cuprins - wordpress.com · 2018. 2. 2. · deosebit de grav dialogul social în statele ce se...

- 2 -

Cuprins

Cuvânt înainte........ .............................................................................. 4

Piața muncii în context european ........................................................ 6

Evoluția numărului de angajați, a masei salariale și a șomajului ....... 13

Analiza remunerației salariaților români............................................. 20

Factorii care influențează numărul și remunerația salariaților ........... 23

Structura consumului și a venitului real al salariaților din România... 26

Protestele salariaților români în 2013 ................................................ 28

Concluzii........ .................................................................................... 31

- 4 -

Cuvânt înainte

Acesta este al doilea studiu anual realizat de Syndex România, membră a grupului Syndex, privind

situația salariaților în țara noastră.

Studiul este destinat în special partenerilor sindicali și reprezentanților salariaților cu care Syndex

România colaborează începând cu anul 2010 și cărora le mulțumește pentru eforturile pe care le

depun zilnic pentru îmbunătățirea situației salariaților din România.

Prezentul studiu a fost realizat exclusiv în baza informațiilor public disponibile. Un acces la

informații privind salariile reale pe categorii de salariați, date de personal, precum și date privind

negocierile salariale din interiorul companiilor și instituțiilor mari ar putea oferi o viziune mai clară

asupra realităților cu care se confruntă salariații români. Pentru a realiza acest lucru este necesară

îmbunătățirea cadrului legal al informării și consultării salariaților care există astăzi în România.

Studiul din acest an este completat cu câteva elemente noi în comparație cu cel din anul

precedent, inclusiv prin introducerea problematicii comparabilității nivelurilor de trai între

salariații din Uniunea Europeană, analiza factorilor care influențează numărul de angajați și

remunerația acestora, principalele revendicări ale salariaților.

O serie de subiecte fără îndoială importante nu sunt suficient de amplu dezvoltate în acest studiu,

dar pot face obiectul unor studii speciale:

Relația dintre gradul de sindicalizare și remunerația salariaților

Informarea și consultarea salariaților și influența asupra restabilirii echității sociale și

salariale în întreprinderi

Dezvoltarea și formarea profesională

Modalitățile de stimulare a performanței profesionale și implicit a creșterii economice

Angajabilitatea salariaților

Echitatea salarială pe categorii de angajați (regiuni, meserii, sexe)

Relația dintre condițiile de muncă și remunerare

Impactul politicilor verzi asupra salariaților

Experții grupului Syndex au realizat studii pe subiectele de mai sus pentru organizațiile sindicale

europene și pot realiza studii similare la nivel macroeconomic sau sectorial la solicitarea

partenerilor din România.

În speranța că prezentul studiu va oferi elemente utile în munca de reprezentare a salariaților și

va suscita anumite reflecții asupra situației angajaților din România, vă mulțumim pentru interesul

acordat acestei cercetări,

Echipa Syndex România

Marcel Spatari, Ștefan Stănescu, Diana Chelaru

- 6 -

Piața muncii în context european

Privire de ansamblu

La nivel european, piața muncii nu și-a

revenit și continuă să se mențină într-o

zonă periculoasă. Rata șomajului este încă

în creștere pe fundalul persistenței

problemei datoriilor suverane (mai ales în

Portugalia) și a efectelor crizei economice,

care nu au fost încă în totalitate absorbite.

Rata șomajului a ajuns la cote foarte

ridicate în Spania și Grecia, generând o

scădere a consumului și aprofundând și

mai tare criza economică.

Criza economică a scos în evidență

disfuncționalitățile pieței muncii, în special

în sudul Europei, acolo unde există un

număr ridicat de salariați cu contracte de

muncă pe perioadă determinată. În timpul

crizei, mulți angajatori au redus cheltuielile

cu forța de muncă prin renunțarea la acești

salariați. În Italia, spre exemplu, angajații

pe perioadă determinată reprezentau

aproape o treime din numărul total de

angajați înainte de criză.

Rata de angajare și șomajul

Rata de angajare la nivel european

calculată pentru intervalul 15-64 ani este în

scădere față de anii de dinaintea crizei cu

1,6 puncte procentuale (2013 în raport cu

2008), ceea ce înseamnă dispariția a

aproape 6 milioane de posturi. Printre

țările care au înregistrat o creștere a

acestei rate se numără motorul Europei,

- 7 -

Germania, alături de Austria, Cehia,

Polonia, Ungaria și România. Cu toate că în

România numărul de salariați a scăzut

comparativ cu anul 2008, rata de angajare

este mai ridicată (+0,5 pp) posibil datorită

valului de emigrări al persoanelor fără loc

de muncă din această perioadă. La polul

opus se găsesc țări precum Grecia și

Spania, în care rata de angajare a crescut

cu aproximativ 10 pp.

Rata șomajului la nivel european a scăzut

ușor. Cele mai importante reduceri ale

ratei șomajului s-au înregistrat în țările

baltice, Irlanda, Ungaria și chiar în

Portugalia. În Spania, rata șomajului pare

să fi ajuns la punctul de maxim, însă nu dă

semne de revenire. De cealaltă parte, țări

stabile precum Austria, Olanda și

Luxemburg se confruntă cu o rată a

șomajului în creștere. Italia, care se

regăsește într-un echilibru fragil, se

confruntă și ea cu creșterea numărului de

șomeri, ajungând la o rată de 12,6%. Cipru

înregistrează cea mai mare creștere a ratei

șomajului pe fondul problemelor generate

de sistemul bancar în ultimii ani. Grecia

este în continuare țara cu cea mai mare

rată a șomajului, acesta fiind în continuă

creștere și apropiindu-se de nivelul de

30%.

La nivel european în prezent există peste

27 de milioane de șomeri, cu 10 milioane

mai mulți decât în anii dinaintea crizei.

Companiile invocă dificultăți în crearea

locurilor de muncă din cauza taxelor mari

pe care trebuie să le plătească mai ales în

țările nordice, dar și în Olanda, Spania sau

Belgia. Țările din estul Europei, precum

România, Bulgaria și Lituania au o rată de

impozitare mai mică (sub 20), fiind astfel

mai atractive pentru companiile care vor

să investească în regiune.

