curs 4_ redactarea stiintifica

40
REDACTAREA STIINTIFICA Prof. Univ. Dr. Daniel Cochior MD, PhD, Cercetător ştiinţific grd I

Upload: nicoleta-andreea-tudose

Post on 05-Nov-2015

47 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

.

TRANSCRIPT

  • REDACTAREA STIINTIFICA

    Prof. Univ. Dr. Daniel Cochior MD, PhD, Cercettor tiinific grd I

  • Deseori exista o coerenta ntre fond si forma: ceea ce se stie bine se enunta clar (Boileau Lart potique. Cntul I).

    Exprimarea unui gnd este cu att mai cuprinzatoare, cu ct este mai clar exprimat.

    Pentru un cititor, interesul stiintific al unui articol bine redactat, adica precis, clar si concis, apare ca fiind facil. Daca articolul este imprecis, cititorul trebuie sa-si consacre un timp ndelungat pentru a tenta, deseori n van, sa descopere continutul.

    Cunoasterea principiilor de redactare stiintifica ne permite s ndepartam de la prima vedere articolele care nu respecta aceste principii.

    Prin aceasta, cstigam timp, n comparatie cu riscul de a nu recunoaste mesajul stiintific ascuns al unui articol prost redactat.

    REDACTAREA STIINTIFICA

  • Obiectivul principal al redactarii medicale este de a transmite un mesaj stiintific, forma obisnuita fiind articolul original sau darea de seama asupra cercetarii.

    Acest obiectiv explica faptul ca redactarea stiintifica este o tehnica derivata din stiinta si nu din literatura sau poezie.

    Redactarea stiintifica este, n fapt, dirijata de principii ce releva ele nsele rigoarea stiintifica. Este vorba de principii ce au aparut progresiv, raspunznd unei logici si nu unor dogme impuse.

    Un obiectiv secundar al redactarii stiintifice este ca lucrarea sa fie citita. n literatura, acest scop este atins gratie interesului oferit de continut, de bogatia vocabularului tiinific, de stilul autorului.

    n stiinta primeaza valoarea continutului stiintific.

    Obiectivele redactarii stiintifice

  • Numarul din ce n ce mai mare al revistelor si articolelor medicale impune alegerea de ctre cititori.

    Avem tendinta de a citi din interes stiintific articolele cele mai clare, cele mai precise, cele mai concise.

    De asemenea, avem interesul de a limita abonamentele la revistele care au articole ce nu raspund acestor principii.

    De principiu, revistele bune atrag articole bune.

    British Medical Journal primeste n jur de 5000 de articole pe an, dar publica n jur de 600, jumatate din articolele primite nu sunt nici macar supuse unei analize detailate, pentru ca nu sunt originale ori sunt putin inteligibile sau sunt, din punct de vedere stiintific, mediocre.

    Obiectivele redactarii stiintifice

  • Cele 3 calitati ale unui articol stiintific sunt:

    1. Interesul stiintific

    2. Calitatea redactarii stiintifice

    3. Exprimarea lingvistica corecta n limba folosita

    Obiectivele redactarii stiintifice

  • 1. Redactarea stiintifica si corecta utilizare a limbajului

    Principiile redactarii stiintifice nu exclud, n nici un caz, aspectul regulilor gramaticale, oricare ar fi limba folosita.

    Redactarea stiintifica si limbajul incorect releva o confuzie totala ntre doua notiuni diferite: principiile de redactare si gramatica.

    2. Rigoare, calitate, concizie

    nainte ca un autor sa se ntrebe asupra manierei de redactare a unei fraze, a unui paragraf sau a unui capitol, trebuie sa raspunda la trei ntrebari:

    1. Care este formularea cea mai adecvata ideilor sau faptelor care se doresc a fi raportate?

    2. Care este expresia cea mai simpla si cea mai clara pentru cititor?

    3. Care este forma cea mai concisa?

    Aceste trei ntrebari au o importanta descrescnda; a nu se sacrifica rigoarea n favoarea claritatii, nici claritatea n favoarea conciziei.

