiei necesare în sistemele informaţionale şiinformatice.Condiţii de aplicabilitate:Noţiuni de bază: informaţie dată, sistem, sistem informaţional, procesinformaţional, sistem informatic, bază informaţională, bază tehnică, fluxinformaţional.Surse de informaţie: bănci de date, baze de date, Internet, resurse umaneimplicate în sistemul informaţional.Criterii de eficientă: uşurinţă în utilizare, rapiditatea obţinerii informaţiei,

25

corectitudinea informaţiei obţinute, relevanţa informaţieiobţinute pentru sistem.Tehnici de căutare: motoare de căutare, selectarea după criterii/chei multiple,utilizând operatorii relaţionali (<,<=,>,>=, egal, diferit) sau operatoriilogici (AND, OR, NOT).Probe de evaluare:Probe orale/practice şi scrise prin care elevul demonstrează ca este capabil sa definească noţiunile de bază ale unuisistem informaţional, conform criteriului de performanta (a) cuprinzând condiţiile de aplicabilitate.Probe practice şi orale prin care elevul demonstrează ca este capabil sa selecteze sursele de informaţiecorespunzătoare criteriilor de performanţă, aşa cum se precizează in criteriul de performanta (b) conform condiţiilorde aplicabilitate.Probe practice si orale prin care elevul demonstrează ca este capabil să prezinte tehnicile de căutare a informaţieinecesare în sistemele informaţionale şi informatice, aşa cum se precizează in criteriile de performanta (c), conformcondiţiilor de aplicabilitate. Competenţa 4.2: Organizează şi prelucrează informaţia.Criterii de performanţă:(a) Identificarea structurilor de date necesare organizării informaţiei de diferite tipuri.(b) Codificarea şi memorarea datelor în structurile identificate.(c) Obţinerea instrumentelor de lucru pentru sistemului informatic(d) Utilizarea tehnicilor software specifice obţinerii unor rezultate/rapoarte eficiente.Condiţii de aplicabilitate:Tip de informaţie/dată: numeric, şir de caractere (text), imagini, logic.Structuri de date: fişiere (text, binare), foi de lucru, tabele, baze de date,liste.Instrumente de lucru: tabele, schiţe, grafice, formulare (templates), rapoarte(simple, complexe, pivot).Tehnici software: utilizarea macrocomenzilor (macro), interogări ale bazelorde date, validarea datelor.Probe de evaluare:Probe practice si orale prin care elevul demonstrează ca este capabil sa identifice structurile de date necesare organizării informaţiei, aşa cum se precizează in criteriile de performanta (a), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează ca este capabil sa codifice şi să memoreze informaţia, aşa cum se precizează in criteriul de performanta (b), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează ca este capabil sa obţină instrumente de lucru pentru sistemul informatic, aşa cum se precizează in criteriul de performanta (c), conform condiţiilor de aplicabilitate.

26

Probe orale şi practice prin care elevul demonstrează ca este capabil să utilizeze tehnici software specifice obţinerii unor rezultate/rapoarte eficiente, aşa cum se precizează in criteriul de performanta (d), conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 4.3: Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentrucrearea documentelor Web.Criterii de performanţă:(a) Prezentarea instrumentelor de lucru şi tehnologiilor Web necesareformatării/prezentării elementelor de conţinut din documentele Web.(b) Planificarea şi proiectarea unui document Web pentru propria organizaţie.(c) Utilizarea tehnologiei Web pentru obţinerea unui document Web în concordanţă cuelementele de conţinut.(d) Testarea si validarea documentului Web creat in conformitate cu cerinţele sispecificaţia proiectului. Identificarea structurilor de date necesare organizăriiinformaţiei de diferite tipuriCondiţii de aplicabilitate:Instrumente de lucru: editoare de texte si de calcul tabelar care salveaza documentele ca pagini Web, editoare de HTML, editoare de imagini, sisteme de gestiune a bazelor de date,servereElemente de conţinut: text, liste, tabele, imagini, hărţi de imagini, sunete, animaţie, cadre, filme, butoane, casete de dialog, casete combinate, ferestre, baze de dateTehnologii Web: ASP, Client-ServerDocument Web: viteza de încărcare, raport text/imagine,configurare si administrare, rapoarte, formulare, căutare şi regăsire a informaţieiCerinţe: de conţinut, acurateţe, lizibilitate, de design, conformitate cu cerintele proiectului.Probe de evaluare:Probe practice şi orale prin care elevul demonstrează că este capabil să prezinte instrumentele de lucru şi tehnologiile Web necesare formatării/prezentării elementelor din documentele Web, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (a), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice si orale prin care elevul demonstrează că este capabil să planifice si să proiecteze un document Web pentru propria organizaţie, aşa cum se precizează în criteriul de performanta (b), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice si orale prin care elevul demonstrează că este capabil să utilizeze tehnologii Web pentru obţinerea, testarea si validarea unui document Web dinamic în acord cu elementele din specificaţia proiectului, aşa cum se precizează in criteriile de performanţă (c) şi (d), conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 4.4 : Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat alproiectelor.Criterii de performanţă:(a) Descrierea conceptelor generale utilizate in managementul proiectelor.(b) Planificarea unui proiect simplu utilizând aplicaţii software in conformitate cu etapele,componentele si obiectivele proiectului.(c) Utilizarea instrumentelor software pentru prezentarea proiectelor.(d) Livrarea si validarea proiectelor conform cerinţelor.Condiţii de aplicabilitate:

27

Concepte generale: noţiunea de proiect, obiectivele proiectului, fazele unui proiect, managerul de proiect, echipa de proiect (roluri), planul unui proiect, elemente de evaluare, structura pe activităţi (WBS), grafic de activităţi,traiectorie critică.Etapele unui proiect: justificarea economica, structura echipei de proiect, planul de proiect, structura activităţilor (WBS), alocarea resurselor (efort/durata, cost, dependinţe), cereri de schimbare cu justificare si aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii ,de sfârşit de proiect).Componentele proiectului: organizaţia de proiect, planurile, mijloacele de control,etapele, managementul riscului, controlul schimbării, managementul configuraţiei,calitatea.Instrumente software: pentru crearea graficelor, schitelor, şabloanelor de prezentare, diagramelor (Gantt).Probe de evaluare:Probe practice, orale şi scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să descrie conceptele generale utilizate înmanagementul proiectelor, aşa cum se precizează în criteriul de performanţă (a), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice şi orale prin care elevul demonstrează că este capabil să planifice un proiect, să utilizeze instrumentelesoftware pentru reprezentarea proiectelor, să livreze şi să valideze proiecte simple conform cerinţelor, aşa cum seprecizează în criteriile de performanţă (b), (c) şi (d), conform condiţiilor de aplicabilitate.

Titlul unităţii 5: PROCESAREA DATELOR NUMERICECompetenţe:

5.1 Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta.5.2 Prelucrează datele numerice.5.3 Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile.

Competenţa 5.1 Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceastaCriterii de performanţă:(a) Colectarea datelor numerice corespunzătoare activităţii planificate(b) Selectarea datelor obţinute din măsurători/alte surse (c) Înregistrarea datelor

Condiţii de aplicabilitate:Date numerice: dimensiuni, distanţe, temperatură, masă, concentraţie, densitate, tensiuneSelectare: după natura mărimii măsurate şi scopul măsurăriiÎnregistrare date: tabele, fişe

Probe de evaluare:Probe orale şi scrise prin care elevul demonstrează competenţa de planificare a unei activităţi şi culegere a datelor numerice în legătură cu aceasta.

Competenţa 5.2 Prelucrează datele numericeCriterii de performanţă

28

a) Efectuarea calculelor în mai multe etape cu numere de mai multe mărimib) Utilizarea formulelor de calculc) Reprezentarea grafică a datelor obţinuted) Citirea graficelorCondiţii de aplicabilitate:Calcule: puteri, radicali, procente, scări şi proporţiiFormule de calcul: transformări de unităţi de măsură, calcule economico-financiare, ecuaţii liniare cu două variabile, media aritmetică, geometrică, dispersia, abaterea medie pătraticăReprezentare grafică: grafice în planCitirea graficelor: coordonatele graficului, relaţia dintre mărimile reprezentateProbe de evaluare:Probe orale şi scrise prin care elevul demonstrează competenţa de prelucrare a datelor numerice, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), (c ) şi (d), şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Competenţa 5.3 Interpretează rezultatele obţinuteCriterii de performanţă:(a) Compararea rezultatelor cu valori date pentru determinarea erorilor/abaterilor şitendinţelor(b) Formularea concluziilor în baza unei analize critice(c) Utilizarea rezultatelor în rezolvarea unei probleme şi luarea deciziilor optimeCondiţii de aplicabilitate:Comparare rezultate: erori, cauze, tipuri de erori, tendinţeTipuri de grafice: liniare, în coloane şi bare, circulare, radar, GanttTipuri de diagrame: cumulativă, Paretto, de dispersieProbe de evaluare: Probe orale, scrise şi practice prin care elevul demonstrează competenta de interpretare a rezultatelor obţinute din procesarea datelor numerice, aşa cum se specifica in criteriile de performanta (a), (b), (c ) şi in condiţiile deaplicabilitate formulate.

Titlul unităţii 6: COMUNICARECompetenţe:6.1 Susţine prezentări pe teme profesionale6.2 Moderează dezbateri şi şedinţe6.3 Elaborează documente pe teme profesionale

Competenţa 6.1: Susţine prezentări pe teme profesionaleCriterii de performanţă:(a) Pregătirea prezentării în funcţie de obiective, temă şi audienţă(b) Organizarea logică şi concisă a informaţiei(c) Utilizarea unor tehnici menite să trezească interesul şi să convingă audienţaCondiţii de aplicabilitate:Pregătire: consultă surse (baze de date, manuale, articole, reviste de specialitate), pune întrebări altor persoane, selectează informaţiile

29

Organizare: prezentare structurată, stil adaptat situaţiei, scopului, nevoilor audienţei, realizarea electronică (aplicaţii de tip “power point” sau altele).Tehnici: prezentare atractivă pentru audienţă, tehnici de implicare a audienţei, argumentare logică, fapte şi date statistice, support non-verbal (imagine, grafică), exemplificări, gestică, mimică asociată, pronunţie, intonaţie.Condiţii de aplicabilitate:Probe orale şi practice (joc de rol) prin care elevul demonstrează competenţa de realizare a unei prezentări în situaţii de comunicare publică aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), şi (c ) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Competenţa 6.2: Moderează dezbateri şi şedinţeCriterii de performanţă:(a) Pregătirea unei dezbateri şi/sau şedinţe pe o temă anume(b) Participarea la o dezbatere şi/sau şedinţă pe o temă anume(c) Exprimarea opiniilor şi ideilor în condiţii de respect reciproc(d) Prezentarea succintă a conţinutului, concluziilor, deciziilor şi acţiunilorCondiţii de aplicabilitate:Pregătire: agendă, structură, tipul situaţiei, nevoile interlocutorului, tipul interlocutorului (colegi, clienţi, furnizori, alte persoane), luări de cuvânt, întrebări posibile, compromisuri posibile, consensul vizatTeme: ştiinţifice, tehnice, sociale Participare: face observaţii constructive, are în vedere obiectivul propus, raţionează, dă dovadă de receptivitateRespectare: ascultă cu atenţie, invită interlocutorul să vorbească, încurajează discuţia prin întrebări, argumente, aprobări, acceptă opinii diferite de cele proprii, nu face discriminăriExprimare: concisă, clară, conciliantă, corectă din punct de vedere lingvistic şi gramaticalPrezentare: sumar al ideilor abordate şi al reacţiilor la eleProbe de evaluare:Probe orale prin care elevul demonstrează că este capabil să participe la şi să modereze constructiv dezbateri şi şedinţe, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), (c) şi (d) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Competenţa 6.3: Elaborează documente pe teme profesionaleCriterii de performanţă:(a) Pregătirea documentului în conformitate cu funcţia acestuia(b) Scrierea unui document clar şi corect(c) Verificarea documentului, asigurându-se că acesta îndeplineşte criteriile profesionalerespectiveCondiţii de aplicabilitate:Funcţie: instrucţiuni, manuale, scrisori sau rapoartePregătire: stiluri şi forme corespunzătoare anumitor scopuri şi audienţe, organizarea materialuluiClaritate şi acurateţe: norme ortografice şi de punctuaţie, reguli gramaticale, coerenţă, folosirea imaginilor, a schemelor, graficelor şi diagramelorVerificare: corectarea, redactarea, editarea textuluiCondiţii de aplicabilitate:

30

Probe scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să elaboreze o scrisoare de afaceri, un set de instrucţiuni şiun scurt raport, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c ) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

Titlul unităţii 7: DEZVOLTAREA CARIEREI PROFESIONALE

Competenţe:7.1 Îşi valorifică resursele personale pentru obţinerea unui loc de muncă.7.2 Îşi stabileşte o strategie de dezvoltare a carierei profesionale7.3 Se instruieşte continuu pentru dezvoltarea carierei profesionale

Competenţa 7.1: Isi valorifică resursele personale pentru obtinerea unui loc de

muncă.

Criterii de performanţă:(a) Autoevaluarea nivelului de pregatire.(b) Identificarea cerinţelor locului de munca.(c) Alcatuirea portofoliului personal pentru ocuparea unui loc de munca.(d) Prezentarea la interviu şi aprecierea rezultatului obtinut.

Condiţii de aplicabilitate:(e) Nivel de pregătire : studii, competente profesionale, abilităţi sociale, aspiraţii

profesionale.(f) Cerinţele locului de muncă : fişa postului, fişa angajatului, reglementări, condiţii specific

angajatorului.(g) Portofoliu personal : rezultate la testări, premii, diplome, certificate, Curriculum

Vitae, autoevaluare, produse reprezentative pentru locul de muncă, recomandări.(h) Interviu : atitudine, postură, prezentare, limbaj verbal şi nonverbal, ţinută.(i) Aprecierea rezultatului : comentariu cu privire la performanţa personală, completarea

portofoliului personal în funcţie de rezultatul obţinut.Probe de evaluare: Probe orale / scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să se autoevalueze şi să identifice cerinţele locului de muncă prin raport, prezentare orală, aşa cum se precizează în criteriile de performanţă (a) si (b) în condiţiile de aplicabilitate date. Probe orale / scrise / practice prin care candidatul demonstrează ca este capabil să-şi alcătuiască portofoliul si să se prezinte la un interviu prin joc de rol / simulare aşa cum se precizează in criteriile de performanţă (c) şi (d), în condiţiile de aplicabilitate

Competenţa 7.2: Işi stabileşte o strategie de dezvoltare a carierei profesionaleCriterii de performanţă:

a) Ientificarea obiectivelor carierei propriib) Descrierea realistă a obiectivelor în raport cu oportunităţile prezente sau viitoarec) Identificarea oportunitaţilor de formare profesională ( formală, non formală, informală) corespunzatoare obiectivelor stabilited) Intocmirea unui plan pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru cariera profesională Condiţii de aplicabilitate:

31

-Obiective: calificări, competenţe, aptitudini necesare unei calificări, spirit de iniţiativă- Surse şi oportunităţi de formare : centre de formare profesională, programe de formare continuă la locul de muncă, programe de scurtă durata, cursuri serale, consultanţă de specialitate, învaţământ la distanţă / frecvenţă redusă, conferinţe, studiu individual, învăţare continuă, voluntariat.

Probe de evaluare:Probe orale/ scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să îşi stabilească o strategie de dezvoltare a carierei profesionale conform criteriilor de performanţă (a), (b), (c) şi (d) şi în condiţiile de aplicabilitate date.

Competenţa 7.3: Se instruieste continuu pentru dezvoltarea carierei profesionaleCriterii de performanţă:

1. Selectarea informaţiilor în funcţie de opţiunile personale şi profesionale vizate2. Evaluarea carierei personale în funcţie de acumularea de competenţă prin învăţare de-a

lungul întregii vieţi.3. Condiţii de aplicabilitate:4. Informatii : cercetare on-line, articole şi emisiuni ale mass-media,5. articole de specialitate, manuale, consultanta specializata, afise, discutii, aprecierea

propriilor performanţe.6. Evaluarea carierei: autoevaluări ale carierei pe baza profilurilor ocupaţionale, a evoluţiei

calificărilor la nivel national şi european,7. consultarea unor persoane specializate (psihologi, consilieri ai carierei profesionale),8. consultarea unor agenţii de recrutare de personal

Probe de evaluare:Probe orale (prezentari orale) / practice (simulare) prin care elevul demonstrează că poate să-şi procure informaţii din diverse surse şi să facă aprecieri asupra propriului proiect de carieră, asa cum se specifică în criteriile de performanţă a) şi b) şi în condiţiile de aplicabilitate date.

Titlul unităţii 8: INIŢIEREA UNEI AFACERICompetenţe:8.1 Îşi autoevaluează abilităţile antreprenoriale8.2 Defineşte posibilităţile pieţei8.3 Elaborează un plan de afaceriCriterii de performanţă:(a) Studierea evoluţiilor economice(b) Analizarea şi evaluarea posibilităţilor pieţei(c) Examinarea resurselor disponibile şi potenţiale(d) Identificarea strategiilor de marketingCondiţii de aplicabilitateEvoluţii economice: la nivel global, naţional, regional şi localAnalizarea posibilităţilorpieţei: impactul evoluţiilor economice asupraoportunităţilor de afaceri, analiză SWOT, ciclul de viaţă al produsuluiResurse: financiare (credit bancar, sponsorizări, asocieri, proiecte cu finanţări

32

nerambursabile),umane, materiale, oportunităţi de dezvoltare.Strategii de marketing: marketing de nişă sau alte strategiiProbe de evaluare:Probe scrise prin care elevul demonstrează că poate defini posibilităţile pieţei, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), (c ) şi (d) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate

Competenţa 8.3: Elaborează un plan de afaceriCriterii de performanţă:(a) Alegerea unei oportunităţi de afaceri luând în considerare riscurile, resursele şi legislaţia(b) Elaborarea unui plan de afaceri simplu(c) Prezentarea şi justificarea planului de afaceriCondiţii de aplicabilitateRiscuri: analizarea riscurilor, scenarii posibileResurse: plan financiar, repartizarea bugetului, alocarea resurselor, identificarea resurselor financiare, subvenţii, abilităţiLegislaţie: sănătate şi securitatea muncii, probleme de mediu, legislaţia muncii, drept comercialPlan: structură, organizare, management, informaţii, clienţi şi furnizori,resurse umane, logisticăProbe de evaluare:Probe orale şi scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să elaboreze şi prezinte un plan de afaceri într-o situaţie reală, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b), şi (c ) şi în condiţiile de aplicabilitate formulate.

CAPITOL II POLUAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

B. UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ TEHNICE GENERALE

Titlul Unităţii: 9. IGIENA ŞI PROTECŢIA MUNCII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

Competenţe:9.1. Supraveghează aplicarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă şi prevenirea şi stingereaincendiilor9.2. Planifică acţiuni de evitare a riscurilor legate de sănătatea şi securitatea locului de muncă9.3. Coordonează activităţile în caz de accident

Competenţa 9.1: Supraveghează aplicarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă şi prevenirea şi stingerea incendiilorCriterii de performanţă:(a) Informarea persoanelor din subordine asupra riscurilor la care acestea sunt expuse la locul de muncă(b) Controlarea modului de aplicare a măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice(c) Asigurarea funcţionării permanente şi corecte a sistemelor şi dispozitivelor de protecţieCondiţii de aplicabilitate :Informare: Instructaje iniţiale, curente, periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante

33

Control: Fişa individuală de instructaj, echipamente de lucru şi protecţie, trusă de primajutor, materiale igienico-sanitareSisteme şi dispozitive de protecţie: Specifice locului de muncă (apărători de protecţie)Probe de evaluare :Probe practice prin care elevul demonstrează că este capabil să selecteze mijloacele de informare necesareinstructajului, să controleze şi să asigure buna funcţionare a mijloacelor de protecţie conform criteriilor de performanţă(a), (b), (c) acoperind aria de aplicabilitate specificată.

Competenţa 9. 2: Planifică acţiuni de evitare a riscurilor legate de sănătatea şi securitatea locului de muncăCriterii de performanţă:(a) Ţinerea evidenţei locurilor de muncă periculoase(b) Monitorizarea situaţiilor deosebite din sectorul supravegheat(c) Stabilirea necesarului de echipament individual de protecţieCondiţii de aplicabilitate :Evidenţă: Jurnale, registre, statisticiSituaţii deosebite: Accidente de muncă, boli profesionale, avariiStabilire necesar: PeriodicProbe de evaluare :Probe practice prin care elevul demonstrează că este capabil să ţină evidenţa locurilor de muncă periculoase şi sămonitorizeze situaţiile deosebite conform criteriilor de performanţă (a), (b) acoperind aria de aplicabilitate specificată.Probe scrise prin care elevul demonstrează că în funcţie de durata de utilizare şi gradul de uzură este capabil săstabilească necesarul de echipamente de protecţie conform criteriului de performanţă (c), acoperind aria deaplicabilitate specificată.

Competenţa 9.3. Coordonează activităţile în caz de accidentCriterii de performanţă:(a) Întocmirea unui plan de acţiune în caz de accident la o situaţie dată(b) Stabilirea sarcinilor pe echipe de intervenţii(c) Evaluarea intervenţiei în caz de accidentCondiţii de aplicabilitate :Plan de acţiune: Eliminarea cauzelor, evacuarea accidentaţilor, anunţarea organelor abilitateSarcini: Individuale şi de grupEvaluare: Corectitudinea intervenţiei, încadrarea în timp, viteză de reacţie, estimareapagubelorProbe de evaluare :Probă practică prin simulare prin care elevul demonstrează că este capabil să coordoneze o activitate în caz de accident: planificarea acţiunilor, trasarea sarcinilor şi evaluarea intervenţiilor conform criteriilor de performanţă (a), (b), (c) acoperind aria de aplicabilitate specificată.

34

Titlul unităţii: 10. MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

Competenţe:10.1. Analizează procese şi faze de proces pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.10.2. Aplică proceduri adecvate de implementare a managementului calităţii10.3. Evaluează auditul de mediu

Competenţa 10. 1 : Analizează procese şi faze de proces pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.Criterii de performanţă:(a) Descrierea etapelor din cadrul unui proces de asigurare a calităţii(b) Asocierea indicatorilor de calitate corespunzătoare etapelor descrise(c) Aplicarea unui model de calitate la un proces definit(d) Evaluarea aplicării modelului de calitateCondiţii de aplicabilitate:Etape: spirala calităţii: planificare, implementare, evaluare, feed-back şi schimbareIndicatori: indicatori calitativi şi cantitativi, indicatori de producţie, indicatori de organizare, indicatori asociaţi evaluăriiProces definit: proces tehnologic sau social, convenţional admis pentru ilustrarea modului în care se aplică spirala calităţiiEvaluare: deficienţe constatate, măsuri propuse, soluţii de schimbare şi relansare a procesuluiProbe de evaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să alcătuiască schema unui proces şi să asocieze normele de calitate etapelor acestuia aşa cum este specificat în criteriile de performanţă (a) şi (b) şi cuprinzând toate condiţiile de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să aplice şi să evalueze un model de calitate şi să propună soluţii de îmbunătăţire a calităţii, aşa cum este specificat în criteriile de performanţă (c) şi (d) şi cuprinzând toate condiţiile de aplicabilitate.

Competenţa 10.2 : Aplică proceduri adecvate de implementare a managementului calităţiiCriterii de performanţă:(a) Stabilirea măsurilor la nivelul unei organizaţii, pentru aplicarea unui model demanagement al calităţii(b) Monitorizarea proceselor organizaţionale în asigurarea calităţii(c) Raportarea propriei activităţi la politica organizaţieiCondiţii de aplicabilitate:Măsuri adecvate: autonomie decizională, viziune comună, obiective pe termen mediu şi lung, spirit de echipă, disponibilitate la schimbare, resursă umană calificatăMonitorizare: aplicarea unui model de autoevaluare organizaţionalăSistem de îmbunătăţire a calităţii: măsuri concrete şi ţintele acestora în scopul eficientizării activităţilorRaportare la politicaorganizaţiei: auto-evaluarea activităţii în raport cu obiectivele generale şi politica organizaţiei

35

Probe de evaluareProbe orale şi scrise de evaluare însoţite de dovezi din observaţiile sistematice ale evaluatorilor din care să rezulte capacitatea candidatului de a aplica modele de implementare a calităţii, prin aplicarea unor măsuri adecvate în condiţiile criteriilor de performanţă (a) – (c) şi cuprinzând toate condiţiile de aplicabilitate.

Competenţa 10. 3 : . Evaluează auditul de mediuCriterii de performanţă:(a) Definirea auditului de mediu şi a criteriilor de audit(b) Prezentarea metodologiei de realizare a auditului de mediu(c) Analizarea raportului de audit de mediu

Condiţii de aplicabilitate:Definire Auditul de mediu, criterii de audit, dovezi de audit, auditul sistemuluide management de mediuMetodologie Etape metodologiceRaport de audit de mediu Conţinutul planului de auditProbe de evaluare:Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să definească auditul de mediu aşa cum este specificat în criteriul de performanţă (a) în concordanţă cu condiţiile de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice metodologia şi conţinutul planului de audit aşa cum este specificat în criteriile de performanţă (b) şi (c) în concordanţă cu condiţiile de aplicabilitate.

Titlul Unităţii : 11. OPERAŢII DE BAZĂ ÎN LABORATORCompetenţe:11.1.Utilizează instalaţii şi instrumente de laborator11.2.Execută operaţii de bază în laborator11.3.Prepară soluţii de diferite concentraţii11.4.Execută separarea şi purificarea substanţelor11.5.Determină constantele fizice ale substanţelor

Competenţa 11.1. : Utilizează instrumente şi instalaţii de laboratorCriterii de performanţă :a) Verificarea funcţionalităţii instalaţiilor din dotareb) Pregătirea instalaţiilor în vederea utilizării lorc) Pregătirea ustensilelor de laborator pentru analizăCondiţii de aplicabilitate:Instalaţii de laborator : instalaţii de iluminat , instalaţii de forţă , instalaţii de ventilaţie ,instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare , instalaţii de gaz, instalaţii de vidVerificarea instalaţiilor : întrerupătoare , prize ,cabluri electrice , ventilatoare , robineţi , chiuvete, butelii de gaze , manometre.Pregătirea instalaţiilor : reglare presiune gaze , conectare electricăPregătire : spălare cu amestec sulfocromic, soluţie detergent, apă de robinet, apădistilată

36

Ustensile : din sticlă ( pahare Berzelius, pahare Erlenmeyer, baloane cu fundrotund, baloane cu fund plat, cilindri gradaţi, baloane cotate, pipete,biurete, eprubete, sticle de ceas, mojare, pâlnii, pâlnii de separare,refrigerente, baghete ), din material ceramic ( capsule, creuzete, mojare,pâlnii Buchner ), din metal ( cleşti, cleme, stative ) ,din lemn ( cleşti,stative ), din cauciuc ( dopuri, furtune, tuburi )Probe de Evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să verifice şi să pregătească conform criteriilor de performanţă (a) şi (b) instalaţiile din dotare în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să pregătească ustensilele de laborator conform criteriului de performanţă (c) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa11.2. : Execută operaţii de bază în laboratorCriterii de performanţă :a) Utilizarea instrumentelor şi aparatelor pentru încălzirea şi răcirea în laboratorb) Măsurarea temperaturilorc) Măsurarea presiunilord) Utilizarea instalaţiilor de vide) Mărunţirea substanţelor solidef) Măsurarea maselorg) Măsurarea volumelorCondiţii de aplicabilitate:Încălzire : cu bec de gaz , plite electrice, reşouri, băi de apă, băi de nisip, băi de abur, băi de ulei, etuve,cuptoare electrice, termostateRăcire : cu amestecuri răcitoare, apă, gheaţă, zăpadă carbonică, refrigerenteMăsurarea temperaturilor : cu termometre cu alcool, termometre cu mercur, termometrepentru maximă şi minimă temperatură, termometre pentru solMăsurarea presiunilor : cu manometre cu mercur în formă de U, manometre cumembrană, barometreInstalaţii de vid : trompa de apă,Mărunţire : mojar de sticlă, mojar de porţelan, mojar de agat, pistil de cauciuc sau material plasticMăsurarea maselor : balanţă tehnică, balanţă analiticăMăsurarea volumelor lichidelor : cu cilindrul gradat, cu pipeta normlă, cu pipeta cu bulă cu biureta, cu balonul cotat, cu micropipeta, cu microbiuretaProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute încălzirea şi răcirea vaselor de laborator conform criteriului de performanţă (a) în concordanţă cu precizărilor privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să măsoare temperaturile şi presiunile şi să utilizeze instalaţii de vid, conform criteriilor de performanţă (b), (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

37

Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute mărunţirea substanţelor solide, conform criteriului de performanţă (e), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute cântăriri la balanţa tehnică şi analitică, conform criteriului de performanţă (f), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe orale / practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute măsurarea volumelor lichidelor, conform criteriului de performanţă ( g ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 11.3. : Prepară soluţii de diferite concentraţiiCriterii de performanţă :a) Exprimarea concentraţiilor soluţiilorb) Prepararea soluţiilor procentualec) Prepararea soluţiilor molared) Prepararea soluţiilor normalee) Soluţii cu regim special de preparareCondiţii de aplicabilitate:Concentraţia soluţiilor: procentuală, molară, normală, molală, titru, fracţie molarăSoluţii procentuale : NaCl, NaOH, MnSO4, MnCl2, HClSoluţii molare şi normale : NaOH, HCl, KMnO4, H2C2O4, Na2S2O3, K2Cr2O7, EDTA,Soluţii cu regim special : I2, Na2S2O3 , CaCO3

Probe de evaluare :Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să rezolve probleme de calcul aplicând formulele matematice pentru diferite moduri de exprimare a concentraţiei soluţiilor, conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să prepare soluţii de diferite concentraţii procentuale, molare şi normale, conform criteriilor de performanţă (b), (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să prepare soluţii cu regim special de preparare , conform criteriului de performanţă (e), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 11.4. : Execută separarea şi purificarea substanţelorCriterii de performanţă :a) Separarea componenţilor amestecurilor omogene lichide prin distilare şi rectificareb) Separarea componenţilor amestecurilor lichide şi solide prin extracţiec) Separarea componenţilor amestecurilor gazoase prin absorbţied) Separarea componenţilor amestecurilor gazoase prin adsorbţiee) Separarea amestecurilor eterogene prin decantare, filtrare şi centrifugaref) Purificarea substanţelor solide prin cristalizare-recristalizareg) Purificarea substanţelor solide prin sublimareCondiţii de aplicabilitate:Distilare şi rectificare : instalaţie de distilare simplă ( balon Wurtz, refrigerent, alonjă, vas de colectare, stative, cleme, termometru, sită cu azbest, sursă de încălzire ), instalaţie de distilare

38

sub vid ( balon Claisen, refrigerent, vas de colectare,vas de siguranţă, instalaţie de vid, stative, cleme, baie de apă, sursă de încălzire ), coloană de rectificareExtracţie: pâlnie de separare, stativ, vas de colectare, aparat Soxhlet, sursă deÎncălzire Absorbţie, adsorbţie : vase de absorbţie şi adsorbţieDecantare : pahare Berzelius, baghetă de sticlăFiltrare : pâlnie de sticlă, stativ, cleme, pahare Berzelius, pahare Erlenmeyer,baghetă de sticlă, creuzet filtrant, hârtie de filtru, pâlnie Buchner, trompă de apăCentrifugare : centrifugă, vase penru centrifugă, dopuriCristalizare : cristalizor, pâlnie de sticlă, pahare Berzelius, pahare Erlenmeyer,baghetă de sticlă, hârtie de filtru, sursă de încălzireSublimare : pahare Berzelius, pahare Erlenmeyer, balon cu fund rotund, eprubetă,sticlă de ceas, sursă de încălzire, nişăProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unor amestecuri omogene lichide prin distilare simplă sau sub vid şi prin rectificare, conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unor amestecuri lichide şi solide prin extracţie, conform criteriului de performanţă (b), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unor amestecuri gazoase prin absorbţie şi adsorbţie, conform criteriilor de performanţă (c) şi (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unor amestecuri solid-lichid prin decantare, filtrare, centrifugare, conform criteriului de performanţă ( e), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să purifice substanţe solide prin cristalizare şi sublimare, conform criteriilor de performanţă (f) şi (g), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 11.5. : Determină constante fiziceCriterii de performanţă :a) Determinarea densităţiib) Determinarea vâscozităţiic) Determinarea temperaturii de topired) Determinarea temperaturii de fierbereCondiţii de aplicabilitate:Densitate : areometre, picnometre, balanţă hidrostatică, balanţă Mohr-Westphal,balanţă analitică, pipetă, fiolă de cântărire, cilindru gradat, mase marcateVâscozitate : ulei alimentar, alcool etilic, motorinăTemperatură de topire : naftalinăTemperatură de fierbere alcool etilic, alcool propilic, alcool izopropilicProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine densitatea diferitelor substanţe, conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

