Curs 2

Biochimia sngelui

Sngele este constituit din 40-45% elemente figurate suspendate ntr-o mas lichid denumit plasm care reprezint 55-60% din volumul sngelui. Elementele figurate sunt:

-globulele roii( hematiile sau eritrocitele)

-globulele albe(leucocitele)

-plachetele sanguine(trombocitele)

Sngele circul n organism intr-un sistem nchis format din artere, vene i capilare.Fora motrice a circulaiei sanguine este dat de micarea cordului, care funcioneaz ca o pomp.Rolul principal al sngelui este asigurarea oxigenului pt. esuturi. Dac cordul nu mai pompeaz sngele echilibrul organismului se pierde ducnd la deces. Avnd n vedere c sngele circul cu presiune, dac apare o fisur n sistemul circulator, atunci sngele se scurge prin aceast fisur, fenomen numit hemoragie. Organismul se apr de hemoragii prin fenomenul de coagulare.

Coagularea este un proces fiziologic n cursul cruia au loc procese biochimice complicate care duc la formarea cheagului, care are rolul de a astupa fisurile. Cheagul este format dintr-o reea fin de fibrin(o subst. de natur proteic, care se formeaz n cursul coagulrii din fibrinogen care este o protein plasmatic). Cu timpul din acest cheag se separ un lichid cu compoziie asemntoare cu plasma, care se numete ser.

Compoziia serului difer de cea a plasmei, prin faptul c nu conine fibrinogen i prin prezena sau absena care s-au format ori s-au consumat n cursul procesului de coagulare. Procesul de coagulare are loc spontan n eprubet dac recoltm snge de la un pacient. Dup separarea serului de cheag, serul necesar analizelor biochimice se poate obine prin centrifugarea eprubetei care conine sngele recoltat coagulat(supernatantul). Acest ser are o compoziie asemntoare cu plasma pacientului, deci este utilizabil dac se respect condiiile recoltrii corecte. Dac recipientul n care se recolteaz nu este curat, serul are o compoziie modificat fa de plasma pacientului. Apa dilueaz serul i prezint pericolulu hemolizei sngelui. Hemoliza este procesul de distrugere a hematiilor, proces care este nsoit de eliberarea coninutului intracelular. Nu se pot efectua analize biochimice corecte din sngele hemolizat! Alte cauze care duc la hemoliz n afar de umiditate sunt: recipient cald, vid produs n cursul aspiraiei cu seringa, infectarea cu germeni hemolizani.

Timpul de coagulare este timpul necesar pentru apariia primului fir de fibrin ntr-o pictur de snge depus pe o lam ( de 8 minute la un om sntos). Alungirea timpului de coagulare peste limita normal arat o perturbare n procesul de homeostaz, care este periculoas din cauza apariiei hemoragiilor. Hipercoagulabilitatea este periculoas deoarece duce la apariia cheagurilor.

Timpul n care se coaguleaz sngele n eprubet dureaz mai mult de 8 minute. Coagularea este urmat de retracia cheagului, cu separarea serului, proces care dureaz 1-2 ore. Astfel nu avem ser pentru analize biochimice dect dup acest interval.

Pentru a scurta intervalul scurs de la recoltare pn la efectuarea analizelor exist posibilitile:

-Recoltarea sngelui pe substane care accelereaz procesul de coagulare i retracia cheagului.Se recolteaz sngele n eprubete coninnd un gel accelerator. I mediat dup recoltare tubul ce conine gelul si sngele se agit uor, pentru a evita hemoliza.

-Recoltarea sngelui pe substane deproteinizante. n acest caz trebuie respectat raportul dintre soluia de deproteinizante i sngele recoltat. Eprubeta care conine sngele trebuie agitat.-Recoltareade plasm este posibil, dac se recolteaz sngele pe substane anticoagulante. Cei mai muli anticoagulani acioneaz prin ndeprtarea ionilor de calciu. Anticoagulanii sunt: oxalaii, EDTA (acid etilendiaminotetraacetic)- sub forma srurilor de sodiu sau de potasiu, fluorura de sodiu, citratul de sodiu etc. Cealalt categorie de anticoagulani intervin n procesul enzimatic al coagulrii i sunt subst. naturale existente n organism n cantiti mici i au rolul de a interveni n reglarea procesului de hemostaz. Ex. heparina sub forma srurilor de sodiu, litiu, potasiu i amoniu. Sngele recoltat pe anticoagulant se agit uor pentru a se amesteca cu anticoagulantul. Acest proces trebuie efectuat imediat dup recoltare, pt. a preveni nceperea procesului de coagulare. Dup amestecarea anticoagulantului cu sngele recoltat se trece la separarea elementelor figurate obinndu-se o plasm care nu este identic cu plasma care circul prin organismul bolnavului. Chiar dac se folosesc anticoagulani solizi raportul trebuie respectat, deoarece utilizarea unei cantiti insuficiente de anticoagulant ar putea duce la coagularea parial a sngelui, iar o cantitate mare ar putea cauza hemoliza. Toate acestea ar deteriora rezultatul analizelor.Avantajele adugrii de anticoagulanti sunt:

-blocarea unor sisteme enzimatice care ar induce procese care duc la schimbarea compoziiei plasmei (blocarea unor enzime din glicoliz)

- obinerea rapid a materialului biologic pt. analize. Dezavantaje:

blocarea unor sisteme enzimatice care ar duce la alterarea analizelor

alterarea analizelor de proteine din cauza prezenei fibrinogenului, care este de natur proteic.

Coagularea este un proces biochimic complex n care intervin 12 factori de coagulare numerotai cu cifre romane i mai muli cofactori. Factorii cei mai importani:-factorul IV: ionii de calciu. Scderea nivelului calcemiei ar duce la deces prin stop cardiac. n vitro ionul de calciu se poate ndeprta prin precipitare sau complexare, ceea ce duce la incoagulabilitatea sngelui. Acest fenomen se utilizeaz pt. conservarea sngelui necoagulat n vederea transfuziilor, pt. obinerea probelor de snge pt. analize hematologice, de hemostaz i chiar biochimice.

- factorulVIII(globulina antihemofilic) i factorulIX (factor Christmas) sunt doi factori care pot lipsi din sngele circulant ar unor bolnavi de sex masculin. Lipsa acestor factori duce la apariia unor boli cu caracter genetic. Ele se caracterizeaz prin incoagulabilitatea sngelui i se numesc hemofilie de tip A i B.

Factorii coagulrii se afl o parte n trombocite si alta n plasm. Prima schem aprocesului biochimic a fost dat de Morawitz n 1909 i implic urmtoarele etape: o leziune pe vasele sanguine duce la activarea trombocitelor, care elibereaz trombokinaza, care n prezena ionilor de calciu activeaz transformarea protrombinei n trombin, care catalizeaz transformarea fibrinogenului n fibrin, deci procesul de formare al cheagului. Morawitz iniial a crezut c trombocitele sunt lezate, de unde se elibereaz trombokinaza. Apoi s-a dovedit c aceasta nu este adevrat, mecanismul fiind mult mai complex implicnd cei 12 factori ai coagulrii. S-a dovedit c activarea trombocitelor are loc prin 2 mecanisme: unul extern implicnd contactul sngelui cu esuturile lezate care duce la coagularea rapid(20-30s) sau o activitate intern, care duce la o coagulare mai lent(5-8min)

Etapele procesului de coagulare sunt:

1. tromboplastinogeneza este activarea coagulrii

2. trombinogeneza (formarea de trombin din protrombin)

3. fibrinogeneza (formarea fibrinei din fibrinogen)

4. sinereza ( formarea unei reele de fibrin)

5. retracia cheagului (eliberarea serului din cheagul iniial cu formarea unui dop)

6. fibrinoliza (proces n cursul caruia cheagul de fibrin este distrus de enzimele proteolitice n timp ce locul cheagului este luat de esut nou refcut). Aceasta etap are loc n vivo (interiorul organismului) este foarte important deoarece vasele de snge n absena ei s-ar astupa ceind probleme de circulaie.Hipercoagulabilitatea este patologic i periculoas.

Elemente figurate din snge

Hematiile (globulele roii, eritrocite) alctuiesc peste 99% din volumul elementelor figurate. Exist 5000000 eritrocite/ mm3 n sngele unui brbat si 4500000/mm3 la femei. Eritrocitele sunt celule anucleate rotunde,discoidale care conin 60% ap i 40% subst. uscat din care 35% este hemoglobin i 65% alte substane(dou treimi sunt de natur proteic i o treime de natur lipidic ambele fraciuni nglobnd o cantitate de sruri minerale). Rolul principal al hematiilor este transportul oxigenului i al dioxidului de carbon prin plasm.

Dac concentraia de uree, colesterol, glucoz i fosfor anorganic din hematii este aproximativ egal cu cea din plasm, concentraia altor subst. cum ar fi(ionii de sodiu, potasiu i clor, proteine) difer mult, astfel hemoliza afecteaz majoritatea analizelor biochimice. Nu se pot efectua corect analize biochimice din snge hemolizat. Analizele cele mai afectate sunt fier, ionii de sodiu, potasiu i clor, electroforeza TGO,fosfataza alcalin i acid, bilirubina.

Trombocite (plachete sanguine)

Sunta celule anucleate. Rolul lor este de a interveni n coagularea sngelui, fiind prima barier n sngele circulant fa de corpi strini. Valoarea normal a nr. de trombocite este de 150000- 300000/mm3 Scderea lor duce la apariia hematoamelor.

Leucocitele (globulele albe) sunt celule cu nucleu valoarea lor fiind de 4000-9000/mm3. Rolul lor este de aprare a organismului mpotriva agenilor strini (infecioi). Sunt bogate n enzime. n sngele circulant apr 3 tipuri de leucocite: monocite, limfocitei polinucleare( pot fi: eozinofile, bazofile i neutrofile) Compoziia plasmeiPlasma este alctuit din 90% ap, 7,5% proteine i 2,5% ali constitueni ( organici i anorganici)

Substanele proteice concentraia proteinelor n ser i plasm difer, iar diferena o reprezint fibrinogenul, factorul I al coagulrii care nu exist n ser, dar exist n plasm. Valorile normale 0,2-0,4g/dl.

