currict.xiii tehnician veterinar

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CURRICULUMpentru clasa a XIII-a

Calificarea: TEHNICIAN VETERINAR

Variantă revizuită

- 2005 -

Autori: Moisiu Maria – doctor în medicină veterinară, profesor grad did. I, Grup Şcolar Agricol Palas- Constanţa

Tănăsie Petrişor – drd., profesor grad did.II, Grup Şcolar Agricol Palas-Constanţa

Oprea Delia – drd., profesor grad did. II, Grup Şcolar Agricol Prejmer- Brasov

Patape Marioara – profesor grad did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas- Constanţa

1

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEUL TEHNOLOGIC

Clasa a XIII – aAria curriculară Tehnologii

Calificarea : tehnician veterinarCultură de specialitate şi instruire practică săptămânală.

Modulul I: Patologia chirurgicală Total ore/an 91 din care: laborator tehnologic 60

Modulul II: Patologia obstetricală Total ore/an 79 din care: laborator tehnologic 48

Modulul III: Managementul calităţii în Total ore/an 49 domeniul agricultură din care: laborator tehnologic 18

Modulul IV: Gestiune şi evidenţă economică Total ore/an 91 din care: laborator tehnologic 60Total ore/an: 10 ore/săptămână x 31 săptămâni = 310 ore

Stagii de pregătire practică

Modulul V: Microbiologia Total ore/an 60 din care: laborator tehnologic 60

Modulul VI: Controlul sanitar veterinar Total ore/an 90 al alimentelor din care: laborator tehnologic 90

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni = 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală

Modulul VII: Patologia infecţioasă Total ore/an 124 din care: laborator tehnologic 62

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 31 săptămâni = 124 ore

TOTAL GENERAL 584 / an

2

Notă introductivă

Sectorul creşterii animalelor şi nu numai, plăteşte şi la ora actuală un tribut important bolilor

de orice natură întâlnite la animale.

Importanţa economică a bolilor la animale rezidă din faptul că ele provoacă pierderi prin

mortalitate, morbiditate, scăderea productivităţii animalelor bolnave, degradarea lor biologică,

scăderea producţiilor (carne, lapte, lână, ouă, etc), avorturi, infecunditate, compromiterea

reproducţiei.

Pierderile economice însemnate mai sunt determinate şi de cheltuielile mari care se fac cu

aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere, impunerea de retricţii privind circulaţia animalelor

şi a produselor provenite de la animalele bolnave, de perturbarea relaţiilor economice dintre

agenţii economici şi dintre ţări.

O parte dintre boli, zoonozele, au şi importanţă sanitară, ele transmiţându-se la om, la care pot

genera forme grave de boală şi mortalitate.

Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate aşa cum sunt Microbiologia, Patologia

infecţioasă, Patologia chirurgicală şi Patologia obstetricală, prin competenţele definite, asigură

tehnicianului veterinar capacitatea de a sprijini în mod real medicul veterinar în diagnosticarea,

prevenirea şi combaterea bolilor la animale.

Un rol important în menţinerea sănătăţii populaţiei îl joacă expertiza sanitară veterinară a

produselor de origine animală.

În afară de posibilitatea transmiterii unor boli microbiene şi parazitare prin carne, lapte şi

derivatele acestora la om, alimentele mai pot suferi o serie de alterări în timpul prelucrării,

transportării, depozitării şi comercializării care, pe lângă faptul că le scade valoarea iniţială, le pot

face chiar periculoase pentru consum.

În ultimii ani, legislaţia sanitară veterinară prevede o serie de măsuri care să permită alinierea

ţării noastre la standardele Uniunii Europene în domeniu. Aceste măsuri au la bază o metodologie

unitară de lucru şi interpretare în laboratoarele de control sanitar veterinar al alimentelor,

creându-se posibilitatea efectuării celor mai complexe analize solicitate de diversele ţări

importatoare de produse de origine animală sau rezolvării diferitelor litigii ce pot apare.

Tehnicianul veterinar este cel care face echipă cu medicul veterinar, participând la acţiunile

sanitar-veterinare ce au ca obiectiv menţinerea sănătăţii publice prin evitarea transmiterii unor

maladii de la animale la om, nu numai prin contact direct, ci şi prin consumul unor produse de

origine animală contaminate. Acest lucru este posibil prin formarea competenţelor individuale

3

definite în unităţile de competenţe “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” şi “Managementul

calităţii în domeniul agricultură”.

Formarea profesională a tehnicianului veterinar este completată cu competenţele definite în

unitatea de competenţe “Gestiune şi evidenţă economică” care îi dezvoltă gândirea economică.

La elaborarea programei şcolare s-au avut în vedere următoarele:

Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea ,, tehnician veterinar”;

Planul cadru de învăţământ pentru liceu tehnologic, clasa a XIII-a, ruta progresivă;

Structura şi formatul programelor şcolare-liceu tehnologic;

RUTA DE PREGĂTIRE PENTRU CALIFICAREA TEHNICIAN

4

ÎN AGRICUTURĂ, NIVEL 3

5

Tehnician agromontan

Tehnician agromontan Tehnician în

agricultură

Tehnician în agricultură Tehnician

veterinar

Tehnicianveterinar

Agricultor culturi de câmp

Agricultor culturi de câmp

Agricultor montan

Agricultor montan

ZootehnistZootehnist HorticultorHorticultorLucrător în agroturism

Lucrător în agroturism

Lucrător în agricultură şi în gospodărie ecologică

Lucrător în agricultură şi în gospodărie ecologică

Lucrător în cultura plantelor

Lucrător în cultura plantelor

Lucrător în creşterea animalelor

Lucrător în creşterea animalelor Lucrător în gospodăria

agroturistică

Lucrător în gospodăria agroturistică

NIVEL 3

NIVEL 2

NIVEL 1

Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE

UNITATEA DECOMPETENŢE

COMPETENŢA

Mod

ulu

l IP

atol

ogia

chi

rurg

ical

ă

Mod

ul I

IP

atol

ogia

obs

tetr

ical

ă

Mod

ul I

II G

esti

une

şi e

vide

nţă

eco

nom

ică

Mod

ulu

l IV

Man

agem

entu

l cal

ităţ

ii în

do

m. a

gric

ultu

ră

Pregătire practică

CDL

Ver

ific

are

Mod

ul V

Mic

robi

olog

ia

Mod

ul V

IC

ontr

olul

san

. vet

. al

alim

ente

lor

Mod

ul V

IIP

atol

ogia

infe

cţio

asă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 107. Managementul relaţiilor interpersonale

7.1. Creează şi menţine relaţii profesionale 7.2. Gestionează conflicte 7.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

8. Procesarea datelor numerice

8.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta.

8.2. Prelucrează datele numerice 8.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile

20. Patologia chirurgicală

20.1. Utilizează instrumentarul şi materialele chirurgicale

20.2. Efectuează manoperele chirurgicale de bază

20.3. Execută intervenţii chirurgicale simple în scop terapeutic şi economic

20.4. Identifică infecţiile chirurgicale, leziunile traumatice şi arsurile

20.5. Descrie procesul tumoral 20.6. Descrie principalele boli chirurgicale

7

21.Patologia obstetricală

21.1. Identifică patologia gestaţiei 21.2. Descrie patologia parturiţiei 21.3. Identifică bolile specifice perioadei de puerperium

21.4. Caracterizează patologia nou-născuţilor 21.5. Examinează glanda mamară în vederea depistării bolilor specifice

21.6. Descrie tulburările de reproducţie la animale

11.Gestiune şi evidenţă economică

11.1. Descrie rolul, funcţiile şi structura bilanţului contabil

11.2. Efectuează inventarierea şi completează documentele aferente

11.3. Explică evaluarea elementelor patrimoniale

11.4. Aplică calculaţia de costuri 10.Managementul calităţii în domeniul agricultură

10.1. Identifică elementele sistemului de management al calităţii

10.2.Analizează procese şi faze de proces pentru îmbunătăţirea calităţiiacestora

10.3. Aplică proceduri adecvate de implementare a managementului calităţii

10.4. Asigură îmbunătăţirea continuă a calităţii 13.Microbiologia 13.1. Caracterizează microorganismele după

criterii morfologice şi fiziologice;

13.2. Cultivă şi examinează microorganismele; 13.3. Descrie influenţa factorilor externi asupra dezvoltării microorganismelor;

13.4. Caracterizează infecţia microbiană; 13.5. Descrie categoriile imunologice; 23.1. Examinează animalele de măcelărie pe etape tehnologice

8

23. Controlul sanitar veterinar al alimentelor

23.2. Examinează calităţile cărnii în diferite boli în vederea depistării cărnii improprii pentru consumul uman.

23.3. Determină indicii de calitate fizico-chimici şi organoleptici ai produselor animaliere în stare proaspătă şi conservată.

22. Patologia infecţioasă

22.1. Identifică bolile infecţioase 22.2. Descrie etiopatogeneza în bolile infecţioase

22.3. Analizează şi interpretează caracterele epizootologice în bolile infecţioase

22.4. Descrie manifestările clinice şi modificările anatomopatologice în bolile infecţioase

22.5. Efectuează lucrări pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecţioase

22.6.Tratează animalele din focarul de boală 22.7. Supraveghează aplicarea măsurilor de profilaxie şi combatere în bolile infecţioase

=

9

MODULUL I - PATOLOGIA CHIRURGICALĂ

Modulul “Patologia chirurgicală” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de

specialitate, clasa a XIII- a, liceu tehnologic, ruta progresivă pentru calificarea tehnician

veterinar, nivel trei. Modulul „Patologia chirurgicală” se studiază într-un număr de 91 de ore

efectuate de către profesorul medic veterinar.

Modulul „Patologia chirurgicală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

„Patologia chirurgicală”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau

contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să

menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XIII –a, nivelul

trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :

7. Managementul relaţiilor interpersonale


Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează

în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul

în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista

unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul medic veterinar are

obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l

implementeze în cadrul modulului “Patologia chirurgicală” pentru formarea abilităţilor cheie.

De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se

formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Modulul “Patologia chirurgicală” se studiază în paralel cu celelalte module în

cadrul curriculum-ului diferenţiat.

Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi.

Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de

Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice

specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate

competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi

de învăţare care se pretează la modulul “Patologia chirurgicală” şi în special la pregătirea de

specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor

concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

11

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce

presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în

ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii

metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie

studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de

performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării

performanţelor elevilor.

Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”, observăm că

modulul “Patologia chirurgicală” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru

abilităţile cheie.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate:

20. Patologia chirurgicală

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Patologia

chirurgicală”.

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi decompetenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi

20.Patologia chirurgicală

20.1.Utilizează instrumentarul şi materialele chirurgicale.

Instrumentarul chirurgical

Instrumente:-pentru incizie şi secţionare;-pentru distrugerea şi îndepărtarea ţesuturilor;-pentru secţiuni liniare şi hemostază;-pentru hemostază;-pentru protecţia ţesuturilor;-pentru sutură;-pentru puncţii, drenaj şi explorări;-pentru injecţii;-cu întrebuinţări speciale;Selectare: în funcţie de tipul deintervenţie chirurgicală;Materiale:comprese, câmpuri operatorii, meşe,rufărie chirurgicală;

12


Sterilizare: căldură uscată, căldură umedă, substanţe antiseptice;Norme de igienă şi securitate a munciispecifice utilizării instrumentarului chirurgical;

20.2. Efectuează manoperele chirurgicale de bază.

Manopere chirurgicale de bază

Incizii: simple, compuse, instrumente, tehnicainciziilor; Suturi: instrumente, materiale,tehnica suturilor;Antisepsia: preventiv şi curativ, materiale, tehnica antisepsiei;Drenajul: preventiv şi curativ, materiale,tehnica drenajului;Pansamentul: materiale, tehnica pansării;Bandajul: amovibil, inamovibil, materiale,tehnica bandajului;

Nor Norme de igienă şi securitate a muncii specifice efectefectuării manoperelor chirurgicale de bază;

20.3. Execută intervenţii chirurgicale simple în scop terapeutic şi economic.

Intervenţii chirurgicale

Contenţia: mecanică (materiale, instrumente, aparate speciale sau cu mâinile), chimică(tranchilizante), în funcţie de specia de animale;Metode: hemostaza preventivă, provizorie (tamponament, forcipresură), definitivă(ligatură, sutură, vasculară), hemostaza medicamentoasă;Puncţia: instrumentar, pregătirea locului de elecţie, tehnica puncţiei;Masculi: vieri, berbeci, ţapi, tauri;Castrare: instrumentar şi materiale, contenţionare, pregătirea locului de elecţie, tehnica castrării;Cauterizare: aparate, instrumente, tehnica cauterizării (marcarea şi fixarea focului);Ecornare: aparate, instrumente, materiale, tehnica ecornării;Terapia:proteinoterapia, leucocitoterapia generală, leucocitoterapia locală;Tehnologie: softuri, internet;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice efectuării intervenţiilor chirurgicale simple;

13


20.4. Identifică infecţiile chirurgicale, leziunile traumatice şi arsurile.

Infecţii chirurgicale, leziuni traumatice,arsuri

Infecţii: abces, flegmon, septicemie (cauze, simptome, tratament);Leziuni: - închise: contuzii, hematom (simptome şi tratament); - deschise: plăgi prin tăieturi, plăgi înţepate, plăgi contuze, plăgi prin muşcătură, plăgi veninoase, plăgi de vară, plăgi prin arme de foc (tratament);Arsuri: clasificare, simptome, tratament;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice aplicării tratamentului în infecţiile chirurgicale, leziuni traumatice şi arsuri.

