Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

Executat de : Victoria Curzeneva

gr. C 084 L

Coordonator : Valentin Dorogan

Chişinău, 2010

A scrie interactiv înseamnă să scrii pentru multimedia. Adică să scrii pentru orice tehnică informatică ce-i permite unui utilizator nu doar să consulte o lucrare, deopotrivă grafică şi sonoră, dar şi să interacţioneze cu ea.

Scriitura interactivă este o modalitate de expresie totală, necesitînd o abordare redacţională specifică, diferită de cea a unei cărţi sau a unui film.

Pentru a înfrumuseţa ansamblul, produsul va trebui să satisfacă anumite cereri, dintre care cele mai importante sunt:

1. Interactivitatea - oferă impresia existenţei unui număr mai mare de căi de exploatare de ales şi a unei lecturi mai active. Ea permite un dialog mai bun între utilizator şi produs.

2. Conţinutul redacţional - cuprinde poveşti adevărate, documentare detaliate şi însufleţite, elemente ludice, jocuri care să satisfacă spiritul de aventură.

3. Aspectul recreativ - chiar dacă subiectul abordat este extrem de serios, chiar sumbru, asta nu înseamnă că produsul nu trebuie să fie recreativ. Folosirea metaforei întreţine latura recreativă a produsului, oferindu-i un corp.

4. Durata interogaţiei – numărul mediu de ore necesare pentru expluatarea completă a unui produs.

Este foarte dificil să compari scrierea unui produs multimedia cu cea a altor produse. Este o tehnică nouă care necesită un lucru pe două planuri:

1. Planul orizontal - încheagă decorurile şi oferă o linie direcţională conţinutului.2. Planul vertical - permite devierea şi regăsirea planului orizontal graţie clicurilor

“amuzante”.

Realizarea unui produs multimedia regrupează un ansamblu de specialişti.

Înainte de a începe să scrieţi, consolidaţi ideea. Gîndiţivă la utilizatorii-ţintă, la tonul pe care-l veţi aborda pentru a vă adresa lor. Daca veţi aborda o cale deja mult exploatată (aventură, simulare, învăţare, arta sau prezentarea unei firme şi a unor produse), studiaţi atent ceea ce s-a făcut înainte.

Trebuie să daţi tot ce e mai bun din voi şi să acordaţi cea mai mare atenţie mai întîi conceperii produsului pe ansamblu, apoi elaborării unui sinopsis, şi în sfîrşit, scrierii produsului însuşi. Veţi avea nevoie, pe lîngă talent, de o doză bună de rabdare, perseverenţă şi curaj.

Clasificîndu-vă produsul într-o categorie, îi lipiţi prima etichetă, ceea ce poate influenţa tonul general. În linii mari, putem distinge şapte categorii:

1. Jocuri şi divertisment – grupează toate tipurile de jocuri, cuprinde tot ceea ce este destinat să amuze publicul, fără a pretinde că-l instruieşte.

2. Educaţie – basme pentru copii, învăţare, descoperirea naturii, această categorie cuprinde tot ceea ce se adresează copiilor pînă la zece – unsprezece ani.

3. Ludo-educaţie – grupează toate produsele de învăţare sau de consolidare a cunoştinţelor pentru toate vîrstele.

4. Enciclopedii – cuprinde enciclopedii, dicţionare, etc.5. Practic – cuprinde ghiduri practice.6. Cultură şi descoperire – grupează tot ceea ce nu intră în categoriile educaţie, ludo-

educaţie, jocuri, enciclopedii, practică.7. Altele – În cazul în care produsul dumneavoastră nu face parte din nici-una din

categoriile menţionate, vă încadraţi în această categorie. Produsul dumneavoastră este un hibrid care nu asteaptă decît să-i puneţi o etichetă.

Unul dintre obiectivele multimedia este să amuze, dar şi să informeze în acelaşi timp.

Nu ezitaţi să jucaţi pe cartea ludică sau fantastică. Temele cele mai grave pot fi abordate într-o manieră lejeră, ceea ce nu le privează de seriozitatea lor.

Este imposibil să creezi un produs universal care să mulţumească utilizatorii de toate vîrstele, atît femei, cît şi bărbaţi. Plecînd de la acest principiu, trebuie să vă gîndiţi la un utilizator-ţintă.

Criteriile de selectare ale utilizatorilor-ţintă sunt:

1. Sexul - fară a face o discriminare primară, putem spune că există produse neutre, produse care se adresează femeilor şi produse care se adresează bărbaţilor. Dacă produsul este neutru, dialogurile trebuie sa aibă un caracter general.

2. Vîrsta - determină modul în care vă veţi adresa utilizatorului. Vă ajută să gasiţi tonul potrivit, tipul de dialog de adoptat.