    Obiectivele redactarii stiintifice

  • 3. nvatarea principiilor universale ale redactarii stiintifice

    Principiile redactarii stiintifice nu sunt nnascute. Nu este suficient sacunosti literele alfabetului pentru a sti citi; nu este suficient de a sti scrie ntr-o limba pentru a putea redacta corect un articol stiintific. Este necesar de a nvata principiile redactarii stiintifice.

    Necesitatea acestui nvatamnt s-a impus mai demult n mai multe tari. Spre exemplu, n SUA au fost create departamente de nvatare a redactarii

    stiintifice n universitati. La Mayo Clinic din Rochester, a fost organizat un nvatamnt al redactiei stiintifice pentru studenti si pentru practicieni.

    n Marea Britanie, redactarea stiintifica este predata la Institutul de Stiinte si Tehnologie din Cardiff.

    n Frana a fost propus crearea unei structuri de nvatamnt al redactarii medicale pe trei nivele: 1) un nvatamnt destinat studentilor n medicina, nvatndu-i sa

    redacteze o prezentare de caz si sa raspunda la o ntrebare de examen; 2) un nvatamnt destinat tuturor studentilor, care trebuie sa-i ajute la

    redactarea propriei teze saupentru a-i nvata sa redacteze o dare de seama asupra unei cercetari;

    3) un nvatamnt mult mai aprofundat a fost propus medicilor care colaboreaza cu comitetele de redactie ale revistelor medicale sau sunt direct implicati n cercetarea biomedicala.

    Obiectivele redactarii stiintifice

  • Diversitatea textelor si articolelor medicale raspunde diversitatii

    obiectivelor lor.

    Revistele medicale permit autorilor sa se exprime n cel putin 8 moduri diferite, fiecare corespunznd unui tip de articol bine definit.

    Textele medicale sunt:

    1. Articol original

    2. Editorial

    3. Caz clinic sau observatie clinica

    4. Scrisoare catre redactie

    5. Revista generala

    6. Punere la punct

    7. Analiza comentata

    8. Articol didactic

    9. Carte

    10.Teza de licenta n medicina.

    TEXTELE MEDICALE

  • Clasificarea articolelor medicale n diverse tipuri aduce cititorilor o informatie asupra obiectivului general al articolului, deci o prima orientare n alegerea lecturii.

    Fiecare tip de lucrare are o specificitate.

    Nerespectarea acesteia nseamna o lipsa de rigoare.

    TEXTELE MEDICALE

  • Articolul original, numit memoriu sau articol stiintific n unele reviste, se

    refera la o cercetare, oricare ar fi subiectul ei; autorii raporteaza metoda de lucru, dau rezultatele cercetarii si discuta rezultatele.

    Structura unui articol original este stereotipa, deoarece ea rezulta din logica stiintifica: de ce a fost realizata lucrarea trebuie sa fie indicat n capitolul Introducere.

    Cum a fost realizata lucrarea face obiectul capitolului Material si Metoda. Capitolul Rezultate descrie ceea ce a fost observat si numai ceea ce a fost observat.

    n revansa, capitolul Discutii, numit si Comentariu poate fi redactat mai liber, binenteles respectnd principiile generale.

    Referintele servesc justificarea asertiunii autorilor, mai ales din Introducere si Discutii.

    Aceasta structura raspunde unei logici si unei dogme. Articolul original difera astfel de articolul didactic, al carui scop este de a

    nvata cititorul. Confuzia genurilor traduce o lipsa de rigoare n redactarea articolului.

    Structura articolului original este deseori numita IMRAD: I= introducere, M= material si metoda, R= rezultate, A=and(si), D= discutii.

    1. Articolul original

  • Editorialul este, n mod obisnuit, scris la cererea comitetului de redactie al unei reviste, de catre un autor cu autoritate asupra subiectului.

    El emite liber opinia sa, analizeaza lucrarile deja publicate, formuleaza eventual ipoteze, sau propune noi cercetari.

    Din aceste motive, autorul unui editorial nu este supus regulilor structurii IMRAD.

