CURS 7 – BIOLOGIE GENERALĂ, VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

ORD. MYRTALES

Grupează plante lemnoase, arbori şi arbuşti dar şi plante ierboase cu frunze de obicei întregi şi nestipelate, caduce, la unele specii persistente, dispuse altern sau opus. Florile sunt hermafrodite, rar unisexuate, actinomorfe, excepţional zigomorfe, frecvent tetramere cu caliciul şi corola libere. Androceul cu staminele dispuse pe două cercuri, gineceul monocarpelar sau policarpelar sincarp, cu tendinţă de a deveni inferior prin concreşterea periantului cu ovarul.

Familia Myrtaceae Însumează arbori şi arbuşti cu frunze întregi, persistente, dispuse opus, rar altern. În

mezofilul frunzelor, dar şi în alte organe se găsesc glande producătoare de uleiuri eterice. Florile sunt solitare sau grupate în inflorescenţe cimoase, hermafrodite şi unisexuate, pe tipul 4 sau 5. Androceul are numeroase stamine, gineceul inferior sau semiinferior. Fructe bace, capsule sau drupe.

Eucaliptus globulus - EucaliptEste un arbore de 60-120 m cu două tipuri de frunze: pe ramurile tinere sunt moi,

dispuse opus şi au formă ovată cu baza cordată, iar pe ramurile mai bătrâne florifere, frunzele sunt alterne, alungit lanceolate, de obicei asimetrice.

Florile sunt grupate în cime axilare, sepalele lipsesc, petalele sunt unite într-un fel de căpăcel ce cade la înflorire şi lasă libere numeroasele stamine (inserate pe marginea receptaculului) şi pistilul cilindric. Fructul este capsulă.

Este originar din Tasmania, Australia, aclimatizat în majoritatea ţinuturilor cu climă subtropicală.

Speciile de eucalipt cresc foarte repede, câţiva metri pe an, fiind cei mai înalţi copaci din lume.

Importanţă farmaceutică prezintă frunzele –Eucalipti folium- pentru uleiul de eucalipt care conţine eucaliptol (60-80%), tanin, rezine, ceară. Uleiul de eucalipt, Aetheroleum Eucalipti, este incolor, arzător, cu miros aromat caracteristic. Prin conservare la rece depune camfor de eucalipt, folosit pentru afecţiuni bronhopulmonare, cardio-vasculare, genito-urinare, locomotorii, dermice, datorită acţiunii expectorante, antiinfecţioase, antiinflamatoare, antispastice, antireumatice, etc.

Eugenia caryophyllata (Caryophyllum aromaticum) – Arborele de cuişoareOriginar din Malayezia, Indonezia, Moluce, azi cultivat în toate zonele tropicale,

este un arbore de 8-15 m înălţime. Frunzele sunt opuse, simple, oval lanceolate, coriacei, sempervirescente, lucioase, cu baza ascuţită şi vârful acuminat. Florile sunt mici, grupate în cime compacte şi ramificate la extremităţile ramurilor. Receptaculul florilor este cilindric, alungit, de culoare roşie şi sudat cu ovarul. Florile 4-mere au caliciul roşu purpuriu sudat pe marginea receptaculului. Petalele 4, sunt alb-rozii şi dispuse în formă

1

de clopot şi caduce la înflorire. Androceul este polimer, staminele fiind curbate spre interior şi acoperite de petale. Ovarul este bicarpelar inferior, fructul drupă, roşu-violacee, ovoidă.

Farmaceutic au importanţă bobocii florali, Caryophylli flores, recoltaţi înainte de deschiderea petalelor. Conţin ulei volatil, tanin, rezine, etc., au acţiune antiseptică şi analgezică fiind utilizaţi în afecţiuni digestive, bucale şi orofaringiene. Uleiul de cuişoare – Aetheroleum Caryophylli- bogat în eugenol, are acţiune antibacteriană cu spectru larg, antiinflamatoare şi stimulantă generală. Se utilizează în stomatologie (eugenatul de zinc), ORL, în afecţiuni digestive, uro-genitale, neurologice, etc.

Myrtus communis - MirtulArbust sempervirescent, răspândit în zona mediteraneană, Australia, America de

Sud. Frunzele sunt mici, opuse, lucioase, coriacei, aproape sesile. Florile albe prezintă 4-5 sepale, 4-5 petale, numeroase stamine şi gineceu tricarpelar inferior. Fructul este o bacă mică, roşietică.

Farmaceutic se utilizează în egală măsură frunzele şi fructele, bogate în ulei volatil – Myrti Aetheroleum- bogat în cineol şi pinen. Se utilizează în afecţiuni respiratorii, hepato-biliare, gastro-intestinale, etc., datorită acţiunii antiinfecţioase, expectorante, antispastică şi decongestivă.

Malaleuca viridiflora Arbore de talie mică originar din Noua Caledonie cu ritidomul alb-cenuşiu

(„pădurile albe”). Frunzele sunt alterne, persistente, coriacei, de culoare verde deschis. Florile mici sunt grupate în inflorescenţe spiciforme situate în axila frunzelor. Farmaceutic se folosesc frunzele bogate în ulei volatil- Niaouli Aetheroleum sau gomenolul, ce conţine 40-60% eucaliptol. Se foloseşte pentru acţiunea antiinfecţioasă majoră, antiinflamatoare, imunostimulatoare, cardiotonică, antispastică şi hormonală, în afecţiuni respiratorii, digestive, cardio vasculare, uro-genitale şi nervoase.

