“Marea noastră eroare constă în încercarea de a obţine de la fiecare în

parte virtuţi pe care nu le are, neglijând să le cultivăm pe cele pe care le posedă.”

Marguerite YourcenarMarguerite Yourcenar

De ce învăţământul alternativ? De ce învăţământul alternativ? Argumente şi concepte Argumente şi concepte

Clarificări terminologice1. Libertatea de opţiune în ceea ce priveşte parcursul educaţional al propriului copil. 2.Modelele educaţionale alternative oferă profiluri particularizate de şcoală, venind nu numai în întâmpinarea nevoilor părinţilor şi ale cadrelor didactice, dar mai ales în întâmpinarea nevoilor copiilor. Majoritatea (învăţământ de masă) /vs./ minoritatea pedagogică a alternativelor educaţionale. 3. activitatea “care se desfăşoară în instituţii şcolare, după obiective, organizare, conţinut, forme de predare şi învăţare, mijloace, viaţa şcolii şi activitatea părinţilor, cu abatere totală sau parţială de la caracteristicile unitare ale şcolii de stat şi care oferă o altă variantă de instruire şi educare” („Dicţionarul de pedagogie”, elaborat de Horst Schaub şi Karl G. Zenke, Editura Polirom, 2001).

De ce învăţământul alternativ? De ce învăţământul alternativ? Argumente şi concepte Argumente şi concepte

Pedagogia alternativă înseamnă căutarea unei alte căi pentru adevărurile diferenţiate, unice şi independente, care sunt copiii. PROMOVAREA PLURALISMULUI EDUCATIONAL Alternativele pedagogice (ca teorie) ≠ alternativele educaţionale (ca practică) realitate paralelă sau opusă realităţii educative din cadrul formal, dat în principal de către instituţiile de învăţământ publice sau private, în temeiul unor programe şi al unor regulamente valabile pentru toţi, fără a lua în considerare specificul fiecărui grup. 6 alternative au reprezentare în România: Waldorf, Pedagogia Curativă, Step by Step, Montessori, Freinet, Planul Jena.

EDUCATIA NOUAEDUCATIA NOUA Mişcare pedagogică care a reunit mai multe curente (şcolile noi, educaţia liberă, şcoala activă, şcoala muncii, şcoala în aer liber, centrele de interes, comunităţile şcolare, metoda complexelor, scoutismul etc.), unite prin câteva idei principale privind posibilitaţile copilului:

• de a-şi manifesta liber trebuinţele de cunoaştere, acţiune şi comuniune socială;• de a se elibera de constrângeri;• de a se integra în grup;• de a se racorda la viaţa reală;• de a pune copilul în contact cu natura;• de a transforma experienţa practică sursă de cunoaştere...

SOLUSOLUŢŢII PROPUSE DE EDUCAII PROPUSE DE EDUCAŢŢIA IA NOUNOUĂĂ / / ŞŞCOALA ACTIVCOALA ACTIVĂĂ

1. Introducerea metodelor active2. Promovarea unei legături permanente între şcoală şi

viaţa practică3. Individualizarea învăţământului4. Studiul psihologic al individualităţii ca punct de sprijin

pentu individualizare5. Utilizarea intuiţiei ca modalitate de cunoaştere6. Primatul culturii formative7. Fructificarea spontaneităţii, ca mijloc de realizare a

punctului de vedere funcţional8. Dezideratele disciplinei libere, al autoconducerii, al

cooperării şcolare, ca mijloace de integrare activă în realitatea socială.

CÂT DE NOI SUNT NOILE EDUCAŢII?