    Prin definitie, editorialul implica semnatura unui singur autor. Un editorial trebuie sa fie scurt, de pna la 6 pagini dactilografiate.

    ntr-un editorial este preferabil de a evita publicarea unor date originale.

    Autorul trebuie sa pastreze o atitudine critica vis-a-vis de propriile rezultate.

    Editorialul este o forma de articol medical foarte citit (anchetele efectuate au demonstrat ca este articolul cel mai citit n marile reviste medicale). Editorialul poate avea aceeasi tema cu a unui articol original publicat n acelasi numar al revistei si atunci poarta numele de Editorial tematizat.

    2. Editorialul

  • Cazul clinic are ca scop raportarea unei observatii si comentarea ei pe

    scurt. Din acest motiv, lungimea manuscrisului nu poate depasi 4-6 pagini dactilografiate.

    Cazurile clinice trebuie sa aduca elementele originale cuprinznd fiziopatologia, interesul demersului diagnostic, sau tratamentului unei afectiuni.

    Revistele bune au o politica foarte restrictiva n publicarea cazurilor clinice. Aceasta politica este justificata de multitudinea cazurilor ce le sunt trimise; nu ntotdeauna este util de a comunica din motive pedagogice ipoteze privitoare la cazul rar care a fost observat. Redactarea unui caz clinic trebuie sa evite doua tentatii:

    1) sa faca o trecere n revista a literaturii plecnd de la un caz izolat

    2) sa redacteze un articol didactic sub pretextul comentarii unei observatii.

    3. Cazul clinic, sau observatia clinica

  • Discutia anatomo-clinica se apropie de cazul clinic. Ea este

    realizata de unul sau mai multi medici n legatura cu problemele diagnostice sau terapeutice ridicate de un bolnav.

    Conferinta clinica, ca si Discutia anatomo-clinica, exprima problemele diagnostice si terapeutice ale unei observatii clinice. Spredeosebire de cazul anatomo-clinic, n cadrul conferintei fiecare punct este discutat de un specialist diferit. Conferinta clinica este un articol de nvatamnt care face o punere la punct asupra unui subiect, adus la zi, concretizat prin observatia raportata.

    Cazul clinic este uneori criticat.

    Totusi, este i apreciat, (56% din cititorii New England Journal of Medicine citesc de cel putin de 3 ori pe luna Case report-ul revistei).

    3. Cazul clinic, sau observatia clinica

  • Este o scrisoare adresata redactiei, cu scopul de a fi publicata.

    Scrisoarea catre redactie consta fie ntr-un caz clinic scurt, fie n prezentarea rezultatelor preliminarii unei lucrari de cercetare, fie ntr-un comentariu n legatura cu un articol deja publicat n aceeasi revista.

    Scrisoarea trebuie sa fie scurta, mai putin de 2 pagini dactilografiate, si cu mai putin de 6 referinte.

    Rezultatele exprimate n scrisoarea catre redactie pot sa faca obiectul unei publicatii ulterioare mai detaliate. Ea permite autorilor sa afle daca lucrarea este inedita sau nu a fost dect obiectul unei comunicari orale.

    4. Scrisoarea catre redactie (editor)

  • Avantajul acestei scrisori catre redactie este, de fapt, rapiditatea publicarii dupa acceptarea ei de catre comitetul redactional. Publicarea se face n cteva saptamni, pe cnd pentru un articol original termenul ar fi de ordinul lunilor.

    Scrisoarea catre redactie poate fi un raspuns, un comentariu sau o opinie contradictorie, suscitata de un articol care a aparut n revista.

    Aceasta particularitate de comunicatie ntre autori si cititori (mult apreciata de revistele anglo-saxone) se dezvolta si n revistele franceze.

    Sunt reviste care nu accepta dect acest tip de scrisori catre redactie.

    4. Scrisoarea catre redactie (editor)

  • Este o revista (revue) completa asupra unui subiect (ct permit cunostintele) plecnd de la o analiza exhaustiva a lucrarilor publicate n

    domeniu.

    Mai multe sute de lucrari pot fi citate n bibliografie.

