Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

1

CURS 6. Teoria sistemului mondial a lui Immanuel Wallerstein

1. Introducere. Teoria sistemului mondial în context istoric

- Procesele de decolonizare post-belice au creat condiț ii pentru apariț ia unor teorii

radicale în peisajul gândirii relaț iilor internaț ionale. Una dintre cele mai influente

teorii a fost cea a ”dependenț ei”, reprezentată de Andre Gunder Frank, Rudolpho

Stavenhagen, Fernando Cardoso. Această teorie avansează un nou mod de a înț elege

dezvoltarea, diferit de cel linear, care presupune că toate societăț ile evoluează

urmând aceeaș i paș i ca aceia făcuț i de societăț ile/statele mai afluente ale lumii.

- Teoria Sistemului Mondial (TSM) se înscrie în această categorie a teoriilor radicale

- criza petrolului şi recesiunea globală din anii 70 au adus în prim plan problemele

economice – numite de Stanley Hoffman şi alţi realişti „low politics”

- în acest context, s-au înmulţit analizele care legau economicul de politic: Şcoala

Analelor, care are în centru ca figură intelectuală pe Fernand Braudel, este un

exemplu concludent

- Wallerstein ș i-a început studiile istorice pe ţările africane

- TSM prezintă o explicaţie cu o coerenț ă aparte în peisajul abordărilor de stânga a RI;

ea este departe de perspectiva realistă, centrată pe state ș i relaț iile dintre ele ș i este

foarte diferită de perspectiva liberală, deș i au în comun rolul pe care îl acordă

relaț iilor economice în explicarea proceselor mondiale

Teza fundamentală a TSM este că sistemul mondial este alcătuit după logica capitalistă,

care creează o dependenţă între cei care prosperă în lume, ș i cei care trăiesc în sărăcie;

cei care prosperă, o fac pe seama celor care trăiesc în mizerie; cei puternici sunt puternici

pentru că exploatează pe cei săraci şi fără putere; desigur, nu este singura teorie care pune

problema dependenț ei claselor avute de cele neavute

- există o serie de argumente în realitatea socială mondială privind polarizarea economică

o o cincime din populaţia lumii trăieşte în sărăcie extremă;

o o treime din copiii lumii sunt subnutriţi;

o 80% din copiii lumii care nu ajung la şcoală sunt fete;

o dacă în 1960 20% din cei mai bogaţi trăiau de 30 de ori mai bine decât cei

mai săraci 20%, în 1996 cei mai bogaț i 20% trăiau de 61 de ori mai bine

decât cei mai săraci 20%;

o Cei mai bogaţi 360 de miliardari au o bogăţie echivalentă cu veniturile a

45% din cei mai săraci ai lumii.

- Această polarizare crescândă este o realitate remarcată de diferiț i teoreticieni; ea nu

poate fi negată; problema este să dovedeș ti dependenț a ș i, mai precis, faptul că

îmbogăț irea se realizează pe seama sărăcirii (că evoluț ia economică capitalistă

este un joc de sumă nulă)

2. Originile intelectuale ale TSM

- TSM are la origine gândirea marxistă – în mod particular, ideile expuse succint în

Manifestul Partidului Comunist ... DE DISCUTAT

Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

2

- De asemenea, dezvoltare ulterioară a ideilor marxiste, de către Lenin, din

Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului (1917) se află la originea TSM.

Lenin:

o Îmbrăț iș ează ideile lui Marx: modul de producţie determină

suprastructura; istoria poate fi înţeleasă doar ca istoria luptei de clasă

o Capitalul s-a schimbat de la Marx: a intrat în faza monopolistă – el trebuie

văzut într-o perspectivă globală mai curând decât într-una internă statelor

o Dacă la Marx ș i Engels, formula ”proletari din toate ţările uniţi-vă” era

centrală ș i adecvată, Lenin consideră că în noile circumstanț e

monopoliste, proletarii nu se pot uni pt că apar disensiuni între ei la nivel

mondial

o Economia globală e divizată între un centru – periferie, unde centrul

exploatează periferia; burghezia din centru foloseşte profiturile sale pentru

a îmbunătăţi traiul proletarilor din propriul stat – ceea ce determină o

separare ș i chiar opoziț ie între interesele proletarilor din centru ș i

interesele proletarilor din periferie.

o Întreaga politică internaţională se desfăşoară în cadrul economiei globale

capitaliste ș i este determinată de aceasta.

o Nu doar statele sunt importante pe scena internaţională ci şi clasele

sociale.

