CAPITOLUL 6

PROIECTAREA ASISTATĂ A SISTEMELOR BALISTICE UTILIZÂND PROGRAMUL AUTOCAD

6.1 CARACTERIZARE GENERALĂPentru a înţelege lucrul cu AutoCAD, este important să cunoaştem modul în

care acesta îşi păstrează desenele. Pentru fiecare desen se creează o bază de date. Fiecărei entităţi desenate îi corespunde o piesă din baza de date (o entitate este un element de desen, cum ar fi linia, cercul, arcul etc.). Astfel, la desenarea unei linii se adaugă în baza de date informaţiile referitoare la aceasta: capetele liniei, culoarea, tipul de linie etc. Pentru un cerc, informaţiile salvate includ centrul şi raza. Exemplu:

(– 1 < Entity name: 60000018 >) (0 „CIRCLE”) (8„0”) (62.1) (39.0.5) (10 4.0 4.0 1.0) (40. 2.0).Aceasta este o listă a informaţiilor stocate în baza de date, corespunzătoare

unui cerc desenat în stratul „0”, de culoare roşie (1), de grosime 0,5, cu centrul în punctul 4, 4, 1 şi raza 2.0. Modificarea unui cerc desenat implică modificarea unei asemenea liste din baza de date. Mai târziu ne vom întâlni cu listele corespunzătoare diferitelor tipuri de entităţi.

Meniul principal conţine următoarele opţiuni:0. Exit AutoCAD;1. Begin a NEW drawing;2. Edit an EXISTING drawing;3. Plot a drawing;4. Printer Plot a drawing;5. Configure AutoCAD;6. File Utilities;7. Compile shape/ font description file;8. Convert old drawing file;9. Recover damaged drawing;

Opţiunea 9 apare numai începând AutoCAD Release 11.

0. Exit AutoCAD.

Alegerea acestei opţiuni determină abandonarea sesiunii curente de lucru şi ieşirea în sistemul de operare.

1. Begin a NEW drawing.Se cere introducerea numelui desenului:Enter NAME of drawing:Dacă numele introdus nu a mai fost dat unui desen anterior, se va deschide

un desen nou şi se va trece în editorul de desene. Dacă numele nu este nou, apare un mesaj de avertisment şi se revine (după apăsarea tastei Enter) în meniul principal.

Numele unui desen poate avea cel mult opt caractere, dar nu trebuie să conţină acele caractere care nu sunt admise în numele unui fişier DOS; aceasta deoarece fiecare desen este salvat pe disc într-un fişier cu acelaşi nume şi extensia „.DWG”.

În editorul de desene (drawing editor) ecranul este împărţit în patru zone:– zona desenului – reprezintă spaţiul de desenare propriu-zis. Se pot indica puncte

din această zonă prin deplasarea cursorului format dintr-o linie orizontală şi una verticală (de dimensiuni egale cu dimensiunile zonei de desenare), ce se întretaie în poziţia curentă;

– zona de comenzi – aflată în partea de jos a ecranului este formată din trei linii de text. Primele două conţin mesajele anterioare, iar pe a treia apare prompterul „Command”: apariţia acestui prompter indică faptul că AutoCAD-ul aşteaptă o comandă de la utilizator. Dacă se doreşte vizualizarea unui mesaj anterior, ce nu mai este cuprins în zona de comenzi, se poate comuta afişarea pe ecranul text, prin apăsarea tastei „F1”. Apăsarea din nou a tastei „F1” va determina revenirea în ecranul grafic;

– meniul ecran este situat în partea dreaptă a ecranului şi conţine o listă de comenzi sau submeniuri. Prin apăsarea tastei „Insert”, cursorul va trece în acest meniu, unde va fi poziţionat pe comanda dorită şi apoi se va apăsa Enter. De exemplu, comanda LINE poate fi introdusă prin tastarea numelui ei (în zona de comenzi, la apariţia prompterului „Command:”) sau prin selectarea submeniului „DRAW”, din care se va selecta apoi „LINE”;

– meniurile pull-down – pot fi apelate din linia superioară a ecranului, numai cu ajutorul mouse-ului (sau alt tip de digitizor). Când cursorul se află în altă zonă a ecranului, această linie ne indică starea curentă a sistemului AutoCAD. Astfel, în partea stângă este scris stratul curent (Layer), în continuare sunt semnalizate diferitele moduri de lucru active (Ortho, Snap, Grid), iar în dreapta acestora poziţia curentă a cursorului (în coordonate carteziene absolute sau polare relative la ultimul punct marcat);

– când cursorul trece în această linie, informaţiile de stare sunt înlocuite cu denumirile meniurilor pull-down (desfăşurabile). În urma punctării pe unul dintre aceste nume de meniu, se va desfăşura meniul respectiv (peste zona de

desenare), din care se poate selecta o comandă, tot prin deplasarea cursorului şi punctare pe numele comenzii respective.

6.2 SISTEMUL DE COORDONATEÎn mod normal, AutoCAD-ul lucrează cu sistemul de coordonate cartezian

(„cartezian” vine de la Descartes), dar utilizatorul îşi poate defini un sistem propriu (vezi comanda UCS). Sistemul de coordonate cu care se deschide sesiunea de lucru este numit WCS (World Coordinate System); are originea în punctul 0,0,0 şi unghiuri drepte între axe. Coordonatele punctelor pot fi specificate în modurile: cartezian absolut, cartezian relativ şi polar (în spaţiu coordonate cilindrice). Coordonatele absolute sunt distanţele măsurate de la origine (0,0); coordonatele relative se măsoară faţă de ultimul punct anterior introdus; cele polare sunt de asemenea relative la punctul anterior, dar se introduce lungimea şi unghiul, măsurat în sens trigonometric.

Exemple de introducere a punctelor în aceste moduri: Command: LINE;From point: 10,10 (coord. carteziene absolute);To point: @10,0 (coord. carteziene relative);To point: @10 < 45 (coord. polare; 10 este distanţa, 45 este unghiul în grade);Încheierea sesiunii de desenare.Editorul de desenare poate fi părăsit cu sau fără salvarea pe disc a desenului;

în funcţie de aceasta se poate folosi una dintre comenzile END sau QUIT. END salvează desenul în fişierul cu numele implicit (dat la începutul sesiunii de desenare) şi apoi părăseşte editorul de desene, ieşind în sistemul de operare. QUIT abandonează sesiunea de desenare fără salvarea desenului (sau a modificărilor făcute pe un desen existent). Pentru a se evita lansarea din greşeală a comenzii QUIT, AutoCAD-ul afişează un mesaj de avertisment, aşteptând confirmarea utilizatorului (se confirmă cu Y de la Yes). Pentru a salva desenul fără părăsirea editorului de desenare, eventual cu un alt nume decât cel implicit, se foloseşte comanda SAVE. Forma de apelare a comenzii SAVE este:

Command: SAVE;File name <nume implicit>: Enter sau noul nume Ajutor!.Când nu vă descurcaţi cu una dintre comenzi sau cu modul de introducere a

datelor, cereţi ajutorul AutoCAD-ului prin comanda HELP. Acesta va răspunde:Command name <RETURN for list>:Dacă apăsaţi Enter, va fi afişată pe ecran lista comenzilor şi, în continuare,

modul de lucru în coordonate relative sau absolute, filtrele pentru introducerea coordonatelor punctelor etc. Dacă introduceţi numele unei comenzi, vor fi afişate informaţii referitoare la modul de utilizare şi efectele acelei comenzi. Informaţiile care pot fi obţinute prin comanda HELP sunt stocate în fişierul ACAD.HLP, care este un fişier de tip text, deci se poate tipări. Ca delimitator de pagină este folosit

caracterul „\” (backslash). Identificarea comenzilor în fişierul „help” se face cu ajutorul fişierului ACAD.HDX, care conţine poziţiile (numărul caracterului faţă de începutul fişierului) comenzilor în ACAD.HLP (comenzile sunt aşezate în ordine alfabetică).

6.2.1 Celelalte opţiuni ale meniului principal2. Edit an Existing Drawing:Această opţiune permite încărcarea unui desen existent (salvat anterior într-

un fişier .DWG), pentru a fi supus modificărilor. Dacă fişierul cerut nu există, se va afişa un mesaj de genul: **Drawing SAMPLE is not on file. Press RETURN to continue; după apăsarea tastei Enter se va aştepta din nou o opţiune a meniului principal.

3. Plot a drawing:În final, un desen trebuie să fie desenat pe hârtie. Pentru aceasta se poate

folosi un plotter sau o imprimantă. Opţiunea 3 determină trimiterea desenului AutoCAD la un plotter specificat prin configurarea sistemului (opţiunea 5). O altă cale de trimitere a unui desen la plotter este utilizarea comenzii PLOT în timpul sesiunii de desenare (pe prompterul „Command:”). Pentru dialogul dintre AutoCAD şi utilizator la plottare se va vedea deci comanda PLOT.

4. Printer Plot a Drawing:Opţiunea 4 permite tipărirea desenului cu ajutorul unei imprimante alese prin

configurare (opţiunea 5). Comanda care are acelaşi efect din editorul de desenare este PRPLOT.

5. Configure AutoCAD:Configurarea AutoCAD-ului este necesară deoarece poate fi instalat pe o

mare varietate de sisteme de calcul şi trebuie să se adapteze la posibilităţile acestora. Va trebui deci să-i specificăm tipul monitorului folosit (CGA, EGA, VGA etc.), tipul imprimantei, al plotterului şi al digitizorului. De asemenea, putem să-i dăm informaţii referitoare la mediul de lucru: amplasarea fişierelor temporare, fişierul care conţine desenul prototip, folosirea AutoLISP-ului sau lucrul în reţea etc. Când dorim să configurăm AutoCAD-ul pentru un anumit terminal (display, imprimantă, mouse etc.), vom alege driverul pentru terminalul respectiv dintr-o listă afişată, ce cuprinde toate driverele cunoscute de AutoCAD. Informaţiile complete referitoare la conectarea diverselor terminale se găsesc în manualul „AutoCAD Installation and Performance Guide”, inclus în pachetul AutoCAD.

6. File Utilities:Această opţiune se referă la lucrul cu fişiere şi determină în primul rând

afişarea unui nou meniu:0. Exit File Utility Menu;1. List Drawing files;2. List user specified files;3. Delete files;

4. Rename files;5. Copy file;6. Unlock file: se observă că suplineşte unele dintre comenzile sistemului de

operare (DIR, COPY, DEL, REN). Aceleaşi rezultate se obţin în editorul de desenare utilizând comanda FILES. Această variantă de lucru cu fişierele este preferabilă atunci când nu se dispune de suficientă memorie pentru a utiliza comanda SHELL (ieşire temporară în sistemul de operare, fără a abandona sesiunea de desenare) şi ar dura prea mult încheierea sesiunii de desenare şi apoi redeschiderea ei, doar pentru a copia sau şterge câteva fişiere;

7. Compile Shape/Font Description File: utilizatorul îşi poate crea fonturi sau biblioteci de simboluri proprii, dar acestea trebuie compilate înainte de a putea fi utilizate, folosind această opţiune;

8. Convert Old Drawing File: această opţiune trebuie folosită atunci când AutoCAD-ul refuză să încarce un desen, deoarece a fost creat cu o versiune veche. Această conversie este necesară deoarece între primele versiuni ale AutoCAD-ului şi versiunile mai noi există mari deosebiri în formatul de salvare a datelor; s-au creat tipuri de entităţi noi, dar s-a renunţat la folosirea unora vechi, care nu vor mai fi recunoscute fără o conversie preliminară;

9. Recover Damaged Drawing: uneori, AutoCAD-ul refuză să încarce un desen, datorită erorilor pe care le detectează, erori care se pot datora folosirii unor dischete de proastă calitate. Opţiunea 9 determină eliminarea din fişier a zonelor care conţin erori, astfel că nu va trebui să fie refăcut întregul desen. Această opţiune nu este disponibilă în Release 10 sau în versiunile anterioare.

6.2.2 Mediul de desenareDesenarea în AutoCAD este influenţată de anumiţi factori de mediu. Astfel,

o linie desenată cu comanda LINE va avea o anumită culoare, va fi întreruptă sau continuă, în funcţie de starea sistemului în acel moment. Această stare este determinată de valoarea unor variabile, numite variabile de sistem. Lista acestor variabile poate fi obţinută prin opţiunea „?” a comenzii SETVAR.

Valorile variabilelor pot fi modificate fie prin intermediul comenzii SETVAR, fie prin comenzi specifice în cazul variabilelor „read-only”. În continuare ne vom ocupa de variabilele care determină culoarea, tipul de linie şi stratul în care sunt desenate entităţile.

Lucrul cu straturi (Layer)

Stratul poate fi asemănat cu o foaie transparentă, pe care se desenează ceva. Mai multe foi suprapuse dau desenul final. Astfel, într-un strat se pot desena toate liniile groase, într-altul toate liniile subţiri, sau cele întrerupte etc. Fiecare strat este o colecţie de obiecte (entităţi); apartenenţa la un strat este una dintre proprietăţile asociate entităţii. În baza de date, acestei proprietăţi îi corespunde lista cu identificatorul 8: (8.„0”) – „0” este numele stratului (layer-ului).

Fiecare strat (layer) este identificat după numele său. Se pot crea diferite straturi (oricâte), pot fi redenumite, pot fi „îngheţate” sau făcute invizibile, sau pot fi şterse straturile neutilizate. La începerea unei sesiuni de lucru, stratul implicit are numele „0”. Acesta nu poate fi eliminat, chiar dacă este nefolosit.

Numele stratului curent (în care sunt desenate noile entităţi) este scris pe ecran în colţul din stânga-sus. Fiecare strat are asociată o anumită culoare şi un tip de linie. Dacă la desenarea unei entităţi nu se specifică culoarea acesteia, va fi asumată culoarea stratului curent (la fel şi pentru tipul de linie). De exemplu, în cazul listei: (0. „LINE”) (8. „0”) (10 0.0 0.0 0.0) (11 0.0 10.0 0.0) culoarea şi tipul de linie sunt cele asociate stratului „0”, iar în cazul listei: (0. „LINE”) (8. „0”) (6. „DASHED”) (62.1) (10 0.0 0.0 0.0) culoarea este dată de lista (62.1), iar tipul de linie de listă (6. „DASHED”), indiferent de definirea stratului „0”.

Definiţiile straturilor sunt păstrate în partea de început a bazei de date (după valorile variabilelor de sistem vezi şi fişierele DXF). Manipularea straturilor se face cu ajutorul comenzii LAYER. AutoCAD-ul va răspunde cu o listă de opţiuni: ?/ Make/ Set/ New/ ON/ OFF/ Color/ Ltype/ Freeze/ Thaw. Dintre aceste opţiuni, culoarea (Color) şi tipul de linie (Ltype) se referă la entităţile din stratul respectiv (sau, altfel spus, entităţile pentru care stratul respectiv este una dintre proprietăţi), iar celelalte determină starea stratului sau creează unul nou. ? listează straturile definite şi caracteristicile lor; Make creează un strat nou, care devine automat strat curent; Set schimbă stratul curent; noul strat curent trebuie să fi fost creat; New creează un strat nou; caracteristicile implicite ale unui strat nou creat sunt:

– culoarea albă (cod 7);– tipul de linie „CONTINUOUS” (linie continuă);– stratul este „ON”, adică entităţile din el sunt vizibile;– ON/OFF schimbă starea stratului; ON vizibil; OFF invizibil este o

opţiune utilă când dorim să trimitem la plotter sau imprimantă numai o parte a desenului, conţinută în unul sau mai multe straturi (care vor fi ON, iar celelalte OFF).

Color schimbă culoarea asociată stratului; Ltype schimbă tipul de linie asociat; Freeze/Thaw îngheaţă / dezgheaţă stratul specificat; spre deosebire de opţiunea „OFF”, opţiunea „Freeze” (îngheţare) determină ignorarea în continuare a entităţilor din stratul respectiv, ca şi cum nici nu ar exista; se câştigă timp la regenerarea desenelor mari; „Thaw” determină „dezgheţarea” stratului îngheţat cu „Freeze”.

Numele unui strat poate să aibă cel mult 31 de caractere. Sunt acceptate caracterele alfanumerice şi, în plus, şi $. Nu poate fi atribuit acelaşi nume mai multor straturi. Redenumirea se face cu comanda RENAME, iar schimbarea stratului corespunzător uneia sau mai multor entităţi selectate cu CHANGE sau CHPROP. Schimbând culoarea sau tipul de linie asociat, toate entităţile din stratul respectiv (pentru care nu s-au specificat în mod explicit aceste proprietăţi) vor fi redesenate.

Color Comanda COLOR determină schimbarea culorii implicite de desenare. Toate

entităţile ce vor fi create după această comandă vor avea culoarea respectivă. La începutul sesiunii de lucru, culoarea implicită este „BYLAYER”, adică cea asociată stratului curent. Am văzut deja că în lista unei entităţi, culorii asociate acesteia îi corespunde sublista cu codul 62, care apare doar dacă culoarea nu este cea asociată stratului curent. Numărul care urmează după codul 62 reprezintă codul culorii (0 = bylayer, 1 = roşu, 2 = galben, 3 = verde,4 = cyan, 5 = albastru, 6 = magenta, 7 = alb). La apelarea comenzii COLOR, AutoCAD-ul răspunde cu cererea: New entity color < cul. implicită >: Se va introduce codul numeric al culorii dorite sau denumirea acesteia (în engleză). Indiferent de modul de introducere a numelui culorii, în baza de date va apărea codul numeric al ei. Schimbarea culorii unei entităţi (cu CHANGE sau CHPROP) implică schimbarea acestui cod din sublista 62.

Linetype Tipul de linie cu care se desenează noile entităţi poate fi creat sau modificat

cu ajutorul comenzii LINETYPE. La apelarea acesteia, AutoCAD-ul va cere:?/ Create/ Load/ Set: Semnificaţia acestor opţiuni:? se cere AutoCAD-ului lista tipurilor de linie disponibile; acestea sunt

stocate în unul sau mai multe fişiere cu extensia „.LIN”. Pentru specificarea fişierului al cărui conţinut trebuie listat, va apărea în plus cererea:

File to list <ACAD>: răspunzând cu Enter, vor fi afişate tipurile de linie a căror definiţie se află în fişierul ACAD.LIN.

Create – utilizatorul îşi poate defini tipuri de linie proprii, folosind această opţiune; pentru aceasta va trebui să specifice numele tipului de linie creat, numele fişierului în care va fi păstrată definiţia acestuia, descrierea textuală (nu are influenţă asupra definiţiei propriu-zise) şi definiţia tipului de linie, care constă într-o succesiune de numere despărţite prin virgulă, reprezentând lungimile liniilor şi a spaţiilor, în unităţile de desenare (inch sau mm). Dialogul decurge cam aşa:

Command: Linetype?/ Create/ Load/ Set: C Name of linetype to create: tip-nou

Create or append linetype file: LINII (fişierul LINII.LIN; dacă nu există, va fi creat; dacă există, va fi adăugat în el noul tip de linie) Descriptive text (descrierea tipului de linie creat serveşte la afişarea cu opţiunea „?” Enter pattern (on next line) A,0, –1 (AutoCAD-ul a transmis „A”, utilizatorul a răspuns cu„0, –1”: 0 este un punct, iar –1 lungimea spaţiului; rezultă o linie punctată). New definition written to file (definiţia noului tip de linie a fost scrisă în fişierul specificat). Load pentru ca un tip de linie să poată fi utilizat, trebuie să fie încărcat în prealabil (în memorie); pentru aceasta se foloseşte opţiunea „Load”, urmând dialogul:

Command: Linetype ?/ Create/ Load/ Set: L Linetype(s) to load: tip-nou (numele tipului de linie încărcat)Select linetype file: LINII (tipul fişierului care îl conţine) Linetype TIP-NOU loaded.(tipul de linie cerut a fost încărcat) Set cu această opţiune se face schimbarea efectivă a tipului de linie curent:Command: Linetype ?/ Create/ Load/ Set: S New entity linetype (or ?) <BYLAYER>: tip-nou ?/ Create/ Load/ Set: Enter Command: De acum, toate entităţile vor fi desenate cu noul tip de linie implicit. În baza

de date se va adăuga pentru fiecare entitate sublista cu codul 6: (6. „TIP-NOU”). Definiţiile tipurilor de linie utilizate într-un desen se află în aceeaşi zonă a bazei de date ca şi definiţiile straturilor. Eliminarea tipurilor de linie şi / sau a straturilor neutilizate se poate face cu comanda PURGE; prin aceasta, vor fi eliminate din baza de date definiţiile lor.

6.2.3 Configurarea mediului de lucru

Configurarea mediului de lucru constă tot în setarea unor variabile de sistem, care se referă la unităţile de desenare, limitele desenului, scara la care se va lucra, rezoluţia sau mărimea pasului cursorului etc. Comenzile vor fi găsite mai încolo, în lista completă a comenzilor AutoCAD, dar amintim şi aici, pe scurt, câteva:

LIMITS stabileşte limitele desenului, UNITS stabileşte unităţile de lucru (arhitecturale, inginereşti, ştiinţifice etc.), SNAP stabileşte mărimea pasului cu care se va deplasa cursorul pe ecran, GRID determină afişarea pe ecran a unei reţele de puncte ajutătoare, ORTHO trece în (sau revine din) modul de lucru ORTHO (deplasarea cursorului doar orizontal sau vertical), OSNAP stabileşte modul de selectare a punctelor de pe ecran, în funcţie de entităţile pe care va fi poziţionat cursorul.

Starea curentă a sistemului AutoCAD poate fi aflată prin comanda STATUS, iar informaţii despre una sau mai multe entităţi prin comenzile LIST sau DBLIST. În general, comenzile prin care se cer AutoCAD-ului informaţii despre starea desenului sau a unor elemente din desen se găsesc în meniul ecran „INQUIRY”.

6.3 CONTROLUL AFIŞĂRII DESENULUIPrincipalul dezavantaj al proiectării asistate de calculator faţă de proiectarea

pe planşetă îl reprezintă faptul că desenul nu poate fi văzut în întregime, cu toate detaliile. Datorită dimensiunilor limitate ale ecranului, proiectantul trebuie să aleagă între o vedere de ansamblu pe care nu se disting detaliile şi afişarea unui detaliu într-o fereastră. Fereastra („Window”) desemnează o zonă dreptunghiulară în care este conţinută informaţia ce trebuie afişată pe tot ecranul. Există mari deosebiri între ceea ce se scrie în fişierul .DWG (desenul salvat pe disc) şi ceea ce se vede pe ecran. În fişier, pentru o linie este suficient să se memoreze capetele ei (coordonatele punctelor), culoarea, tipul de linie şi stratul în care a fost desenată. Pe ecran trebuie să se ţină seama de culoarea şi tipul de linie selectate, dar trebuie reprezentate mai multe puncte, astfel încât linia să pară continuă; aceasta se face prin aprinderea pixelilor corespunzători (vezi, de exemplu, algoritmul din anexe). În fişier punctele sunt păstrate în coordonate absolute; la afişare, acestea trebuie să fie transformate în coordonate ecran. La fiecare modificare a ferestrei afişate, linia trebuie redesenată (regenerată). Regenerarea desenului trebuie să se facă aproape la fiecare operaţie de lucru cu ecranul. Toate aceste operaţii se fac prin comenzile de control al ecranului, grupate în meniul „DISPLAY”. Cele mai importante sunt ZOOM, PAN, REDRAW şi REGEN.

RedrawEfectul comenzii REDRAW este împrospătarea imaginii de pe ecran. Nu are

nici un efect asupra datelor desenului. Vor dispărea punctele ajutătoare (blips) care apar la orice punctare (apăsarea butonului de selectare al mouse-ului) şi vor reapare liniile şterse odată cu altele cu care se suprapun.

Apelarea comenzii se face astfel:Command: Redraw AutoCAD-ul nu întoarce nici un alt mesaj.RegenDe multe ori, efectul comenzii REDRAW nu este mulţumitor. Atunci se va

apela REGEN. În urma apelării comenzii REGEN, AutoCAD-ul va parcurge întreaga bază de date, redesenând ecranul pe baza ei.

Sintaxa:Command: Regen.Răspunsul AutoCAD-ului: Regenerating drawing.

Durata redesenării poate fi de două până la zece ori mai mare decât în cazul comenzii REDRAW.

Există comenzi care lansează automat regenerarea desenului. Pentru a evita acest lucru, se foloseşte REGENAUTO, astfel:

Command: Regenauto On/ Off <On>: OFF Înaintea oricărei regenerări automate, va apărea mesajul:About to regen, proceed? <Y>: Răspunsul „N” opreşte regenerarea. Se observă uşor că pe ecran arcele şi cercurile sunt desenate din segmente.

Acest mod de desenare este necesar pentru mărirea vitezei de regenerare (vezi comanda ZOOM).

ZoomComanda ZOOM nu modifică desenul. Se schimbă doar fereastra afişată.

Folosind această comandă, se poate mări orice zonă din desen, de oricâte ori. Dialogul începe astfel:

Command: Zoom All/ Center/ Dynamic/ Extents/ Left/ Previous/ Vmax/ Window/ <Scale(X/XP)>:

Indiferent care este varianta aleasă, se ajunge la definirea unei ferestre, care este caracterizată prin coordonatele xmin, ymin, xmax, ymax. xmin, ymin; sunt coordonatele colţului din stânga-jos, corespunzător punctului (0,0) al ecranului util. Coordonatele xmax, ymax, ale colţului opus, sunt calculate în funcţie de un factor de scară. Deci, de la orice date plecăm, trebuie să ajungem la un punct şi un factor de scară. În continuare se parcurge baza de date pentru selectarea entităţilor cuprinse în fereastră. În prima fază se elimină cele care sunt complet în afară şi se reţin cele care sunt complet în interiorul ferestrei; apoi se recalculează coordonatele celor care intersectează marginile ferestrei (intersecţia dintre două linii se calculează cel mai uşor, de aceea se desenează pe ecran şi arcele numai din linii).

Opţiunile comenzii Zoom Zoom All Această opţiune determină afişarea desenului cuprins într-o fereastră

determinată de coordonatele maxime ale desenului. Acestea sunt specificate de variabilele LIMMIN, LIMMAX (setate prin comanda LIMITS) sau EXTMIN, EXTMAX (stabilite automat în timpul desenării), astfel încât fereastra rezultată să fie cea mai mare.

Zoom Center La alegerea acestei opţiuni, AutoCAD creează o nouă vedere (imagine) a

desenului, bazată pe un nou punct central, ales de utilizator. Dialogul decurge astfel:

Command: Zoom / <Scale (X)>: C Center point: 100,100 (noile coordonate ale centrului)Magnification or Height <9>: 10 (înălţimea noului ecran)

(a noii imagini).