    O revista generala trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:

    1. sa trateze un singur subiect, a carui enuntare este clar exprimata n introducere;

    2. expunerea surselor care au fost utilizate pentru colectarea informatiilor si indicarea criteriilor care au facut retinerea referintelor utilizate din ansamblul lucrarilor care au fost citate (de exemplu, autorul unei reviste generale asupra tratamentului unei mbolnaviri poate sa retina numai studiile prospective controlate).

    3. analizarea metodologiei si a validitatii rezultatelor raportate n diferite lucrari care sunt citate;

    4. rezumarea n ultimele paragrafe ale revistei, a datelor si rezultatelor pertinente si sugerarea orientarii cercetarii pentru lucrari viitoare.

    Cititorul obtine astfel o viziune globala a subiectului: aspectul istoric si perspectivele care sunt deschise.

    5. Revista generala

  • Punerea la punct este o rubrica intermediara ntre editorial si revista

    generala, care este mai exhaustiva.

    Ea este scrisa de autori care sunt o autoritate n domeniu.

    Ea este scrisa n mod obisnuit ca si editorialul, la cererea comitetului de redactie al unei reviste.

    Punerea la punct consta n a exypune opinii asupra unui subiect limitat, plecnd de la publicatiile ultimilor ani si experienta personala a autorilor.

    Diferenta ntre aceste doua surse de informatii trebuie sa apara clar.

    ncepnd cu introducerea, autorii vor explica criteriile care justifica punerea la punct. Trebuie evitata simpla juxtapozitie a rezultatelor contradictorii: o explicatie a contradictiilor, opinia personala a autorilor si sugestii pentru rezolvarea punctelor controversate vor permite cititorilor clarificarea ideii lor asupra subiectului.

    Referintele sunt selectionate si limitate la cteva zeci.

    6. Punerea la punct

  • Analiza comentata consta n analizarea si apoi comentarea articolelor aparute n cursul ultimelor luni n alte reviste. Este de dorit ca ea sa fie facuta de un autor ce cunoaste bine subiectul.

    Este facuta pe ntinderea a 2-3 pagini dactilografiate si cuprinde 2 parti:

    prima parte prezinta n esenta articolul, servindu-se de rezumatul autorilor;

    a doua parte este un comentariu critic asupra validitatii rezultatelor si asupra a ceea ce aduc ele n cunoasterea subiectului.

    Cteva referinte, n general diferite de cele ale lucrarii analizate, pot sprijini comentariul.

    Aceasta forma de articol este foarte apreciata de cititori.

    Sunt reviste care publica numai analize comentate.

    7. Analiza comentata

  • Scopul articolului didactic este de a instrui cititorii, justificndu-si astfel numele de articol pedagogic, cu care poate fi asimilat.

    Un articol didactic necesita o buna pregatire a subiectului si capacitatea de a se pune la dispozitia tuturor cititorilor dornici de a cunoaste subiectul pe care l ignora total sau partial.

    Articolul didactic se nsoteste de sfaturi de lecturi numite Bibliografie, pentru a permite largirea cunostintelor celor ce doresc sa aprofundeze subiectul.

    O bibliografie difera de referinte. Un articol didactic, n plus fata de bibliografie, poate insera referinte care vor aparea n text.

    8. Articolul didactic

  • Monografie abordarea unui subiecte de interes ce este studiat din mai multe punbcte de vedere: istoric, fiziopatologie, studii retrospective, prospective, concluzii etc.

    1 autor sau mai muli autori

    Sub redacia unui autor

    9. Cartea tiinific

  • Teza de licenta este, n general, primul contact al studentului cu redactarea medicala.

    Obiectivul unei teze trebuie sa fie bine definit, nainte de a ncepe activitatea de redactare; studiul a zeci si sute de dosare, pentru ca ulterior sa te ntrebi ce poti sa faci din ele, este contrariul a ceea ce trebuie facut.

    Scopul unei teze este de a raspunde, ca la orice lucrare stiintifica, la o ntrebare explicit pusa.

    Sustinerea unei teze trebuie sa fie prezentarea unei lucrari personale si a concluziilor pe care aceasta lucrare le suscita.