3. Cunoştinţele deja dobîndite vă permit să estimaţi nivelul de plecare al cunoştinţelor expuse şi, eventual, să prevedeţi rezultatele înainte de a pune pe toată lumea la acelaşi nivel.

4. Lacunele sau dorinţele satisfăcute de produs – ce puteţi oferi în plus faţă de produsele concurente, atît din punctul de vedere al cunoştinţelor, cît şi al plăcerii.

5. Ţara şi limba – un produs destinat unei pieţe locale, naţionale sau internaţionale nu se scrie în acelaşi mod.

Dacă autorul integrează conceptul de interactivitate şi concepe scenariul ţinînd cont de acesta încă de la început, produsul va fi foarte bun şi va cîştiga în omogenitate şi în coerenţă.

Distingem două forme de interactivitate:

1. Interactivitate generală şi navigaţională – se referă la navigaţie şi la meniuri.2. Interactivitate legată de scenariu – este cea care îi conferă scenariului mai mult sau mai

puţin realism.Sunt observate trei tipuri de interactivitate legată de scenariu:

a. Interactivitatea directă – este cea care răspunde imediat atunci cînd utilizatorul dă clic pe un element activ. Ea este cea mai frecvent întîlnită.

b. Interactivitatea indirectă înseamna diferitele căi pe care le poate propune produsul utilizatorului în funcţie de:

Criteriile sale de alegere. Existenţa unor elemente cu o viaţă proprie şi care circulă în interiorul

produsului. Trecerea timpului. Acţiunile simultane ale mai multor utilizatori.

c. Interactivitatea ilogică îl forţează pe cititor să efectueze acţiuni într-o ordine cronologică precisă, fără să existe o explicaţie logică a ordinii respective, nici a rezultatului de obţinut.

Planul este scheletul care serveşte drept ghid de-a lungul procesului de scriere a produsului, deaceea întocmirea lui este importantă.

Dacă vă gîndiţi la un produs complex, care să cuprindă mai multe module şi submodule, vă recomandăm să creaţi un plan sub formă de organigramă. Planul, care devine astfel interactiv, se comportă ca un stimulator de navigare în interiorul produsului şi vă permite:

1. Să vizualizaţi produsul în ansamblul său.2. Să situaţi diferitele părţi ale produsului în relaţie cu întregul.3. Să testaţi logica navigării.

Organigrama unui plan interactiv reprezintă, din punct de vedere grafic, toate secţiunile unui produs, dar şi liniile navigaţionale dintre aceste secţiuni. Aceste secţiuni principale, logice şi complete ale produsului se numesc module. Fiecare modul are propriul decor şi propria atmosferă.

Fiecare modul al unui produs poate cuprinde unul sau mai multe submodule. Ele prezintă scene care conţin zone sensibile unde se găsesc elemente pe care se poate da clic.

Există mai multe modalităţi de a realiza un plan pentru un produs interactiv. Noi am ales doar doua:

1. Planul simplu, menit să fie consultat doar pe hîrtie. El comportă o organigramă care afişează coerenţa legăturilor şi este urmat de un rezumat clasic. Rezumatul trimite spre diferite părţi ale scenariului.

2. Planul interactiv, menit să fie consultat, în principal, pe ecran. El ajută să simulaţi interacţiunea în interiorul produsului.

Un tip de modul este şi rezumatul, care reprezintă o modalitate clasică de a întîmpina utilizatorul, folosită în documentare sau în prezentări. Dacă este bine conceput, el oferă imediat o viziune asupra conceptului produsului.

Rezumatul este cartea de vizită a produsului. El permite prezentarea acestuia în linii mari şi arată o mostră din tehnica dumneavoastră de scriere. El poate fi considerat şi un ministudiu de piaţă.

Rezumatul prezintă în general elemente precum:

1. Introducerea, în care se prezintă în mod succint produsul.2. Utilizarea, contextul, tipul de material.3. O mică prezentare a produselor concurente şi modul în care produsul dumnevoastră se

poziţionează faţă de concurenţi.4. Metafora şi tipul de navigare utilizate.5. O prezentare mai detaliată a produsului.6. Planul general (module si submodule).7. Exemple de scriitură pentru a oferi o idee despre stilul dumneavoastră redacţional.8. Exemple de derulare care să indice progresia anumitor acţiuni în interiorul produsului.9. Descrierea personajelor principale.10. Cîteva exemple de ecrane.