Centrul ales va fi centrul imaginii afişate pe ecran; colţurile ferestrei sunt calculate în funcţie de acest punct şi înălţimea imaginii, introdusă de utilizator.

Zoom Dynamic Alegând ZOOM Dynamic, pe ecran vor fi marcate mai multe ferestre

(imagine temporară; dispare după închiderea comenzii). Un dreptunghi alb marchează limitele desenului (corespunzătoare variabilelor EXTMIN şi EXTMAX), un dreptunghi verde punctat marchează imaginea afişată în momentul apelării comenzii ZOOM-D, patru colţuri roşii indică limitele ecranului virtual, adică în care comanda ZOOM nu are nevoie de o regenerare; un dreptunghi cu X în centru reprezintă o fereastră dinamică, pe care o putem deplasa pentru a alege noua imagine; când comanda este consumatoare de timp, în colţul stâng de jos apare o clepsidră. Fereastra dinamică are raportul lăţime/înălţime egal cu raportul ecranului util. După apăsarea butonului selector al mouse-ului (sau tasta Enter), X-ul din mijlocul ferestrei este înlocuit de o săgeată, ceea ce înseamnă că deplasând mouse-ul se va modifica mărimea ferestrei (raportul rămâne acelaşi). Apăsând din nou butonul selector (sau Enter), reapare X şi putem deplasa fereastra dinamică (modul PAN) în poziţia dorită şi apoi apăsăm al doilea buton al mouse-ului (sau Enter de două ori) şi comanda va fi executată.

Zoom Extents S-a văzut deja că există o diferenţă între limitele zonei de desenare şi limitele

desenului efectiv, deşi uneori acestea pot să coincidă. Limitele desenului efectiv sunt date de valorile variabilelor EXTMIN şi EXTMAX. Fereastra afişată de ZOOM-E este determinată de aceste valori. Colţul stâng de jos (colţul de bază) este dat direct de EXTMIN. Colţul din dreapta-sus este calculat în funcţie de valoarea variabilei EXTMAX şi raportul lăţime/înălţime al ecranului util. De exemplu, dacă EXTMIN=0,0 şi EXTMAX=10,10, având un raport lăţime/înălţime de 4/3, se va lua din EXTMAX coordonata Y şi se va recalcula coordonata

, astfel că în fereastra afişată va fi cuprins întregul

desen.ZOOM-Extents determină de fiecare dată o regenerare a desenului. Dacă

limitele date de EXTMIN şi EXTMAX le depăşesc pe cele date de LIMMIN şi LIMMAX, ZOOM-Extents va avea acelaşi efect cu ZOOM-All.

Zoom Left Această opţiune a comenzii ZOOM presupune introducerea colţului de bază

al ferestrei afişate (stânga-jos) şi a înălţimii ferestrei (lăţimea va fi apoi calculată în funcţie de raportul ecranului).

Ex: Command: Zoom All/ Center/ .../ Left/ ... / <Scale(X/XP)>: LLower left corner point: 1,1Magnification or Heigth<9>: 10

Command:Deci, colţul de bază va fi (1,1), iar celălalt colţ va fi (în cazul unui raport de

4/3) (13,3 + 1,10 + 1), adică (14,3,11).Zoom Previous AutoCAD memorează 10 imagini afişate succesiv (prin ZOOM sau PAN).

Opţiunea „Previous” determină afişarea imaginii precedente. Astfel, dacă suntem la a 8-a imagine, după ZOOM-P o revedem pe a 7-a, după încă un ZOOM-P pe a 6-a ş.a.m.d.

Zoom Vmax Această opţiune este disponibilă numai începând cu Release 11. Ea permite

afişarea unei imagini care depăşeşte dimensiunile ecranului virtual, fără a regenera desenul; din această cauză, uneori este preferabilă opţiunilor „Extents” sau „All”. Vmax (view max) este imaginea maximă afişată. Limitele ei se modifică după afişarea unei imagini mai mari. De exemplu, după ZOOM-E, Vmax va avea limitele date de EXTMIN şi EXTMAX. Desenând ceva în afara acestui spaţiu, EXTMIN şi/sau EXTMAX se modifică, dar Vmax rămâne aceeaşi. Deci, ZOOM-Vmax va afişa imaginea dată de limitele anterioare, iar ZOOM-Extents pe cea dată de noile limite. După primul ZOOM-Extents, se modifică şi Vmax.

Zoom Window După cum îi spune numele, această opţiune afişează imaginea conţinută într-

o fereastră (Window = fereastră) definită de utilizator. Dacă raportul lăţime/înălţime al ferestrei este diferit de cel al ecranului, se va păstra colţul de bază neschimbat (stânga-jos) şi se va ajusta colţul opus, astfel încât întreaga imagine marcată de utilizator să fie afişată (vezi exemplul de la ZOOM-E). Dialogul decurge cam aşa:

Command: Zoom All/Window/ <Scale(X/XP)>: W First corner: 0,0 Other corner: 10,10 Command: Zoom Scale Opţiunea SCALE determină mărirea sau micşorarea ferestrei afişate,

păstrând acelaşi punct central. Dacă la factorul de scară introdus se adaugă „X”, mărirea sau micşorarea se va face relativ la imaginea afişată în momentul respectiv. Dacă lipseşte „X”, factorul de scară se va referi la limitele întregului desen (LIMMIN şi LIMMAX).

PanComanda PAN se foloseşte când se doreşte afişarea unei zone a desenului

aflată în continuarea zonei curent afişate. Mărimea ferestrei va fi aceeaşi; deci se păstrează factorul de scară, modificându-se doar colţul de bază al ferestrei.

Dialogul:

Command: Pan Displacement: punct Second point: punct Command: Se va efectua o translaţie (numai pe ecran; baza de date nu este ajustată),

astfel încât cel de-al doilea punct introdus să ajungă în locul primului.Exemplu:

– colţul de bază iniţial este 0,0; înălţimea 10,0;– primul punct selectat: 5,3;– al doilea punct: 6,6;– se calculează distanţele pe X şi Y de la colţul de bază la primul punct:

;– se calculează coordonatele noului colţ: .

În final, colţul de bază al imaginii afişate este 1,3; înălţimea rămâne aceeaşi (10). Punctele pot fi introduse şi de la tastatură; în acest caz cele două ferestre pot fi destul de depărtate una de alta (ceea ce s-ar putea să determine regenerarea desenului).

Lista completă a comenzilor de afişare (Release 11): Attdisp Dview Mview Pan Plan Redraw Regen Regenall Regenauto Shade View Viewres Vpoint Zoom

6.3.1 EDITAREProgramele de proiectare asistată recunosc obiectele cu care lucrează (linii,

arce etc.) prin numere stocate într-o bază de date. AutoCAD-ul păstrează aceste numere în liste de forma: (0. „LINE”) (8. „0”) (6 „DASHED”) (10 100,0 100,0 0,0) (11 100,0 200,0 0,0) (210 0,0 0,0 1,0). Aceasta este o parte a unei liste asociate unei entităţi de tip „LINE”, alcătuită, după cum se vede, din mai multe subliste. Şirurile care apar în aceste liste sunt reprezentate în memoria calculatorului prin coduri numerice corespunzătoare. Editarea unei entităţi

presupune modificarea uneia dintre sublistele ce-i sunt asociate, sau crearea de noi entităţi pe baza sublistelor corespunzătoare entităţii selectate. Astfel, se poate schimba culoarea unui obiect, tipul de linie sau stratul, se pot muta obiectele selectate sau pot fi copiate, rotite etc.

Un obiect este o entitate sau o colecţie de entităţi. Pentru a modifica unul sau mai multe obiecte, acestea trebuie selectate, operaţie în urma căreia se creează o mulţime de selecţie (selection set), reprezentată punctat pe ecran.

Există în AutoCAD două moduri de selectare, folosite de comenzile de editare în funcţie de specificul lor. Un mod de selectare este prin mulţimi de selecţie, folosind comanda SELECT. Celălalt constă în selectarea unei singure entităţi prin punctare, adică prin indicarea unui punct de pe entitatea respectivă.

Rezultatul acestei operaţii este de forma:((–1. <Entity name: 6000018>) (10 100.0 100.0 0.0)) – entitatea selectată şi punctul prin care s-a făcut selectarea.

Vom numi acest mod de selectare ENTSEL (prin analogie cu (entsel) din AutoLISP).

6.3.2 Comanda SELECTDeşi există o comandă cu acest nume, SELECT nu produce modificări în desen

decât atunci când este folosită ca subcomandă de către alte comenzi de editare. Mulţimea de selecţie dispare din memorie odată cu crearea unei mulţimi noi. O mulţime de selecţie cu viaţă lungă (până la abandonarea sesiunii curente de desenare) poate fi creată cu ajutorul AutoLISP-ului. La apelarea comenzii SELECT apare în linia de dialog prompterul „Select objects:”, iar în zona de desenare un pătrăţel selector (pickbox). Modul implicit de selectare a unui obiect este punctarea, adică aşezarea pătrăţelului selector pe obiectul respectiv şi apăsarea tastei Enter sau a butonului corespunzător al dispozitivului de intrare (mouse). Mărimea selectorului poate fi controlată prin intermediul variabilei PICKBOX.

Celelalte opţiuni sunt:Window Se cer două colţuri care definesc un dreptunghi. După introducerea celui de-

al doilea colţ, vor fi selectate entităţile complet incluse în dreptunghi.Crossing Se defineşte un dreptunghi, ca la Window, dar vor fi selectate şi entităţile

care se intersectează cu laturile dreptunghiului (crossing = intersecţie).Box Se defineşte un dreptunghi ca la Crossing, dacă al doilea colţ este la stânga

primului colţ, şi ca la Window, dacă este invers.Auto Creează automat un Box dacă punctul indicat nu selectează nici o entitate.Last Selectează ultima entitate desenată.

Previous Selectează mulţimea de selecţie definită anterior; această opţiune este utilă

atunci când mai multe comenzi se aplică aceleiaşi mulţimi. SELECT se poate folosi independent de alte comenzi, pentru a crea o mulţime de selecţie ce va fi apelată apoi prin opţiunea „Previous”.

Multiple La fiecare operaţie de selectare, AutoCAD-ul scanează întreaga bază de date,

procedeu lent în cazul desenelor complexe. Opţiunea Multiple face ca baza de date să fie scanată o singură dată pentru toate entităţile care vor face parte din mulţimea definită cu comanda SELECT respectivă. După această opţiune se admite un singur mod de selecţie.

Single Selectează o singură entitate. Undo Determină efectuarea unui pas înapoi în timpul selectării (anulează ultima

operaţie de includere de entităţi în mulţime). Remove Permite eliminarea din mulţime a entităţilor ce vor fi selectate (împreună cu

Add formează un comutator). În continuare sunt admise opţiunile W, C şi celelalte, dar entităţile selectate vor fi scoase din mulţime.

Add După Remove, determină reluarea operaţiilor de includere de entităţi în

mulţime. Enter Determină încheierea comenzii SELECT. Ctrl-C Determină abandonarea comenzii; mulţimea de selecţie este pierdută (nu

poate fi apelată cu Previous la următoarea selecţie).

6.4 COMENZI DE EDITARE

Comenzile de editare pot fi găsite în meniul ecran (Screen menu) „Edit” sau în meniul desfăşurabil (pull-down menu) „Modify”. Bineînţeles, pot fi introduse şi de la tastatură.

CopyCu ajutorul acestei comenzi se pot obţine copii ale obiectelor deja existente

în desen. În baza de date vor fi adăugate copii ale listelor corespunzătoare entităţilor copiate, având modificate doar sublistele care conţin coordonatele punctelor ce definesc entităţile respective (puncte de inserare, capetele liniilor, centrele arcelor sau cercurilor). Copierea constă în translaţia punctelor din listele cu

constructori 10-18 şi redesenarea obiectelor copiate în funcţie de punctele obţinute. O translaţie este definită de operaţiile:

sunt componentele vectorului de translaţie. Dialogul este următorul: Command: Copy – lansarea comenzii COPY.Select objects: selectare (vezi comanda SELECT).1 selected, 1 found – aici AutoCAD ne spune ce a făcut.Select objects: Enter – încheierea selectării.<Base point or displacement>/ Multiple: un punct sau „M” se introduce un

punct de referinţă sau „M” pentru copiere multiplă. Second point of displacement: punctul de pe copie corespunzător punctului

de referinţă; poate fi definit şi introducând distanţa de la punctul de referinţă. „Base point” reprezintă punctul de referinţă. „Displacement” este distanţa

dintre punctul de referinţă şi copia sa (deplasarea). Punctul de referinţă nu este un punct din baza de date a AutoCAD-ului, deci nici copia lui nu va fi inclusă în baza de date (sunt puncte ajutătoare). Când introducem două puncte, din coordonatele lor se va calcula distanţa dintre ele, care va fi folosită pentru efectuarea translaţiei. În cazul copierii multiple (opţiunea „M”) se va cere din nou punctul de bază al deplasării (Base point:), apoi cel de-al doilea punct. Cererea celui de-al doilea punct se va repeta până când la „Second point:” se va răspunde cu Enter.

De exemplu, pentru o linie avem lista: (10 10.0 10.0 10.0) (11 10.0 20.0 10.0) Punctul de referinţă: (1.0 1.0 0.0) Al doilea punct: (5.0 6.0 0.0) Vectorul t va avea componentele:(4.0 5.0 0.0) Noua linie va fi: (10 14.0 15.0 10.0) (11 14.0 25.0 10.0) Exemplu: figura ACAD4_1.BMP. ArrayARRAY este o comandă de copiere multiplă. Obiectele copiate vor fi

dispuse sub formă de matrice sau pe un contur circular, în funcţie de modul (rectangular/polar) ales. Ca la comanda COPY, listele entităţilor create vor fi adăugate la baza de date.

Iată dialogurile corespunzătoare celor două variante: Command: Array lansarea comenzii ARRAY

Select objects: select – subcomanda SELECT Select objects: Enter Rectangular or polar array (R/P) R selectarea modului de lucru al comenzii

ARRAY (tablou rectangular) Number of rows(---) <1>: 14 numărul de linii Number of columns (///) <1>: 3 numărul de coloane Unit cell or distance between rows (---): 12 distanţa între linii (poate fi şi

negativă; multiplicarea se va face în sensul negativ al axei Ox)Distance between columns (///): 12 distanţa între coloane şi ea ar putea fi

negativă)Liniile dintre paranteze indică direcţia orizontală (---) sau verticală (///). Dacă

(la cererea „Unit cell or distance between rows (---):”) în locul unei distanţe se introduce un punct de pe ecran, atunci apare cererea: Other corner: iar deplasarea colimatorului va determina crearea unei ferestre, ce va reprezenta celula de multiplicat.

Pentru ARRAY polar dialogul este: Command: Array lansarea comenzii ARRAY Select objects: select – subcomanda SELECT Select objects: Enter Rectangular or polar array (R/P) P selectarea modului de lucru polar Center point of array: punct alegerea centrului conturului pe care se face

multiplicarea Number of items: 4 numărul de celule Angle to fill (+ = ccw, – =ccw) <360>: Enter mărimea arcului de cerc pe

care vor fi aşezate celuleleRotate objects as they are copied? <Y>:Y entităţile vor fi aliniate cu conturul

pe care se copiază. Dacă sensul unghiului specificat este orar (unghi mai mic de 360 de grade),

punem semnul „–” înaintea valorii unghiului (cw = „clockwise”). Rezultatul va fi copierea figurii selectate pe un contur determinat de un arc de cerc (sau un cerc).

Exemple: Array rectangular – ACAD4_2.BMP. Array polar – ACAD4_3.BMP.

MoveCu comanda MOVE se pot muta entităţi sau grupuri de entităţi în altă zonă a

desenului. Nu se adăugă noi liste de entităţi în baza de date, se modifică doar sublistele corespunzătoare punctelor (listele de coordonate). Este similară comenzii COPY, dar obiectele iniţiale vor fi şterse de pe ecran; opţiunea „Multiple” nu mai are sens, deci dispare.

Dialogul va fi: Command: Move lansarea comenzii MOVE

Select objects: select – subcomanda SELECTSelect objects: EnterBase point or displacement: punctul de referinţăSecond point of displacement: al doilea punct (vezi comanda COPY)Ca şi la comanda COPY, se face o translaţie, cu vectorul de translaţie definit

prin introducerea celor două puncte (sau a distanţei). Exemplul de la COPY este valabil şi aici.

RotateObiectele desenate pot fi rotite. Prin aceasta nu se creează noi entităţi, ci se

modifică cele existente. Operaţia efectuată este o rotaţie definită prin:

; , unde u este unghiul de

rotaţie, şi sunt coordonatele punctului înainte şi respectiv după rotaţie.Transformarea nu se va aplica numai punctelor din listele 10-18, ci şi

unghiurilor (listele 50-58).Dialogul:Command: Rotate lansarea comenzii ROTATESelect objects: select – subcomanda SELECTSelect objects: EnterBase point: punctul de referinţă<Rotation angle>/Reference: 90 unghiul de rotaţie în gradePunctul de referinţă este punctul în jurul căruia se rotesc obiectele selectate.

Dacă se alege „Reference”, AutoCAD va calcula unghiul de rotaţie făcând diferenţa dintre unghiul curent şi noul unghi. Dialogul va fi:

Reference angle <val. curentă>: 45 (acesta devine unghi curent)New angle: 20 (unghiul final)Unghiul de rotaţie va fi . Dacă unghiul curent nu este cunoscut,

se pot selecta două puncte de pe una din entităţile ce vor fi rotite (pentru precizie se poate folosi OSNAP).

De exemplu, pentru rotirea unui arc (oglindirea unui semicerc faţă de diametru): lista iniţială:

(10 10.0 10.0 0.0) ... (50 0.0) (51 1.0).– rotaţia se face cu 180 de grade, adică 1 rad.– transformarea coordonatelor (translaţia punctelor):

– lista rezultată:(... (10 – 10.0 – 10.0 0.0) ... (50 1.0) (51 2.0) ...).

Exemplu: ACAD4_4.BMP.

Scale

Comanda SCALE se foloseşte pentru a ajusta dimensiunile unui grup de obiecte. Dialogul este asemănător cu cel de la ROTATE, dar în locul unghiului de rotaţie se va cere factorul de scară. Nu se creează noi entităţi, iar la cele existente se vor modifica listele care se referă la dimensiuni, adică cele cu constructor 10-18 şi 40-48. Vor fi afectate deci punctele de inserare, capetele liniilor, centrele arcelor şi cercurilor, razele, înălţimea textului, scările la care sunt reprezentate blocurile etc.

Dialogul este:Command: Scale lansarea comenzii SCALE.Select objects: select – subcomanda SELECT.Select objects: Enter.Base point: punctul de referinţă.<Scale factor>/Reference: R AutoCAD va calcula factorul de scară. Reference length <1>: distanţă (număr) de referinţă (lungimea unei linii,

diametrul unui cerc etc.) New length: număr noua lungime a liniei, noul diametru etc. Factorul de scară va rezulta prin compararea celor două distanţe introduse.

Dacă în loc de „R” s-ar fi introdus un număr, dialogul s-ar fi încheiat, nemaifiind necesară calcularea factorului de scară.

Transformările efectuate asupra punctelor sunt:

(S este factorul de scară, iar şi sunt coordonatele relative la punctul de referinţă), iar asupra distanţelor (de ex. înălţimea textului):

Exemplu: ACAD4_5.BMP.MirrorCu MIRROR se pot obţine simetricele obiectelor selectate faţă de o axă de

simetrie dată. Transformările sunt asemănătoare cu cele de la SCALE, dar factorii de scară pe x şi y sunt diferiţi. Valorile lor sunt calculate de către AutoCAD şi nu afectează dimensiunile obiectelor. De exemplu, în cazul simetriei după o axă verticală, factorul de scară pe y este 1, iar pe x este –1, punctul de referinţă (corespunzător comenzii SCALE) fiind un punct de pe axa de simetrie.

Dialogul cu AutoCAD-ul:Command: Mirror lansarea comenzii MIRROR.Select objects: select – subcomanda SELECT.Select objects: Enter.First point of mirror line: punct – un punct de pe axa de simetrie.Second point: punct – alt punct de pe axa de simetrie.Delete old objects? <N>: Enter, N sau Y AutoCAD vrea să ştie dacă

păstrează şi obiectele selectate, sau numai simetricele lor.Exemplu: ACAD4_6.BMP.

EraseERASE este comanda cu care se pot elimina din desen entităţile nedorite.

Pentru aceasta, se selectează (cu SELECT) entităţile ce vor fi şterse; la apăsarea tastei Enter ele dispar de pe ecran.

Dialogul:Command: Erase lansarea comenzii ERASE.Select objects: select – subcomanda SELECT.Select objects: Enter – acum se şterg obiectele selectate.Listele corespunzătoare entităţilor şterse dispar din baza de date, dar sunt

salvate într-o stivă specială a comenzii ERASE. La fiecare apelare a comenzii, conţinutul stivei este înlocuit cu noile entităţi selectate, astfel încât vor fi reţinute mereu elementele şterse cu ultima comandă ERASE. Aceasta foloseşte la corectarea ştergerilor greşite. Dacă am şters din greşeală nişte entităţi de care mai avem nevoie, apelăm comanda OOPS şi acestea reapar pe ecran.

Change (Chprop)CHANGE şi CHPROP sunt comenzi care servesc la schimbarea

caracteristicilor uneia sau mai multor entităţi (selectate prin SELECT). CHPROP schimbă proprietăţile entităţilor, adică stratul, tipul de linie, culoarea, elevaţia şi adâncimea. Sublistele modificate sunt:

(8. „0”) (6. „CONTINUOUS”) (62. 1) (391.0) (100.0 0.0 1.0)Elevaţia nu mai apare începând cu AutoCAD Release 11, deoarece toate

punctele vor avea coordonata Z. Obiectele 2D vor avea elevaţia (Z) determinată de primul punct (cod DXF 10). Astfel, o linie 2D va accepta la cererea „From point:” un punct 3D (x, y, z), iar la următoarele cereri („To point:”), numai puncte 2D (x, y), coordonata Z fiind aceeaşi cu coordonata Z a primului punct.

Modificarea sublistelor de mai sus se face urmând dialogul:Command: Chprop lansarea comenzii CHPROP.Select objects: select – subcomanda SELECT.Select objects: Enter.Change what property (Color/ Elevation/ LAyer/ LType/ Thickness)?

c - schimbă culoarea.New color (red): 2 – noua culoare va fi 2 (galben).Change what property (/Elevation.) e – schimbă elevaţia (coord. Z).New elevation (1.0): 10.Change what property (/LAyer/.) LA – schimbă stratul.New layer name <0>: 1 – noul strat este „1”.Change what property (/LType/.) LT – schimbă tipul liniei.New linetype <CONTINUOUS>: DASHED – linie întreruptă.Change what property (/Thikness)? t – schimbă grosimea.New thickness: 0.

Change what property (...)? Enter – încheierea comenzii; acum se vor observa rezultatele modificărilor pe ecran.

Lista rezultată va fi:(8. „1”) (6. „DASHED”) (62. 2) (39 0.0) (10 0.0 0.0 10.0).La apelarea comenzii CHANGE, apar opţiunile (după SELECT): Properties/ <Change point>:Dacă răspunsul este „P”, se trece automat în comanda CHPROP, apărând

prompterul:Change what property (.....)?Opţiunea implicită este „Change point”. Se aşteaptă selectarea unui punct.Coordonatele punctului introdus vor înlocui coordonatele stocate într-una din

listele 10-18. Se pot modifica:– capetele liniilor, poliliniilor sau arcelor; – punctele de inserare a blocurilor sau textelor; – razele cercurilor.

Exemplu: – lista iniţială a unei linii selectate:(0. „LINE”) . (10 0.0 0.0 0.0) (11 10.0 10.0 0.0) – punctul selectat:(12.0 13.0 0.0) – noua listă a liniei: (0. „LINE”). (10 0.0 0.0 0.0) (11 12.0 13.0 0.0)

sau, cu aceeaşi listă iniţială: – punctul selectat: (0.0 3.0 0.0) – lista rezultată: (0. „LINE”). (10 0.0 3.0 0.0) (11 10.0 10.0 0.0).Se observă că se modifică cel mai apropiat capăt al liniei (faţă de punctul

introdus). Comanda CHANGE poate fi folosită şi pentru modificarea cercurilor,

textelor, blocurilor şi atributelor. Editarea unei asemenea entităţi folosind CHANGE este mai rapidă decât ştergerea cu ERASE şi redesenarea entităţii. De asemenea, există comenzi de editare mai rapide şi mai uşor de utilizat decât CHANGE (cum ar fi SCALE pentru schimbarea razei unui cerc).

Pentru a modifica o entitate, dialogul trebuie să înceapă astfel:Command: Change.Select objects: Select.Select objects: Enter.Properties/ <Change point>: Enter.Dacă am răspuns cu Enter la ultima cerere, se va trece la modificarea fiecărei

entităţi din mulţimea de selecţie creată, în funcţie de tipul ei.

6.4.1 Modificarea cercurilor Dacă în mulţimea de selecţie există un cerc, când se ajunge cu modificarea la

el apare cererea:Enter circle radius:Acum va trebui specificată noua rază. Exemplu: – cercul original:(0. „CIRCLE”) ... (10 0.0 0.0 0.0) (40 10.0) – raza nouă: 25.0 – cercul rezultat: (0. „CIRCLE”). (10 0.0 0.0 0.0) (40 25.0) Atenţie! Nu este vorba de crearea unei noi liste, ci de modificarea unei liste

existente.

6.4.2 Modificarea textelorSe pot modifica:– punctul de inserare a textului;– stilul (fontul);– înălţimea textului;– unghiul de rotaţie;– textul propriu-zis (şirul de caractere).Noul stil trebuie să fi fost în prealabil definit prin comanda STYLE. Exemplu:– lista iniţială a unui text:(0. „TEXT”). (10 0.0 0.0 0.0) (40. 5.0) (1. „text 1”) (50. 0.5) (7. „S0”).În această listă se vor modifica sublistele corespunzătoare caracteristicilor

textului modificate prin dialogul de mai jos.Dialogul:Command: Change lansarea comenzii.CHANGE Select objects: select - subcomanda SELECT - selectează un text.1 selected, 1 found - am selectat un text.Select objects: Enter Properties/ <Change point>: Enter - trece în modul „change entity”. Enter

text insertion point: punct - noul punct de inserare a textului, sau Enter pentru păstrarea punctului vechi;

Text style: S0 New style or Return for no change: Enter - Enter = păstrează acelaşi stil;

altfel se introduce numele noului stil;

New heigh <0.5>: Enter - aceeaşi înălţime.New rotation angle <0>: Enter - acelaşi unghi.New text <text 1>: text 2 - noul text.Noua listă a textului:(0. „TEXT”) ... (10 0.0 0.0 0.0) (40. 5.0) (1. „text 2”) (50. 0.5) (7. „S0”).Acestea au fost principalele comenzi de editare care utilizează comanda

SELECT.Urmează comenzile care folosesc pentru selectare ENTSEL. Comenzile

TRIM şi EXTEND folosesc ambele moduri de selectare.