• 1. ROUSSEAUISM• 2. ,,ŞCOALA NOUĂ’’• 3. PEDAGOGIA

EXPERIMENTALĂ• 4. SISTEMUL MANNHEIM• 5. EDUCAŢIA LIBERĂ• 6. NOILE EDUCAŢII• 7. ÎNVĂŢĂMÂNTUL GLOBAL• 8. PEDAGOGIA SCOUT• 9. PEDAGOGIA ACŢIUNII• 10. ŞCOALA CETATE• 11. ŞCOALA MUNCII• 12. PEDAGOGIA

MONTESSORI

• 13. ŞCOALA ACTIVĂ• 14. PLANUL DALTON• 15. PLANUL WINNETKA• 16. PEDAGOGIA WALDORF• 17. PEDAGOGIA CURATIVĂ• 18. TEHNICILE FREINET• 19. PLANUL JENA• 20. PROGRESIVISM (J.Dewey)• 21. SELFGOVERNEMENT• 22. ÎNVĂŢARE EXPERIENŢIALĂ • (Carl Rogers – nondirectivism)• 23. CENTRELE DE INTERES• 24. PEDAGOGIA

PSIHANALITICĂ

CÂT DE NOI SUNT NOILE EDUCAŢII?

• 25. PEDAGOGIA PERSONALISTĂ

• 26. PEDAGOGIA EXPERIENŢIALĂ

• 27. EDUCAŢIA PROGRESIVĂ• 28. METODA COUSINET• 29. NONDIRECTIVISM• 30. PEDAGOGIA

EXISTENŢIALISTĂ• 31. METODA PROIECTELOR• 32. EDUCAŢIA NEGATIVĂ• 33. CLASELE DESCHISE• 34. PEDAGOGIA

INSTITUŢIONALĂ• 35. ŞCOALA COMPREHENSIVĂ• 36. TRANZACŢIA

EDUCAŢIONALĂ

• 37. PEDAGOGIA PROSPECTIVĂ

• 38. PEDAGOGIA RECONSTRUCŢIONISTĂ

• 39. KELLER PLAN• 40. NOUL INFORMALISM• 41. PROGRAMUL PARKWAY• 42. STEP BY STEP• 43. ORGANIZAŢIA

AUTOPERFECTIBILĂ• 44. PEDAGOGIA

TERAPEUTICĂ• 45. PEDAGOGIA SCEPTICĂ• 46. PEDAGOGIA

CONSTRUCTIVISTĂ

Borne istoriceBorne istoricePedagogia clasică (filosofică) – sec.XVII-XVIII• John Locke (1632-1704): omul este o fiinţă

educabilă: copilul vine pe lume cu raţiune, dar eficienţa ei se împlineşte în exerciţiul educativ.

• Jean-Jacques Rousseau (1712-1778): educaţia ca acţiune de simplă asistare a celui educat, acesta având o libertate absolută de mişcare

• Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827):a elaborat două principii importante cu caracter metodologic:

• caracterul educativ al instruirii;• caracterul dezvoltativ-formativ al procesului de

învăţământ.

Borne istoriceBorne istorice Pedagogia experimentală (ştiinţifică) – ȋnceputul sec.XX

• Alfred Binet (1857-1911):

- probe şi tehnici speciale care au drept scop măsurarea unor funcţii psihice (scara metrica a inteligentei);

- educaţia este o pregătire pentru existenţa de toate zilele, iar validitatea acestei pregătiri poate şi trebuie să fie măsurată.

• A fost folosită pentru prima oară în 1900, de pedagogul german E. Neumann, împreună cu colaboratorul său W. Lang, autorul unei ,,Didactici experimentale’’ (1903).

• La noi, un reprezentant valoros al pedagogiei experimentale la începuturile ei a fost Vladimir Ghidionescu.

Borne istoriceBorne istorice Educaţia liberă

- proclamarea dezvoltării libere a copilului şi a nonintervenţionismului pedagogic care cere educatorului ,,să lase natura să lucreze liniştit şi încet’’.

• Ellen Key (1849-1926):

“Atât timp cât mama şi tata nu-şi vor pleca fruntea în ţărână în faţa măreţiei copilului, atât timp cât nu vor înţelege că

vorba “copil” nu este decât o altă expresie pentru ideea de “majestate”, atât timp cât nu vor simţi că în braţele lor doarme viitorul însuşi, sub înfăţişarea copilului, că la picioarele lor se

joacă istoria, nu-şi vor da seama că au tot atât de puţin dreptul şi puterea de a dicta legi acestei noi fiinţe, pe cât n-au

puterea şi nici dreptul de a impune legi în mersul aştrilor.” (Key, , “Secolul copilului”, EDP, 1978, p. 72).

