TEMA NR. 1. NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA NOTARIATULUI.

Subiecte:

1. Noţiunea notariatului şi natura lui juridică. Funcţiile notariatului.

2. Noţiunea dreptului notarial. Obiectul şi metoda de reglementare.

3. Principiile dreptului notarial.

4. Notariatul de tip latin. Principiile activităţii notarului de tip latin.

I.

Notariatul este op instituţie publică de drept abilitată să asigure în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele RM.

Notariatul este un serviciu de interes public care în numele statului asigură persoanelor fizice şi juridice stabilirea raporturilor juridice civile şi comerciale nelitigioase, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor legale.

Natura juridică a notariatului. Determinarea naturii juridice a notariatului prezintă o importanţă deosebită pentru existenţa şi perspectivele profesiei liberale a notarului, statutul acestuia în prezent şi viitor, caracterul actelor notariale şi răspunderea juridică a notarului.

În conformitate cu prevederile Legii cu privire la notariatul de stat din 05.07.1974, notariatul era inclus în categoria organelor administraţiei se stat, în subordinea Ministerului Justiţiei. Potrivit reglementărilor mai noi, notariatul avea o natură juridică dublă care funcţiona în domeniul intereselor publice şi private, apărând ca o verigă între stat şi societatea civilă. Pe de o parte notarul era persoana abilitată de stat să exercite funcţii publice asigurând ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale, iar pe de altă parte - reprezentantul profesiei liberale, având funcţia de consultant independent al părţilor. În prezent, potrivit modificărilor recente în Legea cu privire la notariat (01.01.2010) natura juridică a notariatului constă în ocrotirea drepturilor şi intereselor legale atât ale cetăţenilor cât şi ale statului.

Astfel, examinând Legea cu privire la notariat, putem trage concluzia că notarul desfăşoară o adevărată jurisdicţie necontencioasă exercitânduşi rolul activ pentru stabilirea stării de fapt şi a raporturilor civile şi comerciale reale dintre părţi, pe care urmează să le constate prin acte juridice pe care le autentifică.

Funcţiile notariatului. Funcţiile notariatului reprezintă direcţiile de bază ale activităţii lui, reflectând totodată particularităţile lui în calitate de instituţie juridică specifică, care are scop ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor.

Notariatul îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de ocrotire. Această funcţie caracterizează notariatul ca o instituţie juridică, manită să asigure legalitatea actelor juridice ale persoanelor în domeniul circuitului civil;

1

b) preventivă. Această funcţie se manifestă prin caracterul preventiv al activităţii notariale care prin verificarea legalităţii actelor juridice, contribuie la diminuarea încălcărilor, atribuind actelor notariale un caracter nelitigios;

c) de realizare a dreptului – desemnează locul notariatului în sistemul organelor ce contribuie la realizarea drepturilor subiective şi executare a obligaţiilor. Realizarea dreptului se face prin respectarea, utilizarea şi aplicarea lui. Funcţia de realizare a dreptului se manifestă prin mai multe căi: prin asigurarea comportamentului licit al persoanelor solicitante al actelor notariale şi prin respectarea de către notari a prevederilor legale în exerciţiul funcţiei;

d) fiscală – se manifestă prin verificarea plăţii taxelor de stat;

e) de constatare. Această funcţie ţine de stabilirea, în cadrul procedurii notariale, a unor fapte juridice, ce constituie premisa întocmirii actelor notariale. De exemplu, în cazul constatării incapacităţii sau lipse discernământului persoanei, nu se poate de autentificat testament în numele acesteia;

f) consultativă. Această funcţie rezidă din conţinutul art. 35, alin. 2 din Legea cu privire la notariat, potrivit căruia persoana care desfăşoară activitate notarială este obligată să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic şi conformitatea lui cu intenţiile reale ale părţilor şi prevederilor legale.

II.

Dreptul notarial este constituit din ansamblul normelor juridice care reglementează modul de organizare a activităţii notariale, statutul notarului şi procedura de întocmire a actelor notariale.

Din definiţia enunţată şi din ansamblul reglementărilor în vigoare putem afirma că obiectul dreptului notarial este format din raporturile juridice apărute în domeniul organizării activităţii notariale şi procedurii notariale.

Reieşind din conţinutul reglementărilor, activitatea notarială poate fi definită ca fiind activitatea notarilor şi a persoanelor abilitate de lege să desfăşoare activitate notarială, reglementată de normele dreptului notarial, abilitate să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor prin îndeplinirea de acte notariale în numele RM.

Activitatea notarială are următoarele trăsături:

- se desfăşoară în domeniul circuitului civil, având drept scop ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor;

- se desfăşoară de subiecte speciale. Activitatea notarială se desfăşoară de notari, consuli şi de alte persoane abilitate prin lege (secretarii primăriilor şi registartori);

- Se desfăşoară în numele RM şi în limitele competenţei stabilite prin lege. În art. 35 din Legea cu privire la notariat sunt enumerate actele notariale pe care le poate îndeplini notarul;

2

- Se desfăşoară potrivit unei proceduri stabilite prin lege;- Se desfăşoară sub răspunderea proprie a notarului;- Este necontencioasă.

Metoda de reglementare constituie o totalitate de mijloace şi procedee de reglementare a raporturilor apărute între subiectele ramurii date.

III.

Principiile dreptului notarial constituie dispoziţiile normative de bază ce determină structura şi trăsăturile de bază ale acestuia. Vom examina pe scurt principiile de bază ale dreptului notarial care pot fi desprinse chiar din prevederile Legii cu privire la notariat.

a) Principiul legalităţii. Aplicarea acestui principiu implică constituirea birourilor notariale în conformitate cu legea precum şi respectarea tuturor normelor de competenţă. Respectarea formelor procedurale este, de asemenea, deosebit de importantă în activitatea notarială, căci numai actul notarial ce întruneşte toate cerinţele legale este de autoritate publică.

b) Principiul egalităţii. Potrivit art. 2 alin. 5 Legea cu privire la notariat, activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele.

c) Principiul desfăşurării activităţii notariale numai de persoanele abilitate prin lege. Art. 3 stabileşte că acele notariale se îndeplinesc de notarii publici şi de alte persoane abilitate prin lege.

d) Principiul păstrării secretului profesional. Activitatea notarului implică cunoaşterea unor fapte sau împrejurări pe care părţile nu doresc din anumite motive să le facă publice, de aceea notarul este obligat să păstreze secretul cu privire la actele îndeplinite şi la faptele care iau devenit cunoscute în timpul activităţii sale.

e) Principiul realizării unui serviciu de interes public. Activitatea notarilor se materializează în acte şi consultaţii notariale. Scopul acestei activităţi este constatarea raporturilor juridice civile şi comerciale nelitigioase ale persoanelor. Prin intermediul notarilor persoanele interesate îşi pot satisface unele necesităţi determinate de inevitabilitatea participării lor la viaţa juridică.

f) Principiul desfăşurării activităţii notariale numai la cererea persoanelor interesate.

g) Principiul imparţialităţii activităţii notariale. Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele. Legea îl obligă pe notar să manifeste imparţialitate faţă de persoanele participante la întocmirea actelor juridice. Spre deosebire de avocat, care ia poziţia uneia din părţi, notarul este persoană imparţială. Notarul nu are dreptul să îndeplinească acte notariale pe numele său, a soţului, a rudelor sale şi afinilor, notarului stagiar.

3

IV.

În lume există două tipuri de sisteme notariale: anglo saxon şi de tip latin. În cadrul sistemului anglo –saxon funcţiile notarilor sunt minore(notarii legalizând copii şi semnături) funcţiile lor fiind exercitate de avocaţi sau alte persoane cu specialităţi juridice.

În cadrul sistemului notariatului de tip latin notarul exercită funcţii publice, în calitate de titular al unei profesii liberale. Libertatea notarului exclude intervenţia ilegală a organelor de stat şi a persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea acestuia, creează premise pentru păstrarea secretului activităţii notariale, contribuie la sporirea profesionalismului notarilor şi a responsabilităţii lor. Toate acestea permit statului de a transfera funcţia de ocrotire a drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor , destul de costisitoare în sarcina notariatului, instituţie aflată la autofinanţare.

Nu trebuie de apsolutizat principiul libertăţii notariatului de tip latin, deoarece el nu presupune lipsa supravegherii şi samovolnicia activităţii notariale. Statul, prin reglementări normative, instituie cerinţe pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a deveni notar, stabileşte ordine de admitere la activitatea notarială şi de încetare a ei, stabileşte competenţa teritorială a notarilor şi răspunderea lor pentru admiterea încălcărilor, supraveghează respectarea de către notari a legilor şi a procedurii notariale.