ExtendEXTEND determină prelungirea unei entităţi (sau a mai multor entităţi,

selectate pe rând, una câte una) până la intersectarea ei cu un contur selectat anterior. Selectarea conturului se face prin subcomanda SELECT, iar selectarea entităţilor de extins se face prin punctare. Conturul nu trebuie să fie neapărat închis (poate fi şi o singură linie sau un arc).

Această comandă nu determină apariţia de noi entităţi în baza de date; se modifică doar sublistele 10, 11 sau 50, 51 pentru arce. Nu se poate aplica blocurilor.

Exemplu de dialog:Command: Extend - lansarea comenzii EXTEND.Select boundary edge (s).Select objects: select - subcomanda SELECT - selectează conturul până la

care se vor extinde entităţile.3 selected, 3 found - am selectat un contur.Select objects: Enter - încheierea subcomenzii SELECT.<Select objects to extend>/ Undo: punct - selectarea prin punctare a entităţii

ce trebuie extinse (se repetă până la apăsarea tastei Enter, sau a butonului corespunzător al mouse-ului).

<Select object to extend>/ Undo: Enter - încheierea comenzii EXTEND.Exemplu: ACAD4_7.BMP TrimTRIM este o comandă similară comenzii EXTEND, dar entităţile selectate se

vor „tunde” după conturul selectat anterior. Ca şi EXTEND, nu determină apariţia în baza de date a unor noi entităţi, ci doar modificarea listelor entităţilor selectate (cele selectate prin punctare, pentru a fi scurtate). Apare o nouă entitate numai dacă se elimină o porţiune din mijloc (pe lângă cele două capete originale, mai apar două capete ale porţiunii eliminate, deci rezultă patru capete, care determină două entităţi, în locul uneia), sau în locul unui cerc apare un arc.

Dialog: Command: Trim lansarea comenzii TRIM.Select cutting edge(s)...

Select objects: select - subcomanda SELECT - selectează conturul de taiere.3 selected, 3 found - am selectat un contur.Select objects: Enter - încheierea subcomenzii SELECT.<Select objects to trim>/ Undo: punct - selectarea prin punctare a entităţii ce

trebuie scurtată (se repetă până la apăsarea tastei Enter).Exemplu: ACAD4_8.BMP BreakFolosind comanda BREAK, se pot şterge porţiuni dintr-o entitate. De

asemenea, se poate „sparge” o entitate în două, ştergând o a treia parte. Se poate aplica liniilor, arcelor, cercurilor şi poliliniilor. În baza de date se modifică listele corespunzătoare capetelor liniei sau arcului selectat (pentru arc se schimbă unghiul de început şi sfârşit, eventual se creează o entitate nouă (arc sau linie); cercurile se transformă în arce, iar polilinia în două polilinii. BREAK@ divide entitatea selectată în două părţi; nu se poate aplica cercurilor, pentru că ar duce la transformarea cercului într-un arc de 360 de grade (şi unul de 0 grade), ceea ce nu este posibil. Pentru eliminarea unei porţiuni dintr-un cerc, cele două puncte (capetele arcului eliminat) se vor da în sens trigonometric.

Exemplu de dialog:Command: Break lansarea comenzii BREAK.Select object: select - selectează o entitate de tip LINE, însoţită de punctul

prin care se face selectarea.Enter second point (or F for first point): F - indica AutoCAD-ului că

urmează să fie indicate două puncte (altfel unul din cele două puncte ar fi fost cel prin care s-a selectat linia).

Enter first point: punct - primul punct al porţiunii eliminate.Enter second point: punct - al doilea punct (al doilea capăt al segmentului eliminat).

De exemplu, avem linia: (. (0. „LINE”) (10 0.0 0.0 0.0) (11 10.0 0.0 0.0) Introducem: Command: Break Select object: 5,0,0 Enter second point (or F for first point): F Enter first point: 2,0,0 Enter second point: 7,0,0 Command: Lista liniei originale devine: (0. „LINE”) . (10 0.0 0.0 0.0) (11 2.0 0.0 0.0)

şi, în plus, apare o nouă linie cu lista: (0. „LINE”) . (10 7.0 0.0 0.0) (11 10.0 0.0 0.0) Exemplu: ACAD4_9.BMP. – lista entităţii originale: (0 „CIRCLE”) (8. „0”) (10 7.3 10.6 0.0)

(40 . 0.96) (210.).

– lista entităţii rezultate:(0 . „ARC”) (8 . „0”) (10 7.3 10.6 0.0) (40 . 0.96) (50 . 0.75)(51 . 5.97) (210)

OffsetComanda OFFSET creează o copie a entităţii selectate, paralelă cu

originalul, la distanţa specificată. Pentru linii paralele, este mai rapidă decad comanda COPY.

Dialog: Command: Offset lansarea comenzii OFFSET.Offset distance or Through <Through>: 10 - AutoCAD-ul cere distanţa

dintre viitoarele entităţi paralele; distanţa va fi 10.0.Select object to offset: punct - specificarea (prin punctare) entităţii ce va fi

copiată (se repetă până la apăsarea tastei Enter).Side to offset: punct - un punct oarecare din plan, situat de acea parte a

entităţii de copiat în care se va face copierea. Select object to offset: Enter - închiderea comenzii Dacă la cererea „Offset distance or Through” se răspunde cu „T”, entitatea

nou creată va trece prin punctul indicat la cererea „Side to offset”. În cazul copierii curbelor (polilinii, arce, cercuri, elipse), razele se vor

modifica în funcţie de distanţa de copiere. Iată ce se întâmplă în baza de date în cazul copierii unei linii: – linia originală: (0 . „LINE”) (10 0.0 0.0 0.0) (11 10.0 0.0 0.0)– distanţa de copiere: 5 – partea în care se face copierea: indicată prin punctul (1.0 1.0 1.0)– ca rezultat al aplicării comenzii OFFSET, linia originală rămâne

neschimbată şi apare o linie cu listă: (0 . „LINE”) (10 0.0 5.0 0.0) (11 10.0 5.0 0.0) Pentru situaţii mai complicate, se poate vedea efectul folosind comanda

ELIST, definită prin programul prezentat în secţiunea despre AutoLISP. Exemplu: ACAD4_10.BMP. FilletComanda FILLET permite racordarea a două entităţi de tip LINE, ARC,

CIRCLE sau POLYLINE. Entităţile racordate nu trebuie să fie neapărat de acelaşi tip (se poate racorda o linie cu un cerc, de exemplu).

Racordarea constă în unirea capetelor entităţilor selectate printr-un arc de cerc de rază specificată. Dialogul decurge astfel:

Command: Fillet lansarea comenzii FILLET Polyline/ Radius/ <Select two objects>: R – definirea razei de racordare

Enter new radius <0.0>: 15 – noua rază este 15 Command: Enter – relansarea comenzii (raza implicită este cea introdusă anterior) Polyline/ Radius/ <Select two

objects>: – selectarea celor două entităţi – după selectarea (prin punctare) a două entităţi, se va desena arcul. Cele două linii (sau arce, sau cercuri) vor fi scurtate sau prelungite astfel încât să se întâlnească cu arcul trasat.

În baza de date apare o nouă entitate, de tip „ARC”. Exemple:Racordarea dintre două drepte printr-un arc de cerc de rază R. Centrul se află

la intersecţia paralelelor duse faţă de cele două drepte la distanţa R fig. ACAD4_11.BMP.

Racordarea unei drepte cu un cerc (sau arc de cerc) fig. ACAD4_12.BMP. Raza de racordare implicită este 0, ceea ce determină unirea celor două linii

selectate (se poate folosi uneori în loc de EXTEND şi TRIM). Modificarea razei determină modificarea valorii variabilei FILLETRAD.

Opţiunea „Polyline” se foloseşte pentru racordarea tuturor componentelor unei polilinii. Dacă se selectează două segmente alăturate dintr-o polilinie (fără opţiunea „Polyline”), se va obţine un arc între cele două segmente. Opţiunea „Polyline” determină trasarea de arce între toate segmentele poliliniei selectate. Nu se vor racorda segmentele pentru a căror lungime raza de racordare este prea mare.

La racordarea arcelor şi cercurilor, este posibil ca rezultatul să nu fie cel dorit. În acest caz, se anulează comanda cu Undo şi se reîncearcă FILLET.

Atenţie! Funcţionează numai în plan. Pentru racordări de drepte 3D situate în alt plan decât xOy, se va folosi comanda UCS.

ChamferCHAMFER (teşire) funcţionează ca şi FILLET, dar în loc de arc, desenează

între cele două linii un segment de dreaptă. Se poate aplica numai liniilor şi poliliniilor. Cele două linii trebuie să se intersecteze (nu se pot racorda sau teşi două linii paralele). Modul în care se face teşirea este determinat de cele două distanţe, corespunzătoare celor două linii selectate (variabilele CHAMFERA şi CHAMFERB). Dialogul este:

Command: Chamfer – lansarea comenzii CHAMFER Polyline/ Distances/ <Select first line>: D – urmează specificarea distanţelor.Enter first chamfer distance <0.0>: 1 – distanţa de la intersecţie, de-a lungul

primei linii selectate.Enter second chamfer distance <0.0>: 1 – distanţa de la intersecţie, de-a

lungul celeilalte linii.Command: Enter – relansarea comenzii CHAMFER.Polyline/ Distances/ <Select first line>: – punctare pe una din linii selectarea

primei linii, corespunzătoare primei distanţe specificate.Select second line: – punctare pe a doua linie rezultă segmentul de teşire şi

ajustarea celor două linii în funcţie de acesta.

Opţiunea „Polyline” determină teşirea poliliniilor similar cu racordarea acestora (vezi comanda FILLET). Dacă ambele distanţe sunt 0, se obţine intersecţia liniilor selectate.

Pedit (editarea poliliniilor)Polilinia este o entitate complexă, alcătuită dintr-un şir de linii şi arce. Aceste

obiecte (linii şi arce) vor putea fi manipulate împreună, ca o singură entitate. Un alt avantaj al poliliniilor este faptul că pot avea lăţime nenulă (arcele şi liniile au lăţime nulă). PEDIT este o comandă specială de editare a poliliniilor.

Posibilităţile sale sunt următoarele:– transformarea liniilor sau arcelor în polilinii;– deschiderea sau închiderea unei polilinii;– concatenarea poliliniilor (transformarea a două polilinii într-una

singură);– adăugarea de noi segmente;– schimbarea lăţimii poliliniei;– separarea segmentelor poliliniei;– inserarea de noi vertexuri sau ştergerea unora existente;– mutarea vertexurilor;– interpolarea unei polilinii (Spline) sau transformarea ei într-o curbă

(Fit);– anularea interpolării (Decurve).

Comanda PEDIT poate lucra în trei moduri, în funcţie de polilinia selectată: polilinie 2D (PLINE), polilinie 3D (3DPOLY), suprafeţe (MESH). Aici ne vom ocupa numai de poliliniile 2D.

O polilinie constă într-o înşiruire de vertexuri. Prin vertex se înţelege un punct care separă două segmente de polilinie. Un segment este o entitate de tip „LINE” sau „ARC”. Dacă este o linie, lista vertexului (pe scurt) este:

(0 . „VERTEX”) (10 10.0 10.0 0.0)Dacă este vorba de un arc, mai apare lista 42: (0 . „VERTEX”) (10 10.0 10.0 0.0) (42 . 0.15).Conţinutul listei 42 este un număr care reprezintă tg(u/4), unde u este

mărimea arcului, în radiani. Dacă este un semicerc, lista va fi (42.1). O polilinie completă este definită printr-o succesiune de liste, astfel:(0 . „POLYLINE”);(0 . „VERTEX”);(0 . „SEQEND”).Prima listă (POLYLINE) cuprinde informaţii generale referitoare la polilinie,

următoarele (VERTEX) conţin coordonatele punctelor prin care trece polilinia, iar ultima (SEQEND) marchează sfârşitul succesiunii de liste care definesc polilinia respectivă.

Dialogul pentru editarea unei polilinii începe aşa:Command: PEDITSelect polyline: (selectarea unei polilinii)Close/ Join/ Width/ Edit vertex/ Fit curve/ Spline curve/ Decurve/ Undo/

eXit<X>: Transformarea unei linii într-o polilinieDacă la „Select polyline” se selectează o linie, răspunsul AutoCAD-ului este:Entity selected is not a polyline. Do you want to turn it into one? <Y>: Dacă dorim să transformăm linia selectată într-o polilinie, apăsăm Enter sau

„Y” şi linia va fi transformată într-o polilinie cu două vertexuri corespunzătoare capetelor sale.

Exemplu: – linia este:

(0 . „LINE”) (10 0.0 0.0 0.0) (11 10.0 10.0 0.0)– polilinia în care este transformată:

(0 . „POLYLINE”)(0 . „VERTEX”) (10 0.0 0.0 0.0)(0 . „VERTEX”) (10 10.0 10.0 0.0) (0 . „SEQEND”) La fel, se poate transforma în polilinie şi un arc. Un cerc nu poate fi

transformat în polilinie (pentru că nu are capete). Exemplu pentru arc:

– arcul: (0 . „ARC”) (10 522.237 321.263 0.0) (40 . 162.177) (50 . 0.558)(51 . 2.747)

– polilinia: (0 . „POLYLINE”)(0 . „VERTEX”) (10 659.796 407.165 0.0) (42 . 0.609) (0 . „VERTEX”) (10 377.495 383.543 0.0) (42 . 0.609) (0 . „SEQEND”)

6.4.3 Opţiunile comenzii PEDITÎn urma selectării unei polilinii, apare lista opţiunilor: Close/ Join/ Width/ Edit vertex/ Fit curve/ Spline curve/ Decurve/ Undo/ eXit

<X>: Fiecare din aceste opţiuni poate fi considerată o comandă de editare. Close (Open) Dacă polilinia este închisă, în locul opţiunii CLOSE apare OPEN. Exemplu: Command: Pedit lansarea comenzii PEDIT Select polyline: selectarea unei polilinii Close/ ... / eXit <X>: C – alegerea opţiunii CLOSE

Close/ ... / eXit <X>: Enter – terminarea editării poliliniei Acum polilinia este închisă. Pentru deschiderea ei se procedează la fel, dar în

loc de „Close” apare „Open”. Iată ce se întâmplă în lista poliliniei:– înainte de închidere:

(0 . „POLYLINE”) (70 . 0) – după închidere:

(0 . „POLYLINE”) (70 . 1)

Join Opţiunea JOIN permite adăugarea la o polilinie a unui arc, a unei linii sau

polilinii. Liniile şi arcele sunt automat convertite în segmente de polilinie. O entitate adăugată unei polilinii primeşte atributele acesteia.

Exemplu de dialog:Command: Pedit lansarea comenzii PEDIT Select polyline: selectarea unei polilinii Close/ Join/ ... / eXit <X>: J - alegerea opţiunii JOIN Select objects: select - selectarea entităţilor de adăugat 5 segments added to polyline - AutoCAD a adăugat 5 noi segmente la

polilinia selectată Close/ Join/ / eXit <X>: Enter - terminarea editării poliliniei.În baza de date vor apare noi vertexuri, corespunzătoare segmentelor

adăugate, şi vor dispare liniile, arcele sau poliliniile transformate în vertexuri ale primei polilinii.

Width Unul din avantajele utilizării poliliniilor este că acestea pot avea lăţime

variabilă. Cu opţiunea „W” a comenzii PEDIT se poate schimba această lăţime. Noua lăţime va fi constantă pe întreaga lungime a poliliniei.

Exemplu: Command: Pedit lansarea comenzii PEDIT Select polyline: selectarea unei polilinii Close/ / Width/ /eXit <X>: W – alegerea opţiunii WIDTH Enter new width for all segments: 4 – lăţimea va fi 4 pentru toate segmentele

poliliniei.Close/ Join/ / eXit <X>: Enter – terminarea editării poliliniei.În baza de date, pentru fiecare vertex cu lăţime nenulă apar sublistele 40 şi

41, corespunzătoare lăţimii iniţiale şi finale. Cu PEDIT WIDTH se va modifica conţinutul acestor subliste. Modificarea lăţimii pentru fiecare vertex în parte se poate face cu subcomanda „EDIT VERTEX”.

Fit curve Opţiunea FIT transformă polilinia selectată într-o curbă ce trece prin fiecare

vertex. Curba va fi alcătuită din arce. Două vertexuri consecutive vor fi legate prin

două arce, astfel: unul tangent la primul vertex, celalalt tangent la primul arc şi la următorul vertex.

Decurve Această opţiune este opusă opţiunilor FIT şi SPLINE, şi nu poate fi folosită

decât după una dintre acestea. Rolul ei este de a transforma o curbă în polilinia din care provine.

Spline Opţiunea SPLINE permite interpolarea unei polilinii pe baza metodei

„B-Spline”. În baza de date a AutoCAD-ului vor fi intercalate (în secvenţa corespunzătoare poliliniei selectate) un număr de vertexuri intermediare. Diferenţierea vertexurilor originale de cele intercalate se face prin conţinutul sublistei 70:

(0 . „VERTEX”) (70 . 8) – vertex creat prin SPLINE.(0 . „VERTEX”) (70 . 16) – vertex de control pentru curba interpolată (există

în polilinia originală).(0 . „VERTEX”) ... (70 . 1) – vertex creat prin FIT.Prin DECURVE vor fi eliminate vertexurile suplimentare, rămânând doar

cele cu sublista (70 . 16). Interpolarea este controlată de trei variabile: SPLINETYPE, SPLINESEGS

şi SPLFRAME. Splinetype poate lua valorile: 5 - Spline quadratic.6 - Spline cubic.Splinesegs este un număr întreg care stabileşte numărul de segmente

generate prin SPLINE. Splframe poate fi 0 sau 1. Dacă este 0, polilinia originală nu va fi desenată

după interpolare. Dacă este 1, va fi afişată atât polilinia originală, cât şi curba creată prin SPLINE.

Exemple pentru FIT şi SPLINE - ACAD4_13.BMP. Undo Această opţiune permite anularea ultimei subcomenzi, rămânând în PEDIT:Close/ ... / Undo / eXit <X> : U Close/ ... / Undo / eXit <X> : Edit vertex Subcomanda EDIT VERTEX permite editarea fiecărui vertex în parte. La

început, apare un „X” pe primul vertex al poliliniei şi prompterul:Next/ Previous/ Break/ Insert/ Move/ Regen/ Straighten/ Tangent/ Width/

eXit <N>: Next - mută „X” pe vertexul următor.Previous - mută „X” pe vertexul precedent.Break - memorează vertexul marcat şi permite selectarea altuia. Se poate

elimina apoi porţiunea din polilinie cuprinsă între cele două vertexuri.

Insert - adaugă un nou vertex după cel marcat.Move - permite mutarea vertexului marcat.Regen - regenerează polilinia.Straighten - memorează vertexul marcat şi permite selectarea altuia. Se poate

înlocui apoi porţiunea dintre cele două vertexuri cu un segment de dreaptă.Tangent - ataşează vertexului marcat o direcţie tangentă, ce va fi utilizată la

rotunjirea ulterioară a poliliniei. Width - modifică lăţimea poliliniei după vertexul marcat.Exit - părăseşte subcomanda, revenind în PEDIT. Listele modificate sunt cele corespunzătoare vertexului selectat: (0 . „VERTEX”)

Lista completă a comenzilor de editare (în ordine alfabetică AutoCAD Release 11):

Array – copiere multiplă sub formă de matrice sau pe un contur

circular a entităţilor selectateAttedit

– editarea atributelor Break

– elimină o porţiune din entitatea selectatăChamfer

– teşire Change

– modificarea proprietăţilor sau poziţiei entităţilor selectate Chprop

– modificarea proprietăţilor entităţilor selectate Copy

– copierea entităţilor selectate DDatte

– editarea atributelor printr-o fereastră de dialog DDedit

– editare prin fereastra de dialog Divide

– împărţirea unei entităţi în părţi egale şi marcarea acestora Erase

– ştergerea entităţilor selectate Explode

– transformarea entităţilor complexe în entităţile simple din care sunt alcătuite

Extend – prelungirea entităţilor selectate până la un contur definit anterior

Fillet – racordare

Measure – determinarea lungimii entităţii selectate în funcţie de unitatea

de măsură specificatăMirror

– copiere în oglindăMove

– mutarea entităţilor selectate Offset

– copiere paralelăOops

– recuperarea entităţilor şterse cu ultima comandă ERASE Pedit

– editarea poliliniilor Purge

– elimină din baza de date entităţile neutilizate (blocuri, straturi ...)

Rotate – rotirea entităţilor selectate

Scale – mărirea/ micşorarea la scară a entităţilor selectate

Select – subcomanda care creează o mulţime de selecţie

Stretch – modifică dimensiunile obiectelor (le întinde)

Trim – scurtarea entităţilor selectate („tundere” după un contur)

6.5 COMENZILE AUTOCADComenzile pot fi introduse la apariţia prompterului „Command:”Pentru repetarea ultimei comenzi, se va apăsa Enter. Se pot introduce puncte

sau coordonate în oricare din modurile: Absolut: x, y Relativ: @deltax, deltayPolar: @dist<unghi Pentru comenzile care acceptă puncte 3D, se pot include coordonate în

format absolut sau relativ:Absolut: x, y, z

Relativ:@deltax, deltay, deltaz Dacă omiteţi coordonata Z, se utilizează elevaţia curentă. Filtre: .X,.Y,.Z,.XY,.YZ,.X când la o cerere de coordonate se dă o astfel de

combinaţie, apare prompterul „of”. Prin acesta ni se solicită introducerea unui element geometric de tip punct, de la care AutoCAD să-şi ia coordonatele ce urmează după punct (de exemplu, la .XZ va prelua coordonatele X şi Z ale punctului selectat). Odată furnizat punctul care oferă aceste informaţii, ni se va prezenta cererea „need a” sau „need ab”, unde a şi b sunt una dintre literele x, y sau z, mai exact acele litere care au lipsit din indicarea filtrului.

Selectarea obiectelor: („Select objects:”) (punct) = Un obiect M = Mai multe obiecte L = Ultimul obiect W = Obiectele conţinute în întregime în fereastra specificată.

C = Obiectele care trec prin fereastră A = Adaugă obiectele următoare R = Elimină (din mulţimea de selecţie) obiectele următoare U = Elimină ultimul obiect (începând cu Release 11 au fost introduse şi alte

opţiuni).Dacă mulţimea selectată vă satisface, apăsaţi Enter. APERTURE „APERTURE” înseamnă „deschidere”. Se aşteaptă introducerea mărimii

pătrăţelului selector în modul OSNAP, în pixeli. Sintaxa: APERTURE Object snap target height (1-50 pixels) <default>: (număr)Puteţi opta între a introduce o valoare (cuprinsă între 1 şi 50 pixeli) şi a apăsa

pur şi simplu Enter, în cazul în care aţi vrut doar să vedeţi care este setarea „aperture” curentă, fără a o modifica. Cu cât latura pătrăţelului este mai mică, punctul este localizat mai repede (mai uşor pentru calculator, mai greu pentru operator). Valoarea este păstrata în variabila de sistem „APERTURE”.

ARC Comanda ARC serveşte la trasarea arcelor de cerc. Iată variantele de

introducere a arcului: – trei puncte de pe arc;– punctul de început, centrul, punctul final;– punctul de început, centrul, mărimea arcului în grade;– punctul de început, centrul, lungimea coardei;– punctul de început, punctul final, raza;– punctul de început, punctul final, mărimea arcului în grade;– punctul de început, punctul final, direcţia de trasare;– continuarea liniei sau arcului precedent.

Format 3 puncte: ARCCenter/<Start point>:(punct) Center/End/<Second point>:(punct)

End point:(punct) Opţiuni: A = unghiul inclus între laturile (radiale) care mărginesc arcul D = direcţia unghiulară măsurată în sens trigonometric de la punctul de start L = lungimea coardei.C = punctul din centrul arculuiE = punctul de sfârşit al arculuiR = raza.Pentru a continua linia sau arcul precedent, răspundeţi la primul prompter cu

Enter (vezi variabila LASTANGLE). O dreaptă nu este recunoscută ca un arc cu rază infinita, deci trei puncte

coliniare nu vor fi acceptate pentru definirea arcului.

AREA Cu comanda AREA se pot calcula ariile şi perimetrele unor spaţii închise.Sintaxa: AREA<First point>/Entity/ Add/ Subtract:(primul punct) (ADD mode) Next point: (următorul punct) (ADD mode) Next point: (următorul punct) (ADD mode) Next point: Enter pentru a încheia introducerea punctului. Area = nnnnPerimeter = nnnn Total area = nnnn <First point>/Entity/Subtract: Enter pt. abandonarea comenzii. Comanda începe în modul „add”. Opţiunile sunt:Add - Trece în modul „add” (adăugare). Subtract - Trece în modul „subtract” (extragere). Entity - Compune aria din cercurile sau poliliniile selectate. Enter - Părăseşte comanda. Valoarea ariei este păstrată în variabila de sistem AREA, iar perimetrul în

variabila PERIMETER. Conturul este închis automat; nu trebuie introdus primul punct şi la sfârşit.

ARRAY Comanda ARRAY permite multiplicarea unor entităţi selectate, după un

„tablou” dreptunghiular sau circular (polar).Sintaxa: ARRAY Select objects: (Selectaţi entităţile de multiplicat).Rectangular/Polar array (R/P):Pentru tablou rectangular introduceţi numărul de rânduri, numărul de

coloane, distanţa dintre rânduri şi distanţa dintre coloane. Distanţele dintre rânduri/coloane pot fi introduse cu semn. Dacă semnul e pozitiv, atunci dezvoltarea se face în sensul axelor, iar dacă e negativ, în sens invers.

Pentru un ARRAY polar (circular), trebuie să indicaţi centrul tabloului circular, apoi numărul de articole, apoi unghiul de acoperit şi, în final, optaţi pentru rotirea obiectelor.