2012Q4 2013Q4 2013 vs 2012

EU 27 10,8 10,7 -0,9%LV 14,3 11,5 -19,6%

HU 11,0 9,2 -16,4%

LT 13,0 11,0 -15,4%

IE 14,3 12,2 -14,7%

EE 9,6 8,5 -11,5%

PT 17,1 15,5 -9,4%

DE 5,4 5,1 -5,6%

CZ 7,2 6,8 -5,6%

DK 7,2 6,8 -5,6%

PL 10,4 10,1 -2,9%

UK 7,7 7,5 -2,6%

SE 8,2 8,0 -2,4%

SK 14,3 14,0 -2,1%

ES 26,1 26,1 0,0%

FR 10,6 10,8 1,9%

BE 8,2 8,4 2,4%

MT 6,5 6,7 3,1%

BG 12,5 12,9 3,2%

SI 9,5 9,9 4,2%

RO 7,0 7,3 4,3%

FI 7,9 8,3 5,1%

GR 26,2 27,6 5,3%

HR 17,5 18,6 6,3%

AU 4,6 5,0 8,7%

IT 11,4 12,6 10,5%

LU 5,3 6,1 15,1%

NL 5,6 7,0 25,0%

CY 13,4 17,1 27,6%

Rata șomajului la nivel european

2012Q4 2013Q4 2013 vs 2012

EU 27 10,8 10,7 -0,9%LV 14,3 11,5 -19,6%

HU 11,0 9,2 -16,4%

LT 13,0 11,0 -15,4%

IE 14,3 12,2 -14,7%

EE 9,6 8,5 -11,5%

PT 17,1 15,5 -9,4%

DE 5,4 5,1 -5,6%

CZ 7,2 6,8 -5,6%

DK 7,2 6,8 -5,6%

PL 10,4 10,1 -2,9%

UK 7,7 7,5 -2,6%

SE 8,2 8,0 -2,4%

SK 14,3 14,0 -2,1%

ES 26,1 26,1 0,0%

FR 10,6 10,8 1,9%

BE 8,2 8,4 2,4%

MT 6,5 6,7 3,1%

BG 12,5 12,9 3,2%

SI 9,5 9,9 4,2%

RO 7,0 7,3 4,3%

FI 7,9 8,3 5,1%

GR 26,2 27,6 5,3%

HR 17,5 18,6 6,3%

AU 4,6 5,0 8,7%

IT 11,4 12,6 10,5%

LU 5,3 6,1 15,1%

NL 5,6 7,0 25,0%

CY 13,4 17,1 27,6%

Rata șomajului la nivel european

SYNDEX - Situația salariaților din România 2013

- 8 -

Restructurarea sistemelor sociale și efectele măsurilor de austeritate

Mai multe sisteme naționale de

reglementare a pieței muncii au fost

supuse unor reforme legislative în

perioada crizei, cu scopul declarat de a

dezmorți piața muncii. Aceste schimbări

au dus de cele mai multe ori la facilitarea

angajărilor și a disponibilizărilor, la

flexibilizarea pieței muncii și la

fragilizarea locurilor de muncă, așa cum

s-a întâmplat și în România. Aceste

reforme au fost de cele mai multe ori

criticate de organizațiile sindicale, iar

efectele pozitive așteptate de guverne au

întârziat să apară.

Măsurile de austeritate luate în schimbul

ajutorului internațional au afectat

deosebit de grav dialogul social în statele

ce se confruntau cu deficite bugetare

precum Irlanda, Spania, Grecia,

Portugalia și România. Astfel, conform

unui studiu al Parlamentului European1,

aceste măsuri au condus la:

Descentralizarea negocierilor

colective

Eliminarea sau suspendarea

contractelor colective la nivel

național

Aprobarea unor excepții și

divergențe

Slăbirea negocierilor colective

1

http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2013/130720/LDM_BRI(2013)130720_REV1_EN.pdf

Suspendarea sau reducerea

perioadei de prelungire a

contractului colectiv

Reducerea numărului de salariați

acoperiți de contractele colective

Derogarea contractelor colective

la nivel de firmă de la cele

sectoriale

Slăbirea sindicatelor prin

promovarea unor forme de

reprezentare alternative, prin

posibilitatea de a încheia

contracte colective la nivel de

grup cu un grup de angajați care

nu fac parte dintr-un sindicat.

Felul în care companiile au gestionat la

rândul lor perioada de criză a scos în

evidență valorile pe care se bazează

acestea. Din păcate, multe companii

pentru care salariații nu reprezintă decât

un instrument de producere a unor

rezultate financiare au amortizat

scăderea activității prin reducerea

numărului de angajați. Acest fapt a dus în

numeroase cazuri la dispariția unor

meserii și competențe specifice în unele

zone monoindustriale. Pe de altă parte,

companiile care au găsit împreună cu

sindicatele soluții de compromis pentru

salvarea locurilor de muncă (șomaj

parțial, reducerea agreată a timpului de

muncă, formări profesionale etc.) au

păstrat competențele și sunt pregătite să

răspundă relansării activității economice

pe piețele lor.





- 9 -

Remunerarea salariaților

La nivelul Uniunii Europene persistă

disparități importante în ceea ce privește

valoarea salariului net mediu pe

economie, etalonul utilizat pentru

compararea veniturilor salariaților în

diferite țări. Salariul mediu net în

Luxemburg, țara cu cel mai mare

indicator, este de șase ori mai ridicat

decât cel din Bulgaria, ultima la nivelul

european. România este în continuare

penultima printre statele Uniunii

Europene.

Calculat în euro, salariul mediu în țara

noastră a avut o creștere modestă între

2008 și 2012 (+1,1%), în cea mai mare

parte din cauza deprecierii leului

românesc față de euro. De notat că

salariul mediu în Bulgaria a înregistrat în

aceeași perioadă o creștere de 41%, leva

bulgărească fiind legată de euro printr-un

curs fix. Deși creșterea în Bulgaria a fost

importantă, salariile în țara vecină rămân

cele mai joase din Europa, punctul de

plecare al țării fiind foarte jos.

Ajustat la paritatea puterii de cumpărare,

salariul mediu din net din România este

cel mai slab din Europa. Discrepanțele

salariale sunt parțial reduse dacă luăm în

considerare puterea de cumpărare,

salariații români primind doar 18% din

salariul mediu net la nivel european, dar

31% din media europeană ponderată prin

paritatea puterii de cumpărare.

România se află pe ultimul loc în ceea ce

privește ponderea masei salariale în

produsul intern brut, având o rată de

doar 18,6%. Pe primul loc se regăsește

Germania cu o pondere de peste 3 ori

mai mare decât a României. Acest

indicator este relevant, întrucât el este

cel care în mod elocvent cât din valoarea

PIB este asociată salariaților. Nivelul

scăzut al indicelui pentru România poate

fi interpretat prin aceea că salariatul

român este slab remunerat în raport cu

valoarea muncii sale, proprietarilor de

companii revenindu-le o parte mai mare

din beneficii. Acest lucru poate

bineînțeles atrage investiții străine, dar

prețul plătit îl reprezintă inechitatea

salarială la care sunt supuși muncitorii

români față de cei din alte țări europene.