Familia LythraceaeCuprinde plante ierboase şi lemnoase sub formă de arbori şi arbuşti, cu frunze

opuse sau verticilate, flori hermafrodite actinomorfe sau zigomorfe, grupate în cime sau raceme, pe tipul 4 sau 6, cu gineceu superior sau inferior. Fructe capsule.

Lythrum salicaria - RăchitanPlantă perenă prin rizom, cu tulpina înaltă de 20-30 cm prevăzută cu 4 muchii şi

acoperită cu peri scurţi. Frunzele inferioare opuse sau verticilate, dispuse câte 3, alungit eliptice, cele superioare alterne, lanceolate. Florile sunt dispuse în inflorescenţe terminale racemoase şi dese. Caliciul este format din 6 dinţi, iar corola din 6 petale roşu violacei. Androceul este format din 12 stamine dispuse pe două cercuri, gineceu bicarpelar cu ovarul superior, fructul capsulă.

Creşte pe marginea apelor curgătoare şi stătătoare.Importanţa farmaceutică prezintă părţile aeriene- Salicariae herba –ce conţin tanin

în cantitate mare, flavone, antociani, ulei volatil, substanţe antibiotice. Se folosesc în dizenterie, hemoragii gastrice, intestinale, diaree, datorită acţiunii astringente. Inhibă dezvoltarea florei microbiene patogene intestinale fiind antiseptic şi cicatrizant.

2

Extern se foloseşte în ulcere varicoase (băi şi comprese), spălături vaginale (leucoree).

Familia PunicaceaeCuprinde un singur gen, Punica cu două specii, dintre care cea mai cunoscută este

rodia.

Punica granatum - RodieSpecie lemnoasă, mediteraneană, cu înălţimea de 1,5 –10 m, cu ramuri opuse, cele

scurte adesea transformate în spini. Frunze opuse sau adunate în mănunchiuri, lanceolate, scurt peţiolate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, solitare, dispuse axilar sau terminal. Receptaculul campanulat prezintă pe margini sepalele de culoare roşu intens şi ajunge până la 5 cm.

Corola este formată din 5-7 petale obovate, androceul are numeroase stamine, gineceul este inferior, sudat cu receptaculul. Fructele sunt mari, baciforme, globuloase, se numesc rodii şi au până la 10 cm diametru. Sunt de culoare roşu aprins sau alb- verzui. Seminţele au tegumentul cărnos, roşietic cu gust dulceag.

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa rădăcinilor şi ramurilor - Granati cortex- care conţine alcaloizi cu rol tenifug. Tegumentul cărnos al seminţelor este bogat în acizii ascorbic şi citric.

Fam. OnagraceaeCuprinde plante în majoritate ierboase, cu frunze simple, stipelate, dispuse altern

sau opus. Florile sunt grupate în raceme terminale, mai rar axilare, sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, de regulă pe tipul 4.

Fructul este o capsulă care conţine numeroase seminţe prevăzute cu peri lungi.

Epilobium angustifolium (sin. Chamaenerion angustifolium) –Pufuliţă, zburătoare

Plantă ierboasă, răspândită mai ales în tăieturi de pădure ruderalizate. Tulpină înaltă de 50-200 cm, simplă, excepţional ramificată, adesea roşcată, glabră. Frunze lanceolate, lungi de 4-20 cm, sesile sau scurt peţiolate, la bază îngustate. Florile mari sunt dispuse în inflorescenţe racemoase, terminale. Cele 4 sepale liniar lanceolate sunt aproape la fel de lungi ca şi petalele şi roşietice la exterior. Corola este formată din 4 petale obovate, unguiculate, cele 2 inferioare mai mici decât cele superioare, de culoare roşie purpurie, rar albă. Androceu din 8 stamine cu antere lungi, gineceu tetracarpelar inferior. Fructul este o capsulă îngust liniară, 4- muchiată ce se deschide în 4 valve recurbate.

Farmaceutic se utilizează întreaga plantă, Chamenerii folium, flores et radix, ce conţine taninuri, flavone, pectine, mucilagii şi compuşi fenil propanici şi are acţiune coleretic colagogă, antibiotică, antivirală. Frunzele conţin până la 19% vitamina C. Florile sunt excelente melifere. Se utilizează în adenom de prostată, ulcer gastric, hepatită, stomatite.

Oenothera biennis - Luminiţă

3

Plantă ierboasă, bienală, cu tulpină erectă, de până la 1 m, simplă, neramificată. Frunzele bazale sunt lung peţiolate, cele tulpinale scurt peţiolate sau subsesile, distanţate, alungit lanceolate, acute. Florile sunt mari de 2-3 cm lungime, solitare, dispuse în axila frunzelor. Receptaculul este tubulos, lung de 6 cm şi concrescut cu ovarul. Sepale 4, lanceolate şi răsfrânte, petale 4, obovate, lat unguiculate, mari de 2-2,5 cm, galbene sulfurii. Androceul din 8 stamine, gineceul tetracarpelar inferior, fruct capsulă. Plantă meliferă.

