CUM NE ORIENTAM PE MUNTE?

1. Tipuri de trasee montane In functie de anotimpul in care pot fi practicate, traseele sunt: de vara, accesibile tot anul, speciale de iarna

In functie de gradul de dificultate, avem:• traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m,

efort fizic moderat);• traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000

m, efort fizic sustinut, conditie fizica si cunostinte de orientare bune);• traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500

m, efort fizic continuu si intens, conditie fizica buna si antrenament).

Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem:• trasee care nu necesita echipament special; • trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu

portiuni accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cu grad de înclinare mediu);• trasee care necesita echipament de drumetie special si complex (poteci

accidentate, putin conturate si/sau portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune).

2. Cum se aleg potecile de marcat? Marcarea traseelor montane în scopul ghidării turistului este cea mai comună formă de orientare turistică. Marcarea traseelor turistice este realizata si intretinuta de catre Serviciul Salvamont local. Cararea de marcat este aleasa astfel incat:

• sa prezinte interes turistic si sa faca legatura între doua sau mai multe obiective turistice;

• sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren, sau caderilor masive de pietre sau bolovani;

• sa nu necesite construirea a prea multe amenajari (podete, balustrade, trepte) si sa permita îmbunatatirea potecii (largirea ei, acoperirea partii surpate), fara cheltuieli mari;

• sa nu traverseze zone întinse de grohotisuri sau de mlastini.

3. Unde apar marcajele?

Marcajul se aplică în special pe trunchiurile copacilor, stânci, sau pe structuri realizate de oameni (ex. stâlpii din golurile alpine).

Marcarea traseelor se face, în special, pe copaci sau stânci înalte pentru ca marcajul să nu fie acoperit de zăpadă, dar se poate face și pe pietre/stânci acolo unde relieful nu permite altfel (ex. pe creste).

Marcajul, este astfel realizat încât din dreptul unuia sa se poata vedea urmatorul, fara a face exces de marcaje, acolo unde poteca de urmat este clara si fara ramificatii.

4. Culorile marcajelor

Marcajele turistice utilizeaza culorile roșu, albastru sau galben.

5. Simbolurile marcajelor turistice

Bandă verticală - se folosește pentru marcarea traseelor principale (a magistralelor), în special trasee de creastă;Marcaj cruce - se folosește pentru marcarea traseelor de legătură;Marcaj punct - se folosește pentru marcarea traseelor circuit (trasee „dus-întors”);Marcaj triunghi - se folosește pentru marcarea traseelor secundare.

6. Indicatoarele de directieMarcajele de trasee montane sunt

precedate (sau secundate) de indicatoare de direcție, plăci metalice în formă de săgeată, pe care sunt trecute informații utile cum ar fi: direcția de deplasere spre un obiectiv, timpul de mers până la acesta și semnul de marcaj.

Timpul trecut pe indicatoarele de direcție este calculat în condiții de mers normale cu pauze de cinci minute după fiecare oră de mers. De cele mai multe ori timpul trecut pe indicator este compus din două valori (ex. 1 - 1 1/2 ore), cele două valori indică durata în timp a traseului atât pentru turiștii antrenați cât și pentru cei mai puțin antrenați.

7. Marcajele forestiereBandă roșie verticală - marchează limita de parcelă forestieră. Se întâlnește pe picioarele de munte și coboară, de obicei, către un curs de apă.

Două benzi orizontale roșii separată de una albă (lângă acest marcaj se aplică un număr)- marcaj de parcele alăturate. Acest marcaj se aplică pe culme sau pe vale.

Litera „H” roșie - marchează limita dintre două ocoale silvice. Acest marcaj se aplică numai pe culme și separă două bazine hidrografice (culmea ce separa doua ape).

Cunoașterea reliefului zonei respective și a marcajelor forestiere poate ajuta turistul să se orienteze cu ușurință astfel încât să coboare în siguranță de pe munte.