- 10 -


- 11 -

Problematica comparabilității nivelului vieții salariaților între țări

Compararea nivelului de trai al salariaților

trebuie să fie în centrul problematicii

responsabilității sociale a companiilor

multinaționale. Acest subiect este adesea

abordat în cadrul reuniunilor comitetelor

europene de întreprindere (CEÎ) din

perspectiva comparării nivelului salarial,

dar deschiderea discuțiilor pe această

temă este adesea respinsă pe baza

faptului că platforma CEÎ nu este un loc

legitim de a negocia salariile naționale.

Unul dintre principiile care legitimează

comparația remunerației și a nivelului

vieții salariaților între țări este acela că

pentru o muncă de o valoare egală

muncitorii trebuie să fie remunerați

egal.

Abordarea dialogului asupra comparării

nivelului salarial necesită de fapt o

operațiune de contextualizare prin

evidențierea nivelului de trai.

O comparație a salariilor la nivel

internațional este îngreunată de multe

limitări metodologice cum ar fi definiția

salariului de referință (cu sau fără prime,

ore suplimentare, calculul impozitelor),

stabilirea domeniului de referință

(companie, regiune, țară), definiția

echivalenței de măsurare (monedă,

paritatea puterii de cumpărare etc.). Lista

de obstacole poate continua dar, dincolo

de problemele de comparabilitate,

chestiunea de fond este imposibilitatea

de a compara nivelul de trai pornind doar

de la salariu, fără a lua în calcul

beneficiile non-financiare, prețurile

bunurilor și structura consumului.

De cele mai multe ori salariul de la locul

de muncă este completat de accesul la

bunuri, la prețuri subvenționate. Acest

lucru este valabil pentru următoarele :

• Cantină

• Tichete de masă

• Transportul la locul de muncă

• Accesul la vacanțe,

spectacole, excursii la prețuri

preferențiale

• Accesul la locuințe la prețuri

preferențiale

• Accesul la formare

profesională

• Accesul la asigurări private de

sănătate

• Ajutor pentru copii preșcolari

și școlari

• Mașină de serviciu

• Telefon, calculator

Comparația remunerației salariaților din

diferite țări se face de obicei prin

compararea puterii de cumpărare,

atribuind un principiu de paritate.

Totuși, această abordare are multiple

limite. Una dintre ele este problematica

calității bunurilor și serviciilor. De

exemplu, în domeniul sănătății.

Acoperirea completă a riscului de

sănătate din România nu poate fi

comparat cu același serviciu în Franța,

având în vedere diferența existentă între

calitatea serviciilor oferite în spitalele din

cele două țări. Conceptul de putere de

cumpărare nu ia în considerare situațiile


- 12 -

de imposibilitate de a accede la un

anume produs. În cele din urmă, puterea

de cumpărare nu măsoară efectul

diferențelor de avere (inclusiv locuințe) și

posibilitatea accesului la credite bancare.

Cu toate acestea, puterea de cumpărare

este un concept util în compararea

veniturilor salariaților din mai multe țări.

Această comparare presupune pentru

început definirea unei linii de bază. Două

opțiuni sunt posibile :

• Măsurarea capacității de a

satisface nevoile de consum, pe baza

modelelor de consum din fiecare țară (de

exemplu, cheltuielile de încălzire iarna în

România joacă un rol mult mai important

decât în Spania).

• Definiția coșului de cumpărături

echivalent pentru ambele țări. Această

metodă se bazează pe ipoteza de

convergență a modelelor de consum.

Este relativ acceptabil în cazul european.

În ambele cazuri, produsele și serviciile

trebuie să fie comparabile mai ales în

ceea ce privește calitatea.

În urma extragerii cheltuielilor

constrânse, un indicator de venituri

discreționare se poate calcula. Scăderea

acestui indicator reflectă declinul

capacității de a cumpăra ceea ce vrei sa

cumperi, nu doar a ceea ce ar trebui să

cumperi. Această realitate este deosebit

de puternică în noile state membre,

inclusiv România, unde ponderea

produselor alimentare și a locuințelor

este de mai mult de jumătate din

cheltuielile unei gospodării, față de doar

31% în Franța și 21 % în Luxemburg.

Studii care să abordeze problematica

comparabilității nivelului vieții salariaților

între țări sunt necesare în companiile

multinaționale pentru restabilirea unei

echități sociale între muncitorii din grup.

Comitetele Europene de Întreprindere

sunt platformele potrivite pentru

inițierea unor asemenea demersuri.


- 13 -

Evoluția numărului de angajați, a masei salariale și a șomajului

Evoluția numărului de salariați în 2013

Primii ani de criză s-au caracterizat printr-

o importantă scădere a numărului de

salariați în toate companiile din

economie, indiferent de natura activității

lor. Scăderea a fost bruscă și aproape

incontrolabilă, în total peste 630.000 de

angajați pierzându-și locul de muncă în

perioada 2008-2010. Începând cu 2010

însă, economia a început să își revină și

odată cu ea, locurile de muncă au început

să apară, iar numărul angajaților a

reînceput să crească, chiar dacă într-un

ritm lent:

1,7% în 2011,

3,3% în 2012

1% în 2013

Creșterea din 2013 a însemnat mărirea

numărului de salariați cu 16,4 mii.

Ramurile care au contribuit cel mai mult

la creșterea de anul trecut au fost

activitățile de servicii administrative

(+18,8 mii de angajați), fabricarea

autovehiculelor (+10,5 mii de angajați) și

hotelurile și restaurantele (+7,9 mii de

angajați). Pe de altă parte, sectoarele cu

cele mai importante descreșteri ale

numărului de salariați au fost în 2013

construcțiile (-8,8 mii de angajați), energia

electrică şi termică, gazele (-8 mii

angajați) și intermedierile financiare şi

asigurările (-5,8 mii angajați).

Deși a înregistrat trei ani consecutivi de

creștere, numărul total al salariaților în

România este încă cu 8,7% sub nivelul de

dinainte de criză.