20.5. Descrie procesul tumoral.

Tumorile

Clasificare: benigne, maligne;Denumire:în funcţie de tipul de tumoare şi ţesutul unde s-a format;Etiologie: factori: mecanici, fizici, chimici, biologici, ereditari;Simptome: în funcţie de organul unde s-a localizat tumoarea;Tratament: citostatice, antimetabolice, tratament chirurgical, radioterapie, chimioterapie;Identificare: fibromul, melanomul, papilomul, polipii;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele, efectuării intervenţiilor şi administrării medicamentelor;

20.6. Descrie principalele boli chirurgicale.

Bolile chirurgicale

Clasificare: -ale pielii; vaselor sanguine; oaselor şi articulaţiilor; muşchilor şi tendoanelor; ale esofagului;ale grebănului; ale abdomenului şi rectului; urogenitale; ale globului ocular; ale copitelor şi ongloanelor;Boli : escoriaţia, tromboflebita, exostoze, fracturi, entorsa, luxaţia, artrita,tendinita, şchiopături, obstrucţia esofagului prin corp străin, flegmonul grebănului, hernia ombilicală, prolapsul rectal, fimoza, conjunctivite, pododermatite;Simptome: generale şi locale;Tratamente: medicamentoase şi chirurgicale;

14

III. Sugestii metodologice

1.Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele

tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire

teoretică. Acestor tipuri de instruire le corespunde un anumit număr de ore din planul de

învăţământ. Numărul de ore este corelat cu numărul de credite acordate pentru unităţile de

competenţe.

La modulul “Patologia chirurgicală” repartizarea orelor pe tipuri de instruire este:

- instruire teoretică 31 ore;

- laborator tehnologic 60 ore.

Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.

Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică , a conţinutului, cel care

va sta la baza planificării calendaristice:

Nr.crt.

Tema

Nr. de ore alocatInstruire teoretică

Laborator tehnologic

1. Instrumentarul chirurgicalMetode de sterilizare

3 8

2. Manopere chirurgicale de bazăIncizii şi suturiAntisepsiaDrenajulPansamentulBandajul

4 8

3. Intervenţii chirurgicaleContenţia: mecanică, chimică HemostazaPuncţia rumenului şi ceculuiCastrareaCauterizareaEcornareaTerapia actului chirurgical

8 12

15

4. Infecţii chirurgicale, leziuni traumatice, arsuriInfecţii: abces, flegmon, septicemie Leziuni: -închise: contuzii, hematom; -deschise: plăgi.Arsurile

4 8

5. Tumorile:Clasificare, denumire, etiologie, simptome,tratament.

3 12

6. Bolile chirurgicale-ale pielii; vaselor sanguine; oaselor şi articulaţiilor; muşchilor şi tendoanelor; ale esofagului;ale grebănului; ale abdomenului şi rectului; urogenitale; ale globului ocular; ale copitelor şi ongloanelor;

9 12

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă

asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete

din şcoală.

Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor chirurgicale, începând cu

definiţia şi terminând cu profilaxia şi combaterea, incluzând toate elementele de conţinut

cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.

2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare.

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Patologia chirurgicală” se studiază în clasa a XIII –a,

liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 91 ore, din care instruire teoretică 31

ore şi laborator tehnologic 60 ore.

Pregătirea practică la calificarea tehnician veterinar este efectuată în totalitate de către

profesorul medic veterinar. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând

pregătirea practică curentă.

Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională,

şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de

minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de patologie veterinară, în ferma didactică, la

clinicile şi dispensarele medicale veterinare, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub

îndrumarea profesorilor medici veterinari.

16

Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe

cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării lui a

stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt cuantificate prin

credite.

Unitatea de competenţe “Patologia chirurgicală” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în

structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de

aplicabilitate şi probe de evaluare.

La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru

abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa

muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţi cheie ca

“Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor interpersonale” trebuie formate şi

aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe

piaţa muncii.

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XIII-a procesul de predare – învăţare trebuie să

fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi

specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.

Metode cu activitatea didactică centrată pe elev aşa cum sunt: studiul de caz,

brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol,

descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, au eficienţă maximă în procesul

de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,

critică, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.

Profesorului de patologie chirurgicală îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp

activitatea didactică, folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită

realizarea competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.

În activitatea de proiectare şi pentru ca procesul de predare/învăţare să fie cel preconizat,

profesorul va elabora din timp:fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi

autoevaluare şi va pregăti materialele, aparatura şi instrumentarul necesar unei bune

desfăşurări a lecţiei.

În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi cele

tehnice definite.

Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a descrie

procesul tumoral. Scenariul didactic ar putea fi următorul:

17

Se constituie grupurile iniţiale(în funcţie de numărul de experţi), la o clasă de 25 elevi

pentru descrierea procesului tumoral, se formează 5 grupe iniţiale;

Din grupurile iniţiale se constituie grupurile de “experţi”, în cazul de faţă 5 grupuri de

experţi întrucât materialul de studiat este împărţit în 5 părţi conform criteriilor de

performanţă din Standardul de Pregătire Profesională şi anume:

• clasificarea tumorilor

• denumirea tumorilor

• explicarea etiologiei tumorilor

• descrierea simptomelor în tumori

• descrierea tratamentului în tumori

Fiecare grup de experţi primeşte o fişă de documentare, câte o fişă pentru fiecare

membru, cu secvenţa de lecţie pe care trebuie să o studieze;

• grupul de experţi nr.1 va primi fişa de documentare cu clasificarea tumorilor;

• grupul de experţi nr. 2 va primi fişa de documentare cu denumirea tumorilor;

• grupul de experţi nr. 3 va primi fişa de documentare cu explicarea etiologiei

tumorilor;

• grupul de experţi nr. 4 va primi fişa de documentare cu descrierea simptomelor în

tumori;

• grupul de experţi nr. 5 va primi fişa de documentare cu descrierea tratamentului în

tumori;

Se acordă timpul necesar studiului de 10-15-20 minute, în funcţie de conţinutul ce

trebuie reţinut;

Experţii revin în grupurile iniţiale şi predau conţinutul (învăţat) pregătit celorlalţi

colegi.

Deci un grup iniţial are 5 membrii, fiecare membru reprezentând un expert care are de predat

secvenţa lui, astfel încât în final întreaga lecţie va fi predată de cei 5 experţi pentru grupul

iniţial respectiv.

Pentru a realiza feedback-ul, profesorul aplică un test cu itemi obiectivi şi semiobiectivi, sau

pune întrebări. Feedback-ul scoate în evidenţă capacitatea elevilor de a-şi însuşi într-un timp

dat o cantitate de cunoştinţe şi de a transmite aceste cunoştinţe. La finalul parcursului elevii

demonstrează că sunt capabili să descrie procesul tumoral.

18

Metoda utilizată în acest scenariu este metoda mozaic, care stimulează învăţarea prin

colaborare, încrederea în sine a elevilor, dezvoltă abilităţi de comunicare, gândirea logică,

critică şi independentă, precum şi răspunderea individuală şi de grup.

În acest scenariu profesorul monitorizează predarea, pentru a fi sigur că informaţia se

transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări. Profesorul

stimulează cooperarea, asigură implicarea şi participarea tuturor elevilor prin îndemnuri.

3.Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale şi

specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea

sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul

trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.

Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze

şi să-şi exprime opinii proprii.

Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi

profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.

Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre

realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii

definite.

Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu

probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.

Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul

de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele

specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat

este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a

demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,

evaluarea s-a încheiat cu succes.

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să

demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe

definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze

răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice

19

în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare

formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în

corelaţie cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi probele de evaluare ale

competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician

veterinar”, nivelul trei.

Exemplu:

Unitatea de competenţă: 20. Patologia chirurgicală

Competenţa: 20.4. Identifică infecţiile chirurgicale, leziunile traumatice şi arsurile.

Criterii de performanţă:

a) Recunoaşterea infecţiilor chirurgicale

Probă orală1.A.Precizaţi cauzele şi simptomele care caracterizează infecţia chirurgicalăNr.crt.

Infecţii chirurgicale Cauze Simptome Evaluator Data

1. Abces2. Flegmon3. Septicemia

Probă scrisă2.A.Recomandaţi tratamentul în principalele infecţii chirurgicaleNr.crt.

Infecţii chirurgicale Tratament Evaluator Data

1. Abces2. Flegmon3. Septicemia

b)Caracterizarea leziunilor traumatice

Probă orală1.B.Caracterizaţi clinic leziunile traumatice închiseNr. crt.

Leziuni traumatice închise

Simptome Evaluator Data

1. Contuzii2. Hematom

Probă scrisă2.B.Precizaţi tratamentul în leziunile traumatice închiseNr. crt.

Leziuni traumatice închise

Tratament Evaluator Data

1. Contuzii2. Hematom

20

Probă scrisă3.B. Precizaţi tratamentul în leziunile traumatice deschiseNr. crt.

Leziuni traumatice deschise


1. Plăgi tăiate2. Plăgi înţepate3. Plăgi contuze4. Plăgi muşcate5. Plăgi veninoase6. Plăgi de vară7. Plăgi prin arme de foc

c) Descrierea arsurilor

Probă orală1.C. Descrieţi arsurile din punct de vedere clinic şi recomandaţi tratamentulNr. crt.

Descrierea arsurilor Tratament Evaluator Data

d) Respectarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii

Probă practică1.D. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:Nr.crt.

Norme specifice administrării medicamentelor şi lucrului cu animalele

Evaluator Data

1. Aplicaţi normele specifice administrării medicamentelor

2. Aplicaţi normele specifice lucrului cu animalele

Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.

21

MODULUL II - PATOLOGIA OBSTETRICALĂ

Modulul “Patologia obstetricală” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de


veterinar, nivel trei. Modulul „Patologia obstetricală” se studiază într-un număr de 79 de ore


Modulul „Patologia obstetricală” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

„Patologia obstetricală”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau

contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să

menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XIII –a, nivelul

trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :





în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, prvind lista

unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul medic veterinar are


implementeze în cadrul modulului “Patologia obstetricală” pentru formarea abilităţilor cheie.

De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se

formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Modulul “Patologia obstetricală” se studiază în paralel cu celelalte module în

cadrul curriculum-ului diferenţiat.






de învăţare care se pretează la modulul “Patologia obstetricală” şi în special la pregătirea de

specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor

concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

22








Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”, observăm

că modulul “Patologia obstetricală” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru



Unităţi de competenţe tehnice specializate

21. Patologia obstetricală

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Patologia

obstetricală”.


