cuprins -...
TRANSCRIPT
CUPRINS
Concertul primăverii
3. PAGINA PRIETENILOR
4. Pasiuni
5.
6. Grădina Adrianei
7. SĂ NE CUNOAŞTEM
8. AeL- invatam din joaca
9. EXCURSIE
10. SĂ NE AMUZĂM
”- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cărticica aceasta de
poezie?
- Aş vrea să fie frumos colorată şi să înceapă cu "Nu se va sfârşi
niciodată"
- Bine, şi despre ce ai vrea în ea să citeşti, ca să nu îţi vină să caşti atunci
când te plictiseşti?
- Păi, despre multe poveşti adevărate şi...nu mai ştiu
- Dar în ce culoare ai vrea să ţi-o scriu?
- În ce culoare îţi place ţie mai mult, ca să pot să îmi imaginez orice
când ascult.”
Lucrare ce a obţinut premiul I la concursul naţional ,,O pagină pentru revista mea”
Dragul meu prieten, am aflat că vrei să pleci în excursie.
Ţi-aş recomanda să vizitezi oraşul meu şi pentru aceasta îţi voi da câteva informaţii,
să vezi că merită.
Oraşul meu se află la poalele munţilor Carpaţi. Pe
aici trece râul Prahova, şerpuind vesel printre stânci golaşe,
dornic să ajungă la câmpie.
Comarnicul este un oraş mic din punct de vedere al
numărului de
locuitori, dar ca întindere este al doilea din judeţ.
Vei avea de vizitat Muzeul Cinegetic Posada -
singurul de acest fel din ţară - deschis în curtea
vechiului castel Bibescu, unde vei vedea o colecţie
impresionantă de animale împăiate şi arme de vânătoare.
Toate exponatele sunt valoroase şi au obţinut punctaje mari
la concursuri, majoritatea fiind medaliate .
La fel de valoroasă este şi
biserica Schitul Lespezi - cea mai veche biserică din zonă, pictată
de vestitul Pârvu Mutu. Ca să ajungi aici trebuie să urci muntele
printr-o pădure de fag ce găzduieşte şi hrăneşte cu dărnicie păsări,
veveriţe, căprioare… dar şi urşi şi porci mistreţi cu care … nu prea
e bine să te întâlneşti!
Noi, copiii, ne întâlnim chiar şi în vacanţe la
Clubul Copiilor,, Martha Bibescu”, unde desfăşurăm
diverse activităţi, având în derulare şi un proiect
Comenius. Poţi veni şi tu cu noi, nu te vei plictisi! Aş
putea să te duc şi la muzeul şcolii mele ( Liceul
,,Simion Stolnicu”). Aici sunt păstrate obiecte vechi, cărţi, obiecte de port popular… parcă
ai fi într-un muzeu al satului!
Vei fi uimit să vezi că unele locuinţe te duc, chiar şi astăzi, cu gândul la satul de oieri
harnici, veniţi tocmai de peste munţi, din Transilvania … la Comarnicul de odinioară.
Dacă te interesează însă sportul, te invit la Clubul de karate la care şi eu activez. Ar
fi frumos să ne vezi la antrenamente. Câtă muncă! Dar cât este de frumos când eşti pe
podium!
Colegii mei dansează, au unde, în oraş activează două ansambluri folclorice ,
,,Floricica” şi ,,Codruleţul”, ce duc mai departe tradiţiile populare ale localităţii noastre.
Cum ţi se pare? Sper să te conving.
Ştiu că îţi plac plimbările în aer liber, aşa că vom merge împreună prin pădurile
colindate de Nicolae Grigorescu. Aici el a pictat ,,Peisaj de la Posada” şi o parte din vestitele
sale ,,care cu boi” . Tot pe aici a poposit, în călătoria sa spre Roma, Badea Cârţan – ţăranul
care a vrut să vadă cu ochii lui vestita Columnă .
În speranţa că te-am convins, te aştept la Comarnic, oraşul meu de suflet!
Grigorescu- Peisaj de la Posada
Peticilă Radu clasa a IV-a A
Concertul primăverii
Scenetă ce a obţinut premiul I la concursul naţional ,,O pagină pentru revista mea”.
Personajele:
Păsărelele vor fi îmbrăcate în costume de satin la culoarea
penajului.
Bursucul va fi îmbrăcat în costum de blăniţă, cu mască de bursuc.
Soarele va avea o pelerină galbenă, iar pe cap va purta nişte raze.