Sectorul activităților de servicii

administrative, care a înregistrat anul

trecut cea mai importantă creștere a

numărului de salariați, cuprinde agențiile

de plasare de muncă și închiriere de

personal, companii de protecție și pază,

curățenie, activități de secretariat și

societăți de leasing, practic companii de

externalizare de servicii. În ultimii 5 ani

sectorul a crescut cu peste 32%, aducând

un plus de 56,7 mii de angajați. Evoluția

acestui sector reflectă strategiile de

externalizare a costurilor administrative a

companiilor mari în scopul reducerii

- 14 -

Industria prelucrătoare

1052

Comerț cu ridicata

Învățământ 363,9

Construcții 352,8

Sănătate 330,6

Transport 252,1

Activități servicii administrative

235,2

Administrație publică 191,8

Hoteluri și restaurante 134.6

Informații și comunicații121.9

Activități profesionale 114.3

Distribuție apă și salubritate 98.5

Agricultură 98.5

Intermedieri financiare 92.8

-2%

0%

2%

4%

6%

8%

10%

12%

14%

-5% -3% -1% 1% 3% 5% 7% 9% 11% 13%

Cre

ște

rea

sala

rial

ă (2

01

3 v

s. 2

01

2)

Creșterea numărului de salariați (2013 vs. 2012)

Evoluția salariilor și a numărului de angajați pe principalele sectoare (2013 vs. 2012)

mărimea cercului corespunde cu numărul salariaților în sector, indicat alături de denumirea sectorului

cheltuielilor cu personalul. Parțial,

creșterea segmentului include și

reconversia profesională a salariaților

disponibilizați din alte sectoare.

Persoanele angajate în sectorul serviciilor

administrative sunt de cele mai multe ori

în situații precare, iar veniturile lor sunt

foarte mici. Salariul mediu pe acest

segment este cu aproape o treime sub

salariul mediu pe economie.

Principalele reorganizări și disponibilizări pe sectoare

De la începutul crizei, sectoarele în care

au dispărut cele mai multe locuri de

muncă sunt construcțiile (-70 mii între

2008 și 2013), comerțul (-61 mii),

fabricarea de îmbrăcăminte (-57 mii).

Reduceri masive au fost și în sectoarele

preponderent bugetare – administrație

publică și asistență socială, învățământ și

sănătate și asistență socială – care au

cumulat o scădere de peste 103 mii

angajați ca urmare a reducerilor bugetare

și a acordurilor încheiate cu FMI.

În sectorul energiei electrice și termice,

gaze ritmul disponibilizărilor a fost

constant în ultimii ani. În 2013, au avut

loc concedieri masive în nenumărate

puncte de termoficare, principalul motiv

invocat fiind eficientizarea cheltuielilor, ca

urmare a problemelor financiare acute.

Astfel, au fost făcute disponibilizări la CET

Suceava (295 angajați), Termica

Târgoviște (145 angajați), Colterm

Timișoara (80 angajați), Termo Onești (80

angajați), CET Bacău (104 angajați), CET

Brăila (140 de angajați) și lista poate

continua. Electrificare CFR a concediat

250 de salariați, iar Electrica serv și-a

diminuat efectivele în primele 6 luni ale

anului cu 70 de salariați. La toate acestea

se adaugă și planul cincinal de

eficientizare a companiilor de stat care

presupune reducerea numărului de

angajați cu 10 mii de persoane în

perioada 2013-2018.


- 15 -

Scăderea forței de muncă în sectorul

metalurgic a fost cauzată în mare parte de

concedierile în marile companii, cum ar fi

Mechel și ArcelorMittal. Începând cu anul

2009, mai mult de 4000 de angajați ai

ArcelorMittal Galați au fost concediați sau

au părăsit compania prin schemele de

plecare voluntară din cauza dizolvării

capacităților de producție. În jur de 5000

de persoane au fost concediați de la site-

urile grupului Mechel, iar la Mechel

Târgoviște personalul a fost redus cu mai

mult de 50% în ultimii patru ani, scăderea

fiind accelerată în 2013, când o treime din

personal a fost concediat.

Sectorul intermedierilor financiare a

trecut prin schimbări profunde. Mai multe

bănci și-au anunțat retragerea de pe piață

din diferite motive, iar alte bănci și-au

restrâns activitatea prin vânzarea

business-urilor. Banca Românească

deținută de National Bank of Greece

(NBG) s-a retras din România ca urmare a

dificultăților pe care le are compania-

mamă (la sfârșitul anului 2012 avea 1.415

angajați), banca portugheză Millennium s-

a retras și ea din România, ca urmare a

acordului privind capitalizarea băncii

încheiat de banca-mamă cu FMI în

Portugalia. Prin decizia de retragere au

fost afectați toți cei 584 de angajați ai

companiei.

BCR, cea mai mare bancă din România, se

află într-un proces amplu de reorganizare

care în perioada septembrie 2012 –

septembrie 2013 a dus la reducerea

efectivelor cu 1.206 angajați.

Restructurarea de la RBS a presupus

concedierea a 300 de angajați.

Consolidările din sectorul asigurărilor au

dus la peste 600 de disponibilizări.

Generali Asigurări la rândul ei este una

din companiile care și-a redus numărul de

angajați cu peste 200 de persoane.

Pe de altă parte, există și sectoare în care

creșterea numărului de salariați este

solidă, iar activitatea este continuă pe

toată durata anului. Este exemplul

industriei constructoare de mașini, care a

crescut în 2013 prin noile investiții făcute

la Timișoara (MGI Coutier, investiție care

va crea 300 de locuri de muncă) sau la

Blaj și Cluj unde Bosch va angaja peste

600 de persoane, Brașov (Continental,

Autoliv, Elektrobit), Sibiu (CML Innovative

Tecnologies) și Alba-Iulia (VCST). 56.7

27

16.9

14.0

10.1

-0.3

-0.5

-9.8

-14.5

-15.8

-16.8

-23.0

-23.0

-26.6

-38.7

-40.3

-57.0

-60.7

-70.4

-100.0 -50.0 0.0 50.0 100.0

Activităţi de servicii administrative

Fabricarea autovehiculelor

Hoteluri şi restaurante

Informaţii şi comunicaţii

Activităţi profesionale

Agricultură, silvicultură şi pescuit

Distribuţia apei; salubritate

Fabricarea altor mijloace de transport

Industria alimentara si bauturi

Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente

Intermedieri f inanciare şi asigurări

Energie electrică şi termică, gaze

Transporturi terestre

Administraţie publică şi apărare

Sănătate şi asistenţă socială

Învăţământ

Îmbrăcăminte

Comerț

Construcţii

Evoluția numărului de salariați , în mii (2013 vs. 2008)

mii persoane


- 16 -

Evoluția masei salariale

Masa salarială la nivel de economie a

crescut cu 5,1% în 2013, în mare parte ca

urmare a creșterilor salariale acordate în

sectorul public (+10,6%). În industrie,

masa salarială a crescut cu 4,1%, în

construcții cu 3,4%, în servicii cu 3,1%, iar

în agricultură cu 13,6%, ultima datorită

anului agricol record. Creșterea masei

salariale este compusă din doi factori, pe

de o parte creșterea numărului de

angajați, iar pe de altă parte creșterea

salariilor.