Farmaceutic se folosesc seminţele, frunzele şi rădăcinile. Conţin taninuri, mucilagii, acizi graşi, vitamina E, etc. Se folosesc în afecţiuni reumatismale, eczeme, sindrom premenstrual, neuropatie diabetică.

ORD. ELAEAGNALESCuprinde plante lemnoase cu frunzele acoperite de peri stelaţi şi fruct drupaceu ce

provine din receptaculul cărnos.

Familia Elaeagnaceae Cuprinde plante lemnoase, prevăzute cu frunze simple, alterne, acoperite cu peri

stelaţi ce dau aspect argintiu plantelor. Florile sunt mici, actinomorfe, cu înveliş floral simplu, cu disc nectarifer intastaminal. Gineceu monocarpelar inferior. Fructele nucule ce concresc cu receptaculul ce devine cărnos luând aspect drupaceu.

Elaeagnus angustifolia - Sălcioară, răchiţicăArbore sau arbust care ajunge până la 7 m, spinos, cu lujeri argintii, acoperiţi cu

peri solzoşi şi stelaţi. Frunze lanceolate, acute sau obtuze, cuneate, pe faţă, la maturitate verzi-întunecate, glabre, pe dos argintii.

Florile sunt scurt pedunculate, dispuse câte una sau 3 la partea inferioară a lujerilor, la interior sunt galbene iar la exterior argintii, plăcut mirositoare. Perigon sepaloid, format din 4 tepale, androceul format din 4 stamine, gineceul monocarpelar, inferior. Fructul este drupă falsă, pentru că este învelit în receptaculul modificat, cărnos.

Importanţa farmaceutică –Elaeagni fructus- conţin ulei ce se utilizează în arterite.

Hippophäe rhamnoides – Cătina albăArbore sau arbust mic de 2-3 m, dioic, cu rădăcini prevăzute cu nodozităţi,

tulpinile ramificate, cele tinere şi frunzele acoperite cu peri solzoşi şi stelaţi. Ramurile laterale cu spini numeroşi. Frunze alterne, întregi, liniar lanceolate, cu aspect argintiu sau roşcat. Flori unisexuate, în raceme scurte ce apar înaintea frunzelor şi sunt galbene. Florile mascule sunt sesile, au 2 tepale şi 4 stamine iar florile femele au 2 tepale şi un gineceu monocarpelar superior.

Fructul este o drupă falsă portocalie cu un singur sâmbure. Creşte pe nisip, prundiş, de-a lungul apelor.

Importanţă farmaceutică prezintă fructele, Hippophäae fructus, foarte bogate în vitamina B1, B2, PP, P, D, E, C (400-1500 mg %), proantociani, pigmenţi carotenoizi, acizi graşi. Se utilizează ca tonifiant general al organismului, antiscorbutic, antiulceros, astringent, vermifug, fiind considerat "polivitamină".

ORD. RUTALES

4

Cuprinde plante lemnoase, arbori şi arbuşti, mai rar plante ierboase, ce prezintă ţesuturi secretoare de uleiuri volatile. Frunzele sunt lipsite de stipele, florile sunt grupate în inflorescenţe cimoase, sunt pe tipul 5 şi prezintă disc nectarifer bine dezvoltat. Sunt actinomorfe, rar zigomorfe, hermafrodite sau unisexuate. Fructe variabile, achene, capsule, hesperide.

Familia RutaceaeCuprinde arbori, arbuşti şi plante ierboase, cu frunze simple sau compuse, alterne

şi cu pungi secretoare. Florile de regulă sunt actinomorfe şi hermafrodite (rar unisexuate), pentamere sau tetramere cu sepale şi petale libere, androceu din 10-8 stamine, gineceu din 5-3 carpele. Fruct capsulă, drupă sau bacă.

Ruta graveolens -VirnanţPlantă ierboasă sau subarbust uneori cu numeroase glande punctiforme şi miros

aromatic pătrunzător. Tulpini de 20-90cm, erecte, rigide, ramificate în partea superioară. Frunzele sunt ovate, 2-3 penat sectate, cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile.

Foliolele au marginea puţin revolută (îndoită), sunt obtuze, cele terminale sunt obovate. Inflorescenţa este corimbiformă, cu flori pe tipul 4: 4 sepale, 4 petale galben verzui, 8 stamine inserate la baza unui disc sub formă de pernă, gineceu tetracarpelar, fruct capsulă. Se cultivă în grădini ca plantă ornamentală, rar spontană.

Importanţa farmaceutică prezintă frunzele bogate în rutozide, cumarine, alcaloizi. Se folosesc datorită acţiunii antispasmolitică şi hipotensivă, drept tonic circulator, în isterii, convulsii, dureri reumatismale. Reglează fluxul menstrual.

Citrus limon - LămâiArbust spinos de 5-6 m, originar din India şi China, mult cultivat în nordul Italiei.Lujerii tineri sunt roşiatic violacei, frunzele sunt pieloase, alungit ovate, neregulat

dinţate. Florile sunt mari de 2 cm, solitare sau în perechi. Caliciul are 4-5 sepale, corola 4-8 petale cărnoase, androceul 35 stamine, gineceu policarpelar, fructul hesperidă, galbenă, îngustată la capete.