Unităţi decompetenţe


Conţinuturi

21.Patologiaobstetricală

21.1. Identifică patologia gestaţiei.

Patologia gestaţiei

Boli: paraplegia antepartum, prolapsul vaginal, edemul de gestaţie, avortul nespecific;Cauze: favorizante, determinante, ocazionale;Simptome: locale, specifice fiecărei boli;Tratament: local, în funcţie de boală, igienic, dietetic, medicamentos;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele şi administrării medicamentelor;

23

21.2. Descrie patologia parturiţiei.

Patologia parturiţiei

Instrumentar: - intervenţii nesângeroase (frânghiuţe, purtătorul de frânghiuţe, cârlige obstetricale, respingător, pensă, forceps); - intervenţii sângeroase (embriotom, spatule obstetricale, bisturiu cu lamă ascunsă, trocar);Distocii: - de origine maternă, de origine fetală (prin prezentare anterioară, prin prezentare posterioară, prin poziţie, prin aşezare transversală, prin exces de volum, prin anomalii, prin monstruozităţi);Distocii: - prin intervenţii nesângeroase : prin prezentare a genunchiului, spetei, jaretului, tehnica remedierilor;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele şi administrării medicamentelor;

21.3. Identifică bolile specifice perioadei de puerperium.

Patologia perioadei de puer-perium

Boli: - prolapsul uterin, retenţia învelitorilor fetale, paraplegia postpartum, febra vituleră, vaginite, endometrite, metrite, septicemia puerperală;Cauze: - favorizante, determinante;Simptome:- locale specifice şi generale;Tratament: - local şi general, în funcţie de boală;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele şi administrării medicamentelor.

21.4. Caracterizează patologia nou-născuţilor

Patologia nou-născuţilor

Boli: asfixia, diareea, constipaţia, omfaloragia, omfalita ;Cauze: specifice fiecărei boli;Simptome: funcţionale;Terapie: specifică fiecărei boli;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele şi administrării medicamentelor;

24

21.Patologiaobstetricală

21.5. Examinează glanda mamară în vederea depistării bolilor specifice.

Bolile glandei mamare

Boli: plăgile ugerului, edemul ugerului, hipogalaxia şi agalaxia, mamitele;Cauze: mecanice, fizice, biologice, de exploatare, favorizante, determinante;Simptome: funcţionale şi structurale;Tratament: igienic, medicamentos;Măsuri: evitare a factorilor favorizanţi şi determinanţi, depistarea precoce a mamitelor utilizând diferite teste;Norme: specifice lucrului cu animalele, administrării medicamentelor;

21.6. Descrie tulburările de reproducţie la animale.

Tulburările de reproducţie

Clasificare: - la femele:- congenitală(anomalii, intersexualitate,infantilism); - senilă - dobândită:- lezională, - funcţională - la masculi :- congenitală(anomalii,infantilism); - senilă - dobândităBoli: - vulvovaginite nespecifice; vaginită trichomonotică; cervicite cronice; corp galben persistent; chişti ovarieni; hipoplazia ovariană; bolile uterului (etiologie, simptome, tratament);



Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice

specializate se formează prin laborator tehnologic şi instruire teoretică. Conţinuturile

corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de

competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de

instruire.

La modulul “Patologia obstetricală” repartizarea orelor pe tipuri de instruire este:

- instruire teoretică 31 ore;



Modul de parcurgere,în ordine cronologică, a conţinutului este redat în tabelul de mai jos: 25

Nr.crt. Tema

Nr. de ore alocatInstruire teoretică


1. Patologia gestaţiei

Boli: paraplegia antepartum, prolapsul vaginal, edemul de gestaţie, avortul nespecific;

4 6

2. Patologia parturiţiei

Distocii de origine maternă şi fetalăRemedierea distociilor

5 8

3. Patologia perioadei de puer-perium

Boli: - prolapsul uterin, retenţia învelitorilor fetale, paraplegia postpartum, febra vituleră, vaginite, endometrite, metrite, septicemia puerperală;

6 8

4. Patologia nou-născuţilor

Boli: asfixia, diareea, constipaţia, omfaloragia, omfalita ;

4 6

5. Bolile glandei mamare

Boli: plăgile ugerului, edemul ugerului, hipogalaxia şi agalaxia, mamitele;

6 10

6. Tulburările de reproducţie

Infecunditatea(sterilitatea) la femele şimasculi;Boli care determină sterilitatea - vulvovaginite nespecifice; vaginită trichomonotică; cervicite cronice; corp galben persistent; chişti ovarieni; hipoplazia ovariană; bolile uterului.

6 10



din şcoală.

26

Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor obstetricale, începând cu




Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Patologia obstetricală” se studiază în clasa a XIII –a,

liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 79 ore, din care instruire teoretică 31

ore şi laborator tehnologic 48 ore.












credite.

Unitatea de competenţe “Patologia obstetricală” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în





muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca



piaţa muncii.




27





critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.

Profesorului de patologie obstetricală îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp








tehnice definite.

Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca

obiectiv formarea competenţei de a examina glanda mamară în vederea depistării bolilor

specifice.

Scenariul didactic poate fi următorul:

- lecţia se desfăşoară în ferma didactică,pe specia bovină;

- locaţia respectivă se organizează pentru lucrul în echipă;

- clasa se împarte în echipe de 4 elevi;

- se stabilesc punctele de lucru;

- fiecare punct de lucru se dotează cu:fişe de documentare, fişe de lucru, mănuşi,

cilindrii gradaţi, pahare berzelyus, cupe de plastic, fişe revelatoare cu bromtimol,

reactivi.

Elevii îşi organizează punctele de lucru, verifică materialele necesare, abordează animalul şi

execută examinarea glandei mamare respectând etapele din fişele de lucru. Ei utilizează corect

materialele folosite în diagnosticare şi respectă procedeele de examinare, după care

interpretează datele obţinute. Metodele utilizate în acest caz sunt observarea, descoperirea,

conversaţia euristică. Elevul observă cu atenţie glanda mamară, descoperă eventualele

modificări şi interpretează corect datele obţinute la examinarea secreţiei lactate. Ei trebuie să

dialogheze permanent cu membrii echipei în vederea stabilirii diagnosticului corect.

Profesorul supraveghează şi îndrumă elevii, intervenind în soluţiile date de aceştia.

28













definite.











demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe





corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale

din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.

29

Exemplu:

Unitatea de competenţe: 21. Patologia obstetricală

Competenţa: 21.6. Descrie tulburările de reproducţie la animale


a) Clasificarea sterilităţii

Probă scrisă1.A.Clasificaţi sterilitatea la femele şi masculi.Nr.crt.

Tipuri de sterilitate Evaluator Data

1.2.3.

Probă orală2.A. Enumeraţi tipurile de sterilitate congenitală şi dobândită întâlnite la femele şi masculi.Nr.crt.

Sterilitate congenitală-femele

Sterilitate congenitală-masculi

Sterilitate dobândităfemele

Sterilitatedobândită-masculi

Evaluator Data

1.2.3.4.

a) Descrierea bolilor ginecologice care produc infecunditate şi sterilitate

Probă scrisă1.B.Enumeraţi bolile ginecologice care produc sterilitate şi infecunditate.Nr.crt.

Boli ginecologice-enumerare Evaluator Data

1.2.3.4.5.6.7.

30

Probă orală2.B.Descrieţi simptomele caracteristice bolilor ginecologice.Nr.crt.

Simptome Evaluator Data

Vulvovaginita

Vaginita tri-chomonotică

Cervi-cite

CG-persis-tent

Chiştiiovarieni

Hipo-plazia Ovariană

Endo-metri-tele

Probă scrisă3.B.Precizaţi etiologia în bolile ginecologice.

Nr.crt.

Etiologie Evaluator Data

Vulvovaginita


Cervi-cite

CG-persis-tent

Chiştiiovarieni

Hipo-plazia ovariană

Endo-metri-tele

Probă orală4.B.Descrieţi tratamentul în bolile ginecologice.Nr.crt.


Vulvovaginita


Cervi-cite

CG-persis-tent

Chiştiiovarieni

Hipo-plazia Ovariană

Endo-metri-tele


31

MODULUL III - MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN DOMENIUL AGRICULTURĂ

Modulul “Managementul calităţii în domeniul agricultură” este integrat în curriculum

diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XIII- a, liceu tehnologic, ruta progresivă pentru

calificarea tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Managementul calităţii în domeniul

agricultură” se studiază într-un număr de 49 de ore efectuate de către profesorul de

specialitate.

Modulul „Managementul calităţii în domeniul agricultură” reprezintă unitatea de

competenţe tehnice specializate „ Managementul calităţii în domeniul agricultură” şi se

studiază în paralel cu celelalte module în cadrul curriculum-ului diferenţiat.

Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de

competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de

competenţe cheie care se formează în clasa a XIII –a, nivelul trei, calificarea “tehnician

veterinar”. Acestea sunt :





în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, prvind lista

unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul de specialitate are


implementeze în cadrul modulului “Managementul calităţii în domeniul agricultură” pentru

formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate

reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.






de învăţare care se pretează la modulul “Managementul calităţii în domeniul agricultură” şi în

32

special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice

adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.








Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”, observăm că

modulul “Managementul calităţii în domeniul agricultură” nu se agregă cu nici o unitate de

competenţe pentru abilităţile cheie.


Unităţi de competenţe tehnice generale:

10. Managementul calităţii în domeniul agricultură

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul “Managementul

calităţii în domeniul agricultură”.


Unitateade

competenţe


Conţinuturi tematice

10. Manage-mentul calităţii în domeniul agricultură


Managementul calităţii: concept Funcţiile managementului calităţii:

- planificare a calităţii;- organizare a activităţii referitoare la

calitate; - coordonare a activităţilor referitoare la

calitate;- antrenare a personalului pentru realizare

a obiectivelor calităţii;- asigurare a calităţii;- îmbunătăţire a calităţii.

33



Elementele sistemului de management al calităţii

- sistemul de management al calităţii (cerinţe generale);

- responsabilitatea conducerii;- managementul resurselor;- realizare a produsului;- măsurare ,analiză şi îmbunătăţire. Documentele sistemului de management al

calităţii- manualul calităţii;- procedurile sistemului de management al calităţii; - instrucţiuni de lucru;- alte documente referitoare la sistemul de management al calităţii.

10.2. Analizează procese şi faze de proces pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.

Etapele procesului de asigurare a calităţii din sectorul cultivării plantelor şi creşterii animalelor

- spirala calităţii: planificare, implementare, evaluare, feed-back, schimbare

Indicatori de calitate :- indicatori calitativi şi cantitativi, - indicatori de producţie, - indicatori de organizare,- indicatori asociaţi evaluării

Model de calitate aplicat la un proces tehnologic din sectorul cultivării plantelor şi creşterii animalelor :

- proces tehnologic, convenţional admis pentru ilustrarea modului în care se aplică spirala calităţii Modul de evaluare:

- deficienţe constatate;- măsuri propuse;- soluţii de schimbare şi relansare a procesului.

34



10.3. Aplică proceduri adecvate de implementare a managementului calităţii

Măsurile ce se impun la nivelul unei unităţi agricole pentru aplicarea unui model de management al calităţii:

- autonomie decizională;- viziune comună;- obiective pe termen mediu şi lung;- spirit de echipă;- disponibilitate la schimbare;- resursă umană calificată.

Monitorizare a proceselor unităţii agricole în asigurarea calităţii prin aplicarea unui model de autoevaluare organizaţională

Sistemul de îmbunătăţire a calităţii: - măsuri concrete şi ţintele acestora în scopul

eficientizării activităţilor Raportare la politica organizaţiei:

- auto-evaluarea activităţii în raport cu obiectivele generale şi politica organizaţiei

10.4. Asigură îmbunătăţirea continuă a calităţii

Tipurile de standardizare după criteriile următoare: - domeniile standardizării : industrie, agricultură, comerţ ,….; - nivel de standardizare: standarde de firmă, profesionale, teritoriale, naţionale, regionale, internaţionale; - conţinutul standardelor: de bază, terminologie, încercări, procese, produse, servicii, tip „ghid " .

Activitatea de standardizare: - principiile standardizării; - instituţii; - sistemul european de standardizare;- obiectivele standardizării;- globalizarea standardizării;- interesele consumatorilor referitoare la standardizare.

Managementul calităţii totale -TQM:- direcţiile TQM: satisfacţia clientului, satisfacţia organizaţiei, interesul general al societăţii;- funcţiile TQM: planificare, organizare,conducere, control, asigurare, îmbunătăţire a calităţii;principiile TQM: orientare spre client, internalizare a relaţiei client-furnizor,- calitate pe primul plan, „zero defecte” şiîmbunătăţire continuă, viziune sistematică,argumentare cu date.

35



Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin

laborator tehnologic şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se

corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund

numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.

La modulul “Managementul calităţii în domeniul agricultură” repartizarea orelor pe tipuri de

instruire este:

Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate.

