curs 1 ecologie master 2010

15
7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010 http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 1/15 DINAMICA ECOSISTEMELOR NATURALE Curs 1 Ecologia (grec. oikos = casă, gospodărie, economie) este ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor complexe de interacţiune din biosferă, cuprinzând relaţiile intra- şi interspecifice şi relaţiile cu mediul de viaţă anorganic. oncluzionând, ecologia studiază sistemele supraindividuale de organizare ale materiei vii (populaţii, biocenoze, biosfera) integrate !n mediul lor abiotic ("otnariuc # $ădineanu, %&'). n sens general, ecologia are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. *au, mai concret, ecologia !şi propune să pună !n evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe +erra, ale  proceselor naturale de transformare ale substanţei, energiei şi informaţiei !n care se angaează materia vie rganizată sub formă de sisteme. ultiplicarea cantitativă şi calitativă a fenomenului ecologic a făcut ca !n cadrul ecologiei să se diferenţieze mai multe subdomenii ecologia vegetală, ecologia animală, ecologia umană ş.a. /a baza subdivizării pot fi şi domeniile de viaţă, rezultând oceanografia, limnologia, biospeologia, ecopedologia, ecologia agricolă, ecologia  forestieră, ekistica (ecologia aşezărilor umane). 0in punct de vedere al nivelului abordat din organizarea sistemică a viului,  populaţional sau biocenotic, se diferenţiază  Autoecologia, care studiază caracteristicile ecologice ale unei specii, evidenţiind adaptările sale la acţiunea factorilor de mediu fizici şi biotici şi Sinecologia, care are !n vedere studierea raporturilor de convieţuire ale indivizilor !n cadrul populaţiilor şi a raporturilor dintre populaţii !n cadrul biocenozei, ţinându-se seama de interacţiunea lor cu condiţiile mediului abiotic, de productivitate etc. n sfârşit, o altă delimitare se realizează !n funcţie de domeniul de aplicabilitate al rezultatelor cercetării. 1stfel, se individualizează  Ecologia teoretică, punând accentul pe creşterea gradului de cunoaştere din domeniu  pe diferite direcţii ecologie terestră, ecologie acvatică, limnologie, ecologie globală şi pe diferite niveluri ecosisteme, peisae, biomuri, biosferă.  Ecologia aplicată prin care sunt investigate diverse procese rezultate din interacţiunea omului cu sistemele ecologice sau sunt aplicate rezultatele cercetărilor teoretice !n vederea creşterii armoniei activităţilor umane !n relaţiile cu mediul !nconurător reconstrucţie ecologică, ecologia proceselor de degradare, ecologie agricolă, gospodărirea resurselor naturale etc. unoştinţe ştiinţifice legate de sfera interacţiunilor din natură sunt sintetizate !n lucrările unor cercetători !ncepând cu secolul al 2$333-lea, c4iar dacă empiric s-au făcut corelaţii din cele mai vec4i timpuri. 1stfel, se consideră ca precursori ai gândirii ecologice 1ristotel şi +eofrast, ei fiind primii care, !n scrierile lor, au sesizat relaţiile dintre viaţă şi mediu. n anul %5&, /avoisier prezintă ideea de bază a circulaţiei materiei !n natură, iar !n anul %'6%, 7asteur descrie mersul descompunerii materiei organice moarte, aspecte esenţiale pentru !nţelegerea proceselor ecologice. 3deea ecologică derivă şi din gândirea lui 0ar8in (%'9&) despre dependenţa reciprocă a organismelor vii dintr-o specie dată de numărul de indivizi din specia respectivă, precum şi de interacţiunea cu celelalte specii din zona respectivă. 0e asemenea, /inn: constată existenţa unei economii

Upload: tavirossi81

Post on 28-Feb-2018

230 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 1/15

DINAMICA ECOSISTEMELOR NATURALE

Curs 1

Ecologia (grec. oikos = casă, gospodărie, economie) este ştiinţa care se ocupă cu

studiul relaţiilor complexe de interacţiune din biosferă, cuprinzând relaţiile intra- şiinterspecifice şi relaţiile cu mediul de viaţă anorganic. oncluzionând, ecologia studiazăsistemele supraindividuale de organizare ale materiei vii (populaţii, biocenoze, biosfera)integrate !n mediul lor abiotic ("otnariuc # $ădineanu, %&').

n sens general, ecologia are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintremateria vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. *au, mai concret,ecologia !şi propune să pună !n evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe +erra, ale proceselor naturale de transformare ale substanţei, energiei şi informaţiei !n care seangaează materia vie rganizată sub formă de sisteme.