Importanţa farmaceutică prezintă pericarpul fructelor, Citri pericarpium, bogat în ulei volatil, principii amare, flavone, cumarine, etc. ce are acţiune stimulantă a glandelor exocrine (salivare, gastrice, mucice, pancreatice). Se foloseşte în anorexie. Citri Aetheroleum - uleiul volatil din coaja de lămâie, foarte bogat în monoterpene (limonen, terpinen, cimen), cumarine, se foloseşte pentru acţiunea sa antibacteriană, antiseptică, antivirală, sedativă, stomahică, în infecţii respiratorii, insuficienţe hepatice, insomnii, coşmaruri, etc.

Citrus aurantium - PortocalArbust sau arbore de 3-12 m, cu ramuri spinoase. Frunze alterne, eliptice, cu peţiol

aripat şi vârf acuminat. Florile solitare sau grupate în inflorescenţe corimbiforme cu puţine flori (pauciflore), au dimensiuni mari de 2-2,5 cm şi sunt foarte mirositoare. Caliciul 4-5 sepale, corola, 4-8 petale cărnoase, stamine de obicei 20, gineceu 5-carpelar, fruct globulos cu coajă groasă (hesperidă).

5

Farmaceutic se folosesc pericarpul- Aurantii pericarpium şi uleiul volatil din coji de portocale – Aurantii Aetheroleum - bogate în uleiuri volatile cu hidrocarburi monoterpenice. Acţiune sedativă, antiinflamatoare, antispastică, tonic amară, carminativă. Se întrebuinţează în stări de nervozitate, dispepsii, insuficienţă circulatorie, anxietate, vertij, colici gastrice. Foarte bun corector de gust pentru preparate farmaceutice, cosmetice, alimentare.

Dictamnus albus - FrăsinelPlantă ierboasă cu tulpini rigide, simple, erecte de 50-120 cm, păroase, spre bază

aproape glabre cu numeroase glande negre punctiforme. Frunze coriacei, glandulos punctate, alterne, imparipenat compuse cu foliole ovat lanceolate, eliptice, pe faţă glabre, pe dos uşor păroase. Racem cu flori mari, zigomorfe formate din 5 sepale persistente, negru glandulos punctate, 5 petale roz liliachii, cu nervuri purpurii, dispers glandulos punctate. Androceul are 10 stamine libere, gineceul 5 carpele cu numeroase glande, fructul capsulă.

Creşte prin tufărişuri, mărăcinişuri, pe lângă păduri, câmpii din regiunea de deal şi de munte.

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Dictamnii cortex - tonic şi stimulent şi rădăcina, Dictamnii radix - diuretic şi vermifug. Planta vie venind în contact cu diferite părţi ale corpului, provoacă arsuri care ulterior se transformă în băşici. Azi are utilizare limitată.

Pilocarpus pennatifoliusArbust tropical înalt de 1-2 m, ce creşte spontan în America de Sud. Frunzele sunt

alterne, imparipenat compuse, cu 5-7 foliole ovale, cu marginea întreagă şi vârf emarginat. Florile sunt grupate în inflorescenţe racemoase terminale, sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Fructul este o polifoliculă. Importanţă farmaceutică prezintă foliolele, Jaborandi folium de Paraguay sau de Rio. Frunzele conţin alcaloizi cu nucleu imidazolic, pilocarpină, ce au acţiune sudorifică şi sialagogă (salivă vâscoasă şi alcalină). Pilocarpina pură se foloseşte în glaucom sub formă de colire.

Familia AnacardiaceaeCuprinde arbori şi arbuşti răspândiţi în regiunile intertropicale, mai puţin în cele

temperate. Au frunze întregi simple sau compuse, alterne. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate monoice sau dioice. Învelişurile florale sunt pentamere, androceul izomer, gineceul superior sau inferior, de regulă tricarpelar. Fructe achene, drupe, folicule, samare.

Cotinus coggygria - ScumpiaArbust înalt de aproximativ 5 m cu frunze simple, eliptice până la obovate, rotunjite

la vârf, peţiolate, alterne, glabre, ce lasă miros de morcov. Flori mici, poligame (hermafrodite şi unisexuate), grupate în panicule terminale. Au 5 tepale verzui, albicioase, 5 stamine, ovar superior format din 3-5 carpele libere. Inflorescenţa după înflorire creşte mult. Pedunculii florilor sterile devin foarte păroşi, perii sunt lungi şi divergenţi, de culoare cenuşiu purpurie. Fructul este o drupă indehiscentă.

6

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Coggygriae cortex, ce conţine tanin, flavone şi are acţiune astringentă şi antiseptică. Frunzele se folosesc la vopsit. Planta conţine un suc veninos ce acţionează diferit în funcţie de persoană.