39

Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine vâscozitatea dinamică, cinematică şi convenţională a diferitelor substanţe, conform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine temperatura de topire şi de fierbere a diferitelor substanţe, conform criteriilor de performanţă (c) şi (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Titlul unităţii : 12. ANALIZA CHIMICĂ CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂCompetenţe :12.1.Execută analiza preliminară12.2.Execută identificarea anionilor şi cationilor12.3.Execută determinări gravimetrice12.4.Execută determinări volumetrice12.5.Execută analiza compuşilor organic

Competenţa 12.1. : Execută analiza preliminarăCriterii de performanţă :a) Identificarea cationilor prin coloraţia flăcăriib) Identificarea cationilor prin formarea perlelorc) Identificarea cationilor prin topire oxidantăd) Identificarea ionului NH4 + prin proba cu NaOH 2ne) Identificarea anionilor prin proba cu H2SO4

Condiţii de aplicabilitate:Cationi prin coloraţia flăcării : Na+ , K+ , Cu2+ , Ca2+ , Sr2+ , Ba2+

Cationi prin formarea perlelor : Cu2+ , Co2+ , Mn2+ , Cr3+ , Ni2+ , Fe2+

Cationi prin topire oxidantă: Mn2+ , Cr3+

Anioni : CO2- , I- , Br- , SO2- , S2- , Cl- , CH3COO- , BO3, NO2NO3-

Probe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice cationi prin coloraţia flăcării, conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice cationi prin formarea perlelor, conform criteriului de performanţă (b), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice cationi prin topire oxidantă, conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice ionul NH4+ , conform criteriului de performanţă ( d)Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice anioni conform criteriului de performanţă ( e ) , în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 12.2. : Execută identificarea cationilor şi anionilorCriterii de performanţă :a) Identificarea cationilor grupei Ib) Identificarea cationilor grupei II

40

c) Identificarea cationilor grupei IIId) Identificarea cationilor grupei IVe) Identificarea cationilor grupei Vf) Identificarea anionilorCondiţii de aplicabilitate:Grupa I : Ag+ , Hg2+ , Pb2+ , reactiv de grupă HClGrupa II : Pb2+ , Hg2+ , Cu2+ , Bi3+ , Sn2+ , Sn4+ , Sb3+ , Sb5+ , As3+ , As5+ , reactiv de grupă H2SGrupa III : Co2+ , Ni2+ , Fe2+ , Fe3+ , Al3+ , Cr3+ , Mn2+ , reactiv de grupă (NH4)2SGrupa IV : Ca2+ , Sr2+ , Ba2+ , reactiv de grupă (NH4)2CO3

Grupa V : Na+ , K+ , NH4+ , Mg2+ , fără reactiv de grupăAnioni : CO2- , CH3COO- , NO2- , NO3- , PO3- , S2- , SO2- , SO42- , Cl- , Br- ,

Probe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice cationii conform criteriilor de performanţă ( a), (b), (c), (d), ( e ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice anionii conform criteriului de performanţă ( f ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 12.3. : Execută determinări gravimetrice

Criterii de performanţă :a) Determinarea gravimetrică a ionului CO32—

b) Determinarea gravimetrică a ionului Ba2+

c) Determinarea gravimetrică a ionului Fe3+

d) Determinarea gravimetrică a ionului Ni2+

Condiţii de aplicabilitate:CO32-- : transformare în CO2 absorbit în soluţie KOHBa2+ : precipitare ca BaSO4

Fe3+ : precipitare ca Fe(OH)3 şi calcinare la Fe2O3

Ni2+ : precipitare ca Ni dimetiliglioximatProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute determinări gravimetrice conform criteriilor de performanţă ( a ), ( b ), ( c ), ( d ), în conformitate cu precizările privind aplicabilitatea Competenţa 12.4. : Execută determinări volumetriceCriterii de performanţă :a) Determinări volumetrice bazate pe reacţii de neutralizareb) Determinări volumetrice bazate pe reacţii redoxc) Determinări volumetrice bazate pe reacţii de precipitared) Determinări volumetrice bazate pe reacţii cu formare de combinaţii complexeCondiţii de aplicabilitate:Reacţii de neutralizare : determinarea factorului de corecţie al soluţiilor de HCl şi NaOH 0,1 Ndeterminarea volumetrică a KOH şi a H2SO4

Reacţii redox : determinarea factorului de corecţie al soluţiilor de KMnO4 şi Na2S2O3 0,1 Ndeterminarea volumetrică a Fe2+

41

Reacţii de precipitare : determinarea ionilor halogenurăReacţii de complexare : determinarea factorului de corecţie al soluţiei de complexon IIIdeterminarea volumetrică a ionilor Ca2+ şi Mg2+

Probe de evaluare :Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să scrie şi să egaleze ecuaţiile reacţiilor chimice , conform criteriilor de performanţă (a), (b) , (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să rezolve probleme , conform criteriilor de performanţă (a), (b) , (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute determinări volumetrice, conform criteriilor de performanţă (a), (b) , (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 12.5. : Execută analiza compuşilor organiciCriterii de performanţă :a) Identificarea elementelor chimice existente în compuşii organicib) Identificarea funcţiunilor organicec) Analiza cantitativă a compuşilor organicid) Determinarea formulei chimice a compuşilor organiciCondiţii de aplicabilitate:Elemente chimice: C ,H , N, S , halogeniFuncţiuni organice : HO- , CO, -COOHAnaliza cantitativă : C , H, N

Probe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice elementele chimice şi grupele funcţionale din substanţele organice, conform criteriilor de performanţă ( a ) şi ( b ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine cantitativ unele elemente chimice din substanţele organice, conform criteriului de performanţă ( c ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine prin calcul, pe baza rezultatelor analizei cantitative, formulele chimice ale unor substanţe organice, conform criteriului de performanţă ( d ), în concordanţă cu precizările privin aplicabilitatea

Titlul unităţii : 13. ANALIZA INSTRUMENTALĂCompetenţe :13.1.Efectuează determinări prin metode electrocimice de analiză13.2.Efectuează determinări prin metode optice de analiză13.3.Efectuează determinări prin metode cromatografice

Competenţa 13.1. : Efectuează determinări prin metode electrochimice de analizăCriterii de performanţă :a) Obţinerea metalelor, nemetalelor şi substanţelor compuse prin electrolizăb) Determinări cantitative prin metoda electrogravimetricăc) Determinări cantitative prin metoda conductometrică

42

d) Determinări cantitative prin metoda potenţiometricăCondiţii de aplicabilitate:Electroliza : legile electrolizei , Ca, Cl2, NaOHElectrogravimetrie : Cu2+ din soluţie de CuSO4

Conductometrie : speciile ionice totale dintr-o soluţie, titrarea conductometrică a acetatului desodiu cu acid sulfuricPotenţiometrie : determinarea pH-ului, titrarea pH-metrică a acidului acetic cu NaOHProbe de evaluare :Probă scrisă prin care candidatul demonstrează că este capabil să aplice legile electrolizei în exemple de calcul , conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probă scrisă prin care candidatul demonstrează că este capabil să scrie şi să egaleze ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc la fiecare determinare în parte, conform criteriilor de performanţă (a), ( b), (c), (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probă practică prin care candidatul demonstrază că este capabil să execute o determinare electrogravimetrică ,conform criteriului de preformanţă (b) , în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probă practică prin care candidatul demonstrază că este capabil să execute o determinare conductometrică , conform criteriului de preformanţă (c) , în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probă practică prin care candidatul demonstrază că este capabil să execute o determinare potenţiometrică , conform criteriului de preformanţă (d) , în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 13.2.: Efectuează determinări prin metode optice de analizăCriterii de performanţă :a) Corelarea fenomenelor optice cu aparatele şi metodele de analizăb) Determinări cantitative prin spectrofotometria de asorbţie molecularăc) Determinări cantitative prin spectrometria de asorbţie atomicăd) Determinări cantitative prin metoda refractometricăe) Determinări cantitative prin metoda polarimetricăf) Determinări cantitative prin nefelometri şi turbidimetrieCondiţii de aplicabilitate:Fenomene optice : absorbţie, transmisie, refracţie, rotirea planului luminii polarizate,dispersieAparate : spectrofotometre , refractometre, polarimetre, turbidimetreMetode de analiză : spectrofotometrie , refractometrie, polarimetrie, nefelometrie şiturbidimetrieSpectrofotometria de absorbţie moleculară : determinarea cantitativă a ionilor NH4+ , Cu2+

Spectrometria de absorbţie atomică : determinarea cantitativă a ionilor Ca2+ , Fe2+

Refractometrie : determinarea cantitativă a alcoolului dintr-o probăPolarimetrie : determinarea cantitativă a zahărului dintr-o probăNefelometrie şi turbidimetrie : determinarea cantitativă a ionilor Ba2+ , SO42—

Probe de evaluare :

43

Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să realizeze corelarea dintre fenomenele optice , aparatele utilizate în analize şi metodele de analiză aplicate, conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute o determinare spectrometrică , conform criteriilor de performanţă (b) şi (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute o determinare refractometrică, conform criteriului de performanţă (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute o determinare polarimetrică, conform criteriului de performanţă (e), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute o determinare turbidimetrică , conform criteriului de performanţă (f), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 13.3. : Efectuează determinări prin metode cromatograficeCriterii de performanţă :a) Consideraţii teoretice privind metodele cromatograficeb) Separarea componenţilor unor amestecuri prin cromatografia de absorbţie pe coloanăc) Separarea unor ioni prin cromatografia cu schimb ionicd) Separarea unor cationi prin cromatografia pe hârtieCondiţii de aplicabilitate:Teoretice : clasificare, fază mobilă (developant, efluent), fază staţionară,interpretarea cromatogrameiCromatografia pe coloană : amestec KMnO4-K2Cr2O7

Cromatografia cu schimb ionic : demineralizarea apeiCromatografia pe hârtie : cerneluri diferit colorate , amestec Mn2+, Ni2+, Co2+, Zn2+

Probe de evaluare :Probe scrise prin care candidatul este capabil să-şi demonstreze cunoştinţele teoretice , conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unui amestec prin cromatografie pe coloană , conform criteriului de performanţă ( b ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe componenţii unui amestec prin cromatografie cu schimb ionic, conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să separe cationii dintr-un amestec prin cromatografie pe hârtie, conform criteriului de performanţă ( d ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

C. UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ TEHNICE SPECIALIZATE:

44

Titlul unităţii : 14. POLUAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Competenţe :14.1. Monitorizează fenomenul de poluare a apei14.2. Monitorizează fenomenul de poluare a aerului14.3. Monitorizează fenomenul de poluare a solului14.4. Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii apelor14.5. Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţi aerului14.6. Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii solului14.7. Interpretează efectele majore ale poluării mediului Competenţa 14.1 : Monitorizează fenomenul de poluare a apeiCriterii de Performanţă:a) Identificarea surselor de poluare a apelorb) Identificarea agenţilor poluanţi ai apelorc) Interpretarea modului de dispersie a poluanţilor apelord) Evaluarea impactului poluării apelor asupra mediuluiCondiţii de aplicabilitate:Surse de poluare:naturale, artificiale, continue, discontinue, accidentale, organizate, neorganizate ,ramuri industriale , agricultură, zootehnie, transporturi, activităţi menajereAgenţi poluanţi : fizici, chimici (anorganici si organici ) biologici, radioactivi,termici, solizi, lichizi, gazoşiMod de dispersie: evacuare in emisar, curenţi transversali, turbulenţă, scurgeri in solImpactul: asupra organismelor vii, eutrofizareaProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice sursele de poluare şi poluanţii apelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) şi (b) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze modul de dispersie a agenţilor poluanţi în ape aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să evalueze impactul poluării apelor asupra mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (d) conform condiţiilor de aplicabilitate. Competenţa 14.2 : Monitorizează fenomenul de poluare a aeruluiCriterii de Performanţă:a) Identificarea surselor de poluare a aeruluib) Identificarea agenţilor poluanţi ai aerului în funcţie de sursele de poluarec) Interpretarea modului de dispersie a poluanţilor aeruluid) Evaluarea impactului poluării aerului asupra organismelor vii si asupra mediuluiCondiţii de aplicabilitate:Surse de poluare: naturale, artificiale ( fixe, mobile) procesele industriale, decombustie, mijloacele de transport, agricultura

45

Agenţi poluanţi: după stare de agregare, după acţiunea asupra organismuluipulberi solide, aerosoli, gazeModul de dispersie vântul, calmul atmosferic, turbulenţa, umiditatea aerului,temperatura,Impactul : asupra organismului uman : boli profesionale, intoxicaţii, alergii, boli microbiene, boli cancerigene, asupra vegetaţiei, asupra apei şi soluluiProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice agenţii poluanţi ai aerului în funcţie de sursele de poluare aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) şi (b) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze modul de dispersie a agenţilor poluanţi aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să evalueze impactul poluării aerului asupra organismului uman şi asupra mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (d) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 14.3 : Monitorizează fenomenul de poluare a soluluiCriterii de Performanţă:a) Identificarea surselor de poluare a soluluib) Identificarea agenţilor poluanţi ai soluluic) Interpretarea modului de dispersie a poluanţilor soluluid) Evaluarea impactului poluării solului asupra mediuluiCondiţii de aplicabilitate:Surse de poluare interioare , exterioare : reziduuri menajere, industriale,agrozootehnice, radioactiveAgenţi poluanţi : reziduuri solide, lichide, gazoase, substanţe radioactivemicroorganisme patogeneModul de dispersie: direct, indirectImpactul: asupra organismului : contaminarea om –sol-om, animal –sol-omasupra solului- eroziunea, sărăturarea, deşertificareaProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice agenţii poluanţi ai solului în funcţie de sursele de poluare aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) şi (b) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze modul de dispersie a agenţilor poluanţi aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitateProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să evalueze impactul poluării solului asupra organismului uman şi asupra mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (d), conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 14.4 : Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii apelorCriterii de performanţă :a) Supravegherea procesului de epurare mecanică a apelor uzateb) Supravegherea procesului de epurare chimică a apelor uzate

46

c) Supravegherea procesului de epurare biologică a apelor uzated) Urmărirea aplicării legislaţiei in vigoare privind protecţia apelorCondiţii de aplicabilitate:Instalaţii de epurare mecanică:Grătare rare si fineGrătare fixe, demontabile si mobileGrătare cu curăţire manuală şi mecanicăSite bandă, stea, paletă, tambur (cilindrică), discDeznisipatoare orizontale si verticaleDeznisipatoare cu curăţire manuală si mecanicăSeparatoare pentru grăsimi libere, pentru grăsimi aflate în stare coloidală (flotaţie), pentru gudroaneDecantoare orizontale si verticale, cu funcţionare intermitentă si continuăInstalaţii de epurare chimică:Gospodăria de reactivi, camera de amestec, camera de reacţie, bazinele de decantareInstalaţii de epurare biologică:Peliculă biologică din biofiltreBiofiltre cu funcţionare continuă si discontinuăEpurarea cu nămol activ, bazine de aerare (aerotancuri), metode de aerare pneumatice, mecanice si mixteLegislaţieLegea 137/ 1995 cap. III, secţiunea IProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice etapele epurării mecanice aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice rolul epurării chimice aşa cum precizează criteriul de performanţă (b), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie procesul de epurare biologică aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să cunoască conţinutul legislaţiei aşa cum precizează criteriul de performanţă (d), conform condiţiilor de aplicabilitate.

Cmpetenţa 14.5 : Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii aeruluiCriterii de performanţă:a) Identificarea metodelor şi mijloacelor de purificare a aeruluib) Supravegherea metodelor de reţinere a suspensiilor solide din gazele de arderec) Supravegherea procedeelor de reducere a oxizilor de azot din gazele de ardered) Supravegherea metodelor pentru desulfurarea gazelor de arderee) Urmărirea aplicării legislaţiei în vigoare privind protecţia atmosferei.Condiţii de aplicabilitate:Metode şi mijloace: fizice: uscate, umede, combinate, chimice: prin spălarereducere, separare, absorbţie, adsorbţieReţinerea suspensiilor solide:Reducerea oxizilor de azot:Arzătoare de NOx , tratarea oxizilor de azot pe cale uscată şi umedăMetode pentru desulfurare:

47

Înainte si după combustie, prin absorbţieLegislaţie : Legea 137/ 1995 cap. III, secţiunea a2-aProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice metodele si mijloacele de purificare a aerului aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitateProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice principiul metodelor folosite aşa cum precizează criteriul de performanţă (b), (c) şi (d) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să cunoască conţinutul legislaţiei aşa cum precizează criteriul de performanţă (e) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 14.6 : Controlează aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii soluluiCriterii de performanţă:a) Identificarea distrugerilor provocate de ape şi vânt şi a celor biochimice.b) Supravegherea măsurilor de prevenire a poluării solului.c) Urmărirea aplicării legislaţiei in vigoare privind protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre .d) Urmărirea aplicării legislaţiei in vigoare privind regimul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor.Condiţii de aplicabilitate:Distrugeri :Eroziune de suprafaţă, alunecări, prăbuşiri,acidifierea, sărăturarea, exces de umiditatePrevenire:Lucrări specifice- arătura în spinări, parcele cu gropiLegislaţie :Legea 137/ 1995 Cap.II secţiunea a3-a, cap.III, secţiunea a3-aProbe de EvaluareProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice distrugerile solului aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie măsurile de prevenire a poluării solului aşa cum precizează criteriul de performanţă (b), conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să cunoască conţinutul legislaţiei aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) şi (d) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 14.7 : Interpretează efectele majore ale poluării mediuluiCriterii de Performanţă :a) Caracterizarea efectelor majore ale poluării mediuluib) Identificarea cauzelor care produc fenomene majore de poluare a mediuluic) Interpretarea impactului poluării mediului la nivel mondiald) Recunoaşterea organizaţiilor naţionale şi internaţionale implicate în protecţia mediuluie) Interpretarea convenţiilor internaţionale in domeniul protecţiei mediuluiCondiţii de aplicabilitate:Efecte majore :

48

efectul de seră, ploile acide, degradarea stratului de ozonCauzele :gaze de seră, SO2 , NOx , gaze cu conţinut de carbon, azot, clor, brom, hidrogen,Impactul :Încălzirea planetei şi consecinţele care decurg din aceasta, poluarea apelor şi solului, poluarea de natură radiantă, maladii infecţioaseOrganizaţii :naţionale - APM, MAPAMinternaţionale- UNESCO, FAO, AIEA, OMS, UICN,Convenţii internaţionaleConferinţa de la Stockholm 1972, Convenţia de la Viena, Protocolul de la Montreal, Convenţia Cadru pentru Schimbări climatice 1992, Conferinţa de la Rio de Janeiro 1992, protocolul de la Kyoto 1997Probe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze efectele majore ale poluării mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice cauzele care produc fenomenele majore ale poluării mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze impactul poluării mediului la nivel mondial aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să enumere organizaţiile implicate in protecţia mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (d) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze convenţiile internaţionale referitoare la protecţia mediului aşa cum precizează criteriul de performanţă (e) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Titlul Unităţii: 15. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII MEDIULUI ÎN ECOSISTEMELE ANTROPIZATE

Competenţe:15.1. Implementează conceptul de dezvoltare durabilă şi agricultură ecologică15.2. Monitorizează efectele antropizării asupra ecosistemelor naturale15.3. Evaluează impactul ecologic al antropizării

Competenţa 15.1: Implementează conceptul de dezvoltare durabilă şi agricultură ecologicăCriterii de Performanţă:a) Cunoaşterea necesităţii aplicării agriculturii ecologice şi a conceptului de dezvoltare durabilăb) Studierea originii şi dezvoltării agriculturii ecologicec) Cunoaşterea principiilor şi practicilor agriculturii ecologiced) Conştientizarea avantajelor agriculturii ecologicee) Cunoaşterea posibilităţilor de viitor ale agriculturii ecologiceCondiţii de aplicabilitate:

49

Necesitate: eşecul agriculturii industriale, degradarea solurilor, poluarea apelor,contaminarea cu pesticide, contaminarea cu reziduuri agrochimiceOrigini şi dezvoltare: "Agricultural Testament" - A. Howard, politica UEPractici: sisteme de rotaţie de lungă durată, lucrări puţin profunde, cultivarea devarietăţi şi soiuri locale, restaurarea vechilor practici antierozive, fertilizareaorganică, lupta naturală împotriva paraziţilorAvantaje: cheltuieli reduse, beneficii mai mari, calitatea produselor, stabilitatea producţiei, eliminarea poluării generalizateProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să definească conceptele de dezvoltare durabilă, agricultură ecologică şi a originii, principiilor şi practicilor acesteia, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).Probe orale prin care candidatul să demonstreze că conştientizează avantajele şi viitorul agriculturii ecologice, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (d) şi (e).

Competenţa 15.2: Monitorizează efectele antropizării asupra ecosistemelor naturaleCriterii de Performanţă:a) Compararea modificărilor climatice la nivel mondialb) Studierea fenomenului de încălzire globalăc) Studierea distrugerii biodiversităţii la nivel mondiald) Studierea efectului zgomotelor şi vibraţiilor asupra organismului umanCondiţii de aplicabilitate:Modificări climatice: histograme comparative ale temperaturilor şi precipitaţiilor din diverse zone ale Terrei Încălzirea globală: modificarea alternanţei anotimpurilor, creşterea nivelului Oceanului Planetar, hazarde naturale( cicloane, tsunami)Distrugerea biodiversităţii: pădurile tropicale şi subtropicaleProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să explice cauzele care duc la încălzirea globală, şi să compare efectele modificărilor climatice, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi .Probe orale prin care candidatul să demonstreze că conştientizează efectele negative ale distrugerii biodiversităţii şi ale zgomotelor şi vibraţiilor, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (c) şi (d).

Competenţa 15.3: Evaluează impactul ecologic al antropizăriiCriterii de Performanţă:a) Realizarea unui studiu de impactb) Cunoaşterea noţiunii de audit de mediuc) Efectuarea unor analize de risc industrial şi urgenţe de mediud) Urmăreşte aplicarea legislaţiei în vigoare referitor la protecţia aşezărilor umaneCondiţii de aplicabilitate:Studiu de impact: etape, structura unui raport de evaluare, metode şi tehnici de evaluareAnalize de risc industrial şi urgenţe de mediu: modalităţi de evaluare a riscului ecologicLegislaţie : Legea 137/1995, cap.III, secţiunea 5Probe de Evaluare

50

Probe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să realizeze un studiu de impact şi o analiză de risc industrial sau urgenţă de mediu, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a) şi (c).Probe practice prin care candidatul să demonstreze că este capabil să realizeze un studiu de impact sau un audit de mediu, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a) şi

Titlul Unităţii: 16 CHIMIA ŞI BIOLOGIA APELOR NATURALECompetenţe:16.1. Evidenţiază modul de desfăşurare a vieţii în apele naturale16.2. Corelează proprietăţile fizice cu proprietăţile chimice ale apelor naturale16.3. Determină indicatorii biologici ai apelor naturale16.4. Protejează calitatea apelor naturale16.5. Descrie efectuarea măsurătorilor şi observaţiilor hidrometrice

Competenţa 16.1: Evidenţiază modul de desfăşurare a vieţii în apele naturaleCriterii de Performanţă:a) Compararea tipurilor de ape naturaleb) Identificarea florei apelor stătătoare şi curgătoarec) Identificarea faunei apelor stătătoare şi curgătoared) Utilizarea determinatoarelorCondiţii de aplicabilitate:Comparare: pH, O2 dizolvat, conţinut de săruriTipuri de ape naturale: de suprafaţă, de adâncimeFlora apelor naturale: Alge (Scenedesmus, Cladophora, Anabaena, Oscillatoria), Cormophite(Elodea, Myriophillum, stuf, papură)Fauna apelor naturale: Vorticella, Paramoecium, Amoeba, Tubifex, Hirudo, Daphnia, Limnaea,Anodonta, Astacus, Dytiscus, Libellula, peştiDeterminatoare: de floră şi faunăProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul să demonstreze că este capabil să identifice flora şi fauna apelor stătătoare şi curgătoare aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b) şi (c).Probe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să compare tipurile de ape naturale aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe practice prin care candidatul să demonstreze că este capabil să utilizeze determinatoarele pentru identificarea florei şi faunei apelor stătătoare şi curgătoare aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b), (c) şi (d).

Competenţa 16.2: Corelează proprietăţile fizice cu proprietăţile chimice ale apelor naturaleCriterii de Performanţă:a) Interpretarea unor rezultate privind compoziţia chimică a apelor stătătoare şi curgătoareb) Executarea unor analize comparative a însuşirilor organoleptice a diverselor tipuri de ape naturalec) Executarea unor analize comparative a proprietăţilor fizice a diverselor tipuri de ape naturaleCondiţii de aplicabilitate:

51

Compoziţia chimică: substanţe minerale, gaze dizolvate, substanţe organice, pHÎnsuşiri organoleptice: culoare, gust, mirosProprietăţi fizice: transparenţă, temperatură, densitate, vâscozitateTipuri de ape: lac, râu, fântână, izvor, apă curentăProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să interpreteze rezultate privind compoziţia chimică adiverselor tipuri de ape naturale aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe practice prin care candidatul să demonstreze că este capabil să execute analize comparative ale proprietăţilorfizice şi însuşirilor organoleptice aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b) şi (c).

Competenţa 16.3: Determină indicatorii biologici ai apelor naturaleCriterii de Performanţă:a) Determinarea indicatorilor biologici pentru Fe, Ca, H2S, NaClb) Determinarea indicatorilor biologici ai impurificării organicec) Corelarea indicatorilor biologici cu compoziţia chimică a apelor naturaled) Determinarea gradului de eutrofizare a apelor naturaleCondiţii de aplicabilitate:Indicatori biologici: Fe: Crenothrix polyspora, Leptotrix ochracea, Anthophysa vegetansCa: Elodea, MyriophillumH2S: Beggiatoa alba, Metopus sp.NaCl: Navicula, Nitzschia, Artemia salinaImpurificarea organică: Paramoecium, Tubifex, Oscillatoria, Vorticella,Stentor, Cladophora, Elodea, Planaria, Perla, RhyacophilaCorelare: indicatori biologici - consum biochimic de O2

Indicatori biologici - pHIndicatori biologici - gaze dizolvateGrad de eutrofizare: ultraoligotrof, oligotrof, mezotrof, eutrof, hipertrofProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să coreleze indicatorii biologici cu compoziţia chimică a apelor naturale aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (c).Probe practice prin care candidatul să demonstreze că este capabil să determine indicatorii biologici şi gradul de eutrofizare al apelor naturale aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (d).

Competenţa 16.4: Protejează calitatea apelor naturaleCriterii de Performanţă:a) Implementarea noilor reglementări privind calitatea apelor naturaleb) Gestionarea zonelor acvatice protejatec) Monitorizarea speciilor ocrotite din zonele acvatice protejated) Executarea unor teste ecotoxicologice pentru determinarea influenţei pesticidelor asupra organismelor acvaticeCondiţii de aplicabilitate:Reglementări: standarde ISO, Legea 107/1996

52

Zone protejate: Parcul Naţional Lunca Mureşului, Rezervaţia Biosferei Delta DunăriiSpecii ocrotite: egreta, pelicanul cufundacul, stârcul, pescăruşul albastruTeste ecotoxicologice: ScenedesmusProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul să demonstreze că are cunoştinţe referitoare la gestionarea şi monitorizarea zonelor acvatice protejate şi a speciilor protejate aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b) şi (c).Probe scrise prin care candidatul să demonstreze că este capabil să implementeze noile reglementări privind calitatea apelor naturale aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe practice prin care candidatul să demonstreze că este capabil să efectueze teste simple de ecotoxicolgie pentru de determinarea influenţei pesticidelor asupra organismelor acvatice aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (d).

Competenţa 16.5 Descrie efectuarea măsurătorilor şi observaţiilor hidrometriceCriterii de Performanţă:a) Determinarea vitezei de curgere a unei ape curgătoareb) Determinarea adâncimii unei ape curgătoarec) Determinarea debitului unei ape curgătoareCondiţii de aplicabilitate:Determinarea vitezei: morişca, flotori, deversori hidrometriciDeterminarea adâncimii: tija, sonda mecanică, ultrasonică,Determinarea debitului: morişca, flotori, deversori hidrometriciProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul să demonstreze că este capabil să descrie instrumentele şi modul de lucru perntru efectuarea măsurătorilor şi observaţiilor hidrometrice, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).

17. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR NATURALECompetenţe :17.1.Recoltează probele de apă în vederea analizei fizico-chimice şi microbiologice.17.2.Determină indicatorii fizici ai apelor naturale.17.3.Determină indicatorii chimici ai apelor naturale.17.4.Măsoară radioactivitatea apelor naturale.17.5.Determină indicatorii microbiologici ai apelor naturale.

Competenţa 17.1 : Recoltează probe de apă în vederea analizei fizico-chimice şi microbiologiceCriterii de Performanţă :a) Alegerea dispozitivelor de prelevare a probelor de apăb) Pregătirea dispozitivelor de prelevare pentru analiza microbiologicăc) Recoltarea probelor de apă pentru analiza fizico-chimică şi microbiologicăd) Conservarea, marcarea şi transportul probelor de apăe) Întocmirea buletinului de prelevareCondiţii de aplicabilitate:

53

Dispozitive de prelevare : recipiente de sticlă, polietilenă, pompe, aparat de prelevareautomată, recipient pentru recoltarea la adâncime.Pregătirea : SterilizareaProbe de apă : - probe simple, probe medii, probe de suprafaţă, probe de adâncime , probe pentru determinarea oxigenuluiConservarea, marcarea, transportul reactivi de conservare unde este cazul , păstrarea latemperaturi scăzute, etichete- transport; lăzi frigorifice, auto,Buletin de prelevare: nume apă , zona de prelevare, punct de prelevare, data siora, modul de recoltare, aspectul probei in momentul recoltării, condiţii meteorologice, modul de conservare, numele persoanei care a făcut recoltareaProbe de EvaluareProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să aleagă şi să pregătească dispozitivele de prelevare a probelor de apă aşa cum precizează criteriul de performantă (a) şi (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probele de apă aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să conserve, să marcheze şi să transporte probele de apă aşa cum precizează criteriul de performanţă (d) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să întocmească Buletinul de prelevare pentru probele de apă aşa cum precizează criteriul de performanţă (e) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 17.2 : Determină indicatorii fizici ai apelor naturaleCriterii de Performanţă :a) Caracterizarea indicatorilor fizici ai apelor naturaleb) Determinarea indicatorilor fizicic) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Indicatori fizici : pH, conductivitate, turbiditate, suspensii totaleDeterminare : pH, conductivitate, turbiditate, suspensii totale conform metodelor de analizăInterpretare : normele de calitate in vigoareProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze indicatorii fizici ai apelor naturale aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să efectueze determinarea indicatorilor fizici ai apelor naturale aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatele analizelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate .

Competenţa 17.3 : Determină indicatorii chimici ai apelor naturaleCriterii de Performanţă:

54

a) Determinarea alcalinităţii si acidităţiib) Determinarea indicatorilor regimului de oxigenc) Determinarea indicatorilor regimului de mineralizared) Determinarea indicatorilor regimului toxice) Utilizarea truselor de terenf) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Alcalinitatea si aciditatea : ( p,m) fată de fenolftaleină si metilorangeRegimul de oxigen : Oxigenul dizolvat, CBO5 ,CCOMn ( CCOCr)Regimul de mineralizare : reziduul fix, calciu si magneziu, duritatea,(complexonometric ) sodiu, potasiu (flamfotometric) , sulfaţii ,clorurile, fosfaţii (spectrofotometric)Regimul toxic : amoniac, azotiţi, azotaţi, fierul (spectrofotometric )Truse de teren : alcalinitate, aciditate, oxigen dizolvat,Interpretarea rezultatelor normele de calitate in vigoareProbe de EvaluareProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine aciditatea si alcalinitatea apelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să efectueze determinarea regimului de oxigen, regimului de mineralizare, regimului toxic aşa cum precizează criteriile de performanţă (b) (c) şi (d) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze trusele de teren pentru apă aşa cum precizează criteriul de performanţă (e) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice importanţa indicatorii chimici şi să interpreteze rezultatele analizelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (f) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Competenţa 17.4 : Măsoară radioactivitatea apelor naturaleCriterii de Performanţă:a) Caracterizarea radioactivităţii apelor naturaleb) Utilizarea aparatelor pentru determinarea radioactivităţii apelor naturalec) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Radioactivitatea: naturală, artificialăAparate : Sonda de scintilaţie pentru determinarea radiaţiilor beta globalInterpretare: normele de calitate in vigoareProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze radioactivitatea apelor naturale aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze sonda de scintilaţie pentru determinarea radioactivităţii aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatele analizelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate

55

Competenţa 17.5 : Determină indicatorii microbiologici ai apelor naturaleCriterii de Performanţă :a) Caracterizarea indicatorilor microbiologicib) Determinarea indicatorilor microbiologicib) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Indicatori microbiologici bacterii mezofile, coliformi totali, fecaliDeterminarea bacterii mezofile, coliformi totali, fecali conform metodelor de analizăInterpretarea rezultatelor normele de calitate in vigoareProbe de EvaluareProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze indicatorii microbiologici ai apelor naturale aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să efectueze determinarea indicatorilor microbiologici ai apelor naturale aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatele analizelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate .

Titlul unităţii : 18. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APEI POTABILECompetenţe :18.1. Interpretează schemele de alimentări cu apă18.2. Urmăreşte procesul tehnologic de îmbunătăţire a calităţii apei18.3. Monitorizează calitatea apei pe parcursul procesului tehnologic

Competenţa 18.1 : Interpretează schemele de alimentări cu apăCriterii de performanţă:a) Identificarea modalităţilor de captare a apelor în funcţie de sursa de apăb) Identificarea modalităţilor de stocare a apeic) Compararea diferitelor tipuri de reţele de distribuţieCondiţii de aplicabilitate:Captarea : izvoare, puţuri, drenuri, la mal, în albieSursa de apă : ape subterane , de suprafaţăStocarea apei : rezervoare subterane, castele de apăReţele de distribuţie: ramificată, inelarăProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice modalităţi de captare şi stocare a apei aşa cum precizează criteriile de performanţă (a) şi (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să compare diferite tipuri de reţele de distribuţie a apei aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate

Competenţa 18.2 : Urmăreşte procesul tehnologic de îmbunătăţire a calităţii apei

56

Criterii de performanţă:a) Caracterizarea indicatorilor de calitate a apei potabileb) Interpretarea schemelor tehnologice de tratare a apelorc) Identificarea procedeelor şi instalaţiilor de tratare a apeiCondiţii de aplicabilitate:Indicatori de calitate : proprietăţi organoleptice, fizice, chimice, bacteriologiceScheme tehnologice : tratare apă de râu, apă subteranăProcedee de tratare : deznisiparea, coagularea suspensiilor, decantarea , filtrarea ,dezinfectarea , in funcţie de apa tratată .Instalaţii folosite : deznisipatoare, decantoare , filtreProbe de EvaluareProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze indicatorii de calitate ai apei potabile aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze schemele tehnologic aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate .Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice procedeele şi instalaţiile aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate

Competenţa 18.3 : Monitorizează calitatea apei pe parcursul procesului tehnologicCriterii de performanţă:a) Recoltarea probelor de apă din diferite faze ale procesului tehnologicb) Determinarea indicatorilor de calitate ai apei potabilec) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Faze: intrare, ieşire staţie, pe parcursul procesului tehnologic,Indicatori : fizico –chimici : pH, reziduu fix, conductivitate, alcalinitate duritate totală, calciu , magneziu, substanţe organice oxidabile microbiologici : număr total de germeni la 37 0 C, număr probabil de coliformi totaliInterpretare: normele de calitate in vigoareProbe de EvaluareProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probele de apă aşa cum precizează criteriul de performanţă (a) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine indicatorii de calitate ai apei potabile aşa cum precizează criteriul de performanţă (b) conform condiţiilor de aplicabilitate.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatul analizelor aşa cum precizează criteriul de performanţă (c) conform condiţiilor de aplicabilitate.

Titlul Unităţii: 19. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII APELOR UZATECompetenţe:19.1 Supraveghează reţeaua de canalizare a apelor uzate19.2 Urmăreşte indicatorii fizico-chimici de calitate a apelor uzate pe parcursul procesului tehnologic19.3 Urmăreşte indicatorii fizico-chimici de calitate a nămolurilor din staţia de epurare

57

19.4 Urmăreşte indicatorii biologici ai apelor uzate şi a nămolurilor19.5 Aplică măsurile necesare pentru îmbunătăţirea proceselor de autoepurare pe cursurile de apă

Competenţa 19.1: Supraveghează reţeaua de canalizare a apelor uzateCriterii de performanţă:e) Interpretarea unei scheme de canalizaref) Supravegherea calităţii apelor uzate introduse în reţeaua de canalizareg) Determinarea debitului apelor uzate şi meteoriceh) Supravegherea modului de exploatare şi întreţinere a reţelelor de canalizareCondiţii de aplicabilitate:Scheme de canalizare : Colectoare principale şi secundare de ape uzate, colectoare de apemeteorice, gură de scurgere, gură de evacuare, curbe de nivelSistem unitar, separativ şi mixtCalitatea: Valori admise pentru temperatură, pH, cianuri, clor liber, hidrogensulfurat şi sulfuri, produse petroliereDebite: Debitul orar maxim al apelor menajere, industrialeCantitatea de precipitaţii atmosfericeExploatarea:ÎntreţinereaControlul periodic calitativ şi cantitativ al apelor uzateControlul exterior şi interior al reţelelor de canalizareSpălarea, curăţirea canelor vizibile şi nevizibile, desfundarea şi reparareareţelelor de canalizareProbe de evaluare:Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriilor de performanţă (a) o schema de canalizare în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să aprecieze conform criteriilor de performanţă (b) indicatorii de calitate pentru ape uzate în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să calculeze conform criteriilor de performanţă ( c) diferite debite în concordantă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să demonstreze că poate aprecia modul in care s-a realizat conform criteriilor de performanta (d) exploatarea şi întreţinerea reţelelor de canalizare în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 19. 2: Urmăreşte indicatorii fizico-chimici de calitate a apelor uzate pe parcursul procesului tehnologicCriterii de performanţă:a) Recoltarea probelor de apă de pe parcursul procesului tehnologicb) Conservarea, marcarea şi înregistrarea probelorc) Analiza chimică a apelor uzateCondiţii de aplicabilitate:Recoltarea probelor: Probe simple şi mediiRecoltare manuală folosind flacoane, cupa cu mâner, sticla cucontragreutate, pompe manuale

58

Recoltare automată în raport cu debitul apeiLoc de recoltare: de la deznisipatoare, separatoare de grăsimi, decantoare, biofiltre, bazine de aerare, platforme de filtrare, staţii de clorinare, deversoare, canale şi conducte.Conservarea, marcarea şi înregistrarea:Conservarea chimică pentru determinarea aluminiului, amoniacului, argintului, arsenului, azotului organic şi total, cromuluiConservarea termicăFişă de recoltareAnaliza chimică a apelor uzate Determinarea indicatorilor globali de calitate pentru ape uzate: reziduu total, fix şi calcinat, conductibilitatea electrică, suspensiile totale sidecantabile, oxidabilitatea, CBO5, pH, aciditate şi alcalinitate, radioactivitateDeterminarea indicatorilor de calitate după componente pentru ape uzate: gaze dizolvate, amoniac, azotaţi, azotiţi, sulfaţi, cloruri, fosfaţi, substanţe extractibile, fenoli, calciu şi magneziu, metale greleProbe de evaluare:Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe conform criteriului de performanţă (a) în instalaţiile de epurare a apelor uzate în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute operaţiile de conservare şi marcare a probelor conform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute analizele conform criteriului de performanţă (c) şi în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute operaţiile de înregistrare a probelorconform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea Competenţa 19.3: Urmăreşte indicatorii fizico-chimici de calitate a nămolurilor din staţiade epurareCriterii de performanţă:a) Recoltarea probelor de nămolb) Marcarea şi înregistrarea probelorc) Analiza chimica a nămolurilorCondiţii de aplicabilitate:Recoltarea probelor: Probe simple şi mediiRecoltare manuală folosind flacoane, cupa cu mânerLoc de recoltare: instalaţii de fermentare.Marcarea si înregistrarea: Fişa de recoltareAnaliza chimică a apelor uzate şi nămolurilorAciditatea şi alcalinitatea, acizi volatili, conţinutul de substanţe uleioase şi grăsimi, azotul, CBO5, pH, reziduu, umiditate, greutate specifică, substanţe organice, activitatea nămolului, hidrogenul sulfurat.Probe de evaluare:Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe conform criteriului de performanţă (a) în instalaţiile de epurare a apelor uzate în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

59

Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute operaţiile de marcare şi înregistrare a probelor conform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute analizele conform criteriului de performanţă (c) şi în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 19.4: Urmăreşte indicatorii biologici ai apelor uzateCriterii de performanţă:a) Recoltarea probelor de apăb) Conservarea, fixarea şi înregistrarea probelorc) Interpretarea analizei biologice a apelor uzate pe baza indicatorilor biologiciCondiţii de aplicabilitate:Recoltarea probelor: Probe calitative şi cantitativeRecoltare cu fileu planctonic, draga de buzunar şi apucătoare, racloareLoc de recoltare: de la deznisipatoare, separatoare de grăsimi, decantoare, biofiltre, bazine de aerare, platforme de filtrare, staţii de clorinare, deversoare, canale şi conducte.Conservarea, fixarea înregistrarea:Conservarea chimică cu alcool etilic şi formolFişa de recoltareIndicatori biologici Pentru fier şi mangan, calciu, de salinitate, hidrogen sulfurat, desubstanţe organiceProbe de evaluare:Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe conform criteriului de performanţă (a) în instalaţiile de epurare a apelor uzate în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie operaţiile de conservare, fixare şi înregistrare a probelor conform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze analizele biologice conform criteriului de performanţă (c) şi în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să execute operaţiile de recoltare şi conservare conform criteriului de performanţă (b) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 19.5: Aplică măsurile necesare pentru îmbunătăţirea proceselor de autoepurare pe cursurile de apăCriterii de performanţă:a) Caracterizarea fenomenul de autoepurareb) Identificarea factorilor principali care influenţează capacitatea de autoepurarec) Aplicarea metodelor de îmbunătăţire a capacităţii de autoepurareConditii de aplicabilitate:Fenomenul de autoepurare: Definiţie, biochimia proceselor de descompunere aerobă şi anaeroba, substanţe dizolvate nefavorabile autoepurării: uleiuri minerale, suspensiiminerale, substanţe toxiceFactori ce influenţează autoepurarea:

60

Factori fizici: greutatea specifică si vâscozitatea apei, lumina solară şi temperatura, caracteristicile hidraulice ale emisaruluiFactori chimici (substanţe dizolvate): bioxidul de carbon, pH-ul, oxigenul, compuşii azotului, sulful, fosforul, fierul şi manganul, acidul silicic, potasiul şi sodiulFactori biologici: protozoare, plante acvatice, bureţi, scoici, viermi,Metode Lacuri de acumulare, mărirea debitelor, descărcările de debite, aerareaartificialăProbe de evaluare:Probe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze conform criteriului de performanţă (a) mecanismele ce stau la baza fenomenelor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriului de performantă (b) factorii care influenţează autoepurarea în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie conform criteriului de performanţă ( c ) metodele de îmbunătăţire a capacităţii de autoepurare în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Titlul Unităţii: 20. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII AERULUICompetenţe:20.1 Recoltează probe de aer20.2. Monitorizează calitatea aerului20.3. Prognozează dispersia poluanţilor in funcţie de evoluţia parametrilorMeteorologici

Competenţa 20.1: Recoltează probe de aerCriterii de performanţă:a) Alegerea instrumentelor şi dispozitivelor de recoltareb) Determinarea volumelor de aer recoltatec) Aplicarea corecţiei de volumd) Marcarea şi înregistrarea probelorCondiţii de aplicabilitate:Instrumente, dispozitive: Flacoane închise, aspirator, conimetrul Zeiss, vase de sticlăşi de material plasticDeterminare: Reometre, rotametre, gazometreCorecţie de volum: Formule de calculMarcare:Înregistrare:Etichetarea flacoanelorFişa de recoltareProbe de evaluare:

61

Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice conform criteriilor de performanţă (a) caracteristicile tehnice ale instrumentelor şi dispozitivelor de recoltare in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să efectueze conform criteriilor de performanţă (b) recoltarea probelor de aer in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează ca este capabil să calculeze conform criteriilor de performanţă ( c) volumul unei probe de aer in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să înregistreze conform criteriilor de performanţă (d) o probă de aer in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea. Competenţa 20. 2: Monitorizează calitatea aeruluiCriterii de performanţă:a) Determinarea poluanţilor cu acţiune iritantăb) Determinarea poluanţilor cu acţiune asfixiantăc) Determinarea poluaţilor cu acţiune sistemicăd) Determinarea poluanţilor cu acţiune cancerigenăe) Interpretarea rezultatelor analizelorCondiţii de aplicabilitate:Poluanţi cu acţiune iritantă: Bioxid de sulf metoda nefelometrică, bioxid de azot metodaspectrofotometrică, amoniacul metoda spectrofotometrică, pulberi sedimentabile şi in suspensiePoluanţi cu acţiune asfixiantă: Hidrogen sulfurat spectrofotometricPoluanţi cu acţiune sistemică: Pb, Hg metoda spectrofotometrie cu absorbţie atomicăPoluanţi cu acţiune cancerigenă:Interpretare:Hidrocarburi policiclice metoda cromatografică, arsen metoda spectrofotometricăFişa de recoltareIndicatori de calitate a aeruluiProbe de evaluare:Probe practică prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine conform criteriilor de performanţă (a), (b), (c), şi (d) diferiţi poluanţi din atmosferă în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice conform criteriilor de performanţă (a), (b), (c) şi (d) principiile teoretice şi practice care stau la baza metodelor de analiză în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriilor de performanţă (e) rezultatele analizelor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 20. 3: Prognozează dispersia poluanţilor în funcţie de evoluţia parametrilor meteorologiciCriterii de performanţă:a) Stabilirea modului de dispersie a poluanţilor în aer determinată de mişcările aeruluib) Stabilirea modului de dispersie a poluanţilor în aer determinată de fenomene meteorologicec) Identificarea fenomenelor meteorologice care produc stagnarea poluanţilor în atmosferăCondiţii de aplicabilitate:Mişcări de aer: Vânt, curenţi ascendenţi şi descendenţi, instabilitatea atmosferică

62

Fenomene meteorologice: Precipitaţii, viscol, vijelieFenomene ce produc stagnarea: Ceaţă, inversiuni termice in straturile inferioare aleatmosfereiProbe de evaluare:Probe practica prin care candidatul demonstrează că este capabil să stabilească conform criteriilor de performanţă(a), (b), modul de dispersie a poluanţilor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice conform criteriilor de performanţă (a), (b) fenomenele meteorologice care stau la baza procesului de dispersie a poluanţilor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recunoască conform criteriilor de performanţă(e) fenomenele care produc stagnarea poluanţilor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Titlul unităţii : 21. SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII SOLULUICompetenţe :21.1. Interpretează caracteristicile solului 21.2. Determină caracteristicile fizice ale solului21.3. Determină indicatorii chimici de calitate a solului21.4. Determină indicatorii microbiologici ai solului21.5. Determină radioactivitatea solului

Competenţa 21.1. Interpretează caracteristicile soluluiCriterii de performanţă :a) Interpretarea fenomenului de formare a părţii minerale a soluluib) Interpretarea fenomenului de formare a părţii organice a soluluic) Identificarea principalelor tipuri de sold) Corelarea între organismele vii din sol şi proprietăţile acestuiaCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de sol : cernoziom, brun roşcat, brun, podzol, solonceac, soloneţ, sol aluvial,sol turbosParte minerală : procese de dezagregare şi alterare compoziţie mineralogică roci magmatice , metamorfice , sedimentareParte organică : descompunerea resturilor organice prin hidroliză , oxido-reducere şimineralizare totală şi formarea humusuluiOrganisme-proprietăţi : râmă - fertilitateProbe de evaluare :Probe scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să interpreteze fenomenul de formare a părţii minerale a solului conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe orale prin care elevul demonstrează că este capabil să interpreteze fenomenul de formare a părţii organice a solului conform criteriului de performanţă ( b ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care elevul demonstrează că este capabil să identifice principalele tipuri de sol , conform criteriului de performanţă ( c ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

63

Probe scrise prin care elevul demonstrează că este capabil să coreleze proprietăţile solului cu organismele vii care trăiesc în acesta , conform criteriului de performanţă ( d ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 21.2. : Determină caracteristicile fizice ale soluluiCriterii de performanţă :a) Determinarea umidităţii soluluib) Determinarea compoziţiei granulometrice şi a texturii soluluic) Determinarea capilarităţii soluluid) Determinarea densităţii şi a densităţii aparente a soluluiCondiţii de aplicabilitate:Umiditate : creuzete de porţelan , spatulă , etuvă, balanţăCompoziţie granulometrică : set de site , balanţăTextură : set de site , balanţăCapilaritate : tuburi de sticlă , stativeDensitate : picnometru , cilindru gradat , balanţăProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstreză că este capabil să determine umiditatea solului , conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstreză că este capabil să determine compoziţia granulometrică şi textura solului , conform criteriului de performanţă (b), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstreză că este capabil să determine capilaritatea solului , conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstreză că este capabil să determine densitatea şi densitatea aparentă a solului , conform criteriului de performanţă (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 21.3. : Determină indicatorii chimici de calitate a soluluiCriterii de performanţă :a) Recoltarea probelor de sol cu instrumente specificeb) Întocmirea fişei de recoltare a probelorc) Determinarea reacţiei soluluid) Determinarea gradului de saturaţie a solului cu îngrăşăminte chimicee) Determinarea gradului de infestare a solului cu pesticidef) Determinarea cantitativă a microelementelor şi elementelor de ordin secundar din solg) Interpretarea rezultatelorCondiţii de aplicabilitate:Probe de sol : simple , medii , de adâncime , de suprafaţăFişă de recoltare : numele şi prenumele celui care recoltează probele , data şi ora recoltăriiprobelor, locul recoltării probelor , tipul probei , condiţii meteo în momentul recoltării , scopul recoltăriiInstrumente : sonda agrochimicăReacţia solului : pH , alcalinitate , aciditateÎngrăşăminte chimice : azot , fosfor total , potasiu

64

Microelemente : MnElemente de ordin secundar: Ca , Mg , FeInterpretare : indicatori de calitateProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe de sol , conform criteriului de performanţă (a), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să întocmească fişa de recoltare a probelor , conform criteriului de performanţă (b)Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine reacţia solului , conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine gradul de saturaţie a solului cu îngrăşăminte chimice conform criteriului de performanţă (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine gradul de infestare a solului cu pesticide conform criteriului de performanţă ( e ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine cantitativ microelementele şi elementele de ordin secundar din sol , conform criteriului de performanţă(f), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatele determinărilor conform criteriului de performanţă ( g ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 21.4. : Determină indicatorii microbiologici ai soluluiCriterii de performanţă :a) Pregătirea instrumentelor şi echipamentelor specifice în vederea recoltării probelor şi analizei microbiologiceb) Recoltarea probelor de sol cu instrumente specificec) Întocmirea fişei de recoltare a probelord) Determinarea microorganismelore) Interpretarea rezultatelorCondiţii de aplicabilitate:Pregăteşte : sterilizare cu soluţii , prin flambare, încălzire la roşu , în autoclavăProbe : simple , medii , de suprafaţă , de adâncimeInstrumente : sonda agrochimicăFişă de recoltare : numele şi prenumele celui care recoltează proba , data şi ora recoltării, locul recoltării, tipul probei, condiţii meteo în momentul recoltării , scopul recoltăriiMicroorganisme : bacterii, ciuperciInterpretare : indicatori de calitate a soluluiProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să pregătească instrumentele şi echipamentele specifice în vederea recoltării probelor şi analizei microbiologice , conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe de sol , conform criteriului de performanţă ( b ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

65

Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să întocmească fişa de recoltare a probelor de sol , conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine microorganismele din sol , conform criteriilor de performanţă (d), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze rezultatele analizelor microbiologice , conform criteriului de performanţă (e), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 21.5. : Determină radioactivitatea soluluiCriterii de performanţă :a) Recoltează probe de solb) Măsoară radioactivitatea solului cu aparate specialec) Monitorizează şi interpretează rezultatele determinărilorCondiţii de aplicabilitate:Recoltare probe : sonda agrochimicăAparate speciale : contorul Geiger- Muller , detectorul cu scintilaţieMonitorizare : tabele , grafice , diagrameProbe de evaluare :Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să recolteze probe de sol , conform criteriului de performanţă ( a ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să măsoare radioactivitatea solului , conform criteriului de performanţă ( b ), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitateaProbe orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să monitorizeze şi interpreteze rezultatele determinărilor, conform criteriului de performanţă (c), în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Titlul Unităţii: 22. SUPRAVEGHEREA SI GESTIONAREA DEŞEURILOR

Competenţe:22.1.Monitorizează regimul deşeurilor din sectorul gospodăresc şi public22.2.Monitorizează regimul deşeurilor din sectorul industrial22.3.Monitorizează regimul deşeurilor periculoase22.4.Evaluează impactul depozitelor de deşeuri asupra mediului

Competenţa 22.1: Monitorizează regimul deşeurilor din sectorul gospodăresc şi publicCriterii de performanţă:a) Identificarea deşeurilor provenite din sectorul gospodăresc şi publicb) Controlul modului de colectare, transport si depozitarec) Supravegherea procesului de valorificare a deşeurilor din sectorul gospodăresc şi publicCondiţii de aplicabilitate:Deşeuri: Alimentare, combustibile, necombustibile, din demolări, voluminoase

66

Colectare: Sortarea, stocarea în pubeleTransport: Autogunoiere, vidanjoareDepozitare:Valorificare:Pe sol, rampe ecologice, la agentul economicIncinerare, compostare, producere de biogaz, reciclarehârtie, textile, metale, sticlaProbe de evaluare:Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice conform criteriilor de performanţă (a) deşeurile din sectorul gospodăresc şi public în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil sa aprecieze conform criteriilor de performanţă (b) modul de colectare, transport si depozitare a deşeurilor în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să indice conform criteriilor de performanţă (c) metodele de valorificare a acestor deşeuri in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea

Competenţa 22.2: Monitorizează regimul deşeurilor din sectorul industrialCriterii de performanţă:a) Identificarea deşeurilor provenite din industrieb) Controlul modului de colectare, transport si depozitarec) Supravegherea procesului de valorificare a deşeurilor industrialeCondiţii de aplicabilitate:Industrie: Extractivă, energetică, metalurgică, rafinarea ţiţeiului, chimică, auto, alimentară, agricultură, zootehnie,Colectare: La agenţi economiciTransport: Auto, feroviar, naval si transfrontalierDepozitare:Valorificare:Pe sol, la agentul economicÎmprăştiere pe sol, recuperare metale din zgură, şpan, recuperare substanţe organice textile si hârtie, rerafinarea uleiurilor uzate, incinerare, stocare in vederea reciclăriiProbe de evaluare:Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice conform criteriilor de performanţă (a) deşeurile din sectorul industrial în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să aprecieze conform criteriilor de performanţă (b) modul de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să indice conform criteriilor de performanţă ( c) metodele de valorificare a acestor deşeuri in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 22.3: Monitorizează regimul deşeurilor periculoaseCriterii de performanţă:

67

a) Identificarea deşeurilor periculoaseb) Controlul modului de colectare, transport şi depozitarec) Supravegherea procesului de valorificare a deşeurilor periculoased) Urmăreşte aplicarea legislaţiei în vigoare privind regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase precum şi a altor deşeuri.Condiţii de aplicabilitate:Deşeuri periculoase:Bifenil policloruraţii, pesticide, lichid de frână, nămoluri cu metale, azbest, electroliţi, baterii cu plumb, radioactiveColectare: La agenţii economici,Transport:Auto, feroviar, naval si transfrontalierDepozitare:Valorificare:In containere sigilateRecuperare metale şi nemetale din nămoluri şi soluţii de electroliţi, recuperare plumb din baterii, incinerareLegislaţieLegea 137 / 1995 Cap.II, secţiunea a2-aProbe de evaluare:Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice conform criteriilor de performanţă (a) deşeurile periculoase în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să aprecieze conform criteriilor de performanţă (b) modul de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor in concordantă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să indice conform criteriilor de performanţă (c) metodele de valorificare a acestor deşeuri în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Competenţa 22. 4: Evaluează impactul depozitelor de deşeuri asupra mediuluiCriterii de performanţă:a) Identificarea modificărilor de peisaj şi disconfort vizualb) Controlul gradului de poluare al aeruluic) Controlul gradului de poluare al apelor de suprafaţă şi subteraned) Controlul modificărilor de fertilitate a soluluie) Evaluarea modificărilor de biodiversitateCondiţii de aplicabilitate:Modificări: Depuneri de steril, gunoaie, zgurăPoluarea aerului: Miros, conţinut de amoniac, hidrogen sulfurat, bioxid decarbon, oxizi de azot şi sulf, pulberi sedimentabile şi in suspensiePoluarea apelor: Azotaţi, azotiţi, amoniac, hidrogen sulfurat, fosfaţi, substanţe organice, insecticide, pesticideModificări de fertilitate:Biodiversitate:Azotaţi, azotiţi, amoniac, fosfaţi, insecticide, pesticideSpecii ruderale, necrofage, detritofage

68

Probe de evaluare:Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să identifice modificările de peisaj conform criteriilor de performanţă (a) în concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriilor de performanţă (b) gradul de poluare al aerului folosind indicatorii de calitate şi buletinul de analiză in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriilor de performanţă (c) gradul de poluare al apelor de suprafaţă şi subterane folosind indicatorii de calitate şi buletinul de analiză in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să interpreteze conform criteriilor de performanţă (d) fertilitatea solului folosind indicatorii de calitate şi buletinul de analiză in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.Probă practică prin care candidatul demonstrează că este capabil să aprecieze conform criteriilor de performanţă (e) modificările de biodiversitate in concordanţă cu precizările privind aplicabilitatea.

Titlul Unităţii: 23. MONITORIZAREA BIODIVERSITĂŢIICompetenţe:23.1. Monitorizează biodiversitatea locală şi zonală23.2. Analizează factorii care duc la modificarea biodiversităţii23.3. Protejează biodiversitatea la nivel local, zonal şi naţional23.4. Analizează modificarea biodiversităţii în cazul unor accidente ecologice23.5. Promovează conceptul de conservare a biodiversităţii în concordanţă cu cel la nivel mondial

Competenta 23.1. Monitorizează biodiversitatea locală şi zonalăCriterii de Performanţă:a) Studierea conceptului de biodiversitateb) Compararea tipurilor de biodiversitate şi a caracteristicilor acestorac) Aplicarea metodelor de studiu a biodiversităţiid) Utilizarea determinatoarelor şi truselor de terene) Executarea releveelorf) Prelucrarea datelor obţinute, în laboratorCondiţii de aplicabilitate:Tipuri de biodiversitate: genetică, specifică, a ecosistemelor, a peisajuluiMetode de studiu: indici de biodiversitate, releveuri, bioforme, geoelemente, indici autoecologici,abundenţă, frecvenţăPrelucrarea datelor: spectre ecologiceProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de biodiversitate, a tipurilor de biodiversitate şi ametodelor de studiu a biodiversităţii, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).

69

Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de biodiversitate, a tipurilor de biodiversitate şi ametodelor de studiu a biodiversităţii, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze determinatoarele şi trusele de teren, săexecute relevee şi să prelucreze datele în laborator, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (d), (e), (f

Competenţa 23.2: Analizează factorii care conduc la modificarea biodiversităţiiCriterii de Performanţă:a) Evidenţierea factorilor care produc modificări ale biodiversităţiib) Compararea influenţei diverşilor factori asupra gradientului de biodiversitate al diverselor zonec) Analizarea unor rezultate obţinute pe terend) Executarea de reprezentări graficeCondiţii de aplicabilitate:Factori: factorul istoric, heterogenitatea mediului, competiţia, predatorismul,variabilitatea climatică, productivitateaZone de studiu: ecosistem de câmpie, pădure, lac, râuReprezentări grafice: histograme, reprezentări liniare, exponenţiale sau logaritmiceProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de factori care modifică biodiversitatea, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de factori care modifică biodiversitatea, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine factorii care modifică biodiversitatea în diverse ecosisteme şi să prelucreze datele obţinute , aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b), (c), (d

Competenţa 23.3: Protejează biodiversitatea la nivel local, zonal şi naţionalCriterii de Performanţă:a) Implementarea legislaţiei în vigoare referitor la conservarea biodiversităţii şi regimului ariilor şi zonelor protejateb) Studierea zonelor şi ariilor protejate la nivel local şi zonalc) Cunoaşterea măsurilor de protecţie a biodiversităţii la nivel naţionald) Cunoaşterea rezervaţiilor şi ariilor protejate naţionaleCondiţii de aplicabilitate:Legislaţie: Legea nr. 137/1995, cap. III, secţiunea 4, Legea 106/1996, Legea 26/1996Zone protejate: UICN, Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Piatra Craiului, RezervaţiaBiosferei Delta DunăriiMăsuri de protecţie Interzicerea păşunării, oprirea defrişărilor, respectarea regimului de rezervaţie ştiinţifică şi arie strict protejatăProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de protejarea biodiversităţii şi a legislaţiei în vigoare, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).

70

Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea formelor de protecţie a biodiversităţii la nivel local, zonal şi naţional, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b), (c), (d).

Competenţa 23.4: Analizează modificarea biodiversităţii în cazul unor accidente ecologiceCriterii de Performanţă:a) Evidenţierea cauzelor care au condus la accidentele ecologiceb) Analizarea efectelor accidentelor ecologice asupra biodiversităţiic) Aplicarea măsurilor concrete necesare în vederea restabilirii biodiversităţii în zonele afectate de accidente ecologiced) Monitorizarea zonei în care s-a produs un accident ecologicCondiţii de aplicabilitate:Cauze: alunecări de teren, erupţii vulcanice, taifunuri, cutremure, incendii, deversăride produse petroliere, tăieri neraţionaleEfecte : modificarea habitatelor, distrugerea biodiversităţiiMăsuri : reîmpăduriri, repopularea ariilor afectate cu speciile dispăruteProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea cauzelor care au dus la producerea accidentelor ecologice şi a măsurilor care trebuiesc luate pentru restabilirea biodiversităţii ecosistemelor afectate aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a) şi (b).Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să întocmească o analiza a efectelor produse de accidentele ecologice asupra biodiversităţii şi cunoaşte metode de monitorizare a unor zone în care s-a petrecut un accident ecologic, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (c) şi (d).

Competenţa 23.5 Promovează conceptul de conservare a biodiversităţii în concordanţă cu cel la nivel mondialCriterii de Performanţă:a) Implementarea legislaţiei în vigoare referitor la conservarea biodiversităţii şi a regimului ariilor şi zonelor protejateb) Studierea zonelor şi ariilor protejate la nivel mondialc) Cunoaşterea măsurilor de protecţie a biodiversităţii la nivel mondialCondiţii de aplicabilitate:Legislaţie: Convenţia de la Rio de Janeiro, Convenţia de la Kyoto, Convenţia de la RamsarZone protejate: UICN, rezervaţii floristice, faunistice, peisagistice, geologice, mixteMăsuri de protecţie: interzicerea păşunării, oprirea defrişărilor, respectarea regimului de rezervaţie ştiinţifică şi arie strict protejatăProbe de EvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de protejarea biodiversităţii şi a legislaţiei în vigoare, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea formelor de protecţie a biodiversităţii la nivel mondial, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b) şi (c).