ultiplicarea cantitativă şi calitativă a fenomenului ecologic a făcut ca !n cadrulecologiei să se diferenţieze mai multe subdomenii ecologia vegetală, ecologia animală,

ecologia umană ş.a. /a baza subdivizării pot fi şi domeniile de viaţă, rezultândoceanografia, limnologia, biospeologia, ecopedologia, ecologia agricolă, ecologia

 forestieră, ekistica (ecologia aşezărilor umane).0in punct de vedere al nivelului abordat din organizarea sistemică a viului,

 populaţional sau biocenotic, se diferenţiază•  Autoecologia, care studiază caracteristicile ecologice ale unei specii, evidenţiind

adaptările sale la acţiunea factorilor de mediu fizici şi biotici şi• Sinecologia, care are !n vedere studierea raporturilor de convieţuire ale indivizilor !n

cadrul populaţiilor şi a raporturilor dintre populaţii !n cadrul biocenozei, ţinându-seseama de interacţiunea lor cu condiţiile mediului abiotic, de productivitate etc.

n sfârşit, o altă delimitare se realizează !n funcţie de domeniul de aplicabilitate al

rezultatelor cercetării. 1stfel, se individualizează•  Ecologia teoretică, punând accentul pe creşterea gradului de cunoaştere din domeniu

 pe diferite direcţii ecologie terestră, ecologie acvatică, limnologie, ecologie globalăşi pe diferite niveluri ecosisteme, peisae, biomuri, biosferă.

•  Ecologia aplicată prin care sunt investigate diverse procese rezultate din interacţiuneaomului cu sistemele ecologice sau sunt aplicate rezultatele cercetărilor teoretice !nvederea creşterii armoniei activităţilor umane !n relaţiile cu mediul !nconurătorreconstrucţie ecologică, ecologia proceselor de degradare, ecologie agricolă,gospodărirea resurselor naturale etc.

unoştinţe ştiinţifice legate de sfera interacţiunilor din natură sunt sintetizate !nlucrările unor cercetători !ncepând cu secolul al 2$333-lea, c4iar dacă empiric s-au făcut

corelaţii din cele mai vec4i timpuri. 1stfel, se consideră ca precursori ai gândiriiecologice 1ristotel şi +eofrast, ei fiind primii care, !n scrierile lor, au sesizat relaţiiledintre viaţă şi mediu. n anul %5&, /avoisier prezintă ideea de bază a circulaţiei materiei!n natură, iar !n anul %'6%, 7asteur descrie mersul descompunerii materiei organicemoarte, aspecte esenţiale pentru !nţelegerea proceselor ecologice. 3deea ecologică derivăşi din gândirea lui 0ar8in (%'9&) despre dependenţa reciprocă a organismelor vii dintr-ospecie dată de numărul de indivizi din specia respectivă, precum şi de interacţiunea cucelelalte specii din zona respectivă. 0e asemenea, /inn: constată existenţa unei economii

Page 2: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 2/15

a naturii, pe care o defineşte ca fiind ; foarte înţeleapta dispunere a vieţuitoarelor,

instituită de către suveranul creator, după care acestea tind către scopuri comune şi

 funcţii reciproce.< 1cestea reprezintă premise ştiinţifice importante care au completatacumulările din botanică şi zoologie astfel că !n %'66 a fost posibilă o definire aobiectului de studiu al ecologiei. Ernst Haeckel, considerat fondator al acestei ştiinţe,

descrie ecologia ca ştiinţă care ne dă o imagine unitară a naturii vii cu diversele aspecteale luptei pentru eistenţă, pe baza unei tratări integratoare şi interdisciplinare, fiind, !nultimă instanţă,  ştiinţa !economiei naturii", sau altfel spus, despre producere,transmitere, transformare, distribuţie, depozitare şi degradare de materie organică !necosisteme.

n omânia, >rigore 1ntipa (%'65-%&??), şi-a adus importante contribuţii ladezvoltarea cercetărilor de ecologie, fiind considerat !ntemeietorul ecologiei apelor dulci!n omânia şi un reprezentant de seamă al limnologiei mondiale. *tudiile sale s-auconcentrat asupra productivităţii biologice a zonei inundabile a 0unării, care au dus la punerea !n evidenţă a procesului de autoreglare prin conexiune inversă negativă,determinată de nivelurile apelor din bălţi !n raport cu nivelul apelor fluviului 0unărea.