Pistacia vera –Arborele de fisticArbust mediteranean, mult cultivat în Asia Centrală pentru fructele sale, drupe, cu

seminţele prevăzute cu cotiledoane verzi, mult dezvoltate şi comestibile. Frunzele sunt persistente, paripenat compuse, florile sunt mici, apetale, grupate în panicule. Pe frunze se formează excrescenţe patologice, provocate de insecte, numite Gallae Pistaciae. În interiorul galei sunt insecte mici, acoperite cu fire albicioase. Galele au un conţinut ridicat în taninuri (30 - 45%). Au acţiune astringentă, hemostatică, antidiareică, antiseptică. Seminţele sunt comestibile.

Pistacia lentiscus - Arborele de fisticArbust mediteranean de 1-3 m înălţime. Frunze persistente, paripenat compuse, din

4-5 perechi de foliole ovale sau eliptice, cu margine întreagă şi peţiol aripat. Flori unisexuat dioice, mici, apetale, în panicule. Cele masculine sunt formate din 1-2 tepale şi 2-5 stamine iar cele femele din 1-2 tepale şi gineceu monocarpelar ce se prelungeşte cu un stil terminat în trei stigmate alungite. Fructe, drupe subglobuloase, roşii, puţin negricioase la maturitate. Seminţele sunt bogate în ulei gras, vitamine, proteine, săruri.

Rhus typhina – OţetarArbust sau arbore exotic de 10-12 m înălţime. Are tulpina acoperită de o scoarţă

subţire, cenuşiu-închisă, netedă sau cu ritidom uşor brăzdat. Frunzele sunt foarte mari, până la 50 cm lungime, imparipenat-compuse, cu 11-31 foliole, oblong-lanceolate, acuminate, serate, pe dos pubescente în tinereţe. Toamna se colorează în roşu aprins, fiind foarte decorative. Flori dioice, verzi gălbui, grupate în panicule terminale pe tipul 5.

Fructele sunt drupe de 2-4 cm lungime, cu miezul acrişor, grupate strâns într-un ghem roşu-violaceu, păros şi rămân pe lujeri până primăvara, dând un aspect ornamental particular.

Importanţă prezintă fructele acidulate care sunt folosite la fabricarea oţetului, de unde şi denumirea speciei. Frunzele conţin substanţe tanante, având efect astringent şi hemostatic.

Rhus toxicodendron – SumacEste un arbust originar din America de Nord, drept sau târâtor cu frunzele lucioase,

nestipelate, trilobate, cu lobii asimetrici. Florile sunt mici, verzui, unisexuate, reunite în panicule de cime axilare însoţite de bractei, sunt hermafrodite, actinomorfe, pentamere. Fructul este drupă galben, verzuie. Planta produce fenomene alergice la 50% din populaţia Statelor Unite, datorită unor compuşi fenolici care sunt eliminaţi în cazul în care planta a fost rănită. Planta proaspătă produce o dermită de contact severă cu vezicule. Tinctura obţinută din această plantă este folosită în homeopatie.

Mangifera indica – Mango

7

Arbore originar din India dar cultivat mult în zonele tropicale pentru fructele sale bogate în vitamine şi glucide şi care au o aromă balsamică. Frunzele conţin xantone (mangiferină) şi se utilizează ca hepatoprotector şi antiasmatic.

Fam. BurseraceaeCuprinde arbori şi arbuşti tropicali cu frunze alterne penat compuse, flori grupate în

panicule terminale, hermafrodite şi actinomorfe, pentamere.

Boswellia carteri – Arborele de tămâieArbore ce creşte spontan în munţii din sud-estul Arabiei şi în Somalia. Are înălţime

de 4-5 m, trunchiul şi ramurile sunt acoperite de o scoarţă cenuşie ce se detaşează uşor. Frunzele sunt alterne, nestipelate, penat compuse şi formate din 7-9 perechi de foliole laterale. Foliolele sunt ovale sau lanceolate, întregi cu marginea crenelată, uşor păroase.

Florile sunt reunite în panicule terminale mai scurte decât frunzele. Sunt hermafrodite şi actinomorfe, pe tipul 5. Caliciul este format din 5 dinţi, persistenţi până la maturitatea fructului, corola din 5 petale imbricate în boboc şi de două ori mai mari decât sepalele. Androceul este format din 10 stamine inegale, cele externe mai scurte, toate inserate pe marginea unui disc ce se formează la baza gineceului. Gineceul este format din 2-3 carpele concrescute şi are poziţie superioară.

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa care prin incizare produce o oleorezină numită esenţă de Oliban sau tămâie, ce conţine rezine (în care predomină acidul boswelic), ulei volatil (în care predomină hidrocarburile monoterpenice), gume, substanţe amare. Are acţiune antialergică, antidepresivă, expectorantă, antiinflamatoare, imunostimulatoare, cicatrizantă, fiind utilizată în afecţiuni respiratorii astmatiforme, depresii, afecţiuni dermice. Tămâia este mult utilizată sub formă de fumigaţii în ceremoniile religioase.

Commiphora abyssinica – Arborele de smirnăArbore spinos, de aproximativ 10 m înălţime, răspândit în zonele muntoase din

Yemen, nordul Abissiniei. Trunchiul şi ramurile sunt acoperite cu o scoarţă brună, acoperită de solzi. Frunzele sunt trifoliate, subsesile, alterne, cuneiforme, cu marginea foliolelor dinţată. Primele două laterale sunt de 3-4 ori mai mici decât cea terminală.

