I. Credinţa, nu faptele, produce mântuirea (9: 30-33)

II.Cuvântul produce credinţa (10:1-17)

III.Credinţa produce chemare (chemarea lui Dumnezeu-v.12-

29)

1. Legea nu aduce mântuire (v.4)2. Faptele nu aduc mântuirea (10:3; 9:32)3. Neprihănirea pe care o dă Dumnezeu

(v.3) are la bază credinţa (9:30; 10:6) şi această credinţă aduce mântuirea!

Cuvântul e numit chiar Cuvântul credinţei (v.8)

Cuvântul e aproape de tine, în gura ta şi în inima ta (8b). El e Cuvântul propovăduit (v.8c)

Cuvântul acesta cuprinde următoarele: Isus este Domnul Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi

El trebuie să fie rostit personal- “dacă mărturiseşti, deci cu gura ta!”

Nu e suficient că Dumnezeu te-a chemat (9:24), trebuie ca şi tu să Îl chemi pe Dumnezeu (10:12c,13)

O chemare clară – “prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (v.10)

Aşadar, Cuvântul proclamat aduce credinţa în inimă, iar aceasta trebuie concretizată prin chemarea lui Dumnezeu în mod public.