Modul de parcurgere,în ordine cronologică, a conţinutului este redat în tabelul de mai jos:

Nr.crt. Tema

Nr. de ore alocat

Instruire teoretică


1. Managementul calităţii: concept Funcţiile managementului calităţii: - planificare a calităţii;- organizare a activităţii referitoare la calitate; - antrenare a personalului pentru realizare a

obiectivelor calităţii;- asigurare a calităţii;- îmbunătăţire a calităţii.

2 3

2. Elementele sistemului de management al calităţii- sistemul de management al calităţii

(cerinţegenerale);- responsabilitatea conducerii;- managementul resurselor;- realizare a produsului;- măsurare ,analiză şi îmbunătăţire.

2 2

3. Documentele sistemului de management al calităţii- manualul calităţii;- procedurile sistemului de management al calităţii; - instrucţiuni de lucru;- alte documente referitoare la sistemul de

management al calităţii.

2 2

36

4. Etapele procesului de asigurare a calităţii din sectorul cultivării plantelor şi creşterii animalelor

- spirala calităţii: planificare, implementare, evaluare,

feed-back, schimbare Indicatori de calitate :

- indicatori calitativi şi cantitativi, - indicatori de producţie, - indicatori de organizare,

indicatori asociaţi evaluării Model de calitate aplicat la un proces tehnologic

din sectorul cultivării plantelor şi creşterii animalelor :

- proces tehnologic, convenţional admis pentru ilustrarea modului în care se

aplică spirala calităţii Modul de evaluare: deficienţe constatate, măsuri

propuse, soluţii de schimbare şi relansare a procesului.

2

3

2

2

4

5. Măsurile ce se impun la nivelul unei unităţi agricole pentru aplicarea unui model de management al calităţii:

- autonomie decizională;- viziune comună;- obiective pe termen mediu şi lung;- disponibilitate la schimbare;- resursă umană calificată.

Monitorizare a proceselor unităţii agricole în asigurarea calităţii prin aplicarea unui model de autoevaluare organizaţională

Sistemul de îmbunătăţire a calităţii: - măsuri concrete şi ţintele acestora în scopul eficientizării activităţilor

Raportare la politica organizaţiei: - autoevaluarea activităţii în raport

cuobiectivele generale şi politica organizaţiei

3

2

2

4

37

6. Tipurile de standardizare după criteriile următoare: - domeniile standardizării : industrie, agricultură, comerţ ,….; - nivel de standardizare: standarde de firmă, profesionale, teritoriale, naţionale, regionale, internaţionale; - conţinutul standardelor: de bază,terminologie, încercări, procese, produse, servicii, tip „ghid " .

Activitatea de standardizare: - principiile standardizării; - instituţii; - sistemul european de standardizare;- obiectivele standardizării;- globalizarea standardizării;- interesele consumatorilor referitoare la

standardizare. Managementul calităţii totale -TQM:

- direcţiile TQM: satisfacţia clientului,satisfacţia organizaţiei, interesul general

al societăţii- funcţiile TQM: planificare, organizare,

conducere, control, asigurare, îmbunătăţire a calităţii;

- principiile TQM: orientare spre client, internalizare a relaţiei client-furnizor, calitate pe primul plan, „zero defecte” şi

îmbunătăţire continuă, viziune sistematică, argumentare cu date.

3

3

3

3



din şcoală.


Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Managementul calităţii în domeniul agricultură” se

studiază în cla sa a XIII –a, liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 49 ore, din

care instruire teoretică 31 ore şi laborator tehnologic 18 ore.

38












credite.

Unitatea de competenţe “Managementul calităţii în domeniul agricultură” este cuantificată

cu 1 credit. Ea are în structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de

performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare.



muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie ca



piaţa muncii.








critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.

Profesorului de specialitate îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp activitatea

didactică, folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită realizarea

competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.

39






tehnice definite.













definite.











demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă



40



corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale

din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.

Pentru elaborarea unui proiect de lecţie şi utilizarea unui instrument de evaluare consultaţi

modulul “Patologia infecţioasă”.

41

MODULUL IV - GESTIUNE ŞI EVIDENŢA ECONOMICĂ

Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este integrat in cultura de specialitate, clasa

XIII, ruta progresivă pentru calificările tehnician în agricultură, tehnician agromontan,

tehnician veterinar, nivel III.

Modulul se studiază întru-un nr. de 91 de ore din care 60 ore laborator tehnologic.

Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” reprezintă unitatea de competenţe tehnice

generale „Gestiune şi evidenţă economică” şi se studiază în paralel cu celelalte module din

curriculum diferenţiat.

Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este constituit din agregarea unităţii de

competenţe tehnice generale „Gestiune şi evidenţă economică” cu unitatea de competenţe

pentru abilităţi cheie „Procesarea datelor numerice”. Agregarea s-a realizat prin intermediul

condiţiilor de aplicabilitate de la cele două unităţi de competenţe.

Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

conţinuturi.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţe cheie


Unităţi de competenţe tehnice generale

11. Gestiune şi evidenţă economică

Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se

evaluează în cadrul modulului „Gestiune şi evidenţă economică” .

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe





8.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

11.4. Efectuează calculaţia de costuri

Calculaţia costurilorNoţiunea şi conţinutul costurilor.Clasificarea calculaţiilor după: momentul elaborării costurilor, sfera de cuprindere a cheltuielilor în costuri, particularităţile procesului tehnologic, modul de evaluare a costurilor, modul de structurare a costurilor

Procedee de calculaţie a costurilor:- Procedee de delimitare a cheltuielilor pe

42

purtători şi sectoare -Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte

-Procedee de separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe -Procedee de determinare a costurilor unitare Metode de calculaţie a costurilor: - de tip absorbant: globală, pe faze, pe comenzi - de tip parţial Planifică cheltuielile unei unităţi

economice pentru o perioadă dată, utilizând procedeul de separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe:culege date numerice referitoare la producţia realizată anterior (dimensiuni, distanţe, temperatură, masă, concentraţie, densitate, tensiune), selectează cheltuielile unităţii în variabile şi fixe, prognozează cheltuielile unităţii pentru perioada următoare înregistrând datele în tabele, fişe.



8.2. Prelucrează datele numerice

11.3. Explică evaluarea elementelor patrimoniale

Evaluarea elementelor patrimoniale:Concept,criterii de evaluare(: valoarea de utilitate, reală, timpul, criteriul menţinerii capitalului),baze de evaluare(costul istoric, curent, valoarea reziduală, şi actualizată)

Preţuri utilizate în evaluarea contabilă: preţul producătorului, de livrare, cu ridicata, cu amănuntul.Calcule economico-financiare privind costurile, preţurile, cifra de afaceri , profitul, utilizănd formulele de calcul şi reprezentarea grafică a acestoraAnaliza vânzărilor la o unitate patrimonială utilizând media aritmetică, geometrică, dispersia, abaterea medie pătratică. Reprezentarea grafică a datelor obţinute şi interpretarea acestora.

Formele de evaluare în contabilitate:la intrarea şi ieşirea din gestiune, la inventar, la bilanţ

Introduce date de intrare şi ieşire din gestiune pe calculator

43

8. Procesarea datelor numerice11. Gestiune şi evidenţă economică

8.3. Interpretează rezultatele obţinute

11.2. Efectuează inventarierea patrimoniului

Inventarierea patrimoniuluiFuncţiile inventarierii: funcţia de control, de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului economico-financiar, de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilorEtapele inventarierii: pregătirea inventarierii, inventarierea propriu-zisă, stabilirea rezultatului inventarierii

Documente aferente inventarierii: declaraţia de inventar, lista de inventariere, proces verbal de stabilire a rezultatului inventarierii, registrul inventar, decizia de imputare

Efectuează inventarierea la o unitate patrimonială, stabileşte rezultatele inventarierii prin compararea datelor faptice cu cele scriptice, determină erorile sau cauzele lipsurilor la inventar, formulează concluzii pe baza unei analize critice, stabileşte deciziile optime pentru rezolvarea problemelorTipuri de grafice:liniare, în coloane şi bare, radar, GranttTipuri de diagrame: cumulativă, Paretto, de dispersie


11.1. Descrie rolul, funcţiile şi structura bilanţului contabil

Bilanţul contabil Rolul bilanţului contabil: determinarea

situaţiei nete a patrimoniului, determinarea rezultatului economico – financiar, furnizarea unor date privind activele, stocurile, creanţele şi datoriile, provizioanele, repartizarea rezultatului exerciţiului,veniturile şi cheltuielile

Funcţiile bilanţului contabil: de generalizare, de informare, de analiză

Structura bilanţului contabil: structura bilanţului contabil propriu-zis( activul şi pasivul bilanţier), structura contului de profit şi pierdere( venituri şi cheltuieli de exploatare, financiare, extraordinare), structura anexei la bilanţ(active imobilizate, stocuri, creanţe, datorii, repartizarea profitului, calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari)

Tipuri de operaţii economico-financiare ce afectează echilibrul bilanţier: A+X=P+X; A+X-X=P; A=P+X-X; A-X=P-X

Elaborarea bilanţului contabil pe calculator

44


1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:


instruire teoretică şi laborator tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de

către profesorul de specialitate.

Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului care stă

la baza planificării calendaristice:

Nr. crt.

Tema Număr ore instruire teoretică

Număr ore laborator tehnologic

A Bilanţul contabil 4 81 Rolul bilanţului contabil 22 Funcţiile bilanţului contabil 23 Structura bilanţului contabil4 Variaţia posturilor bilanţiereB Inventarierea patrimoniului 4 85 Funcţiile inventarierii 26 Etapele de desfăşurare a inventarierii 27 Documente aferente inventarierii

8 Efectuează inventarierea unei unităţi patrimoniale9 Tipuri de grafice şi diagrameC Evaluarea elementelor patrimoniale 1410 Concept, criterii şi baze de evaluare 211 Preţuri utilizate în evaluarea contabilă 312 Calcule economico-financiare privind costuri, preţuri

cifra de afaceri, profit13 Analiza vânzărilor la o unitate patrimonială14 Forme de evaluare în contabilitate 215 Introducerea datelor de intrare,ieşire pe calculatorD Calculaţia costurilor 3016 Noţiune, conţinut, clasificarea costurilor 417 Procedee de calculaţie a costurilor 618 Metode de calculaţie a costurilor 613 Planificarea cheltuielilor unităţii economice pentru o

perioadă dată TOTAL 31 60

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea

şcolară.

45

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a

competenţelor tehnice generale.









Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune

implicarea responsabilă atât a elevilor cât şi a profesorilor, prin folosirea unor strategii

didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în

procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie

să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificările

corespunzătoare nivelului 3.

Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi

folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.

Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din

timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de

observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, a materialelor necesare şi a spaţiului de lucru.

Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt studiul de caz,

brainstorming-ul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, lucrul pe staţiuni asigură

eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor

cheie cu cele tehnice generale.

Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale elevii pot să dobândească cunoştinţele şi

abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a completa

documentele aferente inventarierii patrimoniului.

Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu:

- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ;

46

- fiecare punct de lucru este dotat cu documente specifice inventarierii şi fişe de lucru;

- profesorul va explica elevilor modul de completare a documentelor;

- elevii vor avea ca sarcină de lucru să completeze documentele de inventariere :lista de

inventar, proces verbal privind rezultatele inventarierii şi registrul jurnal, corespunzător fişelor

de lucru.

În final elevii vor prezenta soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se discută, se fac

observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La sfârşitul parcursului

elevii sunt capabili să întocmească documentele specifice inventarierii patrimoniului.

Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul în echipă, iar metodele subordonate sunt

studiul de caz, problematizarea, conversaţia euristică.

Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea

soluţiilor date de elevi, deoarece activitatea didactică este centrată pe elev.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare


demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă

definită.

Măsura în care se formează la elevi competenţele cheie şi competenţele tehnice din

Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă prin evaluare. Se pot utiliza

metode clasice de evaluare dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a

elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să

elaboreze instrumente de evaluare.

Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime

opinii proprii.

Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient. Elevii şi


Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajator şi instituţii educaţionale despre


definite.

Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de

Pregătire Profesională, demonstrarea unei alte abilităţi este lipsită de semnificaţie în cadrul

evaluării.

47

Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi

condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardele de Pregătire

Profesională pentru calificările corespunzătoare nivelului 3.

Exemplu:

Unitatea de competenţe 11. Gestiune şi evidenţă economică

Competenţa 11.1 Identifică rolul, funcţiile şi structura bilanţului

(a) Explicarea rolului bilanţului contabil

1.A Proba oralăEnunţaţi rolul bilanţului contabil.