În conformitate cu principiile notariatului de tip latin, notarul trebuie:

1. Sa fie un jurist calificat, apt să autentifice acte juridice, să acorde consultaţii solicitanţilor;

2. Să exercite funcţiile publice încredinţate independent şi nepărtinitor;

3. Să nu facă parte din categoria persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul organelor de stat;

4. Să asigure păstrarea actelor întocmite şi autentificate;

5. Să răspundă personal pentru prejudiciul cauzat persoanelor în exerciţiul funcţiilor sale;

6. Să-şi desfăşoare activitatea în limita competenţei teritoriale atribuite;

7. Să fie membru al organului colegial, creat pe principii corporative – camera notarială;

8. Să respecte legile statului şi etica profesională.

Aceste principii au fost consfinţite de către Uniunea Internaţională a notariatului de tip latin, cretă în anul 1948 la conferinţa de la Buenos – Aires (actualmente include peste 64 de state). Uniunea este o organizaţie neguvernamentală, întemeiată pentru promovarea, coordonarea şi dezvoltarea activităţii notariale pe plan internaţional, în scop de asigurare, prin intermediul colaborării mai strânse dintre notariate, a demnităţii şi independenţei acestora în vederea deservirii eficiente a persoanelor şi a societăţii.

4

Organele structurale ale Uniunii sunt: Adunarea generală (organ ierarhic superior), Consiliul permanent al Uniunii (organ executiv), Biroul Permanent al Relaţiilor Notariale Internaţionale (schimbul de informaţii între diferite sisteme notariale ).

TEMA NR. 2.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE

Subiecte:

1. Subiecţii dreptului notarial,

2. Notarul. Numirea în funcţie,

3. Suspendarea şi încetarea activităţii notarului,

4. Drepturile, obligaţiile notarului,

5. Garanţiile activităţii notarului şi responsabilitatea notarului,

6. Organizarea şi evidenţele biroului notarial

I.

Subiecţii dreptului notarial sunt participanţii relaţiilor sociale, reglementate de normele dreptului notarial, titulari ai drepturilor subiective şi a obligaţiilor prevăzute de dreptul notarial.

Subiecţii dreptului notarial pot fi împărţiţi în 4 grupe:

1. Persoanele care au dreptul să îndeplinească acte notariale. Aceste subiecte constituie nucleul dreptului notarial, deoarece prin acţiunile lor (îndeplinirea actelor notariale) se desfăşoară activitatea notarială. La acest grup atribuim: notarii publici, consulii, registratorii CÎS şi persoanele cu funcţie de răspundere abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;

2. Persoanele care contribuie la desfăşurarea activităţii notariale. La acest grup atribuim: notarii stagiari, angajaţii notarilor, traducătorii, etc.;

3. Organele de stat. Aici atribuim: Ministerul Justiţiei, instanţele de judecată, oficiile fiscale, alte organe care exercită supravegherea activităţii notariale;

4. Persoanele care solicită întocmirea actelor notariale (persoanele fizice şi persoanele juridice)

II.

Subiecţii de bază ai dreptului notarial sunt notarii publici. Notarul este persoana autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii de interes public prin desfăşurarea activităţii notariale în baza licenţei eliberate de Ministerul Justiţiei. Potrivit unor reglementări mai vechi activau două categorii de notari şi anume notarii de stat şi notarii privaţi. Statutul notarilor de stat ne fiind cert stabilit şi era diferit de cel al notarilor privaţi. Principalele deosebiri între notarii de stat şi cei privaţi erau: finanţarea notarilor de stat se făcea din contul bugetului de stat, iar cei privaţi se aflau la autofinanţare; numai notarii privaţi erau obligaţi să-şi asigure răspundere profesională; deşi temeiurile răspunderii erau aceleaşi, notarii privaţi răspundeau personal pentru prejudiciul cauzat în exerciţiul funcţiilor, iar statul răspundea pentru prejudiciul cauzat de notarii de stat.

5

Comun pentru notarii de stat şi cei privaţi era: obţinerea licenţei după aceleaşi reguli, aveau aceleaşi drepturi şi obligaţii, îndeplineau acte notariale respectând aceiaşi procedură.

Potrivit art. 9 al Legii cu privire la notariat, dreptul la exercitarea activităţii de notar îl are persoana care:

- Este cetăţean al RM şi are domiciliul pe teritoriul ei;

- Are capacitate de exerciţiu deplină;

- Este licenţiat în drept;

- A efectuat stagiul de un an la notar şi a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei;

- Posedă limba moldovenească;

- Nu are antecedente penale nestinse;

- are o reputaţie ireproşabilă.

Persoana care doreşte să activeze în calitate de notar trebuie să efectueze stagiul timp de un an într-un birou notarial. Numărul de notari stagiari şi înregistrarea contractelor de stagiu (care se încheie între notar şi notarul stagiar) se aprobă de Ministerul Justiţiei după consultarea Comisiei de licenţiere a activităţii notariale. Poate fi notar stagiar persoana care întruneşte următoarele condiţii: - este cetăţean al RM; - este licenţiat în drept; - posedă limba moldovenească;- are o reputaţie ireproşabilă şi nu desfăşoară alte activităţi remunerate cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice şi de creaţie. Notarul poate avea cel mult 2 notari stagiari şi conducător al stagiului poate fi notarul care are vechime în muncă de notar de cel puţin 5 ani. Astfel, pentru a fi admis la stagiere, solicitantul încheie cu notarul contract de efectuare a stagiului, în baza cererii. La cerere, se anexează următoarele acte:

- Contractul de efectuare a stagiului,

- Cazierul judiciar,

- Certificate medicale de la narcolog şi psihiatru,

- Copie legalizată a BI,

- Copia diplomei de licenţă şi a carnetului de muncă(în cazul existenţei acestuia).

În perioada desfăşurării stagiului, notarul nu are dreptul să desfăşoare altă activitate, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice, dar poate fi încadrat la muncă în biroul notarial. În decursul acestei perioade, notarul poate delega notarului stagiar următoarele atribuţii: efectuarea lucrărilor de secretariat, redactarea proiectelor de contracte care urmează a fi legalizate notarial, analiza şi generalizarea practicii notariale, lucrări de arhivă.

Termenul de efectuare a stagiului este de un an(pentru persoanele care au o vechime în muncă pe specialitate de judecător, avocat, procuror de cel puţin 5 ani, sau persoanele cu grad ştiinţific, termenul de stagiere poate fi instituit până la 6 luni), şi curge din momentul emiterii ordinului ministrului justiţiei privind înregistrarea contractului de efectuare a stagiului. La expirarea termenului de efectuare a stagiului conducătorul întocmeşte o referinţă în care reflectă: gradul de pregătire al notarului stagiar, calităţile şi însuşirea deprinderilor practice şi teoretice, recomandarea lui pentru funcţia de notar. Pentru determinarea nivelului de pregătire profesională a persoanelor care doresc să desfăşoare activitate notarială, candidatul poate participa la concurs,

6

care este organizat de către Comisia de licenţiere a activităţii notariale. Comisia de licenţiere a activităţii notariale este formată pe un termen de 4 ani şi este compusă din 11 membri: 6 notari, câte un reprezentant din partea Procuraturii Generale şi Ministerului Afacerilor Interne, un lector universitar în materie de drept(ales de senat), 2 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei. Comisia adoptă hotărâri privind admiterea la concursul pentru suplinirea locurilor vacante, privind aprobarea rezultatelor concursului şi eliberarea licenţei pentru activitate notarială. Concursul se desfăşoară în lunile martie - aprilie şi octombrie – noiembrie, în limba de stat, în formă scrisă în două etape. La prima etapă are loc testare, fiecare întrebare din testul grilă are 3 variante de răspuns și candidatul trebuie să bifeze răspunsul corect, se consideră că a promovat testul grilă și s-a calificat pentru etapa a doua candidatul care a răspuns corect la cel puțin 385 de întrebări din 400. La etapa a doua a concursului fiecare din cele 5 subiecte vor fi apreciate de la 0 la 5,00 puncte. Media minimă de promovare a concursului este de 20,00 puncte, fără ca punctajul obținut la fiecare dintre subiecte să fie mai mic de 3,00. (art. 54, 55.) Astfel persoana care a promovat concursul este investită, la cerere, cu împuterniciri de exercitare a activităţii notariale, prin ordinul ministrului justiţiei dacă:

a) Îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9;

b) A obţinut licenţa;

c) Depunerea jurământului(art. 14 Legea cu privire la notariat);

d) A depus la Ministerul Justiţiei a specimenului de semnătură şi a amprentei sigiliului;

e) A înregistrat la Ministerul Justiţiei sediul biroului;

f) A depus jurământul;

g) S-a înregistrat în Registrul de stat al notarilor;

h) A încheiat contract de asigurare de răspundere civilă.

Potrivit art. 12, alin. 4 din Legea cu privire la notariat, depunerea specimenului de semnătură şi amprenta sigiliului se face în termen de 90 de zile de la data primirii licenţei pentru activitate notarială, în caz contrar licenţa este retrasă.