Proteinele din ser au concentraia 6,5-8,5g/dl. Prin electroforez se separ n 5 fraciuni: albumine, globuline 1 , globuline 2 ,globuline , globuline .Dei ele se separ n 5 fraciuni au mai mult de 35 fraciuni. Globulinele sunt formate din proteinetransportatoare de diferite subst. globuline sunt formate din imunoglobuline(IgA, IgG, IgM, Ig D, IgE) cu funcie anticorpic. Lipoproteidele participa la transportul compusilor lipidici in plasma.Hipoproteinemiile au cauze: subalimentaie, inaniie, necesiti crescute neacoperite de aport lipsa din alimentaie a unor aminoacizi eseniali, dezeechilibre hormonale, insuficien pancreatic i hepatic, pierderi de proteine, boli infecioase, cancer.

Hiperproteinemiile sunt rare apar n mielom multiplu sau deshidratri.Disproteinemiile sunt schimbrile raporturilor cantitative ale fraciunilor proteice electroforetice.

Imunoglobulinele se pot determina cantitativ prin imunodifuzie tip Mancini. Modificrile cantitative ale imunoglobulinelor arat afectarea sistemului imun.

Enzimele sunt proteine cu aciune catalitic caracterizate prin specificitate i activitate ridicat.

Subst. organice de origine proteic

Lipidele se gsesc n plasm sub mai multe forme: acizi grai liberi, colesterol, trigliceride, fosfolipide. n plasm circul sub form de complexe lipoproteice, deoarece sunt insolubile n mediu apos. Valorile normale pt. concentraia lipidelor sunt 400- 800 mg%, iar pt. colesterolul total 120-240 mg%.

Hipolipidemiile apr in tulburri ale metabolismului lipidelor din cauz genetic i n unelle afectiuni hepatice.

Hiperlipidemiile se mpart n 5 categorii dintre care tipul II are 2 subtipuri: tipI tip IIa i IIb, tip III, tip IV i tipVPt. a caracteriza tipul de dilipidemie se efectueaz lipidograma, urmat de colorare cu un colorant solubil n grsimi, apoi dozarea lor cantitativ. Lipidele din plasm se separ electroforetic n mai multe fraciuni: chilomicroni, lipoproteide , lipoproteide pre , lipoproteide ,lipoproteid X.

Chilomicronii sunt formai 99% din lipide i 1% proteine. Alimentele proaspt absorbite migreaz n plasm sub aceast form. Acetia in exces dau un aspect tulbure serului sau plasmei i fac imposibil efectuarea unor analize biochimice. Din aceast cauz rezultatele analizelor efectuate din seruri chiloase trebuie privite cu rezerv mai ales cele cu valori ridicate.

-lipoproteidele migreaz electroforetic cu globulinele, au densitate nalt i au rolul de a transporta colesterolul extras din pereii celulari spre ficat. Au rol protector mpotriva aterosclerozei. Se mai numesc lipoproteide HDL.

-lipoproteide migreaz electroforetic cu globulinele, au densitate sczut. Colesterolul din compoziia lor favorizeaz constituirea aterosclerozei i formarea trombilor. Se numesc lipoproteide LDL.

Pre lipoproteidele migreaz electroforetic naintea globulinelor, conin 15% proteine, se formeaz n ficat, conin trigliceride i colesterol esterificat. Se numesc lipoproteide VLDL.

Lipoproteida X nu se gseste in plasma, dar apare n caz de obstructie a canalului coledoc sau lipsa enzimei LCAT din cauze genetice.

Nivelul colesterolului creste in unele boli genetice, hipertiroidism, stres, diabet decompensat, ateroscleroza

Glucide- cea mai importanta este glucoza (70-110mg%) Avand in vedere metodele neenzimatice de dozare a glucozei, nu fac diferenta dintre glucoz i celelalte glucide. Bolile genetice sunt foarte rare dar o atentie deosebita trebuie avut la gravide i luze, care fac lactozemie i lactozurie fiziologica, nu diabet. Compuii azotati: a) ureea este produsul final al catabolismului proteic, forma de eliminare a amoniacului din organism. Ureea este sintetizat n ficat din amoniac i se elimin prin urin. Valori normale 20-40 mg%, iar cresteri apar in insuficient renal

b) amoniacul este prezent in plasm in cantiti foarte mici este toxic pt. organism mai ales pt. sist. nervos central. Cresterea conc. De amoniac apare in stadiul final de ciroz hepatica, coma hepaticai hemoragiile digestive.

c) aminoacizii rezulta din degradrile proteice, alimente digerate i absorbite; valori normale 5-7mg%; cresteri apar in deficiente enzimatice ereditare

d) creatinina este componentul constant al plasmei; se elimina prin urina prin filtrare glomelulara; val. normale 0,6-1,1mg%; cresteri apar in alterarea filtrarii glomerulare i n distrofia musculara. e) acidul uric este termenul final al catabolismului acizilor nucleici; val. normale 1,5-6 mg% la femei i 2,5-7 mg% la barbati. Originea sa este endogen i exogen, iar eliminarea este renal; cresteri apar in bolile renale, mielom multiplu, psoriazis, obezitate etc.

f) bilirubina este un produs al degradarii hemoglobinei; dup formare aceasta circul legata de albumine, deoarece este insolubila in mediu apos; ea nu poate fi eliminata nici prin bila, nici pe cale renala prin urina. Se numeste bilirubina indirecta deoarece nu reactioneaz cu reactivul diazo.

Pt. a fi eliminat din organism in ficat este conjugat cu acidul glucoronic, formnd glucuronobilirubina solubila, eliminat prin bil sau prin urin dac depete pragul de 3 mg%. Aceasta form a bilirubinei se numete bilirubin direct, deoarece reacioneaz fr adaos de accelerator diazo. Suma celor 2 forme de bilirubin reprezint bilirubina total. Valorile normale sunt: bilir. direct 0,25 mg%; bilirub. Indirect 0,75 mg%; bilirub. total 1mg%. Bilirub. Este toxic pt. organism. Dac se acumuleaz in organism apare fenomenul de icter. Acumularea excesiv de bilirub. Duce la depunerea sa in nucleul celulelor esutului nervos fenomen numit icter nuclear cu consecine grave.

Bilirub. Eliminat prin bil ajunge in sistemul digestiv unde parial este transformat in stercobilin, parial transformat in urobilinogen care se resoarbe parial n intestin. Urobilinogenul resorbit este parial eliminat prin urin , parial se reintoarce in ficat unde este eliminat prin bil, formnd ciclul enterohepatic. Cresterea concentraiei de urobilinogen in urin are loc cnd exist n sistemul digestiv o cantitate crescut de bilirubin, sau cnd exist bilirubin in sistemul digestiv dar eliminarea prin bil este defectuas (hepatite).

Creterea bilirubinemiei apare in: icter la nou nscui, boli hemolitice, blocarea canalului coledoc- icter mecanic(crete bilirub. direct), boli genetice,hepatite.

Subst. minerale

Sodiul valori normale 138-148 mEq/l. Este principalul cation extracelular. Creteri apar in: dehidratri hipertonice (insuficiena inginerrii apei la bolnavii incontieni), hiperhidratri hipertonice datorit administrrii de lichide hipertone.

Hiposodemiile apar in: hiperhidratri hipotonice( insuficient renal cu oligurie, insuficien cardiac, insuficien hepatic, secreie excesiv de vasopresin), hipohidratri hipotonice( diaree, vom, sngerri urmate de consum de lichide hipotone). Semnele clinice ale hipotoniei trecerea lichidului extracelular in spaiul intracelular ducnd la presiune asupra SNC care se manifesta prin grea, vom, cefalee, delirium. Exist i dereglri izotonice. Persoanele la care se controleaz obligatoriu sodemia sunt: persoanele in com, cu insuficien renal, cei tratai cu diuretice sau cortizon in doze crescute, cei cu diaree severa.

Potasiul este principalul cation intracelular. Regimul hipersodat i alcalozascad, iar acidoza i regimul desodat cresc potasemia. Valorile normale 3,5-5 mEq/l

Hipopotasemiile apar in: pierderi digestive sau urinare.

Hiperpotasemiile apar in caz de suferine celulare asociate cu oligurie, secreie insuficient de aldosteron sau glucocorticoizi. De obicei potasemia se verific paralel cu sodemia. Sngele se recolteaz n vase curate splate cu ap distilat.

Calciul plasmatic se gsete sub 3 forme: calciu ionic, calciu nedifuzibil, calciu legat de proteine. Valorile normale 8,8-10,5 mg% pt calciul total i 4,2-5,4 mg% pt. calciu ionic.

Hipocalcemiile apar in deficitul de vitamin D, hipotiroidism, hipoparatiroidism, pancreatit acut, alcaloz (deficit de calciu ionic cu calciu total normal).

Hipercalcemii apar in supradozaj de vitamin D, hipertiroidism, hiperparatiroidism, cancer pulmonar, afeciuni ale oaselor, acidoz.

Fosforul valori normale 2,5-4,8 mg% numai pt. aduli

Hipofosfatemiile apar in hiperpartiroidism,cancer pulmonar, administrarea de cantiti mari de pansamente gastrice cu continut de MgO ce leaga fosfatii sub forma neabsorbita,alcoolism,terapii cu diuretice,administrarea de cantitati mari de lichide lipsite de fosfor,hipovitaminoza D,terapia comei hiperglicemice cu doze mari de insulina.

Hiperfosfatemiile apar in insuficienta renala,coma diabetica,boli infectioase acute.

Magneziul valori normale 1,9-2,5 mg%.

Hipomagneziemiile sunt mai frecvente la copii. Cauzele sunt: cresterea rapid in primele luni de viata, tulburari gastrointestinale,terapie cu calciu si Vitamina D.