3deile funcţionării biocenozelor sunt dezvoltate !n lucrarea #rganizarea generală a vieţiicolective a organismelor şi a mecanismului producţiei în biosferă (%&@9), unde se precizează faptul că ; $ici un organism animal sau vegetal nu poate duce o viaţă izolată şi trebuie să facă parte, împreună cu alte organisme cu care convieţuieşte, dintr%o

asociaţie biologică a mai multor specii & biocenoza, în care fiecare specie este

reprezentată printr%un anumit număr de indivizi'ormarea biocenozelor nu este deci un

 fenomen sporadic şi facultativ, ci o lege generală pentru toate fiinţele<

Abordarea sisteic! "n ecologie+eoria sistemelor porneşte de la constatarea faptului că !ntreaga materie este

organizată !n corpuri materiale de cele mai diferite naturi (atomi, molecule, planete, fiinţe

vii) care reprezintă tot atâtea sisteme.*istemul este un ansamblu de elemente identice sau diferite, unite prin conexiuni,!ntre care se manifestă o influenţă reciprocă !n mod permanent, astfel !ncât formează un!ntreg caracterizat de structură, funcţii şi dinamică proprii.

0in punct de vedere al cercetării ecologice !nsă, gândirea sistemică, cu restricţiaimpusă de existenţa influenţei reciproce şi permanente dintre elemente, serveştedemersului ştiinţific din acest domeniu, c4iar dacă nu poate explica caracterul sistemic alaltor unităţi utilizate !n cercetarea ;actorilor< implicaţi, entităţile biologice. u altecuvinte, elementele, obiectele cu care operează ecologia şi pe care le priveşte ca fiind sisteme  sunt diferite de cele folosite de biologie, fără a fi !nsă total independente deacestea.

Aenomenele vieţii trebuie tratate dinamic, organismele fiind entităţi intrinsecactive. 7rin urmare, pentru a fi posibilă aplicarea acestei noi perspective asupra vieţii şinu numai, aparatul statistic al termodinamicii s-a dovedit a fi cel mai potrivit, având !nvedere, pe de o parte, faptul că recunoştea sistemele complexe, cu foarte multe elemente,iar pe de altă parte fundamentarea statistică a fenomenelor şi proceselor. u toate acestea, principiile termodinamicii, obiectul de studiu al acesteia erau sistemele !nc4ise, care nu puteau să reprezintă corespunzător sistemele vii. n acest context, "ertalanffB identifică onouă categorie C sistemele desc4ise. aracteristicile noilor categorii de sisteme sunt

Page 3: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 3/15

• Sistemele înc*ise realizează cu mediul extern numai sc4imburi de energie, astfelcă, lăsate de seama lor, tind spre o stare de ec4ilibru caracterizată printr-ocantitate minimă de energie liberă şi prin maximum de entropie şi sunt sediul unor  procese reversibileD

• Sistemele desc*ise realizează cu mediul extern atât sc4imburi de energie, cât şi de

substanţă, fapt pentru care rămân la parametri relativ constanţi, deşi substanţa şienergia pătrund şi ies permanent şi sunt caracterizate de procese ireversibile.

7rin analogie cu criteriile acestei clasificări, studiile empirice iau !n considerare şinoţiunea de sistem izolat , deşi nu există un corespondent !n natură pentru un sistem caresă nu fie !n permanent sc4imb de energie cu mediul său. *istemele vii sunt considerateastfel sisteme desc4ise, care se află !ntr-o stare de ec4ilibru dinamic, fluent, respectiv ostare independentă de timp, !n care toate mărimile macroscopice rămân nesc4imbate şi serealizează continuu procese de eliminare de substanţe şi de energie. 0eosebirea esenţialăfaţă de ec4ilibrul sistemelor !nc4ise este continuitatea proceselor de transformare dinsistemele desc4ise, fapt care influenţează şi economia lor energetică. 1stfel, sistemele

!nc4ise (lipsite de viaţă) nu au nevoie de energie pentru a-şi menţine starea de ec4ilibru,respectiv pentru a se !ndrepta către starea de ec4ilibru, iar sistemul nu este capabil detravaliu, de lucru, !n timp ce sistemele desc4ise (organisme, ecosisteme) pot efectua untravaliu, ;dar pentru oscilaţia de la starea de ec*ilibru au nevoie de un permanent torent de energie şi substanţă.<

n evoluţia sa, ecologia a trebuit să se alăture unor cuceriri esenţiale !n lumeaştiinţei. 7rintre acestea se numără şi teoria generală a sistemelor formulată de /ud8igvon "ertalanffB. aoritatea conceptelor folosite de ecologie nu pot fi !nţelese !n afaraconceptului de sistem. u toate acestea, conţinutul şi interpretarea sistemelor este diferitfaţă de cel abordat !n alte ştiinţe care se ocupă cu studiul lumii vii. 1stfel, ;!n sistematicavegetală şi animală , sistem  !nseamnă ordonarea speciilor şi categoriilor taxonomice

superioare, conform unor criterii naturale sau artificiale. n sistematica filogenetică,sistemul reflectă ordinea evoluţiei grupurilor de plante şi animale, conexiunile !n timp,liniile de descendenţă !n cadrul regnurilor vegetal şi animal. n ştiinţele sintetice, carereflectă organizarea materiei, inclusiv a materiei vii, noţiunea de sistem are semnificaţiade ordine în spaţiu şi !n funcţionare.