Licenţa pentru activitate notarială se eliberează pe un termen nelimitat, este înregistrată în Registrul de Stat al notarilor şi va conţine:

- Denumirea organului care a eliberat licenţa,

- Menţiunea despre exercitarea activităţii de notar,

- Numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei,

- Numele şi prenumele persoanei,

- Codul de identificare,

- Semnătura ministrului justiţiei,

- Seria şi numărul formularului.

Licenţa se eliberează contra unei plăţi de 450 lei, care se varsă în contul Ministerului Justiţiei.

7

III.

De rând cu procedura de numire în funcţie, Legea cu privire la notariat prevede şi ordinea de suspendare şi încetare a activităţii notarului.

Potrivit art. 15 al Legii, activitatea notarului se suspendă în caz de:

- Incompatibilitate. Activitatea notarului este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţia celei ştiinţifice, didactice şi de creaţie;

- Depunerea de către notar a cererii, conţinând temeiul suspendării, pe un termen ce nu depăşeşte trei ani ori pe perioada exercitării unei funcţii publice sau elective. În cazul suspendării activităţii pe motivul respectiv, pe parcursul perioadei suspendării notarul are dreptul să practice orice altă activitate remunerată;

- Incapacitate temporară de muncă, care trebuie să fie confirmată documentar;

- Neachitare a obligaţiilor financiare aferente activităţii sale profesionale, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, după şase luni de la scadenţa acestora, până la achitarea debitului;

- Comitere la efectuarea actelor notariale, de încălcări depistate în urma unor controale

Suspendarea activităţii notarului se dispune prin ordinul MJ, fără retragerea licenţei. În ordin vor fi indicate cauzele şi perioada pentru care se suspendă activitatea notarului. Pe perioada pentru care a fost suspendată activitatea sa, notarul este obligat, în termen de 3 zile să transmită sigiliul spre păstrare MJ, iar în terme de o lună să transmită spre păstrare arhiva activităţii notariale, unui notar din acelaşi teritoriu de activitate. Dacă, după suspendarea activităţii la cererea notarului, acesta doreşte să-şi reia activitatea, el va informa în scris despre aceasta MJ, care, în termen de 2 săptămâni va restitui notarului sigiliile. Îndeplinirea de către notar a actelor notariale pe perioada suspendării activităţii serveşte drept temei pentru retragerea licenţei.

Potrivit art. 16 al Legii cu privire la notariat, activitatea notarului încetează în cazul;

- Depunerii cererii;

- Necorespunderii condiţiilor prevăzute la art. 9,

- Condamnării de către instanţa de judecată printr-o hotărâre definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni,

- Decesului,

- Declarării lui dispărut fără veste sau mort,

- Retragerii licenţei

- Atingerii vârstei de 65 ani

Încetarea activităţii notarului se dispune prin ordinul MJ, cu retragerea licenţei şi radierea acestuia din Registrul de Stat al Notarilor. Din momentul emiterii ordinului, notarul nu este în drept să îndeplinească acte notariale şi este obligat în termen de 15 zile să predea spre lichidare sigiliul şi să prezinte MJ dovadă care confirmă distrugerea acestuia, iar în termen de o lună să predea arhiva activităţii notariale.

8

IV.

Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea notarului constituie elementele componente ale statutului juridic al acestuia, în calitate de subiect al dreptului notarial.

Notarul are dreptul:

- Să aibă acces la informaţiile şi documentele autorităţilor publice inclusiv la organele cadastrale, necesare pentru îndeplinirea actelor notariale;

- Să incaseze plată pentru îndeplinirea actelor notariale;

- La concediu anual plătit şi la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

- La asigurări sociale de stat şi la pensie;

- Să aibă concomitent cel mult doi notari stagiari,

- Să dispună de venitul obţinut;

- Să exercite alte operaţiuni ce nu contravin legislaţiei.

Potrivit art. 19 al Legii cu privire la notariat, notarul este obligat:

- Să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu legea şi cu jurământul depus. Exercitând această obligaţie, notarul este dator: - să îndeplinească acte notariale la cererea oricărei persoane fizice şi juridice ori să refuze îndeplinirea lor, - să respecte procedura notarială la îndeplinirea actelor juridice;

- Să respecte în taină informaţiile care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiilor;

- Să asigure exercitarea stagiului de către notari stagiari;

- Să-şi ridice continuu nivelul profesional;

- Să-şi onoreze obligaţiile financiare legate de activitatea profesională;

- Să păstreze arhiva activităţii notariale în condiţiile prevăzute de lege;

De fapt în multe ţări drepturile şi obligaţiile notarilor sunt prevăzute într-un Cod Deontologic al notarilor, care există şi la noi. Astfel, potrivit art. 8 al Codului Deontologic (adoptat la adunarea generală al notarilor din 24-25 septembrie în 1999), întreaga activitate a notarilor trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor principii:

- Onorează-ţi funcţia pe care o îndeplineşti,

- Dacă ai cea mai mică îndoială cu privire la ceea ce faci, abţinete;

- Aşează adevărul mai presus de orice;

- Lucrează cu prudenţă;

- Studiază cu pasiune;

- Consiliază cu bună credinţă;

- Inspiră-te din principiul echităţii;

- Condu-te după lege;

9

- Exercită-ţi profesiunea cu demnitate;

- Aminteşte-ţi că misiunea ta este de a evita litigiile dintre oameni.

V.

Garanţiile activităţii notariale constituie o totalitate de măsuri şi mijloace prevăzute de normele dreptului notarial, chemate să asigure subiectele raporturilor notariale exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor.

Garanţiile activităţii notariale pot fi clasificate în 4 grupe:

a) Garanţii juridice. Aceste garanţii se materializează prin recunoaşterea normativă a prevederilor, ce asigură realizarea drepturilor şi executarea obligaţiilor de către subiecţii dreptului notarial.

Potrivit art.2 alin. 5 din Lege, activitatea notarială se îndeplineşte în mod egal pentru toate persoanele, respectându-se imparţialitatea. Imparţialitatea presupune desfăşurarea activităţii notariale, fără a acorda prioritate intereselor uneia din părţi.

Notarul îşi exercită personal profesia şi se bucură de stabilitate în funcţie; el nu poate fi transferat în altă parte şi nu-i poate fi schimbată, fără acordul lui, competenţa teritorială indicată în ordinul MJ.

b) Garanţii organizatorice. În calitate de garanţii organizatorice se poate numi organizarea teritorială a activităţii notariale, adică împărţirea teritoriului statului în circumscripţii notariale. Organizarea teritorială exclude suprasolicitarea notarilor şi contribuie la asigurarea deplină şi la timp a solicitărilor persoanelor în îndeplinirea actelor notariale.

c) Garanţii judiciare. Aici putem atribui posibilitatea contestării în judecată a refuzului îndeplinirii actelor notariale.

Percheziţia biroului notarial şi ridicarea documentelor notariale se poate face numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie sau în temeiul unei încheieri a instanţei de judecată. Notarul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau controlului personal în timpul exercitării atribuţiilor sale profesionale, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.

d) Responsabilitatea notarului. Notarul poartă răspundere pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale. Astfel, răspunderea disciplinară a notarului intervine pentru următoarele abateri:- Absenţă nejustificată de la birou. Funcţia publică pe care o exercită notarul, îl obligă

să se afle la biroul notarial în orele de program. Nu se va considera că lipseşte nejustificat de la birou atunci când îndeplineşte acte notariale în afara sediului;

- Încălcări la îndeplinirea actelor notariale depistate în urma unor controale repetate;- Divulgarea secretului profesional.Legea stabileşte nu numai abaterile disciplinare, ci şi sancţiunile ce se pot aplica

notarului. În funcţie de gravitatea faptei, notarului pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

- Avertizare. Avertizarea este o comunicare fixată înscris de către MJ dar comunicată verbal notarului, prin care i se atrage atenţia asupra abaterilor admise, i se pune în vedere că dacă nu se va corecta şi va comite noi abateri , i se vor aplica sancţiuni mai grave;

- Mustrare. Mustrarea constituie comunicarea scrisă făcută notarului prin care se atenţionează asupra faptei comise i se va pune în vedere că dacă nu se va corecte şi va

10

săvârşi noi abateri, i se va aplica sancţiuni mai grave. Din punct de vedere a efectelor, aceste două sancţiuni nu diferă;

- Suspendarea licenţei pe o durată maximă de 6 luni;- Retragerea licenţei.

Sancţiunea disciplinară se aplică de către ministrul justiţiei, în baza deciziei Colegiului Disciplinar, şi poate fi aplicată nu mai târziu de 6 luni de la data constatării abaterii şi nu mai târziu de 2 ani de la data comiterii ei.

VI.

Biroul notarial reprezintă structura organizatorică de bază a activităţii notariale, fiind locul unde se prestează activitatea notarială. De aceea legea impune obligaţii privitoare la organizarea şi funcţionarea birourilor notariale.

La sediul biroului notarial se va afişa numele notarului sub care a fost înregistrat biroul, precum şi programul de activitate. Biroul notarial trebuie să funcţioneze conform programului cel puţin 5 zile pe săptămână, însă la solicitarea persoanelor interesate, acesta poate funcţiona şi în afara orelor de program. În cazul în care notarul îşi schimbă sediul biroului notarial acesta trebuie sa informeze MJ în termen de 10 zile.