71

CAPITOL III PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

Din cuprinsConceptul de biodiversitateObiectivele conservării biodiversităţiiCauzele pierderii biodiverităţiiCategorii sozologice de specii - Listele roşii de speciiStrategii de conservare a biodiversităţiiMetode folosite în conservarea biodiversităţii

3.1 BIODIVERSITATEA SI CAUZELE PIERDERII ACESTIA

În momentele de necesarã recreere, natura este cea care ne ia de mânã, ca pe nişte copii pierduţi, sã ne arate verdele pãdurii şi albastrul necuprins de deasupra şi ne dãm seama cã, de fapt, viaţa este mult mai frumoasã decât pare. Dacã ar fi numai atât, naturii i-ar fi bine. Uneori uitãm însã cã nimic nu se capãtã degeaba, cã natura nu mai poate da când noi doar luãm, fãrã sã oferim la rândul nostru. Uitãm, deci, cã nu natura aparţine omului, ci omul aparţine naturii. Omul, fiinţă efemerã, este obişnuit sã observe doar reacţiile instantanee, mãsurate într-un timp comparabil cu durata propriului ciclu vital. Dar natura, cu o viaţă numãratã în milenii, reacţionează într-un interval de zeci şi uneori sute de ani. Reacţiile ei însã sunt în lanţ, fiindcã în naturã toate sunt legate printr-o sensibilã reţea de relaţii trofice ce stau la baza funcţionarii oricãrui sistem. Sã ţinem seama, deci, de toate aceste legi ale naturii şi sã nu stricãm starea de echilibru atât de necesar supravieţuirii. Sã întindem credinciosului nostru prieten o mânã!

Biodiversitatea este: tot Pãmântul, plantele, animalele, ecosisteme; include copacii uriaşi, insectele minuscule şi pânã la cel mai delicat coral care face parte din Ecosistem; totdeauna Pãmântul şi toate creaturile care s-au adaptat şi supravieţuiesc.

Ca fiinţe, noi suntem complet dependenţi de biodiversitate pentru a supravieţui.Noi suntem cei care distrugem în mare parte universul nostru natural. În locuri

îndepărtate şi largi, oamenii sunt striviţi în afară altor forme de viaţă, uneori cauzând dispariţia unei întregii specii.

Noi avem puterea sã schimbãm acest curs. Fiecare dintre noi putem sã acţionăm pentru a proteja propria biodiversitate şi sã ajutãm dezvoltarea în viitor a vieţii pe pãmânt.

Este biodiversitatea în pericol?Deja, mii de specii au dispãrut pentru totdeauna. Dispariţia este un proces natural pe Pãmânt. Cauzele care duc la pierderea biodiversităţii sunt complexe:

- Distrugerea habitatelor;- Poluarea;- Supra-exploatarea resurselor.Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor şi a ecosistemelor care constituie

72

viaţa pe pământ. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc datorită sistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor, exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi - tot mai mult - datorită schimbărilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010. Studiile recente ale AEM (Agenţiei europene de monitorizare) arată că, fără eforturi politice suplimentare semnificative, este puţin probabil că obiectivul să fie atins Biodiversitatea este: tot Pãmântul, plantele, animalele, ecosisteme; include copacii uriaşi, insectele minuscule şi pânã la cel mai delicat coral care face parte din Ecosistem; totdeauna Pãmântul şi toate creaturile care s-au adaptat şi supravieţuiesc.

Ca fiinţe, noi suntem complet dependenţi de biodiversitate pentru a supravieţui.Noi suntem cei care distrugem în mare parte universul nostru natural. În locuri

îndepărtate şi largi, oamenii sunt striviţi în afară altor forme de viaţă, uneori cauzând dispariţia unei întregii specii.

Noi avem puterea sã schimbãm acest curs. Fiecare dintre noi putem sã acţionăm pentru a proteja propria biodiversitate şi sã ajutãm dezvoltarea în viitor a vieţii pe pãmânt.

Este biodiversitatea în pericol?Deja, mii de specii au dispãrut pentru totdeauna. Dispariţia este un proces natural pe Pãmânt. Cauzele care duc la pierderea biodiversităţii sunt complexe:

- Distrugerea habitatelor;- Poluarea;- Supra-exploatarea resurselor.

Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natură: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

În Europa, activitatea umană a format biodiversitatea încă de pe vremea răspândirii agriculturii şi a creşterii animalelor, de acum peste 5 000 de ani. Revoluţiile agricole şi industriale au determinat schimbări dramatice şi accelerate în utilizarea terenurilor, intensificarea agriculturii, urbanizare şi abandonarea terenurilor. În schimb, acestea au dus la prăbuşirea multor practici (de exemplu, metodele agricole tradiţionale) care ajutau la menţinerea peisajelor bogate în biodiversitate.

73

Ritmul dispariţiei speciilor şi a consecinţelor ar putea fi cunoscute cu mai multă precizie dacă oamenii de ştiinţa ar fi în posesia unui inventar complet al plantelor şi animalelor. Până în prezent există 1,5 milioane de plante şi animale descrise ştiinţific. Plantele antropofite, peştii amfibiile, reptilele şi mamiferele sunt în număr de aproximativ 290 mii de specii, din care numai plantele reprezintă 85%. Analizând după criteriile de repetabilitate şi distributivitate a speciilor cercetate, oamenii de ştiinţă presupun că mai exista 5-10 milioane de specii încă nedescrise, iar unii autori consideră că ele ar fi până la 30 sau chiar 50 de milioane. Bogăţia formelor de viaţă este distribuită pe Terra în mod neuniform.

De pildă parcul naţional” La Amistrad” din Costa Rica are o suprafaţă de aproximativ 3000 km2 şi sunt mai multe specii de păsări decât în întreaga Americă de N. Din cele 250 mii de specii de plante antropofite s-au descris peste o treime, multe fiind originare din pădurile tropicale, care au 7% din suprafaţa de uscat a Terrei. Pădurile tropicale poseda peste 40% din speciile existente de plante şi animale. Astfel în asemenea densitate de specii, exista un areal restrâns şi sunt foarte legate una de alta în privinţa polenizării, hrănii sau adaptării în anumite faze critice. Recent s-a comunicat că pădurile Vietnamului au următoarele specii: 76 specii aromate, 600 specii tanifere, 200 specii tinctoriale, 93 specii fibroase, 100 specii pentru esenţe, 260 specii oleaginoase, 1498 specii medicinale, iar ca specii de animale sunt: 1000 de specii de păsări, 300 specii animale pentru carne, piei, blănuri şi oase. La nivelul coroanei în pădurea tropicală, se găsesc mai multe forme de viaţă decât se aştepta. La investigarea coroanei se folosesc echipamente şi tehnici de alpinism pentru arborii înalţi tropicali cât şi substanţe biocide care omoară în mod selectiv insectele din coroane, culese separat ele fiind studiate şi determinându-se specia, genul etc.

Oamenii de ştiinţă care au lucrat în Peru presupun că estimarea numărului de specii tropicale trebuie majorat de câteva ori. De asemenea litiera şi solul pădurilor tropicale, conţin foarte multe specii de antropede etc. În baza celor de mai sus unii entomologi considera că numărul speciilor de insecte ar putea fi la 50 de milioane. Speciile tropicale sunt mai strict localizate şi mai vulnerabile decât s-a crezut înainte.

Fig. 12. – Melci uriaşi africani

74

De asemenea se arăta că 9 din 10 insecte tropicale sunt cantonate într-un anumit tip de pădure, iar un număr de până la 13 specii există în coroana unor specii de copaci. Până acum câţiva ani se credea că pe Terra trăiesc între 3-5 milioane de specii de organisme vii. Cercetări recente arăta ca în pădurile tropicale ar putea fi numai insecte peste 30 de milioane, adică ar reveni 34 specii de insecte nedescoperite pentru o specie cunoscută. De asemenea au mai rămas necunoscute între 10-40% plante flori şi 10% din peştii de pe Terra. În această situaţie alcătuirea unui inventar este o necesitate, astfel se arăta ca “magnitudinea şi controlul biodiversităţii nu este doar o problemă centrală a biologiei evoluţioniste, ea este şi o problemă centrală a întregii ştiinţe”.

Ştiind proporţia însemnată de specii endemice, ritmul de defrişare la tropice, interacţiunea dintre ecosisteme, starea de sănătate a unor ecosisteme etalon, schimbarea factorilor de repetabilitate, a cataclismelor naturale, toate oferă multe indicii referitoare la dispariţia unor specii de plante şi animale.Se pare că în anul 2000, 15-20% din speciile vii ar putea fi induse la dispariţie, iar insectele şi plantele vor avea cel mai mult de suferit. Bogăţia de specii din pădurile tropicale din actualitate ar fi fost determinate de unele reduceri de suprafeţe de păduri în urma proceselor de evoluţie din trecut. Cert este că” raportul dintre procentul de despădurire în Amazoane şi procentul de organisme vii ameninţate cu dispariţia depinde mult de intensitatea despăduririlor şi orientarea acestui proces spre forme de refugii şi lipsa lor”. Despăduririle reprezintă o formă periculoasă a dispariţiei speciilor şi cu atât mai mult este necesară inventarierea şi cartografierea lor. Dacă se creează insule de păduri în urma tăierilor pentru cherestea sau agricultura efectul final este foarte variat astfel: în primul rând biodiversitatea este puternic legată de dimensiunea habitatului existent netulburat. Concomitent cu reducerea fondului forestier la insule, multe specii de animale dispar decât este posibilă crearea altor specii noi.În al doilea rând în timp ce populaţia se organizează în zone mai mici şi fragmentate, ele devin vulnerabile la efectele endogamiei (care diminuează varietatea gametică) şi deteriorarea funcţiilor de autoreglare care facilitează instalarea epizoteriilor şi prin acestea pot înlătura repede populaţii mici.

Cert este că rămăşiţele de pădure netulburată sunt mult mai mici pentru a înlesni formarea de noi specii. Starea pădurii de mangrove din zonele litorale constituie un indicator puternic al prosperităţii speciilor din ecosisteme adiacente atât pe mal (litoral) cât şi în largul mării. Pădurile acestea se întind în lungul coastelor uneori imersionate în apă în zona tropicelor şi sub tropicelor stabilizând ţărmul şi oferind adăpost şi loc de depunere a icrelor pentru multe specii de peşti şi crustaceii care au importanţă economică. În timp mangrovele sunt tăiate frecvent, pierderile fiind greu de estimat fiindcă inventarul florei şi faunei este foarte slab cunoscut. Probabil o treime din arborii mangrovelor litorale tropicale să fie tăiate, iar pierderile anuale datorită tăierilor şi degradării să fie de 260 de mii ha semnificativ că IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) a identificat în 1993 20 specii de plante şi 89 specii de animale ameninţate cu dispariţia din pădurile de mangrove.

75

Fig. 13. Pădurile de mangrove

În mangrove nu sunt bine cunoscute speciile de plante şi animale (a căror existenţă este legată de pădurile de aici) şi nici răspândirea şi extinderea populaţiilor de plante. Alt indicator de apreciere a dispariţiei speciilor îl constituie tipul şi dimensiunea cataclismelor naturale care afectează zonele de pădure şi reduc mult biodiversitatea. Un fenomen natural “El Nino” a produs secetă şi un mare incendiu de păduri care a durat 3 luni (1983) în Kalimantan (Bosnia)- Indonezia, cu efecte mari asupra biodiversităţii. Focul a ars peste 2,5 milioane de ha de pădure din care 750 mii ha de pădure secundară exploatată de agricultorii migratori. În Kalimantan numărul agricultorilor a sporit cu 10 mii de oameni. Se ştie că pădurile se incendiază greu din cauza abundenţei precipitaţiilor şi umezelii. Precipitaţiile sunt de 5 ori mai intense ca în zona laterală a oceanului Atlantic din climatul temperat, ex. Franţa, Anglia, S.U.A.etc.

Un caz asemănător a fost şi în vara anului 1992 când au ars pădurile întinse în Polonia, Grecia etc. Din cauza secetei. Cercetătorii de la Universitatea Hamburg au emis ipoteza că modificarea calităţii apelor de coastă se datorează eroziunii solului în Asia de S şi se pare că ea a schimbat cursul curenţilor atmosferici în regiune facilitând instalarea secetei. Este posibil ca şi în pădurile Amazonului (Brazilia) unde sunt programe de reaşezare a populaţiei şi de exploatări forestiere, să apară dereglarea unor cicluri hidrologice în sensul instalării anumitor situaţii de secetă şi probabil izbucnirea unui incendiu catastrofal similar cu cel din Kalimantan care ar putea compromite viitorul biologic al regiunii.

76

Unii cercetători consideră că pierderile viitoare de specii din zona tropicală din categoria” dispariţia speciei în masa” ar fi similar cu cele care au marcat istoria vieţii pe Terra de 6 ori în ultimii 500 de milioane de ani. Probabil vom avea de-a face cu prima dispariţie de acest gen care va afecta un număr de plante, insecte şi nevertebrate pe care se sprijină existenţa unor forme superioare de viaţă. Astfel va fi prima dispariţie în masa la care oamenii vor fi nevoiţi să se adapteze. În plantele agricole moartea unei varietăţi ar însemna dispariţia unei părţi din resursele genetice ale Terrei cu mari implicaţii ştiinţifice, biologice, ecologice şi practice. Animalele ameninţate cu extincţia şi antropoide, lemurieni, ursul Panda, balene, ghepardul, tigrul, elefantul de Asia, rinocerii, specii de păsări de pradă, crocodili, fazanii, cactuşi. O altă categorie cuprinde specii ce ar putea fi ameninţate, iar pentru aceasta trebuie reglat şi controlat comerţul internaţional; de aici fac parte: primatele, delfinul, foci cu blană, barza neagră, unii melci, pasărea paradisului etc.

În actualitate, marile descoperiri ştiinţifice au stârnit un deosebit entuziasm în rândul specialiştilor din domeniul ingineriei genetice, a altor biotehnologi şi a fondurilor de finanţare. Unele biotehnologii valorifică cu succes variabilitatea şi diversitatea organismelor vii, altele accelerează presiunea pe care agricultura modernă le înfăptuieşte asupra plantelor sălbatice grăbind procesul de dispariţie a acestora. Este necesar ca cei ce aplică practic biotehnologiile să ştie că le vor asigura viitorul tinerelor industrii.

Diminuarea biodiversităţii

Creşterea populaţiei, eroziunea solului, defrişările, amenajarea litoralului pe distanţe mari, ploile acide, poluarea, toate se corelează şi cu dispariţia de specii de plante şi animale. Milioane de specii de plante şi animale, microorganisme, rezultatul adaptării şi evoluţiei timp de 3,5 miliarde de ani.

Fig.9. Componentele biodiversităţiiÎn această perioadă organismele şi-au întărit procesul reproducerii, reparator, reglator,

care le conferea mai mulţi urmaşi şi supravieţuiau numai cei care se reproduceau cu succes. Modificările apărute s-au acumulat, s-au combinat şi s-au adaptat la modificările mediului, iar ca rezultat a apărut fantastică biodiversitate şi variabilitate a formelor de viaţă. Omul a

77

folosit mult timp această diversitate biologică obţinând un surplus alimentaţie facilitând apariţia civilizaţiei moderne. Făcând selecţia animalelor şi plantelor omul din neolitic până azi, a imprimat particularităţile dorite şi a creat plante de o mare productivitate, de pildă: grâul, orzul, porumbul hibrid care asigura hrana oamenilor. Cele câteva specii cultivate pe imense suprafeţe, cât şi marea varietate genetică, condiţie sine qua non necesară menţinerii supleţei şi variabilităţii acestor organisme în agricultură. Selecţia activă se bazează pe folosirea unor gene unice pentru a conferi rezistenţă crescândă faţă de bolile noi ale plantelor. Prin biotehnica actuală o serie de particularităţi utile pot să fie translocate de la specii înrudite sălbatice, unor specii sau soiuri care până acum prin metoda încrucişării nu se puteau obţine. Acest fapt va modifica interesul de a face o inventariere a răspândirii şi proprietăţilor unei plante sau animal căruia nu i s-a dat atenţie până acum.

Folosirea materialului genetic din multe surse va creşte, iar adaptare speciilor noi la necesităţile omului pare a fi atât de importantă ca şi domesticirea plantelor şi animalelor de omul din neolitic. O plantă poate fi folosită în alimentaţie, industrie, medicină, etc.

În ultimii 30 de ani din cele aproximativ 35.000 de specii de plante superioare, s-au cercetat peste 30.000 specii a căror potenţial biologic şi genetic a fost exploatat. Este necesară şi menajarea intactă a ecosistemelor care joacă un rol cardinal în menţinerea condiţiilor care furnizează perpetuarea speciilor şi a vieţii pe Terra. Dacă nu sunt dezechilibre, ecosistemele aduc contribuţii la: menţinerea debitului de apă în bazinele râurilor şi fluviilor, acţionează ca tampon la inundaţii, purifică aerul urban de poluanţi, asigură existenţa populaţiilor de păsări şi insecte care facilitează moderarea numărului de dăunători ai agriculturii.

Dacă dispar unele specii cheie se blochează şi prestarea unor funcţii de importanţă vitală. Uneori prin dezechilibre create se poate stimula şi apariţia unor epizootii ,epifitotii cu mare violenta, fapt ce degradează unele specii sau soiuri de cultură. Această situaţie determină necesitatea realizării unei rezolvări costisitoare de introducere a genelor la plantele gazdă faţă de dăunători şi paraziţi, similar cu unele procese petrecute cândva pe cale naturală. Aceste funcţii de reglare influenţează şi la nivel global circuitul unor elemente pe Terra (de ex. Carbonul, Sodiul, Fosforul etc.) sunt de importanţă vitală pentru toate speciile inclusiv omul. Acestea sunt reglementările de ecosisteme în acord cu ipoteza Gaia conform căreia totalitatea organismelor pe Terra schimbă într-un anumit sens condiţia existenţială pentru a forma un mediu optim de viaţă. Aşadar, asocierea vegetativă şi animală prestează nişte funcţii de reglare esenţiale.

Aprecierea timpului de diminuare a biodiversităţii este foarte grea şi oarecum asemănătoare cu acţiunea funcţiilor naturii care a modelat până în prezent istoria vieţii pe Pământ.

78

Fig.10. Specii dispărute - Antilopa Saiga (Saiga tatarica tatarica)

Dacă o specie dispare; ea s-a pierdut pentru totdeauna. Unii cercetători considera că s-au obţinut genele specifice unui animal disparut-quagga-ruda îndepărtată a calului. Dar este greu de imaginat cum s-ar putea reînvia bourul şi calul sălbatic care hălăduia odinioară prin Moldova cu

asemenea gene sau fragmente de gene izolate din sursa de stepa, sau calul moldovenesc.

Evident cu aceste gene s-ar putea lămuri gradul de rudenie între speciile apropiate şi prin urmare s-ar descifra unele enzime ale evoluţiei, dar nu ar descifra tainele dispariţiei speciei.

Specia quagga prin anul 1960, era în turme mari în Africa de Sud, iar după 20 de ani specia a fost exterminată. După 1980 dispariţia speciilor s-a intensificat în raport cu creşterea demografică şi cu extinderea aşezărilor omeneşti

Fig. 11. - Specia quagga – dispărută în 1980

79

Se disting două tipuri de dispariţii.În primul caz sunt speciile care se transformă în decursul unor generaţii în urmaşi cu

particularităţi diferite determinând fenomenul de mutaţii şi selecţii naturale, iar specia se adaptează treptat la modificările de mediu. În al doilea caz se întâlnesc dispariţii sau înlăturări pentru totdeauna a unei specii determinate de un impas al produsului evoluţiei. În evoluţie s-au eliminat uneori unele specii.În ultimii 500 de milioane de ani au avut loc 6 dispariţii în masă. O dispariţie acută a fost la finele permianului, acum 24 milioane de ani şi care a adus la exterminarea a 95% din totalul de specii vii în oceane. În actualitate se crede că unele dovezi ar exista şi se corelează cu momentul căderii pe Pământ a unor asteroizi. Un astfel de impact a coincis cu holocaustul dinozaurilor acum 65 milioane de ani. Acest fenomen a generat speculaţii în sensul că anumite evenimente cosmice periodice probabil căderi de meteoriţi din coada unei comete generată de existenţa unui astru geamăn al soarelui nedescoperit, care a produs cataclisme repetate şi a tulburat evoluţia vieţii pe Terra.

Sunt câteva date cunoscute în legătură cu dispariţia speciilor:1) Speciile nu au dispărut brusc, iar unele specii de scoici marine au pierit într-un ritm de 1,2

specii la o mie de ani. Dar şi dispariţia aşa-zisa bruscă a dinozaurilor a fost într-un interval de peste 2 milioane de ani.

2) După fiecare catastrofă a urmat o frânare a activităţii biologice de câteva milioane de ani înainte de a se forma specii noi care să refacă nivelul de diversitate existent înainte.

3) Nici una din dispariţiile din trecut nu a fost determinată de acţiunea omului. Fenomene descrise au fost valabile până în pleistocenul târziu, perioada care s-a sfârşit cu 10 mii de ani în urmă când au dispărut mai multe dintre mamiferele cu dimensiuni mari din Europa America de Nord. Evident, schimbările globale de climă şi vânătorii neolitici au jucat un rol în dispariţia maimuţelor păroase şi felinelor cu colţi uriaşi. Oamenii primitivi probabil au folosit focul pentru a hăitui în capcane animale, incendiind pădurile şi producând fără să vrea stepele Europei şi preeriile din America. Dar dispariţiile din pleistocenul târziu nu au fost urmate de o intensificare a apariţiei unor noi forme de viaţă, deoarece nu trecuse destul timp pentru generaţia unor noi specii distincte în natură.

Astfel actuala diminuare a biodiversităţii reprezintă un motiv de o mare îngrijorare. Pe lângă dispariţia de specii mai există şi alte pierderi care reţin atenţia. Aşa pot dispare subspecii, varietăţi, populaţii unice, iar o astfel de micşorare a variaţiilor genetice de la o specie este considerată o pierdere din punct de vedere biologic, deoarece epuizează treptat fondul necesar pentru evoluţia şi diversitatea ulterioară.

ConcluziiÎn concluzie cauzele care duc la pierderea biodiversităţii sunt complexe:

- Distrugerea habitatelor;- PoluareA

- Supra-exploatarea resurselor.

80

Bibliografie

1. INFO mediu. Revista Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului. No. 18/Martie 2007

2. www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf 3. www.referat10.net/download.php?id=1908 4. "Primul raport national cu privire la diversitatea biologica" // Ministerul

Mediului si Amenajarii Teritoriului, Chisinau, 2000, p.16;

81

http://www.referat10.net/download.php?id=1908

http://www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf

3.2 PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

3.2.1: Monitorizeazarea biodiversitatii locale şi zonaleCriterii de Performanţă:a) Studierea conceptului de biodiversitateb) Compararea tipurilor de biodiversitate şi a caracteristicilor acestorac) Aplicarea metodelor de studiu a biodiversităţiid) Utilizarea determinatoarelor şi truselor de terene) Executarea releveelorf) Prelucrarea datelor obţinute, în laboratorAplicabilitate:Tipuri de biodiversitate: genetică, specifică, a ecosistemelor, a peisajuluiMetode de studiu: indici de biodiversitate, releveuri, bioforme, geoelemente, indici autoecologici, abundenţă, frecvenţăPrelucrarea datelor: spectre ecologiceEvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de biodiversitate, a tipurilor de biodiversitate şi a metodelor de studiu a biodiversităţii, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de biodiversitate, a tipurilor de biodiversitate şi a metodelor de studiu a biodiversităţii, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a), (b) şi (c).Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să utilizeze determinatoarele şi trusele de teren, să execute relevee şi să prelucreze datele în laborator, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (d), (e), (f

3.2.2: Analizaz factorilor care conduc la modificarea biodiversităţiiPerformanţe:a) Evidenţierea factorilor care produc modificări ale biodiversităţiib) Compararea influenţei diverşilor factori asupra gradientului de biodiversitate al diverselor zonec) Analizarea unor rezultate obţinute pe terend) Executarea de reprezentări graficeAplicabilitate:Factori: factorul istoric, heterogenitatea mediului, competiţia, predatorismul,variabilitatea climatică, productivitateaZone de studiu: ecosistem de câmpie, pădure, lac, râuReprezentări grafice: histograme, reprezentări liniare, exponenţiale sau logaritmiceEvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de factori care modifică biodiversitatea, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de factori care modifică biodiversitatea, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe practice prin care candidatul demonstrează că este capabil să determine factorii care modifică biodiversitatea în diverse ecosisteme şi să prelucreze datele obţinute , aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b), (c), (d)

82

3.2.3: Protejează biodiversitatea la nivel local, zonal şi naţionalPerformanţă:a) Implementarea legislaţiei în vigoare referitor la conservarea biodiversităţii şi regimului ariilor şi zonelor protejateb) Studierea zonelor şi ariilor protejate la nivel local şi zonalc) Cunoaşterea măsurilor de protecţie a biodiversităţii la nivel naţionald) Cunoaşterea rezervaţiilor şi ariilor protejate naţionaleAplicabilitate:Legislaţie: Legea nr. 137/1995, cap. III, secţiunea 4, Legea 106/1996, Legea 26/1996Zone protejate: UICN, Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Piatra Craiului, Rezervaţia Biosferei Delta DunăriiMăsuri de protecţie Interzicerea păşunării, oprirea defrişărilor, respectarea regimului de rezervaţie ştiinţifică şi arie strict protejatăEvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de protejarea biodiversităţii şi a legislaţiei în vigoare, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea formelor de protecţie a biodiversităţii la nivel local, zonal şi naţional, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b), (c), (d).

3.2.4: Analizează modificarea biodiversităţii în cazul unor accidente ecologicePerformanţe:a) Evidenţierea cauzelor care au condus la accidentele ecologiceb) Analizarea efectelor accidentelor ecologice asupra biodiversităţiic) Aplicarea măsurilor concrete necesare în vederea restabilirii biodiversităţii în zonele afectate de accidente ecologiced) Monitorizarea zonei în care s-a produs un accident ecologicAplicabilitate:Cauze: alunecări de teren, erupţii vulcanice, taifunuri, cutremure, incendii, deversăride produse petroliere, tăieri neraţionaleEfecte : modificarea habitatelor, distrugerea biodiversităţiiMăsuri : reîmpăduriri, repopularea ariilor afectate cu speciile dispăruteEvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea cauzelor care au dus la producerea accidentelor ecologice şi a măsurilor care trebuiesc luate pentru restabilirea biodiversităţii ecosistemelor afectate aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (a) şi (b).Probe scrise prin care candidatul demonstrează că este capabil să întocmească o analiza a efectelor produse de accidentele ecologice asupra biodiversităţii şi cunoaşte metode de monitorizare a unor zone în care s-a petrecut un accident ecologic, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (c) şi (d).

83

3.2.5 Promovează conceptul de conservare a biodiversităţii în concordanţă cu cel la nivel mondialPerformanţea) Implementarea legislaţiei în vigoare referitor la conservarea biodiversităţii şi a regimului ariilor şi zonelor protejateb) Studierea zonelor şi ariilor protejate la nivel mondialc) Cunoaşterea măsurilor de protecţie a biodiversităţii la nivel mondialAplicabilitate:Legislaţie: Convenţia de la Rio de Janeiro, Convenţia de la Kyoto, Convenţia de laRamsarZone protejate: UICN, rezervaţii floristice, faunistice, peisagistice, geologice, mixteMăsuri de protecţie: interzicerea păşunării, oprirea defrişărilor, respectarea regimului de rezervaţie ştiinţifică şi arie strict protejatăEvaluareProbe orale prin care candidatul demonstrează cunoaşterea noţiunii de protejarea biodiversităţii şi a legislaţiei în vigoare, aşa cum se specifică în criteriul de performanţă (a).Probe scrise prin care candidatul demonstrează cunoaşterea formelor de protecţie a biodiversităţii la nivel mondial, aşa cum se specifică în criteriile de performanţă (b) şi (c).

Măsuri de protecţie a mediuluiIdentificarea surselor de poluare de la locul de muncă şi din vecinătatea acestuia: substanţechimice, deşeuri, ambalaje, diferite noxe, radiaţii, poluanţi fonici, vibraţii.Asigurarea mijloacelor pentru îndepărtarea surselor de poluare şi a efectelor:- instruirea personalului;- dotarea cu echipamente de protecţia mediului specifice activităţii desfăşurate.Evaluarea activităţii echipei privind protecţia mediului: observare, raportare, stimulare, feedback.Aplicarea de măsuri de prevenire a poluării mediului:eliminarea materiilor prime şimaterialelor poluante.

Consumul ridicat pe cap de locuitor în Europa şi producerea de deşeuri înseamnă că impactul nostru asupra ecosistemelor se extinde cu mult dincolo de continentul nostru. Stilurile de viaţă europene se bazează puternic pe importul de resurse şi bunuri din toată lumea, deseori încurajând exploatarea ne durabilă a resurselor naturale. Toate acestea duc la pierderea biodiversităţii care, la rândul ei, dăunează resurselor capitale naturale pe care se bazează dezvoltarea economică şi socială.

În ultimele decenii, condiţiile naturale şi peisajul din România au fost influenţate în mod deosebit de evoluţia activităţilor economice, la care se adaugă creşterea economică a ultimilor ani care a condus de multe ori la o exploatare excesivă a resurselor naturale. În aceste condiţii, multe specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia, iar modificarea peisajului reprezintă primul indicator al deteriorării mediului înconjurător.

84

3.3 METODE PENTRU CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

În funcţie de cerinţele biologice şi ecologie ale speciilor, de scopul conservării, metodele de conservare trebuie să corespundă acestor cerinţe. În general există 2 forme mari de conservare : “in situ” şi “ex situ”

3.3.1 Conservarea “ in situ” Această metodă de conservare constă în menţinerea plantelor sau animalelor în habitatele lor naturale, în care s-au format şi evoluat. Marele avantaj al acestui tip de conservare este că el permite vieţuitoarelor să-şi formeze evoluţia, în condiţiile naturale în care s-au format şi dezvoltat. Ele sunt puse în situaţia să co-evolueze cu bolile, dăunătorii şi cu condiţiile de stres ale mediului din zona respectivă. Încă din epoca lui Aristotel, oamenii se interesau de viaţa plantelor şi animalelor. În prezent, cu toată evoluţia cunoaşterii umane, suntem încă departe de a finaliza inventarul tuturor vieţuitoarelor. De fapt viaţa în ansamblul său este atât de complexă şi de variată, încât există părerea că niciodată cercetătorii nu vor ajunge la o finalitate din acest punct de vedere. Cu toate acestea, biodiversitatea este supusă unui proces continuu de eroziune, încât mai multe forme de viaţă dispar, decât reuşesc oamenii de ştiinţă să descopere şi să inventarieze. Ecosistemele asigură tot evantaiul de bunuri şi servicii de mediu, care fac planeta noastră viabilă. Biodiversitatea limitează insecuritatea alimentară şi constituie un important rezervor de gene pentru biotehnologii, îndeosebi din agricultură şi medicină. Totodată ar fi imprudent de a pune biodiversitatea “ sub clopot”. Ea este un domeniu dinamic, care evoluează şi care integrează şi existenţa umană. Pentru a o conserva într-o manieră durabilă, trebuie antrenată o reţea mondială de rezervaţii protejate, asociind populaţiile locale la conservarea lor. Zonele protejate în rezervaţii naturale reprezintă cele mai corespunzătoare forme de conservare, întrucât ele asigură păstrarea ansamblului de unităţi ecologice-fauna, flora, sol, apă etc. însă şi interacţiunea dintre ele. Pentru reuşita conservării “in situ” trebuie avut în vedere că acest demers nu se poate face excluzănd omul. Dar pentru a-l face pe partener în această activitate el trebuie cointeresat prin diferite mijloace. Conform convenţiei privind biodiversitatea de la Rio (1992) “orice zonă geografică delimitată, bine organizată şi administrată, în vederea conservării unor zone naturale speciale, constituie o zonă protejată”. Această largă definiţie acoperă realităţi variate. Uniunea Mondială pentru Natură (UICN), principala organizaţie care se ocupă de ariile protejate, distinge 6 zone care include de la rezervaţii nelocuite (spre exemplu în Antarctica) până la nenumăratele parcuri naturale, conduse de populaţiile locale. În total, pe întregul Mapamond există mai mult de 30000 de arii protejate, care se intind pe 8,83 % din suprafaţa globului. Cea mai mare parte din ele acoperă mai puţin de 10 km2, alcătuite din “insuliţe” fragile, în mijlocul naturii.