Florile sunt roşii aprins, poligame pe tipul 4. Fructul este cărnos, ovoid, la maturitate exocarpul se divide în 4 valve. Prin incizarea scoarţei se obţine o rezină numită Myrrha sau smirnă, de culoare gălbuie care în contact cu aerul se închide la culoare. Conţine ulei volatil care îi imprimă mirosul caracteristic, rezine, gume.

Are acţiune antiseptică, astringentă, cicatrizantă, stomahică, fiind folosită în stomatite, gingivite, afte, ape de gură, paste de dinţi, bronşite. Intră în alcătuirea Bitterului suedez.

Fam. SimaroubaceaeCuprinde arbori şi arbuşti cu scoarţa amară, frunze alterne, simple sau imparipenat

compuse. Florile sunt mici, actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate, dispuse în panicule sau spice. Sunt penta sau tetramere cu gineceu superior. Fruct drupaceu, mai rar bacă sau samară.

8

Ailanthus altissima - CenuşerEste un arbore de 15-30 cm, cu scoarţa cenuşiu deschisă, netedă. Frunzele sunt

alterne, imparipenat compuse, mari, lungi de 45-60 cm, cu 11-25 foliole peţiolate, ovat lanceolate de 6-12 cm lungime, late de 2,5-4 cm. Florile poligame sunt grupate în panicule terminale, laxe, şi sunt formate din 5 sepale, 5 petale verzi gălbui, mici, pe partea interioară păroase, androceu din 10 stamine dispuse pe două cercuri, gineceu monocarpelar superior, fructul este format din 1-6 samare (nucule aripate).

Cultivat şi sălbăticit în întreaga ţară, pe locuri virane, prin curţi, la marginea satelor, a pădurilor însorite, pe soluri uşoare.

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Ailanthi cortex, ce conţine oleorezine, mucilagii, săruri minerale, esenţe aromatice. În medicina populară, pudra obţinută din scoarţă era folosită pentru tratarea diareei, dizenteriei, helmintiozei. Rezinele au acţiune revulsivă.

ORD. SAPINDALES (ACERALES)

Cuprinde arbori şi arbuşti cu frunze simple sau compuse, flori actinomorfe, unisexuate prin avortare, rar hermafrodite, pentamere, grupate în inflorescenţe cimoase sau racemoase: panicule, corimbe, fascicule. Discul inelar întreg sau lobat, uneori redus la dinţi, extrastaminal sau intrastaminal. Gineceu din două carpele. Fructul samară compus din două fructuleţe numite mericarpii, dezvoltate în formă de nucule aripate.

Fam. SapindaceaeCuprinde plante lemnoase sub formă de arbori şi arbuşti, cu frunze dublu penat

compuse, flori zigomorfe, grupate în panicule. Caliciul din 5 sepale, dintre care două mai mici, corola din 4 petale unguiculate, androceu din 8 stamine aplecate. Fructe capsule ovoidale.

Koelreuteria paniculataEste un arbore de 3-18 m înălţime. Are frunze alterne, penat compuse, cu 7-15

foliole; ovate până la alungit ovate, grosolan şi neregulat crenat serate, către bază adesea adânc lobate, pe faţă glabre, pe dos pubescente.

Florile sunt poligame, grupate în panicule lungi, laxe, terminale, erecte, galbene, cu corola bilateral simetrică şi caliciu adânc şi inegal 5-lobat. Petalele sunt în număr de 4, unguiculate, lanceolate, la bază cu o ligulă mică bifidată. Androceul este format din 8 stamine aplecate în jos.

Fructul este o capsulă ovoidală sau alungit ovoidală, lungă de 4-5 cm, treptat îngustată într-un vârf ascuţit, cu pereţi membranoşi. Este cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini. Importanţă prezintă florile care sunt melifere şi conţin flavone fiind folosite şi la prepararea unor coloranţi.

Sapindus saponariaArbore originar din Antile, cu frunze alterne, paripenat compuse, flori mici grupate

în panicule terminale, fruct drupaceu de mărimea unei cireşe cu epicarpul translucid. Importanţă prezintă fructele care sunt foarte bogate în saponine care hidrolizează în sapogenină şi arabinoză.

9

Paullinia coupanaLiană originară din Brazilia (bazinul Amazonului) şi Venezuela. Are frunze

imparipenat compuse din 5 foliole oval lanceolate cu marginea sinuat dinţată. Florile sunt mici grupate în raceme axilare, fructul este o capsulă pedicelată septicidă în trei valve prevăzute cu o aripă medio dorsală. Seminţele sunt dure, tari, negre lucioase prevăzute cu un aril roşu.

Importanţă farmaceutică prezintă seminţele care măcinate formează Guarana, înlocuitor al ceaiului şi al cafelei, cu efect tonic, fiind utilizat ca medicament excitant (conţine guaranină identică cu cafeina).

Fam. HippocastanaceaeCuprinde plante lemnoase grupate în două genuri Aesculus şi Billia. Au frunze

opuse, palmat compuse , flori hermafrodite, zigomorfe, grupate în panicule mari terminale. Fructul este o capsulă dehiscentă, seminţele sunt lipsite de endosperm. Sunt arbori cultivaţi ca ornamentali.