2.A Alegeţi răspunsul corect: Situaţia netă a patrimoniului este dată de relaţia:

a) situaţia netă = activ-datoriib) activ = capital propriu+datoriic) datorii = activ-capital propriu

3.A Completaţi : Determinarea rezultatului economico-financiar net se poate face cu date din două surse: - din bilanţul propriu-zis, conform relaţiei: rezultat net = capitaluri propriu - ………..+/- modificări de capital în cursul la sfârşitul exerciţiului exerciţiului

- din contul de profit şi pierdere: rezultatul net = -------------- - ---------------------

(b) Prezentarea funcţiilor bilanţului contabil

1.B Proba oralăEnumeraţi funcţiile bilanţului contabil.

2.B Citiţi cu atenţie elementele din cele două coloane şi faceţi asocierea acestora prin săgeţi:

Coloana A Coloana B

Bilanţul este un document de sinteză Funcţia de analizăBilanţul este un document de raportare contabilă Funcţia de informareBilanţul este un document de analiză contabilă Funcţia de generalizare Funcţia de calcul

48

(c) Descrierea structurii bilanţului contabil

Alegeţi varianta corectă:

1.C Bilanţul propriu-zis conţine:a) posturi de activ b) posturi de pasiv c) posturi de activ şi de pasiv

2.C Posturile bilanţiere se grupează după:a) destinaţieb) provenienţăc) destinaţie şi provenienţăd) funcţia elementelor conţinutee) funcţie, destinaţie şi provenienţă

3.C Să se prezinte bilanţul contabil structurat pe cele patru componente ( active imobilizate, active circulante, capital propriu şi datorii), ştiind că: a) total activ = 42,000,000b) activul imobilizat reprezintă 40% din activul circulant c) datoriile reprezintă 70% din activul circulantd) profitul este egal cu 10% din capital

(d) Efectuarea principalelor tipuri de Societatea comercială ALFA S.R.L. prezintă la data de 01.01.N următoarele elemente patrimoniale:- mijloace fixe 20.000.000- capital social 30.000.000- terenuri 10.000.000- materiale 2.000.000- furnizori 5.000.000- credite bancare 5.000.000- conturi curente la bănci 7.500.000- casa 500.000

În cursul lunii au avut loc următoarele operaţii economice care au produs modificări:1. se cumpără un teren în valoare de 10mil. lei 2. din contul de disponibilităţi de la bancă se achită datoria faţă de furnizori în sumă de 1 mil. lei3. se ridică din contul de la bancă suma de 500.000 lei pentru efectuarea unor plăţi prin casieria unităţii4. se achită obligaţia faţă de furnizori, dintr-un credit de la bancă în sumă de 2 mil. lei

Se cere:- să se întocmească bilanţul iniţial- să se analizeze modificările produse de operaţiile economice de mai sus asupra mărimii valorice a elementelor patrimoniale- să se întocmească bilanţul după fiecare operaţie economică

49

MODULUL V – MICROBIOLOGIA

Modulul “Microbiologia” este integrat în stagii de pregătire practică din cultura de


veterinar, nivel trei. Modulul „Microbiologia” se studiază într-un număr de 60 de ore


Modulul „Microbiologia” reprezintă unitatea de competenţe tehnice generale

„ Microbiologia” şi se studiază în primele două săptămâni din stagii de pregătire

practică (practica comasată).

Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de

competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de

competenţe cheie care se formează în clasa a XIII –a, nivelul trei, calificarea “tehnician

veterinar”. Acestea sunt :



Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se

aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o

singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat

tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.

Profesorul de specialitate are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe

cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Microbiologia” pentru

formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi

specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru


Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale formulate

în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor

individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din

programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate. În programă sunt

50

recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Microbiologia” şi

în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi

metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea

ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de

parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III,

“Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în

proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care

sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare,

necesare înregistrării performanţelor elevilor.

Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”,

observăm că modulul “ Microbiologia” nu se agregă cu nici o unitate de competenţă

pentru abilităţile cheie.


Unităţi de competenţe tehnice generale:

13.Microbiologia

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul

„Microbiologia”.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe

Competenţe individuale Conţinuturi tematice

13.Microbiologia 13.1 Caracterizează microorganismele după criterii morfologice şi fiziologice.

Microorganisme

Grupe: Vira, Bacteria, Mycetes, ProtozoaVirusuri: morfologie, multiplicare, cultivare, tropism, interacţiuni.Bacterii: morfologie, fiziologie, grupe de bacterii;Ciuperci: morfologie, fiziologie, reprezentanţi;Micoplasme: morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii;Ricketsii : morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii;Chlamidii : morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii

51

13.Microbiologia

13.2 Cultivă şi examinează microorganismele celulare

Metode de cultivare şi examinare a microorganismelorMijloace: sticlărie, ustensile, instrumentar, aparatură, coloranţi;Medii: lichide – bulion de carne solide – geloza (agarul)Însămânţare: din produse patologice;Incubare:la etuvă;Microscop: componente, mod de funcţionare;Examinare: -aspecte culturale -microscopică - preparate native - preparate colorateColorarea:- Gram şi cu albastru de metilen;Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrărilor în laboratorul de microbiologie;

13.3 Descrie influenţa factorilor externi asupra dezvoltării

Factori externiFactori : fizici, chimici, biologiciAcţiune: microbicidă, microbiostatică;Mediu: apă, aer, sol, căile de răspândire;

13.4 Caracterizează infecţia microbiană

Infecţia microbianăCriterii: natura agentului etiologic, complexul etiopatogenetic,-perioada evolutivă, -dinamica epizootică.Etape :- perioada de incubaţie -perioada de stare ( de evoluţie) -perioada finală.Factori :- de patogenitate – virulentă, toxicitate - de evoluţie – gazda receptivă, microorganismul patogen, doza de germeni, poarta de intrare, sursele de contaminare.

13.5 Descrie categoriile imunologice.

ImunologiaElemente : organe limfoide primare şi secundare, celule implicate în răspunsul imun, atingeni, anticorpi.Clasificare:-naturală -dobândită (activă, pasivă);Produse: vaccinuri, seruri hiperimune, produse revelatoare;

52




instruire teoretică şi laborator tehnologic. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se

corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund

numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.

La modulul “Microbiologie” repartizarea orelor pe tipul de instruire este:



Prezentăm în continuare modul de parcurgere,în ordine cronologică,a conţinutului,cel

care va sta la baza planificării calendaristice:

Nr. crt.

Tema Nr. de ore alocatLaborator tehnologic

1. MicroorganismeGrupe: Vira, Bacteria, Mycetes, ProtozoaVirusuri: morfologie, multiplicare, cultivare, tropism, interacţiuni.Bacterii: morfologie, fiziologie, grupe de bacterii;Ciuperci: morfologie, fiziologie, reprezentanţi;Micoplasme: morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii;Rickettsii : morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii;Chlamidii : morfologie, fiziologie, deosebire faţă de virusuri şi bacterii;

12

2. Metode de cultivare şi examinare a microorganismelorMijloace: sticlărie, ustensile, instrumentar, aparatură;Medii: lichide – bulion de carne solide – geloza (agarul)Însămânţarea: din produse patologice;Incubare:la etuvă;Microscop: componente, mod de funcţionare;Examinare: -aspecte culturale -microscopică - preparate native - preparate colorateColorarea:- Gram şi cu albastru de metilen;

18

53

Norme: specifice lucrărilor în laboratorul de microbiologie;

3. Factori externiFactori :fizici, chimici, biologiciAcţiune:microbicidă, microbiostatică;Mediu: apă, aer, sol, căile de răspândire;

6

4. Infecţia microbianăCriterii: natura agentului etiologic, complexul etiopatogenetic,-perioada evolutivă, -dinamica epizootică.Etape :- perioada de incubaţie, perioada de stare ( de evoluţie), perioada finală.Factori : de patogenitate, de evoluţie: gazda receptivă, microorganismul patogen, doza de germeni, poarta de intrare, sursele de contaminare.

12

5. ImunologiaElemente : organe limfoide primare şi secundare, celule implicate în răspunsul imun, atingeni, anticorpi.Clasificare:-naturală -dobândită(activă, pasivă);Produse:vaccinuri,seruri hiperimune,produse revelatoare;

12

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcoală.


Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Microbiologia” se studiază în cla sa a XIII –a,

liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 60 ore, reprezentând laboratorul

tehnologic.

Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de

către profesorul medic veterinar. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,

comasat, câte 1-2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în

laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare medicale veterinare, la agenţii

economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.

54


cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării

lui a stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt

cuantificate prin credite.

Unitatea de competenţe “Microbiologia” este cuantificată cu 1,5 credite. Ea are în



La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate

pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor

pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea

abilităţile cheie ca “Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor

interpersonale” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea

flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XIII-a procesul de predare – învăţare

trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice

generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.



descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, au eficienţă maximă în

procesul de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală,

analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în

cadrul echipei.

Profesorului medic veterinar îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp







În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi

cele tehnice definite.

55

Procesul de învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor

tehnice generale şi specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi

tehnice este imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice, cât şi a

elevilor prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să

capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare.

Proiectarea riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi

mijloace de învăţământ focalizează prestaţia didactică spre atingerea competenţelor

individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.

Pentru eficientizarea procesului de predare/învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze

din timp activitatea prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de

evaluare şi autoevaluare, pregătirea materialelor, aparaturii, instrumentarului necesar,

astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie

şi cele tehnice definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a examina

microorganismele. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:

- se organizează laboratorul de microbiologie pentru lucrul în echipă;

- se împarte clasa în echipe de 2-3 elevi;

- se stabilesc punctele de lucru;

- se dotează fiecare punct de lucru cu:fişe de lucru, fişe de documentare, baterii de

colorare, coloranţi, băi de colorare, stativ cu eprubete cu culturi, tăviţă renală cu materiale

de examinat, anse de însămânţare, pipete Pasteur, stativ pentru lame, spirtiere, borcane

pentru infecte, hârtie de filtru, oleum de cedru, microscop, sursă de apă, lame, lamele.

Elevii se documentează în fişe, îşi organizează locul de muncă, aşează

materialele, instrumentele în ordinea indicată, execută fiecare tip de frotiu prin colorare

simplă sau Gram, respectând etapele de lucru indicate în fişa de lucru, execută preparate

native, utilizează corect microscopul, examinează preparatele microscopice şi frotiurile la

microscop. Desenează ce văd în microscop, demonstrând că au văzut microorganismele.

Metodele utilizate în acest caz sunt observarea, descoperirea, conversaţia

euristică. Elevul este pus în situaţia de a descoperi microorganismele, de a le diferenţia,

de a interpreta rezultatele, de a rezolva sarcinile de lucru din fişe, de a dialoga permanent

cu membrii echipei în vederea stabilirii rezultatului. Menirea profesorului într-o astfel de

56

lecţie este să supravegheze, să îndrume, să dirijeze şi să intervină în corectarea soluţiilor

date de elevi, datorită faptului că întreaga activitate este efectuată de elevi.




Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:

observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care

profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.

Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi

formeze şi să-şi exprime opinii proprii.

Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.

Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.

Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale

despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după

criterii definite.

Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi

cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.

Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în

Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din

competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai

recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată

când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate

căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită

elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea

de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea

elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot

fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă

57

cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele

de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de

aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru

calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.

Exemplu:

Unitatea de competenţe: 13. Microbiologia

Competenţa 13.1. Grupează microorganismele după criterii morfologice şi

fiziologice


a) Încadrarea microorganismelor în cele 4 grupe

Probă orală1A. Încadraţi microorganismele în cele 4 grupe Nr.Crt.

Grupele Exemple Evaluator Data

1. Vira2. Bacteria3. Myceles4. Protozoa

b) Explicarea structurii şi fiziologiei virusurilor

Probă scrisă: Test cu itemi obiectivi şi semiobiectivi1 . Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Virionul este:a. Virus complet;b. Virus vegetativ;c. Provirus.

2. Infecţiozitatea virusurilor este determinată de:a. genomul viral;b. capsida;c. pericapsida.

3. În faza de adsorbţie virusurile:a. pătrund în celulă;b. se fixează pe suprafaţa celulei;c. sunt înglobate în celulă.

