CURS 4

PRINCIPII DIDACTICE

Principiile didactice sunt cerinte cu stipulate in legea invatamantului privind esenta procesului de in-vatamant, a caror cunoastere si respectare conditioneaza realizarea sarcinilor acestuia. Pentru profesor, aceste cerinte constituie teze normative, idei generale in organizarea si conducerea activitatii instructiv-educative, in vederea realizarii obiectivelor educationale. Fiecare profesor aplica principiile didactice in functie de nevoile concrete ale procesului didactic in care este implicat atat separat sau combinat, cat si specific sau prin interac-tiuni multiple.

Principiile didactice sunt norme orientative generale ale sistemului/procesului de învăţământ. Ele au fost perma -nent reconsiderate pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice din domeniile psihologiei educaţiei şi dezvoltării, pedagogiei dar şi a celor furnizate de practica pedagogică.

Principiul intuitiei se bazeaza pe invatarea prin cunoastere in maniera senzoriala, pornind de la contac-tul direct al elevului cu obiectele si fenomenele studiate iar atunci cand posibilitatile sunt reduse, se recurge la material didactice de tipul planselor, tablourilor, desenelor, diagramelor, imaginilor proiectate pentru a facilita intelegerea elevului si pentru a dezvolta gandirea generala si abstracta a acestuia prin sondari explicative si co-relari ale denumirilor cu insusirile sugerate de reprezentari sau imagini. Functiile elementelor intuitive sunt de a servi ca izvor al cunostintelor, de a confirma cele explicate verbal si de a sprijini sesizarea legaturilor dintre obiectele si fenomenele examinate, a caracteristicilor lor esentiale si se bazeaza pe explicatiile verbale ale profe-sorului.

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor presu-pune intelegerea cat mai clara si profunda de catre elev a materialului de invatat intr-un mod constient, adica prin participarea activa a elevului in realizarea structurilor cunoasterii si efectuarii actiunilor prin antrenarea gandirii, a imaginatiei, a spiritului de observatie, a simturilor, a mainilor ce duc la descoperirea legaturilor cauzale dintre fenomene, rezolvarea problemelor, exeplicarea si exemplificarea si aplicarea cunostiintelor teoretice in situatii diverse. A sti inseamna a intelege, iar intelegerea inseamna a face asociatii intre informatiile noi si cele vechi, a integra cunostintele noi in structure vechi, a le interpreta a le ex -plica cu cuvinte proprii, a le argument si aplica in practica. Participarea active presupune implicarea elevilor in-tr-o multitudine de activitati: ascultare, scriere, dezbatere, experimentare, rezolvare de probleme, creatie insotite de o motivatie intrinseca puternica dar si de dispozitii si stari afective specifice.

Principiul invatarii prin transfer si aplicare sau al legarii teoriei de practica consta in aplicarea cu-nostiintelor teoretice in situatii diverse, prin repetare si exercitiu, actiuni de profesionalizare dovada ca invata-mantul este o pregatire pentru viata autentica. Fara aplicabilitate practica, invatarea este incomplete si insufi-cienta. A invata nu inseamna numai a sti, ci si a invata sa faci ceva cu ceea ce sti, a-ti insusi comportamente practice. Cerinta principala a acestui principiu este de a insera in interiorul lectiilor ocazii de valorificari in prac-tica a cunostintelor teoretice, adica transferul in circumstante noi, dezvoltand curiozitatea, imaginatia, creativita-tea si deprinderile de munca independenta si deprinderile practice, spiritual de disciplina, de respect pentru munca si produsele muncii. Astfel se desfasoara activitati diverse cum ar fi: rezolvarea de exercitii si probleme, confectionarea de obiecte, efectuarea de experimente, lucrari in atelier, lucrari agricole, activitati productive, stagii de practica, realizare de proiecte, vizite si excursii didactice.

Principiul invatarii sistematice si continue presupune organizarea continuturilor intr-o maniera logica si pedagogica dupa legaturile de cauzalitate si asimilarea acestora. Principiul continuitatii in invatare se refera la cerintele unitare, constant, controlate sistematic si succesiv de catre toti factorii educative. Principiul sistemati -zarii caracterizeaza intreg procesul de invatamant, coreland totalitatea disciplinelor si activitatilor de invatare si

1

Principiul intuitiei a fost denumit de catre J. A. Comenius - “regula de aur a invatamantului”.

educare si, de asemenea, totalitatea programelor scolare, a planificarilor calendaristice, a manualelor, unitatilor de invatare, lectiilor. Rezultatele invatarii sunt durabile intelectual daca sistematizarea si continuitatea se condi-tioneaza reciproc si reies una din cealalta.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, deprinderilor si priceperilor presupune consolidarea si aprofundarea continuturilor, astfel incat sa dureze cat mai mult timp pentru a putea fi actualizate si utilizate atunci cand se reclama prezenta lor. Temeinicia acestora se bazeaza pe intuitive, pe legatura dintre teorie si practica, pe sistematizarea logica, pe insusirea cu efort propriu si intelegere. Principiul insusirii temeinice a cu-nostintelor, deprinderilor si priceperilor se realizeaza pe parcursul intregii activitati de invatare de la receptiona-rea noilor cunostinte, la aprofundarea si integrarea lor in sisteme mnezice care devin tot mai cuprinzatoare in vederea stocarii lor si reactualizarii selective si sistematice a lor.