De altfel, evoluția masei salariale nete din

ultimii ani a fost puternic influențată de

măsurile de reducere a salariilor la nivelul

sectorului bugetar. Per total, în perioada

2008-2013, masa salarială a înregistrat o

scădere față de nivelul anului 2008, în

principal din cauza celor peste 440 mii

locuri de muncă pierdute în acest interval,

dar și a scăderii nivelului salarial din

sectorul bugetar. În schimb, PIB-ul în

termeni reali, deși încă sub nivelul anului

2008, a avut totuși o evoluție mai bună în

comparație cu masa salarială. Practic,

salariații au devenit mai productivi, iar

remunerația acestora a fost mai mică.

Pe sectoare, masa salarială a cunoscut

scăderi importante începând cu anul

2009, iar în termeni reali doar sectorul

serviciilor și agricultura au o masă

salarială peste nivelul anului 2008. La

polul opus se regăsește sectorul public,

masa salarială din 2013 fiind de doar

78,4% din cea a anului 2008. Deși

industria a avut evoluții bune pe anumite

sub-sectoare (ex. sectorul auto), totuși

masa salarială este la 92% din valoarea lui

din 2008, ca urmare a pierderii locurilor

de muncă în urma închiderii multor

unități de producție.


- 17 -

Evoluția ratei șomajului

Rata șomajului în România a crescut

brusc în 2009, primul an al crizei, de la

4,4% la 7,8%. Începând cu anul imediat

următor, indicatorul a cunoscut o

scădere constantă până în prezent.

Deși în perioada crizei numărul de

salariați a scăzut cu peste 700 mii,

numărul șomerilor a crescut cu doar 400

mii. Diferența se explică prin emigrarea

către alte țări, ieșirea la pensie

anticipată, neînregistrarea persoanelor

fără loc de muncă în evidențele ITM.

Evoluția numărului de șomeri este

prezentată în graficul de mai jos. Se

poate observa că deși numărul total al

șomerilor a avut o creștere semnificativă

în perioada 2009-2010 ca urmare a

marilor restructurări, numărul șomerilor

neindemnizați (adică cei care nu au

beneficiat de ajutorul de șomaj conform

legii) a rămas relativ stabil, ceea ce se

poate interpreta prin faptul că cea mai

mare parte a șomerilor au reușit să își

găsească un nou job în perioada de

indemnizație respectiv în maxim 9 luni

de la data intrării în șomaj.

Evoluția numărului de șomeri pe baza

celor mai recente date ne ajută să

identificăm ce tipuri de salariați și-au

găsit un loc de muncă anul trecut. După

cum ne indică evoluția numărului de

șomeri, piața muncii a atras în special

persoanele tinere, cu vârstă până în 30

de ani, care prezintă mai multe avantaje:

adaptabilitate, un preț scăzut al muncii și

de multe ori eficiență operațională.


- 18 -

Din datele prezentate, numărul

șomerilor în rândul celor cu vârsta până

în 25 de ani a scăzut aproape la jumătate

față de perioada anterioară, iar al celor

cu vârstă între 25-29 de ani cu 10%.

Grupa de vârstă de peste 55 ani a

înregistrat o creștere a numărului de

șomeri ca urmare a dificultăților de

adaptare la un nou loc de muncă.

În completarea datelor de mai sus

regăsim evoluția numărului șomerilor în

funcție de nivelul de instruire. Numărul

șomerilor cu nivel de instruire universitar

a scăzut cu 26%, adică cu în jur de 10 mii

de persoane. Numărul șomerilor cu nivel

de instruire liceal a avut cea mai mare

scădere în 2013, de peste 35 mii de

persoane. Nu putem estima dacă

această evoluție a fost influențată și de

locurile de muncă sezoniere, însă ne

ajută să facem un portret-robot al celui

mai căutat tip de salariați: tinerii cu

vârsta până în 30 de ani și cu studii

liceale, care sunt maleabili pe orice tip

de poziție din producție. Pe de altă

parte, persoanele cu studii universitare

sunt căutate pentru posturi în

companiile de externalizare de servicii

suport (de exemplu în call center). Ceea

ce este comun acestor două categorii

este remunerația mică, datorită faptului

că pentru mulți dintre acești tineri

poziția propusă reprezintă primul pas în

câmpul muncii, iar existența unui loc de

muncă de multe ori primează în fața

nivelului salarial.


- 19 -

Durata șomajului este un indicator care

arată cât de repede piața muncii poate

absorbi salariații rămași fără un loc de

muncă. În 2013, structura șomerilor

după numărul de luni în șomaj indică

faptul că aceștia stau în șomaj tot mai

mult timp, iar odată cu scurgerea

timpului, așteptările lor profesionale și

salariale se deteriorează și într-un final

aceste persoane acceptă locuri de

muncă mai slab plătite.

Persoanele cu o durată a șomajului mai

mare de 24 de luni reprezintă acea

categorie de șomeri a căror pregătire nu

mai corespunde cererilor pieței,

persoanele din această categorie având

șanse minime de a găsi o poziție în

câmpul muncii fără suportul instituțiilor

statului. Creșterea numărului acestor

persoane este deci deosebit de

alarmantă.


- 20 -

Analiza remunerației salariaților

În perioada 2011-2013, salariul mediu din

România a cunoscut o creștere stabilă de

în jur de 4,9% pe an. În 2013, salariul

mediu brut a ajuns la 2241 RON/lună, iar

salariul mediu net la 1622 RON/lună.

Decalajul între salariul brut și cel net a

rămas neschimbat ca urmare a menținerii

impozitelor și taxelor, în special a

impozitului pe venit de 16%. S-a vehiculat

că valoarea acestuia se va modifica și va

crește până la nivelul de 22%, ceea ce ar fi

implicat o scădere a salariului net, însă

această modificare a rămas la stadiu de

proiect.