Toate acţiunile notarului sunt înscrise în registre notariale. Registrele notariale trebuie să fie cusute, numerotate şi sigilate de MJ. Înscrierea în registru notarial a actelor notariale se efectuează de către notar sau un angajat al acestuia , numai după ce înscrisul de autentificare sau un alt document a fost semnat de notar. Astfel la biroul notarial se ţin următoarele registre notariale:

- Registru actelor notariale,

- Opisul alfabetic al actelor notariale,

- Opisul alfabetic al testamentelor,

- Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale,

- opisul alfabetic al dosarelor succesorale,

- registrul de corespondenţă.

1) În registrul actelor notariale se înregistrează toate actele notariale, cu excepţia celor privind deschiderea procedurii succesorale. Fiecare act notarial va avea un număr distinct de înregistrare. Registrul actelor notariale conţine rubrici, care se completează astfel:

a. În prima rubrică se indică numărul de ordine al actului notarial de la începutul anului,

b. În rubrica a doua se indică data, luna şi anul întocmirii actului notarial,

c. În rubrica a treia se indică numele, prenumele, domiciliul persoanelor care solicită actul notarial,

d. În rubrica a patra se indică actul de identitate şi codul personal al persoanei care solicită întocmirea actului notarial,

e. În rubrica a cincea se indică pe scurt conţinutul actului notarial,

11

f. În rubrica a şasea se indică taxa de stat,

g. În a şaptea - plata pentru servicii,

h. În rubrica a opta se semnează persoana care solicită actul notarial,

i. Iar în rubrica a noua menţiuni(de exemplu, atunci când actul s-a întocmit în afara biroului)

2. În opisul alfabetic al actelor notariale se înscriu în ordine alfabetică numele, prenumele tuturor persoanelor care au figurat în actul notarial,

3. În opisul alfabetic al testamentelor se înscrie testatorul, numărul testamentului şi data întocmirii lui,

4. În registrul de evidenţă a dosarelor succesorale se înregistrează dosarele succesorale, cererile de acceptare a moştenirii, de renunţare la moştenire, cererile privind luarea măsurilor de pază a averii succesorale.

12

TEMA NR. 3 COMPETENŢA ÎN MATERIE NOTARIALĂ.

Subiecte:

1. Competenţa notarilor.

2. Competenţa altor persoane şi organe cu atribuţii notariale.

I.

Prin competenţă, în general, se desemnează capacitatea unui organ sau a unor persoane de a soluţiona o anumită problemă.

Respectarea strictă a competenţei notariale are atât semnificaţie teoretică, cât şi practică. Toate persoanele abilitate prin lege să desfăşoare activitate notarială sunt obligate să acţioneze în limitele competenţei stabilite. Astfel că, depăşirea competenţei are ca efect lezarea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor, precum şi nulitatea actului notarial.

În funcţie de tipul actului notarial, de subiectul care îndeplineşte actul notarial şi de locul amplasării lui, deosebim:

Competenţa după obiect – delimitează actele notariale îndeplinite de notari, secretarii primăriilor, consuli, registratori.

Competenţa teritorială – determină actele notariale, în funcţie de locul amplasării subiectului, care îndeplineşte acte notariale.

Competenţa materială – se determină în funcţie de tipul actului notarial, care, potrivit legii, poate fi îndeplinit de un anumit subiect.

La rândul său competenţa după obiect, teritorială şi materială poate fi generală şi specială.

Potrivit art. 35 din Legea cu privire la notariat, competenţa generală a notarului se referă la:

a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte);b) procedura succesorală notarială şi eliberarea certificatului de moştenitor;c) eliberarea certificatelor de proprietate;d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de  lege;e) legalizarea semnăturilor de pe documente;f) actele de protest al cambiilor;g) prezentarea cecurilor spre plată şi certificarea neachitării lor;h) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor  din ele;i) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor;j) transmiterea cererilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice;k) primirea în depozit a sumelor băneşti şi titlurilor de valoare;l) primirea documentelor la păstrare;m) întocmirea protestului de mare;n) asigurarea dovezilor;

o) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit; p) medierea în condiţiile legii; q) alte operaţiuni care nu contravin legislaţiei

Art. 35 alin. 3 instituie cazuri de competenţă specială a notarului, şi anume:a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului care îşi desfăşoară activitatea pe

teritoriul unde defunctul a avut ultimul domiciliu;

13

b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege pe oricare din notarii care desfăşoară activitate pe teritoriul unde defunctul a avut ultimul domiciliu;

c) actele de protest al cambiilor se fac de notarul care desfăşoară activitate pe teritoriul unde se face plata;

d) eliberarea duplicatului de pe actul notarial se face de notarul în a cărui arhivă se păstrează originalul acestuia; precum şi

e) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.II.

Îndeplinirea actelor notariale nu ţine numai de competenţa notarilor, Legea cu privire la notariat acordă atribuţii în materia respectivă şi altor persoane – consulilor, secretarilor primăriilor şi registratorilor.

Potrivit art. 36 din Lege, la cererea cetăţenilor RM şi persoanelor juridice ale RM consulii RM(corect ar fi să vorbim despre misiunile diplomatice şi oficiile consulare, pentru- că nu consulii îndeplinesc acte notariale ci secretarii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare) îndeplinesc următoarele acte:

a) autentificarea actelor juridice (testamente, procuri, contracte), cu excepţia contractului de înstrăinare a bunurilor imobile şi contractului de gaj;b) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale;c) legalizarea semnăturilor de pe documente;d) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele;e) efectuarea şi legalizarea traducerilor documentelor şi a extraselor din ele;f) certificarea unor fapte în cazurile prevăzute de lege;

g) primirea documentelor la păstrare;    g1) eliberarea duplicatelor actelor notariale pe care le-au întocmit;    g2) întocmirea protestelor de mare; h) asigurarea probelor.Atele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor, care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului RM ori în alt loc dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care RM şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.

Art. 37. din Legea cu privire la notariat şi art. 44 din Legea privind administraţia publică locală, stabileşte că persoanele cu funcţie de răspundere abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale îndeplinesc următoarele acte:

a) legalizarea semnăturilor de pe documente;b) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor  din ele;c) luarea măsurilor de pază a bunurilor succesorale;d) autentificarea testamentelor;

e) autentificarea procurilor pentru primirea pensiilor, indemnizaţiilor, fondurilor de investiţii pentru privatizare în proces de lichidare, pentru primirea sumelor indexate la depunerile băneşti ale cetăţenilor în Banca de Economii, precum şi pentru dreptul de înregistrare, transmitere în folosinţă şi înstrăinare a dreptului de proprietate asupra cotelor valorice din bunurile întreprinderilor agricol

f) autentificarea contractelor de înstrăinare (vînzare-cumpărare, donaţie, schimb) a bunurilor imobile, inclusiv a terenurilor cu destinaţie agricolă. 

Şi art. 37 din Legea cu privire la notariat stabileşte că , registratorii CÎS îndeplinesc următoarele acte notariale:

a) Autentificarea actelor de constituire a întreprinderilor şi organizaţiilor fondate pe teritoriul RM, precum şi a modificărilor şi completărilor în actele de constituire;

b) Legalizarea copiilor de pe actele de constituire, a extraselor din aceste acte şi a copiilor de pe certificatele de înregistrare.

14

TEMA NR. 4. REGULI GENERALE DE ÎNDEPLINIRE A ACTELOR NOTARIALESubiecte:

1. Noţiunea, locul şi timpul îndeplinirii actelor notariale.2. Stabilirea identităţii, verificarea capacităţii de exerciţiu a persoanelor fizice şi a

capacităţii juridice civile a persoanelor juridice.3. Procedura semnării documentelor notariale.4. Refuzul îndeplinirii actului notarial.5. Cerinţele înaintate faţă de acte.6. Girul de autentificare. Certificatul notarial.7. Păstrarea actelor notariale. Arhiva notarială.

I.Legea cu privire la notariat nu defineşte actul notarial, însă examinând conţinutul Legii

cu privire la notariat, putem defini actul notarial ca fiind acţiunea notarului sau a altei persoane abilitate prin lege, săvârşită în numele RM în strictă conformitate cu legea, îndreptată spre ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor.

Actul notarial se individualizează prin următoarele trăsături:- Se îndeplineşte în numele RM,- Se îndeplineşte numai de persoanele şi organele prevăzute expres de lege,- Se îndeplineşte în strictă conformitate cu procedura stabilită de lege.

Respectarea cerinţelor legale privind locul şi timpul îndeplinirii actului notarial constituie o importantă verigă a procedurii notariale. Art. 38 din Lege stabileşte că actul notarial se îndeplineşte de persoana cere desfăşoară activitate notarială în biroul notarial, sau, după caz în instituţia respectivă. La solicitarea persoanelor interesate, actele notariale pot fi îndeplinite şi în afara biroului.