8. Cum folosim Harta Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune:

• orientarea hartii dupa directia N; • determinarea locului în care ne aflam pe traseu la

momentul în care consultam harta • mentinerea marcajului din traseu, confruntat

(verificat) din când în când cu cel de pe harta.

Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, într-un singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiile esentiale cuprinse în teren si descrise în ghid.

9. Cum orientam Harta

Pentru orientarea hartii, "nordarea ei“ se va roti (harta) tinuta într-un plan cât mai orizontal, pâna când semnul N sau "roza vânturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. În cazul în care harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru a se putea citi.

10. Cum ne localizam pozitia pe harta? Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N;

se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care sunt reprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pâna la reperele mentionate.

Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea si cu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la întâlnirea lor.

Daca apreciarea facuta în teren corespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmând sa decideti continuarea drumului si directia în care trebuie sa va îndreptati.

11. Scara unei harti Scara: scara arata marimea la care harta reprezinta situatia reala din

teren.

De exemplu, o harta cu scara de 1 la 25000 (1: 25000) reprezinta 1 km din teren, prin 4 cm de pe desen. (Obtineti cei 4 cm efectuind operatia de impartire si inmultind rezultatul cu 100.000).

Cea mai buna scara pentru harti de trekking este de 1: 50000, dar este posibil sa avem nevoie de mai multe harti, cu diferite scari, in functie de tura planificata.

De exemplu o harta cu scara de 1: 100000 pentru o vedere generala, a intregii zone si una sau mai multe harti cu o scara mai mare, pentru a vedea mai in amanuntime zona de tura.

12. Contururile de pe harta Contururile: contururile sunt linii care leaga "puncte"

imaginare situate la aceeasi altitudine si sunt folosite pentru a reprezenta relieful, tarmurile, lacurile.

In mod obisnuit, altitudinile desemnate prin aceste linii, sunt aratate prin cifre sau coduri de culoare.

Hartile obisnuite indica linia de contur din 100 in 100 de metri. (Aceste contururi pot fi imaginate ca niste taieturi perfect orizontale, formind felii suprapuse).

Se mai numesc si curbe de nivel.

Exemplu

13. Culorile de pe harta

Semnificatia culorilor de pe hartile montane este urmatoarea:

Verde = zona împadurita;Albastru = ape curgatoare sau statatoare;Maro = zone alpine, abrupturi;Alb = poieni sau goluri alpine.

Denumirile formelor de relief, cotele de altitudine sunt înscrise de obicei cu negru; cursurile de ape cu albastru, iar valorile (altitudinea) curbelor de nivel cu maro.

14. Simboluri pe hartaLegenda: este un mic tabel pentru instruirea cititorului cu privire la ce inseamna fiecare simbol, sau culoare de pe harta.

Exemplu

15. Gasirea Nordului cu ajutorul musuroaielor: de cârtita, la care

intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea este orientata spre S;

cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa în spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasina este mai abundenta spre S;

cu ajutorul muschilor, care cresc în partea de N a copacilor, stâncilor, peretilor izolati;

16. Gasirea SuduluiCu ajutorul ceasului si al soarelui

Se tine ceasul orizontal cu limba mica (cea care indica ora) îndreptata în directia în care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directia limbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S.

La amiaza când ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S;

17. Gasirea NorduluiCu ajutorul stelei Polare

în noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care întotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) ei pe bolta înstelata procedam astfel:

cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanator ca forma dar cu stele mult mai apropiate între ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prin ultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara;

18. Gasirea punctelor cardinaleCu ajutorul lunii

Faza/Ora 18 24 06in primul patrar(se vede jumatatea dreapta) S V nu se vede

luna plina E S Vin al doilea patrar (se vede jumatatea stanga) nu se vede E S

19. Orientarea in teren nemarcat Se poate face folosind busola si cunoscând azimutul directiei spre

care dorim sa ne îndreptam, sau daca recunoastem un obiectiv pe care dorim sa-l cercetam de aproape, tot azimutul ne permite sa ajungem la el fara sa ne ratacim.