    Redactarea unei teze poate sa adopte structura unui articol original: Introducere, Material si metoda, Rezultate, Discutii si Referinte.

    Aceasta maniera de a redacta o teza usureaza o publicatie ulterioara ntr-o revista sub forma unui articol original, singurul mijloc de a difuza rezultatele lucrarii.

    10. Teza de licenta

  • Cel mai bun stil pentru o redactare stiintifica este absenta stilului.

    Cele trei calitati fundamentale ale unei redactari stiintifice, sunt:

    precizia,

    claritatea

    concizia.

    Maniera de a redacta o lucrare este efectul nsusi al rigorii stiintifice.

    Ea difera fundamental de o redactare literara.

    STILUL

  • Redactarea stiintifica difera de o redactare literara.

    Redactarea medicala stiintifica are o specificitate care consta n urmatoarele principii:

    ntrebuintare corespunzatoare a timpului verbelor,

    suprimarea variatiilor elegante (sinonime) i a expresiilor emotionale

    suprimarea pasivului de modestie.

    STILUL

  • Buna folosire a timpului verbelor

    Logica stiintifica implica utilizarea trecutului pentru toate evenimentele care au survenit n trecut si utilizarea prezentului numai pentru notiuni bine stabilite;

    ntr-un articol original trecutul trebuie utilizat pentru toate relatarile experientei personale, pentru ca aceasta experienta a avut loc n trecut, chiar daca este apropiat: maniera n care s-a lucrat, rezultate.

    Trecutul trebuie nca utilizat pentru tot ce se refera la experienta altor autori, att n Introducere, ct si n capitolul Discutii.

    STILUL

  • Variatia eleganta

    n vorbirea curenta suntem obisnuiti sa evitam repetitiile (se utilizeaza doar atunci cnd au sau cnd ntaresc o anumita semnificatie).

    Suntem obisnuiti de a ntrebuinta variatii elegante, cu alte cuvinte sinonime.

    Logica redactarii stiintifice implica utilizarea aceluiasi cuvnt pentru desemnarea aceluiasi lucru. Utilizarea n acelasi articol a febrei,

    febriculei, ascensiune termica, hipertermie l pune pe cititor sa se ntrebe de ce autorul nu a utilizat acelasi cuvnt si sa caute ratiunea utilizarii cuvintelor diferite care, n realitate, au sensuri diferite.

    Aceasta proscriere de la variatii elegante obliga autorul sa aleaga dintre cuvintele cu semnificatie apropiata pe acela care este cel mai potrivit faptului observat. (interpretri eronate)

    STILUL

  • Expresiile emotionale

    Limbajul literar admite si, cteodata chiar cauta expresii emotionale.

    Ele nu si au locul ntr-o redactare stiintifica.

    STILUL

  • Pasivul de modestie

    n literatura se indica evitarea lui eu sau noi, putin pompos, si utilizarea pasivul de modestie.

    n redactarea stiintifica pasivul de modestie expune la ambiguitati (s-au efectuat n loc de eu am efectuat).

    Utilizarea lui eu sau noi suprima aceasta ambiguitate.

    n redactarea stiintifica nu este locul modestiei, ca pentru alte sentimente, este deci normal sa se scrie: noi am examinat 10 bolnavi sau eu am examinat 10 bolnavi.

    STILUL

  • !ntr-un articol stiintific Se repeta acelasi cuvnt pentru desemnarea

    aceluiasi obiect!

    Nu se utilizeaza variatii elegante si, nca si mai putin, false sinonime!

    Se evita expresiile emotionale!

    Nu se utilizeaza pleonasme!

    STILUL

  • Precizia traduce rigoarea stiintifica

    Rigoarea stiintifica trebuie sa marcheze o lucrare stiintifica ncepnd de la elaborarea ei pna la final.

    Precizia este o virtute esentiala a rigorii stiintifice.

    Precizia marcheaza descrierea capitolului Material si metoda.

    ntr-o lucrare clinica populatia studiata trebuie sa fie definita, criteriile de judecata trebuie sa fie descrise, nelasnd nici un loc impreciziei si omisiunii.