Aesculus hippocastanum - Castan porcescArbore înalt de până la 30 m cu ritidom cenuşiu, muguri bruni, cleioşi, frunze

opuse cu peţiol lung, palmat compuse, din care 4 foliole sunt mai lungi, obovate, mai late în treimea superioară, brusc acuminate, foliola mijlocie cu mult mai mare, marginea dublu serată, păroase.

Flori în panicul format din cincine (tirsă). Caliciul are 4-5 dinţi, corola 4-5 petale roz, androceul 7 stamine inegale, ovar superior. Fructul capsulă, cărnoasă, sferică, ce prezintă la exterior numeroşi ghimpi moi. Fructele se deschid în trei valve şi conţin 1-3 seminţe, brun sferice, lucioase, cu hilul mare.

Importanţă farmaceutică prezintă seminţele, Hippocastani semen şi scoarţa, Hippocastani cortex. Seminţele conţin un complex de saponozide triterpenice, numite escine şi derivaţi flavonici. Preparatele farmaceutice au acţiune hemostatică, hipotensivă, dilatator - coronariană, escinele fiind de 600 de ori mai active decât rutozoidul. Extractul de seminţe este folosit pentru fabricarea unor medicamente utilizate în tratarea varicelor, hemoroizilor, eczemelor, pentru prevenirea deficienţelor respiratorii, flebită, tromboflebite, fragilitate capilară. Mai conţin acizi organici, amidon, vitaminele B,C,D, K.

Extractul de coajă, bogat în derivaţi cumarinici prezintă proprietăţi capilaro-protectoare şi hemostatică. Se foloseşte în dermatologie şi cosmetică. Frunzele au acţiune antiseptică. Florile se folosesc în reumatism şi gută.

Fam. AceraceaeCuprinde arbori şi arbuşti cu frunze simple sau compuse, flori actinomorfe,

unisexuate, pentamere, grupate în inflorescenţe amentiforme.

10

O floare prezintă 5 sepale, 5 petale, 4-10 stamine, 2 carpele ce formează un gineceu superior. Fructul este o disamară, seminţele fără endosperm.

Acer campestreArbore înalt de 10-15 m cu tulpina adeseori strâmbă, noduroasă; scoarţa cu ritidom

gros, cenuşiu-galbui presărat cu pete albicioase mărunte. Frunze palmat-lobate, cu 3-5 lobi, pe faţa inferioara pubescente, mai ales pe nervuri, scurt peţiolate. Conţin un suc lăptos. Flori galbene-verzui, andromonoice, grupate cate 10-20 în inflorescenţe corimbiforme la subsuoara unor bractei; apar o data cu frunzele. Fructe disamare cu nucula turtită, păroasă sau glabră şi aripi dezvoltate în prelungire sau uşor răsfrânte spre peduncul. Trăiesc până la 100 de ani. Fructifică la 2-5 ani.

Medicina populară îi atribuie scoarţei proprietăţi astringente, antidiareice şi antihemoragice. Provoacă strângerea ţesuturilor, moderează secreţiile, uşurează cicatrizarea; combate diareea, dizenteria şi hemoragia.

Acer platanoides - PlatanPrezintă rădăcină pivotantă, trasantă, superficială. Tulpina este înaltă de 25 m, cu

ritidom timpuriu, subţire, brun întunecat sau cenuşiu-brun, crăpat în lung şi transversal, fără a se exfolia, scoarţa netedă, cenuşie cu striaţiuni albicioase în lung. Coroana ovoidală deasă. Frunze palmat lobate, din 5-7 lobi, verzi pe faţa inferioară, cu suc lăptos. Flori galbene-verzui grupate în inflorescenţe corimbiforme. Fructe, disamare, cu nucule turtite şi aripioare divergente, pendule.

Importanţă farmaceutică prezintă scoarţa, Acer platanoidi cortex, fructele, Acer platanoidi fructus şi florile, Acer platanoidi flos. Astfel medicina tradiţională atribuie scoarţei proprietăţi astringente, antidizenterice, hemostatice şi cicatrizante, fructelor proprietăţi astringente şi florilor tonifiante şi stimulatoare cardiace. De asemenea seva are proprietăţi depurative stimulând eliminare toxinelor din organism.

Acer pseudoplatanus - Arţar, paltin de munteArbore de 40 m înălţime, frecvent în pădurile din etajul montan şi alpin, adeseori

cultivat, cu coroana globuloasă, scoarţă cenuşie cu ritidom ce se exfoliază în plăci. Frunzele palmat lobate, cu 5 lobi separaţi prin sinusuri înguste, la bază cordate, pe faţă verzi, glabre, pe dos verzi întunecate cu nuanţe purpurii.

Florile sunt unisexuat monoice, cele mascule verzi gălbui apar după înfrunzire în panicule racemiforme pendule, compuse din cime triflore. Staminele sunt de 2-3 ori mai lungi decât tepalele. Fructele sunt nucule globuloase aripate numite disamare.