Decorul: o pânză verde pe care sunt lipiţi copaci de hârtie şi floricele colorate; tot
din hârtie sunt făcute şi căsuţele pentru păsărele. Lângă pânză un fel de scorbură
din paie, frunze şi crenguţe.
Soarele ( vine şi spune zâmbind): În curând începe o nouă zi. Astăzi voi încălzi cu
razele mele toate vietăţile pădurii!
Deodată se aud zgomote, râsete, cântece vesele.
Bursucul: Ce se întâmplă, cine nu mă lasă să dorm?( Zice din scorbură un bursuc
somnoros, frecându-se la ochi!) Hei! Ce faceţi?
Soarele (îi răspunde mângâindu-l pe creştet): Hai, bursucule, pregăteşte-te, începe
sărbătoarea!
Bursucul: Ce sărbătoare…aşa… cu noaptea- n cap? Până nici tu nu eşti încă pe cer!
Soarele: Începe concertul primăverii!
Bursucul: Hmm ….ce să-ţi povestesc… iar păsărelele
alea gălăgioase care nu mă vor lăsa să dorm.
(Din dreapta vin două albine - fetiţe îmbrăcate în
rochiţe galbene, cu aripi din sârmă colorată. Acestea au
în mâini căniţe de jucărie în care adună miere).
Albina 1: Mai repede, surată! Suntem în întârziere! Cu ce-i servim pe oaspeţi?
Albina 2 : Acum, acum, mă grăbesc!
Lasă căniţele şi pleacă.
Apar o rândunică, un cuc, o mierlă, o privighetoare.
Privighetoarea: Dragele mele, trebuie să repetăm puţin, vom avea musafiri!
Mierla: Eu voi cânta o doină din nai pentru musafirii noştri, să-şi aducă mereu
aminte de noi!
Cucul: - Eu ştiu numai să îmi strig numele, dar ... asta e! Toţi sunt bucuroşi să mă
audă! Ştiu că atunci primăvara s-a instalat cu tot alaiul ei pe aceste meleaguri!
Rândunica: M-am gândit şi eu la un cântecel frumos pe care-l cânt mereu când mi-
e dor de voi, pe acolo prin străini!
Privighetoarea: Am auzit că va veni la concertul nostru
şi pinguinul, o pasăre care nu zboară şi care se hrăneşte
cu peşte. Trăieşte numai în ţările unde e zăpadă şi frig!
Probabil vom afla multe despre el. Haideţi să-l
întâmpinăm!
(Apare pinguinul).
Pinguinul: Bine v-am găsit, dragele mele păsărele! Ce
cald e aici la voi…
Mierla: Bine ai venit! Cum a fost călătoria?
Pinguinul: Cam lungă, e drept, dar am văzut atâtea lucruri frumoase: case înalte
până la nori, păduri, copii …. A fost interesant.
Cucul: Tu ştii să cânţi?
Pinguinul: Nu prea. Sunetele mele nu seamănă cu trilurile voastre, dragii mei
prieteni.
Rândunica: Haideţi atunci să îl învăţăm pe noul nostru prieten o melodie pe care la
rândul nostru am învăţat-o de la elevii clasei a IV- a.
Toţi fac un cerc şi cântă ,,Vine, vine, primăvara!
Sfârşit!
Clinci Rareş Mihail clasa a IV-a A
Pentru că în fiecare an şcolar obişnuiesc să pregătesc serbări cu diferite ocazii, activităţi desfăşurate cu ,, porţile deschise” şi anul acesta, pe data de 27 martie 2014, am organizat o astfel de activitate, pentru a celebra sosirea primăverii aşa cum se cuvine. Activitatea s-a desfăşurat sub forma unei şezători şi a cuprins două părţi:
a. Concurs de cultură generală cu subiecte din disciplinele: limba si literatura română, literatură pentru copii şi cunoaşterea mediului ;
b. Activitate artistică cu titlul ,,Hora anotimpurilor”, ce a imbinat activităţi de recitare, povestire şi prezentare a caracteristicilor celor 4 anotimpuri cu muzica si dansul.