0upă 0urand (%&5&), patru repere sunt esenţiale !n definirea sistemului, respectiv- +nteracţiunea dintre elemente (influenţa reciprocă şi permanentă)D- otalitatea. 3nteracţiunea dintre elementele sistemului determină o sinergie care

va asigura caracterul de !ntreg, integralitatea, astfel că sistemul va avea proprietăţi noi, proprietăţi care nu sunt caracteristice pentru nici una din componente şi care nu se pot

manifesta decât !n prezenţa tuturor elementelorD- #rganizarea rezultă din structură (relaţii spaţiale), dar şi ca urmare a funcţionării

(relaţii temporale) pe baza unei !ncărcături informaţionaleD- -ompleitatea, dependentă de numărul de subsisteme şi numărul de relaţii dintre

acestea. 7entru a avea un sistem, elementele componente (indivizi, populaţii, ecosisteme)trebuie să fie !n legătură reciprocă, !n mod permanent . 1ceste legături dau calitatea desistem, ele asigurând funcţionarea sistemului.

Page 4: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 4/15

#nsu$irile generale ale sisteelor biologice• -aracterul istoric. *tructura şi organizarea sistemului nu pot explica relaţionarea

acestuia la condiţiile dintr-un moment dat. Ele sunt rezultatul unor acumulări şitransformări, astfel !ncât !nţelegerea lor deplină se poate realiza numai !n măsura!n care sunt cunoscute evenimente din trecutul sistemului. 0e exemplu, pentru a

explica structura, modul de funcţionare al unui organism sau al unei populaţii noitrebuie să studiem originea lor, evoluţia istorică a speciei din care fac parte.• -aracterul informaţional . ezultă din rolul pe care comunicarea (recepţionare-

 prelucrare-acumulare-transmitere) !l are !n menţinerea constantă a parametrilor care descriu sistemele vii (transmitere orizontală), dar şi !n !nsăşi continuitateavieţii, dat fiind durata finită a existenţei fiecărui organism (transmitere verticală).n primul caz, !ntre diferite populaţii, indivizi, !ntre acestea şi mediul abioticcirculă mesae codificate foarte diferit, care permit realizarea conexiunilor directedar şi a celor inverse,necesare pentru autoreglare. +ransmiterea verticală ainformaţiei !nregistrate !n materialul genetic (10F, 1F) devine importantădintr-o perspectivă mai largă, acest lucru rezultând atât din securizarea perenităţii,

cât mai ales din posibilitatea ;vieţii< de a valorifica cele mai variate forme !nsubstanţă, respectiv energie. 1cestea sunt accesibile !n diferite localizări, printransformare. 0e exemplu, creşterea concentraţiei interne de săruri !n plantele4alofile pentru ca acestea să evite des4idratarea şi să poată extrage apa din soluţiiavând concentraţii ridicate de săruri solubile.

•  +ntegralitatea.  trasătură generală a sistemelor desc4ise ce arată că sistemulintegrator posedă !nsuşiri noi faţă de cele ale părţilor componente, datoritămultiplelor conexiuni dintre acesteaD !nsuşirile noi nu se reduc la suma !nsuşirilor componente deoarece apar noi trăsături ale părţilor şi trăsături proprii ale!ntregului.

•  /rogramul. constă !n reacţiile sistemului biologic, de-a lungul evoluţiei lui, la

diferite condiţii de mediuD structura sa nu este rigidă ci programul reprezintă ostare posibilă a unui sistem, ca urmare a sc4imbarilor ce intervin !n mediul cu careeste !n contact permanent.

•  Ec*ilibrul dinamic Este o stare independentă de variabila timp, !n menţinereacăreia este obligatorie desfăşurarea concomitentă şi cu intensităţi constante aintrărilor şi ieşirilor de materie, respectiv a proceselor de producţie şi consum. 0eexemplu, raportul dintre fotosinteză şi respiraţie, procese opuse din punct devedere al finalităţii energetice, !ntrucât !n primul caz are loc o concentrare aenergiei (acumulare de entropie negativă), !n timp ce !n al doilea caz, finalitateaeste creşterea entropiei, respectiv formarea de energie.