3. Tezele fundamentale ale TSM a lui Immanuel Wallerstein

3.1 Unitatea de analiză: sistemul mondial

- unitatea de analiză adecvată pentru studiul societăţilor este sistemul mondial (SM)

– nu poţi înţelege adecvat ce se întâmplă pe scena lumii – conflicte locale, etnice,

sărăcia, relaţiile familiale fără a avea în vedere contextul sistemului mondial (nu poț i

înț elege ce se întâmplă într-o parte a sistemului fără să ș tii cum e configurat

sistemul)

- sistemul mondial poate fi caracterizat după cum urmează – 1. elementele lui sunt

interconectate; nimic din sistem nu poate fi înţeles în izolare ci doar ca parte a

sistemului – abordarea holistică este cea adecvată; 2. schimbările sistemului se

datorează unei dinamici interne – doar aceasta poate explica schimbările, nu factorii

exogeni;

- În conceptul de ”sistem mondial” termenul „mondial” se referă la lume, dar nu

neapărat la întreg globul; Imperiul Roman a fost un sistem mondial (sistem al lumii) –

deci sistemul mondial se referă la o lume, la o anumită configuraţie geografică în care

guvernează o anumită logică a sistemului

- Ceea ce caracterizează actualul SM este faptul că referinţa sa geografică este

întregul glob

- Wallerstein vorbeș te despre două tipuri de SM

o Imperii mondiale – un sistem politic centralizat se ocupă de redistribuirea

veniturilor în favoarea centrului

o Economii mondiale – nu există un sistem politic central care se ocupă de

redistribuirea veniturilor; ci sunt multiple centre de putere; mecanismul de

distribuţie este piaţa

Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

3

- SM modern este un sistem de economie mondială – care a apărut în sec. XVI – s-a

dezvoltat sub imperiul acumulării de capital continue; SM modern este un SM

capitalist

- Capitalismul este definit de Wallerstein aș a: ”sistem de producţie spre vânzare în

piaţă pentru profit şi aproprierea acestuia pe baza proprietăţii individuale sau

colective”

- Observaț ie: nu leagă definiţia de instituţii ci defineşte Capitalismul ca relaţie. Este

adevărat că apropierea presupune instituț ia proprietăț ii private

3.2. SM în spaţiu şi timp

- SM este caracterizat prin trei zone: centru, periferie ș i semiperiferie; cele 3 zone sunt

legate între ele şi creează mecanismul de transfer de venituri de la periferie spre

centru – ele alcătuiesc dimensiunea spaţială a SM

o centrul – este locul în care se produce la cel mai înalt nivel de productivitate

şi abilităţi şi cu cea mai mare concentrare de capital;

o periferia – locul în care se produc materii prime şi de unde se exportă, în care

concentrarea capitalului este minimă;

o semiperiferia – are unele caracteristici ale centrului şi altele ale periferiei;

are o industrie autohtonă cu Cp autohton, vibrantă

este o sursă de muncă care contracarează presiunile de creştere a

salariilor a muncitorilor din centru; industriile care nu mai

funcţionează profitabil în centru se mută în semiperiferie.

- dimensiunea temporală a SM este definită printr-o succesiune de ritmuri ciclice,

tendinţe seculare, contradicţii, crize

o ritmurile ciclice – perioade de creştere şi de contractare a economiei - aș a

numitele ”cicluri Kondratiev” – se succed în perioade de 40-60 de ani

o tendinţele seculare se referă la faptul că ritmurile ciclice nu întorc economia

capitalistă la punctul de plecare al ciclului ci la un nivel superior faț ă de

punctul terminus la ciclului anterior

o contradicţiile – datorate constrângerilor sistemului – se referă la măsuri luate