ATTDEF

Folosind comanda ATTDEF (ATTribute DEFine) puteţi crea atribute. Ele trebuie să primească un nume („tag”) şi conţin una sau mai multe particularităţi, exprimate textual sau numeric, ce însoţesc (eventual) un bloc. Ele pot fi utilizate şi independent, în afara conceptului de bloc (sunt entităţi de sine stătătoare).

Atributele pot avea una sau mai multe dintre caracteristicile (modurile) bivalente (exprimate prin „Y” = DA şi „N” = NU): Invisible, Constant, Verify şi Preset, unde:

Invisible – există, dar nu e afişat.Constant – toate apariţiile atributului au aceeaşi valoare. Verify – emite un prompter suplimentar pentru confirmarea valorii date. Preset – nu cere valoare la inserarea blocului. Sintaxa: ATTDEF Attribute modes Invisible: NConstant: NVerify: NPreset:

N Enter (ICVP) to change, RETURN when done: Attribute tag: (up to 31 chars; letters, digits, $, -, _).

Attribute prompt: Default attribute value:Start point or Align/Center/Fit/Middle/Right/Style: Height <implicit>: Rotation angle <implicit>: Putem crea pe ecran un „tag” (un text) asociat atributului ce se defineşte (ca

o etichetă), care să poată fi selectat apoi ca făcând parte dintre entităţile unui bloc, împreună cu entităţile geometrice care-l vor constitui.

ATTDISP Comanda ATTDISP (ATTribute DISPlay) controlează vizibilitatea

atributelor. Le facem vizibile atunci când dorim ca valoarea lor curentă să apară în desen.

Sintaxa: ATTDISPNormal/ON/OFF <val. curentă>: Normal – atributele vizibile se văd, cele invizibile nu On – toate atributele se vădOff – nu se vede nici un atribut

ATTEDIT Comanda ATTEDIT (ATTribute EDIT) permite editarea atributelor, adică

modificarea lor. Atât individual, cât şi global, pot fi alese selectiv atributele de editat, selecţia făcându-se după tag-uri, nume de bloc sau vizibilitate.

Sintaxa: ATTEDITEdit Attributes one by one? <Y>(N = global) Block name specification <*>: Attribute tag specification <*>: Attribute value specification <*>: Ultimul atribut selectat este primul editat (atributul editat este marcat cu X). Apare prompterul: Value/ Position/ Height/ Angle/ Style/ Layer/ Color/ Next <implicit>:

ATTEXT Pentru a extrage atributele blocurilor care se află la un moment dat într-un

desen se foloseşte comanda ATTEXT (de la „ATTribute EXTraction”). Sintaxa: ATTEXTCDF, SDF, or DXF attribute extract (or Entities)? <C>: Dacă răspundeţi cu „CDF”, „SDF” „DXF”, se extrag înregistrări pentru toate

blocurile din desen. Opţiunea „E” va cere (cu „Select objects”) indicarea entităţilor pentru care să fie scoase informaţiile din baza de date, după care va afişa linia:

CDF, SDF or DXF Attribute extract? <C>: Formatele de extracţie sunt: CDF - Comma Delimited Format - delimitarea câmpurilor prin virgule;SDF - Fixed-field format - delimitarea prin spaţii;DXF - Drawing interchange format - format DXF;AUDIT Comanda AUDIT determină validitatea fişierului „.DWG”. Sintaxa:AUDIT Fix any errors detected? <implicit>: 0 Blocks audited Pass 10 entities audited Pass 2 0 entities audited Total errors found 0 fixed 0 Această comandă este disponibilă numai începând cu AutoCAD Release 11.

Începând cu această versiune, fişierele „DWG” conţin informaţii redundante, folosite de comanda AUDIT pentru repararea fişierelor defecte. Răspunsul „Y” determină corectarea erorilor găsite; „N” determină afişarea erorilor, fără corectare. Răspunsul comenzii (raportul) este salvat pe disc într-un fişier cu numele desenului şi extensia „.ADT”.

AXIS Comanda AXIS serveşte la trasarea unor axe gradate care ajută la

identificarea de poziţii pe ecran. Sintaxa: AXISTick spacing (X) or ON/OFF/Snap/Aspect <implicit>: Opţiuni: – valoare numerică = spaţiul dintre marcaje; dacă se adaugă un „X”, atunci

valoarea reprezintă factorul cu care se înmulţeşte distanţa Snap. – ON = activarea axelor – OFF = dezactivarea axelor – S = preluarea spaţiului între marcaje de la Snap – A = posibilitatea alegerii de spaţii diferite pe orizontală faţă de verticală

(Aspect).BASE Comanda BASE defineşte punctul de referinţă pentru inserarea şi rotirea

unui desen.Sintaxa: BASEBase point <implicit>: (introduceţi un punct).

BLIPMODE Pune markerul în modul blip (pâlpâie) sau îl scoate de acolo.Sintaxa: BLIPMODEON/OFF <implicit>:Nu sunt afectate desenele (baza de date).BLOCK Orice ansamblu de entităţi poate fi constituit într-un bloc. Creaţi câteva

entităţi (linii, arce etc.) şi daţi comanda BLOCK, urmând traseul:BLOCKBlock name (or ?): (numele blocului).Insertion base point: (indicaţi un punct).Select objects: (selectaţi entităţile create).Punctul indicat se va asocia obiectului, servind ca punct de inserare a

blocului la viitoarele sale inserări. După ce aţi terminat de selectat entităţile, apăsaţi Enter. Entităţile selectate dispar de pe ecran! Ele formează „blocul”. Pentru a le restaura, folosiţi comanda OOPS. Dacă la comanda BLOCK răspundeţi cu „?” (la prima întrebare), ecranul trece în mod text şi se listează toate blocurile deja definite.

BREAK Comanda BREAK permite secţionarea unei entităţi în alte două entităţi de

acelaşi tip.Sintaxa:BREAKSelect object: (selectaţi un obiect).Enter first point: (punct).Enter second point: (punct).După selectarea unei linii (continue), prin indicarea unui al doilea punct,

segmentul dintre ele dispare. Precizia indicării este destul de redusă. Dacă doriţi să secţionaţi entitatea începând dintr-un punct exact (de exemplu, intersecţia cu altă entitate), selectaţi-o unde vă vine mai bine, după care continuaţi astfel:

Enter second point (or F for first point): F.Enter first point: (indică punctul exact).Enter second point: (al doilea punct).CANCEL Apăsând combinaţia de taste Ctrl-C, se abandonează execuţia comenzii

curente.Sintaxa: Ctrl-C. CHAMFER Comanda CHAMFER permite realizarea de teşituri, trasând o linie care

retează colţul format de două entităţi la distanţe prestabilite.Sintaxa: CHAMFER Polyline/Distances/<select first line>: D - Introduceţi, pe rând, distanţele la care să se facă teşirea;P - Teşeşte întreaga polilinie.Dacă răspundeţi cu D, apare dialogul:Enter first chamfer distance <0.0000>: (prima dist. de teşire).Enter second chamfer distance <prima>: (a doua dist. de teşire).

Acum reluaţi comanda CHAMFER.CHANGE Comanda CHANGE serveşte la modificarea caracteristicilor unei (unor)

entităţi deja existente în desen. Sintaxa: CHANGE Select objects:(select).Properties/<Change point>: În continuare, Change Point se notează CP. Line - Capătul liniei este mutat prin CP în punctul indicat. (Atenţie la

ORTHO!) Circle - Raza se schimbă astfel încât punctul indicat să fie pe circumferinţă.Block - Se schimbă punctul de inserţie. Trebuie specificat noul unghi. Text - Se schimbă punctul de start, stilul, înălţimea, unghiul şi textul. Attribute Definition - Ca la text, în plus se schimbă definiţia atributului.Opţiunea „Properties a comenzii CHANGE permite schimbarea uneia sau

mai multor proprietăţi ale entităţilor selectate. Aceste proprietăţi pot fi: – layer (strat);– color (culoare);– linetype (tipul liniei);– elevation (ADE-3) (elevaţie = coordonata Z);– thickness (ADE-3) (grosime).

Sintaxa: CHANGE Selects objects:(select).Properties/<Change point>:P.Change what property (Color/Elev/LAyer/LType/Thickness)?.Se introduce litera mare (sau literele mari) din numele proprietăţii ce trebuie

schimbată.CHPROP Ca şi comanda CHANGE, fără opţiunea Change Point. Schimbă proprietăţile

unei entităţi. CIRCLE Comanda CIRCLE este folosită pentru trasarea de cercuri.Sintaxa: CIRCLE3P/2P/TTR/<Center point>: (punctul de centru).Diameter/<Radius>: (valoarea razei).Dacă se începe prin introducerea unui punct, acesta este considerat centru şi

apare cererea „Diameter/<Radius>:” Se poate răspunde cu un număr (considerat rază) sau cu litera D, care va

produce textul „Diameter:”, aşteptându-se un număr (considerat diametru). În ambele cazuri răspunsul numeric duce la trasarea cercului precizat. Dacă la primele opţiuni nu se dă un punct, ci se alege opţiunea 3P, atunci apare „First point:” şi se aşteaptă un prim punct de pe circumferinţa viitorului cerc. Odată introdus, se cer al doilea şi al treilea punct care vor defini cercul. Dacă se alege opţiunea 2P, sunt cerute două puncte diametral opuse care vor defini cercul dorit. Dacă, în sfârşit, se alege TTR, atunci în zona de dialog apare: „Enter Tangent spec:”, iar pe ecran va

apărea colimatorul pe care este centrat un pătrăţel „selector”. Este cerută astfel selectarea unui obiect la care să fie dus tangent cercul. Când am cuprins în interiorul pătrăţelului măcar un singur pixel al obiectului tangent apăsăm Enter. Va apărea „Enter second Tangent spec:”, fiind aşteptat al doilea obiect de tangentă. După selectarea acestuia, apare textul „Radius:”, aşteptându-se raza cercului, după care acesta este trasat efectiv.

COLOR Paleta disponibilă este: 1 - Red (roşu), 2 - Yellow (galben), 3 - Green (verde), 4 - Cyan (bleu),

5 - Blue (albastru), 6 - Magenta (violet), 7 - White (alb).Daca doriţi să schimbaţi culoarea (cea implicită este returnată între

paranteze), introduceţi numele (în engleză) sau numărul din lista de mai sus. Sintaxa: COLOR New entity color <implicit>: COORDINATES În linia de sus a ecranului sunt afişate coordonatele curente ale cursorului.

Apăsând tasta F6 sau combinaţia Ctrl-D, vor rămâne afişate ultimele valori (din momentul apăsării tastei), fără să mai fie actualizate la deplasarea cursorului. Apăsând din nou F6, se revine la afişarea dinamică a coordonatelor.

Sintaxa: Ctrl-D (sau F6) <Coords On> (sau <Coords Off>) COPY Această comandă serveşte la multiplicarea unei porţiuni din desen, prin

copierea ei succesivă în alte zone ale desenului. Sintaxa: COPY Select objects: (select)<Base point or displacement>/Multiple: Second point of displacement: Dacă facem o singură copie, răspundem simplu, indicând un punct. Acesta

va fi asociat din punct de vedere poziţional entităţilor selectate, în vederea precizării locului unde se va face copierea. Dacă dorim să facem mai multe copii, răspundem prin „M”. În cazul copierii simple urmează să introducem punctul care va corespunde în copie punctului precizat anterior. În cazul copierii multiple, abia acum se va cere punctul de bază al deplasării, urmat de cel de-al doilea punct. Cererea celui de-al doilea punct se repetă până la apăsarea lui Enter, adăugându-se câte o copie în fiecare punct precizat.

DBLIST Daţi această comandă (DBLIST) dacă doriţi să vedeţi formele canonice ale

tuturor entităţilor aflate curent în baza de date a AutoCAD-ului. Sintaxa: DBLIST Dacă lista este lungă, puteţi întrerupe afişarea ei cu CTRL-S. Cu CTRL-C se

abandonează afişarea. Cu CTRL-P, se tipăreşte lista. DDATTE

Această comandă a fost introdusă (ca toate comenzile care au prefixul „DD”) începând cu Release 11. DDATTE este prescurtarea de la Dynamic Dialog ATTribute Editor, deci comanda DDATTE permite editarea atributelor folosind ferestre de dialog.

Sintaxa: DDATTE Select block: DDEDIT DDEDIT înseamnă Dynamic Dialog EDITor, deci foloseşte tot ferestrele de

dialog (ca DDATTE). DDEDIT permite editarea unei linii de text. Astfel se pot modifica texte (entităţi de tip „TEXT” sau „ATTDEF”), fără a mai fi nevoie să le rescriem în întregime.

Sintaxa: DDEDIT <Select a TEXT or ATTDEF object>/ Undo: DDEMODES Comanda DDEMODES (Dynamic Dialog Entity creation MODES) permite

schimbarea proprietarilor entităţilor prin ferestre de dialog. Sunt modificate variabilele de sistem care controlează proprietăţile entităţilor ce vor fi create ulterior (culoarea, tipul de linie, layer-ul, elevaţia, grosimea).

Sintaxa: DDEMODES Poate fi folosită ca şi comanda transparentă ('Ddemodes). DDLMODES DDLMODES permite modificarea proprietarilor straturilor prin ferestre de

dialog (Dynamic Dialog Layer MODES). Sintaxa:DDLMODES Ca şi DDEMODES, poate fi folosită ca comandă transparentă ('Ddlmodes). DDRMODES Comanda DDRMODES (Dynamic Dialog dRawing MODES) permite

setarea unor variabile care controlează modul de lucru, similar comenzilor SNAP, GRID, AXIS, ORTHO, BLIPMODE, ISOPLANE.

Sintaxa: DDRMODES Poate fi folosită ca şi comanda transparentă ('Ddrmodes). Variabilele de

sistem afectate: AXISMODE, AXISUNIT, BLIPMODE, COORDS, GRIDMODE, GRIDUNIT, ORTHOMODE, SNAPANG, SNAPBASE, SNAPMODE, SNAPUNIT.

DDUCS Comanda DDUCS (Dynamic Dialog User Coordinate System) controlează

sistemul de coordonate folosit (ca şi comanda UCS) prin ferestre de dialog.Sintaxa: DDUCS DELAY DELAY înseamnă întârziere. Comanda DELAY se utilizează în special în

fişierele Script, pentru a menţine afişarea unei imagini pe ecran un timp dat. Sintaxa: DELAYDelay time in milliseconds: (număr)

Numărul introdus reprezintă timpul de întârziere, în milisecunde. DIM Comanda DIM ne introduce în modul de lucru „Dim:” (adică apare acest

prompter. Aceasta înseamnă că de acum putem desena cote, folosind următoarele comenzi de cotare:

ALIgned - Cotare liniară, aliniată cu originile liniilor de extensie.ANGular - Cotarea unghiurilor.BASeline - Continuă cotarea liniară de la prima linie de extensie a cotei

precedente.CENter - Marchează centrul unui arc sau cerc.CONtinue - Continuă o cotare liniară de la a doua linie de extensie a cotei

precedente.DIAmeter - Cotarea diametrelor.EXIt - Revine în modul de lucru normal („Command:”).HORizontal - Cotare liniară, cu linia de cotă orizontală.LEAder - Desenează o săgeată însoţită de linii de control spre textul cotei.RADius - Cotarea razelor.REDraw - Redesenează ecranul.ROTated - Cotare liniară înclinată cu unghiul specificat.STAtus - Listează starea variabilelor de cotare.STYle - Comută pe un alt stil de text.UNDo - Anulează ultima operaţie de cotare.VERtical - Cotare liniară, cu linia de cotă verticală;

În Release 11 au fost adăugate şi comenzile de cotare:OBLique - înclină liniile de extensie ale cotei selectate.ORDinate - înscrie pe desen coordonatele punctului selectat.OVErride - modifică setarea variabilelor de cotare pentru cotele selectate.REStore - setează stilul de cotare.SAVe - salvează starea variabilelor => un nou stil de cotare.TEDit - editarea textului cotei.TROtate - roteşte textul cotei.Dacă variabila DIMASO este ON, se lucrează în modul de cotare

„asociativă”; aceasta înseamnă că vom avea câte o singură entitate pentru fiecare cotă (un bloc de tip „DIMENSION”). Următoarele operaţii se pot efectua asupra entităţilor obţinute astfel.

UPDate - Redesenează cotele selectate, respectând noile valori ale variabilelor de cotare.

HOMetext - Mută textul unei cote selectate înapoi în poziţia sa implicită. NEWtext - Modifică textul cotelor selectate.DIM1

Comanda DIM1 permite trasarea unei singure cote, după care revine în modul de lucru „Command:”

Sintaxa: DIM1Dim: (introduceţi o comandă de cotare) DIST Comanda DIST afişează distanţa dintre două puncte selectate, unghiul de

înclinare al dreptei care trece prin aceste puncte şi variaţia coordonatelor X şi Y.Sintaxa: DISTFirst point:(punct) Second point:(punct) Dacă la cererea „First point:” răspundeţi cu un număr, DIST afişează acest

număr în unităţile curente (setate cu UNITS).

DIVIDE Comanda DIVIDE permite marcarea unei entităţi cu puncte sau blocuri, la

distanţe egale.Sintaxa :DIVIDESelect object to divide: (punct) <Number of segments>/Block: Puteţi selecta o singură entitate de tip linie, arc, cerc sau polilinie. Pe

entitatea selectată vor apare unul sau mai multe puncte situate la distanţe egale, cu unul mai puţin decât numărul de segmente în care va fi împărţită entitatea. Numărul de segmente trebuie să fie cuprins între 2 şi 32767. Dacă aţi selectat marcarea prin blocuri (opţiunea „Block”), va urma dialogul: Block name to insert: (numele unui bloc anterior definit).

Align block with object? <Y> (blocul tangent la obiect sau nu).Number of segments: (numărul de segmente).

DOUGHNUT DONUT Comanda DONUT (sau DOUGHNUT) desenează o coroană circulară plină

(dacă este plină sau nu, se poate stabili prin comanda FILL).Sintaxa: DOUGHNUTInside diameter <ultima val.>:(val. sau

2 puncte).Outside diameter <ultima val.>:(val. sau 2 puncte).Center of doughnut:(punct).La „Inside diameter” se introduce diametrul interior al inelului, iar la

„Outside diameter” diametrul exterior. După ce se dă diametrul exterior, inelul deja apare, centrat pe cursorul grafic. Acum poate fi plasat oriunde (prin precizarea centrului).

DRAG DRAGMODE DRAGMODE este o comandă de setare care permite crearea facilităţii de

prezentare dinamică a obiectelor care vor fi mutate, rotite etc. De obicei această

facilitate este activată. Este necesar să fie dezactivată doar dacă se lucrează pe un calculator foarte lent.

Sintaxa: DRAGMODEON/OFF/Auto <starea curentă>:

DTEXT Vezi comanda TEXT. Diferenţele constau în:

– pe ecran apare un dreptunghi de mărime egală cu mărimea curentă a caracterelor. Pe măsură ce se scrie textul, acesta apare efectiv pe ecran.

– apăsarea lui Enter face trecerea la linia următoare. Pentru a încheia comanda trebuie dat Enter pe prompterul „Text:”

– opţiunile Center, Middle etc. sunt respectate abia la încheierea comenzii, când textul este rescris pe ecran.

DVIEW Se defineşte, dinamic, o proiecţie paralelă sau perspectivă a unui desen 3D

(Dynamic View).Sintaxa: DVIEW Select objects: CAmera/ TArget/ Distance/ POints/ PAn/ Zoom/ TWist/ CLip/ Hide/ Undo/

<eXit>: La „Select objects:” se creează (prin comanda SELECT) un set de obiecte ce

vor fi afişate dinamic pe durata executării comenzii. Se alege un set de obiecte reprezentativ; dacă alegem întregul desen, timpul de execuţie ar putea să fie foarte mare.

Opţiuni:– CA alege unghiul camerei; camera se roteşte în jurul obiectului

vizualizat;– CL stabileşte planele înainte de care sau după care nu se mai vede

nimic;– D stabileşte distanţa dintre cameră şi ţintă (obiectul privit); această

opţiune determină trecerea la proiecţia perspectivă;– H şterge liniile invizibile (ascunse);– OFF trece la proiecţia paralelă (din perspectivă);– PA ca şi PAN (PAN obişnuit nu poate fi folosit în DVIEW);– PO punctele în care se află camera şi ţinta;– TA ţinta (obiectele privite);– TW roteşte proiecţia în jurul liniei de vedere (determinată de

amplasarea camerei);– U anulează efectul opţiunii anterioare;– X părăseşte comanda;– Z Zoom pentru DVIEW.

DXBIN

Comanda DXBIN foloseşte la încărcarea fişierelor „.dxb” („drawing interchange binary”) într-un desen AutoCAD. Aceste fişiere au un format foarte compact şi sunt utilizate în unele subprograme interne.

Sintaxa: DXBINDXB file:(nume fişier).Extensia nu trebuie specificată, pentru că este implicită. DXFIN Comanda DXFIN permite citirea unui „Drawing Interchange File” şi crearea

unui desen pe baza acestui fişier. Setarea AutoCAD-ului (a variabilelor) nu se modifică decât dacă lansăm comanda DXFIN înaintea oricărei alte comenzi (într-un desen nou).

Sintaxa: DXFINFile name: (nume fişier).Dacă desenul curent nu este gol, apare mesajul.Not a new drawing only ENTITIES section will be input şi se ignoră toate

secţiunile din fişierul „.DXF” până la secţiunea ENTITIES (care conţine lista entităţilor ce vor fi desenate).

DXFOUT Comanda DXFOUT creează un Drawing Interchange „File” (un fişier

„.DXF”), corespunzător desenului curent sau entităţilor selectate din acesta. Sintaxa: DXFOUTFile name: (nume fisier DXF).Enter decimal places of accuracy (0 to 16) (or Entities) <6>: Dacă răspundeţi „E”, apare prompterul „Select objects:”, adică se trece prin

comanda SELECT pentru a se crea o mulţime de selecţie. Mai apare apoi:Enter decimal places of accuracy (0 to 16) <6>: (precizia numerelor reale).EDGESURF Folosind comanda EDGESURF se poate construi o suprafaţă, pornind de la

patru linii (curbe) care o mărginesc (EDGE - constrained SURFace). Sintaxa: EDGESURF Select edge 1: Select edge 2: Select edge 3: Select edge 4: Conturul determinat de cele patru curbe trebuie să fie perfect închis.

Suprafaţa obţinută este de tip „mesh”; rezoluţia pe direcţiile M şi N este dată de valorile variabilelor SURFTAB1 şi SURFTAB2.

ELEV Comanda ELEV este o cale de a lucra în spaţiu. ELEV vine de la elevation,

adică altitudine. Iniţial, elevaţia este 0. Se poate defini o nouă elevaţie, după care se va lucra normal (ca în 2D), fără a introduce coordonata Z, care va fi egală tot timpul cu elevaţia curentă.

Sintaxa: ELEV New current elevation <val. curentă>:(Enter sau număr).New current thickness <val. curentă>:(Enter sau număr).

„Thickness” este grosimea entităţii (pe direcţia Z).ELLIPSE Cu ELLIPSE se pot desena elipse. Acestea vor fi de fapt nişte polilinii. Sintaxa: ELLIPSE<Axis endpoint 1>/Center:(punct).Axis endpoint 2: (punct).<Other axis distance>/Rotation:Primul răspuns marchează capătul primei axe a elipsei, iar al doilea celalalt

capăt al acesteia. După acesta din urmă, pe ecran apare o linie elastică ce începe din centrul elipsei (adică mijlocul primei axe) şi se termină la colimator. Deplasarea cursorului o lungeşte sau o scurtează, configurând şi elipsa trasată dinamic. Indicarea unui punct fixează elipsa în forma curentă.

Dacă la ultima cerere răspundem cu „R”, apare:Rotation around major axis:

– se cere unghiul de rotire în spaţiu (în jurul primei axe) al cercului care are diametrul egal cu prima axă şi se vede în plan ca elipsă.

Dacă la prima cerere se răspunde cu „C”, atunci apare:Center of ellipse:

– punctul dat aici este considerat centrul elipsei. În continuare se cer: Axis endpoint: (unul din capetele primei axe).<Other axis distance>/Rotation: (unul din capetele celeilalte axe).END Comanda END salvează desenul curent şi părăseşte editorul de desenare.Sintaxa:END ERASE Comanda ERASE şterge obiectele selectate. Sintaxa:ERASESelect objects:(selectaţi obiectele).Puteţi şterge ultimul obiect folosind opţiunea „L” (răspundeţi „L” când vi se

cere să selectaţi obiectele). EXPLODE EXPLODE permite „explodarea” unei entităţi de tip Block, Polyline,

Dimension, Hatch sau Mesh în subentităţile componente. Sintaxa: EXPLODESelect block reference, polyline, or dimension. Efectul vizibil este că entitatea selectată se redesenează. De fapt, se redesenează

subentităţile componente. Acestea vor putea fi de acum selectate separat. EXTEND Comanda EXTEND permite prelungirea unei entităţi până la întâlnirea cu

alta, dată în prealabil ca margine (în engleză „edge”). Sintaxa: EXTENDSelect boundary edges(s)... Select objects: Acum puteţi selecta marginile. Acestea pot fi linii, arce,

cercuri sau polilinii. Urmează cererea: Select object to extend: Acum selectaţi entităţile ce trebuie prelungite.

FILES Comanda FILES permite accesul la fişiere şi directoare. Sintaxa: FILES Se apelează meniul „File Utility”, care constă într-o listă de subprograme.

Folosind acest meniu, se pot lista fişierele specificate din directorul specificat, se pot şterge, redenumi fişiere sau se pot copia într-un alt director. Se pot folosi caracterele „*” sau „?” pentru selectarea fişierelor.

FILL FILL se foloseşte pentru controlul umplerii obiectelor cu lăţime (solid,

polilinie, trace, donut). Sintaxa:FILL ON - Solid, Trace şi Polyline umplute.FILL OFF - Solid, Trace şi Polyline goale.FILLET Comanda FILLET foloseşte la racordarea a două linii, arce sau cercuri printr-

un arc de rază specificată. Lungimile entităţilor racordate se modifică în funcţie de valoarea razei de racordare.