    Precizia trebuie sa se traduca n expunerea metodelor de lucru si a rezultatelor.

    Ex: o tumora se masoara n centimetri. Ea nu este grea sau usoara, dar cntareste cteva grame. O slabire de 5 kg nu are aceeasi semnificatie daca greutatea initiala era de 30 de kg sau de 90 de kg.

    O slabire de la 90 kg la 85 kg nu are aceeasi semnificatie daca se produce n doua luni sau ntr-un an. Precizia n expunerea rezultatelor impune verificarea coerentei tuturor cifrelor n text si n tabele.

    STILUL

  • !Precizia impune:

    Suprimarea adjectivelor inutile si neprecise: examinare atenta, tumora mare, observatie recenta, voluminos, vast, frecvent, exceptional etc.

    Suprimare adverbelor inutile si neprecise: mult, multiple, profund, suficient, adesea, mult prea etc.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Dupa precizie, claritatea este a 2-a virtute a unui articol stiintific.

    Un articol stiintific nu este destinat numai pentru a fi publicat; el este mai ales destinat a fi citit.

    Numarul mare de reviste si de articole publicate obliga cititorul de a alege.

    Aceste alegeri sunt ghidate de limba n care au fost scrise articolele, continutul specializat sau nu al revistei si de reputatia sa si, n fine, de claritatea articolelor;

    autorii articolelor putin clare au mai mica sansa de a fi cititi.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    A scrie ntr-o limba care sa fie simpla si clara

    Claritatea implica utilizarea cuvintelor si a unei sintaxe simple.

    Probabil ca expansiunea limbii engleze ca limba stiintifica este datorata n parte si utilizarii unui vocabular restrns, simplu si clar.

    Scopul unui articol stiintific nu este de a demonstra bogatia vocabularului, ci de a face cunoscute lucrarile autorului.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Pozitia forte

    Un cuvnt este n pozitie forte atunci cnd cu el se ncepe o fraza, un titlu sau un paragraf. Pozitia forte contribuie la claritatea textului, retinnd atentia cititorului. O eroare frecventa este de a pune n pozitie forte n titlul unui articol cuvinte al caror continut informativ este slab, de exemplu a ncepe un titlu cu Starea actuala a...; este pus n pozitie forte un cuvnt si un adjectiv de interes limitat.

    Folosirea corecta a virgulei

    Absenta virgulei poate fi sursa de ambiguitate. Spre deosebire de limbajul literar, ntr-un articol stiintific virgula poate schimba sensul frazei.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea Utilizarea deficitara a lui etc. Et caetera, a carui prescurtare este etc., semnifica si ceea ce ramne

    ntr-o urmare identificabila. Etc. ntr-un articol stiintific nu trebuie utilizat dect daca nu da loc nici unei

    ambiguitati. Ca exemplu este cazul unui cercettor care utilizeaza doua serii de tuburi de

    ncercare, prima de 50 de tuburi numerotate de la A1 la A50, continnd o solutie cu dilutii diferite, si a doua serie de 50 de tuburi, numerotate cu B1-B50, continnd o alta solutie. Daca experimentul amesteca tubul A1 cu tubul B1, apoi tubul A2 cu tubul B2, el poate utiliza etc. pentru a evita explicatia celor 48 de manopere urmatoare.

    Utilizarea lui etc. n mod defectuos antreneaza imprecizie. De exemplu: Examinarile biologice, hemograma, VSH etc. La ce se refera etc.?

    Lasa o poarta deschisa asupra unui orizont infinit si inacceptabil ntr-un articol stiintific; este un cec n alb dat cititorului.

    Utilizarea defectuoasa a lui etc. se apropie prin imprecizie cu de exemplu sau cu asa cum.

    Iata un exemplu cum nu trebuie facut: Pacientii au primit antibiotice clasice, asa cum ar fi de exemplu penicilina etc.. n cazul de mai sus, pe lnga utilizarea defectuoasa a lui etc., ce este un antibiotic clasic? Ce vrea sa spuna aici cu de exemplu?