de către firme/state pentru beneficii pe termen scurt ș i care intră în

contradicţie cu efectele dorite pe termen lung

de exemplu: este eficient ca pe termen scurt salariile să fie menţinute

la nivel scăzut pentru a micș ora cheltuielile cu personalul ș i a

eficientiza businessul pe termen scurt, a face faț ă competiț iei etc;

dar menț inerea salariilor la limite scăzute creează scăderea puterii de

cumpărare conduce la criza de subconsum

o criza reprezintă o combinaţie unică de cicluri Kondratiev, tendinţe seculare şi

contradicţii care fac ca sistemul să mai poate continua să se reproducă

- în perioada de criză devine crucial rolul actorilor sociali, individuali şi colectivi – au

cea mai mare libertate de a forma un nou sistem; constrângerile structurale sunt mai

mici în perioade de criză

- lumea în care trăim este o lume în care a început criza, susț ine Wallerstein

Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

4

4. Sursele stabilităţii SM modern

În ce fel se referă această teorie economică la politica internaţională?

- Pentru a înț elege TSM trebuie să adoptăm o anume perspectivă, înț elegere a

politicii; politica se referă la cine primeşte ce, de unde, când şi de ce? Politica se

referă la probleme de distribuţie. Din pdv al TSM, întrebarea care se pune este cum

contribuie politicul la această împărţire, la această distribuț ie a bogăț iei create în

lume?

- SM a cunoscut o mare stabilitate în cei 500 de ani de existenț ă, în sensul că structura

SM a rămas aceeaşi, nu că nu au existat ridicări sociale majore.

4.1. Sistemul de state

- Structura politică a SM este alcătuită din state suverane

o SM nu ar putea exista, nu ar putea funcţiona fără sistemul de state

Statele sunt cadrul în care proprietatea privată este apărată ș i care

asigură cadrul de predictibilitate pentru capital

Statele contribuie major la reducerea contradicţiilor – preluând

cheltuielile ș i presiunea pentru educaţie, sănătate, transport

o Pe de altă parte, sistemul de state nu ar putea funcţiona fără SM

- Este important să nu existe un stat dominant în sistemul mondial pentru că atunci ar

face regulile jocului ș i ar eroda independenţa capitaliştilor

- Pdvd al TSM e diferit de al realiştilor

1. pentru R statele sunt funcţional egale – la SM nu sunt egale, ci au afilieri

„spaţiale” – centru,semiperiferie periferie

2. pentru R nu există o legătură între sistemul de state şi sistemul economic

Centrul

- Unele state joacă rol hegemonic – sunt puteri militare şi intervin ca să disciplineze pe

cei care refuză regulile jocului (ex United Fruit, Guatemala 1954)

o Ciclicele ridicări şi coborâri ale hegemonilor asigură acumularea

capitalului fără piedici (Olanda, sec. XVII, UK mijlocul sec. XIX, SUA

mijlocul secolului XX)

o Hegemonii impun anumite instituţii la nivel mondial care domină

tranzacţiile internaţionale – ex aranjamentele Bretton Woods, FMI Banca

Mondială, GATT etc

o Jocul de alternare a hegemonilor asigură sistemul că nu va aluneca în

imperiu mondial (un sistem politic centralizat care redistribuie veniturile

în favoarea centrului), care e detrimental capitalului, dar previne şi anarhia

totală care şi ea ar fi detrimentală dezvoltării capitalismului

Semiperiferiile

o Sunt structuri administrative relativ eficiente şi coerente

o Încearcă să ajungă în centru

Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

5

o Adesea conduse de elite cu militari1 gata să restabilească ordinea dacă

democraţia ameninţă interesele capitalului, controlează organizaţiile

sindicale

Periferiile

o Creează o categorie socială, numită ”clasa comprador” – o ”elită” a celor

din ţările periferice

o Gânditori mai radicali afirmă că cei din clasa comprador fac jocurile,

avansează interesele ţărilor din centru.