Astfel, prin excepţie, actele notariale pot fi îndeplinite la domiciliu, instituţii medicale, etc., cu condiţia că persoanele interesate, din motive întemeiate (boală, invaliditate etc.) nu se pot prezenta la biroul notarial. Legea nu enumără situaţiile în care notarul poate întocmi acte notariale în afara biroului, astfel că aprecierea motivelor se va face de notar. Nu se interzice notarilor de a întocmi acte notariale şi afara circumscripţiei sale teritoriale.

Actele notariale se îndeplinesc în orele de program, însă la solicitarea persoanelor interesate, actele notariale pot fi îndeplinite şi în afara orelor de program.

În cazul îndeplinirii actului în afara biroului notarial şi/sau în afara orelor de program, în act se va face menţiunea despre locul îndeplinirii axctului notarial, cu indicarea adresei şi timpului îndeplinirii lui.

Art. 39 din Lege prevede că actele notariale se îndeplinesc în ziua prezentării tuturor documentelor necesare.

Notarul poate amîna îndeplinirea actului notarial în cazul:- Necesităţii verificării unor date suplimentare cu privire la actele şi faptele juridice

prin solicitarea de informaţii,- Expertizării documentelor prezentate (verificarea autenticităţii lor sau emiterii de

către organul competent etc.)

15

Deşi legea nu prevede, credem că cheltuielile legate de expretizarea documentelor şi verificarea altor fapte în legătură cu amânarea îndeplinirii actului notarial le va suporta persoana interesată.

Îndeplinirea actului notarial se suspendă în baza hotărârii instanţei de judecată până la judecarea cauzei. De cele mai dese ori suspendă eliberarea certificatului de moştenitor şi luarea măsurilor de pază a averii succesorale, atunci cînd între moştenitori există litigii ori se contestă valabilitatea testamentului.

II.La îndeplinirea actuluzi notarial, notarul este obligat să stabilească identitatea persoanei

care solicită îndeplinirea actului notarial. Stabilirea identităţii constă în verificarea dacă persoana care s-a adresat este cea care pretinde a fi.Stabilirea identităţii se face în baza actelor de identitate ale sistemului naţional de paşapoarte. Actele de identitate ale sistemului naţional de paşapoarte sunt: buletinele de identitate, permisele de şedere. Persoana este identificată în baza buletinului de identitate deoarece acesta cuprinde un volum mai mare de date despre persoană, cum ar fi încheierea căsătoriei sau desfacerea ei, date despre copii.

Stabilind identitatea în baza actelor sus-numite, notarul trebuie să verifice valabilitatea lor. Notarul va refuza întocmirea actului notarial în cazul în care termenul de valabilitate a expirat.

Identitatea minorilor care nu au împlinit 14 ani se stabileşte prin certificat de naştere şi se confirmă prin declaraţiile reprezentanţilor legali. Identitatea minorilor care au împlinit 14 ani se stabileşte potrivit regulilor generale.

Identitatea deţinuţilor se stabileşte în baza buletinului de identitate, iar în lipsa acestuia, prin forma nr. 9 – care se eliberează în locul actului de identitate.

Identitatea cetăţenilor străini şi apatrizilor, care au domiciliul sau se află temporar în RM, se stabileşte în baza permiselor de şedere sau paşaportului naţionalş eliberat în ţara lor de reşedinţă cu menţiunea de înregistrare la organele respective conform legislaţiei. Notarul este obligat să verifice şi viza de intrare în RM.

Identitatea persoanelor juridice(societăţi comerciale, organizaţii necomerciale, etc.) se stabileşte la prezentarea originalelor certificatului de înregistrare şi a actelor de constituire ale întreprinderii.

La autentificarea actelor juridice notarul trebuie să verifice capacitatea de exerciţiu şi capacitatea juridică a persoanelor participante la aceste acte. Capacitatea de exerciţiu deplină se stabileşte conform legislaţiei civile.

Stabilirea capacităţii de exerciţiu constă în verificarea vârstei şi stării psihice a persoanei. Nu este dificil să stabileşti vîrsta persoanei, mai dificil este de a stabili starea psihică a acesteia.

În cazul în care persoana care desfăşoară activitate notarială pune la îndoială capacitatea de exerciţiu a persoanei care s-a adresat pentru îndeplinirea actului notarial, ea poate amâna îndeplinirea actului notarial în vederea verificării dacă există o hotărâre a instanţei de judecată cu privire la recunoaşterea acesteia incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată, precum şi faptul dacă nu este instituită tutelă sau curatelă asupra acestei persoane.(art. 43, alin2)

Credem că ar fi benefic de a completa această prevedere cu următoarea propoziţie: dacă în urma verificărilor se constată că nu există asemenea hotărâri, iar notarul constată că esenţa consimţământului nu poate fi determinată cu certitudine nici din exprimarea exteriorizată şi nici

16

din alte circumstanţe, procedează la autentificare numai dacă medicul specialist atestă în scris că persoana dispune de discernământ la momentul autentificării actului.

Capacitatea juridică a persoanelor juridice se verifică după actele de constituire ale acesteia – decizie, contract de constituire, statut, act de constituire.

În cazul încheierii actului juridic de către reprezentant, se verifică capacitatea de exerciţiu şi împuternicirile acestuia.

Împuternicirile reprezentanţilor legali ai minorilor sau persoanelor incapabile se atestă prin certificat de naştere, decizia autorităţii tutelare privind desemnarea în calitate de tutore sau curator.

III.

Potrivit art. 44 din Legea cu privire la notariat, la autentificarea actelor juridice şi la îndeplinirea altor acte, notarul verifică autenticitatea semnăturilor părţilor şi altor persoane care s-a adresat pentru îndeplinirea actelor notariale.

Actele juridice care se autentifică notarial, cererile şi alte documente se semnează de către părţi în prezenţa persoanei care desfăşoară activitate notarială. Dacă actul juridic, cererea sau un alt document sunt semnate în lipsa notarului, semnatarul trebuie să confirme că documentul a fost semnat de el, fapt care va fi specificat în girul de autentificare.

Dacă persoana cere solicită îndeplinirea actului notarial, din cauza unui defect fizic, unei boli sau din alte motive întemeiate nu poate semna personal actul juridic, cererea sau oricare alt document, ea poate împuternici o altă persoană să le semneze în prezenţa sa şi a persoanei care desfăşoară activitate notarială. Cauza va fi indicată în girul de autentificare.

Dacă persoana care solicită îndeplinirea actului notarial este analfabet sau nevăzător, notarul îi citeşte conţinutul documentului, aplicând pe el girul de autentificare.

Dacă surdul, mutul sau surdomutul este analfabet, la îndeplinirea actelor notariale este obligatorie prezenţa unui interpret special, care poate să-l înţeleagă şi să certifice prin semnătură conformitatea documentului cu voinţa părţii. Semnătura interpretului se legalizează notarial.

Potrivit art. 5 din lege, actele solicitate de părţi şi orice alte acte de procedură notarială se întocmesc în limba de stat, dar pot fi întocmite şi în limba rusă.

Cetăţenilor care nu vorbesc, sau vorbesc, dar nu sunt capabili să înţeleagă limba oficială a actului expus în limba de stat, l-i se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul care posedă o altă limbă vorbită de solicitant, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de un interpret. În asemenea caz interpretul de asemenea semnează actul notarial, semnătura lui fiind legalizată.

Dacă actul notarial urmează a fi redactat în limba moldovenească sau rusă şi în altă limbă străină paralel, se va redacta fie în două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba moldovenească, iar în cea de-a doua textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba moldovenească, continuându-se cu textul în limba străină.

IV.

17

Persoana care desfăşoară activitate notarială este obligată să verifice ca actele notariale ce urmează a fi îndeplinite să nu fie ilegale, să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri. Dacă constată contradicţia actului notarial cu prevederile legale, notarul trebuie să refuze îndeplinirea actului notarial. Refuzul îndeplinirii actului notarial constituie un mijloc de ocrotire a drepturilor persoanelor, ce pot fi încălcate prin emiterea actului notarial şi o garanţie a respectării legii.

Potrivit art. 41 din lege, notarul este obligat să refuze îndeplinirea actului notarial în cazul dacă:

- acesta este contrar legii sau nu corespunde acesteia. Se consideră că actul notarial este contrar legii dacă legea interzice îndeplinirea lui,

- actul notarial urmează a fi îndeplinit de un alt notar.

Notarul are dreptul să refuze îndeplinirea actului notarial în cazul:

- solicitării îndeplinirii lui în afara orelor de program, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea actului notarial nu suferă amânare din motive obiective,

- ne achitării taxelor şi plăţilor stabilite.

Deşi legea nu prevede, notarul va refuza îndeplinirea actului notarial şi în cazul imposibilităţii identificării părţilor, constatării lipsei discernământului sau a actelor necesare pentru autentificarea actului.