•  0omeostazia, rezilienţa sau stabilitatea. Este !nsuşirea sistemelor vii, care este

dată de capacitatea acestora de a-şi menţine parametri la un nivel oscilant !n urulunei stări staţionare (de ec4ilibru) !n condiţiile unui mediu sc4imbător, care tindesă le dezorganizeze.

•  Eterogenitatea internă *istemele biologice nu sunt omogene, ci sunt alcătuite dinelemente mai mult sau mai ptţin diferite, evoluţia lor implicând creştereacomplexităţii şi deci a eterogenităţii lor interne.

Page 5: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 5/15

•  Autoreglarea. menţinerea sistemelor biologice este posibilă numai daca acestea pot să controleze procesele lor interioare, contracarând acţiunea mediului care aretendinţa să dezorganizeze sistemul.

•  Autoorganizarea.  reprezintă capacitatea sistemelor vii de a realiza o anumităstructură prin acumularea de informaţie.

•  Autoreproducerea este mecanismul prin care un sistem generează un alt sistem deconfiguraţie asemănătoareD din punct de vedere ecologic, aceasta trăsătură estefoarte importantă la nivel populaţional, deoarece numai la acest nivel se potasigura celelalte trăsături necesare supravieţuirii poulaţiei şi a speciilor, indirect.

Ierar%i&area siteelor biologiceEste foarte importantă !n lumea vie, la bază stă sistemul atomic şi molecular.

Exista două linii ierar4ice una individuală (cuprinde sistemele din interiorulorganismelor C celule, ţesuturi, organe, organismul !n sine) şi una supraindividuală(cuprinde individul, populaţia C grupări de indivizi, biocenoza C totalitatea populaţiilor ceocupă un anumit biotop, biomul C grupări de biocenoze şi biosfera C include toate

celelalte niveluri).

ECOSISTEMUL Ecosistemul  reprezintă unitatea organizatorică elementară a ecosferei alcătuită din

biotop ocupat de biocenoză şi capabilă de realizarea productivităţii biologice. *tructuraunui ecosistem este reprezentată pe de o parte prin structura biotopului, pe de altă partede structura biocenozei.

onceptul de ecosistem a fost introdus !n ştiinţă după ce ecologia se constituise !nramură de sine stătătoare a biologiei. Foţiunea de ecosistem aparţine botanistului englez1.>. +ansleB (%&@9). Ecosistemul este un complex de organisme şi factori fizici care

formează ceea ce numim mediul biomului. Ecosistemul, ca orice sistem, are o structurăunitară. icroorganismele, plantele şi animalele sunt reunite !ntr-un tot unitar cu biotopulsub acţiunea unor forţe materiale şi energii ale realităţii fizico-c4imice. Gnitatea careinclude toate organismele (comunitatea) de pe un teritoriu dat şi care interacţionează cumediul fizic !n aşa fel !ncât curentul de energie creează o anumită structură trofică, odensitate de specii şi un circuit de substanţe !n interiorul sistemului (sc4imbul dintre partea biotică şi abiotică) reprezintă un sistem ecologic sau ecosistem (Hdum, %&5%).

*tudiul ecosistemelor necesită o abordare interdisciplinară, care să !ntrunească!ntr-o ;teorie unitară< cunoştinţele despre originea vieţii şi dinamica structurii sauar4itectura ecosistemelor naturale. Hriginea şi evoluţia conceptului de ecosistem suntimportante a fi cunoscute pentru dezvoltarea viitoare a cercetării ecologice.

0in punct de vedere termodinamic, ecosistemul este relativ stabil, intrările fiindconstituite din energia solară, precipitaţii şi din antrenarea unor substanţe c4imice, !ntimp ce cea mai mare parte din ieşiri este reprezentată de căldură, dioxid de carbon,oxigen şi materie antrenată de ape. Hmogenitatea relativă a părţii abiotice este !nsoţită deo anumită omogenitate din punct de vedere botanic şi zoologic. n spaţiul ecosistemuluisunt grupate, după criterii morfologice şi taxonomice, elementele biotopuluişi biocenozei:

Page 6: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 6/15

>rupările bitopului şi biocenozei !n ecosistem ("ran # 3oan, II?)

Ecosistemele naturale s-au constituit treptat şi după o anumită distanţă !n timp faţăde apariţia primelor vieţuitoare. 0upă o concepţie tradiţionalistă, mai mult morfologicădecât funcţională, ecosistemul este alcătuit din două componente biotop şi biocenoză.0eşi obiectul care ne interesează mai mult poate fi organismul, totuşi când !ncercăm să pătrundem !n esenţa lucrurilor, nu putem separa organismul de mediul său, !n asociere cucare se formează un sistem.

