Cum pot fi oprite obsesiile şi compulsiile înainte de a fi prea târziu. Caracteristicile pacienţilor cu tulburări obsesiv-compulsiveG.D. | 2013-11-11 19:03

 E-mail Twitter Favorites Print

Teama permanentă de a nu contacta vreo boală gravă, în special SIDA şi hepatită, teama de a nu se murdări sau team a de a nu face rău unei persoane apropiate, împreună cu aranjarea obiectelor din jur într-o anumită ordine, spălarea şi curăţarea permanent a mâinilor, spre exemplu, sunt doar câteva dintre simptomele care definesc comportamentul pacienţilor cu tulburare obsesiv-compulsivă. Cel mai întâlnit tratament în cazul acestor persoane este expunerea prelungită la stimulii care le provoacă disconfortul, teama respectivă.

În gaşca de prieteni s-a strecurat şi acel personaj pe care toată lumea încearcă să-l evite pe motiv că este mult prea tipicar, că nu ia nici o

decizie înainte de a cere aprobarea tuturor celor din jur, că nu vă permite să-i mutaţi nici măcar un centimetru perna de pe canapea, iar telecomanda trebuie lăsată fix în locul din care aţi luat-o, nici măcar un milimetru la stânga sau la dreapta? Aflaţi că aceste simptome care ar putea scoate din sărite şi pe cel mai tolerant şi răbdător om din lume caracterizează o persoană cu tulburări obsesiv-compulsive. Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de anxietate, care afectează aproximativ 2,5% din populaţie pe parcursul vieţii şi debutează, de regulă, în adolescenţa târzie (până în 20 de ani) şi foarte rar după vârsta de 50 de ani.

Trebuie menţionat însă că şi copiii şi persoanele în vârstă pot suferi de această tulburare, dar într-un procent mai mic. Tulburarea obsesiv-compulsivă se caracterizează prin existenţa unor obsesii (definite ca gânduri, imagini sau impulsuri intruzive, recurente şi care creează disconfort) şi compulsii (comportamente, acţiuni sau ritualuri mentale menite să prevină sau să reducă disconfortul produs de obsesii). Compulsiile, sub forma comportamentelor sau a actelor mentale, sunt menite să prevină sau să reducă disconfortul emoţional, sau să prevină unele evenimente catastrofice (Ex: obsesia: „dacă nu număr până la 13 la fiecare sfert de oră, mama va avea un accident de maşină“; compulsia: numărat până la 13 la fiecare sfert de oră, pentru a preveni accidentul), spun specialiştii în psihologie citaţi de la-psiholog.ro. Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsivă sunt conştiente de faptul că gândurile lor sunt iraţionale şi irealiste, însă nu le pot controla.

Obsesiile:

- Sunt nedorite, apar împotriva voinţei proprii

- pot avea teme agresive, sexuale, religioase, de contaminare

- provoacă disconfort

- sunt recunoscute ca fiind produse de propria minte

- sunt repetitive

- teama de a contracta o boală, cum ar fi SIDA sau hepatita

- teama de a atinge otrăvuri, de exemplu pesticide, şi teama de murdărie

- teama de a vătăma (inclusiv sexual) sau ucide pe cineva, de obicei o persoană apropiată/teama de a comite suicid

- teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu închiderea gazului

- teama de a efectua un comportament imoral

- obsesia ca toate lucrurile să fie ordonate, aliniate şi simetrice;

- obsesia pentru anumite superstiţii;

 

Compulsiile:

- Sunt acţiuni, comportamente (ex. spălat frecvent, verificări, evitări etc.) sau ritualuri mentale (ex. numărat, spus anumite fraze etc.)

- sunt dificil de controlat

- realizarea lor scade, pe termen scurt, starea de disconfort

- sunt repetitive

- în cazuri severe, pot fi continue

- spălarea sau curăţarea excesivă

- verificarea repetitivă a încuietorilor, întrerupătoarelor, electrocasnicelor etc.

- repetarea unor acţiuni, inclusiv mentale

- adunarea obiectelor

- aranjarea obiectelor într-o anumită ordine

- menajul şi spălatul excesive

- ordonarea sau aranjarea lucrurilor pentru că aşa trebuie

- rostirea de rugăciuni în mod excesiv

- angajarea în ritualuri din pricina temerilor religioase

- acumularea de resturi menajere acasă şi refuzul de a arunca obiectele inutile

Tratament:

1. Terapia cognitiv-comportamentală este considerată cea mai eficientă formă de intervenţie psihologică în tulburarea obsesiv-compulsiv.

2. Diferite tehnici specifice terapiei cognitiv-comportamentale au fost folosite de-a lungul timpului în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive. Multe dintre acestea, cum sunt expunerea tip „flooding“ în imaginaţie sau oprirea gândurilor („thought stopping“), s-au dovedit a fi relativ ineficiente.

3. Expunere îndelungată la situaţii sau obiecte care determinau apariţia disconfortului, plus prevenirea ritualurilor (compulsiilor). Expunerea poate fi realizată în realitate, de exemplu, un client care se teme de contaminare cu microbi, poate stabili împreună cu terapeutul, sarcina de a atinge un obiect considerat „murdar“ (ex. clanţa unei uşi dintr-o clădire publică), fără a se spăla apoi pe mâini un anumit timp, prestabilit. În unele cazuri, expunerea este realizată în imaginaţie, atunci când nu poate fi realizată in-vivo (în cazul obsesiilor privind auto-rănirea sau rănirea altor persoane, obsesii cu caracter sexual, religios etc.).

4. Tratamentul cu anumite medicamente poate fi de ajutor în psihoterapie. În special medicamentele cunoscute drept inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină par a ajuta pacientul asupra rigidităţii şi a compulsivităţii, chiar şi când pacientul nu arată semne de depresie. Medicaţia poate ajuta ca acesta să gândească mai clar şi să ia decizii mai bune şi repede fără a fi distras de detaliile minore.

TAGURI: obsesii, compulsii, oprite, caracteristici, pacienti, tulburari, obsesiv, compulsive, boala, tratament