Cauzele hipermagneziemiilor sunt: insuficienta renala.

Fierul valori normale 90-140 g% pt. barbati si 80-130 g% pt. femei. Scaderea sideremiei este cauza anemiilor.

Cauzele hiposideremiilor sunt: necesitati crescute (graviditate, alaptare, pubertate), stari infectioase, pierderi de singe, procese neoplazice.

Cauzele hipersideremiilor sunt: anemii hemolitice, anemii aplastice. Cresterea sideremiilor din hepatite duce la cresterea transaminazelor.

Clorul este principalul anion extracelular. Val. normale 350-390 mg%

Hipocloremiile apar in boala Adison din cauza pierderii renale de clorura de sodiu, fenom. Este insotit de crestera ureei in singe.

Ionii de H+(pH-ul) val. normale 7,35-7,45

Tipuri de dereglari:

-acidoza respiratorie cauze: retentii de dioxid de carbon, afectiuni pulmonare, intoxicatie cu dioxid de carbon;

-acidoza metabolica cauze: acidocetoza diabetica, ingestia de acizi, insuficienta renala, diaree severa;

-alcaloza respiratorie cauze:intoxicatie cu salicilat, leziuni cerebrale, crize de isterie;

-alcaloza metabolica cauze: ingestie de alcaline, voma, sindrom lapte- alcaline, alcaloza din cauza de lipsa de potasiu.TEME REFERATE BIOCHIMIE

1. Elementele componente ale materiei vii

2. Metabolism. Procese metabolice

3. Compozitia chimica a organismului uman

4. Structura celulei. Componentele moleculare ale celulei

5. Circuitul hidromineral ( circuitul apei, sodiului, potasiului, calciului, fosforului, magneziului, fierului)6. Echilibrul acido-bazic

7. Aminoacizi. Peptide

8. Proteine. Clasificare. Proprietati. Digestia proteinelor.9. Biosinteza proteinelor. Rolul hormonilor in reglarea sintezelor proteice.

10. Acizi nucleici (ADN, ARN). Codul genetic.11. Enzime. Clasificare. Structura.

12. Reglarea sintezei de enzime.

13. Enzime cu importanta diagnostica.

14. Lipide. Clasificare.

15. Colesterolul.

16. Digestia si absorbtia lipidelor.

17. Rolul hormonilor in reglarea metabolismului lipidic.

18. Glucide. Clasificare. Proprietati.

19. Digestia si absorbtia glucidelor.

20. Glicoliza sau calea Embden- Mayerhof21. Caile de metabolizare ale glucozei

22. Ciclul Krebbs sau ciclul acizilor tricarboxilici.

23. Rolul hormonilor in reglarea glicemiei.

24. Interrelatii intre metabolismul lipidic, glucidic si proteic.

25. Vitamine. Clasificare. Rolul lor in organism.

26. Vitamine liposolubile.

27. Vitamine hidrosolubile.

28. Hormoni. Definitie. Clasificare. Rolul lor in organism.

29. Hormonii steroidici.

30. Hormoni polipeptidici.

31. Hormoni derivati din aminoacizi32. Insulina.

CURS 3

BIOCHIMIA DIGESTIEI

1. BIOCHIMIA SUCULUI GASTRICSucul gastric este un lichid incolor, transparent, relativ limpede, in care se gasesc flocule de mucina gastrica. Are o reactie puternic acida (pH= 1,5). Sucul gastric provine din secretia unor celule din peretele stomacului:

-celulele parietale secreta in special acidul clorhidric si un factor intrinsec care leaga vitamina B12 si face posibila absorbtia acestei vitamine in intestinul subtire

-celulele peptice care secreta enzime digestive( pepsinogen, reninogen), bicarbonati care protejeaza de autodigestie sucul gastric

- celulele mucoase ale glandelor gastrice secreta mucoproteida gastrica solubila

- celulele mucoasei gastrice secreta mucus cu rol in protectia stomacului impotriva autodigestiei. Aici sunt secretate subst. ce activeaza secretia gastrica( gastrina).

Compozitia sucului gastric: apa, electroliti( ioni de sodiu, potasiu, hidrogen, clor, sulfat, etc.), proteine, enzime digestive.

Formarea HCl in stomacHCl se gaseste in stomac sub 2 forme:

-o parte legata de proteine

- o parte sub forma libera

Suma celor 2 fractiuni da aciditatea totala

Protectia stomacului impotriva autodigestiei

HCl secretat de celulele parietale se amesteca cu secretia celulelor peptice care contin enzime digestive proteolitice, rezultind o molecula de enzima activa care poate actiona asupra altor molecule de pepsinogen, producind deblocarea centrului activ al acestora, cu formarea de noi molecule de pepsina. Nr. moleculelor de enzima activa se inmulteste exploziv, creindu-se conditii favorabile procesului de proteoliza. Deoarece si peretele stomacului este format din proteine exista pericolul autodigestiei peretelui stomacului. In conditii fiziologice acest fenom. Nu are loc, avind in vedere mecanismele deprotectie ale peretelui stomacal:

-celulele neparietale secreta bicarbonati care tamponeaza aciditatea sucului gastric

-un alt mecanism protector este enzima ureaza care are rolul de a hidroliza ureea cu formare de amoniac si dioxid de carbon

-alt mecanism protector este mucina gastrica. Celulele epiteliate ale mucoasei gastrice secreta mucus gastric din care o parte sub actiunea HCl este precipitat( mucus precipitat), iar o alta parte este digerat partial si se formeaza mucoproteoza gastrica solubila. Celulele mucoase ale glandelor gastrice secretamucoproteina gastrica solubila. Mucusul, mucusul precipitat, mucoproteoza solubila si mucoproteina gastrica solubila formeaza mucina gastrica, care are rolul de bariera mecanica in fata sucului gastric impidicindu-l sa digere peretele stomacal. Daca mecanismele protectoare se dovedesc insuficiente , apare fenom. autodigestiei(ulcer gastric),sau perforarea peretelui stomacal( ulcer perforat). LA aparitia ulcerului contribuie factori ca: stres, fumat, alimente agresive, infectii cu Helicobacter Pilori.

Reglarea secretiei de suc gastric

Secretia sucului gastri are 2 forme:

-secretia bazala sau spontana estye secretia de suc gastric ce are loc in absenta oricarui stimul

-secretia stimulata apare ca urmare a unui stimul.

Secretia bazala este reglata pe cale neurologica, de gastrina. Secretia activa are 3 etape:

-etapa cefalica; gastrica,intestinala.

Enzimele sucului gastric Sucul gastric contine saliva inghitita care are amilaza, care se inactiveaza in mediu puternic acid, nu are importanta digestiva la acest nivel.Lipaza secretata in cantit. Mici de mucoasa gastrica, are o activ. Mica din cauza mediului puternic acid. Pepsina este o enzima proteolitica care are rolul de a hidroliza legaturile peptidice ale aminoacizilor aromatici. Sub actiunea sa, proteinele se transforma in proteoze si peptone, care vor fi hidrolizate in duoden sub actiunea tripsinei si chimiotripsinei. Pepsina este secretata sub forma de proenzima inactiva care prin proteoliza se transforma inenzima activa.Reninaeste o enzima care are rolul de a coagula proteinele din lapte in prezenta ionilor de calciu. Este secretata sub forma unei proenzime care prin proteoliza limitata se transforma in renina (enzima activa)

Recoltarea sucului gastric inainte de recoltarea sucului gastric pacientul nu are voie sa consume alimente care stimuleaza sau inhiba secretia gastrica( ceai, cafea, bauturi alcoolice, alim. codimentate etc.) 24h sau sa consume medicamente. Cu 12h inainte de recoltare nu are voie sa manince. Recoltarea se face cu ajutorul unei sonde de tip Einhorn. Dacase doreste urmarirea act. sucului gastric asupra alimentelor atunci se da bolnavului un prinz de proba alimentar (50g piine prajita, 200 ml ceai), iar dupa 45- 60 min.se recolteaza continutul stomacal cu ajutorul sondei Faucher. In cazul utilizarii sondei Einhorn se utilizeaza prinzuri de proba medicamentoase pt. stimularea secretiei sucului gastric:

-prinzul cu alcool (300 ml alcool introdus prin sonda)

-prinzul cu cofeina(300 ml 0,1%), contraindicat la cardiaci

-prinzul cu histamina( 0,01 mg/kgcorp intramuscular)

-prinzul cu insulina(0,2U intramuscular)

-prinzul cu pentagastrina(0,6g).

Proba Leporski Dupa introducerea sondei se evacueaza continutul stomacal, apoi se introduc 300ml alcool 5% colorat cu o picatura de albastru de metilen pt. stimularea secretiei gastrice. Dupa 25 min. se evacueaza din nou continutul stomacal. Aceasta fractiune este reziduul(70-80ml). Din acest moment se iau probe din 15 in 15 min., timp de 1h. Volumul total al acestora este efortul secretor pe ora. Un efort secretor crescut arata o hipersecretie, iar un reziduu crescut o deficienta a evacuarii stomacului. Val. maxime ale aciditatii se obtin 40-60 min.de la introducerea alcoolului. Val. normale ale aciditatii maxime: 30-70 mEq/l aciditate totala,10-30 mEq/l aciditate legata, 20-50 mEq/l aciditate libera. In ulcerul gastric 40-80 mEq/l aciditate libera, iar in ulcer duodenal se obtine o curba fara tendinte de revenire 90-100 mEq/l aciditate libera. In gastrita hipoacida aciditate libera 0, iar maxima ajunge la 20-40 mEq/l; in cancerul gastricapare o anaclorhidrie totala

Proba cu histamina Dupa sondarea pacientului se recolteaza sucul gastric care se gaseste in stomac. Dupa 1h de la recoltarea stazei se recolteaza sucul gastric format. Aceasta fractiune se numeste debit orar bazal, al carui volum este de 40-60 ml, iar aciditatea 1,5-4 mEq/l. Se injecteaza pacientului intramuscular 0,1 mg/kgcorp histamina. Dupa exact 1h se recolteaza sucul gastric format (140-160ml (in ulcerul duodenal poate ajunge la 300ml) iar cantitatea de HCl 12-18 mEq/l. Daca se doreste urmarirea concentratiei de HCl, atunci se mai poate recolta timp de 1h probe din 15 in 15 min.