3.3.2 Conservarea “in situ” în România Natura a fost foarte darnică cu România. Formele de relief variate (munţi, dealuri, câmpii, ape, păduri), condiţiile climatice diferite, fauna şi flora sălbatică, bogată şi variată, oferă României un cadru natural cu frumuseţi deosebite şi cu un potenţial economic generos. Din păcate, nu la acelaşi nivel s-a situat omul, care aşa după cum sublinia Clubul Ecologic UNESCO “Pro Natura”, spre deosebire de alte ţări, România a dus mereu lipsă de un management

85

corespunzător pentru conservarea ariilor protejate. Merită de subliniat faptul că în România, populaţiile de lupi, urşi, capre negre, râşi, se numără printre cele mai mari din Europa. În Carpaţi mai există habitate forestiere şi alpine nealterate. În anii 1930 s-a înfiinţat în ţara noastră Comisia Monumentelor Naturii cu scopul de a conserva ariile protejate. Dar din lipsa unor măsuri adecvate de organizare, ariile protejate erau un fel de muzee în aer liber, fără ghizi şi fără pază. Totuşi o oarecare protecţie s-a realizat datorită faptului că rezervaţiile erau greu accesibile. După 1990, odată cu marile transformări în ţara noastră, lipsa unei legislaţii corespunzătoare a favorizat braconierii şi “ întreprinzătorii” la mari abuzuri, furturi, distrugeri, care au provocat şi provoacă mari degradări ariilor protejate.

Odată cu cadidatura României pentru integrarea în Uniunea Europeană, a fost adoptată H.G.230/2003, prin care se stabilesc măsuri concrete de reorganizare a acestei activităţi, delimitându-se clar întinderea geografică a rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naturale şi a parcurilor naţionale, acestea fiind încadrate în categorii de management corespunzătoare. În acelaşi document se detaliază mecanismele de constituire a administraţiilor celor 18 zone protejate, din care una a Rezervaţiei Biosferei, 11 Parcuri Naţionale şi 6 Parcuri Naturale, după cum urmează: - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei - Parcul Naţional Retezat, desemnat internaţional ca Rezervaţie a Biosferei către Comitetul UNESCO “omul şi biosfera” - Parcul Natural Porţile de Fier - Parcul Natural Cheile Nerei-Beuşniţa - Parcul Natural Apuseni - Parcul Naţional Munţii Rodnei, desemnat internaţional ca Rezervaţie a Biosferei de către Comitetul UNESCO “omul şi biosfera” - Parcul Natural Bucegi - Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş - Parcul Naţional Ceahlau - Parcul Naţional Călimani - Parcul Naţional Cozia - Parcul Naţional Piatra Craiului - Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina - Parcul Naţional Semenic-Cheile Carasului - Parcul Naţional Munţii Măcinului - Parcul Natural Balta Mică a Brăilei,desemnată ca Zonă Umedă de importanţă internaţională,de către Secretariatul Convenţiei Ramsar - Parcul Natural Vânători Neamţ Hotărârea de guvern 230/2003 stabileşte că Autoritatea Publică pentru Mediu în colaborare cu Autoritatea Publică Centrală pentru Silvicultură, cu avizul Academiei Române, vor hotărî zonarea interioară a parcurilor naţionale din punct de vedere al necesităţii de conservare a biodiversităţii. De asemenea în aceeaşi formulă organizatorică, se vor elabora norme de amenajare a pădurilor, în conformitate cu categoriile de management şi cu obiectivele de conservare a biodiversităţii. Autoritatea Publică Centrală pentru Agricultură în colaborare cu Autoritatea Publică Centrală pentru Mediu şi cu Academia Română sunt răspunzătoare de elaborarea unor norme de gospodărire a pajiştilor, având în vedere printre alte considerente, obiectivele conservării biodiversităţii. Se va acţiona pentru stabilirea unor reglementări precise

86

pentru desfăşurarea ecoturismului, precum şi stabilirea unor structuri administrative pentru fiecare rezervaţie. Prin măsurile stabilite de acest act normativ, precum şi prin cele stabilite anterior, există certitudinea că întreaga activitate de organizare şi funcţionare a rezervaţiilor naturale se va îmbunătăţi subtanţial, încât conservarea naturii în ţara noastra să se ridice la nivelul importanţei şi frumuseţilor acestor avuţii.

3.3.3. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Toate rezervaţiile şi parcurile naţionale şi naturale sunt protejate, pe bază de acte normative, datorită anumitor valori naturale, care le conţin. În ţara noastră, prin bogăţia şi diversitatea formelor de viaţă, Delta Dunării ocupă un loc special, în multe privinţe importanţa ei depăşind cu mult graniţele ţării. Delta Dunării ocupă 2,5% din suprafaţa României, locul 22 pe glob şi locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban. Datorită condiţiilor ecologice existente, Delta Dunării ocupă cele mai mari zone umede din lume ca habitat al păsărilor de apă. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este împărţită în 3 zone funcţionale caracteristice pentru rezervaţiile biosferei : a) zone cu regim de protecţie integrată, 18 la număr, care ocupă o suprafaţă totală de 50.600 ha (8,7% din suprafaţa rezervaţiei) şi care au o valoare excepţională din punct de vedere ştiinţific, istoric, estetic sau conservativ ; b) zone tampon, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrată, care ocupă o suprafaţă totală de 223.300 ha (38,5 % din suprafaţa rezervaţiei) şi au rolul de atenuare a impactului antropic asupra zonelor protejate ; c) zonele economice, care cuprind 306.100 ha sau 52,8 % din suprafaţa rezervaţiei şi se compun din terenuri aflate în regim liber de inundaţie, terenuri îndiguite pentru agricultură, piscicultură, silvicultură şi aşezările umane. A fost declarată Rezervaţie a Biosferei de către Guvernul României în 1990, hotărâre confirmată prin Legea nr.82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, modificată şi completată prin Legea nr.454/2002. În 2003 apare Hotărârea Guvernului României nr.230, prin care se stabileşte “Delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora”. Delta Dunării deţine triplu statut de protecţie internaţională:

a) Rezervaţie a Biosferei, desemnată internaţional de comitetul UNESCO, “Omul şi Biosefera”

b) Zonă umedă de importanţă internaţională, desemnată de Secretariatul Convenţiei Romsarc) Sit al Patrimoniului Natural Universal recunoscut de UNESCO. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde câteva unităţi fizico-geografice deosebite, atât

din punct de vedere morfologic, cât şi genetic: Delta Dunării, Complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Capul Pisicii, sectorul Isacea-Tulcea cu zonă inundabilă, sărăturile Murighiol-Plopu şi litoralul Mării Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială. Limita vestică continentală a Rezervaţiei este reprezentată de contactul Podişului Dobrogean cu zonele umede şi palustre. Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici oferă condiţii de viaţă bune pentru un număr mare de plante şi animale. Numărul total de specii identificat este de circa 5000, din care 1668 specii de floră şi 3846 specii de faună. În rezervaţie au fost identificate un număr de 30 de ecosisteme.

87

Condiţiile climatice ale Deltei, influenţate de Marea Neagră şi îndeosebi de inundaţiile repetate, determină existenţa unei vegetaţii bogate, în care predomină trestia cu o multitudine de forme, reprezentând cea mai întinsă zonă compactă cu stufărişuri din lume. Interesantă este vegetaţia plutitoare alcătuită în principal din nuferi, piciorul cocoşului, nucul de apă, precum şi plantele carnivore. În Deltă, alături de numărul mare de plante acvatice şi terestre, trăiesc numeroase specii de animale şi peşti, de o mare diversitate biologică. Atrag în mod deosenit atenţia cele 325 de specii de păsări, care trăiesc sau vin în Deltă pentru a cuibări sau a ierna. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit pelicanii.

3.3.4. Conservarea “ ex situ”

Genele nu pot fi conservate decât în sisteme vii, adică sub formă de plante întregi sau părţi din plante, care trebuie să rămână vii şi sănătoase pentru a fi conservate. Pentru a menţine sistemele vii, biologii şi responsabilii cu conservarea, utilizează câteva metode specifice. Una din aceste metode este conservarea “ex situ” care constă în conservarea plantelor şi animalelor în afara habitatului natural în care s-au format şi au evoluat (bănci de gene, grădini botanice, parcuri zoologice). Cele mai multe plante se păstrează folosind acest mod de conservare, în care seminţele, plantele sau părţi din plante (ţesuturi sau celule) sunt rezervate într-un mediu artificial. Deşi stocarea se face pe termen lung, totuşi el nu este definit: plantele cultivate trebuie să fie în timp regenerate pentru că ele îmbătrânesc, boabele şi ţesuturile trebuie să fie periodic regenerate sub formă de plante întregi, care vor produce seminţe noi sau ţesuturi tinere, apte pentru conservare. Dacă regenerarea este facută regulat şi meticulous, conservarea “ex situ” poate reprezenta un mijloc de prezervare a genelor pe timp foarte mare, de ordinul secolelor. Acest tip de conservare mai prezintă avantajul că adună într-un singur loc, o mare diversitate genetică. Conservarea modernă a plantelor cultivate, precum şi a rudelor lor sălbatice, se face în prezent în aşa zisele “bănci de gene”. Dacă conservarea pădurilor şi a faunei, recunoscută ca o necesitate încă din anul 700 î.Hr. în câteva regiuni din China şi India, conservarea resurselor genetice în maniera în care se practică în prezent, constituie un fenomen relative recent. Studiile lui A. de Candolle şi N.Vavilov se găsesc la originea diferitelor colecţii de resurse genetice vegetale din Federaţia Rusă, Statele Unite şi din alte state. Colecţiile de plante făcute de ei, la început erau destinate ameliorării plantelor şi disciplinelor conexe. Ulterior, unele dintre ele, spre exemplu cele ale lui Vasilov, au permis să identifice centrele de origine şi centrele de diversitate ale plantelor, să pună în evidenţă modul de repartizare a variabilităţii sau a caracterelor şi să lege variaţiile observate de efectele de mediu.

Gestionarea şi conservarea materialului vegetal au evoluat progresiv ajungând la situaţia de astăzi, când gestionarea se face pe baze computerizate. Conservarea patrimoniului vegetal a încetat de a mai fi o preocupare izolată, pentru a deveni în prezent o activitate ştiinţifică, cu caracter internaţional, în a cărei preocupare implicându-se nu numai cercetători şi alţi specialişti, ci şi fundaţii private, ONG-uri şi chiar guverne.

Preocupaţi de riscul dispariţiei unor importante specii, oamenii de ştiinţă au încurajat dezvoltarea băncilor de gene pentru a putea accede în permanenţa şi rapid la resursele genetice fiabile. S-a constatat că misiunile de preospectare destinate a asigura amelioratorii de plante cu material genetic sunt costisitoare. Pe de altă parte, amelioratorii de plante şi-au arătat nemulţumirea faţă de activitatea de colectare, întrucât în caz de epuizare sau de pierdere a unor

88

plante este dificil de a le înlocui printr-o acţiune de colectare. De aici s-a tras concluzia necesităţii organizării unor instituţii specializate pentru conservare, denumite bănci de gene. Conservarea resurselor genetice în bănci de gene presupune parcurgerea mai multor erape, care se finalizează prin stocarea seminţelor pentru păstrare. Prima etapă a conservării constă în efectuarea unui inventar al caracteristicilor plantelor de câmp, în locul unde s-a efectuat colectarea. Se va descrie mediul în care s-au format şi dezvoltat şi se va preciza originea lor. Este bine să se reţină caracteristici, precum culoarea boabelor sau forma fructului, latitudinea şi longitudinea locului de colectare, numele local al plantei, data colectării şi alte date ce pot fi prelevate. A doua etapă este reprezentată de stabilirea numărului de seminţe ce trebuie prelevate pentru fiecare probă în aşa fel încât să fie reprezentative variabilităţii genetice a populaţiei respective. Ca măsură de securitate, cea mai mare parte a loturilor conţin mai multe mii de seminţe. Laboratorul Naţional de Conservare a seminţelor (NSSL), de la Fort Collins din statul Colorado din SUA, conservă nu mai puţin de 5000 de seminţe pentru plantele care produc boabe mari. La Gatersleben în Germania, cercetătorii au fixat ca obiectiv conservarea a 10000 de boabe pe lot, ceea ce corespunde cu 500 de grame de cereale. La Centrul Internaţional pentru Ameliorarea Porumbului şi Grâului din Mexic, loturile de porumb conservate pe termen lung conţin între 5000 şi 17000 de boabe după varietate, iar pentru grâu 20000 de boabe. La Institutul Internaţional de Cercetarea Orezului de la Los Banos din Filippine, proba supusă conservării conţine între 5000 şi 8000 de boabe pentru conservarea de lungă durată şi între 20000 şi 32000, după specie, pentru conservarea de medie durată. A treia etapă constă în multiplicarea materialului vegetal destinat conservării. Seminţele colectate în câmp sunt insuficiente pentru necesarul de conservare, pentru utilizarea de amelioratori şi pentru schimb. Pentru a fi suficiente sunt necesare 5 generaţii de multiplicare. A patra etapă constă în faptul că, odată catalogat şi multiplicat, materialul trebuie să fie caracterizat şi evaluat. Identificarea caracterelor interesante ale unui lot este încredinţată de preferinţă unei echipe de cercetători. În consecinţă, această etapă este foarte importantă pentru amelioratori. Cercetările asupra materialului colectat se fac atât în câmp cât şi în sere, avându-se în vedere principalele însuşiri morfologice şi fiziologice. Interesează în mod deosebit rezistenţa la boli, la insecte şi la stresul de mediu. A cincea etapă şi cea mai importantă constă în conservarea propriu-zisă. Resursele genetice se conservă în 3 maniere diferite: pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung.a) Conservarea pe termen scurt (denumit şi „de lucru”) - seminţele sunt conservate fie la temperatura camerei, fie în spaţii climatizate, dacă climatul este cald şi umed. Acest material prezintă un interes imediat pentru amelioratori. Colecţiile „de lucru” nu intră în conservarea propriu-zisă, ele fiind în general menţinute în locurile destinate programelor de ameliorare a plantelor, mai curând decât în băncile de gene. Unele din probele „de lucru” sunt transferate în colecţiile pe termen mediu şi lung, intrând în circuitul internaţional.b) Conservarea pe termen mediu reprezintă interes pentru amelioratorii de plante. Seminţele sunt conservate la o temperatură de circa 00C în flacoane de sticlă sau de plastic sau în pungi de aluminiu. Cea mai mare parte a băncilor de gene folosesc conservarea pe termen scurt şi mediu, pentru că ele sunt imediat exploatabile de amelioratori şi pentru că sunt mai puţin consumatoare de energie decât colecţiile pe termen lung.c) Conservarea pe termen lung - pentru acest mod de conservare seminţele sunt uscate după care sunt plasate în flacoane vidate sau în containere metalice sau în pungi de aluminiu. Acestea sunt

89

depozitate în spaţii bine izolate sau în congelator la o temperatură cuprinsă între -100C şi -200C. În aceste condiţii, seminţele pot să-şi menţină viabilitatea timp foarte îndelungat. Seminţele conservate pe termen mediu sau pe termen lung sunt uscate până la un conţinut de umiditate de la 4% la 7%, după care se supun refrigerării. Pentru uscare există aparate speciale de dezumidificare. Odată depozitate într-o bancă, loturile de seminţe sunt periodic supuse testării viabilităţii. Viabilitatea seminţelor depinde de 3 factori: temperatura, conţinutul de umiditate şi de viabilitatea iniţială. Plantele cu înmulţire vegetativă, cum este cazul cartofului, trebuie ca în fiecare an să fie înmulţite, iar stocarea tuberculilor să fie facută în spaţii lipsite de umiditate şi caldură excesive.

3.3.5. Conservarea „ex situ” în parcuri zoo şi în grădini botanice Pentru mamifere, păsări, reptile şi amfibieni, conservarea „ex situ” se practică în general în parcuri zoologice. Aproape 500000 de animale în toată lumea trăiesc in parcuri zoo. Câteva specii, precum condorul de California, nu mai există decât în parcuri zoo. Aceste animale au fost supuse conservării înainte să dispară din natură. În prezent se încearcă reintroducerea lor în libertate. Conservarea „ex situ” în grădini botanice se face în 1500 de astfel de unităţi din întreaga lume şi unde sunt adăpostite 35000 de specii, adică 15 % din flora mondială. Cea mai mare parte din grădinile botanice se găsesc în ţările dezvoltate. Ţările tropicale, cu toata bogăţia lor în diversitate genetică, nu deţin decat 230 de grădini botanice. În numeroase grădini botanice, o atracţie deosebită o constituie spaţiile destinate florilor. Atât ca interes ştiinţific, dar şi estetic şi educativ, florile sunt astfel alese încât să ofere plăcuta ocazie de a fi admirate şi cercetate pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, din primavara devreme cu lalelele, continuând vara cu trandafirii şi încheind toamna târziu cu crizantemele. Prin frumuseţea acestor specii de flori, dar şi prin diversitatea lor, prin modul de organizare şi management, grădinile botanice constituie modele de bun gust şi rafinament în etalarea frumosului şi a ordinei, adevărate oaze de linişte şi relaxare. În ţara noastră, Asociaţia Internaţională a Grădinilor Botanice recunoaşte existenţa a 7 grădini botanice după cum urmează: 1 la Bucureşti, 2 la Cluj-Napoca, 1 la Craiova, 1 la Iaşi, 1 la Tg-Mureş şi 1 la Timişoara.

3.3.6. Conservarea „ex situ” în România (Banca de gene Suceava) În România există conservarea „ex situ” a resurselor genetice vegetale, se face la Banca de gene Suceava a cărei construcţie s-a făcut pe baza aprobării Consiliului de Stat al R.S.România şi care până în anul 1991 a funcţionat ca un compartiment dependent de Staţiunea de Cercetări Agricolă Suceava, fără personalitate juridică. Obiectivele noii instituţii înfiinţate sunt: prospectarea, colectarea, evaluarea şi conservarea resurselor genetice vegetale. Preocupări pentru conservarea resurselor genetice vegetale în cadrul Staţiunii de Cercetări Agricole Suceava, existau de multă vreme. Primele colecţii s-au făcut la porumb, încă din anul 1956, odată cu infiinţarea în cadrul S.C.S. Suceava a Compartimentului de Ameliorare a porumbului. Ulterior colecţiile s-au extins şi la alte specii, precum la cartof, plante furajere etc. Preocupările şi insistenţele S.C.A. Suceava pentru colectarea resurselor genetice mai întâi în Bucovina şi mai apoi din întreaga ţară, au creat condiţii pentru ca să infiinţeze Banca de Gene a României. Activitatea Băncii de Gene Suceava a atras atenţia forurilor europene şi internaţionale de specialitate şi, ca urmare, în 1993 conducerea Băncii de Gene Suceava a fost împuternicită de

90

Guvernul României să răspundă invitaţiei Institutului Internaţional de Resurse Genetice Vegetale, cu sediul la Roma, de a semna în această organizaţie mondială. Ceremonialul de semnare a avut loc la Ministerul de Externe al Italiei, depozitarul documentului de aderare. Volumul de material colectat şi conservat în cadrul Băncii este de peste 7000 de probe, cuprinzând specii de cartof, porumb, grâu, fasole etc. Conservarea colecţiilor de seminţe se face în condiţii climatizate, dispunând în acest sens de aparatura necesară. La temperatura de + 400C se conservă seminţele pentru păstrarea pe timp mediu, iar la -200C se conservă pe perioade de lungă durată.

3.2.7 CONTROVERSA “IN SITU”/ “EX SITU”

Avantajele şi dezavantajele ambelor metode de conservare a biodiversităţii au creat condiţii pentru o largă dezbatere a principiilor şi practicilor promovate de fiecare metodă în parte. Plecând de la riscurile potenţiale asociate cu conservarea în bănci de gene, unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că cel mai bun mijloc de protejare a diversităţii genetice a speciilor cultivate şi a formelor lor sălbatice înrudite, constă în menţinerea “in situ” adică în camp cu biotopurile lor naturale. Ei susţin că oprind evoluţia planetelor, băncile de gene opresc dezvoltarea a noi specii şi varietăţi. Pe această bază, Myers (1983) califică conservarea “ex situ” (în bănci de gene) cu expresia dură de “ghetouri genetice”. Este adevărat că seminţele congelate nu au nici un fel de interacţiune cu mediu lor natural şi că ele pot suferi modificări neaşteptate şi nedorite în cursul regenerării. Pe de altă parte, conservarea “ex situ” prezintă avantajul că seminţele depozitate în banca de gene sunt uşor accesibile amelioratorilor, iar supravegherea lor este mai lesne de făcut.

Conservarea plantelor în habitatele lor de origine oferă numeroase avantaje, dintre care cea mai importantă constă în posibilitatea ca ele să evolueze în strânsă dependenţă cu factorii naturali în care s-au format şi dezvoltat. În timp ce în condiţiile băncii de gene evoluţia se opreşte, în habitatul de origine ea continuă. Această strategie ridică totuşi unele probleme practice. Fie că este vorba de conservarea “in situ”, fie în bănci de gene, supravieţuirea varietăţilor locale este în întregime tributară factorului uman. Menţinerea colecţiilor în câmp se loveşte de un obstacol, legat de lipsa de teren cultivabil în numeroase ţări. În Bangladesh, spre exemplu, trăiesc 100 de milioane de locuitori pe un teren de talia Wisconsinului şi unde suprafaţa medie a unei exploataţii este inferioară unui hectar.

Multe ţări în curs de dezvoltare sunt în asemenea situaţie, tocmai acolo unde se găsesc cele mai importante resurse genetice autentice. Există propunerea ca antreprizele de seminţe să suporte un impozit din care să fie subvenţionaţi ţăranii care vor accepta să cultive varietăţile locale. Dar deocamdată nu s-a realizat nimic. Băncile de gene şi-au dovedit deja utilitatea participând de mai multe ori la securitatea varietăţilor locale şi a speciilor sălbatice ameninţate cu extincţia. Astfel, un lot de orez sălbatic originar din Taiwan, a dispărut din cultură în această ţară. Din fericire, colecţiile acestei specii au fost constituite în Taiwan şi depozitate în Banca de Gene IRRI, înainte să dispară din cultură. În ceea ce priveşte conservarea “in situ” a speciilor sălbatice se consideră că este cel mai potrivit mod de păstrare, care are şi avantajul că este uşor de organizat. Speciile sălbatice trebuie să fie prezervate din biotopul lor natural pentru continuarea integrării cu mediul natural. O importanţă particulară în acest sens o are pădurea tropicală, în care se găsesc numeroase specii de plante cultivate. Colecţiile speciilor spontane “in situ” sunt mai puţin pretenţioase în a fi conduse decât un program de subvenţii pentru varietăţile locale.

91

Pentru plantele cultivate de tip cacao şi fructele tropicale, rezervele “in situ” şi colecţiile de câmp constituie la ora actuală cele mai bune metode de conservare. Cu privire la această controversă “in situ”/ “ex situ”, ea nu trebuie privită ca o alternativă, una din formule excluzând pe cealaltă. Dezbaterea are loc cu cele mai bune intenţii cu scopul, pentru ca în viitor să se dispună de date ştiinţifice care să ajute la promovarea obiectivă a celei mai valoroase soluţii.

3.3.8 CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII PISCICOLE

Oceanele, lacurile şi cursurile de apă ocupă patru cincimi din suprafaţa planetară. Cu toate acestea, mai puţine specii acvatice au fost inventariate şi descris, decât speciile terestre. Există însă convingerea că apele adăpostesc un număr mult mai mare de specii, dar care încă nu au fost descrise şi denumite. Apele tropicale conţin cele mai bogate şi mai diversificate specii de peşti. Astfel, apele Indo-Pacificului conţin după estimări 1500 specii de peşti şi 6000 specii de moluşte, faţă de numai 280 de specii de peşti şi 500 de moluşte în Atlanticul de Est. În apele Thailandei se apreciază că ar fi 1000 de specii de peşti de apă dulce, însă până în prezent nu au fost înregistrate oficial decât 475 de specii. De asemenea, în apele Braziliei ar exista mai mult de 3000 de specii de peşti de apă dulce, de 3 ori mai mult decât în apele altor ţări apropiate.

Importanţa biodiversităţii piscicolePescuitul peştelui şi comerţul cu peşte sunt de secole surse de hrană pentru comunităţile

de coastă şi pentru cele care trăiesc pe malurile apelor interioare. Peştele aduce o contribuţie substanţială la disponibilităţile mondiale de proteină animală, fie direct, fie ca o consecinţă a utilizării lui pentru alimentaţia animalelor, întrucât o treime din captura de peşte este transformată în făină sau în ulei. Ţările dezvoltate depăşesc 50 % din captura mondială de peşte, care se practică de micii producători şi care asigură 25% din pescuitul mondial, din care 40% este destinat consumului uman.

Se estimează că în ţările în curs de dezvoltare 100 de milioane de oameni depind în totalitate sau parţial în asigurarea hranei, de peşte. Valoarea dietetică a peştelui face ca interesul pentru peşte să crească, mai ales în ţările industrializate, unde, cererea peştelui “de lux” cum ar fi stridiile, creveţii, somonul sau tonul, este deosebit de mare. În ţările în curs de dezvoltare, cererea de peşte va creşte, ca urmare a creşterii populaţiei. Un răspuns la cererea crescută de peşte este dezvoltarea acvaculturii.

Pierderea biodiversităţii peştelui Cauzele principale care afectează diversitatea genetică a peştelui sunt: supraexploatarea, pierderea habitatelor şi introducerea speciilor exotice.

Stocurile de peşte reprezintă o sursă reînoibilă însă şi aici, ca oriunde, există o limită. Goana după profit a dus la supraexploatarea peştelui, fiind dominată concepţia că sursele piscicole sunt inepuizabile. Acum se constată că această concepţie este dăunătoare. Pentru limitarea sau reducerea pierderii diversităţii genetice a peştelui, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost creat în Europa Consiliul Internaţional pentru Exploatarea Mării. Imediat, numeroase organisme cu acest profil au fost înfiinţate în diferite părţi ale lumii cu

92

scopul de a reglementa pescuitul în apele marine şi în apele interioare. Cu toate aceste măsuri, rata exploatării nondurabile a peştelui a rămas deosebit de ridicată. Toate speciile care trăiesc în adâncuri, precum heringii, sardinele, sunt grav ameninţate. Crustaceele, precum creveţii, langustele şi crabii sunt, de asemenea, supraexploatate.

Presiunea expxloatării contribuie la degradarea sau distrugerea ecosistemelor acvatice, prin poluare sau prin concurenţă. Oceanele funcţionează ca un deversor pentru bioxidul de carbon, pentru solul spălat, pentru îngrăşămintele, deşeurile umane şi industriale. În mare măsură, populaţiile se concentrează în jurul acumulărilor de apă curgătoare sau staţionare. Şase persoane din zece locuiesc în zonele de coastă şi emigrarea către aceste zone se intensifică. Dezvoltarea acvaculturii intensive, în unele cazuri, produce pagube ecosistemelor de coastă şi resurselor de apă. În câteva părţi din Asia, locul crescătoriilor de peşte a fost luat de creşterea unor specii, mult solicitate pe piaţă, cum sunt creveţii. În zona Indo-Pacificului, mai mult de un milion de hectare de pădure de mangrove a fost convertită în heleşteie de acvacultură. Mangrovii servesc la hrana numeroaselor specii marine şi contribuie la menţinerea echilibrului ecologic şi al biodiversităţii.

Introducerea de specii exotice de peşti poate avea urmări imprevizibile. Deversarea peştelui din Nil în lacul Victoria, constituie un exemplu clasic în acest sens. Peştele introdus în acest lac la sfârşitul anului 1950, pentru pescuitul sportiv, datorită ferocităţii sale şi a taliei mari, a cauzat extincţia a 200 sau 300 de specii de peşti indigeni mici. Dacă pe termen scurt, pierderile nu sunt atât de catastrofale, în schimb pe termen lung, ele vor devein dramatice, îndeosebi din punct de vedere ecologic şi social.

CONCLUZIIÎn concluzie creşterea populaţiei, eroziunea solului, defrişările, amenajarea litoralului pe

distanţe mari, ploile acide, poluarea, toate se corelează şi cu dispariţia de specii de plante şi animale, milioane de specii de plante şi animale, microorganisme, rezultatul adaptării ţi evoluţiei timp de 3,5 miliarde de ani.

În aceasta perioadă organismele şi-au întărit procesul reproducerii, reparator, reglator, care le conferea mai mulţi urmaşi şi supravieţuiau numai cei care se reproduceau cu succes. Modificările apărute s-au acumulat, s-au combinat şi s-au adaptat la modificarile mediului, iar ca rezultat a apărut fantastica biodiversitate şi variabilitate a formelor de viaţă. Omul a folosit mult timp această diversitate biologică obţinând un surplus de alimentaţie facilitând apariţia civilizaţiei moderne. Facând selecţia animalelor şi plantelor omul din neolitic până azi, a imprimat particularităţile dorite şi a creat plante de o mare productivitate, de pildă: grâul, orzul, porumbul hibrid care asigură hrana oamenilor. Selecţia activă se bazează pe folosirea unor gene unice pentru a conferi rezistenţa crescândă faţă de bolile noi ale plantelor. Prin biotehnica actuală o serie de particularităţi utile pot să fie translocate de la specii inrudite sălbatice, unor specii sau soiuri care până acum prin metoda încrucişării nu se puteau obţine. Acest fapt va modifica interesul de a face o iventariere a raspândirii şi proprietăţilor unei plante sau animal caruia nu i s-a dat atenţie până acum.

Folosirea materialului genetic din multe surse va creşte, iar adaptare speciilor noi la necesităţile omului pare a fi atât de importantă ca ăi domesticirea plantelor şi animalelor de omul din neolitic. O plantă poate fi folosită în alimentaţie, industrie, medicină,etc.

Constituirea băncilor de gene, conservarea speciilor de plante şi animale ,, in situ,,/,,ex situ,, constituie o masură imperios necesară de a fi aplicată pentru a putea conserva mediul, pentru a creşte şi întări biodivesitatea speciilor pe o planetă încercată în ultima vreme de diverse şi

93

multiple metode de poluare care încet dar sigur duc la extincţia unui numar însemnat de plante şi animale.

Cadru natural

94

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

95

Nuferi – Delta Dunării

96

Banca de Gene - Suceava

Parcul Naţional Munţii Rodnei

97

3.4 SUPRAVEGHEREA ZONALA ŞI LOCALA A BIODIVERSITATII

3.4.1 Specii de animale reprezentative pentru biodiversitatea României

Antilopa Carpaţilor – Capra Neagră

Capră neagră este o specie deosebită a faunei din România, aflându-se pe lista animalelor protejate de lege încă din anul 1933, an în care este declarată "monument al naturii". La acea vreme, pe areale extinse din Carpaţi, populaţia de capre negre dispăruse. În consecinţă, atât în Munţii Rodnei, cât şi în Masivul Ceahlău s-au executat repopulări cu un succes relativ în perioadele următoare. Principala cauză a dispariţiei acestor magnifice mamifere este, ca de obicei, omul şi în special braconierul. După anul 1990, de când numărul armelor a crescut, a scăzut cel al animalelor sălbatice din Carpaţi, în vizorul lunetelor ilegale trecând sute de exemplare doborâte cu sălbăticie. Capră neagră, unul dintre cele mai vechi mamifere din Europa (contemporană cu mamutul sau rinocerul lânos, în perioada glaciaţiunii cuaternare), este o specie căreia din nefericire nu i se acorda suficientă importanţă în România zilelor noastre. În Masivul Ceahlău, locul în care s-a realizat în 2007 unul dintre cele mai ample şi extinse studii asupra acestei specii, au fost identificate 113 capre negre sănătoase şi viguroase.