Activitatea s-a desfăşurat la sala Casei de Cultură a oraşului Comarnic şi am avut ca invitaţi: conducerea şcolii, reprezentanţi ai comunităţii, părinţi, bunici, reprezentanţi ai Casei de Cultură. Elevii au avut costume minunate, au pregătit planşe pe care le-au prezentat, au recitat, au povestit, au citit, au cântat, au dansat! A fost o activitate foarte reuşită, frumoasă şi emoţionantă. Urez o primavară cu multă sănătate şi împliniri tuturor colegilor mei! Mulţumesc celor care se ocupă de redactarea acestei reviste minunate! Cu respect, prof. înv. primar, Daniela Oghină
,,E un lucru tare misterios cu pasiunile omeneşti, iar în cazul copiilor
totul se petrece la fel ca şi în cazul celor maturi. Cei copleşiţi de o pasiune
n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător nu pot
înţelege. Există oameni care îşi pun viaţa în joc pentru a cuceri un pisc.
Nimeni, nici chiar ei înşişi, nu pot explica limpede de ce. Alţii se ruinează
pentru a câştiga inima unei persoane care nici nu vrea să ştie de ei. Iar alţii
se distrug , fiindcă nu pot rezista plăcerilor mâncării – sau ale băuturii.
Unii îşi cheltuiesc înteaga avere pentru a câştiga la jocurile de noroc sau jertfesc totul de dragul
unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodată. Alţii cred că nu pot fi fericiţi decât în altă parte de
locul unde se află şi călătoresc toată viaţa prin lume. Iar câţiva nu-şi găsesc liniştea până ce n-au
devenit puternici. Într-un cuvânt, există tot atâtea pasiuni, cât şi oameni.
În cazul lui Bastian Balthasar Bux pasiunea erau cărţile.
Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbârlit aplecat
deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, uitând de lumea din jurul său şi nebăgând de seamă că-i e
foame sau frig –
Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă
tata sau mama sau vreo altă persoană grjulie a stins lumina pe motivul bine intenţionat că acum
trebuie să dormi, căci mâine te scoli devreme –
Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste
minunată se sfârşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atâtea
aventuri, fiinţe iubite care îţi stârniseră îngrijorări şi speranţe, şi fără a căror prezenţă viaţa părea
dintr-odată lipsită şi goală şi lipsită de sens –
Cine nu cunoaşte nimic din toate acestea din proprie experienţă nu va putea înţelege ceea
ce făcu Bastian acum.
Se uită ţintă la titlul cărţii, simţind cum îl lua ba cu frig, ba cu cald. Da, asta era, la asta
visase de atâtea ori şi asta îşi dorise de când fusese cuprins de pasiunea sa: o poveste care să nu se
sfârşească niciodată! Cartea tuturor cărţilor!
Trebuia să aibă cartea, fie ce-o fi, cu orice preţ! [...]
Se gândi că jos în clasă ceilalţi erau acum la ora de germană. Poate că scriau tocmai o
compunere pe cine ştie ce temă plicticoasă de moarte.
Bastian privi cartea.
- Aş vrea să ştiu, spuse vorbindu-şi singur, ce se petrece, de fapt, într-o carte cât timp stă
închisă. Probabil că nu există decât literele tipărite pe hârtie, totuşi – ceva tot trebuie să se petreacă,
fiindcă atunci când o deschid, găsesc acolo o întreagă poveste. Apar personaje pe care eu nu le
cunosc, fel de fel de aventuri, de isprăvi şi lupte – uneori au loc furturi pe mare sau ajungi în ţări
şi oraşe străine Toate acestea se găsesc într-un anumit fel de carte. Trebuie s-o citeşti ca să le
trăieşti pe toate, asta-i limpede. În carte se găsesc însă toate acestea dinainte. Aş vrea să ştiu în ce
fel?
Dintr-odată se simţi într-o dispoziţie aproape solemnă.
Se aşeză mai bine, luă cartea, deschise prima pagină şi începu să citească.”
(Michael Ende, Povestea fără sfârşit)
Da, a citi este una dintre formele pe care le îmbracă libertatea. Poate deveni o pasiune, ca
în cazul lui Bastian sau poate rămâne una dintre alternative, căci sunt atâtea lucruri de făcut! Atâtea
lucruri, informaţii, fenomene, oameni, locuri, trăiri aşteaptă să fie cunoscute şi să devină astfel
parte din tine, din lumea ta lăuntrică. Căutarea acesta nu va avea sfârşit, la fel ca povestea din care
băieţelul Bastian va ajunge să facă parte, pentru că universul este atât de minunat şi lumea ta
interioară nu are margini! Fără prea multă vorbă, este interzis să gândeşti sau să rosteşti: ,,Mă
plictisesc.”
Prof. Gabriela Vişean
Ael- învățăm din joacă
AeL este un sistem prin excelenţă flexibil, putând fi folosit pe diferite niveluri de
învăţământ. Platforma oferă funcţionalităţi complete pentru toţi participanţii la procesul
educaţional: elevi, profesori, părinţi.