Determinarea aciditatii gastrice fara utilizarea sondei Inainte de inceperea probei, bolnavul goleste vezica si se administreaza oral 100mg cofeina pt. a stimula secretia gastrica.Aceasta proba de urina se arunca. Dupa 1h bolnavul urineaza, apoi i se administreaza oral un colorant care se dizolva doar in mediu acid. Dupa 1,5h, pacientul urineaza iar. Cantitatea de colorant din aceasta proba va fi proportionala cu aciditatea totala. O alta varianta cind se foloseste un colorant fluorescent. Dupa golirea vezicii, bolnavului i se administreaza 100 mg cofeina concomitent cu acest colorant. Se recolteaza si se trimit la laborator 3 probe de urina din ora in ora dupa administrarea colorantului. Determinarea concentratiei de colorant serveste la evaluarea aciditatii totale. Cea mai moderna metoda utilizata este endoradiosonda de marimea unei tablete care poate fi inghitita si care trimite prin semnale radio informatii despre aciditatea gastrica. Prin aceasta metoda se pot urmari variatiile aciditatii timp de 3-4h.

Examenul de laborator al sucului gastricAspectul Sucul gastric este incolor, dar devine galbui- verde in caz de reflux biliar, roz-rosietic in caz de singerari induse de sonda, brun- maroniu pina la negru in caz de singerari vechi. Sucul gastric are aspectul unui lichid relativ limpede in care pluteste sub forma unor flocoane mucina gastrica. Cantitatea de mucina creste in caz de gastrite, in infectii devine tulbure, iar in deficiente de evacuare se pot distinge alimente partial digerate. Mirosul normal al sucului gastric este acru, fad. Devine fetid in cancerul gastric si fecaloid in ocluzia intestinala.

Examenul microscopic Se examineaza atat nativ, cit si colorat. In sucul gastric se gasesc in mod normal leucocite foarte rar, hematii integre, celule epiteliale microorganisme si levuri. In hiperaciditate apar resturi nucleare, in gastrite celule epiteliale si mucus, in ulcer hematii, in cancerul gastric celule atipice.Examenul biochimic Aciditatea se determina prin titrare cu NaOH 0,1N.

Reactia Addler serveste la punerea in evidenta a singelui. Rezultatele negative sunt concludente, dar cele pozitive trebuie privite cu rezerva in absenta altor semne care ar indica o singerare.

Acidul lactic in mod normal nu exista in sucul gastric, apare ca urmare a unor procese de fermentatie.Prezenta pigmentilor biliari arata un reflux biliar cauzat de inghitirea grea a sondei. Dintre enzime: pepsina, renina, catepsina si lipaza.2.Biochimia bilei

Sucul duodenal este un lichid cu o reactie slab alcalina care este un amestec de suc gastric, suc pancreatic si bila, la care se adauga secretia celulelor mucoasei duodenale, care secreta subst. activatoare ale secretiei sucurilor digestive(secretina); activatori enzimatici (enterokinaza) si enzime active (maltaza) In mod normal sucul duodenal este un lichid galben deschis, clar. In cazuri patologice devine un lichid tulbure, vascos, de culoare galben- murdar ( infectii), verzui ( dischinezie biliara), rosu- brun( ulcer duodenal) sau incolor (icter mecanic- obstructia canalului coledoc). Cantitatea zilnica de suc duodenal este de 1500 ml din care 1200 reprezinta secretia biliara si 300 ml secretia pancreatica.

Formarea bilei Bila se formeaza in ficat si este depozitata in colecist. Secretia sa este stimulata de hepatochinina, pe cael hormonala, care determina formarea unei bile apoase, sarace in saruri. In colecist bial este concentrata, apoi este excretata in duoden sub actiunea unui hormon paracrin, colecistokinina care are rolul de a determina colecistul sa se contracte si sa-si verse continutul in duoden. Daca aceste mecanisme nu functioneaza corect apare dischinezia biliara insotita de dureri de cap, greata, voma, tulburari digestive.

Rolul bilei

1. Asigurarea unui mediu acido-bazic si electrolitic pt. enzimele digestive pancreatice. Digestia duodenala are loc intr-un mediu realizat de amestecul a trei sucuri digestive: sucul gastric, sucul pancreatic si bila. Enzimele pancraetice au un pH optim situat in mediu bazic, deci aciditatea sucului gastric trebuie neutralizata, cu ajutorul bicarbonatilor din bila. Bila asigura si ionii metalici.

2. Asigurarea acizilor biliari necesari pt. emulsionarea lipidelor din tractul intestinal Lipidele sunt insolubile in mediu apos. Emulsionarea lipidelor si formarea unei emulsii stabile este posibila in prezenta acizilor biliari, care sunt sintetizati in ficat din colesterol. Secretati in tractul intestinal isi manifesta caracterul de emulgatori, dupa care sunt resaorbiti din intestin si captati din nou de ficat formand circuitul enterohepatic. Daca ficatul este bolnav, acesta nu va fi capabil sa capteze acizii biliari din plasma, se produce acumularea lor ceea ce va face posibila eliminarea lor urinara.. Prezenta lor in urina denota hepatitele. Daca acizii biliari lipsesc din tractul digestiv, atunci lipidele nu sunt digerate si sunt eliminate pe cael fecaliera. Fenomenul de eliminare al lipidelor pe cael fecaliera se numeste steatoree, este insotita de diaree. Malabsorbtia acizilor biliari poate avea consecinta formarea calculilor renali de oxalat de calciu.

3. Prin bila se elimina bilirubina directa. Bilirubina este un produs de degradare a hemoglobinei, care este toxic pt. sistemul nervos central. Acumularea bilirubinei duce la formarea icterului mecanic. Bilirubina indirecta fiind insolubila nu poate fi eliminata prin bila. Bilirubina in tractul intestinal este degradata treptat in biliverdina,stercobilinogen, stercobilina, urobilinogen si urobilina. Stercobilina se elimina prin fecale, o parte din urobilinogen este resorbit in intestin, ajuns in circulatia sanguina o parte se elimina prin urina contribuind la colorarea urinei, cealalta parte fiind transformata in urobilina de catre ficat si eliminata din nou in tractul intestinal formind circuitul enterohepatic. Un fenomen similar se intimpla si cu colesterolul.

Calculii biliari Daca exista deficiente in reglarea concentrarii bilei aceasta duce la formarea calculilor biliari. Calculii biliari produc disfunctii ale colecistului cu aparitia: dischineziei biliare, maldigestie, icter mecanic, inflamatii ale duodenului, colecistului si pancreasului.

Calculii biliari contin: bilirubina, carbonati, colesterol, fosfati de calciu si magneziu.

Recoltarea bilei Bila se obtine prin tubaj duodenal prin proba Melzer-Lyon. Tubajul se executa dupa cel putin 12h de post. Se recomanda a nu se consuma 24h inainte de a recolta, alimente greu digerabile, condimentate, ceai, cafea, bauturi alcoolice sau medicamente (eufilina, papaverina, coleretice) Recoltarea se face cu ajutorul sondei Einhorn care este introdusa in stomac, apoi bolnavul este culcat pe partea dreapta, astfel incit zona colecistului sa fie mai sus decit capul. Pacientul va inghiti sonda treptat pana la diviz. 75 cm, in timp de 45 min. Bila iese prin sonda sub actiunea fortei gravitationale. Se obtin 3 fractiuni de bila:

-bila A este bila care iese prin sonda in absenta oricarui stimul. Acesta este de fapt sucul duodenal

-bila B este bila colecistica. Sepoate obtine dupa eliminarea bilei A si introducerea prin sonda a unui stimulent al secretiei biliare. Sub actiunea stimulului, colecistul se contracta golindu-si continutul in duoden. Dupa 20 min. se poate recolta bila B. Aceasta are culoare maroniu- verzuie si este mai densa decit bila A

Dupa golirea completa a colecistului se poate obtine bila C(hepatica). Aceasta este bila proaspat formata in ficat, are o culoare galben- aurie si are densitate mai mica decit bila B, deci pluteste la suprafata acesteia.

Compozitia bilei

Bila A nu are valoare diagnostica.

Bila B este mai concentrata. Cu cat este mai concentrata are culoare mai inchisa. Are un pH 5,5- 7,7, reziduu uscat 4-11%, pigmenti biliari 0,2-1,5%, acizi biliari 1,5-10%, lipide 1,8-4,7%.

Bila C are o concentratie mica: reziduu uscat 1- 3,5%, pigmenti biliari 0,05-0,17%, acizi bilari 0,2-2%, lipide 0,1-2%.

Analiza de laborator a bilei

Examenul macroscopic Bila A are o culoare galben- pal cu tente verzui, bila B are culoare verde inchis, iar bila C o culoare galben aurie. Culoarea bilei devine verde in cazul infectiilor cailor biliareCuloarea brun- negricioasa a bilei A apare in caz de ulcer duodenal. Bila A este incolora in caz de icter mecanic, iar bila B si C nu se poate obtine. Aspectul bilei normale este limpede, devine tulbure in caz de infectii sau din cauza precipitarii unor cantitati mari de saruri. Sedimentul biliar are un aspect mucos din cauza mucusului pe care-l contine.Examenul microscopic Este important ca examenul sa se faca cit mai repede dupa recoltare, pt. ca sucurile digestive distrug elementele celulare si Giardia Lamblia. Se recomanda ca transportul eprubetelor sa se faca in apa calda pt. a pastra cat mai mult timp viabilitatea lambliilor. In sedimentul normal se gasesc: celule cilindrice de provenienta duodenala, corpi mucinosi, cilindroizi de mucina, cristale debilirubinat de calciu, colesterol si oxalat de calciu. Celulele pigmentate provin din caile biliare, celulele poligonale si rotunde apar in hepatite, fasii de epiteliu duodenal apar in duodenie si ulcer duodenal, celulele prismatice degenerate apar in pancreatite. Prezenta leucocitelor in numar mare arata un proces inflamator. Daca ele predomina in bila A arata o inflamatie a duodenului sau pancreatita, iar daca predomina in bila B arata un proces supurativ hepatic sau colecistita. Eozinofinele predomina inhelmintiaze. Nr. mare de hematii arata o sangerare. Cristalele de acizi grasi gasite pe nemancate arata o staza gastrica si o lipaza pancreatica activa. In caz de lambliaza gasim in bila B trofozoiti de Giardia Lamblia. Lambliaza se poate pune in evidenta si prin analiza scaunului.