98

Fig.1. Capră neagră

Aceasta realizare se datorează introducerii, în perioada 1967-1968, a şapte exemplare de capră neagră, fapt ce a reprezentat o reuşită pentru popularea muntelui, ajungându-se, în aproximativ 35 de ani, la un efectiv de 113 exemplare.

Fig. 2. Capra neagră

Coutier, un apreciat biolog francez, afirma despre capră neagră că este "cea mai mare, cea mai grea dintre toate rasele geografice". Astăzi, această minune a naturii constituie mândria

99

Munţilor Ceahlău, Rodna, Ciucas, Vrancea, Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, Lotru, Cozia, Candrel şi Tarnovu, Buila - Vânturariţa, Părâng, Retezat şi Şureanu. Zonele preferate de capră neagră sunt stâncăriile inaccesibile altor vieţuitoare, situate peste limita superioară a pădurilor, astfel că este destul de greu de realizat o întâlnire cu aceste minunate monumente ale naturii. "Antilopa Carpaţilor", aşa cum a fost botezată de unii cercetători, trăieşte în medie 15 ani, în grupuri de câteva exemplare, doar ţapii bătrâni preferând singurătatea filosofică de pe crestele munţilor.

După împerechere, capră neagră naşte, de obicei, un singur pui, rareori doi, care îşi urmează mama imediat pe crestele munţilor. Principalele cauze care duc la moartea exemplarelor sunt independente de intervenţia omului, cum ar fi căderile în avene, avalanşele sau atacul prădătorilor: lupul sau râsul. Pot fi enumerate însă şi alte acţiuni negative: păşunatul oilor aproape de biotopul caprelor negre şi, în ultima perioadă într-o mare măsură, braconajul.

Lupul, "oaia neagră" a pădurii

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în pădurile din România mai existau 4.000 de exemplare de lup, şi, pentru că prada naturală era tot mai puţină, aceştia provocau pagube însemnate în rândul animalelor domestice. După 1950 s-a declanşat o campanie de exterminare a acestui prădător. Astfel, s-a ajuns că, în 1967, populaţia de lupi să se reducă la 1.500 de exponenţi. Dăunător a fost considerat şi în perioada comunistă şi s-a combătut prin mai multe mijloace, unul dintre acestea fiind permisul de vânătoare pe toată perioada anului, iar pentru fiecare lup capturat se primeau şi premii. Până în 1991, metoda prin care erau ucişi cei mai mulţi lupi era otrăvirea, care a avut efect negativ şi asupra altor carnivore, că urşii. Astăzi, lupul este specie protejată la noi în ţară, dar acolo unde densităţile sunt mari şi provoacă pagube deosebite altor sectoare, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor aproba recoltarea exemplarelor în exces.

Fig. 3. Lupul cenuşiu

În Neamţ, studiul efectuat de biologul Beatrice Slavinschi are în vedere populaţia de lupi din Masivul Ceahlău şi zona Grinţieş. Haitele de lupi sunt alcătuite din maximum trei indivizi în Ceahlău, iar în Grinţieş sunt trei sau chiar patru lupi la o haită. Asocierea în haită demonstrează faptul că lupul este un animal sociabil. În general, haitele sunt formate din perechea

100

reproducătoare şi puii din anul precedent. Întâlnirile cu acest prădător se pot realiza chiar în curţile cetăţenilor din aceste zone. Au fost semnalate mai multe atacuri asupra gospodăriilor, lupii producând unele pagube.

În teritoriile unde vânătoarea este permisă şi primează interesul economic, speciile de carnivore vor fi în siguranţă, deoarece administratorii acelor zone vor avea în grijă suplimentarea hranei în lunile de iarnă, pentru a ajuta vânatul să treacă peste perioada săracă în resurse. În Munţii Rodnei şi în Masivul Ceahlău s-au executat repopulări cu un succes relativ în perioadele următoare. Principala cauză a dispariţiei acestor magnifice mamifere este, ca de obicei, omul şi în special braconierul.

Râsul - Lynx lynx Prea puţine date despre râs... Râsul din Carpaţi a ajuns să fie protejat prin lege în anii 70, după ce mulţi vânători au

raportat ca populaţia acestei feline a avut foarte mult de suferit din cauza otrăvirii. Frumoasă felină, în comparaţie cu lupul, a avut mult mai mult de suferit deoarece are o densitate naturală şi o rată de reproducere mai mică. În acelaşi timp, faptul că nu îi este frică de om îl face mult mai vulnerabil la capturarea în capcane şi împuşcare. Astăzi, râsul beneficiază de o protecţie strictă, fiind declarat monument al naturii. O constatare valoroasă a biologului Slavinschi este aceea că râsul consumă totuşi şi animale moarte, chiar dacă au fost ucise de un alt prădător sau de om.

Fig. 4. Râsul

"Probabil că râşii nu consuma carne aflată în putrefacţie, dar cu siguranţă se hrănesc cu resturi de animale doborâte de alţi prădători şi conservate de frig. Acest fapt, dacă nu este un caz izolat, infirma studiile de specialitate şi afirmaţiile diverselor publicaţii care susţin că râsul nu se hrăneşte decât exclusiv cu ceea ce vânează", a afirmat Beatrice Slavinschi după ce a observat un râs care s-a hrănit din carcasa unui cal amplasat special la un punct de observaţie pentru urs. Din alte observaţii realizate s-a ajuns la concluzia că există similitudini între lup şi râs, ambele specii evitând să vâneze în zonele în care se adapostes şi se înmulţesc. În acelaşi timp, râsul nu este la fel de precaut că lupul atunci când frecventează locurile de hrănire.

În România, numărul râşilor se estimează la 2.000 de exemplare, Carpaţii fiind zona cea mai dens populată de această specie (şi de urşi, şi de lupi) din Europa. Râşii sunt însă greu de

101

numărat prin metode tradiţionale, pentru că sunt activi noaptea târziu şi dimineaţa devreme, atunci când ei se pot orienta vizual, iar noi, nu.

Fig. 5. RâsulAceste câteva date oferite despre cele mai hăituite mamifere din Munţii Carpaţi sunt

îngrijorătoare, în special din cauza faptului că, în continuare, există oameni care nu respecta legile cu privire la protecţia animalelor. Astfel, pentru a putea vedea în habitatul natural un lup sau un râs, şansele sunt extrem de mici. În acest ritm, în cazul în care nu se vor întreprinde măsuri drastice pentru protejarea acestor comori naturale am putea ajunge să le mai vedem doar la zoo sau, mai rău, doar în pozele din cartea de geografie.

Acum, şi câte ceva despre zimbruAcesta din urmă e înrudit mai mult cu bizonul din America decât cu bourul. Declarat

specie în pericol în 1996, este foarte vulnerabil la boli, din cauză că cele 3000 exemplare existente azi în lume (cele mai multe în rezervaţii naturale din Polonia şi Belarus) sunt urmaşii a doar 12 indivizi! (deci au diversitate sangvinică redusă).

Ce s-a întâmplat de au ajuns astfel? La fel ca bourul, şi zimbrul a fost vânat şi exterminat în sălbăticie. Ultimul exemplar din lume a fost braconat în Caucaz în 1927 (din Polonia dispăruse în 1919). La data aceea însă, deja existau vreo 50 de zimbri prin grădini zoologice din toată lumea. Iată că şi astea folosesc la ceva nu? De aici s-au luat 12 animăluţe (11 din subspecia europeană şi unul din subspecia caucaziană), cu care s-a pornit repopularea parcurilor naţionale în 1951. A fost un succes, dar specia e în continuare vulnerabilă şi are nevoie de mare atenţie şi îngrijire.

102

Fig. 6. Zimbrul

Şi dacă tot veni vorba de România, să spunem şi că pe meleagurile noastre, ultimii zimbrii în sălbăticie au fost vânaţi în 1762 în Moldova şi 1790 în Transilvania. Cam de multişor, nu? Noroc că alţii i-au conservat în alte părţi, şi astfel am primit şi noi începând cu 1958 primii zimbrii, aduşi din Polonia.……………………………………………. La ora actuală, pe meleagurile noastre se află zimbrii în 4 locaţii: în România la Haţeg, Vânători-Neamţ şi Bucşani (toţi în captivitate) şi în Bucovina de Nord (actualmente în Ucraina) unde trăiesc cca 100 zimbri în libertate (Rezervaţia „Bucovinskaia” din obcinele de nord). Interesant e că cei de la Vânători-Neamţ ar vrea să repopuleze pădurile cu zimbri, şi au anunţat pentru 2009 punerea în libertate a primului grup, în pădurile Parcului Natural de acolo. Ei spun că între acele păduri şi rezervaţia de peste graniţă nu ar fi obstacole importante pentru că în viitor zimbrii să circule liber dintr-o parte în alta.

Fig.7. Zimbrul

Lăsând glumă la o parte, Ucraina şi Rusia au deja fiecare câte 10 cirezi de zimbri în libertate, urmate de Belarus cu 7 şi Polonia cu 5. Până şi Lituania are una, în timp ce noi mai aşteptăm deocamdată...

103

Rezervaţia „Neagra-Bucşani”, înfiinţată în 1980, are un ţarc de 162 ha, în care trăiesc 35 zimbri. De aici se aduc zimbri şi la Vânători-Neamţ, unde au un viitor mai bun datorită înfiinţării parcului natural şi condiţiilor de acolo.

Totuşi, ca să vedeţi cât de vulnerabile sunt aceste animale, aflaţi că în luna aprilie a anului trecut (2008), doi zimbri au fost luaţi de la Bucşani pentru a fi duşi la Vânători. Datorită unor greşeli comise de cei care s-au îngrijit de tranchilizare, zimbrii au murit însă pe drum, unul la Ploieşti şi celălalt la Buzău!!!

Concluzia este o simplă întrebare pentru voi toţi: Aţi vrea oare că nepoţii sau poate chiar copiii voştri să ajungă să vadă în astfel de condiţii şi alte animale, precum URSUL, CAPRĂ NEAGRĂ, RÂSUL, CERBUL său LUPUL??? Suntem la doar câţiva paşi de crearea premiselor pentru această situaţie sinistră...

Ursul brun “Moş Martin”

Ursul brun, un animal puternic, alintat cu "Moş Martin", face parte din fauna ţării noastre. Este ocrotit de lege, pentru că a fost vânat cu nesăbuinţă, pentru blana lui, astfel că numărul lor a scăzut atât de mult încât ajunsese să fie ameninţat cu dispariţia. Trăieşte în desişul pădurilor de molid, în grotele stâncilor calcaroase, de unde porneşte în căutarea hranei constând din fructe de pădure, miere de, albine, peşti, atacând, rareori, chiar şi vietăţile mari. în general, ursul brun este răspândit în emisfera nordică a globului terestru, în Canada, Statele Unite ale Americii, Europa de Nord, Siberia şi China.

Fig.7. Ursul brun

Îl întâlnim în ţara noastră în partea de nord, în Munţii Rodnei şi Maramureşului, de la 1000m în sus, cu un regim de hrană mai mult carnivor şi îl mai întâlnim la înălţimi mai mici de 1000m şi se hrăneşte mai ales cu vegetale.

104

Este un animal solitar care îşi străbate teritoriul de primăvară până toamna în căutarea hranei. Nu are duşmani naturali, cu excepţia omului. Unul dintre momentele deosebite din existenţa ursului brun îl reprezintă petrecerea anotimpului rece. Majoritatea dintre noi cred că în perioada de iarnă ursul se retrage în bârlog şi doarme.În realitate, în acest interval, ursul sta într-o stare de somnolenţă numita hibernare.În această perioadă, simţurile lui sunt treze, deci poate ieşi oricând din bârlog dacă îl pândeşte vreun pericol.

În general ursul brun este timid şi paşnic. Singura situaţie specială în care devine feroce este aceea în care trebuie să-şi protejeze puii. Există însă legi care îi protejează şi pe urşi de violenţă oamenilor, foarte mulţi urşi aflaţi în captivitate au fost antrenaţi să danseze, să joace în spectacole de box sau să se dea cu bicicleta.

În România, ursul se vânează limitat şi numai în cazul în care exista o suprapopulaţie, fiind permise numai anumite sezoane, respectiv, între 15 martie-15 mai şi 1 septembrie-31 decembrie.

Monumentele înaripate ce înfrumuseţează ţara noastră

Ştiaţi că numai în Delta Dunării sunt peste 330 de specii de păsări? 172 cuibăresc aici, 57 rămân aici tot anul sau sunt parţial migratoare. 9 specii sunt declarate monument al naturii.

În Delta Dunării exista specii înalt preţuite, aflate pe cale de dispariţie, ca rata suliţar (Anas acută), rata pitică (Anas crecca), rata lopătar (Anas clupata), rata cu ochiul alb (Aythia niroca). Specia ţigănuşul (Plegadis falcinellus) inclusă în componenţa păsărilor sfinte egiptene, ocupând cuiburile noastre din stuhărie, a atins un număr stabilit de noi de peste 500 exemplare. Alte păsări din ţara noastră pe cale de dispariţie sunt vulturul negru, şoimul dunărean, pelicanul creţ, cocoşul de munte şi multe altele. În anul 2008 Uniunea Internaţională pentru Conservare Naturală (UICN) a emis o listă care cuprindea speciile de păsări, din România, care erau pe cale de dispariţie. Aceste specii au fost clasificate în trei categorii: ameninţate grav, ameninţate şi vulnerabile.

Fig. 8. Cocoşul de munte

Din prima categorie fac parte nagâţul de stepa (Vanellus gregarius) şi culicul mic (Nemenius), care nu au mai fost semnalate în România de 20 de ani. Una dintre speciile de păsări din România, ameninţate cu extincţia, este rata cu cap alb (Oxyura leucocephala). Această

105

pasăre doar trece, pe timpul iernii, prin teritoriul României, oprindu-se de obicei, în zona lacului Techirghiol. O caracteristică a acestei specii de rate o constituie coada, alcătuită din pene foarte dure.

Fig. 9. Nagâţul de stepa (Vanellus gregarius) Culicul mic (Nemenius)

Raţă cu cap alb (Oxyura leucocephala).O altă specie pe cale de dispariţie, care doar traversează ţara noastră pe timp de iarnă, este

gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis). Aceste păsări se opresc, în fiecare iarna, în regiunea lacului Razelm, din judeţul Tulcea, dar au fost văzute şi în zonele din estul Munteniei. Gâsca cu gât roşu este una din cele mai rare specii de gâsca din lume. Un proiect finanţat, în proporţie de 75%, din fonduri europene, în valoare de peste 650.000 de euro, a fost demarat în 2004, pentru salvarea acestei specii de gâscă. S-a cumpărat un teren lângă lacul Techirghiol, iar terenul a fost cultivat cu grâu şi porumb, acestea fiind plantele cu care gâsca cu gât roşu se hrăneşte. Populaţia de păsări din această specie nu a crescut însă, deoarece în apropiere s-a construit o fermă de piscicultura. Din cauza deranjului, păsările nu mai vin în această zonă.

106

Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis)

Tot în zona Dobrogei se mai afla o specie la un pas de extincţie: şoimul dunărean (Falco cherrug). În încercarea de a salva această specie, SOR a amplasat 14 cuiburi artificiale în zone împădurite din Podişul Babadag, învecinate cu ariile de stepa. Între 2004 şi 2005, s-a încercat ajutarea şoimului să-şi găsească cuiburi în zonele în care vâna. Cuiburile erau confecţionate din scânduri iar, în interior, a fost pus nisip şi pietriş mărunt pentru că femelele să-şi poată face o adâncitură în care să depună ouăle. Dacă unele cuiburi au fost deteriorate, altele au fost furate, astfel că rezultatele proiectului au fost sub aşteptări.

Şoimul dunărean (Falco cherrug).

În cea de a treia categorie a păsărilor pe cale de dispariţie, cea a speciilor vulnerabile, se afla pelicanul creţ (Pelecanus crispus). Această specie cuibăreşte în Delta Dunării, în timpul iernii preferând să se mute în zonele de coastă. Potrivit SOR, numărul perechilor clocitoare de pelican creţ nu depăşeşte 500 în toată Europa. Diferenţa dintre pelicanul creţ şi cel comun este că cel creţ are partea inferioară a aripilor complet deschisă la culoare.

107

Pelicanul creţ (Pelecanus crispus).

În categoria "vulnerabile" intra şi Acvila ţipătoare mare (Aquila clanga), care poate fi întâlnită, în timpul iernii, în Deltă. Aceste păsări cuibăresc, de obicei în zone împădurite, în apropierea lacurilor, a râurilor sau bălţilor. Dropiile (Otis tarda), aflate, de asemenea, pe lista UICN, mai sunt văzute în vestul României, dar aceste exemplare provin din Ungaria. Vânturelul mic (Falco naumanni) şi Gârliţa mică (Anser erythropus) sunt şi ele specii declarate în pericol de extincţie pe teritoriul României. Acvila de câmp (Aquila heliaca) întregeşte lista cu specii vulnerabile. În ultimii ani, cuiburi ale acestor păsări nu au mai fost găsite la noi în ţară.

Dropiile (Otis tarda), Acvila ţipătoare mare Vânturelul mic (Aquila clanga) (Falco naumanni)

Ciprian Fântână a menţionat că mai multe specii de păsări deja au dispărut definitiv de pe teritoriul României. Zăganul (Gypaetus bărbătuş), vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus) sau vulturul negru (Aegypius monachus) au dispărut în prima parte a secolului trecut, mai ales din cauza folosirii otrăvurilor folosite pentru uciderea carnivorelor mari. În anii '80 au fost observate, pe teritoriul României, ultimele cuiburi de hoitar, o specie de vultur pleşuv de culoare albă-gălbuie.

108

Zăganul (Gypaetus bărbătuş)ConcluziiPrintre cauzele dispariţiei speciilor de păsări de la noi din ţara se număra degradarea

habitatului prin intensificarea agriculturii şi managementul defectuos al pădurilor şi al păşunilor. Un alt pericol care ameninţa populaţiile de păsări de pe teritoriul României, îl reprezintă amplasarea fermelor eoliene pe traseele de migraţie ale păsărilor. Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică reprezintă 12% din teritoriul României. Acest procent însă nu este suficient, conform Uniunii Europene. Astfel, ţara noastră risca să fie trimisă în faţa Curţii Europene de Justiţie dacă nu măreşte numărul ariilor de protecţie. Lumea celor care nu cuvânta nu se pricepe a lansa SOS-uri. Oferind atâtea bucurii simple prin însăşi existenţa lor liberă, gazelele, peştii, păsările, mamiferele care mor sub ochii noştri indiferenţi poarta încă, fiecare un nume.………………………… De noi depinde ca scarabeul să nu rămân doar în “Invocaţia” Păsării Pheonix, melcul-in cântecele naive, iar crapul, doar în poveştile pescăreşti.

Ritmul dispariţiei speciilor şi a consecinţelor ar putea fi cunoscute cu mai multă precizie dacă oamenii de ştiinţa ar fi în posesia unui inventar complet al plantelor şi animalelor. Până în prezent există 1,5 milioane de plante şi animale descrise ştiinţific. Plantele antropofite, peştii amfibiile, reptilele şi mamiferele sunt în număr de aproximativ 290 mii de specii, din care numai plantele reprezintă 85%. Analizând după criteriile de repetabilitate şi distributivitate a speciilor cercetate, oamenii de ştiinţă presupun că mai exista 5-10 milioane de specii încă nedescrise, iar unii autori consideră că ele ar fi până la 30 sau chir 50 de milioane. Bogăţia formelor de viaţă

109

este distribuită pe Terra în mod neuniform.

ANEXE:

Lupul cenuşiu

Râsul

110

Zimbrul

Ursul brun

111

Vulturul negru (Aegypius monachus)

Vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus)

Oamenii pot face minuni, trebuie însă informaţii despre repercusiunile ce le au faptele lor!!!

112

3.4.2 Principalele aspecte ale echilibrului ecologic

România, situată în sud estul Europei, ocupă o suprafaţă de 237.500 km2 şiare o populaţie de 23 milioane locuitori, care locuiesc în 260 municipii şi oraşe la care se adaugă un număr de 2688 comune, deci un total de cca. 3000 aşezări umane.

Trăsăturile dominante ale peisajului României sunt datorate, în mare parte,prezenţei munţilor Carpaţi şi a fluviului Dunărea, ce reprezintă graniţa sudică atări i.

În partea de sud est, România are acces la Marea Neagră, litoralul săuavând o lungime de 245 km.

Nu se cunoaşte numărul tipurilor de ecosisteme naturale existente, dispunerea şi ponderea lor pe teritoriul României. Deşi, spre deosebire de faună (unde există lacune mari în privinţa numărului de specii care trăiesc pe teritoriul României), numărul speciilor vegetale este cunoscut, la ambele categorii nu există decât date disparate privind situaţia actuală a populaţiilor naturale aparţinând diferitelor specii.

În cadrul reţelei hidrografice a ţării (4.864 cursuri de apă, cu o lungime de 78.905 km), zonele cu grad ridicat de poluare sunt situate în bazinele: Ialomiţa - conul aluvionar Prahova-Teleajen; Argeş - valea Dâmbovnicului; Săsar - zona Baia Mare; Jiu - zona aval Tg. Jiu; Barcău - aval Suplacu de Barcău.Se înregistrează o diminuare sistematică a calităţii apelor Dunării, datorită descărcării unor cantităţi tot mai mari de ape uzate de-a lungul întregului său bazin, cu efecte importante asupra florei şi faunei acvatice din Dunăre şi Deltă.

La apele subterane (de cca. 2705 m3/loc. şi an) se remarcă tendinţa de depreciere a calităţii, atât ca urmare a insuficientei protecţii a stratelor acvifere faţă de agresiunea apelor uzate, mai ales în zona platformelor industriale, precum şi din cauza persistenţei efectelor cauzate de aplicarea uneori incorectă a îngrăşămintelor şi a pesticidelor.

80% din solurile agricole şi cele arabile ca şi însemnate suprafeţe de soluri forestiere, sunt afectate, mai mult sau mai puţin, de unul sau mai multe procese sau fenomene dăunătoare ori factori limitativi sau restrictivi. Încă nu există date suficiente pentru a se putea face o evaluare, cât mai aproape de realitate, a acestor fenomene şi procese dăunătoare pentru mediul înconjurător, starea sănătăţii populaţiei şi economia naţională. Se apreciază că pentru restaurarea calităţii solurilor agricole, ca şi pentru reconstrucţia ecologică a solurilor din zonele puternic degradate, ar fi necesari 15-25 ani.

Litoralul românesc al Mării Negre, având o lungime de cca. 243 km, se află în prezent într-o intensă şi continuă degradare prin eroziune marină. Procesele de eroziune a litoralului au cauze atât naturale (cum sunt schimbările climatice globale şi modificările nivelului mării), dar mai ales antropice. Printre activităţile antropice cu impact deosebit asupra stării litoralului pot fi amintite lucrările hidrotehnice de pe Dunăre şi de pe principalii săi afluenţi, amenajările portuare si alte lucrări inginereşti costiere. Lucrările hidrotehnice realizate pe Dunăre şi pe principalii săi afluenţi au determinat reducerea aportului de sedimente al Dunării în zona litorală cu peste 50 % faţă de valorile înregistrate înainte de construcţia barajelor. S-a creat astfel un mare dezechilibru

113

sedimentar în zona de coastă, ceea ce a provocat activarea procesului de eroziune. Amenajările portuare şi alte lucrări inginereşti costiere, cum sunt: digurile de protecţie a şenalului navigabil Sulina, digurile de protecţie a porturilor Midia, Constanţa Sud si Mangalia, lucrările de protecţie litorală de pe plajele turistice determină şi ele mari perturbaţii ambientale în zona litorală.

Previziunea pe termen lung evidenţiază o activare a eroziunii plajelor, şi aceasta mai ales din cauza scăderii în continuare a aportului de material nisipos în zona litorală, a ridicării continue a nivelului mării, precum şi a unui nivel energetic din ce în ce mai ridicat al factorilor hidro-meteorologici.

Reţeaua Naţională de Arii Protejate compusă din zonele declarate oficial ca protejate şi care are în componenţă un număr care variază, în funcţie de sursa consultată, între 500 şi 800 arii protejate, există doar teoretic, în teren fiind practic nefuncţională.

Parcurile Naţionale, cu excepţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, sunt nefuncţionale, nedispunând de planuri de management, infrastructură şi personal.

Diversitatea biologică a Deltei Dunării a fost, şi este încă, afectată de modificarea sau distrugerea unor habitate prin modificarea regimului hidrologic datorat deschiderii unor canale artificiale sau tăierii meandrelor (ex. Braţul Sf. Gheorghe), prin transformarea unor mari suprafeţe în zone agricole (ex. Pardina) sau piscicole (ex. Holbina, Ceamurlia, Popina etc.), sau prin schimbarea calităţii apei (ex. transformarea lagunei salmastre Razelm, în lac cu apă dulce).

Există pericolul ca pădurile - cel mai mare depozitar de biodiversitate al ţării (circa 12 mii specii) - să fie puternic sărăcite sub raportul diversităţii biologice, cu grave consecinţe ecologice, economice, culturale şi sociale. Dezechilibrarea ecologică a ecosistemelor forestiere, prin uniformizarea structurii lor compoziţionale şi verticale amplifică inundaţiile, alunecările de teren şi a secetele excesive.

România se găseşte printre ţările europene cu cele mai crescute niveluri ale ratei de mortalitate. Constant, intensitatea fenomenului de mortalitate în mediul rural este mai mare decât în cel urban. Cele mai importante cauze de deces, în România sunt bolile aparatului cardio-vascular (61,8% din totalul deceselor) urmate de tumori (14,6%), accidente şi traumatisme (6,3%), bolile aparatului digestiv (6,0%) şi bolile aparatului respirator (5,9 %). Aproximativ 18-20% din întreaga patologie poate fi atribuită acţiunii nefavorabile a factorilor de mediu asupra populaţiei.

În mediul rural, lipsa reţelelor de apă - canal constituie unul dintre principalele elemente de risc privind sănătatea. Aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei se realizează prin sisteme publice pentru 63% din populaţie: 92,3% pentru populaţia din localităţile urbane şi 16% pentru cea din mediul rural.

114

Reteaua de canalizare publică prezinta o stare de degradare destul de ridicată,constituind deseori alături de starea proastă a reţelei de distribuţie a apei potabile, unul dinfactorii favorizanţi pentru declanşare focarelor de infecţie.

116

3.4.3 REGIUNEA DE VEST

Regiunea este situată în partea de Vest a României la graniţa cu Ungaria şi Serbia şi

cuprinde patru judeţe: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Regiunea Vest are următoarele puncte extreme: extremitatea sudică a regiunii se află în localitatea Berzasca, Caraş Severin - 44º35'12" latitudine nordică, extremitatea nordică în localitatea Berechiu, Arad - 46º38' latitudine nordică, extremitatea vestică în localitatea Beba Veche, Timiş - 20°15' longitudine estică.

Regiunea Vest face parte din Euroregiunea Dunăre - Criş - Mureş - Tisa (DKMT), care implică cele patru judeţe ale Regiunii Vest, patru comitate din Ungaria şi regiunea autonomă Voivodina din Serbia. Euroregiunea a fost înfiinţată în 1997 pe baza unui protocol de colaborare semnat de către reprezentanţii autorităţilor locale din cadrul regiunilor componente. Protocolul semnat s-a dovedit un suport puternic pentru apariţia primelor instituţii frontaliere şi dezvoltarea unor relaţii cât mai intense între administraţiile aflate de-o parte şi de alta a graniţelor.

Regiunea de dezvoltare cuprinde două judeţe cu un nivel de dezvoltare superior mediei naţionale (Timiş şi Arad) şi alte două judeţe (Caraş-Severin şi Hunedoara) care trec printr-o criză economică şi socială acute. Pe lângă aceste disparităţi importante constatate la nivel infraregional există şi alte disparităţi, observate în interiorul fiecărui judeţ, în special în Timiş şi Arad: puternica atracţie exercitată de cei doi poli urbani bine dezvoltaţi – municipiile Timişoara şi Arad – eclipsează zonele net inferioare situate în partea estică a celor două judeţe.

Datorită faptului că au făcut parte din două subansambluri istorice (Banat şi Transilvania) din Imperiul austro-ungar, cele patru judeţe ale regiunii Vest au cunoscut o perioadă de dezvoltare economică timp de aproape două secole, bazată pe importantele bogăţii naturale şi pe calitatea pământului. Dezvoltarea agricolă (în special în Timiş şi Arad) şi industrială (în special Caraş-Severin şi Hunedoara) durează dinaintea regimului comunist, regim care a avut tendinţa să lase judeţul Timiş să trăiască din ceea ce acumulase şi să ajute doar prin investiţii foarte mici dezvoltarea celorlalte judeţe.

Cele patru judeţe care compun regiunea Vest sunt de talie relativ egală, dar două sunt majoritar compuse din câmpii (Arad, Timiş) celelalte două fiind dominate net de un relief de

117

munţi şi platouri. Dincolo de diferenţele de relief şi de condiţiile naturale, prăbuşirea sistemului economiei planificate şi tranziţia economică din ultimii ani a României spre economia de piaţă au antrenat o creştere a diferenţelor de dezvoltare, pe care actuala configuraţie regională o maschează parţial.

Din punctul de vedere al geografiei economice, Regiunea Vest se poate înscrie în două mari ansambluri sub-naţionale.

Primul cuprinde jumătatea sudică a ţării, recreînd în mare parte „diagonala prosperităţii” care înainte de punerea în practică a politicii socialiste de amenajare a teritoriului pleca de la Marea Neagră (tripticul Galaţi – Brăila – Constanţa) trecea prin Bucureşti, Ploieşti, traversa Braşovul, ajungând apoi, via Sibiu şi Deva, în oraşele Arad şi Timişoara.

Cel de-al doilea ansamblu sub-naţional, din care judeţul Hunedoara este exclus, acoperă teritoriile de frontieră cu fosta Iugoslavie (acum Serbia şi Muntenegru) şi mai ales cu Ungaria. El se suprapune în parte peste fertilul versant panonic.

Prezenţa căii navigabile a Dunării şi activitatea pe care aceasta o permite, reprezintă un al treilea factor de integrare care permite judeţului Caraş-Severin să se ancoreze mai bine în acest spaţiu.

Liniile de clivaj în Regiunea Vest variază în funcţie de paradigmă: istorică, ştiut fiind că Banatul românesc (judeţele Timiş, Caraş-Severin şi jumătatea

sudică a judeţului Arad), Crişana (cuprinzând, între altele, jumătatea nordică a judeţului Arad) şi Hunedoara (parte a Transilvaniei) au format trei entităţi distincte;

culturală, având pe de o parte un judeţ cu peste 90 % români (Hunedoara) şi pe de altă parte trei judeţe influenţate economic şi cultural de dinamica minorităţilor germană şi maghiară (Timiş, Arad, Caraş-Severin);

economică, făcând distincţia între judeţele ce cunosc o dezvoltare continuă (Timiş, Arad) de cele care suferă o recesiune economică acută.

Caracteristici regionale Regiunea Vest este un spaţiu multicultural, plurietnic şi multiconfesional, cu o suprafaţă

de 32 034 Km2, reprezentând 13,4 % din suprafaţa ţării şi avînd o populaţie de 1 958 648 de locuitori (conform recensământului din 2002). Ea dispune de un remarcabil potenţial turistic, reţeaua de drumuri publice europene, naţionale şi judeţene care străbat regiunea totalizând 10 192 km lungime, căile feroviare însumând o lungime totală de 2011 km lungime (din care electrificate 690 km).

Regiunea este străbătută şi se leagă de Ungaria şi Serbia prin magistrale europene, stradale şi feroviare. Oraşele Arad şi Timişoara dispun de aeroporturi internaţionale care preiau fluxurile de turişti din principalele capitale europene, iar aeroporturile din Caransebeş şi Deva asigură legături rapide cu capitala ţării.

Dunărea, arteră fluvială europeană, înlesneşte legăturile acestei regiuni cu principalele oraşe din bazinul său hidrografic.