Sintaxa: FILLETPolyline/Radius/<select two objects>: P - Racordează o polilinie întreagă.R - Alege raza de racordare.FILMROLL Generează un fişier „.FLM” folosit de AutoShade.Sintaxa: FILMROLL Enter filmroll file name <implicit>: Creating the filmroll file.Processing face: xx.Filmroll file created GRAPHSCR TEXTSCR Comenzile GRAPHSCR şi TEXTSCR fac trecerea din ecranul text în cel

grafic şi invers. Sintaxa: GRAPHSCR sau TEXTSCR GRID Comanda GRID controlează dispunerea pe ecran a reţelei de puncte care

asistă operatorul la plasarea obiectelor (entităţilor) în desen.Sintaxa: GRIDGrid spacing (X) or ON/OFF/Snap/Aspect <current>: Opţiunile sunt următoarele:

Spacing (X) - Un număr simplu arată distanţa dintre punctele reţelei (în unităţi de desenare vezi UNITS). Un număr urmat de „X” (de exemplu „2X”) setează distanţa dintre puncte ca multiplu al pasului stabilit cu SNAP. Valoarea „0” stabileşte distanţa la valoarea SNAP-ului.

ON - Vizualizează reţeaua cu pasul stabilit anterior.OFF - Şterge reţeaua de pe ecran.

Snap - Stabileşte distanţa dintre puncte la pasul setat prin SNAP (ca şi valoarea 0 de la Spacing).

Aspect - (ADE-2) Permite rezoluţie diferită a reţelei pe orizontală şi verticală.

HANDLES Comanda HANDLES permite controlul identificatorilor de entităţi. Sintaxa: HANDLES Handles are disabled. ON/ DESTROY: Handles are enabled. Next handle: 4A AutoCAD foloseşte un „handle” pentru a identifica fiecare entitate din desen.

Starea implicită este ON. Opţiunea DESTROY determină ştergerea identificatorilor tuturor entităţilor; când se alege DESTROY, apare un mesaj de avertisment. În baza de date, identificatorii apar, pentru fiecare entitate, în sublistele cu codul 5.

HATCH HATCH permite acoperirea unei suprafeţe delimitate cu un model de

haşurare ales.Sintaxa: HATCHPattern (? or name/U, style) <model implicit>: Stiluri: N – Normal.O – Outermost.I – ignoră conturul interior.Modul normal haşurează spaţiul dintre două contururi. Dacă în interiorul

conturului interior mai există unul, se haşurează şi suprafaţa din interiorul acestuia. Outermost haşurează numai spaţiul dintre primul şi al doilea contur. Al treilea (dacă există) este ignorat. Ignore nu ţine seama decât de conturul exterior.

Angle for crosshatch lines <implicit>: (unghiul la care sunt înclinate liniile de haşură).

Spacing between lines <implicit>: (spaţiul dintre linii).Double hatch area (Y/N) <implicit>: (haşurare dublă).

HELP ? Comanda HELP (sau „?”) afişează informaţii ajutătoare referitoare la

comanda AutoCAD specificată. Sintaxa:HELP (sau ?) Command name (RETURN for list):Dacă răspundeţi cu un nume de comandă, vor fi afişate informaţii despre

această comandă. Altfel, răspunsul constă într-o listă ce cuprinde numele comenzilor cunoscute de AutoCAD şi modul de specificare a punctelor. Dacă informaţiile nu încap pe un ecran, va apărea mesajul:

Press RETURN for further help.

Adică trebuie să apăsaţi Enter pentru a trece la pagina următoare. Se poate abandona afişarea cu CTRL-C.

HIDE Comanda HIDE se referă la desenele 3D. Cu ajutorul ei se pot elimina de pe

ecran liniile invizibile. Dacă desenul 3D este de tip „wire frame” (cadru de sârmă), HIDE nu are efect. Liniile sunt invizibile dacă desenul este alcătuit din faţete 3D (3DFACE). Executarea comenzii HIDE presupune regenerarea desenului, operaţie care necesită foarte mult timp.

Sintaxa: HIDE ID Comanda ID afişează coordonatele unui punct desemnat. Sintaxa: IDPoint:(punctul).IGESIN Comanda IGESIN (IGES INput) citeşte fişiere în format IGES ASCII (Iniţial

Graphics Exchange Standard) şi creează un desen plecând de la acestea. Se foloseşte opţiunea 1 din meniul principal (creează un desen nou) şi se dă comanda IGESIN înaintea oricărei alte comenzi.

Sintaxa: IGESINFile name: (nume fişier).IGESOUT Comanda IGESOUT creează un fişier în format IGES ASCII plecând de la

desenul curent.Sintaxa: IGESOUTFile name: (nume fişier).INSERT Comanda INSERT se foloseşte pentru inserarea în desen a unor blocuri

definite anterior cu comanda BLOCK, sau a unor desene de pe disc (fişiere DWG). Dacă există un bloc şi un fişier DWG cu acelaşi nume, va fi inserat blocul.

Sintaxa: INSERTBlock name (or ?) <nume implicit>: Insertion point: X scale factor <1> / Corner / XYZ: Y scale factor (default = X): Rotation angle <0>: Scara pe X/Y poate fi specificată folosindu-se punctul de inserare ca punct

de bază (colţul inferior stâng) şi un punct introdus pentru colţul opus (dreapta-sus). Noul punct se introduce ca răspuns la cererea „X scale factor”. Normal, blocul este inserat ca o singură entitate (entitate complexă). Un bloc poate fi inserat ca un grup de entităţi independente (explodat) prin introducerea caracterului „*” înaintea numelui său (la „Block name”). În acest caz, va fi cerută o singură scară (valabilă atât pentru X, cât şi pentru Y). Opţiunea „XYZ” la cererea „X scale factor” va fi urmată de cererea a trei factori de scară: pentru X, Y şi Z.

Sintaxa: INSERTBlock name (or ?) <nume implicit>: Insertion point: X scale factor <1> / Corner / XYZ:XYZ

X scale factor <1> / Corner: Y scale factor (default = X): Z scale factor (default = X): Rotation angle <0>: ISOPLANE Comanda ISOPLANE permite selectarea planului de desenare curent (vedere

de sus, laterală sau din faţă). Sintaxa: ISOPLANELeft/Top/Right/(Toggle):Left - Plan definit de unghiuri între axe de 150 şi 90 de grade.Top - Plan definit de unghiuri între axe de 30 şi 150 de grade.Right - Plan definit de unghiuri între axe de 30 şi 90 de grade.RETURN - Trece la planul următor (planele de mai sus sunt selectate prin

rotaţie).LAYER Un desen poate fi realizat în mai multe straturi suprapuse (ca şi când am avea

mai multe desene pe calc, pe care le suprapunem). Gestionarea acestor straturi se face cu comanda LAYER.

Sintaxa: LAYER?/Set/New/ON/OFF/Color/Ltype/Freeze/Thaw:? - Listează straturile definite, cu tipurile de linii şi culorile respective.MAKE - Creează un nou strat, care devine strat de lucru.SET - Stabileşte stratul în care vom lucra în continuare.NEW - Creează un strat nou.ON - Face un strat vizibil (dacă este invizibil).OFF - Face un strat invizibil.COLOR - Atribuie stratului culoarea specificată.LTYPE - Atribuie stratului tipul de linie specificat.FREEZE - Ignoră stratul în timpul regenerărilor.THAW - Anulează com. FREEZE.LTYPE ? - Listează tipurile de linie încărcate.

LIMITS Comanda LIMITS stabileşte limitele desenului. Sintaxa: LIMITS ON/OFF/Lower left corner <coltul implicit>:Upper right corner <implicit>: LINE Comanda LINE permite desenarea liniilor drepte.Sintaxa: LINEFrom point:(se cere primul punct al liniei).To point:(următorul punct).To point:(următorul punct).To point:...Enter la sfârşitul secvenţei de linii.

La „From point:” se aşteaptă introducerea primului punct al liniei. Fiind vorba de un punct, acesta poate fi indicat prin oricare din metodele cunoscute. Odată precizat primul punct, în zona de comenzi apare textul „To point:” Deplasarea colimatorului (în vederea „ochirii” celui de-al doilea punct) va fi însoţită de trasarea unei linii elastice care sugerează viitoarea linie. Precizând punctul, linia se trasează ferm şi este cerut: „To point:”, care permite continuarea trasării altor linii, conectate la prima. Încheierea acestui proces se face apăsând Enter. Dacă se apasă tasta „U”, este ştearsă ultima linie. Dacă se introduce textul „CLOSE” (sau „C”), atunci se trasează o linie din ultimul punct până în primul, deci se închide aria poligonală.

LINETYPE Sintaxa: LINETYPE?/Create/Load/Set:? - Listează tipurile de linii definite în fişierul specificat.Create. Se cer elementele necesare pentru a crea un fişier nou, cu definiţii

personale. Load - Precizaţi tipurile de linie pe care doriţi să le încărcaţi în memorie din diverse fişiere definite anterior.

Set - Alegeţi tipul de linie cu care veţi lucra în continuare. Opţiunea implicită BYLAYER se referă la tipul de linie definit în stratul

respectiv. Se poate vedea cu comanda LAYER/?.Dacă răspundeţi BYBLOCK, noile obiecte vor fi desenate cu linie continuă,

până când vor fi grupate într-un bloc. Când va fi inserat blocul, tipul liniilor va fi cel definit înaintea creării blocului.

LIST Comanda LIST extrage din baza de date informaţiile despre obiectele

selectate şi le afişează pe ecran.Sintaxa: LISTSelect objects:(selectează).Dacă lista e lungă, poate fi oprită cu CTRL-S sau abandonată cu CTRL-C.

Pentru a o tipări utilizaţi CTRL-P. LOAD Comanda LOAD este folosită pentru a încărca un „shape” definit într-o

bibliotecă. Sintaxa: LOADName of shape file to load (or ?):(nume fişier).Extensia implicită este „.shx”. Dacă se răspunde cu „?”, va fi afişată lista fişierelor-bibliotecă încărcate în

momentul respectiv.LTSCALE Liniile întrerupte sunt formate din linii mai mici cu spaţii între ele. Cu

comanda LTSCALE (Line Type SCALE) putem modifica lungimile liniilor şi ale spaţiilor.

Sintaxa: LTSCALENew scale factor <factor curent>: noul factor de scară. LTYPE Nu există o comandă LTYPE. Vezi LAYER şi LINETYPE.

6.6 MEASURE

Comanda MEASURE este similară comenzii DIVIDE, cu excepţia faptului că, în loc să fie cerut numărul de segmente în care să fie împărţită entitatea aleasă, se cere lungimea segmentului ce măsoară entitatea.

Sintaxa: MEASURE Select object to measure (punct) <Segment length>/Block: Dacă alegeţi o lungime de segment, entitatea de măsurat este măsurată în segmente de această lungime. Puteţi alege un bloc de marcaj (ca la DIVIDE) răspunzând cu „B”. Va urma dialogul:

Block name to insert: Align block with object? <Y> Segment length: Blocul trebuie să fie definit anterior. Dacă răspundeţi „Yes” la prompterul

„Align block?”, locul va fi rotit în jurul punctului său de inserţie, astfel încât să fie tangent la obiectul de măsurat.

MENU Comanda MENU este folosită pentru încărcarea unui nou set de comenzi în

meniul ecran sau în celelalte meniuri, dintr-un fişier „.MNU”. Sintaxa: MENU Menu file name or. for none <nume meniu curent>: Dacă răspundeţi cu Enter, se păstrează meniul încărcat anterior. Dacă

răspundeţi cu „.”, va fi şters meniul curent, fără să fie încărcat altul.MINSERT Comanda MINSERT este similară comenzii INSERT, adică se foloseşte

pentru inserarea blocurilor în desen, dar permite inserarea blocurilor sub forma unei matrice.

Forma „MINSERT *” nu este permisă. În plus faţă de comanda INSERT, se va cere:

Number of rows (---) (numărul de linii).Number of columns (|||):(numărul de coloane).Unit cell or distance between rows (---):(distanţa dintre linii, dacă sunt cel

puţin două).Distance between columns (|||):(distanţa dintre coloane, dacă sunt cel puţin

două). Mărimea unei celule poate fi desemnată şi prin definirea unei ferestre (prin două colţuri opuse), ca la comanda ARRAY.

Nu se poate exploda un bloc inserat cu MINSERT. Vezi şi comenzile INSERT şi ARRAY.

MIRROR Folosind comanda MIRROR putem reprezenta obiecte oglindite în raport cu

o linie. Sintaxa:MIRRORSelect objects: (select) First point of mirror line: (punct) Second point: (punct) Delete old objects? <N> (Yes, No, sau Enter)

Se cere în primul rând să selectăm obiectele pe care le oglindim. Apoi ni se cer două puncte ale dreptei în raport cu care se face oglindirea. După ce a fost selectat şi al doilea punct, trebuie să hotărâm dacă păstrăm obiectele care au fost oglindite (imaginea iniţială) sau nu. De exemplu, dacă desenăm un camion, putem desena doar jumătate din el şi apoi să-l oglindim faţă de axa de simetrie.

MOVE Comanda MOVE serveşte la mutarea uneia sau mai multor entităţi

dintr-un loc într-altul.Sintaxa: MOVE Select objects: (select) Base point or displacement: Second

point of displacement:Entităţile selectate vor fi şterse din locul iniţial şi vor apărea în noul loc,

corespunzător punctului precizat la cererea „Second point of displacement:”

MSLIDE Comanda MSLIDE (Make SLIDE) salvează pe disc imaginea curentă a

desenului (slide). Această imagine va putea fi vizualizată ulterior cu comanda VSLIDE.

Sintaxa:MSLIDESlide file <nume curent>: (nume nou) Implicit este luat numele desenului curent. Ecranul este redesenat la crearea

slide-ului.

MSPACE Comută editorul de desen în „model space”. Sintaxa: MSPACE Se poate trece din „model space” în „paper space” şi invers. „Model space”

este modul curent de lucru. Variabila de sistem care controlează modul de lucru este TILEMODE. Vezi şi comanda PSPACE.

MULTIPLE Comanda MULTIPLE determină repetarea comenzii următoare. Sintaxa: MULTIPLE Se foloseşte numai împreună cu altă comandă. De exemplu, pentru a insera

mai multe blocuri, se dă comanda MULTIPLE INSERT; se va repeta comanda INSERT până la apăsarea combinaţiei de taste Ctrl-C.

MVIEW Comanda MVIEW (Make VIEWports) permite crearea şi controlul

ferestrelor (viewport) de lucru în „paper space”.Sintaxa: MVIEW ON/ OFF/ Hideplot/ Fit/ 2/ 3/ 4/ Restore/ <First Point>: Other corner: Regenerating drawing Opţiuni:

– ON/OFF - comută afişarea/ neafişarea ferestrelor;– Hideplot - notează viewport-urile pentru care se vor şterge liniile

ascunse la plotare;– Fit - afişează conţinutul unui viewport pe tot spaţiul de afişare (view);– 2,3,4 - 2, 3 sau 4 viewport-uri;– Restore - transferă configuraţia viewport-urilor din „model space” în

„paper space”;– punct - creează un viewport cu dimensiunile stabilite de utilizator.

Când toate viewport-urile sunt în starea OFF, nu se poate utiliza comanda MSPACE pentru revenirea în „model space”. În acest caz se va seta variabila TILEMODE (TILEMODE = 1).

OFFSET Comanda OFFSET permite trasarea echidistantă a unei noi entităţi de acelaşi

tip cu cea luată ca referinţă. Entitatea de referinţă poate fi linie, arc, cerc, sau polilinie.

Sintaxa:OFFSET Offset distance or Through <ultima distanţă introdusă>: Select object to offset: (selectaţi prin punctare entitatea).La prima cerere se indică distanţa la care se trasează noua entitate, faţă de

entitatea de referinţă. La a doua cerere se indică entitatea de referinţă. Dacă este vorba de o polilinie, atunci echidistanţa va face să fie urmărite sinuozităţile poliliniei. Dacă polilinia are lăţime, atunci şi polilinia obţinută are aceeaşi lăţime. Similitudinea se păstrează şi în privinţa culorii, a tipului de linie şi a layer-ului. În continuare se cere:

Side to offset:Sau Through point:„Side to offset” (partea în care se trasează noua entitate) se cere în cazul unei

valori numerice a echidistanţei, iar „Through point” (punctul prin care să treacă noua entitate) dacă am răspuns la cererea distanţei prin „Through”.

OOPS Comanda OOPS reface obiectele şterse cu cea mai recentă comandă ERASE.

Practic, la comanda ERASE AutoCAD creează o listă cu toate entităţile care se şterg, lista folosită de OOPS. Dacă, după un ERASE se mai dă unul, lista de la primul este înlocuită prin lista de la cel de-al doilea, astfel ca OOPS va reface numai ce-a şters – cea mai recentă comandă ERASE.

Sintaxa:OOPS

ORTHO Comanda ORTHO permite trecerea în (sau din) modul de lucru ortogonal. În

acest caz, toate liniile vor fi desenate orizontal sau vertical.Sintaxa: ORTHO ON - Activează modul ortogonal.ORTHO OFF - Dezactivează modul ortogonal.

Notă: Reţeaua afişată prin GRID poate fi rotită. În acest caz, liniile trasate în modul ORTHO vor fi rotite corespunzător.

OSNAP Comanda OSNAP conţine o trusă de unelte de selectare a unui punct, din

care vom alege una sau mai multe (modurile OSNAP). Punctele selectate vor fi legate de una sau mai multe entităţi deja desenate, astfel:

OSNAPObject snap modes: CENter - centrul arcului sau al cercului.ENDpoint - punctul de capăt al liniei sau arcului.INSertion - punctul de inserare pentru Text/Block/Shape/Attribute.INTerection - punctul de intersecţie a două entităţi de tip linie, arc, cerc,

elipsă, polilinie.MIDpoint - mijlocul unei linii sau al unui arc.NEArest - punctul cel mai apropiat faţă de centrul pătrăţelului selector, aflat

pe porţiunea din entitatea selectată ce se găseşte în interiorul pătrăţelului.NODe - punctul (izolat) aflat în interiorul selectorului.NONe - anulează modurile OSNAP active (off).PERpendicular - punctul aflat la intersecţia dintre entitatea selectată şi

perpendiculara dusă pe aceasta din punctul curent.QUAdrant - punctul aflat pe un arc sau cerc într-una din poziţiile

trigonometrice 0, 90, 180, 270 grade.QUIck - alege, în cazul acţiunii mai multor moduri OSNAP, punctul care

îndeplineşte primul condiţiile cerute.TANgent - punctul de tangenţă al unui arc sau cerc cu dreapta care pleacă de

la punctul curent.Se foloseşte virgula pentru a separa modurile multiple.

PAN Cu PAN se poate deplasa dreptunghiul care delimitează zona afişată fără a

interveni asupra mărimii imaginii, permiţând prezentarea la aceeaşi scară a diverselor porţiuni.

Se poate folosi în două variante: PANDisplacement: (coordonate relative).Second point:(Enter)

sau PANDisplacement:(punct).Second point: (punct).

PEDIT Comanda PEDIT conţine mai multe posibilităţi de modificare (editare) a

poliliniilor:– deschiderea sau închiderea unei polilinii;

– descompunerea poliliniilor în vertexuri sau adăugarea de vertexuri poliliniei selectate;

– schimbarea lăţimii poliliniei sau a segmentelor specificate;– mutarea vertexurilor;– interpolare (Fit şi B-Spline) pentru curbe şi suprafeţe.

Sintaxa: PEDIT Select Polyline:(select) Close/Join/Width/Edit vertex/Fit curve/Decurve/Undo/eXit <X>: „Close” este înlocuit cu „Open” dacă polilinia este închisă.Subcomanda „Edit vertex” determină apariţia unui „X” pe primul vertex şi a

prompterului:Next/Previous/Break/Insert/Move/Regen/Straighten/Tangent/Width/eXit

<N>:Next - Mută „X” pe vertexul următor.Previous - Mută „X” pe vertexul precedent.Break - Memorează vertexul marcat şi permite selectarea altuia. Se poate

elimina apoi porţiunea din polilinie cuprinsă între cele două vertexuri.Insert - Adaugă un nou vertex după cel marcat.Move - Permite mutarea vertexului marcat.Regen - Regenerează polilinia.Straighten - Memorează vertexul marcat şi permite selectarea altuia. Se poate

înlocui apoi porţiunea dintre cele două vertexuri cu un segment de dreaptă.Tangent - Ataşează vertexului marcat o direcţie tangentă, ce va fi utilizată la

rotunjirea ulterioară a poliliniei.Width - Modifică lăţimea poliliniei după vertexul marcat.Exit - Părăseşte subcomanda; revine în Pedit.Comanda PEDIT poate fi folosită şi pentru editarea suprafeţelor (mesh). În

acest caz opţiunile sunt:D - reface suprafaţa originală (decurve).E - editarea individuală a vertexurilor.M - deschide sau închide suprafaţa în direcţia M.N - deschide sau închide suprafaţa în direcţia N.S - ajustează forma suprafeţei, în funcţie de valoarea variabilei SURFTYPE.

Pentru editarea vertexurilor:D - deplasare în jos pe direcţia M, la vertexul anterior.L - deplasare la stânga pe direcţia N, la vertexul anterior.M - mută vertexul curent (indicat prin X).R - deplasare la dreapta pe direcţia N, la vertexul următor.RE - reafişarea suprafeţei.U - deplasare în sus pe direcţia M, la vertexul următor.PFACE

Comanda PFACE (PolyFACEs) se foloseşte pentru desenarea mesh-urilor (faţete - porţiuni de suprafaţă) cu mai multe laturi, spre deosebire de comanda 3DMESH, care limitează numărul laturilor la trei sau patru.

Sintaxa: PFACE Vertex 1:Face 1, vertex 1: (opţiune)Opţiuni:-1 - face latura invizibilă;COLOR - stabileşte culoarea entităţii.LAYER - stabileşte stratul în care este desenată entitatea.PLAN Comanda PLAN determină afişarea proiecţiei desenului 3D pe planul (xOy)

corespunzător sistemului de coordonate curent, specificat sau implicit (WCS).Sintaxa: PLAN<Current UCS>/ Ucs/ World:Răspunsul „?” determină listarea sistemelor de coordonate (UCS) definite în

momentul respectiv.PLINE Polilinia este compusă dintr-o înşiruire de linii şi arce, tratate ca o singură

entitate. Comanda PLINE desenează o polilinie.Sintaxa:PLINEFrom point: (punctul de start).Current line width is nnn (- grosimea curentă a liniei).Modul Line:Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Punctul final al

liniei>:Modul Arc: Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/ Second

pt/Undo/Width/<Punctul final al arcului>:Pentru a lucra cu o polilinie existentă utilizaţi comanda PEDIT.Opţiuni:Arc: - vertexul care se trasează va fi un arc. Vertexurile următoare vor fi arce

până ce comutăm pe Line.Close: - închide polilinia, trasând un vertex de la punctul curent la primul

punct al poliliniei. Halfwidth: - precizează semilăţimea vertexului.Length: - lungimea vertexului.Undo: - anulează ultimul vertex, revenind la poziţia anterioară. Width: - precizează lăţimea vertexului. Vor fi cerute lăţimile ambelor capete,

pe rând.PLOT Comanda PLOT trimite un desen la ploter sau într-un fişier recunoscut de

ploter.Sintaxa:PLOT What to plot -- Display, Extents, Limits, View, or Window <D>:

Înaintea transmiterii desenului, trebuie configurat ploterul de destinaţie. Vor fi afişate valorile parametrilor de plotare stabilite la ultima configurare, de exemplu:

Plot will NOT be written to a selected file.Sizes are in Inches.Plot origin is at (0.00, 0.00) Plotting area is xx wide by yy high (MAX size) Plot is not rotated 90 degrees Pen width is 0.010 Area fill will be adjusted for pen width Hidden lines will NOT be removed Plot will scaled to fit available area Do you want to change anything? <N> Răspunsul „Y” la ultima întrebare permite reconfigurarea ploterului. Se va

putea opta pentru plotarea într-un fişier (va fi trimis ulterior la ploter printr-o comandă DOS), se pot schimba unităţile de măsură, originea desenului, dimensiunile hârtiei, scara la care se face plotarea, poziţia desenului (rotit cu 90 de grade), se pot elimina liniile ascunse (hidden lines) şi se pot asigna diferitelor culori din desen diferite capete (grosimi de peniţă), tipuri de linie (ale ploterului) şi viteze de desenare.

POINT Comanda POINT permite plasarea în desen a unei entităţi de tip punct.Sintaxa:POINTPoint:(punctul desemnat).Modul de marcare al punctului este influenţat de setarea variabilei

PDMODE. Pentru ajutor suplimentar, tastaţi „HELP POINTS”.POLYGON POLYGON poate crea poligoane regulate, ca polilinii. Numărul de laturi

poate fi cuprins între 3 şi 1024. Sintaxa: POLYGONNumber of sides:(numărul de laturi).Edge/<Center of polygon>: (introduceţi un punct).Inscribed in circle/Circumscribed about circle (I/C): Radius of circle: Dacă răspundeţi la cererea a două cu un punct, va fi creat un poligon înscris

în cercul cu raza specificată la a patra cerere, sau circumscris acestuia, în funcţie de răspunsul dat la a treia cerere. Dacă răspundeţi cu „Edge”, urmează dialogul:

First point of edge: (capătul unei laturi).Second endpoint of edge: (capătul 2 al aceleiaşi laturi).Ordinea indicării punctelor determină amplasarea poligonului faţă de latura

specificată.

PRPLOT

Comanda PRPLOT trimite un desen la imprimantă (creează un hard-copy). Este necesară o imprimantă cu posibilităţi grafice. De asemenea, tipărirea se poate face şi într-un fişier.

Sintaxa: PRPLOT What to plot -- Display, Extents, Limits, View, or Window <D>: În continuare, se va configura imprimanta. Dacă se tipăreşte într-un fişier, va

fi cerut şi numele acestuia. Vezi şi comanda PLOT.

PSPACE Comanda PSPACE (Paper SPACE) comută editorul de desenare în modul

„paper space” (vezi şi comanda MSPACE). Sintaxa: PSPACE Modul „paper space” permite crearea mai multor ferestre de desenare

(viewport-uri) active în acelaşi timp. Acest lucru este necesar pentru plotarea mai multor viewport-uri. Până la Release 10, acest lucru nu era posibil, deoarece „vport-urile” erau create numai pe ecran (prin comenzi de afişare), plecând de la conţinutul bazei de date. Folosind modul „paper space” (introdus în Release 11), vom avea pe hârtie exact ceea ce avem pe ecran.

PURGE În cursul desenării este posibil să rămână neutilizate blocuri, layere, tipuri de

linie, fonturi (shape) sau stiluri de text definite anterior. Acestea pot fi eliminate cu comanda PURGE.