Clasi'icarea ecosisteelor$arietatea ridicată a condiţiilor de mediu a generat un răspuns similar !n

organizarea sistemelor vii, determinând o mare diversitate a ecosistemelor !n tendinţa deextindere continuă a spaţiului de viaţă şi de valorificare eficientă a resurselor.0iferenţierea ecosistemelor poate fi determinată de condiţiile genetice, caracteristicile biotopului, particularităţile economiei energetice, evoluţia !n timp, elementedimensionale, structura biocenotică ş.a.Jinând seama de curentul de energie necesar 

 pentru subzistenţă, precum şi de nivelul de negentropie sau entropie generat, Hdum(%&5%) a sintetizat principalele tipuri de ecosisteme de pe +erra (tabelul de mai os).

Ecosistemele naturale actuale, !n special cele dependente de energia solară, cât şide alte surse de energie, au o structură complexă reflectată !n marea lor diversitate, ceeace le asigură utilizarea cu o eficienţă maximă a energiei solare şi a fondului de substanţeminerale. 1ceste ecosisteme s-au constituit !n urma unei evoluţii !ndelungate, pe bazaselectării, !n funcţie de circumstanţe, a diferitelor strategii de valorificare a potenţialităţiimediului.

0esfăşurarea cercetărilor de ecologie teoretică şi aplicată a evidenţiat necesitateagrupării ecosistemelor pe baza unor criterii care să servească scopului urmărit !n diferiteabordări. 1cţiunea de clasificare, specifică oricărui demers ştiinţific, !n domeniul

studiului ecologic, !ntâmpină !nsă numeroase dificultăţi. 1cestea sunt izvorâte din douădirecţii maore şi anume !n primul rând, imposibilitatea delimitării exacte aecosistemelor, !nsăşi zonele de tranziţie constituind entităţi care ar putea fi considerate şiecosisteme separate, iar !n al doilea rând, corespondenţa nuanţată cu reperele impuse deunul sau altul dintre criterii, astfel că, !n anumite clasificări, există riscul ca numărulcategoriilor identificate să fie acelaşi cu numărul criteriilor folosite, ceea ce anuleazăorice !ncercare de sistematizare.

Page 7: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 7/15

Page 8: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 8/15

7entru a depăşi aceste dificultăţi, se apelează la delimitări arbitrare sau fizico-geografice, considerând apriori că !n interiorul liniilor de demarcaţie (4otarele uneirezervaţii, bazinul 4idrografic al unui râu) comunitate este unitară şi formează unecosistem. 7entru a doua situaţie, soluţiile au venit prin formularea unor criterii foartegenerale şi uşor de aplicat. 4iar şi astfel categoriile identificate !n diferite lucrări

ştiinţifice sunt uneori de natură să genereze confuzii !n ceea ce priveşte conţinutul lor.1vând !n vedere observaţiile de mai sus, prezentăm, !n continuare, cele mai uzualemodalităţi de sistematizare a ecosistemelor, plecând de la criterii cum sunt economiaenergetică, influenţa antropică, particularităţile biotopului, ponderea categoriilor funcţionale şi stadiul de dezvoltare.

(ioto) $i bioceno&!ezultă astfel sisteme care, din punct de vedere ecologic, sunt unităţi de bază ale

naturii, ale biosferei. 1ceste ecosisteme sunt de cele mai variate feluri şi dimensiuni. Eleformează o categorie din mulţimea sistemelor universului, de la !ntregul univers până laatom. 1şadar, ecosistemul este un sistem complex, alcătuit din

- bioto) C subsistem primar anorganic, respectiv partea nevie (abiotică) sau cadrulnatural cu condiţiile sale fizice şi c4imiceD

- bioceno&!  C subsistem biologic, respectiv partea vie (biotică), formată din populaţiile diferitelor specii, aflate !n interacţiune.

1ceste două componente nu sunt separate fizic !n natură. "iocenoza are funcţie dereglator al metabolismului atomilor elementelor c4imice !n biotop, al ciclului biogeoc4imic local, ca acumulator şi captator de atomi şi energie solară. mpreună, celedouă componente formează, sub aspecto structural şi funcţional, o ar4itectură unică, unsistem desc4is. 1cest sistem C ecosistemul C constituie unitatea de lucru a biosferei (gr.bios C viaţă, sp*aira C sferă), adică !nvelişul 7ământului !n care se defăşoară viaţa), careutilizează constructiv, sub raport dinamic şi structural, curentul de energie, captat de la*oare sau introdus pe alte căi !n interiorul unităţii.