Populaţia regiunii a scăzut constant din 1992 (data precedentului recensământ al populaţiei) când era de 2.111.947 locuitori, la 1 958 648 de locuitori, iar densitatea populaţiei este de 61,1 loc/km2, considerabil mai mică faţă de densitatea populaţiei la nivel naţional ( 90,9 loc/km2).

Populaţia Regiunii Vest este concentrată în 37 oraşe (din care 10 municipii) şi 266 comune (303 unităţi administrativ teritoriale).

118

Utilităţi publice antipoluante

Indicator

(Unitate de măsură)

Regiunea VestArad

Caraş-Severin Hunedoara Timiş

Suprafaţa (km2) 32.034 7.754 8.520 7.063 8.697

Populaţia 1.958648 461.791 333.219 485.712 677.926

Pop. rurală (număr) 765176 227799 150271 116934 270172

Pop. activă (număr) 800210 167024 121406 196776 315004Localităţi cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă (număr)

294 89 28 58 119

Localităţi cu instalaţii de canalizare publică (număr)

79 22 14 29 14

Localităţi in care se distribuie gaze naturale (număr)

98 13 16 47 22

Localităţi în care se distribuie energie termică (număr)

30 6 5 11 8

Sursă: Recensământ 2002, Breviar Statistic – Regiunea de Vest 2003, Direcţia Generală de Statistică Regională Timiş

Populaţia se caracterizează prin diversitate culturală, aici convieţuind comunităţi de maghiari, germani, rromi, sârbi şi reprezentau în 2002 11,7 % din populaţia regiunii.

Fenomenul de migraţie intra-regională este prezent datorită forţei de atracţie pe care o exercită două dintre oraşele cele mai dezvoltate ale regiunii: Timişoara şi respectiv Arad, considerate veritabili poli de atracţie pe ansamblul judeţelor nu doar limitrofe, ci şi faţă de populaţiile judeţelor din nord şi din nord-estul ţării.

Regiunea Vest are un grad de urbanizare a populaţiei (61,7% populaţie urbană) mai mare decât media naţională, care se datorează şi faptului că judeţul Hunedoara are cea mai ridicată rată de urbanizare din ţară, după capitală, respectiv 75,9% populaţie urbană.

În ceea ce priveşte spaţiul rural acesta se caracterizează din punct de vedere demografic printr-o densitate redusă a populaţiei, declin demografic datorat migraţiei şi îmbătrânirii populaţiei, rata mortalităţii relativ ridicată şi o capacitate scăzută de reînnoire demografică.

Principalele tendinţe identificate în ceea ce priveşte forţa de muncă a regiunii sunt: scăderea numărului de persoane active în favoarea celor inactive, creşterea numărului de întreprinzători particulari în paralel cu scăderea salariaţilor, scăderea numărului de salariaţi din sectorul de stat în paralel cu creşterea numărului acestora în sectorul privat.

O pondere însemnată a populaţiei judeţelor Arad şi Timiş este ocupată în agricultură (29,15% din populaţia ocupată a judeţului Timiş şi 28,6% a judeţului Arad în 2002), pe când în

119

judeţul Hunedoara cea mai mare parte a populaţiei este ocupată în industrie(66,8 mii persoane în 2002, reprezentând 34,11%).

Şomajul (6,6% în Regiune în anul 2002) constituie una din principalele probleme cu care se confruntă Regiunea, chiar dacă două din cele patru judeţe prezintă valori ale ratei şomajului situate mult sub media naţională de 8,4%. Situaţia judeţelor Hunedoara şi Caraş-Severin (rata şomajului fiind de 9,8% în ambele judeţe) este însă diferită, deoarece disponibilizările masive ale lucrătorilor din industriile minieră, siderurgică, metalurgică nu au fost corelate cu acţiuni de reconversie şi sprijin pentru absorbţia forţei de muncă prin stimularea iniţiativei private.

Industria reprezintă cea mai importantă ramură economică a Regiunii de Dezvoltare Vest. Întreprinderile industriale având sediul în regiune au realizat in anul

2002 peste o treime din cifra de afaceri totală din regiune şi au înglobat jumătate din forţa de muncă ocupată

Judeţele Timiş şi Arad dispun de o industrie diversificată şi complexă. Ponderea cea mai mare este deţinută de industria prelucrătoare.

Industria judeţului Caraş-Severin era axată până în 1990 pe ramurile industriei grele, furnizând produse ca turbine hidraulice, macarale, motoare navale, motoare pentru locomotive Diesel, boghiuri pentru locomotive, echipamente hidraulice, şine de cale ferată. O parte dintre acestea continuă să fie fabricate, constituind produse reprezentative pentru întreprinderile constructoare de maşini din Reşiţa, Caransebeş, Bocşa. De asemenea, siderurgia continuă să fie reprezentată în judeţ, deşi procesul de privatizare a Combinatului Siderurgic Reşiţa a suscitat numeroase controverse şi conflicte de muncă.

Industria judeţului Hunedoara este axată pe sectorul extractiv, fiind principala furnizoare de materii prime pentru termocentrale (minele de cărbune Valea Jiului), dar şi de minereuri de fier sau neferoase. Industria prelucrătoare este axată pe realizarea de mase plastice, ciment, prelucrarea lemnului sau a marmurei.

Resursele naturale (zăcăminte de cărbuni şi minereuri de fier) au făcut judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara, să fie puternic industrializate în sectoarele tradiţionale - minerit, siderurgie, antrenând o parte însemnată din forţa de muncă activă: 67,3% din salariaţii judeţului Hunedoara realizează 50,9% din producţia industrială totală, iar în judeţul Caraş-Severin, 42,9% din forţa de muncă realizează 70% din producţia industrială a judeţului.

Exploatarea îndelungată a bogăţiilor subsolului pe de o parte, iar pe de altă parte industrializarea forţată din perioada comunistă (caracterizată prin performanţe tehnice şi economice care în timp au devenit necompetitive) reprezintă doi factori care impun necesitatea restructurării şi retehnologizării, orientarea spre cerinţele pieţei.

Moldova Nouă, Sasca, Oraviţa, Anina, Ocna de Fier, Dognecea, Rusca Montană,Valea Jiului, Zona Brad, Ghelari, Teliuc sunt doar câteva din localităţile cu o semnificativă concentrare de forţă de muncă minieră care acum se cere a fi absorbită de alte sectoare.

Reţeaua industrială a regiunii Vest se caracterizează prin: Ramuri condamnate la dispariţie cu consecinţe locale şi naţionale importante: sectorul

minier, siderurgic, energetic, chimic (parţial) Ramuri care, cu preţul unei restructurări severe, pot încă răspunde nevoilor pieţei

naţionale sau – pe plan secund – cererilor externe şi care prezintă o relativă rentabilitate: material de transport (feroviar în special), maşini-unelte, construcţii mecanice grele.

Ramuri cu tradiţie, capabile să producă valoare adăugată datorită unei bune baze de materii prime. Ele pot fi competitive la export şi răspund unei cereri interne potenţial

120

importante: industria lemnului şi a mobilei, industria agro-alimentară, industria textilă şi confecţiile, industria pielăriei, industria sticlăriei, prelucrarea cristalului.

Ramuri de înaltă tehnologie în domeniul telecomunicaţiilor şi de informatică localizate în Timişoara şi Arad, care dispun de suficientă mână de lucru calificată.

În anul 2002, cele mai multe întreprinderi au activat în sectorul comerţului (49 %) şi în industria prelucrătoare (16 %), urmate de tranzacţii imobiliare-închirieri-servicii (9 %) şi construcţii (5 %).

La nivel de judeţe, microîntreprinderile au ponderea cea mai ridicată din numărul total al întreprinderilor, între 81 % (judeţul Arad) şi 85 % (judeţele Timiş şi Hunedoara).

Comparând cifra de afaceri totală la nivel de judeţe, constatăm că întreprinderile din judeţul Timiş au realizat în 2002 peste o treime din cifra de afaceri totală, în timp ce întreprinderile din judeţul Caras-Severin au realizat mai puţin de o zecime din acesta.

Judeţul Timis are contribuţia cea mai ridicată la cifra de afaceri totală realizată în regiune, în timp ce judeţul Arad realizează cea mai ridicată productivitate a muncii, exprimată pe baza cifrei de afaceri.

Industria prelucrătoare, comerţul şi construcţiile concentrează cea mai parte din forţa de muncă ocupată în Regiunea de Dezvoltare Vest.

Sectorul Serviciilor este al doilea ca importanţă, în economia Regiunii Vest, concentrând aproape 30 % din numărul total de firme din regiune, cu un procent total de aproximativ 19 % din numărul de angajaţi şi realizând în 2002 aproape 14 % din cifra de afaceri totală.

Turismul cuprinde serviciile hoteliere, campinguri si alte mijloace de cazare, restaurante, baruri, cantine si agentiile de voiaj, în anul 2002, acestea realizând un procent de 13 % din cifra de afaceri realizată în servicii, cu aproape 14 % din numărul de angajaţi. Investiţiile realizate în anul 2002 reprezintă 11 % din totalul investiţiilor realizate în serviciile regionale.

Agricultura reprezintă, după industrie şi servicii, a treia ramură economică ca importanţă în Regiunea Vest, din punct de vedere a cifrei de afaceri şi a populaţiei ocupate.

Suprafaţa agricolă a Regiunii de Dezvoltare Vest reprezintă un procent de 13 % din suprafaţa agricolă a României. O pondere mai mare decât aceasta o au păşunile (17 %) şi fâneţele (15 %), iar o pondere sub medie o deţin terenul arabil (11,7 %) şi viile (3,4 %). Producţia agricolă vegetală obţinută în regiune reprezintă 12 % din producţia la nivel national, de pe o suprafaţă cultivată ce reprezintă numai 11 % din suprafaţa cultivată la nivel naţional. Producţia medie de cereale la hectar realizată în regiune este net superioară mediei obţinute la nivel de ţară, cu valori intre 119 % (ovăz) şi 154 % (grâu şi secară).

Profilul actual al dezvoltării generale a regiunii confirmă faptul că aceasta se află în ascensiune, creîndu-se în cadrul mediului de afaceri acel spirit economic de competiţie care asigură perspective favorabile dezvoltării economiei de piaţă funcţionabile.

121

3.4.4 Regiunea Nord Est

Regiunea acoperă partea de Nord-Est al ţării şi, conform tradiţiei, este o parte din vechea regiune istorică a Moldovei.

Geografic, regiunea se învecinează la Nord cu Ucraina, la Sud cu judeţele Galaţi şi Vrancea (Regiunea Sud-Est), la Est cu Republica Moldova iar la Vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud (Regiunea Nord-Vest) şi judeţele Mureş, Harghita şi Covasna (Regiunea Centru).

Regiunea este caracterizată printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief, 30% reprezentând-o munţii, 30% relieful subcarpatic, iar 40% revine podişului. Această ultimăformă de relief ocupă peste 70% din suprafaţă în judeţele Botoşani, Vaslui şi Iaşi.

O secţiune longitudinală asupra regiunii, se prezintă sub forma unei pante care coboară dinspre Vest spre Est, cu numeroase variaţii.La Vest, Munţii Carpaţi stau ca un zid cu înălţimi apropiate de 2000 m în Nord (Vf. Pietrosu, Vf. Rarău, Vf. Giumalău, Vf. Ocolaşu Mare, Vf. Haşmaşu Mare) şi cu o scădere de înălţime spre Sud (Munţii Ciuc, Munţii Trotuşului şi, în mică măsură, Munţii Vrancei).

Subcarpaţii, cu înălţimi cuprinse între 7-800 m, care înconjoară munţii ca un brâu strâns.În continuare, jumătatea estică este împărţită în două mari zone: Câmpia colinara a

Moldovei, în partea nordică şi Podişul Bârladului, în partea de Sud. Partea de Nord-Vest a regiunii este cunoscută şi sub numele de Podişul Sucevei cu o înălţime medie de 500 metri şi este faimoasă pentru "obcinele" sale (uşoare ondulaţii ale reliefului, ca un lanţ de unde pietrificate).ClimaTemperatura medie anuală a aerului este de 2 ºC în zona de munte şi de 9 ºC în zona subcarpatică de dealuri şi câmpie.Reteaua hidrograficaRegiunea este străbătută de un număr de opt cursuri importante de apă, care serepartizează pe direcţia Nord-Sud, cele mai mari bazine hidrografice revenind Siretului (42.890 kmp) şi Prutului (10.990 kmp). Acesta din urmă, se constituie în graniţă naturală cu Republica Moldova, pe o distanţă de cca. 680 km.

Poluarea aerului

Principalii poluanti ai aerului, sunt: pulberile sedimentabile, pulberile în suspensie, amoniac, metil-mercaptanii, acidul clorhidric, precipitaţiile acide. Majoritatea zonelor inregistrate ca zone critice sub aspectul poluării aerului sunt reprezentate de zone din imediata apropiere a unor mari poluatori industriali sau sunt zone aflate in calea unor curenti atmosferici importanţi.

Exploatarea minieră Călimani afectează un areal însemnat prin emisii de noxe de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, aerosoli de acid sulfuric şi de sulfaţi, cu impact negativ direct cât şi prin precipitaţii acide în arealul Vatra Dornei Călimani.Alte surse majore de poluare a aerului sunt constituite din SC Chimcomplex SA Borzeşti (emisii de acid clorhidric şi clor), SC Sofert SA Bacău (amoniac şi acid sulfuric), SC Rafo SA Oneşti (hidrogen sulfurat şi bioxid de sulf), SC LETEA SA Bacău, CET I-Iaşi, CET I-Holboca, SC Fortus SA Iaşi, CET Botoşani, SC Ambro SA Suceava, centralele termice orăşeneşti sau industriale ce funcţionează utilizând combustibil lichid sau solid.

122

APACa şi în cazul poluării atmosferice, în ceea ce priveşte poluarea apelor de suprafaţă şi subterane principalii vinovati sunt tot marii poluatori industriali. Însă la aceştia se adaugă şi o serie de alţi factori cum ar fi : factorul uman, care în cazul poluării apelor poate avea un rol negativ mult mai mare decât în cazul poluării atmosferice (aici putem menţiona neglijenţa umană, necunoaşterea şi reaua voinţa factorului uman - deversarea în cunoştinţă de cauză a unor substanţe chimice deosebit de periculoase cum ar fi : otrăvuri, pesticide, substanţe organice sau chiar simple deşeuri).După cum se ştie, potrivit standardului se disting 4 categorii de calitate : I, II, III şi apa care depăşeşte limitele categoriei III, având la bază domeniul de utilizare, astfel :

Categoria de calitate I - reprezintă apa utilizată la alimentarea centralizată cu apă potabilă, alimentarea centralizată a unităţilor de creştere a animalelor, alimentarea centralizată a unităţilor de industria alimentară, precum şi alte activităţi ce necesită ape de calitatea celei potabile;

Categoria de calitate II - reprezintă apa utilizată pentru reproducerea şi dezvoltarea fondului piscicol natural din apele de şes, precum şi alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole, a unor procese tehnologice industriale, precum şi a altor activităţi care necesită apă de categoria de calitate II;

Categoria de calitate III - reprezintă apa utilizată pentru alimentarea sistemelor de irigaţii, a hidrocentralelor, a instalaţiilor pentru răcirea agregatelor, alimentarea staţiilor de spălare, precum şi a unităţilor cu alte activităţi care necesită apă de categoria de calitate III;

Apa care depăşeşte limitele categoriei III - este inaptă pentru o mare parte din folosinţe şi constituie o ameninţare pentru sănătatea publică şi mediul natural.

Apele reziduale orăşeneşti şi comunale, insuficient epurate sau neepurate, evacuate în ape de suprafaţă sau prin infiltrare în pânza freatică, constituie o sursă importantă de afectare a calităţii acestui factor de mediu, regăsită la nivelul întregii regiuni.Referitor la sursele industriale, menţionăm SC Chimcomplex SA Bacău (cloruri), SC Rafo SA Oneşti (produse petroliere), SC LETEA SA Bacău, SC SOFERT SA Bacău, SC Comtom SA, SC Fortus SA Iaşi, SC Antibiotice SA Iaşi, Tomeşti-fermele Războieni încărcare organică), SC AMBRO SA Suceava, SC FAMOS SA Suceava, platforma chimică Săvineşti-Roznov (ion amoniu), exploatările miniere din judeţul Suceava (Crucea, Ostra, Călimani, Leşu Ursului, Vatra Dornei- cu emisii de metale grele şi pH acid). SolSursele majore de poluare a solului sunt constituite din exploatările petroliere (Zemeş-Bacău), miniere (Ostra, Crucea-depuneri de steril radioactiv, Fundu Moldovei, Broşteni-steril de cupru, exploatarea minieră Călimani-sulf, toate din judeţul Suceava, CET II Holboca (cenuşă, zguri), SC Fortus SA Iaşi (nisipuri turnătorie), SC Antibiotice SA Iaşi, SC Terom SA Iaşi (halde nămoluri), fermele zootehnice Războieni (dejecţii), SC Petrotub SA Roman (reziduuri petroliere, nisipuri turnătorie, ţunder uleios).O problemă deosebită o constituie deşeurile menajere şi industriale ce rezultă în cantităţi mereu sporite şi care sunt preluate în vechile halde orăşeneşti şi comunale, dar care afectează şi alte suprafeţe de teren prin depozitări necontrolate.Un caz particular îl constituie numeroasele depozite de rumeguş, caracteristice zonelor forestiere. Unele sunt deja folosite cum este cazul centralei termice de la Tasca care furnizeaza agent termic si apa calda menajera prin folsirea a aprox. 18% din rumegul produs in judetul Neamt. Astfel,

123

din totalul de 80.000 mc de rumegus produs in judetul Neamt, aproximativ 55% este folosit in centrale termice, 5% este materie prima pentru instalatii de brichetare iar 20% este comercializat catre agenti economici.Staţii de tratare a apei şi platforme de gunoiCa o caracteristică regională, se evidenţiază faptul că atât capacităţile staţiilor de epurare ape reziduale cât şi capacităţile haldelor de depozitare deşeuri sunt insuficiente faţă de cerinţe.Referitor la dotările existente şi modul de exploatare a acestora, numai localităţile urbane şi principalele localităţi rurale sunt echipate cu sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare, iar numărul staţiilor de epurare este şi mai redus, multe dintre acestea funcţionând necorespunzător ca urmare a:- capacităţilor insuficiente;- dotărilor nesatisfăcătoare;- exploatării necorespunzătoare.În consecinţă, apele uzate insuficient epurate sau neepurate sunt deversate în cursuri de apă de suprafaţă sau infiltrate în subteran, afectând calitatea acestora.În acest sens pot fi evidenţiate judeţele Vaslui, Botoşani, Iaşi şi Neamţ.Platformele de gunoi existente sunt în număr insuficient şi în marea majoritate, nu sunt amplasate şi amenajate corespunzător, fapt ce determină un impact negativ asupra tuturor factorilor de mediu şi o stare de disconfort pentru oameni. In anul 2000 a fost data in folosinta halda ecologica pentru Piatra Neamt, proiect co-finantat de Agentia Daneza pentru Protectia Mediului.4.4 Evaluarea comparativă faţă de tendinţele la nivel naţional în domeniul protecţieimediului. Concluzii.Regiunea Nord-Est nu se confruntă cu fenomene de poluare deosebit de grave, fiind încă o regiune "curată". În pofida acestui fapt pot fi enumeraţi o serie de factori cu impact negativ imediat asupra mediului, factori care favorizeaza degradarea rapidă a mediului.Astfel, la nivelul regiunii principalele probleme de mediu sunt legate de:- proasta gestionare a deşeurilor industriale şi menajere (colectare neselectivă,gradul redus de revalorificare şi/sau tratare a deşeurilor, depozitare inadecvatăsub aspectul amplasării şi amenajării haldelor, existenţa depozitelor de rumeguşpe malurile cursurilor de apă, de-a lungul căilor rutiere);- dezafectarea unor foste intreprinderi de stat care produceau sau utilizau agentichimici deosebit de nocivi combinata cu solutiile tehnice necorespunzatoare si cuexperienţa scăzută a personalului implicat au dus adesea la poluarea mediuluiinconjurator cu substante extrem de toxice. (cianuri - incidentul Fălticeni).- despăduriri, cu implicaţii în accentuarea alunecărilor de teren;- fenomenele de eroziune a solului, ce afectează în principal, partea de est aregiunii;- poluarea locală sau zonală determinată de :- activităţi industriale, cu impact asupra aerului, apei, solului;- exploatări miniere(cărbune, minereu radioactiv, sulf, cupru, mangan) cu impact asupra aerului, apei, solului, vegetaţiei;- trafic(insuficienţa sau inexistenţa unor căi rutiere ocolitoare) cu impactasupra aerului şi nivelului de zgomot;- aglomerări urbane, cu impact asupra aerului (centrale termice pe combustibil lichid), apelor (staţii de epurare de capacitate insuficientă) şi solului (deşeuri);

124

- fermele zootehnice, cu impact asupra apei şi solului.Există şi unele semnale pozitive legate de mediu care se înregistrează cum ar fi:-reducerea/restrângerea activităţii marilor poluatori industriali şi înlocuirea lor treptată cu întreprinderi mici şi mijlocii mult mai flexibile şi cu posibilităţi mai mari de abordare a dezvoltării lor durabile în conformitate cu prevederile legislaţiei actuale, îndeosebi a celei de mediu.-accederea la programe de finanţare şi colaborarea cu state ale UE pe probleme demediu.-susţinerea în grădiniţe şi şcoli a unor ore de instruire specifică. Partea negativă oreprezintă faptul că grupul vizat pentru instruire este unul restrâns iar temele abordate nu acoperă întreaga problematică de mediu.Unele judeţe din cadrul regiunii au beneficiat de programe şi proiecte cu cofinanţareexternă în domeniul protecţiei mediului.Astfel, se derulează (în diferite stadii) proiecte de realizare a unor modernizări alesistemelor de alimentare cu apă (judeţul Iaşi), modernizări, retehnologizări şi dezvoltări ale unor staţii de epurare orăşeneşti (Iaşi, Suceava, Piatra Neamţ, Roman), de colectare selectivă a deşeurilor şi amenajare a unei halde ecologice (Piatra Neamţ), de reducere a riscurilor datorate activitatii industriale (zona Bacău-Oneşti şi platforma chimică Săvineşti - S.C. Fibrex S.A.), de reducere a emisiilor de pulberi (S.C. Moldocim S.A. Bicaz - F-ca Taşca), de conservare a biodiversităţii şi reconstrucţie ecologică a Parcului Naţional Ceahlău, proiect demonstrativ de utilizare energetica a rumeguşului generat de instalaţii de debitare a lemnului (pe văile râurilorBicaz şi Dămuc-finalizat), centru de brichetare a rumegusului din zona Hangu, aflat in faza de executie, implementarea tehnologiei nepoluante la SC Petrocart SA, managementul conservarii biodiversitatii in Parcul Forestier Vanatori-Neamt, programul CREDO de colaborare transfrontalieră pentru monitorizarea râurilor Prut şi Siret (judeţul Botoşani). Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subteraneJ udeţul Suceava:-Râul Suceava (tronson 3 km ) - poluare cu substanţe organice, sulfuri fenoli, coloraţia şi fenomenul de spumare conferite de lignina şi compuşii organici specifici;-Paraul Neagra Sarului - poluare cu metale si avand un ph acid, ca urmare a activitatiidesfasurate de EM Calimani;-municipiul Suceava - pânza freatică din zona industrială a municipiului Suceava – poluanţi specifici tehnologiei de obtinere a celulozei şi hârtiei.Judeţul Vaslui:-Raul Vasluiet din aval statie de epurare Vaslui si pana la confluenta cu raul Barlad seincadreaza in categoria degradat, prezentand depasiri frecvente la oxigenul dizolvat si la CCOMn.-Râul Bârlad - depăşiri la CCO-Mn, CBO5, NH4+, NO3-, P, in secţiunile aval Negreşti şi aval Bârlad.Judeţul Iaşi:-Râul Bahlui - situaţie critică pe tronsonul degradat Hârlău - Jija, datorita evacuarii apelor insuficient epurate de la statia de epurare a municipiului Iasi; riul prezinta cote ridicate de oxigen dizolvat, CCOMn, amoniu, CBO5.-Râul Jijia - la intrarea în judeţ (com. Andrieşeni) prezintă categoria degradat, conform

125

indicatorilor ce definesc regimul de oxigen (CCOMn, CBO5) şi de categoria a-II-a după reziduu fix, situaţie datorată surselor de poluare din judeţul Botoşani. După confluenţa cu râul Bahlui creşte concentraţia în ioni amoniu, substanţele organice corespunzând tot categoriei degradat.Judeţul Bacău:-Râul Siret (poluator - platforma industrială Bacău Sud) -deversări de : poluanţi specifici procedeelor de fabricare a hârtiei şi celulozei şi fabricării îngrăşămintelor chimice, ape uzate.-Râul Trotuş (Platforma industrială Borzeşti - Oneşti) - poluanţi specifici procedeelor de fabricare a cauciucului, pesticidelor; deversare de derivaţi ai industriei petroliere, ape menajere.-Pânza freatică pe raza zonei de activitate a SC Rafo Oneşti - poluare cu produs petrolier sub formă dizolvată şi sub formă peliculară.-Pânza freatică pe raza zonei de activitate a S.C. Carom S.A. Onesti (intra şi extrauzinal - pe traseul conductelor de transport spre staţia de epurare Jevreni)-Poluare cu fenoli şi substanţe organice-Pânza freatică pe raza zonei de activitate a S.C. Rafinăria S.A. Dărmăneşti - afectare cu produs petrolier; pericol de afectare a alimentării cu apă a populaţiei.-Pânza freatică pe raza zonei de activitate a S.C. Sofert S.A. Bacau - afectare cu sulfaţi, amoniac şi fosfor; pericol de afectare a râului Bistriţa.-Pânza freatică pe raza zonei de activitate a S.N.P. Petrom S.A. - Filiala Moineşti şi S.C. ConpetS.A. - Filiala Moineşti - risc de afectare al calităţii pânzei freatice cu ţiţei, gazolină.Judeţul Neamţ:-Pânza freatică situată aval de platforma chimică Săvineşti respectiv localităţileRoznov,Zăneşti,Podoleni,Costişa - impurificare a subteranului cu ioni amoniu, amoniac, azotaţi şi substanţe organice în concentraţii ce modifică concentraţia apei, făcând-o nepotabilă.Judeţul Botoşani:Zonele critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subterane sunt râurile în secţiunile aval de punctele de deversare a apelor uzate provenite din centrele populate.CONCLUZII indicator APA:-Calitatea apelor de suprafaţă s-a menţinut in general constanta in ultimii 4 ani,inregistrindu-se fluctuaţii mici pe cele 3 grupe calitative. Totuşi trebuie menţionată creşterea cu 67 km lungime a grupei de calitate III in bazinul riului Prut.-Poluarea apelor este cauzata in general de marii poluatori industriali, fapt la care concurasi starea proasta si capacitatea redusa de epurare a apelor de catre statiile orasenesti.-De asemenea calitatea apelor de suprafaţă si a celor subterane este influenţată în mod negativ de multitudinea de accidente care s-au petrecut în ultimii ani la mai multe din întreprinderile mari din regiune aflate încă în activitate sau pe cale de dezafectare, accidente care au ca rezultat distrugerea echilibrului natural şi a biodiversităţii.-Apele de suprafaţă in regiunea NE prezintă :a) încărcare organicăb) conţinut de amoniu, amoniac,nitriţi, nitraţi, fenoli, produse petroliere, pesticide, cupru,fosfor etc.c) unele râuri prezinta conţinut bogat în metale grele şi uraniu naturaldatorat condiţiilor naturale din zonă.

Zone critice sub aspectul poluării solurilor.

Judeţul Suceava:

126

-Zona Călimani - poluare datorată noxelor degajate prin oxidarea rocilor cu sulf pe o suprafaţă de peste 240 ha şi prezenţei haldelor de steril şi a iazului de decantare (108 ha).-Municipiul Fălticeni - în zona depozitului de acetocianhidrină degradată - concentraţii mari de cianuri.CONCLUZII indicator SOL:-in regiunea NE solul este caracterizat de o serie de factori specifici tipului de climă din această zonă , cu diferenţe mari de temperatură zi-noapte cât şi de la anotimp la anotimp. Astfel suprafeţe foarte mari de sol sunt afectate de eroziune (ravene,ogaşe, cornişe de desprindere), alunecări de teren, exces de umiditate de natură freatică, acidifieri, etc.-de asemenea pe suprafeţe mari de teren se poate constata o lipsă acută a unor elemente esenţiale, componente caracteristice ale solului cum ar fi : azotul, fosforul mobil, potasiul etc.-aceste două aspecte coroborate cu accidentele şi poluările accidentale şi voite datorate factorului uman, fac ca solul regiunii NE să fie mai greu exploatabil în regim agricol decât al altor regiuni.-în ceea ce priveşte poluarea industrială ea are aproximativ aceleaşi cauze, factori şi actori principali ca şi în cazul poluării atmosferice şi apelor, respectiv pe fondul îmbătrânirii echipamentelor (uzură fizică şi morală, subdimensionare a acestora) de prelucrare şi filtrare a reziduurilor industriale rezultă de cele mai multe ori deşeuri cu grad inalt de nocivitate care în lipsa unor mijloace adecvate de distrugere şi reciclare/depozitare ajung de cele mai multe ori să fie deversate in albiile riurilor sau direct pe sol (accidentul de la Metadet - Fălticeni).-totodată trebuie menţionat faptul că în ultimii cinci ani s-au întreprins unele lucrări deanvergură pentru regenerarea unor suprafeţe mari de sol, aceste lucrări vizând mai ales judeţul Vaslui care prezintă degradare naturală pe aproximativ 71% din suprafaţa agricolă totală a judeţului. Ca semn benefic pentru anii următori putem considera şi dotarea Direcţiilor agricole judeţene cu aparatură de măsurare a caracteristicilor chimice ale solului, fapt care va ajuta la depistarea mai rapidă şi la rezolvarea mai facilă a problemelor ce vor apărea în viitor.

-cu privire la conţinutul de îngrăşăminte chimice, se poate spune că regiunea Nord-Est se situează sub media pe ţară la conţinutul de îngrăşăminte chimice şi la cca. 50% din media naţională la conţinutul de pesticide în sol.

Floră şi faună

La nivelul regiunii NE nu înregistrează o afectare gravă a vegetaţiei şi faunei. Cu toateacestea nivelul de poluare ridicat din unele zone ale regiunii a dus la reducerea efectivului de specii (cursurile de apă Vasluieţ şi Bârlad, judeţul Vaslui) şi asociaţii floristice acvatice (valea Bârladului-Delea, judeţul Vaslui), specii pe cale de dispariţie din faună (rândunica, lăstunul, cocoşul de mesteacăn - judeţul Bacău, râsul, capra neagră, vulturul negru, cocoşul de munte, acvila de munte, lostriţa, zimbrul - judeţul Neamţ) şi din floră (Papucul Doamnei, Laleaua Pestriţă - judeţul Bacău, Floarea de Colţ, Ghinţura Galbenă, Sângele Voinicului, Bulbucii de Munte, Crucea Voinicului, Ruşcuţa de Primăvară, Dediţelul, Angelica - judeţul Neamţ). Pentru a respecta realitatea trebuie sesizat faptul că reducerea faunei regiunii se datorează în maremăsură şi braconajului.În Regiunea Nord-Est există patru parcuri naţionale: Ceahlău (17.391 ha), Bicaz-Chei - Hăşmaş (6.026 ha) , Rodna şi Calimani şi numeroase rezervaţii naturale floristice, forestiere, peisagistice, paleontologice, geologice, acvatice, faunistice, parcuri dendrologice şi monumente ale naturii.

127

Arealele ocupate de păduri afectate de fenomenul de uscare se regăsesc cuantificate în tabelul următor:4.3 Surse majore de poluare a aerului, apei, solului, emisii, scurgeri, contaminări. Probleme cheie mediu:- Capacitatea insuficienta de tratare a apelor reziduale in statiile de epurare (70% din necesar) si a deseurilor haldelor de depozitare a deseurilor (60% din necesar);- Poluare atmosferica constanta, mai ales in marile orase si in jurul centrelor industriale, cu depasiri frecvente ale valorilor maxime a indicatorilor specifici de monitorizare a factorilor de mediu;

3.4.5 Regiunea Sud MunteniaPrezentare generala

I. Date generale

II. Suprafata totala: 34,453 km2 (14.54% din suprafata totala a Romaniei)

III. Cuprinde 7 judete: Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman

IV. 15 municipii

V. 28 orase

VI. 481 comune cu 1,552 sate

Regiunea este localizata in Sud Estul Europei (partea albastra) , in Romania .