Creșterea salariului mediu, chiar dacă este

relevantă, nu reflectă cu destulă nuanțare

evoluția remunerației salariaților români.

Un indicator mai revelator ar fi fost

evoluția salariului median (salariul

persoanei de la mijlocul scării ierarhice),

dar acesta este din păcate indisponibil în

România.

În ceea ce privește echitatea pe sexe,

conform Institutului Național de Statistică,

în medie, femeile câștigă în continuare cu

12% mai puțin decât bărbații.

Evoluția pe sectoare

O privire mai detaliată asupra evoluției

salariului net pe sectoare scoate în

evidență creșterile importante din

sectoarele bugetare. Efectul pozitiv este

datorat creșterilor salariale acordate la

finele anului 2012 cu efect în 2013,

majorări de 7,4% pentru reîntregirea

salariilor la nivelul anului 2010, când

salariile bugetarilor au fost micșorate

pentru a îndeplini condițiile impuse de

FMI.

Administrația publică a avut cea mai mare

creștere salarială, de 14%, urmată fiind de

învățământ și sănătate, cu câte 10%.

- 21 -

Bugetul cheltuielilor cu personalul

Ministerului Sănătății s-a triplat în 2013

față de 2012 (de la 188 mil. RON la 573

mil. RON), creștere explicată atât prin

majorarea salariilor, cât și prin deblocarea

unui număr important de posturi din

sistemul sanitar.

Pe de altă parte, creșterea salariilor

bugetarilor nu va avea aceeași amploare și

în 2014, întrucât conform legii salarizării

salariile multor categorii de bugetari vor fi

înghețate la nivelul lunii decembrie 2013.

Excluzând sectoarele bugetare, creșterea

salarială a fost de doar 3,8% comparativ cu

4,8% calculată pe întreaga economie.

În economia reală, cele mai mari creșteri

au fost înregistrate în agricultură (+6,7%),

în industria prelucrătoare (+5,6%) și în

industria extractivă (+5,2%).

Distribuția pe județe

Distribuția salariilor ne arată o hartă a

României în care numărul de județe cu

salarii de peste 1.700 RON este foarte mic.

Excluzând Bucureștiul, există doar 3 astfel

de județe: Ilfov, care se bucură de

vecinătatea Bucureștiului, Clujul și Sibiul,

situate în inima Transilvaniei și care au

cunoscut o puternică dezvoltare

economică în ultimii ani.

Distribuția veniturilor pe tranșe ne arată o

împărțire inegală a salariilor în funcție de

județe: 35 din cele 42 de unități

administrative au un salariu mediu net sub

nivelul mediu pe țară. Dezechilibrul este

compensat prin numărul ridicat de angajați

care lucrează în județe cu salarii ridicate, în

special în București și județul Ilfov.

Mai mult decât atât, dispersia salariilor

între județe s-a accentuat în 2013, ceea ce

reflectă faptul că distanța dintre județele

cu salarii ridicate și cele cu salarii mai mici

se mărește în timp. Această evoluție nu

este de dorit pe termen lung, deoarece

creează dezechilibre și nemulțumiri în

rândul salariaților slab plătiți.


- 22 -

În anul 2013, 17 județe din totalul de 42 au

înregistrat salarii medii sub 1.250 RON.

Județele cu cele mai slabe salarii medii

sunt situate cu precădere în nordul țării, în

Moldova și în sudul țării, în județe cu

activitate preponderent agrară (Ialomița,

Giurgiu, Călărași, Teleorman). În aceste

județe activitățile industriale

preponderente sunt cele din industria

ușoară (articole de îmbrăcăminte și

încălțăminte), pentru care mâna de lucru

este ieftină în România, cu toate că

produsele fabricate sunt

contractate de companii

internaționale de renume.


- 23 -

Factorii care influențează numărul și remunerația salariaților

Rata inflației

Cel mai semnificativ factor care

influențează nivelul salarial este rata

inflației. Acest factor este de regulă

invocat în negocierile salariale anuale.

Rata inflației a atins un punct maxim în

2008, la nivelul de 7,9%, mai mult decât

dublul nivelului propus de Banca

Națională. În anii de criză rata inflației s-a

menținut la un nivel relativ apropiat celui

de 6%, iar în ultimii doi ani acesta a scăzut

semnificativ ajungând la 3,3% în 2012 și

apoi la nivelul record de 1,55% în 2013,

mult sub nivelul țintă propus de BNR.

Principalele cauze care au dus la nivelul

scăzut al ratei inflației în 2013 au fost

materializarea unui an agricol foarte bun,

reducerea cotei TVA la unele produse de

panificație de la 24% la 9%, dar mai ales

reducerea continuă a consumului.

În condițiile în care creșterile salariale sunt

sub nivelul inflației, așa cum s-a întâmplat

în 2010 și 2011, puterea de cumpărare a

salariaților scade. Curba salariului real a

intrat pe un trend ascendent începând cu

2012, când rata inflației a scăzut la cote

istorice. Totuși salariul real nu a reușit să

atingă nivelul celui din 2009, când a fost

atins punctul de maxim. Acest fapt se

traduce printr-o putere de cumpărare mai

mică față de acea perioadă.

Scăderea ratei inflației în 2013 este o

provocare pentru sindicate și

reprezentanții salariaților în vederea

negocierilor salariale din anul 2014,

întrucât aceștia trebuie să identifice alte

argumente pentru justificarea creșterilor

salariale solicitate, inclusiv

productivitatea, performanța, echitatea

salarială.

- 24 -

Salariul minim pe economie

Salariul minim pe economie s-a dublat in

ultimii 6 ani, de la 390 RON în 2007 la

800 RON la sfârșitul lui 2013. În plus, noi

majorări ale salariului minim pe economie

sunt anunțate pentru 2014, de 6,25% în

prima jumătate a anului și de 5,89% în a

doua jumătate, până la nivelul de 900 de

lei. Putem anticipa că această măsură va

contribui la creșterea salariului mediu pe

economie.

Investițiile străine directe

Un alt factor care influențează într-o

măsură importantă nivelul salarial este

valoarea investițiilor străine directe pe

care România le atrage în economia sa.

Acestea pot crește nivelul salarial prin

concurența pe care o creează în rândurile

angajaților, nu numai prin nivelul salarial,

dar și prin condițiile de muncă.

De la nivelul record de 9,4 mld. EUR

investiți în 2008, sumele intrate în țară au

ajuns la un minim de 1,8 mld. EUR în 2011.