Page 9: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 9/15

7rincipalele componente funcţionale ale biosferei ("arbault, %&&5)

(ioto)ul*tructura bitopului cuprinde totalitatea factorilor abiotici (factori ecologici) !n

dinamica lor factori geografici (poziţia geografică, expoziţia, morfometria, relieful, etc),factori mecanici, fizici, c4imici, !mpreună cu relaţiile dibtre aceste elemente componente.

Aactorii care controlează distribuţia organismelor !n ecosisteme•  actorii oro%geografici poziţia geografică pe glob, altitudinea, expoziţia pe

 pante (condiţionează structura ecosistemului)•  actori mecanici vântul şi formele de mişcare ale apei, cu efectele lor 

ecologice (limitează dimensiunea şi dezvoltarea populaţiei)•  actorii fizici temperatura (optim de dezvoltare), lumina (variaţii !n ceea ce

 priveşte intensitatea procesului de fotosinteză, variaţii !n cantitatea de pigmenţi sau respiraţie K transpiraţie etc), apa şi umiditatea (tipuri diferite de plante adaptate condiţiilor ecologice 4idrofite, mezofite, xerofite, suculente)Dindirect, focul duce la regenerarea unor biocenoze, de cele mai multe ori putând avea şi acţiune distructivă.

•  actorii c*imici compoziţia ionică, salinitatea, oxigenul, concentraţia ionilor de 4idrogen (reacţia ionică sau pL-ul inuenţează directaccesibilitatea elementelor minerale pentru plante, devenindun factor ecologic şi pentru animale numai la valori foarte îndepărtate de valoarea specică mediului neutru, valori caredetermină arsuri la nivelul ţesuturilor. odicarea p!-ului

Page 10: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 10/15

poate determina şi mobilizarea unor ioni cu efecte toxicepentru ma"oritatea organismelor #aluminiu, plumb, mercur).

E*igen+ele )lantelor 'a+! de regiul de a)!

>rupele de plante, alcătuite după exigenţa manifestată faţă de apă se referă laregimul de umiditate al solului din perioada estivală milocie, cunoscut fiind faptul că primăvara sau toamna, solul poate să aibă o umiditate mai ridicată. n funcţie de regimulde apă se deosebesc următoarele tipuri de bază

1, Hidro'itele (specii 4idrofile) sunt plante de apă (plante acvatice), care cresc pesoluri permanent umede până la submerse, având organele de regenerare sub apă( $1mp*aea sp., $up*ar  sp.).

 

-, Higro'itele  (specii 4igrofile) sunt plante terestre, cu adaptări la un mediu permanent umed, fie !n sol, fie !n atmosferă (plante palustre). 1cest grup de plante arerădăcinile !n apă sau !n soluri !nmlăştinite. Ex. -are remota,  E2uisetum s1lvaticum, +mpatiens noli%tangere, 3uncus sp.

 

Page 11: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 11/15

., Me&o/%igro'itele  sunt o grupă de plante intermediară !ntre 4igrofite şimezofite. Ex.  Actaea spicata,  Aegopodium podagraria,  Allium ursinum, -ircaea

lutetiana, -orallor*iza trifida,  estuca gigantea,  4eucant*emum 5aldsteinii,  4uzula s1lvatica,  41copodium selago,  6oneses uniflora,  /aris 2uadrifolia,  /ol1gonatum

verticillatum,  /ol1stic*um lonc*itis,  7anunculus carpaticus, Salvia glutinosa, Saifraga

cuneifolia, Scrop*ularia nodosa, Stac*1s s1lvatica, S1mp*1tum cordatum.

 

0, Me&o'itele  (specii mezofile) sunt plante de uscat care cresc pe soluri cuumiditate moderată. Ex. -ampanula abietina,  8entaria bulbifera,  8r1opteris fili%mas, Epilobium montanum,  Eup*orbia am1gdaloides,  estuca rubra, 9alium odoratum,9eranium robertianum,  0ieracium transsilvanicum,  4amium galeobdolon,  41copodium

clavatum,  6ercurialis perennis,  61celis muralis,  /*leum pratense,  /ol1gonatum

latifolium, /ulmonaria rubra, S1mp*1tum tuberosum, rifolium pratense.

 

, Me&o/*ero'itele  reprezintă o grupă de plante intermediară !ntre mezofite şixerofite. Ex. /ol1tric*um :uniperinum (briofită), ;ruckent*alia spiculifolia, -ampanula

 persicifolia, -ampanula rapunculoides,  ilipendula vulgaris,  6elamp1rum bi*ariense,#riganum vulgare, /otentilla argentea, <eronica c*amaedr1s.