128

II. Conditii naturale Teritoriul Regiunii are trei forme de relief, care se succed de la Nord catre Sud avand

intre ele o diferenta de inaltime de 2,500 m.

Principalele domenii de activitate Administrare portofoliu de programe si proiecte Programare Asigurarea secretariatului Consiliului pentru Dezvoltare Regionala Dezvoltare institutionala Promovarea regiunii si a agentiei Dezvoltarea parteneriatelor locale Administrare zone defavorizate

Retina hidrologica

129

Reteua hidrologica a Regiunii este in stransa legatura cu Fluviul Dunarea . Aceasta traverseaza 1,075 km din teritoriul Romaniei . Principalele rauri de pe teritoriul Regiunii sunt : Olt (615 km), Arges (350 km), Ialomita (417 km), Dambovita (286 km) si Prahova (193 km).

Reteaua hidrologica este completata de o serie de lacuri naturale : Amara, Mostistea, Suhai, Vidraru, Vacaresti si Pecineagu

Apus de soare in susul Lacului Vidraru

CLIMAAproximativ 90% din Regiune are clima continentala, restul avand clima temperat continental

III. INFRASTRUCTURA Calea ferata : 1,671 km (608 km electrificati ). Densitatea retelei de cale ferata : 48.5

km/1000 km2. Drumuri publice : 11,104 km (2,534 km de autostrazi si drumuri nationale). Densitatea

drumurilor publice : 32.2 km/1000 km2. Fluviul Dunarea (11 porturi. Acces la mare Acces la aeroport : Otopeni.

IV. POPULATIE

• Total: 3,487,100 locuitori Densitate: 101.2 locuitori/km2

Structura pe sexe: 1,779,185 (51%) femei si 1,707,915 (49%) barbate

130

DENSITATEA POPULATIEICea mai ridicata densitate a populatiei se inregistreaza in zona urbana

131

MEDIUL DE VIATARepartizarea in functie de mediul de viata este:

Numarul de locuitori (Milioane) In procent din total Total densitate(in h/km2 Total Urban Rural Urban Rural

Numarul de locuitori (Milioane) In procent din total Total densitate(in h/km2

Total Urban Rural Urban Rural

Regiune 3.4 1.4 2.0 41.8 58.2 101.2

Romania 22.5 12.3 10.2 54.9 45.1 94.4

STRUCTURA DUPA VARSTA

RELIGIE

132

RELIGIE

EDUCATIE

133

CULTURA

2,269 librarii care au peste 16,758,000 de carti

765,000 de cititori inregistrati

8,667,000 volume imprumutate

594,119 de abonamente la radio si 608,583 abonamente la TV

SANATATE 64 Spitale (cu 19562 de paturi)

86 Policlinici

777 Clinici medicale

13 Centre de sanatate

702 Farmacii

4003 Medici

594 Medici stomatologi

137 Farmacisti

14550 Personal medical

134

Spitalul din Valea Iasului, situat la poalele muntilorPIATA FORTEI DE MUNCA

Someri: 121,100

135

Populatia angajata: 1,384,100 (629,766 femei)

Comert

136

3.4 Habitate naturale, specii sălbatice de flora şi faună.

Ecosistemele naturale şi semi-naturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops, au fost identificate şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 89 de zone umede, 196 de pajişti, 206 de pădure, 54 de mlaştină, 90 de stâncării/nisipuri şi 135 zone agricole) în 261 de zone analizate de pe întregul teritoriu al ţării. O mare varietate de specii sălbatice de flora şi fauna de pe teritoriul României prezintă o importanţă economică deosebită, având

137

multiple utilizări în diverse sectoare. Pentru acele specii de importanta comercială, este necesară o evaluare a zonelor şi a cantităţilor disponibile, precum şi o planificare adecvată în vederea utilizării raţionale a acestor specii, pentru a evita exploatarea excesivă.

3.5 Situaţia ariilor naturale protejate

În România există 13 Parcuri Naţionale, 13 Parcuri Naturale, precum şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Suprafaţa totală a parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei este de 1.687,512 ha (121.780 ha suprafaţa maritimă), ceea ce reprezintă 7% din suprafaţa terestră a ţării. În afară parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei exista circa 935 de rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii şi rezervaţii naturale a căror suprafaţa totală este de aproximativ 180.000 hectare. Prin urmare, suprafaţa terestră a ariilor naturale protejate acoperă circa 8% din suprafaţa terestră a ţării la finele anului 2005. Până la sfârşitul anului 2013, acest procent urmează să crească la 15%. Procentajul suprafeţelor ocupate de ariile naturale protejate se împarte după cum urmează: parcuri naturale 42,32%; Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 31,59%; parcuri naţionale 16,83%; alte tipuri de arii protejate 9,26%

Una dintre cele mai reprezentative arii protejate din reţeaua naţională este Delta Dunării care are triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zona umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. Datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliul Europei a acordat acestei rezervaţii Diploma Europeană.

Fig.4. Parcul Naţional Munţii Rodnei

Până în prezent, în cadrul reţelei existente de arii protejate din România au fost identificate 113 de Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică (ASPA) şi 274 Situri de Importanta Comunitară propuse (SICp). Acestea vor reprezenta reţeaua Natura 2000 şi vor acoperi circa 15% din suprafaţa ţării. Ariile Speciale de Protecţie Avifaunistică vor fi oficial

138

declarate ca atare prin HG, iar Siturile de Importanta Comunitară propuse vor fi declarate ca atare prin Ordin de Ministru în cursul anului 2007. Procesul de elaborare a cadastrului ariilor naturale protejate în format GIS a demarat în 2002. Până în prezent, au fost realizate hărţile şi descrierile limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a parcurilor naţionale şi parcurilor naturale, permiţând astfel calcularea analitică a suprafeţelor acestor categorii de arii naturale protejate, cu un grad mult mai mare de precizie. Suprafaţa ariilor protejate existente se afla în cea mai mare parte în proprietatea statului (cca. 78%), dar suprafeţe importante sunt şi în proprietate privată (11%) sau aparţin autorităţilor locale (11%). Regimul proprietăţii este încă în schimbare, în special din cauza procesului continuu de retrocedare a pădurilor.

Toate ariile protejate, inclusiv viitoarele situri Natura 2000, se vor confrunta cu importante provocări în ceea ce priveşte managementul conservării şi menţinerea stării adecvate de conservare, în situaţia în care nu se prevăd măsuri adecvate de implementare astfel încât să încurajeze proprietarii terenurilor să integreze conservarea biodiversităţii în practicile de utilizare a terenurilor. Este important de subliniat că în reţeaua existenţa de arii protejate, care va include şi o parte însemnată a Reţelei Natura 2000, nu există infrastructura necesară unui management eficient. MMDD (Ministerul Medului şi dezvoltării durabile) este responsabil pentru organizarea şi coordonarea managementului ariilor protejate. Până în prezent, MMDD a semnat contracte pentru managementul majorităţii parcurilor naturale şi naţionale cu Regia Naţională a Pădurilor (22), cu autorităţile locale (2) sau universităţi (1). Biosfera Delta Dunării este direct coordonata de către minister. În plus, ariile protejate, altele decât parcurile naţionale şi naturale, sunt în custodia directă a persoanelor fizice, a ONG-urilor sau a diverselor instituţii (Administraţia Naţională a Pădurilor sau autorităţi locale). Doar 4 administraţii ale parcurilor naţionale au beneficiat de sprijin financiar considerabil pentru dezvoltarea infrastructurii. Doar 3 arii protejate au planuri de management aprobate de către MMDD.

În prezent, ca urmare a presiunii economice şi a resurselor financiare precare, ariile protejate se confruntă cu presiuni ridicate cauzate de exploatările ilegale, turismul şi construcţiile necontrolate, vânătoarea ilegală şi alte presiuni, ceea ce a dus la pierderi ireversibile ale biodiversităţii în România. Cu scopul de a îmbunătăţi managementul sistemului de arii protejate, care va deveni o reţea complexă de arii protejate de importanta naţională şi siturile Natura 2000, în cursul anului 2007 s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Ariile protejate şi Conservarea Biodiversităţii.

139

Fig. 5. Vânătoarea ilegală

3.6 Conservarea habitatelor forestiere

Retrocedarea pădurilor este şi acum o problemă importantă cu care societatea românească se confruntă. Începând cu problemele legale, continuând cu modul în care s-a realizat efectiv punerea în posesie a pădurilor private ajungând la problemele tehnice de administrare a acestora, silvicultura din România a fost şi este în continuare în faţa unei mari provocări. În perspectiva implementării reţelei Natura 2000, aceste probleme se vor accentua simţitor.

În situaţia în care retrocedările s-au efectuat în trei mari etape conform legilor emise şi anume Legea 18/1991, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005, fondul forestier proprietate privată sau a statului a primit aspectul unui mare mozaic, în care proprietarul de pădure (chiar şi statul) are pădurea administrată uneori chiar şi de trei ocoale silvice. Aceasta retrocedare treptată a condus la fărâmiţarea fondului forestier, îngreunând într-o măsură ridicată atât administrarea fondului forestier cât şi activităţile de proiectare necesare desfăşurării activităţilor silviculturale.

140

Fig. 6. Defrişările ilegale de păduri

Cea mai importantă activitate de proiectare în silvicultură este amenajarea pădurilor, care reprezintă un ansamblu de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în starea cea mai corespunzătoare funcţiilor economice şi sociale ori ecologice pe care sunt chemate să le împlinească.

Realizarea amenajamentului silvic pentru pădure sau păşuni împădurite este absolut necesar desfăşurării activităţi ocoalelor silvice indiferent dacă sunt private sau de stat acestea având o perioadă de valabilitate de 10 ani.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 1/2000 şi punerea în posesie a proprietarilor, structura administrativă a fondului forestier reprezentată până în acel moment de Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva”, a intrat într-un continuu proces de fărâmiţare, punând în discuţie chiar organizarea teritorială a pădurii.

Ca rezultat principal a fost desfiinţarea la modul teoretic a Unităţilor de Producţie (UP) şi a Unităţilor Amenajistice (UA) ca unitate de bază pentru administrarea ocoalelor silvice. Până în acel moment activităţile de amenajare se realizau pe Ocoale Silvice (OS), pentru fiecare Unitate de Producţie din cadrul unui OS, întocmindu-se câte un amenajament silvic. În urma retrocedărilor, proprietarii de pădure au avut obligaţia revizuirii amenajamentului indiferent dacă administrarea era asigurată de un ocol de stat sau unul privat. Realizarea proiectelor de amenajare nu a avut loc însă într-un mod unitar în cazul proprietăţilor mai mici de 30 ha, şi nu numai, adoptarea lucrărilor silvice uneori diferită pentru aceeaşi pădure, datorită numeroşilor proiectanţi care au întocmit studii diferite pentru aceleaşi situaţii. În această situaţie respectarea normelor tehnice de amenajare a pădurii a fost practic imposibilă, ele nefiind adoptate contextului actual.

Această situaţie poate fi exemplificată cel mai bine prin prisma lucrărilor de aplicare a tăierilor de regenerare. Concepute pentru a asigura regenerarea naturală a pădurilor aceste lucrări se derulează în general pe o perioadă de 20 – 30 ani (în cazul arboretelor care nu au funcţii speciale de protecţie). În general în cadrul unei Unităţi de Producţie arboretele ajunse la vârsta exploatabilităţii (100 – 120 ani) ocupa în medie între 10 – 20% din întreg fondul forestier. În situaţia realizării amenajamentului silvic pe UP, se propuneau intervenţii doar pe

141

o parte din aceste arborete, în perioada de 10 ani de valabilitate a amenajamentului, funcţie de urgenţă intervenţiei, determinată în principală de consistenţa arboretului şi a existenţei seminţişului natural, respectiv de urgenţă de regenerare.

Limitarea volumului de masă lemnoasă exploatabilă, la nivel de UP, era dată de diferiţi indicatori şi coeficienţi care au ca scop şi asigurarea continuităţii reparaţiei fondului forestier pe clase de vârstă.

În acest moment silvicultorii din România şi autorităţile responsabile încearcă să refacă întreg spectrul legislativ şi tehnic pentru adaptarea la condiţiile existente. Aceasta însă este o muncă îngreunată, datorită numeroaselor interese economice legate de pădure şi exploatarea ei intensivă.

Fig.7. Biodiversitatea pădurii în declin

Înţeleasă greşit, desproprietărirea a avut ca efect şi degradarea unor arii protejate. Ecosistemele forestiere sunt în acest moment cele mai bogate şi bine reprezentate ecosisteme de pe teritoriul ţării exceptând Delta Dunării, ele fiind într-un continuu proces de degradare. În acest moment dezvoltarea reţelei de arii protejate este îngreunată de situaţia juridică a suprafeţelor de fond forestier. Activităţile de stabilire a regimului de protecţie în multe situaţii sunt împiedicate de presiunile exercitate de proprietarii de păduri. Fără colaborarea acestora, respectarea regimului de arie protejată şi stabilirea unui plan de management pentru aria protejată, este mult îngreunată sau în unele cazuri chiar imposibilă. Invocată permanent, asigurarea compensaţiilor pentru proprietarii care au pierderi financiare datorită unor restricţii, ar putea fi o pârghie importantă pentru a asigura un minim de colaborare cu aceştia.

În acest context viitoarele amenajamente silvice, care se vor realiza pentru arii protejate şi situri Natura 2000, vor provoca mari bătăi de cap autorităţilor responsabile de silvicultura, proiectanţilor, administratorilor de fond forestier, cât şi viitoarele administraţii ale acestora.

Astfel impunerea unor măsuri de conservare pentru habitatelor forestiere, vor restricţiona exploatările de masă lemnoasa în unele păduri, fără ca aceste măsuri să fie corelate cu normele silvice (ex. Păstrarea lemnului mort sau a arborilor bătrâni în pădure este în contradicţie cu actualele norme silvice). Proiectantul va fi pus în situaţia de a nu respecta normele silvice deoarece planul de management al sitului/ariei respective va propune altă soluţie tehnică decât cele prevăzute în norme. În acest context elaborarea unor norme silvice adaptate pentru gospodărirea pădurilor din arii protejate şi orientate către conservarea habitatelor şi a speciilor este oportună.

142

Proprietarii de pădure vor solicita despăgubiri pentru pierderile pe care le vor avea, însă acestea vor fi destul de greu de cuantificat fără un proiect de amenajare foarte bine realizat. Acest aspect, va conduce la creşterea valorilor contractelor pentru proiectare şi realizarea amenajamentului silvic, deoarece integrarea măsurilor de conservare a habitatelor şi speciilor în acesta va necesita eforturi mai mari decât în prezent, atât financiare cât şi logistice.

Fig.8. Păstrarea arborilor bătrâni în păduri – Soluţie pentru salvarea biodiversităţii

Administratorul de fond forestier, va ajunge în situaţia în care datorită restricţiilor, va pierde din contractele de administrare sau comercializare a masei lemnoase, lucru care ar conduce la ridicarea costurilor aferente administrări pădurilor. Acceptarea administratorului, unui fond forestier inclus într-un sit. Arie protejată, ca administrator a acesteia, ar putea fi o soluţie, oferindu-le acestora şi o altă alternativă pentru atragerea de fonduri precum şi diversificarea activităţilor, există însă pericolul ca aceasta să conducă pădurea tot în baza funcţiei economice şi nu ecologice a acesteia.

În acest moment, avizarea proiectelor de amenajare silvică este în grijă autorităţii responsabile de silvicultură. În contextul în care implementarea reţelei Natura 2000 şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate vizează şi zone acoperite de pădure, verificarea, aprobarea şi avizarea amenajamentelor silvice din aceste zone şi de către Ministerul Mediului ar fi indicată, chiar dacă acest lucru nu va fi posibil fără crearea unui corp de specialişti în cadrul ministerului.

Proiectarea în silvicultură ar trebui să capete o nuanţă mult mai serioasă, să fie susţinută de către cercetare (ex. Crearea unui sistem informaţional între proiectanţi şi cei implicaţi în cercetare) şi să fie orientată în principal către dezvoltarea durabilă a pădurilor. Sprijinirea activităţilor de cercetare în domeniul ecosistemelor forestiere ar trebui să fie prioritară, tocmai pentru a putea asigura conservarea habitatelor forestiere pe termen lung.

Asigurarea conservării ecosistemelor forestiere este condiţionată de o colaborare între întreg spectrul de instituţii şi organizaţii cu responsabilităţi în domeniul protecţiei naturii.

În viitor trebuie să ţinem cont că principala funcţie a pădurii este acea ecologică, funcţia economică având un rol secundar.

143

CAPITOL IV POLUAREA MEDIULUI ŞI SĂNĂTATEA POPULAŢIEI

Cu cât este mai mare cantitatea substanţelor toxice in sol sau apa, cu atat mai mare va ti cantitatea de poluan1i preluata de catre plante, transmisă ierbivorelor şi de aici carnivorelor.

Este important de precizat ca existen1a umana şi calitatea vieţii sale depinde de numeroasele beneficii care derivă din menţinerea sănătăţii ecosistemelor naturale. De exemplu, padurile purifică aerul pe care îl respirăm, reduc riscurile de inundaţii şimodereaza climatul; insectele polenizează majoritatea culturilor noastre; plantele tropicale sunt sursa multor medicamente moderne.

Fiinta umana este mult mai sensibilă decat alt organism la anumite substanţe chimice. Un exemplu foarte bun sunt radiaţiile. Este nevoie de a doză de cel puţin 10 ori mai mare (măsurată în cantitatea de radiaţii absorbite pe unitatea de greutate a corpului) pentru a avea aceleaşi efecte dezastruoase asupra majoritaţii animalelor sau plantelor cum sunt cele asupra omului. Totuşi, pentru multe substante toxice, omul este mult mai puţin sensibil decat celelalte organisme.

Specialiştii consideră că aproximativ 18-20% din întreaga patologie poate fi atribuită acţiunii nefavorabile a factorilor de mediu asupra populaţiei. În consecinţă, factorii de mediu pot contribui la determinarea nivelului ratei de mortalitate, dar în special a ratei de mortalitate specifice prin boli infecţioase şi parazitare, tumori, boli ale aparatului respirator, accidente şi traumatisme.

4.1 expunerea la plumb : Principala sursa de plumb pentru un adult este hrana, care se considera a fi responsabila pentru 60% din cantitatea de Pb din sange. Inhalarea de aer infestat este responsabila pentru 30% iar din apă patrunde aproximativ 10% Pb în organism. Pentru hrană, alimentele preambalate contribuie cu aproximativ o cincime din total, restul de

patru cincimi provenind din hrana cruda. Plumbul patrunde în hrana prin absorbirea sa din sol de catre culturi, depuneri uscate din aer pe

frunze, absorbire din apa folosita pentru gatit, contaminare in procesul de pregatire a hranei, din conserve şi din alte materiale de depozitare a hranei.Pentru copiii de varsta preşcolara, alte surse importante de Pb sunt solul, praful şi vopselile cu

continut de Pb.

În funcţie de tipul mediului nivelul concentraţiilor de plumb se prezintă astfel :

MEDIUL Concentraţie tipicăAER Natural 0,00001-0,0001µg/mc

Rural 0,008-0,01µg/mcUrban 0,1-10 µg/mcLângă străzi urbane 8,2-18 µg/mc

144

Concentraţie maxim admisă 1,5 µg/mcAPĂ Apă de băut 1-20 ppb

Concentraţie maxim admisă 20 ppbHRANĂ 0,1-10 ppm

sursa: “Toxics A to Z”, University of California Press, 1991

Afecţiunile poluării cu plumb

Plumbul afecteaza sistemul nervos uman, producerea de celule sangvine, rinichii, sistemul de reproducere si comportamentul. Sangele şi sistemul nervos sunt primele afectate la nivelurile

tipice la care sunt expuşi indivizii.

Riscurile otravirii cu plumb sunt mult mai crescute la copii şi la femeile gravide. Predispunerea copiilor la intoxicarea cu plumb se datoreaza potentialului lor mai crescut de ingestie a particulelor de Pb şi deoarece efectele negative încep la concentratii mai reduse din sange. Femeile gravide sunt mai afectate deoarece plumbul poate trece prin placenta, afectand dezvoltarea sistemului nervos fetal. Plumbul poate provoca chiar şi pierderea sarcinii.

Conditiile meteo exercita o influenta deosebita asupra nivelului de poluare cu plumb, un an ploios contribuind la spalarea plantelor şi la micşorarea continutulul in plumb.

Plumbul contamineaza şi fructele paroase, caise, piersici care reţin dupa spalare pana la 50% din plumbul capatat iniţal. Cantitati apreciabile de plumb mai retin frunzele cu limbul fragmentat, patrunjel, marar, telina.

Pe diferite grupe de populaţie, nivelul de plumb din sânge se prezintă astfel :POPULAŢIA Concentraţie de Pb (µg/100 ml

Copiii din mediul rural 7-11Copiii din mediul urban 9-33Adulţi 15-22Copii de lângă fabrici de plumb 35-68

sursa:"Toxics A to Z", University of California Press, 1991

4.2 Expunerea la zinc.

Zincul este un element natural necesar sanatatii umane. Oxidul de zinc este cel mai important compus al zincului, fiind folosit şi în tratamentul arsurilor, infectiilor şi a bolilor de piele. Deşi exista mai murte cazuri in care lipsa de zinc din organism are efecte negative, şi surplusul de zinc este toxic in cazul in care este inhalat.

Afecţiuni produse de excesul de zinc

Consumul excesiv de zinc, prin intermediuf vitaminelor sau suplimentelor minerale, trebuie

145

evitat, deoarece provoacă probleme cardiovasculare.Inhalarea fumului produs de fumigenele militare (Clorura de zinc) provoacă numeroase

cazuri grave de afectiuni ale plamanilor şi numeroase decese.

Sursa cea mai importanta de zinc este hrana, apa fiind de mai mica importanta. Media zilnica de zinc ingerat este Intre 7 şi 16 miligrame. Principalele alimente care conţin zinc sunt carnea, peştele, cerealele ş.a. Concentratia de zinc în natura este mai mare în apropierea minelor, topitoriilor, otelariilor, magazinelor cu electrocasnice şi pe strazile oraşelor. Muncitorii din industrie sunt expuşi unor concentratii ridicate de zinc, de obicei sub forma de oxizi de zinc.

Zincul în exces este toxic pentru animale daca hrana contine între 500-1000 ppm Zn.

4.3 Expunerea la cupru.

Toxicitatea cuprului se manifestă îndeosebi la oi şi este legata de nivelele de 12-15 ppm Cu în materia uscată (hrană).Valori de peste 100 ppm Cu în sol sunt toxice pentru porumb, lupin, roşii şi fasole.

Urmarind rezultatele obtinute din cercetare , se constata ca la variatii mari ale continutului de cupru total în sol (de la 25 la 150 ppm) corespund variatii reduse ale cuprului în planta, valorile înscriindu-se în cea mai mare parte în limitele de 10 +/-2 ppm. A rezultat astfel un coefficient de corectie nesemnificativ (r = 0,21055) între continutul solului în cupru total si continutul plantelor de porumb în acest element. Aceasta arata ca plantele preiau cantitati mici de cupru din sol, iar prezenta acestuia în cantitati mari în plantele recoltate din apropierea sursei de poluare se datoreaza patrunderii cuprului din atmosfera prin stomatele plantelor.

4.4 Emisii de gaze în atmosferă şi impactul încălzirii globale

La aprecierea impactului activităţilor asupra atmosferei în România, trebuie avut în vedere că orice informaţie este făcută în lipsa unui sistem de asigurare şi control al datelor, a unei baze de date, ataşată sistemului informaţional de mediu şi drept urmare, a unei asigurări credibile de informare publică. Totuşi, cu titlu informativ se pot folosi, datele Strategiei protecţiei mediului 1996, alte date mai recente nefiind publicate de instituţiile abilitate. În perioada 1989 – 1994, emisiile de poluanţi în atmosferă au fost următoarele:

146

EVZ 4.11.2006

147

kg/an loc

PoluantAnul

1989 1990 1991 1992 1993 1994SOx 65.1 56.5 44.6 41.0 40.0 40.0NOx 25.0 23.0 20.0 15.0 13.0 14.0SOVNM 36.1 33.3 29.2 27.0 27.3 28.0NH4 14.7 12.9 11.5 11.0 9.6 10.0

Lipsa unor reţele locale de supraveghere a calităţii aerului, proiectate în conformitate cu

norme de exploatare, asigurare şi control al calităţii datelor, precum şi stocarea lor în baze de date asociate sistemului informaţional de mediu, reprezintă impedimentul major al evaluării

corecte a impactului activităţilor antropice asupra atmosferei.

Chiar dacă România nu are o contribuţie semnificativă la emisiile globale de gaze cu efect de seră (valorile emisiilor exprimate în Carbon, în perioada 1989-1994, au variat între 2,33 şi 1.45 t/an locuitor, cu mult inferioare celor din ţările dezvoltate), efectele lor asupra sănătăţii populaţiei din anumite zone ale României nu pot fi neglijate.

Totuşi, România se găseşte printre ţările europene cu cele mai crescute niveluri ale ratei de mortalitate. Constant, intensitatea fenomenului de mortalitate în mediul rural este mai mare decât în cel urban (cu 60 %.mai mare în 1998). Creşterea mai rapidă a nivelului de mortalitate în rural a făcut să se majoreze diferenţa faţă de urban.Cele mai importante cauze de deces, în România, în 1998, au fost bolile aparatului cardio-vascular (61,8% din totalul deceselor) urmate de tumori (14,6%), accidente şi traumatisme (6,3%), bolile aparatului digestiv (6,0%) şi bolile aparatului respirator (5,9 %).

Cauzele pierderilor de ani potenţiali de viaţă (APVP)

Grupe de boliAPVP

Număr absolut %Cardio-vasculare 342.702 20.15Cancer 240.250 14.11Boli respiratorii acute 219.210 12.88Accidente 357.782 21.02Boli diareice ……. …….Boli respiratorii cronice ……. …….Tuberculoza 45.117 2.65Tulburări mentale 26.702 1.57Alte cauze 470.109 27.62Total 1.701.872 100.00

148

4.5 Impactul asupra mediului datorat degradării stratului de ozon

Asupra oamenilor: în privinţa sănătăţii umane trebuie menţionate maladii

ale ochilor, ale pielii (cancerul pielii, în special mai intens la cei cu pielea de culoare mai

deschisă) şi maladii infecţioase, prin creşterea incidenţei acestora. Expunerea omului la

concentraţii mari de ozon poate produce efecte nefaste asupra sistemului respirator şi poate duce

la scăderea funcţiei plămânilor. Simptomele observate pe durata producerii de smog sunt tuse,

dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, dureri de cap şi iritaţii ale ochilor.

Asupra plantelor (toate speciile afectate la acelaşi nivel): Expunerea

ecosistemelor şi a culturilor agricole la ozon are drept efect afectarea vizibilă a frunzelor şi

diminuarea recoltei şi a cantităţii de seminţe produse. Efecte nefaste asupra vegetaţiei se pot

observa la concentraţii relativ scăzute de ozon, care se înregistrează în mod frecvent în Europa.

Asupra ecosistemelor acvatice: Acestea, sub influenţa ozonului, sunt

prejudiciate prin dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate), funcţiilor psihologice

(reacţii de fotosinteză şi enzimatice), dezvoltarea anormală a organismelor marine (peşti tineri,

larve), cu consecinţe în reducerea producţiei de biomasă, respectiv de hrană umană.

Scăzând doar cu 1 % concentraţia de ozon atmosferic, fluxul de radiaţii UV creşte cu 2%,

crescând de 6 ori frecvenţa cancerului pielii, a bolilor de ochi, recoltele de plante scad simţitor,

fitoplanctonul (organismele unicelulare din oceane) se reduce, afectând fauna care se hrănea cu

el, scade eficienţa vaccinului contra tuberculozei. Vopselele şi masele plastice îmbătrânesc mai

repede, fiind necesari aditivi mai scumpi pentru stabilizarea lor în timp. Studiile statistice arată o

149

creştere cu 4 – 6 % a tumorilor letale datorită expunerii la radiaţii UV. În ultimii 50 de ani, a

crescut numărul de decese prin melanom (tumoare malignă a pielii).

Impactul asupra mediului datorat ozonului

În timpul caniculei din timpul verii, toată lumea încearcă, în primul rând, să se ferească

de radiaţiile solare, însă foarte puţini ştiu că un pericol la fel de mare pentru sănătate îl reprezintă

şi ozonul. La altitudine mare, ozonul are un efect benefic deoarece acţionează ca un ecran

protector împotriva radiaţiilor solare ultraviolete. La nivelul solului din marile oraşe, smogul

rezultat din poluare se transformă in ozon, care este periculos pentru plămâni.

Experţii Academiei Americane de Alergie, Astm şi Imunologie (AAAAI) avertizează că

vara, din cauza activităţii solare foarte intense, cantitatea de ozon de la nivelul solului marilor

aglomerări urbane va creşte îngrijorător, punând în pericol sănătatea locuitorilor. O data inhalat,

ozonul poate provoca o serie de afecţiuni respiratorii, de la simple iritaţii ale căilor aeriene

superioare, accese de tuse şi afecţiuni ale pleurei, până la bronşite acute şi emfizem pulmonar.

De asemenea, astmaticilor li se pot agrava foarte mult simptomele şi sensibilitatea la anumiţi

alergeni. Pentru a evita efectele nocive, medicii americani le recomandă orăşenilor să evite pe cât

posibil deplasările la orele amiezii, când concentraţia ozonului atinge valori maxime.

Măsuri de refacere a stratului de ozon

Organizaţia Naţiunilor Unite, prin UNEP (United Nations Environment Program) –

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, au instrumentat negocierile din 1985 de la Convenţia

de la Viena pentru Protecţia Stratului de Ozon şi din 1987 de la Protocolul de la Montreal

privind Substanţele care Depreciază Stratul de Ozon (sau ODS-uri – ozone depleting

substances). Aceste tratate, care au primit la momentul actual, aprobarea şi adeziunea aproape

unanimă, impun controlul cantitativ al producţiei şi consumului de substanţe care depreciază

stratul de ozon.

Acest control a devenit din ce în ce mai strict, odată cu dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice care urmăresc deprecierea stratului de ozon şi odată cu dezvoltarea industrială a producţiei de substituenţi pentru substanţele care îl depreciază. În industrie, în 1995 s-a reuşit înlocuirea în totalitate din producţie a marii majorităţi a ODS-urilor. CFC-urile trebuie eliminate din producţie într-un viitor apropiat. Protocolul de la Montreal a fost punctul de pornire şi pentru înfiinţarea unui Fond Multilateral care este operabil prin patru agenţii: UNEP, UNDP, UNIDO şi Banca

150

Mondială şi oferă suport financiar în dezvoltarea unor proiecte de înlocuire a producţiei ODS-urilor în ţările cu economii în tranziţie din Estul Europei şi fosta URSS. Odată cu începerea acţiunilor de reducere ale activităţilor umane care au efecte negative asupra stratului de ozon, s-a observat că între 1997 şi 2002 există o încetinire a distrugerii stratului (cam 4% într-un deceniu). Unele predicţii sugerează că stratul de ozon se va reface total în aproximativ 50 de ani, dacă aceste acţiuni de protecţie continuă

ANEXE:

Anexa 1

Primul indicator al deteriorarii mediului înconjurător (modificarea peisajului)

151

Anexa 2

Ariile protejate şi Conservarea Biodiversităţii

Anexa 3

Defrişarea pădurilor

152

Bibliografie

1. Plan de învăţământ aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.: OM nr.3423/2009. Proiectare difactica an scolar 2011-2012

2. INFO mediu. Revista Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului. No. 18/Martie 2007

3. www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf 4. "Primul raport national cu privire la diversitatea biologica" // Ministerul

Mediului si Amenajarii Teritoriului, Chisinau, 2000, p.16;5. Materiale publicitare ale Agentiilor de Dezvolare Regionala

154

http://www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf

curs formare tehnician ecolog

Documents