Busola are cadranul împartit în 360 de grade, iar gradatia 0 (zero) sau 360 corespunde nordului.

20. Orientarea in teren nemarcat

Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pe care dorim sa o urmam. Respectând aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcat ales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii.

Trebuie totusi avut în vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare de citire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m în teren pentru fiecare km distanta.

Pentru aceasta se cauta în teren un obiectiv cunoscut (din descrierea ghidului sau din poza) - punct fix, pe directia respectiva la care dorim sa ajungem.

Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu vârful pe litera "N" sau "360". Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pâna când, privind cu ochiul prin catare spre înaltator, se observa obiectivul ales.

SOS PE MUNTE

1. SOS pe munteEste o mare obligatie sociala si de omenie ca fiecare dintre cei care urca in Carpati sa stie perfect cum se alerteaza, in fata unui pericol, o formatie Salvamont, cabanierii sau alti turisti. Pentru ca de ani de zile a fost stabilit un adevarat cod de alarma pe munte, practicat in toate tarile.

Semnalele au fost preluate de la binecunoscutul S.O.S. (initialele cuvintelor din limba engleza SAVE OUR SOULS inseamna "Salvati sufletele noastre").

Alarma pe munte trebuie data, insa, cu toata seriozitatea si raspunderea cetateneasca si numai in situatii reale de nevoie de ajutor sau in caz de pericol stiut fiind ca o falsa alertare a unor formatii de salvare montana sau a unor organe de stat este pedepsita aspru de lege.

1. SOS pe munteUn om sau un grup de oameni aflati pe munte in mare pericol - rataciti, raniti, epuizati, in neputinta de a mai inainta, atacati de rauvoitori sau de animale salbatice, surprinsi de o calamitate (foc, inundatie, alunecare de teren, avalansa) - au dreptul sa ceara ajutor lansand alarme dupa codul de semnalizare montana.

Devine o obligatie sociala pentru oamenii aflati pe munte sa lanseze si in cazul cand observa ca alti semeni de-ai lor, cabane, refugii sau asezari umane au nevoie de ajutor sau sunt amenintate de pericolele mai sus enumerate.

2. Cum se da alarma?La munte alarma (chemarea in ajutor), se face prin lansarea in spatiu a sase semnale pe minut, la intervale egale intre ele, adica un semnal la zece secunde. Semnalele lansate pot fi luminoase, acustice sau vizuale.

Cele sase semnale se lanseaza fiecare la zece secunde, timp de un minut; intre ele se face o pauza de un minut-doua; semnalele de alarma se lanseaza in directia potecilor montane, a cabanelor, hotelurilor sau localitatilor apropiate.

3. Cum se raspunde la alarma?Cand cineva zareste semnalul prin care se solicita ajutor pe munte - este obligat sa raspunda imediat celui care l-a lansat.

Confirmarea ca semnalul de alarma a fost receptionat se face prin remiterea a trei semnale pe minut - acustice, vizuale sau luminoase - fiecare lansate la douazeci de secunde unul de celalalt.

Cel care cere ajutor trebuie sa continue sa dea semnale pana cei ce vin sa-l ajute ajung langa el, in acest fel accidentatul putand fi usor de reperat de salvatori.

3. Cum se raspunde la alarma?

FOARTE IMPORTANT: cel care a receptionat semnalul de chemare in ajutor este obligat - dupa ce a raspuns celui care l-a lansat - sa alerteze imediat cea mai apropiata cabana, statie meteorologica, orice alta unitate care ar putea transmite mai departe alarma sau sa anunte grupurile cele mai apropiate de turisti care la randul lor trebuie sa alerteze formatiile SALVAMONT sau, daca este cazul, vanatorii de munte.