Sintaxa: PURGE Purge unused Blocks/Layers/Ltypes/SHapes/STyles/All: Se va alege tipul obiectelor ce urmează să fie eliminate. Apoi, AutoCAD va

afişa numele fiecărui obiect de tipul respectiv ce nu este utilizat, pentru confirmare. NOTĂ: Comanda PURGE funcţionează numai dacă nu a fost dată nici o altă

comandă înainte.

QTEXT Comanda QTEXT controlează modul de lucru „quick text” (scrierea rapidă a

textului). Când QTEXT este off (starea normală), textul este vizualizat în întregime. Cand QTEXT este on, este vizualizat doar un dreptunghi care încadrează textul respectiv. Se foloseşte pentru reducerea timpului de regenerare a desenelor.

Sintaxa:QTEXTON/OFF <current>:

QUIT Comanda QUIT serveşte la abandonarea sesiunii de lucru curente, fără

salvarea modificărilor făcute în desen. Se revine în meniul principal.Sintaxa:QUITReally want to discard all changes to drawing? Dacă răspundeţi altfel decât „Y” sau „YES”, comanda este ignorată şi puteţi

continua desenarea.

REDEFINE Comanda REDEFINE permite redefinirea unei comenzi AutoCAD asupra

căreia s-a aplicat comanda UNDEFINE.Sintaxa: REDEFINE Command name: (nume comandă).Noua definiţie a comenzii va fi cea originală. Pentru a redefini temporar o

comandă (se va reveni apoi la definiţia utilizatorului), se poate introduce un punct înaintea numelui comenzii. Definiţia unei comenzi AutoCAD poate fi schimbată prin AutoLISP, folosind funcţia defun.

REDO Dacă REDO este introdusă imediat după o comandă UNDO

(U, UNDO Back, sau UNDO nnn), va fi anulată această comandă (Undo). Un UNDO după REDO va reda desenul de dinaintea lui REDO.

REDRAW Comanda REDRAW redesenează conţinutul ecranului, fără să mai parcurgă

baza de date. Vor fi eliminate de pe ecran liniile şi punctele ajutătoare (blips). Dacă variabila „BLIPMODE” este OFF, blipsurile nu mai apar deloc.

Sintaxa:REDRAW

REDRAWALL Comanda REDRAWALL se foloseşte pentru redesenarea conţinutului

tuturor viewporturilor.Sintaxa: REDRAWALL

REGEN Comanda REGEN regenerează întregul desen (viewportul curent) şi îl

redesenează pe ecran.Sintaxa: REGEN

REGENALL Comanda REGENALL se foloseşte pentru regenerarea conţinutului tuturor

viewporturilor.Sintaxa: REGENALL

REGENAUTO Dacă doriţi ca AutoCAD-ul să vă consulte atunci când vrea el să facă

automat o regenerare, folosiţi comanda REGENAUTO.Sintaxa:REGENAUTOON/OFF <mod curent>:

Dacă REGENAUTO este OFF şi ZOOM sau PAN au nevoie de o regenerare a desenului, apare prompterul:

About to regen, proceed? <Y> Răspunsul „No” lasă desenul nemodificat.

RENAME Comanda RENAME foloseşte la schimbarea numelui unui bloc, stil de

cotare, layer, tip de linie, stil de text, UCS, „view” sau „vport”. Sintaxa: RENAMEBlock/ Dimstyle/ LAyer/ LType/ Style/ UCS/ VIew/

VPort:(optiune).Old (object) name:(vechiul nume) New (object) name:(noul nume)

REPEAT ENDREP Comenzile REPEAT şi ENDREP erau folosite în primele versiuni ale

AutoCAD-ului. Acum se folosesc comenzile ARRAY şi MINSERT.Desenele vechi, care conţin entităţi de tipul REPEAT/ENDREP trebuie să fie

actualizate folosind opţiunea 8 din meniul principal (Main Menu).

RESUME Comanda RESUME se foloseşte pentru revenirea într-o comandă SCRIPT a

cărei execuţie a fost întreruptă de o eroare sau prin tastatură. Sintaxa:RESUME

REVSURF Comanda REVSURF (REVolved SURFace) se foloseşte pentru generarea

unei suprafeţe de revoluţie prin rotirea unei linii (curbe) în jurul unei axe.Sintaxa: REVSURF Select path curve: Select axis of revolution: Start angle <implicit>:Included angle (+=ccw, –=cw) <implicit>: Curba rotită („path curve”) poate fi o entitate de tip line, arc, circle, polyline

(2D sau 3D). Această curbă va da direcţia N a suprafeţei (mesh) rezultate. O suprafaţă de tip mesh este o reţea de vertexuri unite între ele prin linii (wireframe).

ROTATE Comanda ROTATE permite rotirea de entităţi în jurul unui punct. Sintaxa:ROTATESelect objects:(select)Base point:(punct) <Rotation angle>/Reference: (unghiul de rotire) Dacă la ultima cerere răspundeţi cu „R” (de la „Reference”), atunci dialogul

continuă astfel:Rotation angle <0>: (unghiul de referinţă). New angle: (valoarea nouă a unghiului).

Dacă figura este deja rotită cu un unghi, trebuie să daţi unghiul sub care să fie rotit ansamblul faţă de acesta (deci un unghi relativ).

RSCRIPT Dacă un fişier „script” este apelat cu comanda SCRIPT din editorul de

desenare, RSCRIPT determină reluarea acestuia de la început (dacă este conţinută în fişierul „script”).

Sintaxa: RSCRIPT

RULESURF Comanda RULESURF (RULEd SURFace) permite crearea unei suprafeţe

determinată de deplasarea unei drepte între două curbe (capetele dreptei vor fi pe cele două curbe). Curbele pot fi linii, arce, cercuri sau polilinii. Poate fi generată o suprafaţă şi între o curbă şi un punct (de exemplu, un con).

Sintaxa: RULESURF Select first defining curve:Select second defining curve:Generarea începe de la primul vertex în cazul poliliniilor, de la

0 grade în cazul cercurilor şi, bineînţeles, de la primul punct în cazul liniilor.

SAVE Comanda SAVE foloseşte la actualizarea conţinutului fişierului care conţine

desenul la care se lucrează. Nu se părăseşte editorul de desenare. Sintaxa: SAVE File name: (nume fisier sau Enter) Fişierul implicit de salvare este fişierul care conţine desenul curent. Extensia

este „.dwg” şi nu mai trebuie specificată.

SCALE Comanda SCALE permite modificarea dimensiunilor unor entităţi existente.

Factorul de scară este acelaşi pe X şi Y. Sintaxa: SCALE Select objects: (select) Base point: (punct) <Scale factor>/Reference: Dacă la ultima cerere răspundeţi cu un număr, factorul este relativ la

dimensiunile obiectelor selectate. Pentru mărire, acesta trebuie să fie mai mare decât 1. Dacă răspundeţi cu „Reference”, puteţi specifica dimensiunea curentă şi noua dimensiune care doriţi să îi corespundă:

Reference length <1>: New length: Lungimea de referinţă poate fi specificată şi prin introducerea a două puncte.

SCRIPT Comanda SCRIPT determină citirea comenzilor dintr-un fişier „script”

(extensie „.scr”) şi executarea lor.

Sintaxa: SCRIPTScript file: (nume) Dacă execuţia comenzilor din „script” este întreruptă printr-o eroare sau

CTRL-C, poate fi reluată cu RESUME. Comanda RSCRIPT inserată în fişier determină reluarea executării şirului de comenzi de la început.

SELECT Comanda SELECT foloseşte la selectarea entităţilor care vor forma

mulţimea de selecţie dorită.Sintaxa: SELECT Select objects: (selectează entităţile)Modurile de selectare posibile sunt:Last = ultima entitate creată. Previous = mulţimea de selecţie anterior formată. Window = cere colţurile opuse ale unei ferestre care va selecta numai

entităţile complet incluse în ea.Crossing = ca şi Window, dar include şi obiectele tăiate de fereastră.

Box = formează un Crossing dacă se deplasează colimatorul spre stânga faţă de primul punct ales, sau un Window dacă se deplasează la dreapta.

Auto = creează automat un Box dacă punctul indicat nu selectează nici o entitate.Single = selectează o singură entitate şi iese.Remove = comută pe ELIMINAREA de entităţi din mulţimea de selecţie.Add = reia includerea de entităţi după Remove.Undo = anulează ultima operaţie de includere de entităţi în mulţime.

SETVAR Multe comenzi AutoCAD setează moduri de lucru, dimensiuni, limite, care

rămân valabile pentru comenzile următoare (de exemplu, COLOR setează o culoare). Valorile respective sunt stocate într-o colecţie de variabile de sistem. Comanda SETVAR permite accesul direct la aceste variabile.

Sintaxa: SETVARVariable name or ?:Dacă raspundeţi cu „?”, vor fi listate setările curente ale tuturor variabilelor.

Unele nu pot fi schimbate. Acestea sunt marcate prin „(read only)”. Dacă introduceţi numele unei variabile, apare:

New value for varname <val. curentă>:, unde varname este numele variabilei. Dacă veţi răspunde cu Enter, valoarea curentă va fi păstrată.

SHADE Comanda SHADE se foloseste pentru „umbrirea” obiectelor 3D. Sintaxa: SHADE Regenerating drawing.Shading 90 ... done. Shading complete. Nu are efect asupra corpurilor alcătuite din „wireframe”; trebuie neapărat să

existe suprafeţe opace (3DFACE), ca şi pentru HIDE.

SHAPE Comanda SHAPE inserează un „shape” (simbol) definit anterior în desen;

acesta se află într-un fişier „.shx” încărcat anterior cu LOAD. Sintaxa:SHAPEShape name (or ?) <default>: (nume simbol) Starting point: (punct) Height <1.0>: (nr. real) Angle <0>: (unghi în grade) Dacă la prima cerere raspundeţi cu „?”, va fi afişată lista simbolurilor

încărcate la momentul respectiv. SH

SHELL Comanda SHELL determină ieşirea temporară în sistemul de operare, fără

abandonarea sesiunii curente de desenare. Comanda SH este asemănătoare, dar pot fi executate numai comenzi DOS interne.

Sintaxa:SHELL DOS command: (numele comenzii dorite)După executarea programului apelat, reapare prompterul „Command:”Dacă la „DOS command:” răspundeţi cu Enter, apare prompterul „C>>”.

Acum puteţi introduce o succesiune de comenzi DOS. Pentru a reveni în editorul de desenare, introduceţi „EXIT”.

SKETCH Comanda SKETCH permite desenarea cu mâna liberă. Este necesară

folosirea unei tablete de digitizare sau a unui mouse.Sintaxa: SKETCHRecord increment: (valoare - nr. real).Sketch.Pen exit Quit Record Erase Connect.Subcomenzi:P - Ridicarea /coborârea creionului;X - Înregistrarea liniilor temporare şi ieşirea din Sketch;Q - Renunţarea la liniile temporare şi ieşirea din Sketch;R - Înregistrarea liniilor temporare şi rămânerea în Sketch;E - Ştergerea liniilor temporare de la un punct specificat până la sfârşit;C - Connect: relansare „sketch” de la ultimul punct.Desenarea liniilor temporare de la punctul curent (pen up).

SNAP Comanda SNAP determină deplasarea cursorului pas cu pas. Mărimea

pasului poate fi modificată tot cu SNAP.Sintaxa: SNAPSnap spacing or ON/ OFF/ Aspect/ Rotate/ Style <val.

curenta>: Semnificaţia opţiunilor:NUMĂR - Modifică mărimea pasului.

ON - trece în mod „pas cu pas”.OFF - renunţă la „pas cu pas”.ROTATE - Roteşte reţeaua imaginară determinată de mărimea pasului.ASPECT - Modifică mărimea pasului pe X şi Y.STYLE ISO - Mod „snap” izometric.STYLE STANDARD - Mod „snap” normal.SOLID SOLID oferă posibilitatea realizării de suprafeţe (plane) umplute.Sintaxa: SOLIDFirst point: (punct)Second point: (punct)Third point: (punct)Fourth point: (punct, sau Enter pentru secţiune triunghiulară).Third point: (punct, sau Enter pentru încheierea comenzii).Atenţie la ordinea punctelor! STATUS Comanda STATUS produce un raport asupra stării curente a desenului.Sintaxa: STATUS

NOTĂ: În timpul cotării (Dim:), STATUS listează starea curentă a variabilelor de cotare.

STRETCH Comanda STRETCH permite mutarea unei porţiuni din desen selectată prin

SELECT, păstrând legăturile cu restul desenului, rămas neschimbat. Poate fi aplicată entităţilor de tip line, arc, trace, solid, polyline, 3D line şi 3D face.

Sintaxa: STRETCHSelect objects to stretch by window... Select objects:După selectare, apare:Base point:New point:STRETCH se comportă diferit cu diferitele tipuri de entităţi. Capetele liniilor

sunt deplasate; arcele sunt transformate în linii sau sunt modificate (când este posibil) poziţia centrului şi unghiurile de început şi sfârşit; polilinia este tratată segment cu segment, în funcţie de tipul segmentului respectiv (linie sau arc); informaţiile referitoare la rotunjirea sau interpolarea poliliniilor nu sunt afectate de STRETCH.

STYLE Comanda STYLE este folosită la crearea unui stil nou de text sau la

modificarea unui stil existent. Fiecare stil foloseşte un font la care i se aplică o înălţime, un factor de extensie/compresie şi un unghi de înclinare a textului. Se poate alege modul „backwards” (în oglinda de la dreapta spre stânga) sau „upside-down” (în oglinda de sus în jos).

Sintaxa: STYLEText style name (or ?):(nume stil).Font file <val. implicită>:(nume fişier).Height <val. implicită>:(valoare).Width factor <val. implicită>:(factor de scară).Obliquing angle <val. implicită>: (unghi).Backwards? <Y/N>.Upside-down? <Y/N>.Vertical? <Y/N>.(nume stil) este acum stilul curent.Stilul creat devine stilul propriu textelor ce vor fi desenate.TABLET Comanda TABLET este folosită pentru introducerea în AutoCAD a unui

desen de pe hârtie, prin intermediul unei tablete digitizoare. TABLET poate fi folosită şi pentru introducerea comenzilor dintr-un meniu aflat pe tabletă.

Sintaxa: TABLET ON - Modul tablet ON.TABLET OFF - Modul tablet OFF.TABLET CAL - Calibrează tableta pentru desenul de introdus.TABLET CFG - Configurează tableta pentru meniul şi zona de desenare

dorite.TABSURF Comanda TABSURF (TABulated SURFace) generează o suprafaţă prin

deplasarea unui contur într-o direcţie specificată. Sintaxa: TABSURF Select path curve: Select direction vector: Conturul („path curve”) poate fi o linie, un arc, cerc sau o polilinie

(2D sau 3D). Liniile de suprafaţă vor fi paralele cu direcţia indicată. Direcţia este indicată prin selectarea unei linii sau a unei polilinii deschise care va indica direcţia şi lungimea liniilor de suprafaţă (generatoarele).

TEXT Comanda TEXT desenează un text de mărimea dorită, înclinat cu unghiul

dorit.Sintaxa: TEXTStart point or Align/Center/Fit/Mid/Right/Style: (punct) Height <val. implicită>:(valoare sau două puncte) Angle <val. implicită>:(unghi sau punct) Text: (şirul ce trebuie desenat)Dacă introduceţi un punct la „Starting point”, textul va fi aliniat la stânga

relativ la acel punct.Alte variante: A - Aliniere între două puncte selectate. În acest caz nu vor mai fi cerute

înălţimea şi unghiul.

C - Centrarea textului faţă de punctul ales.F - Alinierea textului între două puncte, cu un factor de scară numai pe X. M - Centrarea textului faţă de un punct ales, atât pe orizontală cât şi pe

verticală. R - Alinierea faţă de punctul de sfârşit (aliniere la dreapta). S - Selectarea unui stil de text diferit. TEXTSCR Vezi comanda GRAPHSCR.

TIME Dacă introduceţi comanda TIME, obţineţi ceva de genul: Command: TIME Current time: 08 NOV 1985 at 09:10:44.005 Drawing created: 23 JUL 1985 at 07:21:30.648 Drawing last updated: 18 SEP 1985 at 15:33:59.771 Time in drawing editor: 0 days 00:02:54.520 Elapsed timer: 0 days 00:00:30.772 Timer on. Următorul prompter va fi:Display/ON/OFF/Reset:

unde: Display - Repetă afişarea de mai sus, cu timpul reactualizat. On - Porneşte ceasul utilizator (elapsed timer) - implicit ON. Off - Opreşte ceasul utilizatorului. Reset - Resetează ceasul utilizatorului.

TRACE Comanda TRACE serveşte la trasarea liniilor cu grosime nenulă. Sintaxa:TRACE Trace width <val. implicită>: (o valoare) From point: (punct) To point: (punct) To point: (punct) To point: (Enter pentru încheierea unui „trace”) Pentru desenarea traseelor orizontale sau verticale se poate folosi modul de

lucru ORTHO.

TRIM Dacă aţi făcut un desen la care aţi trasat linii mai lungi decât trebuia şi doriţi

acum să le „tundeţi” capetele, daţi comanda TRIM. Ulterior, puteţi elimina conturul de tundere, dacă are numai scop ajutător.

Sintaxa: TRIMSelect cutting edges(s)... Select objects: selectaţi muchiile tăietoare (conturul de tundere).

Select objects: Enter Select object to TRIM: selectaţi capetele de retezat.

U Comanda U anulează efectul ultimei comenzi introduse. Numele comenzii

anulate va fi afişat. Se poate introduce comanda U de mai multe ori, până la anularea tuturor comenzilor de la începutul sesiunii de lucru.

Nu afectează comenzile care lucrează cu fişiere (cele de export în fişiere).

UCS Comanda UCS (User Coordinate System) defineşte sau modifică sistemul de

coordonate folosit.Sintaxa: UCS Origin/ ZAxis/ 3point/ Entity/ View/ X/ Y/ Z/ Prev/ Restore/ Save/ Del/ ?/

<World>: Opţiunile: Origin - punctul în care se va deplasa originea UCS-ului curent şi va deveni

originea noului UCS. ZAxis - defineşte un nou UCS folosind o origine (punct) şi un punct care

indică sensul pozitiv al axei Z. Se va cere:Origin point <implicit>: (noua origine) Point on positive portion of Z-axis <implicit>:(punct de pe axa Z, cu coord.

Z pozitivă).3point - defineşte noul UCS prin 3 puncte: originea, sensul pozitiv al axei X

şi sensul pozitiv al axei Y. Se cere: Origin point <implicit>: Point on positive portion of the X-axis <implicit>:Point on positive-Y portion of the UCS X-Y plane <implicit>: Cele trei puncte nu pot fi coliniare. Entity - defineşte noul UCS folosind o entitate existentă. Planul x0y va fi

paralel cu planul x0y al UCS-ului în care a fost desenată entitatea selectată, iar direcţia Z va fi aceeaşi.

6.7 DESENAREA 3D Informaţiile necesare construirii imaginii unui corp 3D se află stocate în baza

de date. Aceste informaţii sunt mulţimi de puncte ce vor fi proiectate pe ecran şi ordinea în care anumite puncte trebuie unite între ele. Punctele sunt organizate sub formă de liste de vertexuri (ca la polilinii). Un vertex este un punct de pe suprafaţa unui model în care se întâlnesc două sau mai multe linii folosite în reprezentarea corpului respectiv. În AutoCAD, lista de vertexuri este delimitată de două liste: la început lista care ne dă tipul entităţii (3D MESH, POLYLINE, PFACE – de fapt, numele entităţii va fi „POLYLINE”, diferenţa dintre ele făcându-se prin coduri), iar

la sfârşit o listă de tip „SEQEND”. Între aceste două liste se află listele corespunzătoare vertexurilor, care conţin în principal coordonatele nodurilor respective:

(0. „VERTEX”) (8. „0”) (10 x y z) Un obiect 3D poate fi construit din linii (reprezentare de tip „wireframe”) sau

din faţete (porţiuni de suprafaţă), adică prin comanda EXPLODE vom obţine entităţi de tip LINE sau 3D FACE. Manipularea şi modificarea obiectelor 3D se pot reduce la transformarea coordonatelor unei mulţimi de puncte (vertexurile). Pentru a vizualiza un obiect în diverse poziţii, la diferite distanţe faţă de observator şi a-l modifica după o anumită lege, se folosesc transformări globale 3D: translaţia, rotaţia, mărirea sau micşorarea la scară, simetria etc. În general, comenzile AutoCAD de desenare sau editare 2D se pot extinde şi la 3D, eventual cu schimbarea sistemului de coordonate (UCS). De exemplu, prin MOVE se poate deplasa un obiect atât în plan, cât şi în spaţiu; în schimb, o comandă de tipul FILLET, OFFSET sau TRIM nu lucrează decât în plan, iar pentru a schimba planul de lucru se va folosi comanda UCS.

Crearea obiectelor 3D Crearea unui corp 3D presupune introducerea listei de vertexuri (explicit sau

pe baza unor reguli şi eventual a unor obiecte existente). În cazul entităţilor simple (linii şi polilinii), introducerea datelor se face la fel ca la desenarea în plan. Comenzile sunt LINE (înainte exista LINE şi 3D LINE; acum LINE acceptă şi puncte 2D şi puncte 3D) şi 3D POLY, iar sintaxa lor este asemănătoare cu cea de la LINE (în 2D) şi PLINE. O reţea de linii se creează cu comanda 3D MESH, iar entitatea rezultată va fi de tip POLYLINE (putem să spunem că este de tip 3D MESH, pentru că există diferenţe între ea şi poliliniile obişnuite). Sintaxa comenzii este:

Command: 3DMESH Mesh M size: 3 (3 linii) Mesh N size: 2 (2 coloane) Vertex (0,1): punct Vertex (1,1): punct Vertex (1,0): punct Vertex (1,1): punct Vertex (2,0): punct Vertex (2,1): punct Rezultatul va fi o suprafaţă de tip 3D MESH (arată ca o plasă de sârmă),

totdeauna deschisă. Pentru a o închide, se poate folosi comanda PEDIT, opţiunile Mclose şi Nclose. În baza de date apare o entitate de tip POLYLINE, care se deosebeşte de poliliniile obişnuite prin listele 71 şi 72. Lista 71 conţine valoarea lui M, iar 72 pe a lui N:

(0. „POLYLINE”) ... (10 0.0 0.0 0.0) (71.3) (72.2)

- urmează listele vertexurilor, iar la sfârşit o listă de tip SEQEND.

O entitate de tip 3D MESH poate fi privită ca o matrice, ale cărei elemente sunt vertexurile. M reprezintă numărul de linii, iar N numărul de coloane. Comanda 3D MESH este incomodă când se introduc toate punctele direct, de la tastatură, dar este uşor de utilizat prin programe AutoLISP. De exemplu, fişierul FPLOT.LSP, din pachetul AutoCAD; iată o porţiune din el:

(defun fplot (fcn xrange yrange res / ce stepx stepy i j x y) (setq x (car xrange) stepx (/ (- (cadr xrange) x) (float res)) stepy (/ (- (cadr yrange) (car yrange)) (float res)) i 0) (setq ce (getvar „cmdecho”)) (setvar „cmdecho” 0) (command „3Dmesh” res res) (while (< i res) (setq j 0 y (car yrange)) (while (< j res) (setq j (1+ j) y (+ y stepy)) (command (list x y (apply fcn (list x y)))) (setq i (1+ i) x (+ x stepx)) (setvar „cmdecho” ce)

Suprafaţa obţinută cu 3D MESH este alcătuită din elemente de tip 3D FACE. 3D FACE este echivalentul 3D al comenzii (şi tipului de entitate) SOLID. Colţurile ei sunt tot vertexuri, unite între ele prin linii, dar spaţiul dintre linii este considerat opac. Poate fi umplut folosind comanda SHADE. Dacă am fi desenat o suprafaţă din linii, am fi obţinut o reţea de tip wireframe, asupra căreia nu se pot aplica comenzile HIDE şi SHADE.

O suprafaţă alcătuită din 3D FACE poate fi obţinută şi cu comanda PFACE, care are sintaxa asemănătoare cu 3D MESH, adică trebuie specificat fiecare vertex, dar nu mai trebuie introduse valori pentru M şi N, deoarece faţetele (3D FACE) pot fi aşezate arbitrar. Fiecare element al suprafeţei poate avea culoarea şi stratul diferite de ale celorlalte elemente. Numărul de vertexuri nu este limitat. Pentru fiecare vertex introdus, se vor cere legăturile cu celelalte vertexuri, pentru a forma o faţetă. Numărul de laturi ale acesteia nu este limitat decât de numărul vertexurilor. Sintaxa:

Command: PFACE Vertex 1: punct Vertex 2: punct Vertex n: Enter Face 1, vertex 1: (nr. întreg) Face 1, vertex 2: Enter Face 2, vertex 1: ... În baza de date apare tot o entitate de tip POLYLINE, care în listele 71 şi 72

va conţine numărul de vertexuri şi respectiv numărul de faţete pe care acestea le

determină. Listele vertexurilor sunt de două tipuri: întâi cele ale vertexurilor introduse, apoi pentru fiecare dintre acestea, mai apare o listă care conţine legăturile cu celelalte vertexuri (listele 71, 72, 73 şi 74). Numerele care apar în listele de legături sunt numerele de ordine ale vertexurilor introduse, aflate la începutul succesiunii de liste de vertexuri. Dacă sunt mai mult de patru laturi, apar în listele 71...74 şi numere negative, care reprezintă legătura cu lista vertexului următor sau precedent. Ca şi 3D MESH, PFACE este o comandă uşor de apelat din programe AutoLISP.

Alte comenzi cu care se pot genera suprafeţe:– Edgesurf – o suprafaţă mărginită de patru curbe;– Revsurf – suprafaţa obţinută prin rotaţia unui obiect în jurul unei axe;– Rulesurf – suprafaţa obţinută prin deplasarea unei linii (generatoare) cu

capetele aşezate pe două contururi închise sau deschise;– Tabsurf – suprafaţa obţinută prin deplasarea unui contur într-o direcţie

specificată. Lista care, în baza de date, este asociată unei linii 3D este aceeaşi cu cea

asociată unei linii 2D (la care aveam coordonata Z nulă). Pentru 3D FACE, întâlnim liste de forma:(... (0. „3D FACE”) (8.„0”) (10 x1 y1 z1) (11 x2 y2 z2) (12 x3 y3 z3) (13 x3 y3 z3) ... (70.n) ...), unde 10, 11, 12 şi 13 sunt constructorii listelor colţurilor faţetei, iar lista 70 conţine numărul laturii invizibile (poate fi 0, dacă toate sunt vizibile):

1 - prima latură invizibilă;2 - a doua latură invizibilă;3 - a treia latură invizibilă;4 - a patra latură invizibilă.