Anii 2012 și 2013 au cunoscut o relativă

îmbunătățire a indicatorului, anul trecut

nivelul investițiilor ridicându-se la

aproximativ 2,6 mld. EUR (o creștere de

43% față de 2011).

În 2013, cele mai importante fonduri au

fost atrase de industria prelucrătoare

(821 mil. EUR) și aici sunt de menționat

investițiile făcute de companiile din

industria auto care au creat noi locuri de

muncă în sector. Urmează sectorul

energetic, care a fost ținta investitorilor

străini ca urmare a schemei de sprijin

generoase acordată de guvernul României

privind energia regenerabilă. Pe locul trei

se găsesc companiile din comerț care au


- 25 -

avut investiții foarte importante în

principal datorită extinderii marilor lanțuri

de retail.

În contrapartidă cu investițiile nete ale

companiilor străine, dividendele acordate

companiilor-mamă de către filialele din

România se ridică la 2,2 mld. EUR,

valoarea lor fiind aproape de nivelul

intrărilor nete.

Situația companiilor

Situația economică a companiilor din

România este un alt factor care

influențează numărul de salariați și

remunerația acestora. În condițiile în care

piața se restrânge și accesul la creditare

este din ce în ce mai dificil, multe

companii se regăsesc în situația de a intra

în insolvență sau de a-și închide

activitatea. Așa cum arată un studiu făcut

de Coface în România, numărul

companiilor cu cifră de afaceri mai mare

de 1 milion de EUR care au intrat în

insolvență în 2013 este de 718,

comparativ cu 485 față de anul anterior.

Acesta este un semnal de alarmă tras

asupra economiei românești, în ciuda

cifrelor care au arătat un nou an de

creștere economică.

Multe sectoare sunt expuse situațiilor de

insolvență a IMM-urilor. Raportându-ne la

numărul de companii active pe fiecare

sector în parte, rata insolvabilității cea mai

ridicată este în sectorul textilelor (14,7%),

în construcții (13,3%) și în producția de

energie electrică și termică, apă și gaze

(13,2%). Cele mai multe insolvențe au fost

semnalate în comerț, atât în comerțul cu

amănuntul cât și în comerțul cu ridicata și

distribuție, ambele sectoare totalizând un

număr de peste 10.000 de companii.

Efectele negative ale insolvențelor sunt în

primul rând de ordin financiar, datorii de

peste 16 mld. de RON rămânând

neacoperite, ceea ce poate crea un nou

val de insolvențe în rândul partenerilor

privați. Pe de altă parte, impactul social

este unul ridicat, economia pierzând

aproximativ 100.000 de locuri de muncă,

majoritatea în următoarele sectoare:

fabricarea produselor textile, a articolelor

de îmbrăcăminte și încălțăminte,

construcții, fabricarea substanțelor și

produselor chimice, alte activități de

servicii personale și Industria metalurgică.


- 26 -

Structura consumului și a venitului real al salariaților din România

Salariul real (corectat cu rata inflației) a

avut o evoluție descrescătoare în primii

ani de criză și se află acum la nivelul

anului 2008.

Structura cheltuielilor unei familii în

funcție de destinația acestora și modul

cum această structură a evoluat de la

începutul crizei economice sugerează

faptul că o gospodărie alocă sume de

bani din ce în ce mai importante pe

alimente și cheltuielile curente cu

locuința. Practic, venitul mediu nu mai

reușește să acopere nevoile de bază ale

unei familii, cu toate că salariul real este

echivalent celui din 2008. Aceasta se

explică prin faptul că alimentele și

utilitățile au avut cele mai mari creșteri

de preț în ultimii ani. Principalele

categorii de cheltuieli care au fost reduse

din punct de vedere sunt cheltuielile cu

îmbrăcămintea și încălțămintea,

mobilierul și întreținerea locuinței. Mai

îngrijorător este interesul scăzut pentru

educație, aceasta reprezentând sub 0,5%

din totalul cheltuielilor și întărește

concluziile studiului Syndex de anul

trecut în care atrăgeam atenția asupra

faptului că România tinde să devină o

țară cu mână de lucru cu un nivel

educațional de nivel mediu.

O analiză a Ziarului Financiar, estimează

că veniturile salariale ale românilor

reprezintă 60% din veniturile lor totale,

restul de 20% provenind din venituri din

PFA, chirii, dobânzi, drepturi de autor și

alte venituri supuse impozitului pe venit,

10% din indemnizații din categoria

veniturilor din asistență socială și 10%

din munca la negru. Acest ultim punct

este unul sensibil pentru economia

românească, fiind o practică des întâlnită

în rândul companiilor. Potrivit

estimărilor, între 1 milion si 2 milioane de

salariați lucrează fără forme legale – fie la

negru, fie la gri. Piața muncii este astfel

afectată de concurența neloială pe care

produsele fabricate la negru o fac

celorlalte produse prin practicarea unor

prețuri reduse, punând în pericol

companiile care respectă legislația și

angajații acestora.

- 27 -

Analiza evoluției salariului real în

comparație cu evoluția categoriilor de

mărfuri și servicii indică o încetinire a

ritmului de creștere a salariului față de

acestea, ceea ce înseamnă o mai slabă

putere de cumpărare pentru salariații din

România și deci o presiune ridicată

pentru alocarea eficientă a veniturilor.

În ultimii ani, cele mai importante

creșteri de preț au fost la utilități, inclusiv

serviciile de apă, canal și salubritate (care

s-au dublat față de sfârșitul anului 2007),

energie termică (+63% în aceeași

perioadă), combustibili (+53%), energie

electrică (+45%) și gaze naturale (+32%).

Din cauza creșterii cheltuielilor captive,

capacitatea de economisire și investire a

românilor s-a redus și mai mult. În

situația în care coșul minim de consum,

estimat în anul 2013 la 973 lei, reprezintă

peste 70% din valoarea salariului mediu

în 30 din cele 42 de județe ale țării,

salariații sunt obligați să caute surse

alternative pentru a-și putea asigura

accesul la vacanțe, automobile sau

locuințe.

Salariații care nu au confortul necesar de

a-și putea permite cheltuieli opționale la

un nivel decent au performanțe

profesionale mai slabe, ceea ce se

răsfrânge pe termen lung și asupra

firmelor care îi angajează. Economisirea

cu salariații nu poate fi decât o strategie

financiară pe termen scurt și reprezintă o

piedică pentru creșterea economică.


- 28 -

Protestele salariaților români în 2013

În cadrul prezentului studiu, am

cuantificat și analizat protestele

salariaților de-a lungul anului 2013.