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Prescurtarile

    Este permis a se utiliza prescurtarile internationale ale unitatilor, atunci cnd ele urmeaza o cifra; se poate spune: Bolnavul cntareste 50 kg

    n afara acestor prescurtari de unitati, interesul utilizarii abrevierilor este de a scurta un text, de a-l face mai lizibil, substituindu-se unei expresii sau unui cuvnt prea lung, utilizat de numeroase ori: calea biliara principala poate fi prescurtata n CBP.

    Dar utilizarea abuziva de prescurtari va avea efect advers usurarii lecturii. Din acest motiv, nu se utilizeaza prescurtari pentru un cuvnt care nu a fost folosit dect de 3 sau 4 ori n articol.

    Este, de asemenea, de dorit de a nu utiliza mai mult de 2 sau 3 prescurtari ntr-un articol; acumularea de prescurtari, chiar daca ele au fost explicate, duce la citirea dificila a lucrarii.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Prescurtarile

    Toate prescurtarile trebuie anuntate.

    La prima aparitie n text a termenului (termenilor) ce urmeaza a fi prescurtat, se trece n paranteza prescurtarea; de exemplu daca e vorba de calea biliara principala (CBP)

    Aceasta regula priveste n mod egal si semnele, daca variabilitatea unui grup n jurul unei medii se exprima cu 4, trebuie indicat daca exprima eroare standard, varianta sau intervalul de ncredere.

    Este preferabil ca prescurtarile sa fie evitate n rezumat, cu exceptia cazurilor cnd grupuri de cuvinte lungi se repeta de cel putin 3 ori; aceeasi regula se aplica si la nivelul figurilor si tabelelor.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Concizia. Stilul concis

    Concizia este a 3-a virtute a unui articol stiintific.

    Trebuie evitate adjectivele, adverbele, expresiile emotionale, care ncarca exprimarea cum ar fi: pare util a se remarca, este oportun de semnalat ca, etc.

    Absenta repetitiei

    Repetitia unui fapt sau a unei idei este mpotriva principiului stilului concis. Singura repetitie autorizata si chiar necesara consta n continutul rezumatului n raport cu textul.

    n afara acestui caz particular, repetitiile trebuie sa fie evitate: nu repetati prima fraza a titlului n rezumat, nu repetati rezultatele n discutii, nu repetati pasaje din introducere n discutii.

    Nu este ntotdeauna usor de a evita repetitiile: trebuie gndit daca e mai bine a se spune anumite lucruri n introducere sau n discutii.

    STILUL

  • Claritatea faciliteaza citirea si ntelegerea

    Eclipsa

    Excesul de conciziune duce la suprimarea cuvintelor sau ideilor care sunt indispensabile ntelegerii frazelor sau textului.

    Trebuie atunci ghicite: este eclipsa care ntuneca claritatea unei expuneri stiintifice.

    Eclipsa a fost comparata cu o scara care, din n cnd este lipsita de o treapta. Cercetatorul trebuie sa enunte fiecare etapa a rationamentului sau, pentru ca cititorul sa nu fie nevoit sa faca deductii, chiar daca aceste etape lui i apar evidente.

    Contrar poetului, nu trebuie facut apel la imaginatia cititorului.

    STILUL

  • Concluzii Pentru verificarea respectarii principiilor redactarii stiintifice, se

    sugereaza autorilor ca, nainte de a trimite articolul unei reviste, sa-l reciteasca de 4 ori, de fiecare data cu un obiectiv precis:

    1. Sa se asigure ca verbele capitolelor: Material si metoda si Rezultate sunt la timpul trecut si ca nu exista n aceste capitole prezentul narativ! (o aciune din trecut prezentat ca i cum ar avea loc n prezent)

    2. Sa se suprime substantivele, adjectivele, adverbele inutile!

    3. Sa se verifice coerenta cifrelor n text, tabele si figuri!

    4. Sa se ntrebe daca substantivele, adjectivele, adverbele si verbele folosite sunt inteligibile!

    STILUL