4. Fuziunea reprezintă o fază de înmulţire ce se caracterizează prin:

58

a. formarea unei vacuole ce se invaginează în celulă;b. formarea unui canal în învelişul celular;c. reacţii de suprafaţă la nivelul membranei celulare.

5. Viropexia reprezintă o fază de înmulţire ce se caracterizează prin:a. dizolvarea învelişului celular;b. formarea unui canal în învelişul celular;c. formarea unei vacuole ce se invaginează în celulă;

Citiţi cu atenţie şi încercuiţi litera A dacă afirmaţia este corectă şi litera F dacă afirmaţia este falsă:

A F Virusurile fitotrope parazitează animalele.A F Virusurile bacteriotrope parazitează bacteriile.A F Virusurile epiteliotrope afectează pulmonul.A F Virusurile enterotrope afectează pielea.

Probă orală2 B. Descrieţi cele 6 faze de multiplicare a virusurilorNr.crt.

Denumirea fazelor Descriere Evaluator Data

1.2.3.4.5.6.

Probă orală3B. Explicaţi modul de hrănire al virusurilorNr.crt.

Nutriţia Evaluator Data

Probă scrisă4B. Descrieţi cele trei metode de cultivare a virusurilorNr.crt.

Metode de cultivare Descriere Evaluator Data

1. Cultivarea pe embrion de găină

2. Cultivarea pe culturi celulare

3. Cultivarea pe animale de experienţă

59

Probă orală5B. Explicaţi efectele virusurilor asupra celulei gazdăNr.crt.

Efecte Descriere Evaluator Data

1. Efect citopatic2. Efect incluziogen3. Efect oncogen4. Efect inflamator5.6.

c) Descrierea structurii şi fiziologiei bacteriilor

Probă scrisă – Test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi:

1C. Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este corectă şi litera F dacă afirmaţia este falsă:

A F Bacteriile fotosintetizante folosesc ca sursă de energie descompunerea substanţelor

chimice.A F Membrana citoplasmatică este sediul unde se formează sporul.A F Peretele celular asigură forma celulei bacteriene.A F Sporul bacterian reprezintă o formă de multiplicare.

Completaţi spaţiile libere din enunţul de mai jos:

În multiplicarea bacteriilor, pe mediile de cultură, s-au distins patru faze consecutive: faza……………….., faza ………………., faza ………………. şi faza …………………..

Sporogeneza se desfăşoară în trei etape care se succed astfel: stadiul ………………, stadiul ……………….., şi stadiul………………Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:În respiraţia anaerobă donatorul de hidrogen este:

a. o substanţă organicăb. nitriţic. dioxidul de carbon

În respiraţia aerobă acceptorul de hidrogen este:a. oxigenulb. o substanţă organicăc. glutationul

Bacteriile mixotrofe îşi procură carbonul din:a. dioxidul de carbonb. substanţe organicec. nitriţi

60

Bacteriile heterotrofe îşi procură azotul din:a. substanţe organiceb. nitriţic. dioxidul de carbon

În gruparea „strepto” bacteriile sunt grupate:a. în paralelb. sub formă de ciorchinec. în lanţuri

În gruparea „stafilo” bacteriile sunt grupate:a. câte douăb. în lanţuric. sub formă de ciorchine

Probă orală2C. Explicaţi funcţiile componentelor celulei bacterieneNr.crt.

Componentele celulei bacteriene Funcţii Evaluator Data

1. Peretele celular

2. Membrana citoplasmatică3. Citoplasma 4. Nucleoidul

Probă orală3C. Descrieţi particularităţile structurale ale celulei bacterieneNr.crt.

Particularităţile structurale

Descriere Evaluator Data

1. Capsula 2. Cilii 3. Pilii 4. Glicocalixul 5. Sporul

Probă scrisă4C. Observaţi cu atenţie imaginea de mai jos şi răspundeţi la următoarele întrebări:

a. Ce reprezintă imaginea alăturată ?b. Ce observaţi în imagine ?c. Numiţi elementele din fiecare cadran

numerotat.d. Precizaţi formele şi dimensiunile.

61

Probă orală5C. Enumeraţi principalele grupe de bacteriiNr.crt.

Grupe de bacterii Exemple Evaluator Data

1.2.3.4.5.6.

d) Descrierea structurii şi fiziologiei ciupercilor.

Proba orală1D. Descrieţi caracterele morfologice ale ciupercilor microscopice Nr.crt.

Caractere morfologice Descriere Evaluator Data

1. Forma 2. Dimensiunea 3. Organizarea celulară

Probă scrisă2D. Precizaţi particularităţile fiziologice ale ciupercilorNr.crt.

Caractere fiziologice

Particularităţi - Descriere Evaluator Data

1. Nutriţie 2. Respiraţie 3. Înmulţire

Probă orală3D. Enumeraţi doi reprezentanţi ai drojdiilor şi patru reprezentanţi ai mucegaiurilorNr.crt.

Ciuperci microscopice Reprezentanţi (denumire)

Evaluator Data

1. Drojdii2. Mucegaiuri

e) Explică structura şi fiziologia micoplasmelor, rickettsiilor şi chlamidiilor.

Probă scrisă1E. Evidenţiaţi asemănările şi deosebirile faţă de bacterii completând tabelul de mai jos cu caracterele morfologice şi fiziologice ale micoplasmelor, rickettsiilor şi chlamidiilor.

62

Nr.crt.

Caracterul Micoplasme Rickettsii Chlamidii Eval. Data

Asemănări

Deosebiri Asemănări

Deosebiri Asemănări

Deosebiri

1. Structură2. Formă3. Dimensiuni4. Grupare5. Particularităţi

structurale6. Metabolism7. Mod de viaţă8. Cultivare 9. Înmulţire 10. Sensibilitate


MODULUL VI -CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ALIMENTELOR

63

Modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” este integrat în stagii de pregătire

practică din cultura de specialitate, clasa a XIII- a, liceu tehnologic, ruta progresivă

pentru calificarea tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Controlul sanitar veterinar al

alimentelor” se studiază într-un număr de 90 de ore efectuate de către profesorul medic

veterinar. Modulul „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se parcurge în

ultimele trei săptămâni din stagii de pregătire practică (practica comasată), după

studierea modulului „Microbiologia”.

Modulul „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” reprezintă unitatea de competenţe

tehnice specializate „Controlul sanitar veterinar al alimentelor” şi este constituit din

agregarea şi contextualizarea următoarelor unităţi de competenţe :

Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie :

Managementul relaţiilor interpersonale

Unităţi de competenţe tehnice specializate :

Controlul sanitar veterinar al alimentelor

Unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire

Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XIII – a, „Managementul relaţiilor

interpersonale” şi „Procesarea datelor numerice” se formează şi se aprofundează la

fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa

cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt

parcurse şi evaluate.

Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se

formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie.

Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se realizează

astfel : o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de

competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care

reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.

64


conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale formulate




recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Controlul sanitar

veterinar al alimentelor” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi

poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit

realizarea conţinuturilor.








Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate”

observăm că modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se agregă cu unitatea

de competenţe pentru abilităţile cheie „Managementul relaţiilor interpersonale”.


Unităţi de competenţe cheie



23. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor

Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se

evaluează la modulul ,, Controlul sanitar veterinar al alimentelor”.

65


Unitatea decompetenţe





7.1. Creează şi menţine relaţii profesionale

23.1. Examinează animalele de măcelărie pe etape tehnologice

Modul de pregătire al animalelor înainte de tăiere: procurare, transport, controlul administrativ se realizează urmărind interlocutorul, fără a-l întrerupe, preluând argumentele acestuia dacă sunt bune.

Dialogul constructiv : oferă sugestii, ascultă sugestiile celorlalţi, formulează propuneri consensuale, exprimă un feed-back pozitiv, cade de acord, se

poartă pentru respectarea timpilor operatori ai tăierii : asomare, sângerare, jupuire, eviscerare, parcelare, toaletare. Relaţiile de cooperare : încredere

în deciziile luate de grup, suport pentru dezvoltarea profesională a membrilor grupului, discutarea deschisă a iniţiativelor, analiza critică şi evaluarea opiniilor în grup se stabilesc la examinarea animalelor după tăiere : controlul organelor, examenul carcasei, marcarea cărnii.

Dialog constructiv : face distincţii între fapte, opinii şi sentimente.

Modalităţi de îmbunătăţire :- factori determinanţi – personali,

psiho-sociali, contextuali;- metode de identificare a

modalităţilor de îmbunătăţire : observare, analiza unor indicatori de coeziune socială, interviuri, culegere de mărturii, motivare, încurajare, integrare, redefiniri de rol, evitarea jocurilor de putere.

Tipuri : - puncte, abatoare, combinateExamenul sanitar veterinar al animalelor înainte de tăiere

66

Valorificare - făinuri animaleNorme de igienă şi securitate a munciispecifice examinării animalelor şi sacrificării lor.



7.2. Gestionează conflicte

23.2. Examinează calităţile cărnii în diferite boli, în vederea depistării cărnii improprii pentru consumul uman

● Surse de conflict – neînţelegeri, interese şi obiective opuse/diferite identificate la :

- Examenul cărnii de la animalele tăiate de necesitate, clandestin şi cu anumite stări fiziologice

- Examenul cărnurilor cu modificări patologice profunde . stări morbide generale (septicemia, piemia, intoxicaţii, tulburări metabolice)

- Examenul cărnii şi organelor în bolile parazitare ale animalelor :

-transmisibile – trichineloza, cisticercoza, echinococoza; -netransmisibile – coccidioza, fascioloza, strongiloza, ascaridoza, sarcosporidioza.

- Examenul cărnii şi organelor înbolile infecţioase ale animalelor : tuberculoza, antrax, morvă, turbare, bruceloză, rujet, salmoneloza, febra Q, variole, pasteureloză, febra aftoasă, leucoza bovină, pesta porcină, leptospiroza, boala lui Aujeszky.● Modalităţi de rezolvare a conflictelor :confruntare şi feedback legat de performanţă şi acceptare identificate la elaborarea actelor : procese verbale, certificate sanitar veterinare şi la aplicarea sancţiunilor : confiscări parţiale sau totale.● Modalităţi de rezolvare : renunţarea, forţarea, aplanarea, compromisul.● Medierea conflictelor : ascultă părţile aflate în conflict şi le antrenează în adaptarea unei modalităţi de rezolvare.● Norme de igienă şi securitate a muncii specifice examinării cărnii şi organelor.● Tehnologia informaţiei : softuri, internet.

● Roluri funcţionale în calitate de

67



7.3.Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

23.3. Determină indicii de calitate fizico-chimici şi organoleptici ai produselor animaliere în stare proaspătă şi conservată

manageri, colegi, clienţi definite la :- Examenul sanitar veterinar al

ouălor pe clase de calitate : dietetice, proaspete, conservate, însuşiri organoleptice

- Examenul organoleptic al laptelui şi produselor lactate : grăsime, aciditate, densitate, grad de impurificare

- Examenul sanitar veterinar al peştelui şi icrelor : însuşiri organoleptice

- Examenul organoleptic al alimentelor de origine animală conservate : carne, lapte, ouă, peşte şi al preparatelor din carne.

● Factori interesaţi : persoanele implicate direct sau indirect în conflict.● Interese : personale, psiho-sociale, contextuale.● Anticipare şi satisfacere a aşteptărilor acestora : asimilarea rolului-factorilor interesaţi, comunicarea cu factorii interesaţi prin întrebări şi ascultare activă.● Metode de conservare şi ambalare : prin frig, prin căldură, prin sărare, prin afumare, ambalaje specifice alimentelor de origine animală.● Intoxicaţii la om : alimente normale, alimente toxice, microorganisme.● Norme de igienă şi securitate a muncii specifice examinării fizico-chimice şi organoleptice a alimentelor de origine animală.



Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi specializate se

formează prin instruire teoretică şi laborator tehnologic. Acestor tipuri de instruire le

corespunde un anumit număr de ore din planul de învăţământ. Numărul de ore este

corelat cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţe.

68

La modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” sunt alocate 90 ore de laborator

tehnologic.


Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, cel

care va sta la baza planificării calendaristice:

Nr.crt.