Examenul biochimic In mod normal, pH-ul celor 3 fractiuni variaza 5,5-7,7. In caz de infectii, pH-ul bilei B scade 4-4,8. Determinarea colesterolului nu are importanta clinica.

Acizii biliari scad in icter mecanic, ciroze si dismetabolisme ale acizilor biliari. Bilirubina si urobilina cresc in cazul bolilor hemolitice. Pigmentii biliari si urobilina scad in caz de retentii biliare sau blocarea completa a canalului coledoc. Prezenta hemoglobinei se pune in evidenta prin reactia Addler care este o reactie foarte sensibila, de aceea recipientul in care se recolteaza nu trebuie sa aiba urme de sange.

Examenul bacteriologic are rolul de a pune in evidenta infectiile colecistului. Se trimit la analiza bila B recoltata in conditii sterile.3. Biochimia sucului pancreatic

Sucul pancreatic este una din componentele sucului duodenal. Este un lichid vascos, incolor, clar, are un pH 8-8,3, este lipsit de miros. Sucul pancreatic contine: proteoze, nucleoproteide, enzime digestive, subst. minerale.

Enzimele sucului pancreatic

a) enzime glicolitice Amilaza este o enzima care are rolul de a hidroliza amidonul pana la stadiul de dextrine, maltoza si izomaltoza.b) enzimele lipolitice Lipaza are rolul de a hidroliza grasimile neutre: monoacilgliceridele, diacilgliceridele si triacilgliceridele in acizi grasi si glicerina. Are un pH=7-9.

Fosfolipazele au rolul de a hidroliza fosfolipidele cu formare de glicerina, sfingozina, acizi grasi, acid fosforic, baza azotata si polioli ciclici

c) enzimele proteolitice din dduoden continua activitatea de digestie a proteinelor inceputa in stomac de pepsina si renina. Proteinazele actioneaza asupra unor substraturi care sunt proteine sau produsi de degradare a proteinelor. Peptidazele actioneaza asupra produsilor de degradare ai proteinelor care nu mai pastreaza caracterele secundare si tertiare ale proteinelorProteinazele sucului pancreatic sunt: tripsina si chimiotripsina.

Peptidazele sucului pancreatic sunt: carboxipeptidaza A care are rolul de a degrada produsii rezultati sub actiunea chimiotripsinei; carboxipeptidaza B are rolul de a rupe un aminoacid de pe produsii de degradare ai tripsinei.

Nucleazele au rolul de a scinda acizii nucleici in nucleotide.

Rolul sucului pancreatic

-de a aduce pH-ul la valori optime pt. activitatea enzimelor digestive pancreatice;

-de a asigura enzimele digestive necesare digestiei duodenale

Controlul secretiei sucului pancreatic:

-reglarea prin intermediul sist. nervos central

- reglarea prin intermediul sist. nervos periferic

- reglarea hormonala prin intermediul unor hormoni paracrini si endocrini: secretina care actioneaza asupra pancreasului determinind secretia sucului pancreatic apos sarac in enzime si bogat in saruri minerale si bicarbonati; pancreozimina care actioneaza asupra pancreasului determinand secretia unui suc pancreatic vascos bogat in enzime; somatostatina care are rolul de a inhiba secretia de secretina; enterokinaza care are rolul de a transforma proenzimele digestive in enzime active;motilina care are rolul de a mari peristaltismul si la nivelul intestinului subtire.

Reccoltarea sucului pancreatic are loc cu ajutorul sondei Einhorn in prealabil introdusa in duoden. Dupa eliminarea bilei A, administrarea de sulsat de magneziu pt. provocarea contractiei colecistului si eliminarea bilei B se administreaza prin sonda un stimulent al pancreasului (60ml lapte fiert cald, HCl diluat sau 3-4ml eter etilic). Dupa 20 min. incepe recoltarea sucului pancreatic. Pt. stimularea pancreasului se mai pot folosi si injectii intravenoase de acetilcolina, glucoza, pancreozimina si secretina. Inlocuirea sondei Einhorn cu sonde de tip Langerlof- Berthalheimer a permis obtinerea unui suc pancreatic neamestecat cu suc gastric sau bila.Explorarea functiei exocrine a pancreasului:

proba de digestie care consta in analiza microscopica a fecalelor;

analiza serului si a urinii, dupa stimularea pancreasului cu prostigmina, secretina sau amestec de pancreozimina si colecistokinina

determinarea tripsinei si a chimiotripsinei in fecale

analiza biochimica a sucului duodenal recoltat dupa una din metodele anterioare.

Analiza biochimica a sucului pancreatic Determinarea amilazei metoda semicantitativa Wohlghemuth este o metoda folosita in Comunitatea Europeana. Valorile normael ale amilazei sunt 256-2048 UW (unitati Wohlghemuth). Valorile scazute indica o hipofunctie a pancreasului exocrin, iar valorile crescute indica afectiuni pancreatice sau biliare.Determinarea lipazei Valorile normale 50-60ml NaOH 0,1N la 100 ml suc pancreatic. Aceste enzime se pot doza si in ser, iar amilaza si in urina.

Determinarea tripsinei in componenta sucului pancreatic se pune in evidenta calitativ.

4. Biochimia intestinuluiIntestinul uman este format din intestin subtire (jejun si ileon) si intestin gros (colon). In intestinul subtire are loc definitivarea digestiei si absorbtia subst. rezultate in procesul de digestie. Colonul are rol de absorbtie a apei si a unor vitamine rezultate prin actiunea florei intestinale saprofite asupra produsilor rezultati prin digestie.

Rolul intestinului in digestie Intestinul intervine in digestie prin sucul intestinal secretat de peretele intestinal. Sucul intestinal estte secretat de glandele Brunner- Lieberkuhn. Cantitatea de suc intestinal secretata zilnic este 2l la 24h. Enzimele digestive actioneaza pe produsii de degradare ai digestiei bucale, gastrice si duodenale, definitivand procesul de digestie si facand posibila absorbtia lor intestinala.Reglarea secretiei sucului intestinal are loc atat pe cale neurologica prin reflexe sau pe cale centrala (control al SNC), cat si pe cale hormonala prin hormoniparacrini. Acesti hormoni nu actioneaza numai asupra sucului intestinal ci au si alte efecte: cresterea peristaltismului, inhibarea secretiei altor hormoni paracrini care favorizeaza secretiile digestive la alte nivele:

-enterokinina are rolul de a favoriza secretiile de suc intestinal in glandele Brunner- Lieberkuhn. Sub actiunea sa se formeaza sucul intestinal bogat in enzime digestive.

-motilina are rolul de a intensifica peristaltismul intestinal favorizand avansarea alimentelor in curs de digerare si absorbtie prin tractul intestinal.

-VIP( peptida intestinala vasoactiva) are rolul de a dilata venele intestinale si periferice cu scopul favorizarii absorbtiei intestinale

- GIP (peptide gastric inhibitoare) are rolul de a inhiba secretia sucului gastric

-somatostatina are rolul de a inhiba secretia de hormon de crestere si de secretina.

Enzimele sucului intestinal

Enzime care actioneaza asupra glucidelor: amilaza (are rolul de a hidroliza amidonul), izomaltaza, dizaharidele, maltaza, zaharaza,lactaza. Absenta lor duce la dereglari in procesul de digestie manifestate prin balonari si diaree severe. Celuloza nu poate fi digerata de organismul uman deoarece acesta nu contine celulaza. Celuloza nedigerata are rolul de a asigura un tranzit intestinal normal.

ENZIMELE LIPOLITICE: au rolul similar celor din sucul pancreatic.Enzimele proteolitice sunt: aminopeptidazele, dipeptidaze, tripeptidaze si iminopeptidaze.

Enzimele care actioneaza asupra acizilor nucleici : nucleazeleAbsorbtia intestinala a alimentelor nedigerate: glucidele sunt absorbite sub forma de monozaharide; lipidele sunt absorbite sub forma de glicerina, sfingnoza, acizi grasi liberi; proteinele sunt absorbite sub forma de aminoacizi; subst. minerale (Na, K, Ca, Fe, Mg, Cl, fosfati) se absorb din duoden si continua in jejun si ileon. Absorbtia sodiului continua si in colon; vitaminele absorbite provin din 2 surse( o parte sunt continute in alimente iar absorbtia lor are loc in duoden si jejun; o alta parte din grupul vitaminelor B sunt sintetizate de flora intestinala iar absorbtia continua in ileon si in colon); acizii biliari, urobilinogenul si colesterolul se absorb in ileon.Rolul de excretie a intestinului prin peretele intestinal sunt secretate si unele subst.Rolul florei intestinale in procesul de digestie- absorbtie In intestin exista flora saprofita care participa la procesul de digestie. Flora sintetizeaza o parte din vitaminele necesare pt. organismul uman. Flora degradeaza subst. neabsorbite cu formare de indol, scatol,cadaverina, putresceina care dau mirosul caracteristic al fecalelor.