Page 12: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 12/15

 

2, 3ero'itele  (speciile xerofile) populează 4abitate caracterizate printr-o lipsăcronică de apă, suportând o secetă prelungită a aerului şi a solului. Ex. 9enistella

 sagittalis, 6uscari comosum.

 

Page 13: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 13/15

4, Euri'itele sunt speciile adaptate la oscilaţiile mari ale regimului de umiditatecare adesea este alternant. Ex.  8icranum   scoparium,  /ol1tric*um  commune, 7*1tidiadelp*us  tri2uetrus  (briofite),  Alliaria   petiolata,  At*1rium fili%femina,-alamagrostis arundinacea, -*r1sosplenium  alternifolium,  8esc*ampsia   fleuosa,9alium  sc*ultesii,  0omog1ne alpina,  4apsana communis,  4uzula luzuloides, #rt*ilia

 secunda,  /etasites albus,  7ubus *irtus, Sanicula europaea, Soldanella *ungarica,Stellaria *olostea, Stellaria nemorum, <accinium m1rtillus.

 

aoritatea speciilor din ţara noastră se !ncadrează !n categoria mezofitelor,mezoxerofitelor şi mezo4igrofitelor.

ANE3E

Page 14: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 14/15

 ;ibliografie selectivă curs

$. "arbault .,  %&&5. Ecologie g:n:rale - structure and function of t4e biosp4ere.asson, 7aris.

%. "erca ., III. Ecologie generală şi protecţia mediului, Ed. eres, "ucureşti.&. "oşcaiu F., oldea >4., Loreanu ., %&&?. Hcrot. Fat. t  @', nr. % ?9-96,

"ucureşti.'. "otnariuc F., $ădineanu 1., %&'. Ecologie, Ed. 0idactică şi 7edagogică,"ucureşti.

(. )ran, *., 3oan 3., %++'. Eco economia ecosistemelor si biodiversitatea, d., )ucureşti.

/. )ran, *., 3oan 3., %++'. cologie generală, d. , )ucureşti.

Page 15: CURS 1 Ecologie Master 2010

7/25/2019 CURS 1 Ecologie Master 2010

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-ecologie-master-2010 15/15

0. iocârlan $., II6. 7rivire critică asupra listelor roşii şi necesitatea !mbunătăţiriişi actualizării acestora, 1nalele ştiinţifice ale Gniversităţii M1l. 3. uza< 3aşi,+omul /333, s. 33 a. "iologie $egetală, 3aşi.

1. ostea ., II. "iodiversitatea speciilor din subregnul -ormobionta- planterare, periclitate şi endemice, p. %%&-%@I, in -onservarea biodiversităţii speciilor 

vegetale şi animale, 0avidescu 1., 0obrovici F."., ostea ., 0avidescu $.,unteanu 3., 7aşol 7., +aină N. # $oiculescu F. (Edit.), Ed. 1cad. omâne,"ucureşti.

2. 0i4oru >4., 0i4oru 1., %&&?. 1cta "ot. Lort. "ucurestiensis, %5@-%&5, "ucureşti.$+. /eopold 1., %&?&.  A Sand -ount1 Almanac, Hxford GniversitB 7ress,

G*1.$$.  FE>E1F >., II%. /ista roşie din paişti !n >4id pentru identificarea şi

inventarierea paiştilor. "ucureşti.$%. Hltean. şi colab., %&&?. /ista roşie a plantelor superioare din omânia.

*tudii, sinteze, documentaţii de ecologie. 1cad. omână, 3nst. de "iol., nr.% %-9,"ucureşti

$&. 34rvu 5., %++$. Ecologie generală, ditura 6e7nică,)ucureşti.$'. 7enescu 1., "ăbeanu F., arin 0. 3., II%. Ecologie generală şi protecţia

mediului, Ed. *BlvB, "ucureşti.$(. *ârbu 3., 4ifu +., II@. /ista roşie a plantelor vasculare din oldova.

em. sect. şt. *eria 3$, T 223$, II%. Edit. 1cad. omâne, "ucureşti.$/. *oran $., "orcea ., %&'9. #mul şi biosfera, Ed. Ntiinţifică şi

Enciclopedică, "ucureşti.$0. *tugren "., %&&?. Ecologie teoretică, Editura *atmis, lu-Fapoca.$1. 8c7iopu, 9., Eseu privind aplicarea principiilor ştiinţifce,

)ucureşti, nalele ;), seria, <<=, $21%.

$2. 67ienemann, ., Lebel und Umwelt , !amburg, >o?o7lt,$2(/.%+. $ădineanu 1., II6.  8ezvoltarea durabilă, vol. 3, Ed. +eorie şi practică,

"ucureşti.