Școala noastră beneficiază de avantajele puse la dispoziție de acestă platformă.
Elevii clasei a 4-a au avut ocazia să o folosească în timpul orelor de curs.
Orele de științe și de geografie au fost extraordinare, în opinia lor.
”Totul este ca într-o poveste!
Nu are cum să nu îți placă”, spuneau entuziazmați copiii.
Dar pentru a proba cele spuse, priviți cum au lucrat!
Prof. Peticilă Elena
,,Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.”
Rabindranath Tagore
Leontopodium alpinum este denumirea ştiinţifică şi e probabil cea
mai cunoscută floare ocrotită de lege. Este destul de timidă, se
adăposteşte de vitregiile climatului alpin pe stâncile cele mai greu
accesibile. I s-au dedicat de-a lungul timpului cântece de munte
nostalgice, poeme şi a fost şi va fi considerată o mărturie a iubirii
ascunse. Denumite şi edelweiss, sau albul nobil, puteţi
contempla aceste flori rare numai în perioada iulie-august şi numai
la altitudini mari, adoră crestele stâncoase, de calcar umbra
răcoroasă si …educaţia. Nu vă repeziţi să o rupeţi şi s-o faceţi cadou sau s-o presaţi
într-o carte, este un monument al naturii ocrotit de lege încă din 1933. La noi în ţară
se întâlneşte în masivele Fagaraş, Bucegi, Godeanu, Ceahlău.
Dianthus callizonus este numele latinesc şi e o apariţie
colorată şi jucăuşă unică în lume, fiind emblema
masivului Piatra Craiului. Nu o vom regăsi nicăieri în
alte decoruri muntoase de pe mapamond, de aceea este
declarată monument al naturii . O veţi vedea deci numai
pe crestele abrupte din Piatra Craiului, în toată
spledoarea şi graţia ei purpurie în luna august, de multe ori inconjurată de oameni
de ştiintă, biologi, chimişti sau documentarişti.
Nigritella rubra este de fapt o orhidee atipică, ce îşi ia
numele autohton din legendele folclorice ale păstorilor.
Sângele voinicului împânzeşte pantele alpine de un verde
crud numai in lunile de vară, şi prin nuanţele ei de rosu-
carmin şi violet aduce parcă aminte de episoadele de
bătălie în care domnitorii noştri s-au luptat pentru pace si
neatârnare.
Cypripedium calceolus este o altă specie de
orhidee. Înfăţişarea ei gracilă, asemenea unui
miniatural pantofior al domniţelor medievale
încântă printr-un galben-gutuie şi segmente
rubinii, încadrate simetric de petale zvelte de
culoarea vişinelor putrede. Creşte deodată cu
topirea zăpezilor - sfârşit de martie în zonele
Ceahlau, Retezat, Fagaras, Bucegi.
Drosera rotundifolia este una dintre puţinele flori insectivore
de la noi. Are petalele într-o multitudine de nuanţe de roz şi
frunzuliţe lipicioase care împiedică insectele curioase să mai
scape din capcana ei. Creşte în aria Tinovul Mohos la 1050
m altitudine, aproape de lacul Sf.Ana şi la poalele piscului
Ciomadul Mare (1301 m).
Palemonium caeruleum este o plantă cu o denumire insolită pe
care o puteţi admira în rezervaţia Csihanyos de lângâ
Miercurea Ciuc. Străbunicii noştri au denumit-o Scara
dracului pentru că o baladă veche românească spune povestea
unor feciori care au încercat să aducă apa vie din izvoarele
ascunse ale văilor din Carpaţii Orientali şi nu s-au mai întors
după ce au întâlnit aceasta floare în drumul lor.
Petalele alcătuiesc o horă de
culori unite într-o cupă liliachie sau sidefie. Se mai spune că
pe vremuri, vracii satelor de munte o foloseau la poţiunile lor cu proprietaţi
tămăduitoare şi o culegeau numai la apus.
Sursa www.proalpin.ro/blog/6-flori-rare-de-admirat-in-excursiile-montane
Grădina Adrianei
,,Fiecare copil este un naturalist înnăscut.Ochii lui sunt ,
prin natură , deschişi catre măreţia stelelor , frumuseţea
florilor şi misterul vieţii.”
R. Search
Să ne cunoaştem
Mă numesc Denisa şi sunt elevă în
clasa a IV-a A.
Sunt un copil energic şi prietenos.