Derulerea reprezintă modul în care conţinutul li se dezvăluie utilizatorilor. Ea este în mod inerent influenţată de plan, adică de articularea modulelor şi submodulelor şi de legăturile care le unesc. De îndată ce planul este creat, încep să se creioneze o oarecare derulare, precum şi constrîngerile pe care aceasta le poate antrena în scriitura finală. Am distins patru moduri de derulare:

1. Derularea liniară - îl conduce pe utilizator. Acesta este obligat să urmeze un drum prestabilit şi să viziteze fiecare modul unul dupa altul. Daca nu abandonează pe parcurs, putem fi siguri că, odată vizita terminată, utilizatorul va fi văzut întregul produs.Din punctul de vedere al autorului, o astfel de derulare simplifică scriitura care se aseamană cu cea a unei cărţi, primul modul antrenîndu-l pe al doilea, al doilea pe al treilea şi asa mai departe pînă la sfîrşitul produsului.Derularea liniară este potrivită pentru produsele cu vocaţie educaţională, pentru că permite o învătare progresivă, în ritmul utilizatorului.

2. Derularea modulară -îi permite utilizatorului să se îndrepte spre mai multe direcţii, fără ca aceasta să-i împiedice progresia în interiorul produsului. Acest lucru impune module independente unele de altele şi un scenariu care se adaptează pereglinărilor utilizatorului.

3. Derularea mixtă - amestecă genurile şi permite lucrul pe două planuri:a. Modular şi liniar.b. Liniar şi activităţi paralele.

4. Derulare legată de timp sau de acţiunile utilizatorului - prezintă produsul într-un mod mult mai viu, oferind un scenariu uşor diferit pentru fiecare aventură. Este o derulare rezervată exclusiv jocurilor, pentru moment.Derularea temporală poate fi în funcţie de timpul real sau de timpul oferit utilizatorului.

Scenariul serveşte la descrierea acţiunilor din interiorul produsului. Dacă ne referim la plan, scenariul se raportează la submodule. El descrie ceea ce utilizatorul va găsi pe ecran.

Vom descrie două tipuri de scenarii:

1. Interogarea bazei de date – scenariul se rezumă la cîteva linii care stabilesc decorul şi interactivitatea, pentru că marea parte a conţinutului este derulată în alt loc. Este adesea cazul documentarelor.

2. Aventura implică mai multe metode de abordare a scenariului, printre care sunt şi:a. Interactivitatea amplificată - este cea mai raspîndită metodă, fiind considerată

cea mai uşoară. Ea constă în scrierea scenariului produsului sau a unui modul întreg, apoi în adaugarea unor puncte de interactivitate ulterior.

b. Interactivitatea integrată - răspunde la următoarele întrebări: Am prevăzut să fac un anumit lucru pentru utilizator, din diferite

motive. Este pertinent sau nu? Daca este pertinent, cum să fac acest lucru să fie interesant?

Odată aceste întrebări dezbătute şi soluţionate într-un mod satisfăcător, poate începe scrierea scenariului.

Un produs multimedia este prin esenţă un produs “multi-meserii”. Pentru a înainta mai rapid şi pentru a le permite tuturor să lucreze de comun accord, scenariul este desfăcut în diferite elemente, toate descrise în scenariu şi catalogate.

Chiar dacă produsul pe care doriţi să-l scrieţi este foarte mic şi doriţi să-l realizaţi acasă, catalogul poate să vă ajute să vă organizaţi mai bine.

Odată elementele catalogate, descrise şi puse sub formă de liste, putem să ne mulţumim să facem o menţiune scurtă despre acest lucru în scenariul nostru.

Descrierile sunt complexe şi inevitabile în scrierea unui produs.

Pentru un produs multimedia, trebuie sa descrieţi fiecare scenă, fiecare element, fiecare situaţie în cel mai mic detaliu.

Descrierile formează baza de lucru a produsului şi reprezintă punctele de plecare a mai multor reflecţii cu privire la realizarea dorinţelor dumneavoastră.

Descrierile sumare sau insuficiente pot să inducă în eroare şi să nu dea rezultatul scontat.

Fără a intra în prea multe detalii, descrieţi tipul de scenă sau de ecran pe care aţi dori să le gasiţi.

Dupa ce aţi descris scena dorită, trebuie să descrieţi navigarea legată de această scenă, adică spre ce alte scene se poate îndrepta utilizatorul.

Există două tipuri de navigare:

1. Navigarea curentă.2. Navigarea specifică.

Distingem trei tendinţe în navigare:

1. Navigarea intuitivă.2. Navigarea implicită.3. Navigarea prin simboluri.

Odată scenele descrise şi navigarea definită, vă rămîne să descrieţi elementele pe care le veţi adăuga.

Nu neglijaţi elementele sonore. Chiar daca sunteţi înclinat mai mult spre literatură sau grafică decît spre muzică, aceste elemente oricum trebuie descrise.

Descrierea evenimentelor cuprinde mai multe părţi legate strîns între ele şi pe care nu puteţi să le disociaţi. Aceste descrieri pot semăna cu mici scenarii sau cu scurte instrucţiuni.

Producătorilor li se prezintă rezumatul. Dacă este complet, ar trebui să le fie suficient pentru a înţelege tipul produsului.