Borne istoriceBorne istorice

Pedagogia nouă• Edouard Claparède (1873-1940)• Roger Cousinet (1881-1973)• Ovide Decroly (1871-1932)• Célestin Freinet (1896-1966)• Maria Montessori (1870-1952)

Fondatorii• Pedagogia Waldorf – Rudolf Steiner (1867-

1925)• Pedagogia curativă – Karl König (1902-

1966)• Pedagogia Montessori – Maria Montessori

(1870-1952)• Pedagogia Freinet – Célestin Freinet

(1896-1966)• Planul Jena – Peter Petersen (1884-1952)• Step-by-step – începuturi în anii ’60 ai

secolului trecut, cu titulatura „Head Start”. Din 1995 funcţionează cu actuala denumire.

PAIDOCENTRISMULÎnvăţământul tradiţional

• Şcoala pregăteşte elevii pentru viaţă

• Cadrul didactic pune cunoştinţele la dispoziţia elevilor

• Şcolarizarea este o sarcină de suportat

• Educaţia este privită ca rezultat

• Procesul de învăţare este o progresie liniară prin acumularea de informaţii şi deprinderi

• Elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate.

Învăţământul alternativ• Şcoala face parte din viaţă

• Cunoştinţele sunt descoperite de copil

• Şcolarizarea este interesantă şi neconstrângătoare

• Educaţia este privită ca proces

• Procesul de învăţare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conţinut, profunzime şi amplitudine

• Elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor şi participă la elaborarea proiectelor.

•  

- Waldorf

▲- Pedagogie Curativă

- Step by Step

- Montessori

- Freinet

- Planul Jena

- fără alternative

Reţeaua alternativelor educaţionale din România

ARAD

CARAS-SEVERIN

BIHOR

HUNEDOARA

ALBA

CLUJ

GORJ

MEHEDINTI

DOLJ

VALCEA

TELEORMAN

ARGES

DAMBOVITA

GIURGIU

SIBIUBRASOV

PRAHOVA

BUCURESTI

COVASNA

BUZAU

CALARASI

IALOMITA

BRAILA

CONSTANTA

TULCEA

GALATI

VRANCEA

BACAU

VASLUI

IASI

NEAMT

HARGHITA

BOTOSANI

SUCEAVABISTRITA-NASAUD

MARAMURES

MURES

SATU MARE

SALAJ

TIMIS

OLT

ARAD

CARAS-SEVERIN

BIHOR

HUNEDOARA

ALBA

CLUJ

GORJ

MEHEDINTI

DOLJ

VALCEA

TELEORMAN

ARGES

DAMBOVITA

GIURGIU

SIBIUBRASOV

PRAHOVA

BUCURESTI

COVASNA

BUZAU

CALARASI

IALOMITA

BRAILA

CONSTANTA

TULCEA

GALATI

VRANCEA

BACAU

VASLUI

IASI

NEAMT

HARGHITA

BOTOSANI

SUCEAVABISTRITA-NASAUD

MARAMURES

MURES

SATU MARE

SALAJ

TIMIS

OLT

TIMIS

BibliografieBibliografie selectiv selectivăă• Cerghit, I. – Sisteme de instruire alternative şi

complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2003• Claparède, E. - Psihologia copilului şi pedagogia

experimentală, EDP, Bucureşti, 1975• Cousinet, R. – Educaţia nouă, EDP, Bucureşti, 1978• Felea, Gheorghe – Alternativele educaţionale din

România, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2002• Landsheere, G. de – Istoria universala a pedagogiei

experimentale, E.D.P., Bucureşti, 1995• Rădulescu, Mihaela Şt. – Pedagogia Freinet. Un

demers inovator, Editura Polirom, Iaşi, 1999