Acer pseudoplatanus, alături de celelalte specii de arţari, A. campestre (jugastru), A. tataricum (glădiş, arţar tătărăsc), A. negundo (arţar american), A. platanoides (platan), sunt specii valoroase melifere, foarte căutate de albine. Mierea este bogată în proteine, vitamine, flavone, etc.

Fam. StaphyleaceaeCuprinde arbori şi arbuşti cu frunze opuse sau alterne, trifoliate sau penat

compuse, stipelate. Florile, de regulă hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5, grupate în inflorescenţe axilare sau terminale. Fruct capsulă dehiscentă sau indehiscentă.

11

Staphylea pinnata - ClocotişArbust înalt până la 6 m cu lujeri anuali glabri, măslinii sau brun-roşcaţi cu

numeroase lenticele. Frunze opuse, lung peţiolate, imparipenat compuse, cu foliole eliptice, lungi de 5-12 cm. Flori în panicule lung pedunculate, la vârf acuminate. Florile sunt dispuse în panicule lung pedunculate. Sepale 5, alb-gălbui, la vârf roşietice, corolă în formă de clopot formată din 5 petale, albe sau roz, stamine 5, de lungimea petalelor. Ovar din 2-3 carpele, fruct capsulă veziculoasă, membranoasă, bilobată.

Farmaceutic se foloseşte herba, care în medicina populară era utilizată pentru tratarea herniei, a umflăturilor şi a durerilor abdominale.

ORD. GERANIALES

Cuprinde plante în general ierboase, cu frunze alterne sau opuse, întregi sau divizate, simple sau compuse. Florile solitare sau grupate în inflorescenţe sunt în general colorate, actinomorfe rareori zigomorfe, hermafrodite, pentamere, cu înveliş floral dublu. Androceul din 10 stamine, dispuse pe două cercuri, gineceu de regulă pentacarpelar, cu ovar superior.

Fam. LinaceaeCuprinde pante ierboase, cu frunze simple alterne, flori hermafrodite, actinomorfe,

pentamere, grupate în inflorescenţe cimoase. Caliciul din 5 sepale libere, persistente, corola din 5 petale libere, uşor caduce. Androceul din 5 stamine fertile, externe ce alternează cu 5 staminodii interne, toate concrescute la bază formând un androceu monadelf. La baza staminelor se găsesc 5 glande nectarifere. Gineceu din 5 carpele concrescute, fruct capsulă.

Linum usitatissimum – InPlantă ierboasă cultivată, de 30-100 cm, solitară, cu tulpina cilindrică, acoperită cu

frunze dese şi ramificată în partea superioară. Frunzele sunt alterne, lanceolate, glabre. Flori în cime pauciflore. Pedicelii florali sunt lungi, sepale 5, întregi, libere, petale 5, azurii, obovate, stamine 5, cu filamente lungi, unite la bază. Gineceu pentacarpelar superior, fruct capsulă globuloasă.

Importanţă farmaceutică prezintă seminţele, Lini semen, care conţine mucilagii, lipide, săruri. Au proprietăţi laxative, purgative, emoliente şi se folosesc împotriva constipaţiei, în inflamaţii ale tubului digestiv şi respirator, ca atare iar sub formă de cataplasme în calmarea durerile.

Linum austriacum - IneaţăPlantă anuală de 10-60 cm înălţime, tulpini cilindrice, ramificate în partea

superioară. Frunzele sunt alterne, uninerve, liniare. Florile cu pediceli lungi, în cincin, pauciflore, formate din 5 sepale persistente, 5 petale azurii, stamine unite la bază, gineceu pentacarpelar, sincarp. Fructul este o capsulă globuloasă, lucioasă, rotunjită. Creşte pe coaste aride.

Importanţă farmaceutică prezintă Lini semen care are aceleaşi întrebuinţări ca şi Linum usitatissimum.

12

Fam. Oxalidaceae Cuprinde plante care la noi sunt ierboase, perene cu stoloni subterani. Frunze

peţiolate, compuse din 3-4 foliole, flori actinomorfe, pentamere, hermafrodite, solitare sau grupate în cincine. Fruct capsulă cu 5 muchii.

Oxalis acetosella - Măcrişul iepureluiPlantă ierboasă, perenă, ce prezintă rizom repent ramificat, articulat, la articole cu

solzi roşietici şi numeroase rădăcini adventive. Tulpină scapiformă, frunzele bazale lung peţiolate, trifoliate. Foliole obcordate cu marginea întreagă, glabre şi cu vârful emarginat. Tulpina se termină cu o singură floare. Floarea are 5 sepale libere, 5 petale albe cu nervaţiune violetă, rar purpurii, liliachii, androceul are 10 stamine, fructul este capsulă. Creşte în regiunea montană inferioară în păduri de fag şi molidişuri.Importanţă farmaceutică prezintă parte supraterestră a plantei care conţine acid ascorbic, mucilagii, oxalat de potasiu, pectine. Datorită principiilor active are acţiune diuretică, antiscorbutică, coleretic-colagogă. În medicina populară pasta din planta proaspătă se utilizează ca medicament extern pe răni, iar uscată ca antiscorbutic, emenagog, ca antidot împotriva otrăvirilor cu mercur şi arsenic.

13