Tema Nr.de ore alocatLaborator tehnologic

1. Tipuri de unităţi de tăiere:- puncte- abatoare- combinate

4

2. Examenul animalelor înainte de tăiere- procurarea animalelor de carne

- transportul animalelor de măcelărie- controlul administrativ

- examenul sanitar-veterinar

6

3. Timpii operatori ai tăierii:- asomare,sângerare,jupuire,eviscerare,parcelare,toaletare.

6

4. Examenul animalelor după tăiere:- controlul organelor- examenul carcasei- marcarea cărnii

12

5. Modul de valorificare al confiscatelor:- făinuri animale

4

6. Examenul cărnii de la animalele tăiate de necesitate,clandestin şi cu anumite stări fiziologice

4

7. Examenul cărnii şi organelor în bolile parazitare ale animalelor:-transmisibile:trichineloza,

cisticercoza ,echinococoza -netransmisibile:coccidioza,fasciolozastrongiloza,ascaridoza,sarcosporidioza;

12

69

8. Examenul cărnii şi organelor înbolile infecţioase ale animalelor:tuberculoză,antrax,morvă,turbare,bruceloză,rujet,salmoneloză,febra Q,variolă,pasteureloză,febra aftoasă,leucoza bovină,pesta porcină,leptospiroza,boala Aujeszky;

12

9. Examenul cărnurilor cu modificăripatologice profunde: septicemia, piemia, intoxicaţii, dismetabolii;

6

10. Examenul fizico-chimic al laptelui şi produselor lactate

6

11. Examenul sanitar-veterinar al ouălor 612. Examenul sanitar-veterinar al peştelui şi

icrelor6

13. Examenul organoleptic al alimentelor de origine animală conservate şi a preparatelor din carne.

6

14. Infrastructura comunicării bazate pe încredere şi înţelegere reciprocăDialog constructiv : oferă sugestii, formulează propuneri consensuale, exprimă un feedback pozitiv; cade de acord; face distincţie între fapte, opinii şi sentimente Ascultare activă : urmăreşte interlocutorul, nu întrerupe interlocutorul, preia argumentele interlocutorului;Relaţii de cooperare: suport pentru dezvoltarea profesională a membrilor grupului, încredere în deciziile luate de grupdiscutarea deschisă a iniţiativelor,analiza critică si evaluarea opiniilor în grupModalităţi de îmbunătăţire: factori determinanţi: personali, psiho-sociali, contextuali; metode de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire: observare,analiza unor indicatori de coeziune socială, interviuri, culegere de mărturii, motivare, încurajare, integrare, redefiniri de rol,evitarea jocurilor de putere.

70

15. Surse de conflict: neînţelegeri, interese şi obiective opuse/diferite Modalităţi de rezolvare: renunţarea, forţarea, aplanarea, compromisul, confruntarea, feedback legat de performanţă şi acceptareMediere: ascultă părţile aflate în conflict şi le antrenează în adoptarea unei modalităţide rezolvare

16. Factori interesaţi: persoanele implicate direct sau indirect în conflict.Roluri funcţionale: în calitate de manageri, colegi, clienţi.Interese: personale, psiho-sociale, contextuale Anticipare şi satisfacere: asimilarea rolului factorilor interesaţi, comunicarea cu factorii interesaţi prin întrebări şi ascultare activă.

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi

cerinţele concrete din şcoală.

În prezentarea temelor vor fi incluse atât conţinuturile de la Controlul sanitar veterinar al

alimentelor, cât şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie Managementul relaţiilor

interpersonale, cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor.

2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” se

studiază în cla sa a XIII –a, liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 90

ore, laborator tehnologic.

Pregătirea practică la calificarea “tehnician veterinar” este efectuată în totalitate de

către profesorul medic veterinar. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire,

comasat, câte 1-2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în

laboratoare, cabinete, ferma didactică, clinici şi dispensare medicale veterinare, la agenţii

economici cu profil zootehnic sub îndrumarea profesorilor medici veterinari.


cheie, competenţe tehnoce generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării



71

Unitatea de competenţe “Controlul sanitar veterinar al alimentelor” este cuantificată cu

1 credit. Ea are în structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de

performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare.




abilităţile cheie ca “Procesarea datelor numerice” şi “Managementul relaţiilor

interpersonale” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea

flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.

Procesul de învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor

tehnice generale şi specializate.

Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi a celor tehnice este necesară nu

numai implicarea profesorilor, ci şi a elevilor. În acest sens vor fi folosite strategii

didactice adecvate în funcţie de nevoile elevilor, care să le capteze atenţia şi să-i

motiveze în procesul de învăţare.

Profesorului îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp activitatea didactică,

folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită realizarea

competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician veterinar”.


profesorul va elabora din timp: fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi

autoevaluare şi va pregăti materialele, aparatura şi instrumentarul necesare unei bune


În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi

cele tehnice definite.

Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a

examina calităţile cărnii în diferite boli în vederea depistării cărnii improprii pentru

consumul uman - de a examina carnea în vederea depistării parazitului Trichinella

spiralis.

În acest sens,scenariul didactic ar putea fi următorul:

- lecţia se desfăşoară în laboratorul de patologie;

- activitatea se desfăşoară frontal, fiecare elev executând examenul trichineloscopic;

72

- se stabilesc punctele de lucru, care vor fi egale ca număr cu numărul elevilor din

clasă;

- fiecare punct de lucru se dotează cu: fişe de documentare, fişe de lucru, plăci Petri,

probe de carne, foarfece, pense, lame-compresoare;

- în funcţie de dotarea laboratorului vor exista 2 sau mai multe trichineloscoape

portabile la care elevii vor examina secţiunile realizate;

Elevii se organizează, verifică materialele necesare, execută secţiuni pe lamele-

compresoare şi examinează la microscop, respectând etapele din fişele de lucru.În final

interpretează rezultatele obţinute şi precizează sancţiunile.

În cazul acestei teme metoda didactică de bază utilizată este exerciţiul practic, la care se

adaugă descoperirea şi observarea. Elevii vor trebui ca la sfârşitul lecţiei să prezinte

îndemânarea necesară executării examenului trichineloscopic în vederea diagnosticării

trichinelozei.













criterii definite.



73










de competenţă definită.

Din multitudinea instrumentelor de evaluare menite să stimuleze şi să solicite elevii în

alegerea sau formularea răspunsurilor corecte, profesorul le va alege pe cele adecvate

scopului urmărit, ţinând, în acelaşi timp, cont de cerinţele din Standardul de Pregătire

Profesională în ceea ce privesc probele de evaluare. În funcţie de cerinţele unităţii de

competenţe, probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice.

Exemplu:

Unitatea de competenţe: 23. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor

Competenţa: 23.3. Determină indicii de calitate fizico-chimici şi organoleptici ai

produselor animaliere în stare proaspătă şi conservată.


a) Examinarea sanitară veterinară a ouălor şi încadrarea în clase de calitate

Probă scrisă1.A. Precizaţi caracteristicile claselor de calitate a ouălor.Nr.crt.

Clase de calitate Caracteristici Evaluator Data

1. dietetice2. proaspete3. conservate

b) Descrierea caracterelor organoleptice şi fizico-chimice ale laptelui şi produselor lactate

74

Probă orală1.B.Descrieţi caracterele organoleptice ale laptelui şi produselor lactate.Nr.Crt.

Lapte şi produselactate

Caractere organoleptice Evaluator DataAspect Consis-

tenţăCuloare Gust Miros

1. Lapte-vacă2. Iaurt3. Smântână

Probă scrisă2.B.Descrieţi caracterele fizico-chimice ale laptelui şi produselor lactate.Nr.crt.

Lapte şi produselactate

Caractere fizico-chimice Evaluator DataGrăsime Acidi-

tateDensitate Grad de

impurificare1. Lapte-vacă2. Iaurt3. Smântână

c) Examinarea organoleptică şi fizico-chimică a laptelui şi produselor lactate

Probă practică1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini:Nr.crt.

Examinarea organoleptică şi fizico-chimică a laptelui şiproduselor lactate

Evaluator Data

1. Examinaţi organoleptic laptele de vacă2. Examinaţi organoleptic iaurtul.3. Examinaţi organoleptic smântâna.4. Determinaţi conţinutul în grăsime a laptelui de vacă.5. Determinaţi conţinutul în grăsime a iaurtului.6. Determinaţi conţinutul în grăsime a smântânei.7. Determinaţi aciditatea la lapte.8. Determinaţi aciditatea la iaurt.9. Determinaţi aciditatea la smântână.10. Determinaţi densitatea laptelui de vacă.11. Determinaţi gradul de impurificare a laptelui.12. Comparaţi datele obţinute cu valorile din tabelele 1B şi 2B şi

interpretaţi.13. Aplicaţi şi repectaţi normele de igienă şi securitatea muncii

specifice examinării fizico-chimice şi organoleptice a laptelui şi produselor lactate.

d) Examinarea sanitară veterinară a peştelui şi icrelor

Probă orală1.D.Descrieţi caracterele organoleptice ale peştelui şi icrelor.

75

Nr.crt.

Alimente conservate

Caractere organoleptice Evaluator Data

Aspect Consist. Culoare Gust Miros1. Peşte2. Icre

e) Examinarea organoleptică a alimentelor de origine animală conservate şi a preparatelor din carne.

Probă orală1.E.Descrieţi caracterele organoleptice ale alimentelor conservate.Nr.crt.

Alimente conservate


Aspect Consist. Culoare Gust Miros1. Carne2. Lapte3. Ouă4. Peşte

2.E.Descrieţi caracterele organoleptice ale preparatelor din carne.Nr.crt.

Preparate din carne


Aspect Consist. Culoare Gust Miros1.2.3.4.

Probă practică3E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:Nr.crt.

Examinarea organoleptică a alimentelor de origine animală conservate

Evaluator Data

1. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din carne.2. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din lapte.3. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din ouă.4. Examinaţi organoleptic alimentele conservate din peşte.5. Examinaţi organoleptic preparatele din carne.6. Aplicaţi şi respectaţi normele de igienă şi securitate a muncii

specifice examinării organoleptice a alimentelor de origine animală conservate şi a preparatelor din carne.

f) Descrierea metodelor de conservare şi ambalare a alimentelor de origine animală

Probă orală

76

1.F. Descrieţi metodele de conservare şi ambalare a alimentelor de origine animală.Nr.crt.

Metode Descriere Evaluator Data

1. Conservare prin frig2. Conservare prin căldură3. Conservare prin sărare4. Conservare prin afumare5. Ambalare

g) Descrierea măsurilor de prevenire a intoxicaţiilor la om

Probă scrisă1.G. Descrieţi măsurile de prevenire a intoxicaţiilor la om.Nr.crt.

Intoxicaţiiproduse de

Măsuri de prevenire a intoxicaţiilor Evaluator Data

1. Alimente normale

2. Alimente toxice3. Microorganisme

h) Respectarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii

Probă practică1.H. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:Nr.crt.

Respectaţi normele specifice de igienă şi securitate a muncii

Evaluator Data

1. Aplicaţi normele specifice de igienă şi securitate a muncii în cazul examinării laptelui şi a produselor lactate.

2. Aplicaţi normele specifice de igienă şi securitate a muncii în cazul examinării preparatelor din carne.

3. Aplicaţi normele specifice de gienă şi securitate a muncii în cazul examinării alimentelor conservate.


MODULUL VII – PATOLOGIA INFECŢIOASĂ

77

Modulul “Patologia infecţioasă” este integrat în curriculum în dezvoltare locală din

cultura de specialitate, clasa a XIII- a, liceu tehnologic, ruta progresivă pentru calificarea

tehnician veterinar, nivel trei. Modulul „Patologia infecţioasă” se studiază într-un număr

de 124 de ore efectuate de către profesorul medic veterinar.

Modulul „Patologia infecţioasă” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate

„Patologia infecţioasă”. Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau

contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun

să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa a XIII –a,

nivelul trei, calificarea “tehnician veterinar”. Acestea sunt :



Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se

aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o

singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat

tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.

Profesorul medic veterinar are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe

cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Patologia infecţioasă”

pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi

specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru



conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate




recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “Patologia

infecţioasă” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte

78

activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea

conţinuturilor.










22.Patologia infecţioasă

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul ,,Patologia

infecţioasă”.


Unitatea decompetenţe




22.1 Identifică bolile infecţioase

Bolile infecţioase• Clasificare după agentul patogen – bolile bacteriene, virotice, rickettsiene, micoplasmatice.• Boli comune: Antraxul, Tuberculoza, Bruceloza, Pasteureloza, Salmoneloza, Colibaciloza nou-născuţilor, Necrobaciloza, Tetanosul, Botulismul, Leptospiroza, Listerioza, Febra aftoasă, Variola, Turbarea, Boala Aujeszky, Influenţele, Febra Q.• Boli specifice:Bolile păsărilor: Pseudopesta, Difterovariola, Leucozele, Boala Marek, Ornitoza,Micoplasmoza, Coriza, Holera,Tifoza, Puloroza, Bursita infecţioasă.Bolile porcinelor: Pesta, Gastroenterita transmisibilă, Rujetul, Dizenteria anaerobă.