Explorare intestinului are loc pe mai multe cai:

-explorarea biochimica a sucului intestinal

-executarea analizei anatomopatologice si histochimice a unor portiuni de mucoasa intestinala recoltate prin aspiratie cu o sonda

-explorarea rontgenografica a intestinului sau explorarea endoscopica

-explorarea capacitatii de absorbtie prin testele de incarcaer cu diferite subst. farmacologice( glucoza, fructoza, trigliceride etc. probele se executa astfel: pacientului singe pe nemancate, apoi i se administreaza subst. cu actiune farmacologica, se recolteaza apoi sange din 30 in 39 min. Concentratia sanguina a subst. se reprezinta grafic, curba prezinta o crestere brusca a concentratiei urmata de o revenire lenta)

-analiza fecalelor care da informatii despre procesul de digestie, absorbtie, infectii, parazitoze.CURS 4

BIOCHIMIA FECALELOR

Alimentele nu se digera complet. Tractul intestinal este si o cale de excretie a unor subst.inutile sau chiar toxice organismului uman. Aceste subst. sunt excretate in tractul digestiv prin bila sau sunt excretate de catre mucoasa intestinala. Subst. rezultate prin procesul de digestie sunt eliminate prin anus si se numesc fecale. Fecalele eliminate intr-o singura priza formeaza un scaun.Rolul fecalelor este:

-eliminarea materialului rezultat prin procesul de digestie;

- de excretie a unor subst. inutile sau toxice.

Analiza fecalelor este importanta pt. ca da informatii despre functionarea tubului digestiv.

Compozitia fecalelor Fecalele contin:

-subst. nedigerabile de origine alimentara, a caror prezenta nu are semnificatie patologica-subst.insolubile (ex. sapunuri de calciu si magneziu, oxalati de calciu, fosfati de calciu), care nu ausemnificatie patologica

-subst. digerabile dar nedigerate sau partial digerate,care nu sunt absorbabile, prezenta lor in cantitati mici este fiziologica. Prezenta fibrelormusculare nedigerate si a granulelor de amidon in cantitati crescute sugereaza o insuficienta functionala a pancreasului exocrin, iar prezenta grasimilor sugereaza o insuficienta biliara sau hepatica, o perturbare a circuituluienterohepatic al acizilor biliari

-subst. digerate dar neabsorbite(acizi grasi liberi, sapunuri, aminoacizi, monozaharide) si subst. care nu necesita digestie pt. a fi absorbite ( vitaminele). Excesul acestor subst. arata o perturbare a procesului de absorbtie.

-subst. excretate prin tubul digestiv. Acestea pot fi excretate prin bila(bilirubina) prin mucoasa intestinala( unele vitamine). In caz de tranzit intestinal prea rapid (diaree) transformarea bilirubinei este incompleta si culoarea fecalelor devine verzuie (biliverdina) sau galbuie (bilirubina netransformata). Absenta stercobilinei din fecale sugereaza un icter mecanic, adica neeliminarea bile in tractul intestinal-subst. care formeaza un circuit enterohepatic( urobilinogen, colesterol si acizi biliari) sunt resorbite in ileon, ajung in sangele circulant de unde sunt captati de catre ficat si reeliminati prin bila. Prezenta lor in fecale este normala dar excesul lor denota tulburari de absorbtie la nivelul ileonului, iar absenta lor perturbari hepatice sau biliare.

-subst. rezultate prin actiunea florei intestinale normale asupra subst. neabsorbite. Dintre acestea sunt subst. utile( unele vitamine), iar altele sunt toxice( cadaverina, putresceina, indolul, scatolul)- cantitati mici de mucus sunt prezente in mod fiziologic, dar cantitati mari de mucus sugereaza o iritatie chimica sau cauzata de infectii, alergii sau colite cronice

-prezenta celulelor epiteliate este fiziologica dar excesul lor arata o iritatie

-prezenta unui nr. mare de leucocite denota un proces inflamator in tractul digestiv

-prezenta multor hematii denota o hemoragie in tractul digestiv. Hematiile intacte denota o sangerare la capatul tubului digestiv (fisura de anus, hemoroizi); daca hemoragiile au avut loc in capatul superior, hematiile au aspect decolorat, franjurat, iar fecalele se coloreaza in negru (melena)Prezenta florei microbiene are semnificatie patologica, participa la procesul de digestie. In cazuri patologice locul florei este luat de flora patogena.-apa este componenta obligatorie a fecalelor. Prin fecale se elimina 100- 300 g apa/zi. Excesul de apa in scaun duce la diaree, iar scaderea apei duce la constipatii. Cauza cresterii tranzitului intestinal poate fi de natura infectioasa. Cauza constipatiilor este o alterare a reglarii tranzitului intestinal de cauza neurologica, hormonala sau iatrogena.

Elemente obligatoriu patologice in fecale sunt:

-oua de paraziti: oua de nematode (Ascaris, lumbricoides, Trichinella Spiralis, Strongiloides, Stercoralis) si cestode ( Fasciola Hepatica, Hymenolepis Nana, Taenia Solium, Taenia Saginata, Echinococcus granulosus0. Uneori se pot gasi si paraziti vii.

- prezenta protozoarelor care apar in scaun sub forma de oochisti (Isosporra Hominis), trofozoiti (Entamoeba disenteriae, Trichomonas Intestinalis) sau chisti ( Giardia Lamblia).

Aspectul fecalelor

Fecalele in mod normal se prezinta sub forma unor mase semiconsistente de forma cilindrica de culoare maronie. Au un pH slab alcalin, eventual neutru. Au miros neplacut din cauza indolului, scatolului, putresceinei, cadaverinei si a altor subst. ce rezulta prin degradarea subst. neabsorbite de catre flora intestinala normala. Aceste proprietati se schimba in cazuri patologice astfel: -mirosul Prezenta unei flore de putrefactie da un miros putrid fecalelor din cauza unor subst. cu miros care se formeaza in procesul de putrefactie: amoniac, acid sulfhidric, mercaptani, amine, etc. Fenomenul este insotit de diaree si inchiderea la culoare a fecalelor. In cazul diareei de fermentatie mirosul devine acid.

-culoarea Fecalele devin incolore in caz de icter mecanic, din cauza blocarii canalului coledoc care duce la neeliminarea bilirubinei in tractul digestiv. Dupa pasaj de sulfat de bariu fecalele se coloreaza in alb, dar nu are semnificatie patologica. Fecalele au culoare galben- verzui din cauza bilirubinei netransformate. Fecalele diareice negre, negre- brune sugereaza prezenta unui proces de putrefactie. Culoarea neagra a fecalelor nediareice se datoreaza prezentei sangelui (melena) cauzata de o hemoragie in tractul digestiv superior sau mediu (ulcer, cancer). Carbunele medicinal duce si el la inchiderea la culoare a fecalelor. Fecalele pot prezenta striuri rosii din cauza unor sangerari in tractul final, a hemoroizilor sau fisurilor anale. Fecalele pot primi culori diferite si de la unele medicamente care nu se absorb in tractul intestinal.-pH-ul fecalelor devine acid in cazul unor procese de fermentatie.- consistenta fecalelor devine scazuta in caz de diaree din cauza excesului de apa. Scaunele mucoide cu aspect diareic pot ascunde scaune de constipatie inglobate intr-o masa de mucus.

Analiza biochimica a fecalelor Se apeleaza rar la analiza biochimica deoarece anliza bacteriologica si cea microscopica este suficienta pt. punerea diagnosticului. Totusi in unele cazuri este utila analiza compozitiei

-Reactia Addler este o reactie care pune in evidenta prezenta sangelui. Reactia este foarte sensibila de aceea se impune pt. o interpretare corecta respectarea riguroasa a conditiilor de recoltare. Este pozitiva doar in cazul hemoragiilor din tractul superior sau mediu, nu si in cazul hemoragiilor anale.

-Prezenta stercobilinei exclude o blocare totala a canalului coledoc

-Prezenta bilirubinei sau biliverdinei arata o deficienta in transformarea lor in stercobilina

- Excesul de grasimi arata o steatoree cauzata de lipsa acizilor biliari din tractul digestiv.

-Prezenta enzimelor digestive( tripsina, chimiotripsina etc.) arata functionarea organului producator (pancreas).

-Lipsa lactazei din sucul intestinal arata intoleranta la lactoza, ceea ce duce la balonari si diaree.

Examenul microscopic se efectueaza pt. a depista unele parazitoze si pt. a verifica modul de functionare a sistemului de digestie si absorbtie.

Recoltarea fecalelor

a) Pt. examenul bacteriologic (coprocultura)Fecalele se recolteazain coprocultoare sterile ce contin un mediu de imbogatire sau de transport. Se recomanda a se recolta cu lopatica insotitoare direct din anus pt. a evita suprainfectarile.

b) Pt. examenul parazitologic

Nu exista restrictii deosebite pt. recoltare, dar se recomanda a se recolta din mai multe parti din interiorul fecalelor pt. a putea permite o omogenizare ulterioara. Se recomanda a se transporta in recipiente care se deschid usor si care nu se imbiba cu fecalele. Exista citeva exceptii: oxiurii nu-si depun ouale in fecale ci in jurul anusului. Pt. suspiciunea de oxiuraza se recomanda recoltarea unei amprente anale. In caz de suspiciune de amibiaza se recomanda utilizarea unui purgativ.c) Pt. reactia AddlerSunt excluse de la recolta recipientele care vreodata au continut de singe, chiar daca au fost spalate. Tot pt. a evita interferenta alimentelor de origine animala se recomanda a se consuma cu 2-3 zile inainte de recoltare un regim lacto- vegetarian. Este strict interzisa consumarea unor produse de carne insuficient de fierte sau fripte, dar mai ales alimente cu un continut ridicat de sange, sunt interzise medicamentele cu continut de fier.