De cele mai dese ori refuzul îndeplinirii actelor notariale se comunică verbal. La cererea persoanei căreia i-a fost refuzată îndeplinirea actului notarial, motivul refuzului se expune în scris. În asemenea caz notarul, în termen de 10 zile din ziua adresării pentru îndeplinirea actului notarial, adoptă o încheiere de refuz, pe care o aduce la cunoştinţa persoanei interesate.

Încheierea va cuprinde următoarele menţiuni: data adoptării; iniţialele notarului; numele, prenumele, denumirea solicitantului; denumirea sau sediul acestuia; denumirea actului notarial solicitat a fi îndeplinit, motivele refuzului îndeplinirii actului notarial, ordinea de atac a refuzului.

V.

Potrivit art. 45 din Legea cu privire la notariat, actele notariale întocmite de persoanele care desfăşoară activitate notarială trbuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) textul trebuie să fie scris citeţ, datele, termenele şi sumele care se referă la conţinutul documentelor vor fi scrise cu litere cel puţin odată,

b) denumirea persoanelor juridice vor fi scrise fără prescurtări, cu indicarea sediului, datelor privind numărul de înregistrare şi data înregistrării conform certificatului de înregistrare, codul fiscal,

c) pentru persoanele fizice, părţi ale actului juridic, se vor înscrie deplin numele şi prenumele iar la solicitarea acestora şi patronimicul lor, domiciliul şi codul de identificare,

d) documentele expuse pe mai multe foi separate, se vor coase, se vor numerota şi sigila,18

e) în documentele destinate acţiunii pe teritoriul ţării, locurile goale din rîndurile care nu vor fi completate pînă la sfârşit şi alte locuri albe, vor fi tăiate cu o linie. La documentele destinate acţiunii în străinătate această regulă nu se plică.

Documentele prezentate notarului pentru îndeplinirea actelor notariale nu vor fi acceptate de către notar dacă au ştersătuzri şi adăugiri, cuvinte suprimate şi alte corectări nespecificate, documentele al căror text nu poate fi citit din cauza deteriorării, precum şi documentele scrise în creion.

Legea stabileşte o procedură specială de corectare a greşelilor în actele notariale. Astfel, adăugirile şi corectările în actele juridice, declaraţii şi alte documente care sunt semnate de către părţi vor fi stipulate înaintea semnăturii persoanelor părţi ale actului juridic şi a altor persoane care semnează actul şi vor fi repetate la sfîrşitul girului de autentificare. Corectările şi adăugirile făcute în textul documentului, care nu se semnează de către părţi (de exemplu, certificate) vor fi stipulate numai de notar.

Rectificările şi adăugirile (competările) vor fi specificate de către persoana care desfăşoară activitate notarială la sfîrşitul girului de autentificare, printr-o încheiere ataşată la axctul notarial întocmit.

Încheierea va conţine următoarele date: sediul biroului notarial; data îndeplinirii încheierii; numele şi prenumele notarului; cine a solicitat rectificarea sau completarea, cauza efectuării acestora, numărul de înregistrare conform registrului actelor notariale; semnătura notarului; sigiliul notarului.

Legea înaintează cerinţe special faţă de documentele venite din alte state. Potrivit art. 82, Legea cu privire la notariat, documentele venite din alte state cu participarea autorităţilor competente din acele state sau cele emise de ele se acceptă de către notarii din RM numai dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt suptalegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al RM din acel stat sau de către MAE al RM. Fără legalizare astfel de documente se acceptă în condiţiile prevăzute de acordurile bilaterale sau internaţionale la care RM este parte.

Funcţiile de legalizare consulară a documentelor le îndeplinesc – în RM – Direcţia Consulară a MAE, peste hotare – oficiile consulare.

VI.

Girul de autentificare este partea documentului autentificat sau legalizat notarial, în prezenţa căruia actului i se atribuie puterea juridică corespunzătoare.

Potrivit art. 46 din lege, la autentificarea actelor juridice, legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele, semnăturilor de pe documente, traducerilor etc., pe documentele respective se aplică girul de autentificare.

Girul de autentificare are o importanţă decisivă pentru a conferi documentului putere juridică, pentru – că prin intermediul lui notarul certifică sau autentifică acele fapte sau circumstanţe, care prezintă interes pentru solicitanţi. Din momentul înscrierii girului de autentificare, semnării de către notar şi aplicării sigiliului, documentul dobândeşte autoritate publică şi forţă probantă.

19

La întocmirea girului de autentificare trebuie să fie respectate cerinţe tehnice şi de conţinut.

Cerinţele tehnice. Girul de autentificare poate fi întocmit cu ajutorul mijloacelor tehnice sau poate fiscris de mînă. El se scrie nemijlocit sub textul de bază sau semnăturile părţilor. Dacă înscrisul de autentificare nu se încadrează pe pagina respectivă, el poate fi continuat sau expus pe o altă foaie ce se anexează la documentul de bază.

Cerinţele de conţinut. Girul de autentificare va cuprinde:

a) sediul biroului notarial,

b) Data îndeplinirii actului notarial. Dacă în textul documentului data întocmirii este indicată cu litere, în gir aceasta poate fi indicată numai cu cifre;

c) Numele şi prenumele notarului;

d) Locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea actului în acel loc;

e) Numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea;

f) Constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;

g) Constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să-l semneze;

h) Menţiunea perceperii taxelor de stat şi a plăţii, precum şi cuantumul acestora;

i) Numărul de înregistrare conform registrului actelor notariale;

j) Semnătura notarului;

k) Sigiliul notarului

La confirmarea dreptului de moştenire, certificarea faptului aflării persoanei în viaţă, aflării persoanei într-un anumit loc, identităţii persoanei cu persoana înfăţişată în fotografie şi la primirea documentelor la păstrare se eliberează certificatul notarial.

VII.

Potrivit Art. 7 din Legea cu privire la notariat, arhiva notarială este parte componentă a Fondului Arhivistic al RM şi asigură păstrarea actelor notariale. Deci, arhiva notarială asigură păstrarea actelor notariale şi a registrelor pentru toată perioada de activitate a notarului. Actele se păstrează în condiţiile care ar asigura integritatea lor, notarul fiind responsabil de păstrarea arhivei şi corectitudinea întocmirii ei. Arhiva notarială este proprietate a statului şi se păstrează conform principiului teritorial stabilit de Ministerul Justiţiei şi Serviciul de Stat Arhivă.

Astfel, exemplarele actelor notariale şi actele în baza cărora au fost întocmite acestea se păstrează în arhiva notarială în dosare. Pe foaia de titlu al dosarului se indică: RM, MJ, denumirea biroului notarial şi sediul lui, indicele dosarului (conform nomenclaturii – de exemplu procurile aveau indicele 2 - 21), denumirea actelor incluse, data începerii şi

20

terminării (adică includerea actelor de la o dată până la o anumită dată), termenul de păstrare.

Dosarele se formează cu respectarea următoarelor cerinţe:

- În dosar se includ doar actele pe anul calendaristic curent;

- Actele se includ în ordine cronologică;

- În dosar se includ acte cu acelaşi indice şi cu acelaşi termen de păstrare;

- Actele notariale şi documentele care le însoţesc se includ în dosar într-un singur exemplar;

- Într-un dosar se includ acte ce însumează nu mai mult de 250 file. Dacă se conţin mai multe file, se formează mai multe dosare sub acelaţi indice;

- Filele dosarului se numerotează cu creionul, în colţul drept de sus al filei. Dacă pe filă există o numărătoare anterioară, care nu coincide cu numărătoarea nouă, numărul anterior se taie, iar alături se scrie numărul nou;

- Dosarul se coase, pe ultima foaie aplicîndu-se înscrisul semnat de notar cu următorul conţinut: În prezentul dosar sunt cusute, numerotate 200 file, notar, semnătura, data şi sigiliul.

Nomenclatorul dosarelor şi registrelor notariale conţine următoarele rubrici:

- Denumirea biroului notarial şi sediul lui;

- Denumirea şi anul pentru care se formează;

- Indicele documentelor;

- Denumirea documentelor şi a actelor notariale;

- Termenul de păstrare.

Concomitent cu pregătirea dosarelor pentru păstrare în arhivă, se efectuiază şi selectarea dosarelor pentru nimicire(dosare a căror termen de păstrare a expirat). Distrugerea actelor se efectuiază de o comisie în componenţa căreia intră notarul un reprezentant al Serviciului de Stat Arhivă şi a MJ, şi se perfestează printr-un act semnat de comisie.

21

TEMA NR. 5 PROCEDURA SUCCESORALĂ.

Subiecte:

1. Deschiderea procedurii succesorale.

2. Paza averii succesorale.

3. Eliberarea certificatului de moştenitor.

I.

Problemele succesorale pot fi soluţionate pe cale notarială sau pe cale judiciară, în cazul apariţiei litigiilor între moştenitori. Dosarele succesorale intră în competenţa notarului doar în cazul acordului dintre moştenitori. Orice problemă litigioasă în materie succesorală duce la suspendarea procedurii notariale şi atrage după sine competenţa instanţei de judecată.