Acest demers este util pentru a

identifica nevoile salariaților dar și

motivele pentru care aceștia sunt

dispuși să oprească lucrul pentru a-și

revendica drepturile.

Astfel, pentru anul 2013 am identificat

peste 170 de proteste, greve sau

manifestații ale salariaților. Dintre

acestea, aproape 60% au fost

înregistrate în companii deținute de stat

sau în unități ale bugetarilor

(administrație publică, sănătate,

învățământ). Acest lucru sugerează că la

nivelul salariaților bugetari există încă

numeroase probleme nesoluționate,

existând nevoia acută a îmbunătățirii

dialogului social, cu atât mai mult cu cât

sectorul bugetar este unul în care în

mod tradițional gradul de sindicalizare

este ridicat.

Repartizarea pe regiuni

Din punct de vedere al repartizării

geografice, cele mai multe proteste au

fost înregistrate în Regiunea Sud-Vest,

în special la exploatările miniere și la

Râmnicu Vâlcea, acolo unde situația

combinatului Oltchim este foarte

delicată. În restul regiunilor numărul

protestelor a fost în jurul a douăzeci,

cele mai puține înregistrându-se în

regiunea Nord-Vest, aceasta fiind și

zona cea mai afectată de plecările peste

hotare.

Protestele la nivel național au fost în

număr de șapte și au avut loc în marile

companii ale statului, respectiv CFR și

Poșta Română, sau la nivel de sectoare

bugetare, respectiv în învățământ și

sănătate.

- 29 -

Repartizarea pe sectoare

Sectorul afectat cel mai mult de

proteste a fost industria chimică și

petrochimică, având în vedere

numeroasele proteste de la Oltchim și

Azomureș. Al doilea sector după

numărul protestelor este cel energetic,

ca urmare a disponibilizărilor făcute de

statul român în companiile sale. Multe

proteste au avut loc și în transporturi, în

special la CFR, și în sectorul metalurgie,

cazul Mechel fiind de notorietate în

acest sens, precum și în sistemul

sanitar.

Participarea la proteste

Mai mult de jumătate din proteste au

peste o sută de participanți. Protestele

care mobilizează mai puțin de o sută de

participanți sunt specifice companiilor

private mici și sunt de multe ori

spontane. O treime din proteste au avut

între o sută și o mie de salariați, în timp

ce 7% din proteste au avut peste o mie

de participanți.

În general, rata de participare a

protestelor este relativ scăzută în

rândul angajaților, parte datorită

crezului că acest fapt nu va îmbunătăți

situația deja existentă, parte datorită

crezului că participarea la protest poate

avea repercursiuni asupra stabilității

locului de muncă.

Principalele revendicări

Motivația salariaților de a protesta este

de cele mai mute ori legată direct sau

indirect de remunerație. Cele mai multe

proteste sunt legate de neplata

drepturilor salariale (36% din cazuri,

incluzând aici și salariile compensatorii

care sunt acordate ca urmare a

disponibilizărilor). Al doilea motiv ca

număr de proteste îl reprezintă

disponibilizările și implicit pierderea

locului de muncă și a venitului (15% din

cazuri). În 12% dintre cazuri participanții

la proteste au cerut mărirea nivelului

salarial, mai ales în sistemul sanitar și în

regiile de transport local (Constanța,

Brașov, Iași).


- 30 -

Este de observat și numărul relativ

ridicat al protestelor împotriva

liberalizării prețului gazelor. Prețul

gazului afectează în mod direct anumite

companii din România, acestea

amenințând cu închiderea unităților de

producție în cazul în care nu se găsesc

soluții pentru micșorarea costurilor

energetice.

Unele proteste au vizat contractele

colective de muncă. Astfel, sindicatul

minoritar SLPIMN din cadrul Rompetrol

Rafinare a manifestat pentru că nu a

fost informat cu privire la modificarea

CCM. Angajații Hotelului Montana au

protestat din cauza faptului că la nivel

de unitate nu există un contract colectiv

de muncă.

Din păcate, protestele care să solicite

îmbunătățirea condițiilor de muncă

sunt foarte puține. Un caz aproape unic

este cel al angajaților RATB care au

manifestat împotriva condițiilor grele

de muncă din depourile firmei (lipsa

încălzirii). Salariații care se confruntă cu

condiții dificile de muncă de multe ori

nu pun presiune pe conducere din frica

de a nu-și pierde locurile de muncă.

Doar în momentul în care venitul

angajatului este amenințat în mod

direct, fie prin reduceri salariale, fie prin

disponibilizări, acesta este gata să

protesteze.


- 31 -

Concluzii

Concluzii

În anul 2013 salariile românilor au continuat să crească, însă într-o anumită măsură

conjunctural, datorită reîntregirii salariilor bugetarilor de la sfârșitul anului 2012. Excluzând

creșterea salariilor din sectorul public, salariile au crescut totuși peste nivelul inflației.

Salariul a crescut ca urmare a unui minim istoric al ratei inflației, care la rândul său a fost

cauzată de un an agricol foarte bun și de reducerea consumului la nivel național.

Contextul economic este încă dificil. Deși există semne pozitive în ceea ce privește nivelul

investițiilor străine directe, creșterea numărului de insolvențe în rândul companiilor mari

este alarmantă.

Munca la negru și la gri reprezintă în continuare o problemă structurală a României. Mai

mult decât atât, ponderea muncii slab calificate continuă să crească în structura forței de

muncă la nivel național.

Nivelul de trai al salariaților români s-a înrăutățit în ultimii ani, un procent tot mai mare din

venituri fiind folosite pentru asigurarea nevoilor de bază.

În același timp, românii investesc puțin în educație, din cauza slabei capacități de

economisire pe care o au, ceea ce le scade gradul de competitivitate pe bază de

competențe la nivel european.

Majoritatea revendicărilor salariaților români în protestele sociale vizează asigurarea

venitului necesar pentru existență. În contextul actual subiectele ce țin de condițiile de

muncă, participarea la viața întreprinderii, informarea și consultarea salariaților au un loc

secundar în revendicările salariaților.

Restabilirea echității salariale, creșterea remunerației și a nivelului de trai a salariatului

român se va realiza prin implicarea partenerilor sociali, care trebuie să beneficieze de

ambele părți de o înțelegere corectă și completă a situației și în acest sens de un acces la

informații suficiente și la o expertiză de calitate asupra tuturor subiectelor relevante.

cuprins - wordpress.com · 2018. 2. 2. · deosebit de grav dialogul social în statele ce se...

Documents