Îmi place să - mi ajut colegii mai slabi la
lecţii şi mă bucur când aceştia obţin
rezultate bune la şcoală.
Pentru că am talent la pictură am
participat la multe concursuri judeţene şi
naţionale unde am obţinut premii şi menţiuni.
Am făcut parte din colectivul de redacţie al acestei reviste, iar dacă nu aţi
făcut-o până acum, vă invit să citiţi reportajul ,,Campionii, reportaj care este
realizat de mine. Acolo veţi vedea ce colegi grozavi am!
În timpul liber colind, alături de tatăl meu, prin pădurile din jur şi astfel
cunosc natura ,,la ea acasă”, indiferent de anotimp! Ştiu fiecare colţişor şi sunt
fericită când în drum întâlnesc vulpi, veveriţe sau căprioare. Liniştea pădurii mă
relaxează şi îmi dă energie pozitivă.
Vreţi să colindăm împreună prin pădurile din jurul Comarnicului? Vă aştept
cu drag!
Excursie FĂGĂRAŞ –SIBIU
CETATEA FĂGĂRAŞULUI
Construcţia cetăţii a început în 1310 pe locul unei mai vechi fortificaţii de pământ şi lemn din secolul al
XII-lea. Scopul construirii cetăţii era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului
Transilvaniei de incursiunile tătarilor şi otomanilor.
În 1599, Mihai Viteazul, a ocupat cetatea, a dăruit-o soţiei sale, Doamna Stanca, împreună cu domeniul,
şi, devenind principe al Transilvaniei, şi-a adăpostit aici familia şi tezaurul domnesc, câţiva ani mai târziu.
În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgăraşul a fost o adevărată capitală a principatului
Transilvania, cetatea devenind reşedinţă a principilor Transilvaniei.
După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgăraşului a fost preluată de
austrieci şi a devenit cazarmă- începând din 1699- şi apoi închisoare militară.
În 1721, Făgăraşul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reşedinţa
episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului.
Între 1948 şi 1960, cetatea a servit de închisoare pentru oponenţii sistemului comunist din Ţara
Făgăraşului, deţinuţi politici, Făgăraşul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc.
În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparaţii, restaurare şi conservare
Biserica parohială romano-catolică "Sf. Treime” din Sibiu
A fost construită de iezuţi între anii 1726-1733 în spiritul barocului timpuriu vienez. şi inclusă pe
Lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu din anul 2004.
CENTRUL ORAŞULUI SIBIU
.Muzeul Brukenthal
A fost înfiinţat în anul 1817, fiind constituit din colecţiile baronului Samuel von Brukenthal.
DUMBRAVA SIBIULUI
Să ne amuzăm…
O fetiţă de 5 anişori şi-a întrebat fratele mai mare:
- Ce e iubirea ?
El i-a răspuns:
- Iubirea e atunci când tu îmi furi ciocolata din ghiozdan în fiecare zi şi totuşi o
ţin în acelaşi loc mereu.
La ora de gramatică, învățătoarea îl întreabă pe Gigel:
– Care este viitorul verbului ,,eu casc”?
Gigel răspunde:
– “Eu dorm”, doamna învățătoare!
- Cum se numesc elefanții la Polul Nord?
– Rătăciți!
Un tip se suie într-un autobuz, se duce și perforează un bilet, după care mai perforează încă unul.
Un băieţel îl întreabă:
– Scuzați-mă, de ce ați perforat două bilete?
– Păi dacă îl pierd pe primul și vine controlorul, să îl am pe al doilea.
– Bine, și dacă le pierdeți pe amândouă?
– Păi am abonament, măi băiatule!
- Azi am citit lucrarea de control. Foarte bună. Dar e identică cu cea a
colegului tău de bancă. Ce concluzie să trag de aici? întreabă profesorul.
- Că şi a lui e foarte bună.
Alo, Vladimir?
- Da.
- Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematică?
- Da... Câte un 3.
- Chiar credeţi că meritam eu să-mi puneti nota unu,
domnule profesor?
- Ce să fac, dacă alta mai mică nu există?
- Mami, este adevarat că 5+5=10?
- Da, puişor, aşa este, dar de ce mă întrebi?
- Păi doamna învăţătoare zice că 6+4=10!
Profesorul către elev: Nu eşti deloc atent la mine! Ai probleme cu auzul?
Elevul: Nu, doar cu ascultatul.
Dacă doriți să publicați în revista noastră vă rugăm să ne
contactați la următoarea adresa de e-mail:
ISSN 2286 – 4954
ISSN–L 2286 – 4954