Pentru a deschide dosarul succesoral, notarul trebuie să fie sesizat. Potrivit art. 55 din Legea cu privire la notariat, privind informaţia despre decesul persoanei, notarul deschide procedura succesorală în baza declaraţiei scrise:

a) moştenitorilor legali, testamentari sau a reprezentanţilor lor de acceptaren a succesiunii sau de renunţare la ea. După cum putem observa, cererea de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea constituie şi temeiul deschiderii dosarului succesoral. Declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea se depune de către moştenitor personal la notar sau se expediază prin poştă. Declaraţia respectivă trebuie să cuprindă următoarele date: data decesului; locul deschiderii moştenirii; numele şi prenumele moştenitorilor: masa succesorală; datoriile şi eventualii creditori ai celui ce a lăsat moştenirea.

b) A reprezentanţilor organelor de stat (acest temei fiind valabil în cazul moştenirii vacante).

c) A creditorilor defunctului. Creditorii pot sesiza biroul notarial, cerând deschiderea procedurii succesorale, pentru a putea înainta pretenţiile sale în termen.

Primind cererea respectivă, notarul deschide dosarul succesoral, înregistrând acest fapt la MJ (MJ atribuie fiecărui dosar un număr unic) şi informează despre acest fapt moştenitorii al căror domiciliu îi este cunoscut. Notarul, poate de asemenea, chema moştenitorii prin publicarea unui aviz prin mijloacele de informare în masă.

Notarul înregistrează dosarele deschise în registrul de evidenţă a dosarelor succesorale.

Potrivit art. 58 din Legea cu privire la notariat, notarul refuză să deschidă procedura succesorală în următoarele cazuri:

- declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea a fost depusă de o persoană incapabilă, cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau după expirarea termenului stabilit de lege;

- pretenţiile au fost depuse de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea după expirarea termenului stabilit de lege.

22

II.

Potrivit art. 1552 CC, pentru ocrotirea intereselor moştenitorilor, a legatarilor şi a intereselor publice, notarul care a deschis dosarul succesoral, la cererea persoanelor interesate, a executorului testamentar sau din oficiu, ia măsurile necesare pentru paza şi păstrarea averii succesorale până la expirarea termenului stabilit pentru acceptare. Legea cu privire la notariat, în art.63 prevede că măsurile de pază continuă până la acceptarea succesiunii de către moştenitori, iar în cazul neacceptării – până la expirarea termenului stabilit pentru acceptare. La expirarea acestor termene notarul ridică măsurile de pază a bunurilor succesorale, informând moştenitorii despre aceasta.

Dacă bunurile succesorale sau o parte din ele nu se află la locul deschiderii succesiunii, notarul de la locul deschiderii succesiunii deleagă notarul sau o altă persoană care desfăşoară activitate notarială, de la locul aflării lor, să ia măsuri pentru paza şi păstrarea lor.

Măsurile de pază şi păstrare a averii succesorale întreprinse de notar constau în: inventarierea bunurilor succesorale, transmiterea lor lor la păstrare şi numirea unui custode.

Paza şi păstrarea bunurilor succesorale începe cu inventarierea lor. Inventarierea se face la cererea scrisă a persoanelor interesate. Inventarierea bunurilor succesorale se face numai cu acordul persoanelor în a căror posesie se află bunurile . Dacă persoana care se află în posesia averii succesorale refuză efectuarea inventarierii, se va întocmi un proces verbal semnat de toţi cei prezenţi.

Inventarierea se face cu participarea persoanelor interesate (moştenitori, legatari, creditori) şi în prezenţa a doi martori asistenţi, care de asemenea vor semna actul de inventariere.

Actul de inventariere va cuprinde: data,ora, şi locul efectuării inventarierii, numele şi prenumele notarului, familia, numele, domiciliul persoanelor ce participă la inventariere, inclusiv a martorilor asistenţi, data primirii cererii de efectuare a inventarierii şi persoana care a solicitat inventarierea, numele, prenumele celui ce a lăsat moştenirea, data decesului şi ultimul domiciliu, locul aflării averii supuse inventarierii, a fost sau nu sigilată încăperea până la prezentarea notarului şi dacă da, de cine, enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia celui ce a lăsat moştenirea la data decesului, persoana căreia aceste bunuri îi sunt transmise la păstrare, semnăturile persoanelor care au asistat la inventariere, semnătura şi sigiliul notarului.

Evaluarea provizorie a bunurilor supuse inventarierii se face din spusele persoanelor ce participă la inventariere. La cererea moştenitorilor, notarului sau altor persoane ce participă la inventariere, poate fi invitat un evaluator. Remunerarea acestuia se face de moştenitori. Prezenţa evaluatorului este obligatorie dacă din componenţa averii succesorale fac parte tablouri, manuscrise, scrisori, obiecte de anticariat, cele ce prezintă o valoare istorică, artistică ori de altă natură, bijuterii şi obiecte din pietre preţioase, mijloace de transport.

În actul de inventariere se includ toate bunurile aflate în apartament, casă sau altă încăpere ce a aparţinut celui ce a lăsat moştenirea. Pe fiecare filă a actului de inventariere se indică numărul total al bunurilor descrise şi valoarea lor totală.

Dacă inventarierea se întrerupe sau, continuă câteva zile, încăperea de fiecare dată se sigilează de notar. În actul de inventariere se face menţiuni privind cauzele şi timpul întreruperii şi reluării inventarierii, precum şi despre starea sigiliilor la deschiderea încăperii.

Actul de inventariere se întocmeşte în cel puţin trei exemplare. Primul exemplar se păstrează în dosarul succesoral, al doilea se eliberează sub recipisă persoanei căreia bunurile i-au fost transmise la păstrare, iar al treilea se depune în arhivă şi se eliberează concomitent cu

23

certificatul de moştenitor(se coase la certificat). Notarul, persoanele care asistă la inventariere şi martorii asistenţi semnează fiecare filă a actului de inventariere.

Banii găsiţi în decursul inventarierii averii succesorale se depun la contul de depozit al notarului. Bijuteriile, aurul, argintul, bronzul, platina şi alte obiecte din pietre şi metale preţioase, valuta străină, valorile mobiliare se transmit la păstrare într-o instituţie bancară aleasă de notar de comun acord cu persoanele interesate ce participă la inventariere, şi care vor achita serviciile de păstrare.

Deşi legea nu prevede, poate fi numit un custode cu acordul moştenitorilor care au acceptat moştenirea. Acesta este desemnat de către notar, la propunerea moştenitorilor care au acceptat moştenirea. În calitate de custode poate fi numit şi unul dintre moştenitori.

Custodele şi alte persoane cărora l-i s-a trimis spre păstrare bunuri, sunt preveniţi de răspunderea pe care o poartă conform legii pentru iorosirea, tăinuirea şi înstrăinare bunurilor succesorale, precum şi cauzarea de prejudicii moştenitorilor.

Custodele şi alte persoane cărora l-i s-a transmis bunuri spre păstrare şi administrare, dacă ei nu sunt moştenitori, sunt în drept să primească de la moştenitori recompensa respectivă, precum şi compensarea cheltuielilor necesare pentru păstrarea şi administrarea bunurilor succesorale.

III.

Certificatul de moştenitor este un act oficial al procedurii succesorale nelitigioase ce face dovada calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

Moştenitorii au dreptul să obţină certificatul de moştenitor, dar nu sunt obligaţi. Certificatul de moştenitor este necesar pentru a confirma dreptul asupra bunurilor supuse înregistrării.

Potrivit art. 1557 CC, certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii. Notarul poate elibera certificatul de moştenitor înainte de expirarea a 6 luni dacă dispune de suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită certificatul nu există alţi moştenitori.

Certificatul de moştenitor se eliberează moştenitorilor care au acceptat moştenirea în modul stabilit de lege, pe numele tuturor moştenitorilor, sau la dorinţa lor, fiecărui în parte. Poate fi eliberat certificat de moştenitor pentru toată averea succesorală sau pentru fiecare bun în parte.

Moştenitorii care au omis termenul de acceptare a moştenirii pot fi incluşi în certificatlu de moştenitor cu consimţământul tuturor celorlalţi moştenitori care au acceptat moştenirea în termen. Acest consimţământ va fi prezentat notarului în scris până la eliberarea certificatului de moştenitor. (Atr. 64, alin. 3, Legea cu privire la notariat).