6.8 DESENAREA 2DUn desen AutoCAD este alcătuit din entităţi. O entitate este o colecţie de

date ce vor fi tratate unitar de către comenzile AutoCAD. Aceste date sunt: numele entităţii, tipul ei, culoarea, tipul de linie cu care este desenată, coordonatele etc. Pot fi vizualizate cu comanda LIST sau folosind funcţiile AutoLISP; de exemplu:

(entget (car (entsel))) Entităţile recunoscute de AutoCAD Release 11 sunt:

– punctul (POINT);– linia (LINE);– cercul (CIRCLE); – arcul de cerc (ARC); – linia cu grosime (TRACE); – poligonul plin - solid (SOLID); – polilinia (PLINE);

– coroana circulară - gogoaşa (DONUT); – elipsa (ELLIPSE); – poligonul regulat (POLYGON); – textul (TEXT); – atributele (ATTRIBUTE); – cota asociativă (DIMENSION); – blocul (BLOCK); – polilinia 3D (3DPOLY); – faţeta 3D (3DFACE); – 3DMESH (suprafaţa); – POLYMESH.

Dintre acestea, pot fi considerate entităţi de bază (primitive): punctul, linia, arcul, cercul, polilinia şi textul.

Desenarea unei entităţi presupune introducerea în baza de date a AutoCAD-ului a datelor care o definesc. Aceste date sunt păstrate sub formă de liste. La selectarea unei entităţi, este căutată lista corespunzătoare, care este citită şi eventual modificată, în funcţie de comanda primită.

Punctul (Point)Desenarea unui punct se face prin introducerea coordonatelor acestuia

(explicit sau prin punctare – deplasarea cursorului pe ecran şi apăsarea tastei Enter sau a butonului selector al mouse-ului).

Command: Point Point: 10,10 (coordonatele punctului) În baza de date apare lista: ((-1. <Entity name:) (0. „POINT”) (8. „0”) (10 10.0 10.0 0.0)

(210 0.0 0.0 1.0)) Punctele se folosesc în special ca entităţi temporare, pentru marcarea

anumitor coordonate, cum ar fi intersecţiile dintre alte entităţi (linii, arce, cercuri, polilinii etc.), puncte de inserţie pentru blocuri etc. Pentru a fi mai uşor observate, există mai multe moduri de afişare, controlate de variabila PDMODE, astfel:

Command: Setvar Variable name or ?: PDMODE New value for PDMODE <0>: 34 Command: Începând cu Release 11, se poate introduce numele variabilei direct: Command: PDMODE New value for PDMODE <0>: 34 Command: Forma punctului pentru diferite valori ale variabilei PDMODE – figura

ACAD3_1(.BMP)

Pentru a selecta cu uşurinţă punctele marcate pe ecran, este indicată folosirea modurilor OSNAP.

În final, se poate face ştergerea tuturor punctelor din desen prin AutoLISP sau, dacă au fost desenate într-un strat separat, prin îngheţarea stratului respectiv.

Exemplu: Command: Erase Select objects: (ssget „X” ((0. „POINT”)))Select objects: Enter Command:

Linia (Line)Linia AutoCAD este un segment de dreaptă, cu capetele definite de

utilizator. Lăţimea liniei este 0. Pentru linii cu lăţime nenulă se va folosi comanda TRACE (sau PLINE).

Dialogul cu AutoCAD-ul decurge astfel: Command: Line From point: 0,0 To point: 10,0 To point: Enter Cererea „To point:” se repetă până la apăsarea tastei Enter (sau a combinaţiei

Ctrl-C). Dacă se introduce un al treilea punct, se va trasa o linie ce va uni al doilea punct cu al treilea şi aşa mai departe. Dacă secvenţa are mai mult de două linii, poate fi încheiată cu „C” (de la „Close”), ceea ce duce la obţinerea unui contur poligonal.

În baza de date, unei linii îi corespunde o listă de forma: (–1. <Entity name:) (0. „LINE”) (8. „0”) (10 0.0 0.0 0.0) (11 10.0 0.0 0.0)

(210 0.0 0.0 0.0)).

Exemplu de secvenţă de desenare a liniilor:Command: Line From point: 1,1 To point: 2,1 To point: 2,2 To point: 1,2 To point: c Command: Rezultatul este un pătrat cu latura de o unitate.

Arcul (Arc)Comanda ARC este una dintre cele mai complexe comenzi de desenare; ea

permite 11 variante de creare a arcelor. Modul cel mai simplu şi mai rapid este introducerea a 3 puncte de pe arc (cele două capete şi un punct intermediar). După

introducerea primelor două puncte, va apărea punctat arcul care ar fi desenat dacă cel de-al treilea punct ar fi indicat de poziţia curentă a cursorului (modul DRAG). Apăsând apoi Enter, se va relua comanda ARC, aşteptându-se doar introducerea ultimului punct; arcul va fi trasat în prelungirea celui anterior. În meniul ecran, alegerea comenzii ARC determină trecerea într-un submeniu cu 10 opţiuni de desenare.

SSE (Start – Second - End): arcul va fi definit prin introducerea a 3 puncte: Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: punct End point: punct SCA (Start – Center - Angle): arcul va fi definit prin punctul de start, centrul

cercului din care face parte şi unghiul care îl subîntinde (mărimea arcului în grade). Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: C Center: punct Angle/ Length of chord/ <End point>: A Included angle: unghiul în grade SCE (Start – Center - End): arcul va fi definit prin punctul de start, centrul

cercului şi punctul de sfârşit.Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: C Center: punct Angle/ Length of chord/ <End point>: punct SCL (Start – Center - Length): arcul va fi definit prin punctul de start, centrul

cercului din care face parte şi lungimea corzii.Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: C Center: punct Angle/ Length of chord/ <End point>: L Length of chord: distanţa (lungimea corzii) SEA (Start – End - Angle): arcul va fi definit prin punctul de start, punctul de

sfârşit şi unghiul care îl subîntinde (mărimea arcului în grade). Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: E End point: punct Angle/ Direction/ Radius/<Center point>: A Included angle: unghi (în grade)

SED (Start – End - Direction): arcul va fi definit prin punctul de start, punctul de sfârşit şi tangenta la arc prin punctul de start.

Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: E End point: punct Angle/ Direction/ Radius/<Center point>: D Direction from start point: punct (punctul care determină direcţia tangentei).SER (Start – End - Radius): arcul va fi definit prin punctul de start, punctul

de sfârşit şi rază.

Command: ARC Center/ <Start point>: punct Center/ End/ <Second point>: E End point: punct Angle/ Direction/ Radius/<Center point>: R Radius: raza (număr real pozitiv) CSA (Center – Start - Angle): arcul va fi definit prin centru, punctul de start

şi unghiul care îl subîntinde (mărimea arcului în grade). Command: ARC Center/ <Start point>: C Center: punct Start point: punct Angle/ Length of chord/<End point>: A Included angle: unghi (în grade) - arcul va fi trasat în sens trigonometric dacă unghiul are valoare pozitivă şi

orar dacă valoarea este negativă. CSL(Center – Start - Length): arcul va fi definit prin centru, punctul de start

şi lungimea corzii. Command: ARC Center/ <Start point>: C Center: punct Start point: punct Angle/ Length of chord/<End point>: L Length of chord: distanţă (număr real pozitiv) CSE (Center – Start - End): arcul va fi definit prin centru, punctul de start şi

punctul final. Command: ARC Center/ <Start point>: C Center: punct Start point: punct Angle/ Length of chord/<End point>: punct

Indiferent de modul în care introducem arcul, în baza de date a AutoCAD-ului el va fi memorat în acelaşi fel, şi anume sub forma următoarei liste:

((–1. <Entity name: ...>) (0. „ARC”) (8. „0”) (10 10.0 10.0 0.0) (40.5.0) (50.0.0) (51.0.15) (210 0.0 0.0 1.0)).

Semnificaţia codurilor din sublistele cuprinse în lista de mai sus sunt:(10 10.0 10.0 0.0) 10 indică faptul că urmează coordonatele punctului de

centru (10.0, 10.0);(40.5.0) 40 indică faptul că urmează raza arcului (5.0);(50.0.0) 50 arată că urmează unghiul de început al arcului, în radiani(51.0.15) 51 arată că urmează unghiul de sfârşit al arcului, tot în radiani. Deci, plecând de la datele introduse prin oricare dintre modurile de mai sus,

se calculează centrul, raza, unghiul de început şi unghiul de sfârşit al arcului, care se înscriu în baza de date.

Cercul (Circle)Cercul ar putea fi privit ca un caz particular al arcului, dar un arc de

360 de grade nu se poate desena cu comanda ARC (încercaţi şi nu veţi reuşi). În schimb, dacă printr-o altă comandă vom elimina o porţiune din cerc (BREAK), acesta va fi automat transformat în arc. Există totuşi o comandă separată pentru cerc, pentru că un cerc este mai uşor de definit decât un arc, deci mai uşor de introdus şi ocupă mai puţină memorie. Ca şi la ARC, comanda CIRCLE permite mai multe moduri de introducere a datelor:

Center - Radius: cercul este definit prin introducerea centrului şi a razei.Command: Circle 3P/ 2P/ TTR/ <Center point>: punct Diameter/ <Radius>: raza (număr real pozitiv) Center - Diameter: cercul este definit prin introducerea centrului şi a

diametrului. Command: Circle 3P/ 2P/ TTR/ <Center point>: punct Diameter/ <Radius>: D Diameter: diametrul (număr real pozitiv) 2P: cercul este definit prin introducerea a două puncte diametral opuse.Command: Circle 3P/ 2P/ TTR/ <Center point>: 2P First point on diameter: punct Second point on diameter: punct 3P: cercul este definit prin introducerea a trei puncte oarecare de pe

circumferinţă. Command: Circle 3P/ 2P/ TTR/ <Center point>: 3P First point: punct

Second point: punct Third point: punct TTR (Tangent – Tangent - Radius): cercul este definit prin introducerea a

două puncte în care cercul este tangent la un obiect existent (o linie, un alt cerc etc.) şi raza.

Command: Circle 3P/ 2P/ TTR/ <Center point>: TTR Enter Tangent spec.: punct Enter second Tangent spec.: punct Radius: raza (număr real pozitiv) În baza de date apare o listă de forma următoare: ((–1. <Entity name: ...>) (0. „CIRCLE”) (8. „0”) (10 10.0 10.0 0.0) (40.5.0)

(210 0.0 0.0 1.0)).Semnificaţiile codurilor din subliste sunt aceleaşi cu cele de la ARC (10 = centru, 40 = raza).

Polilinia (Pline)Poliliniile se desenează cu ajutorul comenzii PLINE. O polilinie este o

succesiune de segmente de dreaptă şi eventual arce de cerc, tratate ca o singură entitate. Pentru a defini o polilinie trebuie introduse punctele prin care trece aceasta şi eventual mărimea arcului dintre două puncte succesive. Punctele care definesc o polilinie se numesc „vertexuri”. O polilinie poate avea şi grosime nenulă, şi chiar grosime variabilă între două vertexuri succesive (variaţie liniară).

Iată cum începe dialogul: Command: Pline From point: punct Current line width is 0. Arc/ Close/ Halfwidth/ Length/ Undo/ Width/ <End point of line>: Deci putem alege între opţiunile de mai sus. Arc înseamnă că urmează să

introducem un arc; Close determină închiderea poliliniei începute, similar cu Close de la LINE; Halfwidth şi Width aşteaptă introducerea jumătăţii lăţimii şi respectiv a lăţimii poliliniei; Length înseamnă lungimea segmentului următor, direcţia fiind aceeaşi cu a segmentului anterior – este o opţiune utilă când se desenează o polilinie tangentă la un arc; Undo şterge ultimul segment desenat, fără să abandoneze comanda. Dacă am ales Arc, noua cerere este:

Angle/ CEnter/ CLose/ Direction/ Halfwidth/ Line/ Radius/ Second pt./ Undo/ Width/

<Endpoint of arc>: deci a apărut Line în loc de Arc şi, în plus, opţiuni de care ar depinde desenarea arcului (vezi şi comanda ARC).

Dacă am ales Width, apare: Starting width<0.00>:

Ending width<0.00>:, adică se aşteaptă introducerea lăţimii iniţiale şi finale a segmentului (sau arcului); la fel şi pentru Halfwidth. Polilinia fiind o entitate complexă, în baza de date nu este păstrată ca o singură entitate; există o listă pentru entitatea principală, câte una pentru fiecare vertex şi una pentru a marca sfârşitul secvenţei.

Exemplu: ((–1. <Entity name: n1>) (0. „POLYLINE”) ...) ((–1. <Entity name: n2>) (0. „VERTEX”) ...) ((–1. <Entity name: nn>) (0. „SEQEND”) (–2. <Entity name: n1>))

Cazuri particulare:Elipsa - este o polilinie închisă alcătuită din arce de cerc; se obţine cu

comanda ELLIPSE; Poligonul regulat - este o polilinie închisă alcătuită din segmente de dreaptă;

se obţine cu comanda POLYGON.Comanda EXPLODE aplicată unei polilinii transformă polilinia în liniile şi/

sau arcele care o compun.

6.9 DESENAREA TEXTELORPentru desenarea textelor se pot folosi comenzile TEXT sau DTEXT.

Comanda QTEXT (Quick text) permite regenerarea rapidă a desenului (QTEXT ON), desenând textele sub forma unor dreptunghiuri.

6.9.1 TextAceastă comandă permite introducerea câte unei linii de text. Pentru

introducerea mai multor linii, trebuie repetată comanda. La apelarea comenzii TEXT, apare cererea:

Justify/ Style/ <Start point>: Implicit, AutoCAD-ul aşteaptă introducerea punctului de start al textului

(colţul din stânga-jos al dreptunghiului care încadrează textul). Opţiunea Style presupune schimbarea stilului de scriere (vezi comanda STYLE). Stilul ales trebuie să fi fost definit (cu STYLE).

Alegându-se opţiunea Justify, AutoCAD-ul va afişa următoarele opţiuni de aliniere a textului:

Align/ Fit/ Center/ Middle/ Right/ TL/ TC/ TR/ ML/ MC/ MR/ BL/ BC/ BR: Aceste opţiuni sunt disponibile în Release 11; în Release 10 există doar

primele cinci (Align, Fit, Center, Middle, Right). Indiferent de modul în care aliniem textul, AutoCAD-ul va calcula punctul

de start (vezi prima cerere de mai sus) şi eventual înălţimea sau unghiul de înclinare, pe care le va înscrie în baza de date. Iată ce se adaugă în baza de date în urma unei comenzi TEXT:

((–1. <Entity name: >) (0. „TEXT”) (8. „0”) (10 10.0 12.0 0.0) (40. 5.0) (50. 0.0) (1. „exemplu”) (210 0.0 0.0 1.0)).

Codurile: 10 = punctul de start;40 = înălţimea textului;50 = unghiul de înclinare;1 = textul.Această listă poate fi completată în unele cazuri şi cu alte subliste (culoare,

tip de linie, stil, text vertical etc.).În text pot fi incluse caractere speciale în formă (semnul procente - de

2 ori) nnn, unde nnn este codul ASCII al caracterului dorit. Alte caractere speciale:% o supraliniere (overscore);% o subliniere (underscore);% d grade (degree);% p toleranţa (plus/ minus);% c diametru;%%% procente.Dacă nu există caracterul cu codul nnn, va fi introdus în text caracterul „?”.

Normal, fonturile AutoCAD utilizează doar caracterele cu codul ASCII până la 126. Celelalte caractere (peste 126) pot fi definite de utilizator (vor fi incluse în fişierele „.SHP”).

STYLEAutoCAD poate folosi pentru scriere diferite fonturi. Acestea sunt descrise în

fişierele .shp (compilate .shx). Comanda STYLE permite adaptarea unui font la stilul particular de lucru al utilizatorului. Pentru aceasta, AutoCAD va cere următoarele informaţii:

– numele stilului care urmează să fie definit;– numele fontului (numele fişierului .shp);– înălţimea textului (0 pentru a fi introdusă de utilizator la fiecare

comandă TEXT);– factorul de lăţime (raportul lăţime/ înălţime);– unghiul de înclinare al caracterelor;– orientarea textului (oglindit faţă de orizontală sau verticală, text scris

pe verticală). Exemplu: Command: Style lansarea comenzii STYLE Text style name (or ?): S0 numele noului stil Select font file <TXT>: Romans fontul (implicit TXT, pentru care nu este

necesar un fisier „.shp”).Height <0>: 0 înălţime nulă (va fi introdusă odată cu introducerea fiecărui

text).Width factor <1.00>: 0,8 raportul lăţime/înălţime.

Obliquing angle <0.0>: 0 unghiul de înclinare al caracterelor (nu este acelaşi lucru cu unghiul de înclinare al textului cerut la comanda TEXT).

Backwords? <N>: Enter text oglindit faţă de axa verticală? Upside down? <N>: Enter text oglindit faţă de axa orizontală (răsturnat)? Vertical? <N>: Enter text scris vertical? Modul de definire a stilurilor de scriere încărcate la un moment dat poate fi

aflat răspunzând cu „?” la întrebarea: Style name (or ?): ? Text styles: Style name: S0Font files: romans Height: 0.0000 Width factor: 0.80Obliquing angle: 0 Generation: Normal Style name: STANDARD Font files: txt Height: 0.0000 Width factor: 1.00 Obliquing angle:0 Generation: Normal Current text style: S0. Dacă definim un stil cu un nume deja existent, toate textele din desen scrise

cu stilul respectiv vor fi redesenate, cu stilul de scriere redefinit. Cu cât fontul încărcat este mai complex, timpul de regenerare a textelor creşte (de exemplu, desenarea unui text scris cu GothicE durează mai mult decât a unuia scris cu TXT sau RomanS).

Haşurarea (Hatch)Comanda HATCH se foloseşte pentru haşurarea unei suprafeţe mărginite de

un contur închis. Conturul se defineşte prin selectarea entităţilor care îl compun. Comanda funcţionează şi dacă conturul nu este perfect închis, dar pot apărea probleme (linii de haşură care depăşesc conturul). Textura (sau modelul) haşurii (pattern) poate fi selectată dintre cele predefinite sau poate fi definită de utilizator. Primul prompter emis de comanda HATCH este:

Pattern (? or name/ U, style): adică se cere specificarea patternului. Hatch style Sunt permise trei moduri de haşurare:

– normal – dacă am selectat mai multe contururi, se haşurează spaţiul dintre primul contur (exterior) şi al doilea, se lasă liber spaţiul dintre al doilea contur şi al treilea, se haşurează următorul ş.a.m.d.;

– outermost – se haşurează numai porţiunea dintre cel mai exterior contur şi următorul (outermost = cel mai exterior);

– ignore – se haşurează toată porţiunea delimitată de conturul cel mai exterior; este echivalentă opţiunii „Normal” la care nu se selectează obiecte din interiorul conturului.

Hatch ?

Opţiunea „?” are ca efect afişarea listei modelelor de haşuri definite în fişierul „acad. pat”.

Hatch name Name este numele haşurii (al patternului). Acest nume va fi căutat în fişierul

„acad.pat”, iar dacă nu este găsit, căutarea continuă în celelalte fişiere cu extensia „.pat”. Apoi se va cere:

Scale for pattern <implicit>: Angle for pattern <implicit>:

adică scara şi unghiul de înclinare pentru textura aleasă. Hatch U „U” permite definirea unei texturi simple de către utilizator. Se va răspunde,

pe rând, la cererile: Angle for crosshatch lines <implicit>: Spacing between lines <implicit>: Double hatch area? <implicit>:

adică trebuie introdus unghiul de înclinare al liniilor, spaţiul dintre acestea şi „Y” pentru haşurare dublă (un set de linii perpendiculare pe cele definite de răspunsurile la primele două cereri), „N” pentru haşurare simplă.

În baza de date, haşura apare ca un bloc; numele blocului este dat de către AutoCAD şi are forma „*Xn”, unde n este un număr care serveşte la diferenţierea numelor mai multor haşuri (număr de ordine). Prin explodarea blocului (comanda EXPLODE) se obţin entităţi de tip „LINE”. Dacă am introdus comanda de haşurare sub forma HATCH *U, haşura va fi scrisă în baza de date direct sub formă de entităţi „LINE”.

P.S. Se pot introduce şi opţiuni de forma „U,O”, adică haşura definită de utilizator (U) şi mod de haşurare outermost (O).

6.10 BLOCURIBlocul este o colecţie de entităţi manipulate împreună, ca şi cum ar fi o

singură entitate; deci blocul este o entitate complexă. Comanda EXPLODE aplicată unui bloc îl transformă în entităţile din care este compus; acestea pot fi de orice tip, inclusiv blocuri, care la rândul lor pot fi explodate ş.a.m.d. Printre avantajele utilizării blocurilor sunt:

– reducerea dimensiunii fişierului, dacă blocul respectiv este inserat de mai multe ori în desen. Definiţia blocului se păstrează, ca şi layer-ele şi tipurile de linii, în partea de început a bazei de date, urmând ca în secţiunea de entităţi să apară doar numele acestuia, sub forma ((–1. <Entity name: ... >) (0. „INSERT”) (8. „0”) (10 0.0 0.0 0.0) ... ) Sublista (10 ...) conţine coordonatele punctului de inserare al blocului, corespunzător punctului de bază din definiţia blocului (vezi comanda BASE);

– transmiterea de porţiuni dintr-un desen în alt desen, prin scrierea blocului pe disc şi apoi inserarea lui în desenul (sau desenele) destinaţie;

– modificarea uşoară a desenelor formate din blocuri; astfel, într-un desen de ansamblu se pot înlocui repede diferitele modele de subansambluri, obţinându-se uşor mai multe variante ale unui proiect;

– extragerea rapidă şi comodă a informaţiilor, prin folosirea atributelor. Pentru crearea unui bloc se foloseşte comanda BLOCK. Efectul acestei

comenzi constă în adunarea unor entităţi din desenul curent (prin selecţia cu subcomanda SELECT) şi atribuirea unui nume grupului respectiv de entităţi. Acestea vor dispărea din desen, dar vor fi stocate în continuare în baza de date, în secţiunea corespunzătoare blocurilor (aflată înaintea secţiunii entităţilor). Dialogul pentru crearea blocului decurge în felul următor:

Command: Block lansarea comenzii BLOCK Block name (or ?): B1 numele blocului ce va fi creat; dacă există un bloc cu

acest nume, AutoCAD-ul emite mesajul „Block B1 already exists. Redefine it? <N>:”; răspunzând „Y”, blocul existent deja cu acest nume va fi înlocuit cu blocul nou creat.

Insertion base point: punct - punctul de inserare al blocului.Select objects: select - selectarea prin SELECT a entităţilor ce vor face parte

din bloc Select objects: Enter - terminarea selectării; aici se va încheia şi execuţia comenzii.

Dacă la numele blocului am răspuns cu „?”, va fi afişată pe ecran lista tuturor blocurilor stocate la momentul respectiv în baza de date a desenului curent. Dacă apare „unnamed block”, înseamnă că blocul respectiv a fost definit printr-o altă comandă (Hatch, Dim) şi a primit un nume din partea AutoCAD-ului, dar pe care nu putem să-l folosim pentru inserarea blocului respectiv în altă zonă a desenului.

Pentru ca entităţile care tocmai au dispărut în urma comenzii BLOCK să reapară, se foloseşte comanda INSERT, unde la punctul de inserare vom introduce coordonatele punctului de bază al blocului, sau comanda OOPS (vezi şi ERASE).

InsertPrin comanda INSERT se introduc blocuri în desen, fie din baza de date a

desenului curent, fie de pe disc (adică un fişier DWG). Dacă există două blocuri cu acelaşi nume (unul în baza de date şi unul pe disc; două pe acelaşi suport nu sunt posibile), va fi inserat cel aflat în baza de date.

Dialogul: Command: Insert lansarea comenzii INSERT Block name (or ?): B1 - numele blocului de inserat (se observă că are aceeaşi

formă ca la comanda BLOCK; „?” va produce lista blocurilor definite în baza de date).

Insertion point: punct - punctul în care va fi inserat punctul de baza al blocului apelat (punctul de inserare al blocului).

X scale factor <1>/ Corner/ XYZ: nr. real - factorul de scară pe direcţia X.Y scale factor <default = X>: nr. real - factorul de scară pe direcţia Y (poate

să fie diferit de factorul de scară pe X).Rotation angle <0>: unghi în grade - unghiul cu care va fi rotit blocul (deci

putem insera blocuri rotite faţă de original cu un unghi oarecare). Dacă blocul a fost inserat cu factori de scară diferiţi pe X şi Y, nu va mai

putea fi explodat (cu EXPLODE). Adăugând la numele blocului de inserat prefixul „*”, vom obţine direct entităţile din care acesta este compus (un bloc gata explodat). În acest caz va fi cerut un singur factor de scară (acelaşi pe X şi Y). Această variantă este preferabilă atunci când un bloc este inserat o singură dată în desen şi nu va mai fi manipulat ca un grup unitar de obiecte.

Pentru inserarea unui bloc tridimensional, se va folosi opţiunea XYZ la introducerea factorului de scară. Vor urma cererile:

X scale factor <1>/ Corner: Y scale factor <default = X>: Z scale factor <default = Z>: Sunt acceptate şi valori negative pentru factorii de scară, rezultând blocuri

oglindite. De asemenea, comanda MIRROR aplicată unui bloc produce o nouă entitate de tip BLOCK (sau INSERT – este acelaşi lucru), cu un factor de scară negativ (pozitiv dacă originalul era negativ).

Am amintit deja că pentru transformarea unui bloc în entităţile din care este compus se foloseşte comanda EXPLODE. Pentru a scrie blocul pe disc, se foloseşte WBLOCK; rezultatul va fi un fişier de tip „.DWG”. Modificarea punctului de inserare se face cu comanda BASE, iar inserarea multiplă a unui bloc (sub formă de tablou, ca la ARRAY) se face cu comanda MINSERT (Multiple INSERT).

Referinţe externe (XREF)Începând cu Release 11, se pot face referiri la alte desene decât cel la care se

lucrează, fără inserarea acestora, care ar duce la mărirea spaţiului ocupat. Desenul referit nu poate fi modificat, el fiind doar afişat pe ecran; nu va face parte din desenul curent. Este o comandă utilă atunci când vrem să poziţionăm diferite elemente dintr-un desen în funcţie de unele elemente din alt desen (poziţia diferitelor subansambluri într-un ansamblu).