d) Pt. examenul digestiv Trebuie asigurat un regim complet care contine toate elementele nutritive si usor digerabile. Se recomanda a se consuma 3 zile inainte de recolta regimul Schmidt- Strassburger. Regimul asigura 125g proteine, 200g glucide si 100g lipide pe zi dupa urmatorul program: dimineata: 500 ml lapte, 100g piine cu unt sau un ou fiert moale; ora 10: 100-200 ml lapte; prinz: 125g carne de vita fiarta, supa de carne sau supa de zarzavat, 250 g piure de cartofi, 20g unt, 100 ml lapte; ora17: 100-200ml lapte; seara: 250 ml lapte sau ceai, cartofi fierti, 20g unt, sunca fiarta. Serecomanda a se administra bolnavului inainte de primul prinz de regim 0,5g carmin sau 1g carbune animal. Se va aduce la laborator prima proba de fecale eliminata dupa fecalele colorate in roz respectiv negru.CURS 5

BIOCHIMIA URINII

Rolul rinichilor

Rinichiul are urmatoarele functii:

-rol de excretie a subst. inutile sau chiar toxice organismului ( produsi catabolici, subst. toxice ingerate, inhalate sau absorbite prin mucoase sau piele)

-rol de conservare a unor subst. utile si necesare organismului (proteine, glucide, lipide, ioni)

-rol de reglare al unor procese si mentinerea unor echilibre in organism (hematopoieza, circulatia sanguina, homeostazia ionilor si a apei, mentinerea echilibrului acido-bazic)In ceea ce priveste homeostazia hidroelectrolitica rinichiul are rol in mentinerea in limite normael a volumului sanguin (izovolemiei); mentinerea presiunii osmotice (izoosmiei); mentinerea in limite normale a concentratiei individuale a fiecarui ion in parte (izoioniei); mentinerea in limite normale a pH-ului sanguin (izohidriei). Fenomenele care se petrec in rinichi sunt dependente de presiunea efectiva de filtrare (EFP) si sunt controlate umoral. Hormonii care intervin in acest mecanism de reglare sunt: vasopresina (hormon antidiuretic- hormon hipotalamic), aldosteronul (secretat de suprarenala) si factorul natriuretic ( format in cord).Formarea urinii

Rinichi umani au masa 250-320g. Unitatea functionala a rinichilor este nefronul format din: glomeruli ( un ghem de vase sanguine inconjurate de capsula Bowman), tubi uriniferi formati din ( tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distal), tub colector. Formarea urinii este un proces complex care cuprinde procese de filtrare, osmotice, de difuziune, de transport activ si procese biochimice complexe caracterizate prin consum mare de energie. Un sfert din energia rezultata din procesele metabolice este utilizata pt.functionarea rinichilor.

Procesul de formare a urinii are loc in trei etape:

Ultrafiltrarea care are loc in glomeruli. Este un proces fizic prin care din cei 1500l sange recirculat prin glomeruli se formeaza 170-180l ultrafiltrat (urina primara). Glomerulii au rolul unei site prin care sunt retinute subst. cu masa moleculara mai mare de 60000, astfel ultrafiltratul este lipsit de proteine si de subst. transportate de proteine ( lipide, bilirubina indirecta). Fenomenele petrecute in glomeruli depind de circulatia sanguina renala(RBF), circulatia plasmatica renala (RPF), si de presiunea efectiva de filtrare (EFP). Filtrarea glomerularaeste afectata in stari infectioase ale glomerulilor, cand au loc urmatoarele fenomene: pe de o parte volumul sangelui filtrat scade ducand la oligurie si anurie (blocaj renal), pe de alta parte permeabilitatea glomerulilor pt. moleculele mai mari creste ducand la aparitia proteinelor in urina.Concentrarea si reabsorbtia are loc la nivelul tubilor. Se produce modificarea raporturilor cantitative ale componentelor ultrafiltratului si chiar reabsorbtia cantitativa a unora. Acest proces are loc cu consum mare de energie. Subst. care depasesc un anumit nivel al concentratiei plasmatice sunt eliminate. Pragul renal de eliminare este caracteristic pt. fiecare subst. in parte. In functie de pragul renal subst. se impart in :

subst. cu prag inalt ( ex. glucoza)

subst. cu prag jos (ex. ureea)

subst. fara prag (ex. subst. toxice) Secretia si excretia tubulara este ultima etapa a formarii urinei, care are loc in tubii renali. Ca urmare a acestui proces apar in urina subst. care nu au existat in filtratul primar. Aceste subst. ajung in urina ca urmare a proceselor de conjugare si degradare urmate de transport activ prin peretele tubular. Subst. care se elimina prin urina pot participa la 3 fenomene: filtrare glomerulara, reabsorbtie tubulara si secretie tubulara.

Coeficientul de epurare plasmatica a unei subst.( clearance-ul) reprezinta volumul de plasma epurata intr-un minut de subst. in cauza. Se calculeaza astfel:

Vp= Cu x Vu/ Cp Vp= volumul de plasma epurat intr-un minut

Vu= volumul de urina format intr-un minut- debitul pe minut

Cp= concentratia plasmatica a subst.

Cu= concentratia urinara a subst. Subst. care se elimina doar prin filtrare glomerulara( creatinina) au Vp= 125ml/minSubst care dupa filtrare se reabsorb partial prin tubi au Vp 125ml/min (ureea are 80ml/min)

Subst. excretate doar prin secretie tubulara au Vp= 800ml/min (acidul paraaminohipuric)

Proprietatile fizice ale urinii si interpretarea variatiilor acestora

Urina normala este un lichid a carui culoare variaza de la galben- citrin pana la galben portocaliu. Intensitatea culorii depinde de concentratia urinii, respectiv Ph Urina incolora se intalneste in poliurii severe, roz- risietica pana la maroniu in hematurii, galben- verzui pana la verde- brun in pigmentii biliari, brun pana la negru in cazul prezentei melaninei. Exista si medicamente care coloreaza urina: tetracicline, furazolidon ( galben- portocaliu), piramidonul (rosu), albastru de metilen (verde- albastrui). Urina normala este limpede. Devine tulbure in caz de infectii, precipitari ale sarurilor, hematurii.Densitatea urinii este 1012- 1025. Creste in caz de dereglari hipertonice, diabet zaharat; scade in poliurii, diabet insipid si zaharat cu poliurie severa, dereglari hidroelectrolitice hipotonice. Izostenuria ( densitatea urinii= densitatea plasmei) apare in insuficienta renala cu afectare tubulara.Debitul este de 800-1500ml/24h. Sub 500ml/24h apare in insuficienta renala, hipohidratari si dereglari hormonale. Poliuria severa reprezinta 200ml/24h apare in diabet zaharat si insipid, hipertiroidism, infectii urinare, tratament cu diuretice.

pH-ul este slab acid (5,5-6). Urina normala are un miros specific. In cetonurii capata un miros de acetona, in infectiile urinare miros amoniacal. Urina poate primi miros specific de la unele alimente: usturoi, sparanghel, hrean, etc.

Compozitia chimica a urinii

Compusii chimici care pot sa apara in urina sunt:-compusi obligatoriu patologici: proteine, glucide, saruri biliare, melanogenul, corpii cetonici, bilirubina glucoronoconjugata, pigmentii sanguini.

-compusi conditionat patologici: urobilinogenul, aminoacizii, porfirinele, acidul uric,ureea, creatinina, ionii de sodiu, potasiu, calciu, fosfatii.

Compusi obligatoriu patologici

Proteinele apar in c az de boli renale cu afectare glomerulara insotite de prezenta cilindrilor in sediment, infectii urinare severe. Compozitia proteinelor in caz de glomerulonefrita si sangerari difera. Electroforeza proteinelor urinare arata ca in caz de glomerulonefrita apare doar albumina si globulinele cu masa moleculara mica, iar in caz de sangerari au un aspect identic cu cel din ser. Unele medicamente dau reactie fals pozitiva cu acidul sulfosalicilic utilizat pt. determinarea calitativa a proteinelor urinare.

Glucoza apare la bolnavii cu hiperglicemie la care s-a depasit pragul renal si in caz de diabet insipid. Reactivii Fehling, Benedict, Nylander reactioneaza identic cu glucoza si alte glucide. De aceea in interpretarea rezultatelor trebuie avut in vedere posibilitatea acestor confuzii. Lactozuria apare la femeile insarcinate sau care alapteaza. Reactii fals pozitive dau si unele medicamente ( vitamina C).

Corpii cetonici apar in cazul intensificarii catabolismului lipidic, in hipertiroidism grav, inanitie si intoxicatii cu solventi care contin acetona.

Pigmentii biliari( bilirubina) Bilirubina indirecta circula in plasma legata de albumine, fiind insolubila si nu poate fi eliminata prin urina. Poate fi eliminata doar bilirubina directa, dar numai atunci cand se acumuleaza (hepatite si icter mecanic)

Pigmentii sanguini Apar in caz de sangerari pe tractul urinar cauzate de infectii sau calculi. Prezenta lor este insotita de prezenta hematiilor in sedimentul urinar. Femeile inainte, dupa, dar mai ales in cursul ciclul menstrual prezinta hematii si pigmenti sanguini in urina, dar care au origine vaginala.Aceasta nu reprezinta hemoglobinurie sau sangerare pe tractul urinar.Sarurile biliare apar in hepatite.

Melanogenul apare in urina bolnavilor cu melanom malign in fazele acute ale bolii. Este insotita de o culoare neagra- maronie a urinii, care a stat la aer.