Până la eliberarea certificatului de moştenitor notarul este obligat să verifice:

a) timpul şi locul deschiderii succesiunii. Faptul decesului şi data procedurii acestuia se verifică prin certificat de deces, iar momentul decesului poate fi mprobat prin orice mijloc de probă. Locul deschiderii succesiunii (art. 1443 CC) se stabileşte prin extras din cartea de imobil, fişa locuinţei, certificat eliberat de biroul de adrese. Notarul de la locul deschiderii succesiunii este competent să deschidă dosarul succesoral şi să elibereze certificat de moştenitor.

b) Cercul de persoane care au dreptul la moştenire inclusiv la rezerva succesorală În cazul moştenirii legale, moştenitorii prezintă actele care atestă rudenia, încheierea

24

căsătoriei (acte de stare civilă, extras de pe actul de stare civilă, hotărârea judecăţii privind constatarea raporturilor de rudenie) şi dovezi care atestă chemarea lor la moştenire (lipsa moştenitorilor de o clasă mai superioară). Moştenitorii legali lipsiţi de posibilitatea de a prezenta documentele, care confirmă raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel ce a lăsat moştenirea ce au dreptul la moştenire legală, pot fi incluşi în certificatul de moştenitor cu acordul în scris al tuturor celorlalţi moştenitori care au acceptat succesiunea şi au prezentat dovezi cu privire la raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel ce a lăsat moştenirea.

c) Existenţa testamentului. În asemenea împrejurări, existenţa testamentului se confirmă prin prezentarea lui în original de către persoana interesată. Valabilitatea testamentului se confirmă prin menţiunea făcută pe el (că nu a fost anulat sau modificat prin cerere) de către notarul care l-a autentificat.

d) Compunerea masei succesorale şi costul ei. Componenţa masei succesorale şi valoarea ei se stabileşte pe baza documentelor justificative care vor fi prezentate de către moştenitori.

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: data întocmirii, notarul şi sediul lui, tipul certificatului (legal sau testamentar), numele şi prenumele celui ce a lăsat moştenirea, data decesului, ultimul domiciliu, numele şi prenumele succesorilor, gradul de rudenie sau căsătoria, masa succesorală, caracteristica şi valoarea ei, actele în baza căruia ia aparţinut celui ce a lăsat moştenirea, înregistrarea certificatului, numărul dosarului succesoral, menţiunea despre plăţile încasate, numărul înregistrării în registru, semnătura şi sigiliul notarului.

25

TEMA NR. 6 ALTE PROCEDURI NOTARIALE.

Subiecte:

1. Legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele.

2. Legalizarea semnăturilor de pe documente.

3. Legalizarea traducerii.

I.

Potrivit art. 67 din Legea cu privire la notariat, persoana care desfăşoară activitate notarială legalizează copii de pe documente şi extrase din ele. Documentul constituie actul prin care se adevereşte sau se constată un fapt, se conferă un drept sau se recunoaşte o obligaţie.

Copiile legalizate de pe documente pot fi necesare în mai multe situaţii: atunci cînd legea prevede prezentarea copiilor legalizate, cînd acelaşi document trebuie prezentat concomitent la mai multe autorităţi sau cînd titularul acestuia se teme de pierderea lui în caz de transmitere sau păstrare.

Notarul legalizează copii de pe documente sau extrase din ele cu condiţia că aceste documente nu sunt în contaradicţie cu legea şi au putere juridică. Au putere juridică documentele întocmite de organele competente, în ordinea prevăzută de lege, întrunind condiţiile de fond şi de formă.

Sunt în contradicţie cu legea documentele care au un conţinut ilegal, de exemplu cele care ponegresc onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, actele juridice fictive (care nu există în realitate) sau cele care au ca obiect bunuri excluse din circuitul civil, documente unde nu se indică data eliberării lor, etc.

Copiile de pe documentele întocmite de un alt stat cu participarea autorităţilor competente din acel stat se legalizează numai dacă sunt supralegalizate de autoritatea abilitată a statului respectiv şi de oficiul consular (MAE) al RM în acel stat, cu excepţia documentelor provenite din alte state cu care RM are încheiate acorduri de asistenţă reciprocă în materie juridică.

Nu pot fi legalizate copii de pe documentele care conţin corectări, ştersături, adăugiri, cuvinte tăiate sau alte particularităţi, dacă acestea nu sunt confirmate prin semnătura şi ştampila autorităţii emitente.

În cazul legalizării unei copii de pe un document ce se păstrează în arhiva notarului, în gir se va menţiona acest fapt. Aceste copii se eliberează numai părţilor actului notarial, reprezentanţilor lor sau altor persoane şi organe împuternicite.

Înscrisul de legalizare se va scrie în continuare sau pe versoul copiei ce se legalizează. Dacă înscrisul are mai multe file, acestea se coasă, se numerotează şe aplică sigiliul şi semnătura notarului.

Notarul legalizează extrase din documente cu condiţia că ele cuprind textul deplin care se referă la o anumită problemă. Astfel, notarul legalizează extrase din documente ce cuprind cîteva probleme nelegate între ele, cu condiţia că extrasul vizează o persoană în parte. În extrasul din document se reflectă nu numai problema ce o interesează pe persoană, ci şi toate rechizitele documentului din care se legalizează extrasul. Astfel, extrasul din ordinul de concediere a cîtorva

26

persoane trebuie să conţină denumirea documentului, a emitentului, data şi numărul ordinului, familia, semnătura persoanei responsabile, şi numai după aceasta se expune punctul ce priveşte concedierea unei anumite persoane. Extrasul din carnetul de muncă de exemplu, trebuie să cuprindă textul deplin al primei pagini şi după aceasta înscrierea ce prezintă interes pentru persoana respectivă (de ex: despre concediere de la o anumită unitate).

II.

Potrivit art. 68 Legea cu privire la notariat, persoana care desfăşoară activitate notarială legalizează semnăturile de pe documentele al căror conţinut nu contravine legii.

Legalizarea semnăturii este confirmarea făcută de notar precum că actul a fost semnat de persoana indicată în gir. Ea se aplică în situaţia în care persoana semnatară, din anumite motive nu se poate prezenta personal la un organ de stat sau autoritate. Înainte de legalizarea semnăturii, notarul trebuie să verifice ca conţinutul documentului să nu vină în contradicţie cu legea. Sunt în contradicţie cu legea documentele prin care persoana renunţă sau îşi limitează capacitate, actele juridice ce au ca obiect bunuri excluse din circuitul civil. Notarul nu va legaliza semnăturile pe documentele care conţin fapte ce urmează a fi confirmate de alte autorităţi (certificate de deces, căsătorie, etc.).

Pentru legalizarea semnăturii, persoana trebuie să se prezinte personal şi să semneze în prezenţa notarului, dacă actul a fost semnat în lipsa notarului, solicitantul trebuie să se prezinte personal şi să confirme că semnătura este a sa, acest fapt menţionându-se în gir.

Legalizînd semnăturile, notarul nu certifică faptele expuse în document, ci numai confirmă că semnătura aparţine persoanei care a semnat, indicând acest fapt în girul de autentificare.

III.

Persoanele sunt nevoite uneori să procedeze la traducerea unor acte sau înscrisuri întocmite în RM., în scopul de a le folosi în altă ţară sau, dimpotrivă, a unor acte întocmite în străinătate, pentru a le folosi în RM. Dacă notarul posedă o limbă străină, el poate efectua traducerea solicitată, răspunzând pentru axactitatea traducerii. În cazul în care notarul nu posedă limba străină, traducerea poate fi efectuată de către un traducător autorizat a cărui semnătură este cunoscută notarului (art. 69 Legea cu privire la notariat.). Deşi legea vorbeşte de traducători autorizaţi, nu există un organ care s-ar ocupa cu autorizarea traducătorilor. În România traducătorii sunt autorizaţi de către MJ, eliberându-se certificat de traducător (are licenţă la litere, specializarea – limba străină respectivă).

Traducătorul poate fi titular al unui birou de traduceri sau a biroului notarial. Fiecare traducător trebuie să se înregistreze la notar, depunând cerere cu indicarea limbilor în care va efectua traducerea, specimenul semnăturii, actul de identitate şi cel care atestă efectuarea studiilor. În cerere traducătorul declară că este preîntîmpinat de răspunderea pentru efectuarea traducerii false (există numai răspundere civilă).

Răspunderea notarului în materie de traduceri se referă numai la procedura de legalizare a semnăturii traducătorului. Răspunderea pentru corectitudinea traducerii actului aparţine în exclusivitate traducătorului.

Traducătorul care efectuiază traducerea va întocmi formula de certificare cu următorul cuprins: Prezenta traducere din limba ------ în limba -------a fost efectuată de către traducătorul ------ semnătura. Formula se expune în limba de stat şi limba în care se traduce actul.

27

În practică sunt frecvente situaţiile în care legalizarea traducerii însoţeşte întocmirea unui alt act notarial, de exemplu se autentifică contractul şi se traduce conţinutul lui. Are loc întocmirea a două acte notariale: autentificarea contractului şi legalizarea traducerii efectuate de notar sau a semnăturii traducătorului. În asemenea situaţii traducerea poate îmbrăca una din următoarele forme:

a. Textul traducerii poate fi expus pe aceeaşi foaie, imediat după document, sau pe o foaie alăturată,

b. Textul documentului şi a traducerii se expun pe aceeaşi foaie în două coloane.

28