79


Bolile bovinelor: Boala mucoaselor, Leucoza enzootică, Cărbunele emfizematos, Paratuberculoza, Campilobacterioza genitală, Mamitele, Encefalopatia spongiformă.Bolile ovinelor: Ectima contagioasă, Agalaxia contagioasă, Mamita gangrenoasă, Anaerobiozele (Hepatita necrozantă, Enterotoxiemia).Bolile cabalinelor: Anemia infecţioasă, Morva, Gurma.Bolile iepurilor: Mixomatoza.Bolile carnivorelor: Jigodia, Parvoviroze, Boala Rubarth.• Importanţa economică şi sanitară a bolilor infecţioase.

22.2. Descrie etiopatogeneza în bolile infecţioase

Etiologie:• Agentul patogen – descriere

- morfologie- colorare- cultivare- particularităţi (serotipuri), rezistenţă

▪ Patogeneză

22.3 Analizează şi interpretează caracterele epizootologice în bolile infecţioase

• Caractere epizootologice:• Receptivitate: speciile şi categoriile de animale• Factorii care influenţează receptivitatea: - favorizanţi; - stresanţi.• Sursele de infecţie: - primare - secundare• Modul de contaminare: - direct - indirect - căile de transmitere• Dinamica epizootică: - sporadic - enzootic - epizootic - panzootic

80

22.4. Descrie manifestările clinice şi modificările anatomopatologice în bolile infecţioase

• Examinare: - clinică - necropsică• Simptome: - generale

- specifice pe aparate digestive, respiratorii, cardiovasculare, nervoase, urinare, genitale

• Modificări anatomo-patologice: circulatorii, inflamaţii, tumori, distrofii, necroze, hipertrofii, atrofii.• Înregistrare: registrul de consultaţii• Raportare la medicul veterinar: verbală, scrisă, mesager.• Norme de igienă şi securitate a muncii specifice abordării, contenţiei şi examinării animalelor.


22.5. Efectuează lucrări pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecţioase

• Recoltare de probe ca:- sânge- urină, spermă- fecale- salivă- scurgeri vaginale- porţiuni de organe- bucăţi de piele- os lung- cadavre

• Examene de efectuat:- reacţia de hemaglutinare rapidă- reacţia inelară cu lapte- examene bacterioscopice (frotiuri)- diagnostic în mamite cu fişele Albrom

şi reactivul R-Mastitest.Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrărilor de recoltare a probelor şi examenelor efectuate.Calculatorul utilizat ca sursă de informare pentru problemele de diagnostic în bolile infecţioase :

- softuri - internet

81

22.6. Tratează animalele din focarul de boală

• Tratamente profilactice cu:- chimioterapice- antibiotice

• Tratamente curative cu:- seruri hiperimune;- antiinfecţioase;- rehidratante;- specifice pe aparate.

• Recoltare şi expediere de probe la laboratorul veterinar pentru efectuarea antibiogramei.• Probe: sânge, urină, spermă, fecale, porţiuni de organe cu leziuni, os lung, cadavre.• Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animalele şi administrării medicamentelor.


22.7. Supraveghează aplicarea măsurilor de profilaxie şi combatere în bolile infecţioase

• Măsuri de profilaxie generală ce se asigură:- achiziţionare- carantina profilactică- condiţii de zooigienă şi alimentaţie- factori favorizanţi- factori stresanţi

• Imunoprofilaxia: - serumizări - vaccinări• Măsuri de carantină: - de gradul I - de gradul II - de gradul III• Dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea: - periodic - curent• Inspecţia zilnică a efectivului de animale din focarul de boală şi raportarea datelor medicului veterinar.• Norme de igienă şi securitate a muncii specifice lucrului cu animale, manipulării vaccinurilor, serurilor şi echipamentelor de administrare, soluţiilor dezinfectante, dezinsectante şi deratizante.


1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

82

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele

tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi

instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul

de credite pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de

învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul

,,Patologia infecţioasă” sunt alocate 62 ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele

de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul medic veterinar.

Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care

de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.

Nr.crt.

Tema Numărul de ore alocateInstruire teoretică


I. Bolile infecţioase comuneA. Boli bacteriene 10

1. Antraxul 22. Tuberculoza 23. Bruceloza 24. Pasteureloza 15. Salmoneloza 26. Colibaciloza nou-născuţilor 17. Necrobaciloza 18. Tetanosul 19. Botulismul 110. Leptospiroza 211. Listerioza 1

B. Boli virotice 812. Febra aftoasă 213. Variola 214. Turbarea 115. Boala Aujeszky 116. Influenţele (gripele) 1

C. Boli rickettsiene17. Febra Q 1II Bolile infecţioase specifice

Bolile infecţioase ale păsărilor 818. Pseudopesta aviară 219. Difterovariola aviară 120. Leucozele aviare 1

83

21. Boala Marek 122. Ornitoza 123. Micoplasmoza 124. Coriza infecţioasă aviară 125. Holera aviară 126. Tifoza aviară 127. Puloroza 128. Bursita infecţioasă aviară 1III Bolile infecţioase ale porcilor 829. Pesta porcină 230. Gastroenterita transmisibilă virotică 131. Rujetul 232. Dizenteria anaerobă a purceilor 1IV. Bolile infecţioase ale bovinelor 833. Boala mucoaselor – diareea virotică 134. Leucoza enzootică bovină 135. Cărbunele emfizematos 136. Paratuberculoza 137. Campilobacterioza genitală 138. Mamitele infecţioase ale vacilor 139. Encefalopatia spongiformă 2V. Bolile infecţioase ale ovinelor 840. Ectima contagioasă a oilor şi caprelor 141. Agalaxia contagioasă a oilor şi caprelor 142. Mamita gangrenoasă a oilor şi caprelor 143. Anaerobiozele oilor:

- Enterotoxomia anaerobă a oilor- Hepatita necrozantă a oilor

1

VI. Bolile infecţioase ale cabalinelor 644. Anemia infecţioasă 145. Morva 146. Gurma 1VII. Bolile infecţioase ale iepurilor47. Mixomatoza 1VIII. Bolile infecţioase ale carnivorelor şi ale

animalelor de blană6

48. Jigodia 149. Parvoviroze

- Gastroenterita virală a câinelui- Leucopenia infecţioasă a pisicilor

11

50. Encefalita vulpilor - Boala Rubarth. 1Total 62 62

84

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului

să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din

unitatea şcolară.

Prezentarea bolilor se va face după planul de expunere al bolilor infecţioase, începând cu



2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul “Patologia infecţioasă” se studiază în clasa a

XIII –a, liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de 124 ore, din care

instruire teoretică 62 ore şi laborator tehnologic 62 ore.

Întrucât modulul “Patologia infecţioasă” se studiază în cadrul Curriculum-ului în

dezvoltare locală, cele 4 ore prevăzute în planul de învăţământ la acest capitol, vor fi

comasate într-o singură zi pentru a da posibilitate profesorului medic veterinar să

organizeze atât instruirea teoretică, cât şi pregătirea practică în vederea formării

competenţelor definite la acest modul.


cheie, competenţe tehnoce generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării



Unitatea de competenţe “Patologia infecţioasă” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în






abilităţile cheie ca Procesarea datelor numerice şi Managementul relaţiilor interpersonale

trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii,

adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.

85

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XIII-a procesul de predare – învăţare

trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice

generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician veterinar”.

Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de

caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de

rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, are eficienţă maximă în

procesul de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală,

analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în

cadrul echipei.

Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a

competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi

tehnice specializate este imperios necesară implicarea responsabilă atât a profesorilor cât

şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să

capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi

de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea

demersul didactic depus de profesorul medic veterinar trebuie să fie focalizat spre

atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician veterinar”.

Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice

şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă

stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu

sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul

realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul

trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe

de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea

materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului

de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească

cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice

specializate definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a trata

animalele din focarul de boală. Să presupunem că evoluează colibaciloza într-o fermă de

taurine.

86

Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:

Se organizează clasa pe grupe şi puncte de lucru;

Grupele pot fi formate din 4-5 elevi;

În punctele de lucru se găseşte câte un viţel cu simptome de colibaciloză,

simptome generale şi digestive:

- un viţel are formă enteroinvazivă

- doi viţei au formă enterotoxiemică

- un viţel are formă benignă

- un viţel are formă cronică cu tulburări respiratorii

Profesorul trece pe la fiecare grupă şi dă informaţii despre cazul respectiv,

solicitând din partea elevilor propuneri pentru tratamentul ce trebuie aplicat

animalului bolnav.

Elevii examinează animalul şi propun diferite tipuri de medicaţie, care sunt

discutate şi argumentate. Împreună cu profesorul se aleg soluţiile optime,

motivându-se această alegere pentru cazul respectiv.

Grupa de elevi administrează medicamentele selectate ceea ce duce la formarea

competenţei, iar în final se evaluează rezultatele obţinute.

Metoda utilizată în acest scenariu este studiul de caz la care s-au asociat observarea,

descoperirea, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea şi exerciţiul practic.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare










87



criterii definite.












de competenţă definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea

elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot

fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă

cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele

de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă, condiţiile de

aplicabilitate şi probele de evaluare ale competenţei individuale din Standardul de

Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician veterinar”, nivelul trei.

Exemplu: concretizăm cu ,,Tuberculoza”.

Unitatea de competenţă 22. Patologia infecţioasă

Competenţa 22.3. Analizează şi interpretează caracterele epizootologice în bolile infecţioaseCriterii de performanţă:

a) Identificarea animalelor receptive şi a factorilor care influenţează receptivitatea

Proba orală1A. Precizaţi speciile şi categoriile de animale receptive la tuberculoză.

88

Nr.crt.

Speciile de animale receptive la tuberculoză Evaluator Data

1.2.3.4.5.6.7.

Proba scrisă2 A. Enumeraţi 5 factori favorizanţi care influenţează receptivitatea animalelor la tuberculoză.Nr.crt. Factori favorizanţi Evaluator Data1.2.3.4.5.

b) Precizarea surselor de infecţie

Proba orală1 B. Precizaţi sursele primare de infecţie în tuberculozăNr.crt.

Surse primare Evaluator Data

1.2.3.

Proba orală2B. Enumeraţi 6 surse secundare de infecţie în tuberculozăNr.crt.

Surse secundare Evaluator Data

1.2.3.4.5.6.

89

c) Descrierea modului de contaminare şi a dinamicii epizootice

Proba scrisă1C. Descrieţi modul de contaminare în tuberculozăNr.crt.

Modul de contaminare în tuberculoză Evaluator Data

Proba orală2C. Descrieţi dinamica epizootică în tuberculozăNr.crt.

Dinamica epizootică în tuberculoză Evaluator Data

d) Corelarea caracterelor epizootologice pentru precizarea diagnosticului.

Proba orală1D. Precizaţi caracterele epizootologice care facilitează stabilirea diagnosticului şi argumentaţi.Nr.crt.

Caractere epizootologice Argument Evaluator Data

1.2.3.


90

CALIFICAREA ,,Tehnician veterinar ‘’NIVELUL IIICLASA a XIIi-a TABEL DE CORELARE A MODULELOR

Nr. sapt. Curriculum diferentiat Stagii de pregatire practica

CDL

MI MII MIII MIV MV MVI MVIIT LT T LT T LT T LT T

SE

ME

ST

RU

L I

12.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13. STAGII DE PREGATIRE PRACTICA14.

SE

ME

ST

RU

L Ii

15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.31.32.33.34.

STAGII DE PREGATIRE PRACTICA35.36.

10 z

ile

x 6

ore

/ zi =

60

ore

/ an

8 zi

le x

6 o

re /

zi =

48

ore

/ an

3 zi

le x

6 o

re /

zi =

18

ore

/ an

10 z

ile

x 6

ore

/ zi =

60

ore

/ an

10 z

ile

x 6

ore

/ zi =

60

ore

/ an

15 z

ile

x 6

ore

/ zi =

90

ore

/ an

91

currict.xiii tehnician veterinar

Documents