4.2. Geocultura2

Cultura are un rol important în menţinerea şi perpetuarea sistemului

- În primul rând liberalismul, ca ideologie prevalentă ș i universalizată

o asemănări între liberalismul lui Wilson şi socialismul lui Lenin

umanitatea acţionând raţional va construi o societate mai bună,

alcătuită pe baza unor principii

această societate va fi una la nivel mondial

statul va fi cel care va asigura aducerea la suprafaţă a acestei noi

societăţi

universalismul, bazat pe raţionalismul luminist

- liberalismul asigură perpetuarea SM ca sistem de state; dilema L – cum să împaci

universalismul cu prezenț a ș i perpetuarea ierarhiilor – sexismul şi rasismul, de

pildă?

- În al doilea rând, scientismul este un fel de metaconcepț ie prevalentă la nivel

mondial

o găsirea de explicaţii raţionale, construirea de teorii, inclusiv în ştiinţe

sociale; ideea că adevărul este la capătul cercetărilor

o găsirea unor legi universale care vor fi aplicate spre beneficiul universal

- Wallerstein consideră că fenomenul globalizării nu este unui nou; tranzacţii crescânde

dincolo de bariere de stat, integrarea crescândă a economiilor lumii, dezvoltarea

problemelor ecologice la nivel global, proliferarea agenţiilor internaţionale etc nu sunt

procese noi; ce este nou e conştientizarea faptului că există fenomenul

- ”globalizarea” nu reprezintă o schimbare de natură a sistemului mondial; acest SM

modern există astfel din sec.XVI

- ”globalizarea” e parte a geoculturii şi tot mai mult folosită de comprador pentru a

justifica măsuri care fac parte din mecanismele de perpetuare a sistemului capitalist –

ex păstrarea salariilor la niveluri acceptabile în interior pt a face faţă competiţiei

5. Criza SM modern

- geocultura împiedică să vedem că sunt şi alternative la sistemul capitalist de piaţă şi

la liberal-democraţie (vezi Fukuyama, de pildă)

- sursele crizei sunt multidimensionale:

1 ș i nu numai militari – de pildă am putea discuta cazul Rusiei ca semiperiferie

2 Influenț at de Antonio Gramsci

Conf.univ.dr.Liliana Popescu

Curs TROI 2012

6

o economice

expansiune geografică – incluziune tot mai mare a globului, deschidere

către noi pieţe de muncă şi de resurse de materii prime

intensificarea relaț iilor capitaliste – urbanizare şi comodificare

expansiunea devine din ce în ce mai greu de realizat, urbanizarea şi

comodificarea aproape şi-au ajuns limitele; ele au fost o supape de

expansiune a logicii Cp, dar vine momentul în care capitalul va trebui să

plătească pentru a continua şi această plată vine în contradicţie cu

scopurile de obţinere a profiturilor;

ecologic, ca urmare a dezvoltării economiei capitaliste mondiale s-au creat

mari daune la nivel global – există o presiune asupra Cp de a plăti pentru

ele; aici se intră în diferite contradicț ii – state industralizate de mult timp,

cu state în plină industrializare; cui aparț ine nota de plată: capitalului,

statelor, populaț iei?

o politice

mişcări anti-sistem (exemplele mele: Seattle, World Social Forum

miș cările Occupy sunt exemple, Anonymous etc)

pt o perioadă statele reuşesc să coopteze, să pacifice cetăț enii prin politici

de tip welfare state

va fi din ce în ce mai greu de făcut faţă mişcărilor anti-sistem –

noile mişcări sociale sunt descentralizate, se coordonează prin internet –

devin dificil de cooptat cei nemulț umiț i pentru că nu mai reprezintă

actori coerenț i

delegitimarea statelor – e un semn al crizei

o geoculturale

mişcările revoluţionare din 1968 – anti-etatiste – Praga, Paris, Mexic,

revoluţia culturală - nu au fost mişcări anti-sistem tradiţionale, ci o reacţie

la inegalităţi şi la caracterul de co-optare a mişcărilor tradiţionale

scientismul este criticat – de către savanţi din lumea ştiinţelor naturale

pentru care idealul adevărului este pus sub semnul întrebării – locul său

luat de noţiuni precum „incertitudine” sau „contingenţă”

- contradicţiile sistemului au ajuns la un punct în care mecanismele create de sistem

pentru a readuce stabilitate sistemului nu mai funcţionează;

- criza va persista undeva între 25-50 de ani dar nimeni nu poate şti sigur cât de mult

_____________