6.11 COMENZI PENTRU ATRIBUTE

Atributele sunt informaţii ataşate blocurilor; vor fi inserate în desen odată cu blocurile respective.

AttdefComanda ATTDEF (ATTribute DEFinition) permite definirea atributelor; nu

este neapărat necesară existenţa unui bloc căruia să-i fie asociat atributul definit.Primul răspuns al AutoCAD-ului la apelarea comenzii ATTDEF este:

Attribute modes -- Invisible: NConstant: NVerify: NPreset: N Enter (ICVP) to change, RETURN when done: Invisible, Constant, Verify şi Preset sunt variabile asociate atributului, care

determină modul de apariţie a acestuia în desen. Invisible (I): controlează vizibilitatea atributelor; la inserarea unui bloc în

desen, atributele vizibile pot fi văzute ca texte. Cele invizibile nu pot fi văzute – se folosesc doar pentru a păstra informaţii necesare utilizatorului, dar care nu trebuie să apară în desenul final.

Constant (C): atributul va avea aceeaşi valoare tot timpul (valoarea este un şir de caractere, nu un număr). Nu poate fi modificată val. atrib. cu ATTEDIT.

Verify (V): emite un prompter suplimentar pentru verificarea introducerii corecte a valorii atributului (dacă nu este constantă).

Preset (P): permite asignarea unei valori (prestabilite) atributului fără emiterea unui prompter suplimentar. Se foloseşte dacă nu se cunoaşte valoarea în momentul inserării blocului şi pentru reducerea numărului de cereri la care trebuie să răspundă utilizatorul. Poate fi modificată cu ATTEDIT.

Iată cum funcţionează comanda ATTDEF: Attribute modes -- Invisible: NConstant: NVerify: NPreset: N (starea curentă

a modurilor de lucru cu atribute).Enter (ICVP) to change, RETURN when done: Enter (le-am lăsat

neschimbate).Attribute tag: Material (am dat un nume atributului).Attribute prompt: Material: (prompterul care va fi emis la inserarea blocului).Default attribute value: - (valoarea implicită).Justify/ Style/ <Start point>: punct.Height <implicit>: 5 (înălţimea textului).Rotation angle <0>: Enter (unghiul de rotaţie al textului - ca la comanda

TEXT).Acum atributul este definit. Pentru a fi inclus într-un bloc, trebuie să fie

selectat împreună cu celelalte entităţi care compun blocul, la cererea „Select objects:” a comenzii BLOCK. Evident, pot fi definite mai multe atribute care vor fi incluse ulterior în diferite blocuri (sau în acelaşi bloc).

Iată ce se întâmplă la inserarea blocului „B1” care conţine atributul „Material”: Command: Insert Block name (or ?): B1 Insertion point: punct X scale factor <1>/ Corner/ XYZ: 1 Y scale factor <default = X>: 2 Rotation angle: 0 Material: Lemn (această cerere este prompterul definit anterior prin comanda

ATTDEF).

Un bloc poate avea oricâte atribute (pentru că atributul este o entitate obişnuită şi blocul poate cuprinde oricâte entităţi). Textul atributului (valoarea dată la INSERT - „Lemn”) va apărea pe ecran cu înălţimea şi punctul de start definite prin ATTDEF. Dacă explodăm blocul (sau dacă îl inserăm cu numele precedat de „*”), în locul valorii atributului va apărea numele acestuia („tag”-ul), adică „Material” în exemplul nostru. În baza de date apare ca o entitate de tip „ATTRIBUTE”. Vezi desenul din ACAD3_2.BMP.

AtteditComanda ATTEDIT permite editarea (modificarea) atributelor (atributele pot

fi editate şi cu comanda CHANGE). Se pot edita atributele individual, sau se pot selecta după nume (tag). Selectarea după „tag” se face după acelaşi principiu ca selectarea obiectelor după culoare, tip de linie sau layer. Pot fi editate atât atributele vizibile, cât şi cele invizibile.

Prima cerere este: Edit attributes one at a time <Y>: Răspunsul „Y” presupune editarea individuală a atributelor, iar „N” editarea

globală. În cazul editării individuale, urmează cererile: Block name specification <*>: nume-bloc.Attribute tag specification <*>: identificator (nume) atribut.Attribute value specification <*>: valoare atribut.Răspunsul implicit (*) determină editarea tuturor blocurilor (cu atribute), a

tuturor tag-urilor şi respectiv valorilor atributelor. Se poate introduce ca răspuns un nume sau mai multe, separate prin virgulă. Se poate folosi caracterul „?” pentru a reprezenta orice alt caracter (ca în numele fişierelor DOS).

În continuare apare prompterul: Select attributes: Se va puncta pe atributele dorite, după care apare textul: Value/ Position/ Height/ Angle/ Style/ Layer/ Color/ Next <N>: Se selectează o opţiune ca la comanda CHANGE. Aici sunt mai multe

opţiuni, dar procedeul este acelaşi. Value - schimbă valoarea atributului; apare prompterul suplimentar: Change or Replace? <R>: adică poate fi schimbată o parte din şirul care

reprezintă valoarea atributului, sau întregul şir; cererile sunt: - pentru C (Change): String to change:New string: - pentru R (Replace): New attribute value: Position - se modifică punctul de inserare al textului (adică al atributului): Enter text insertion point: Height - schimbă înălţimea textului: New height <val. curentă>: Angle - schimbă unghiul de înclinare al textului: New rotation angle <val. curentă>:

Style - permite schimbarea stilului sau fontului utilizat (la fel ca la CHANGE Style); se va cere:

Text style: ROMANS (se afişează stilul curent).New style or RETURN for no change: (se aşteaptă introducerea noului stil). Layer - permite schimbarea stratului în care se află atributul selectat: New layer <implicit>: Color - schimbă culoarea atributului: New color <7 (white)>: (se introduce numărul sau numele noii culori; se

poate folosi şi BYLAYER, ca la schimbarea culorii cu CHANGE). Next - trece la atributul următor, dacă au fost selectate mai multe; atributul

aflat în editare este marcat pe desen cu un X. Pot fi editate individual numai atributele vizibile. Pentru cele invizibile

trebuie folosit modul de editare global. Alegerea acestui mod (răspuns „N” la primul prompter produs de comanda ATTEDIT) determină apariţia mesajului:

Global edit of attribute values. Edit only attributes visible on screen? <Y>: „Y” înseamnă editarea numai a atributelor vizibile; se răspunde cu „N”

pentru editarea tuturor atributelor - în acest caz se va trece automat în ecran text. Va urma o serie de cereri similare celor de la editarea individuală.

AttdispComanda ATTDISP controlează modul de afişare (vizibil/invizibil) pentru

toate atributele din desen. Va cere: Normal/ ON/ OFF <Normal>: Răspunsul implicit determină afişarea atributelor care au fost create ca

atribute vizibile, iar cele invizibile nu vor fi afişate. ON determină afişarea tuturor atributelor (vizibile şi invizibile), iar OFF şterge toate atributele de pe ecran (numai de pe ecran – în baza de date rămân).

Se va regenera automat întregul desen, deci dacă e mare lăsaţi atributele aşa cum sunt (dacă se poate).

Se observă că ATTDISP este o comandă care lucrează cu ecranul, deci o vom întâlni în meniul DISPLAY.

AttextComanda ATTEXT (ATTribute EXTract) se foloseşte pentru extragerea

atributelor dintr-un desen şi salvarea lor într-un fişier cu formatul specificat. Formatele admise pentru fişiere sunt:

- CDF (Comma - Delimited Format) - separare prin virgulă;- SDF (Space - Delimited Format) - separare prin spaţii; format compatibil cu

dBASE;- DXF (Drawing eXchange Format) - format compatibil cu fişierele DXF

produse de comanda DXFOUT.Cererea emisă de AutoCAD este:

CDF, SDF or DXF Attribute extract (or Entities)? <C>: Răspunsul „E” (Entities) duce la crearea unei mulţimi de selecţie (comanda

SELECT) care va conţine entităţile printre care vor fi căutate atributele; după aceea va reapare prompterul de mai sus.

Pentru CDF şi SDF, apare prompterul: Template file: - se cere numele unui fişier şablon care conţine informaţii

despre modul de extracţie a atributelor; extensia acestuia trebuie să fie „.TXT”. Apoi se va cere: Extract file name <nume implicit>: adică numele fişierului în care se pun

atributele. Se pot folosi numele „CON” pentru afişarea atributelor pe ecran sau „PRN” pentru tipărirea lor la imprimantă. Extensia fişierului (dacă nu este CON sau PRN) va fi „.TXT” pentru formatele CDF şi SDF şi „.DXX” pentru formatul DXF.

Informaţiile din fişierul şablon (Template file) sunt de forma: - nume câmp - tip - lungime câmp (3 cifre) - zecimale (3 cifre);- tipul este „C” pentru caractere şi „N” pentru numere;- pentru câmpurile de caractere apare 000 la zecimale.Exemplu: Material C008000 - câmp de 8 caractere cu numele „Material”.Valoare N012003 - câmp numeric de 12 cifre, dintre care 3 sunt zecimale.

6.12 AFIŞAREA DESENELOR 3D

Chiar când desenăm un obiect tridimensional, ecranul monitorului este tot plan (aproximativ), deci desenul de pe ecran va fi o proiecţie a obiectului nostru. În general, proiecţiile sunt aplicaţii care duc puncte din spaţii cu n dimensiuni în spaţii cu mai puţine dimensiuni. Proiecţia unei imagini pe ecran este o transformare prin care punctele din spaţiul tridimensional sunt duse într-un spaţiu cu 2 dimensiuni. În AutoCAD se folosesc două tipuri de proiecţii: proiecţia paralelă şi proiecţia perspectivă.

Există două tipuri de proiecţii paralele: – proiecţia ortogonală paralelă, pentru care direcţia de proiecţie coincide cu

normala la planul de proiecţie; – proiecţia oblică, pentru care direcţia de proiecţie diferă de normala la

planul de proiecţie.Proiecţia ortogonală paralelă (ortografică) este folosită atunci când se

reprezintă obiectele în elevaţie, plan sau profil (cele trei vederi folosite în desenul tehnic). În aceste cazuri, planul de proiecţie este perpendicular pe una din axele sistemului de referinţă. Se păstrează distanţele şi unghiurile.

În AutoCAD, aceste vederi sunt obţinute privind desenul dintr-unul din punctele (0,0,1), (0,1,0) sau (1,0,0); adică observatorul priveşte în lungul unei axe.

Definirea punctului din care este privit obiectul se face cu comanda VPOINT (View POINT). Alte tipuri particulare de proiecţii ortogonale sunt proiecţiile axonometrice, pentru care planul de proiecţie nu mai este perpendicular pe o axă a sistemului de referinţă. Un exemplu este proiecţia axonometrică izometrică, pentru care direcţia de proiecţie face unghiuri egale cu cele trei axe ale sistemului de referinţă. Se păstrează paralelismul liniilor, dar se denaturează unghiurile. Proiecţia axonometrică izometrică poate fi obţinută privind obiectul (sau obiectele) din punctul (1,1,1) (la VPOINT) sau folosind comanda ISOPLANE. Modificând punctul de observare, se pot obţine şi alte tipuri de proiecţii paralele; se pot da orice coordonate pentru punctul de observare.

Sintaxa comenzii VPOINT: Command: VPOINT Rotate/ <View point> (0,0,1): Punctul de observare implicit (la începerea unui desen nou) este (0,0,1). Proiecţia perspectivă creează imagini similare celor obţinute prin

fotografiere, mai realiste decât cele obţinute prin proiecţia paralelă. În proiecţia perspectivă, liniile paralele între ele şi neparalele cu planul de

proiecţie par să conveargă într-un punct numit „punct de fugă”. Dacă observatorul este fix, atunci se pot observa toate obiectele situate în interiorul unui „con de vedere”. În aplicaţiile pe calculator se înlocuieşte conul de vedere cu o piramidă de vedere. Ecranul este o directoare a piramidei de vedere, care împreună cu poziţia observatorului determină complet această piramidă.

Există două metode de obţinere a proiecţiei perspective a unui corp 3D: – prin proiectarea fiecărui punct 3D pe planul ecranului, păstrându-se în

memorie atât punctul rezultat, cât şi originalul;– prin aplicarea unei transformări 3D (transformare perspectivă), care

deformează corpul astfel încât proiecţia paralelă a corpului obţinut să coincidă cu proiecţia perspectivă a celui iniţial. În memorie, imaginea va fi stocată doar prin coordonatele punctelor care alcătuiesc corpul transformat.

În AutoCAD, proiecţia perspectivă a unui corp poate fi obţinută prin comanda DVIEW (Dynamic VIEW). Prin această comandă se poate obţine şi proiecţia paralelă, fiind mai expresivă decât VPOINT (dar mai lentă). Pentru alegerea dinamică a punctului de observare (când apare cererea „Select objects:”) se va selecta un grup de entităţi care vor fi rotite în funcţie de poziţia observatorului (CAmera) şi a punctului observat (TArget). Dacă la „Select objects:” se răspunde cu Enter, AutoCAD va desena pe ecran o căsuţă, care va fi rotită în locul obiectelor desenate de utilizator. Pentru a se trece în proiecţie perspectivă este suficient să se aleagă o distanţă nenulă (opţiunea „Distance”). Revenirea din proiecţie perspectivă în proiecţie paralelă se face cu „Off”.

Lista completă a opţiunilor comenzii DVIEW:

CAmera/ TArget/ Distance/ POints/ PAn / Zoom/ TWist/ CLip/ Hide/ Off/ Undo/ <eXit>:

Acest prompter va fi repetat până când se va opta pentru părăsirea comenzii (exit). Celelalte opţiuni vor fi amintite în lista completă a comenzilor AutoCAD.

Pentru a afişa mai multe vederi ale unui corp pe ecran, se foloseşte comanda VPORTS. Fiecare din ferestrele obţinute va putea conţine o vedere a corpului desenat (o proiecţie). O modificare făcută într-una dintre ferestre va afecta şi celelalte vederi, pentru că toate vederile sunt create pornind de la aceeaşi bază de date, deci modificarea bazei de date duce la modificarea tuturor vederilor. Comenzile de afişare (DISPLAY) aplicate unui VPORT nu le afectează neapărat şi pe celelalte (doar REDRAWALL şi REGENALL afectează toate VPORTurile).

În cazul corpurilor 3D care au şi suprafeţe opace, o reprezentare mai realistă poate fi obţinută ştergând liniile „ascunse” (adică liniile aflate după o suprafaţă opacă). Aceasta se face prin comanda HIDE, sau opţiunea HIDE a comenzii DVIEW (există o asemenea opţiune şi la plotare – comenzile PLOT şi PRPLOT). Comanda HIDE este mare consumatoare de timp; reducerea timpului se poate face printr-una dintre următoarele căi:

– „îngheţarea” (freze) straturilor care nu conţin informaţii necesare;– reprezentarea desenului într-o fereastră cât mai mică (ZOOM

WINDOW) şi regenerarea lui (REGEN);– utilizarea unui calculator mai puternic.

Asemănătoare comenzii HIDE este comanda SHADE, care produce un fel de umbre (depinde şi de tipul monitorului). Aceasta, precum şi celelalte comenzi care se referă la lucrul cu obiecte 3D (desenare, editare, afişare) vor fi amintite în secţiunea care cuprinde lista tuturor comenzilor AutoCAD.

6.13 REALIZAREA ELEMENTELOR SPECIFICE SISTEMELOR BALISTICE, UTILIZÂND AUTOCAD, ÎN FUNCŢIE DE CERINŢELE DE PROIECTARE

A. Etape de realizare a desenului pentru „ţeava pistolului mitralieră calibru 7,62 mm”.

1. Se trasează axa de simetrie.2. Fiind o piesă de revoluţie, se desenează pentru început numai partea de

deasupra axei de simetrie.3. Utilizând datele consemnate în schiţe, calculate sau măsurate, privind

forma şi dimensiunile piesei, se trasează conturul interior şi exterior al piesei. Desenul se efectuează la scara 1:1, fără cotare.

4. Se definitivează contururile desenate, efectuând teşiturile, rotunjirile şi racordările, acolo unde este cazul.

5. După definitivarea desenului de deasupra axei de simetrie, se efectuează copierea acestuia în oglindă (mirror).

6. Se cotează piesa în ansamblu, începând cu cotele de gabarit şi continuând cu alte cote reprezentative pentru ansamblu.

7. Pentru a efectua cotarea completă, se efectuează secţiuni şi se scot detalii. Detaliile se măresc la o scară care să permită cotarea tuturor detaliilor necesare pentru uzinarea piesei.

Fig. 6.1 Secţiune prin ţeavă

8. Atât pe ansamblul piesei, cât şi pe detalii se dispun toleranţele de formă şi poziţie, rugozităţile etc.

Fig. 6.2 Impunerea toleranţelor şi rugozităţilor

9. Se haşurează atât ansamblul piesei, cât şi detaliile.10.Se scriu condiţiile tehnice în câmpul desenului.

B. Corelaţii între principalele componente ale grenadei calibru 40 mm şi funcţionarea pe ansamblu a loviturii la tragerea din gura de foc

Proiectarea loviturii de 40 mm presupune realizarea desenelor de execuţie pentru trei mari subansambluri: grenada explozivă, focosul şi tubul cartuş.

Grenada explozivă este un corp striat de revoluţie cu o formă relativ simplă şi poate fi desenată 2D în acelaşi desen, o jumătate în secţiune şi o jumătate vedere din exterior.

Fig. 6.3 Corpul grenadei explozive

Din punctul de vedere al proiectării asistate, cel mai complicat subansamblu este focosul, datorită multitudinii de elemente mecanice, arcuri, precum şi elemente de pirotehnie care intervin în lanţul de funcţionare şi care impun o mare rigurozitate în proiectare.

Fig. 6.4 Secţiune prin focosul pentru grenada de 40 mm

Realizarea treptelor de siguranţă şi a lanţului de armare presupune proiectarea unor elemente mecano-pirotehnice care îşi modifică poziţia ca urmare a deplasării grenadei în ţeavă.

Fig. 6.5 Elemente din lanţul de armare

Asigurarea autodistrugerii grenadei în cazul nefuncţionării acesteia la impact este asigurată de un releu pirotehnic dispus pe un taler. Acest releu are o durată de ardere mai mare decât durata de deplasare pe traiectorie a grenadei, iar forma şi lungimea lui sunt proiectate şi în funcţie de tipul compoziţiei de întârziere.

Fig. 6.6 Taler de autodistrugere

Tubul cartuş este proiectat în funcţie de gura de foc de calibru 40 mm.În scopul obţinerii unor proiectile cu un coeficient mare de umplere (care să

conţină o cantitate mare de substanţă activă), este necesar să fie redusă forţa de inerţie, respectiv presiunea maximă. În cazul gurilor de foc obişnuite, reducerea presiunii maxime, pentru aceeaşi masă a proiectilului, conduce la obţinerea unor viteze la gură mici, pe de o parte, iar pe de altă parte, la înrăutăţirea condiţiilor de ardere a pulberii, ambele aspecte afectând în final precizia tragerii cu o asemenea gură de foc.

Presiunea maximă într-o gură de foc obişnuită poate fi redusă, fără a avea neajunsurile amintite, în condiţiile unor mase ale proiectilului şi viteze la gură relativ mari, prin împărţirea camerei de încărcare în două sau mai multe compartimente (în continuare vor fi numite tot camere), de regulă, în două, astfel:

– camera de ardere sau camera de înaltă presiune, în care are loc arderea pulberii la presiune ridicată, camera prevăzută cu mai multe orificii (ajutaje) prin care se scurg gazele rezultate în urma arderii pulberii;

– camera gurii de foc sau camera de joasă presiune, în care se scurg gazele din camera de ardere, a căror presiune maximă este de câteva ori mai mică decât cea a gazelor din camera de înaltă presiune.

Având o presiune maximă scăzută în camera gurii de foc, în condiţiile realizării unor performanţe apropiate de cele ale unei guri de foc obişnuite, aceste guri de foc prezintă unele avantaje:

– fabricarea pereţilor ţevii şi proiectilului cu grosimi reduse, ceea ce determină diminuarea masei ţevii, implicit a gurii de foc şi creşterea coeficientului de umplere a proiectilului;

– folosirea înlocuitorilor oţelului cu densităţi mult mai mici atât la construcţia ţevii, cât şi a proiectilului.

Procesul de ardere a pulberii şi modul de variaţie a presiunii în camera de ardere sunt similare cu cele din bomba cu ajutaj, în aceleaşi condiţii de încărcare, cu deosebirea că la gurile de foc cu două camere scurgerea gazelor se face într-un spaţiu închis (camera gurii de foc), în care presiunea variază atât din cauza gazelor care se scurg din camera de înaltă presiune, cât şi din cauza creşterii volumului camerei gurii de foc datorită deplasării proiectilului.

Fenomenul tragerii cu o asemenea gură de foc cuprinde aceleaşi perioade ca în cazul gurilor de foc obişnuite, fiind diferită numai delimitarea acestora, astfel:

a) perioada preliminară – care ţine din momentul amorsării încărcăturii de pulbere în camera de înaltă presiune, până la tăierea brâului forţator în ghinturile ţevii în camera de joasă presiune;

b) perioada I – care durează până la terminarea arderii pulberii în camera de ardere, când o parte din gazele rezultate din arderea pulberii s-a scurs în camera gurii de foc;

c) perioada a II-a – care se întinde până la părăsirea gurii de foc de către proiectil, având două faze: faza I, până când presiunile în cele două camere devin egale; faza a II-a, până când proiectilul părăseşte gura de foc;

d) perioada acţiunii posterioare a gazelor – care se desfăşoară în afara gurii de foc şi ţine până când viteza gazelor care se deplasează după proiectil devine aproximativ egală cu viteza proiectilului.

Fig. 6.7 Secţiune prin ansamblul tubului cartuş

Secţiunea prin lovitura de calibru 40 mm conţine secţiuni prin desenele de ansamblu ale pieselor, iar pentru utilizarea finală sunt stabilite cotele de gabarit sau alte cote reprezentative pentru ansamblu.

Fig. 6.8 Secţiune prin lovitura calibru 40 mm

Pentru efectuarea tragerii, se introduce lovitura în camera de încărcare a aruncătorului. După luarea liniei de ochire, se manevrează trăgaciul. Odată cu lovirea capsei de aprindere de către percutorul din mecanismul de dare a focului, produşii de reacţie proveniţi din capsa de aprindere pătrund printre granulele pulberii din încărcătura de azvârlire, amplasată în monteculă.

În timpul deflagraţiei pulberii, presiunea din monteculă creşte şi acţionează asupra căpăcelului, care astupă cele 6 orificii practicate în monteculă. După depăşirea unei presiuni limită, căpăcelul este perforat în dreptul orificiilor din monteculă şi gazele încep să se destindă în tubul cartuş şi ţeava aruncătorului. Atât în monteculă, cât şi în ţeava aruncătorului presiunea creşte, iar gazele acţionează asupra fundului grenadei.

Sub acţiunea forţei de presiune a gazelor din camera de joasă presiune, grenada este împinsă spre interiorul ţevii, având mai întâi loc fenomenul de desertizare, urmat de cel de angrenare în ghinturi a grenadei.

Odată cu începerea deplasării grenadei în ţeavă, începe procesul de armare a focosului grenadei – FRAM-1. Astfel, sub acţiunea forţei de inerţie axială, opritorul axial al focosului comprimă arcul său de siguranţă şi îşi începe mişcarea de recul, mişcare care are ca scop eliberarea opritorului centrifugal ce asigură percutorul central al focosului.

Concomitent, bucşa care conţine capsa de aprindere a mecanismului de autodistrugere, sub acţiunea forţei de inerţie axială, comprimă arcul ei de siguranţă şi îşi începe mişcarea de recul, mişcare către percutorul mic al focosului, în vederea iniţierii sistemului de autodistrugere al grenadei şi pentru iniţierea procesului de combustie a siguranţei pirotehnice care asigură culisa cu capsa de aprindere a circuitului detonant principal al focosului.

Armarea pieselor mecanice ale focosului, sub acţiunea forţei de inerţie axială, este încheiată până în momentul în care valoarea acestei forţe este egală cu două treimi din forţa de inerţie axială maximă care este dezvoltată la tragere. Acest moment corespunde eliberării opritorului centrifugal care asigură percutorul central al focosului prin mişcarea de recul a opritorului axial, precum şi iniţierii capsei de aprindere a mecanismului de autodistrugere.

În continuare, opritorul centrifugal care asigură percutorul central al focosului, sub acţiunea forţei de inerţie radiale şi a arcului său, începe mişcarea sa de eliberare a percutorului central, această mişcare fiind realizată într-un plan transversal din focos. Armarea acestui opritor (eliberarea percutorului central) este realizată până în momentul în care viteza unghiulară de rotaţie proprie a grenadei are o valoare de opt zecimi din viteza unghiulară de rotaţie maximă a grenadei (viteza unghiulară de rotaţie maximă a grenadei corespunde momentului de părăsire a gurii de foc de către grenadă), grenada găsindu-se în ţeava aruncătorului.

După iniţierea capsei de aprindere a sistemului de autodistrugere, gazele rezultate în urma funcţionării acestei capse iniţiază cordonul de autodistrugere al grenadei dispus în taler (timp de ardere de aproximativ 13–18 s), precum şi

siguranţa pirotehnică care asigură culisa cu capsa de aprindere a circuitului detonant principal al focosului.

După terminarea combustiei siguranţei pirotehnice care asigură culisa cu capsa de aprindere a circuitul detonant principal al focosului, opritorul siguranţei, sub acţiunea forţei de inerţie centrifuge, eliberează culisa care conţine capsa de aprindere. Această culisă, sub acţiunea arcului ei motor, execută o mişcare într-un plan transversal din focos şi poziţionează capsa de aprindere în circuitul detonant principal al focosului. În acest moment focosul este armat, iar grenada se găseşte la o distanţă de 10 – 40 m faţă aruncător.

La contactul grenadă-ţintă, percutorul central al focosului iniţiază capsa de aprindere (dublă acţiune), care la rândul ei iniţiază încărcătura de transmitere şi capsa detonantă a focosului. În urma funcţionării capsei detonante se produce detonaţia grenadei.

Dacă funcţionarea de contact nu se produce (cazul unghiurilor foarte mici de cădere), sistemul de autodistrugere al grenadei asigură funcţionarea acesteia după aprox. 13–18 s. Astfel, prin combustia cordonului de autodistrugere dispus în taler, se iniţiază încărcătura de transmitere şi capsa detonată a focosului, producându-se în acest mod funcţionarea grenadei prin autodistrugere.