Compusi conditionat patologici

Urobilinogenul se formeaza in tractul intenstinal prin degradarea bilirubinei glucurono-conjugate excretate prin bila. Ajunge in sange prin absorbtie din intestin, de unde este excretat pe 2 cai: o parte prin bila (formeaza un circuit enterohepatic), iar cealalta parte prin urina; urobilinogenul este unul componenti urocromului. Nivelul urinar scade (devine absent) in caz de icter mecanic. Urobilinogenul creste in anemii hemolitice, iar in hepatite poate sa varieze, cresterea fiind mai frecventa. Acesta poate sa creasca si in stari febrile. Porfirinele dau reactii fals pozitive, unele medicamente cu caracter de amine aromatice si dupa consumul unor alimente cum ar fi sparanghelul. De mentionat ca valoarea normala a urobilinogenului este Normal si nu Absent. Patologica este nu prezenta sa in urina, ci doar cresterea sau disparitia sa din urina.Pofirinele sunt intermediari ai sintezei hemoglobinei si ai fermentilor heminici. Cresteri ale eliminarilor urinare apar in porfirii, inplasma, respectiv in urina, in leucoze, stari febrile, intoxicatii, etc. Este de mentionat posibilitatea confuziei cu urobilinogenul, avand in vedere ca da reactie similara cu reactivul Ehrlich utilizat pt. punerea in evidenta a urobilinogenului urinar. Se gaseste in cantitati reduse in urina omului sanatos; doar cresterea nivelului urinar este patologica.Aminoacizii Eliminarile zilnice sunt intre 100-500 mg/24h (exprimate ca azot aminoacidic). Hiperaminoaciduriile sunt:

a)aminoacidurii selective apar in urina doar anumiti aminoacizi

b) aminoacidurii neselective Cresterea nivelului urinar al tuturor aminoacizilor

Ureea este forma de excretie a amoniacului format prin catabolismul aminoacizilor. Ureea se formeaza in ficat si este eliminata din organism pe cale renala. Urea urinara scade in insuficienta renala. Valorile normale ale ureei urinare 15- 35g/24h. Clearance-ul de uree este de 80ml/min, mai mic ca al creatininei care nu este reabsorbita.Creatinina este produsul catabolic al creatininfosfatului. Se elimina pe cale renala, exclusiv prin filtrare glomerulara, astfel clearance-ul de creatinina este un indicator fidel al integritatii functiei glomerulare, pt. ca in caz de insuficienta renala cu atingere glomerulara creatinina nu se elimina, deci nivelul plasmatic creste, iar cel urinar scade.

Valorile normale 0,4-2,1g/24h, iar al clearance-ul 125ml/min.Acidul uric este produsul catabolic al acizilor nucleici. Nivelul urinar depinde de alimentatie. Acidul uric se elimina prin urina prin secretie tubulara, astfel eliminarile urinare scad in insuficienta renala. Nivelul scazut al acidului uric urinar se gaseste si in hipouricemii, iar nivel crescut in hiperuricemii. Unele medicamente interfereaza cu acidul uric dand reactii fals pozitive: paracetamol, cofeina, salicilat, vitamina C,unele antibiotice. Valori normale 0,08-1g/24h. Hiperuricuria este periculoasa din cauza formariicalculilor de acid uric sau urati.

Sodiul excretia sodiului creste in dereglari hidroelectrolitice hipertonice, tratament cu cortizon, cu diuretice. Scaderi ale sodiului apar in dezeechilibre hipotonice, hiperaldosteronism, tratament cu cortizon, hiperproductie de glucocorticoizi. Valori normale 130-260 mEq/l.PotasiulValori normael 25-100 mEq/24h Potasiuriile cresc in caz de hiperaldosteronism, tratament cu cortizon si diuretice, alcaloza. Scaderea potasiului apare in insuficienta renala, acidoza, tratament cu diuretice care sunt inhibitori ai aldosteronului (spironolactona).Calciul urinar creste in caz de hipercalcemii: hipertiroidism, osteoliza, hiperparatiroidism, hipervitaminoza D. Eliminarile de calciu cresc si in caz de regim desodat sau acidoze metabolice. Scaderi ale calciului apar in hipocalcemii: rahitism, osteomalacie, hipoparatiroidism, in regim desodat. Valori normale 100- 200 mg/24h. Hipercalcemiile favorizeaza formarea calculilor urinari si nefrocalcinoza (depunerea de saruri de calciu in intregul parenchim renal).

Fosfatii Valori normale ale fosfatilor in urina 0,5- 2,2 g/24h. Eliminarile de fosfati sunt crescute in hiperparatiroidism si hipoivitaminoza D, si scazute in insuficienta renala, hipoparatiroidism.Sedimentul urinar se obtine prin centrifugarea urinii. Se examineaza la microscop in vederea studierii prezentei elementelor figurate, a cilindrilor, a parazitilor, a bacteriilor, a fungilor, respectiv a cristalelor formate prin precipitarea sarurilor greu solubile. Este o analiza calitativa. Elementele gasite in sediment se clasifica in:

Sedimentul organizat contine elemente celulare ( leucocite, hematii), cilindrii urinari, bacterii, fungii si elemente parazitare ( oua de paraziti, chisti, paraziti vii)

Celulele epiteliale In sedimentul urinar se gasesc cateva celule epiteliale plate care provin din stratul superficial al tractului urinar. Cresterea nr. de celule este un semn al unei iritari a tractului urinar, care poate fi de natura mecanica sau infectioasa. Tipul celulelor arata masura infectarii. Daca apar doar celule plate superficiale, afectiunea nu este grava; pt. celule din stratul intermediar sau celule rotunde renale arata o afectiune mai grava. Celulele epiteliale pot proveni si din vagin. La femei nr. crescut de celule epiteliale in sediment poate constitui o indicatie pt. examinarea secretiei vaginale.Leucocitele apar si in sedimentul urinar al omului sanatos. Nr. crescut al acestora arata o infectie a tractului urinar.

Hematiile apar in caz de sangerari ale tractului urinar. Prezenta hematiilor in urina in nr. mare arata aparitia proteinelor in urina, colorarea urinii in roz, rosietic, rosu- brun. Urina femeilor imediat inainte, in cursul, dupa ciclul menstrual contine hematii de origine vaginala care nu au semnificatie patologica.Cilindrii sunt formati din albumina precipitata in tubii renali in cursul formarii urinii din filtratul primar. Prezenta lor este intotdeauna un semn patologic, arata o permeabilitate crescuta glomerulara datorata unei infectii. De obicei cilindrii urinari sunt insotiti de albuminurie masiva. Cilindrii pot fi: hialini, granulosi, leucocitari, hematici, epiteliali,cerosi. Pseudocilindrii formati din mucus sau urati si nu au semnificatie patologica.Flora microbiana apare in cazul infectiilor urinare este intotdeauna insotita de leucociturie. Daca apare flora microbiana care nu este insotita de un nr. crescut de leucocite, atunci flora nu provine din tractul urinar ci este o suprainfectie. In acest caz se recomanda efectuarea uroculturii.

Levurile prezenta lor se datoreaza unui recipient murdar, mai rar este de origine vaginala.

Trichomonas Vaginalis este un parazit care se gaseste in vaginul femeilor sau uretra barbatilor infectati. In urina femeilor ajunge prin scurgere vaginala si este intotdeuna insotit de multe leucocite si flora. In acest caz nu este necesara recoltarea uroculturii.Amibe Originea lor este fecaliera.

Oua de paraziti In urina se pot gasi oua de Schistosoma Haematobium, care se elimina pe aceasta cale. Accidental se pot gasi oua de oxiuri sau Echinococus granulosus.

Sedimentul neorganizat contine elemente necelulare

Mucus apare in caz de iritatii pe tractul urinar. Cauza poate fi infectioasa sau de natura mecanica.

Cristalele de saruri : oxalat de calciu, acidul uric, urati de sodiu, potasiu sau amoniu, fosfati amoniaco- magnezieni, fosfat de calciu, sulfat de calciu, mai rar tirozina sau leucina. Aparitia sarurilor in sedimentul urinar nu are o semnificatie patologica, daca nu este insotita de hematii, mucus, leucocite sau semne clinice care arata o posibila calculoza in tractul urinar. Deci prezenta sarurilor in urina arata doar o posibilitate de a se forma pe viitor calculi, daca exista si alti factori favorizanti care persista timp indelungat. In caz ca diagnosticul a fost pus prin radiografie, ecografie etc. atunci cristalele din sediment completeaza tabloul clinic, aratand tipul probabil al calculilor.

Proba Addis- Hamburger este o metoda de determinare cantitativa a nr. de elemente figurate formate in tractul urinar in unitatea de timp. Se recolteaza urina formata in exact 3 ore in conditii de repaus. Este important a se recoltatoata cantitatea de urina in 3 ore, pt. ca este necesar sa se cunoasca debitul urinar corect care se calculeaza din cantitatea de urina recoltata. Valorile normale: 1000 hematii/min, 5000 leucocite/min, 0 cilindrii/min. Proba Addis- Hamburger se foloseste la aprecierea gravitatii unei afectiuni, dar mai ales pt. urmarirea evolutiei bolnavilor cu infectii urinare cu antibioticoterapie. De obicei se cere recoltarea examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si uroculturii concomitent. In mod normal trebuie sa existe o concordanta intre sediment si rezultatul probei Adiis- Hamburger. Neconcordantele se datoreaza de obicei unei recoltari incorecte, dar mai ales unor scurgeri vaginale.

Modul de recoltare a examenului sumar de urina, a probei Addis- Hamburger si a uroculturii in mod concomitentBolnavul se scoala la ora 3 dimineata, dupa o toaleta locala lasa sa curga un jet de urina la WC, apoi recolteaza direct intr-un recipient steril cativa ml de urina. Restul de urina recolteaza in alt recipient pt. examenul sumar de urina. Doarme din nou si la ora 6 ( dupa exact 3 ore, perioada in care nu mananca, nu consuma lichide si sta in pat), dupa o noua toaleta locala recolteaza intr-un recipient separat toata cantitatea de urina pt. proba Addis- Hamburger. Eticheteaza cele 3 recipiente cu ora recoltarii si datele personale dupa care le trimite la laborator.

Recoltarea urinii pt. analize cantitative Bolnavul urineaza la ora 6 dimineata,aruncand aceasta proba de urina. Toata urina recoltata in cursul zilei se aduna intr-un singur recipient pana a doua zi. Ultima proba de urina recoltata in vas va fi la exact 24h, deci la ora 6 in ziua care urmeaza. Din aceasta urina aduce la laborator o proba de aproximativ 100 ml etichetata cu datele personale si cu volumul de urina rezultata in 24h (necesar pt. calculul debitului zilnic). Rezultatele se exprima raportate la 24h.0PAGE 12