Principiul accesibilizarii si individualizarii invatamantului presupune adaptarea exigentelor didactice la particularitatile de varsta ale elevilor (accesibilizare), precum si diferentierea sarcinilor didactice in functie de specificul psihologic al elevilor. Acest principiu releva relatia dintre posibilitatile psihice ale elevilor si dificul-tatile pe care acestia le intimpina in invatare.

Accesibilitatea contine toate componentele procesului de invatamant: metode, procedee, mijloace, forme de organizare, forme de activitate, care pot sau nu sa fie accesibile elevilor. Accesibilitatea depinde de capacita-tea de intelegere si judecata a elevilor, de capacitatea de reprezentare si imaginative a elevilor, de posibilitatile oferite de nivelul lor de pregatire, de cultura si experienta individuala, de inventivitatea si capacitatea de a face corelatii, astfel, profesorul este necesar sa cunoasca gradul de accesibilitatea al fiecarui elev in parte care defapt conditioneaza progresul scolar, in vederea stabilirii legaturii dintre posibilitatile elevilor si dificultatile sarcinii de invatare.

Individualizarea instrurii se refera la subiectivismul cu care elevii privesc realitatea obiectiva, la diferen-tele dintre impresiile, motivatiile, interesele, ecoul afectiv, tipurile proprii de invatare. Este necesara diferentie-rea sarcinilor de invatare, a cailor lor de indeplinire, a procedeelor in functie de particularitatile elevilor, prin fise de lucru individuale, prin meditatii si consultatii, prin instruirea asistata pe calculator.

Principiul feed-back-ului consta in evaluarea continua si ritmica a elevului, ameliorarea si reglarea pro-cesului de invatamant in functie de rezultatele elevilor si acoperirea lacunelor cognitive ale acestora.

Principiile didactice alcatuiesc un sistem unitar, se presupun logic unul pe altul si implica respectarea unitara a lor pentru functionarea adecvata a procesului de invatamant, asigurand echilibrul si interdependenta intregului proces imprimand o traiectorie optima de desfasurare.

Din perspectiva psihologiei educaţiei şi dezvoltării (M. Ionescu şi I. Radu; 2002) principiile didactice se pot reformula astfel:1. Principiul psihogenetic al stimulării şi accelerării dezvoltării stadiale a inteligenţei (diferenţiere şi individualizare; zona proximei dezvoltări; accesibilizare; unitate sensorial-raţional);2. Principiul modelării personalităţii (a învăţării) prin acţiune (activizare şi învăţare conştientă);3. Principiul construcţiei componenţiale şi ierarhice a structurilor intelectuale (componente de achiziţie ale performanţei şi metacomponente);4. Principiul dezvoltării motivaţiei pentru învăţare (motivaţie profesională şi pentru carieră).

BIBLIOGRAFIE

1. Jinga I., Istrate, E., (1998). Manual de pedagogie, ALL Educational, Bucureşti, 2. Nicola I., (1996). Tratat de pedagogie şcolară, E.D.P., Bucureşti;3. Pieron, H., (2001). Vocabularul psihologiei, Editura Enciclopedic, Bucuresti;4. Palicica, Maria, (2002). Prelegeri de psihopedagogie, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;

2

5. Păun, E., (1998). Educabilitatea. În vol. Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord) Curs de pedagogie. Tipografia Universităţii din Bucureşti;

6. Salavastru, Dorina, (2004). Psihologia educatiei, Editura Polirom, Iasi.

Tema :Pornind de la  :Principiul intuitiei se bazeaza pe invatarea prin cunoastere in maniera senzoriala, pornind de la contactul direct al elevului cu obiectele si fenomenele studiate iar atunci cand posibilitatile sunt reduse, se recurge la material didactice de tipul planselor, tablourilor, desenelor, diagramelor, imaginilor proiectate pentru a facilita intelegerea elevului si pentru a dezvolta gandirea generala si abstracta a acestuia prin sondari explicative si corelari ale denumirilor cu insusirile sugerate de reprezentari sau imagini. Functiile elementelor intuitive sunt de a servi ca izvor al cunostintelor, de a confirma cele explicate verbal si de a sprijini sesizarea legaturilor dintre obiectele si fenomenele examinate, a caracteristicilor lor esentiale si se bazeaza pe explicatiile verbale ale profesorului

Exemplificaţi o disciplina pe care o studiaţi anul acesta sau pe care aţi studiat-o în anii anteriori în care se foloseşte principiul intuiţiei,precizând şi materialele didactice utilizate.

3