Ç-um Mfisurau

COLAE STO SC U

GO

$.fr, ,

.

,

ti ' TI,A,././:,

' ,} .4 ,

1 0.'A

, .,

'ir.sr.

' r,r

I: t 4, . V. . ' . 11

V4'4. ' Li u%

ii- t ,., ,C ' A.f t . r..,r - .. °

ti - -:_'."..4

,,... ,

,. ...., ..,. -. , % e

_ . r . ..... ....., Ftte te,iitrt-tr

striimosii

CE,,C

www.dacoromanica.ro

Autorul acestei dirt; esteunul dintre cunoscutii medi-evisti romani. Constient defaptul c6 stiinta modern6 nupoate progresa f6r6 ajutorulunor instrumente de lucrucare s6 usureze munca cer-cet6torilor, el a alc6tuit oserie de asemenea instru-mente, din care amintim:Repertoriul bibliografic almonumentelor feudale dinBucure0i (1961), si Bibliogra-fia localitatilor i monumen-telor feudale din Romaniavol. III, Tara Romaneasca(1970). Un alt domeniu alpreocup6rilor dr. N. Stoices-cu se refer6 la cercetareaorganiz6rii statului feudal,domeniu c6ruia i-au fostconsacrate monografiileCurteni si slujitori, Contributiela istoria armatei romaneSfatul domnsc i mari dre-gatori din Tara Romaneasca

Moldova (sec. XIVXVII),ambele ap6rute in 1968.www.dacoromanica.ro

00 EDITURA STIINTI FICA - BUCURETI, 1971

www.dacoromanica.ro

N ICOLAE STOICESCU

CUM MASURAU STRAMOSII

METROLOGIA MEDIEVALA PE TERITORIUL ROMANIEI

CU 0 INTRODUCERE DESPRE

METROLOGIA ANTICA

DE ACAD. EM. CON DURACHI

www.dacoromanica.ro

Supracoperta 4i coperta: D. ION ESCU

www.dacoromanica.ro

PREFATÄ

Lucrarea de fata urmarefte sa prezinte, pentru prima oarain istoriografia noastra, cele aproape 100 de unitati demasurat folosite de poporul roman de-a lungul evului mediapina la introducerea sistemului metric de ma-suri fi greutati,care a avut loc la I ianuarie 1866 in Romania fi mai tirziucu zece ani in Transilvania.

Studierea vechilor masuri folosite de poporul nostru fi amodului cum se masurau lungimea, supra Jata, capacitatea,greutatea fi volumul inainte de introducerea sistemului metricprezinta o important-a' deosebita pentru cunoafterea cit maiaprofundata a istoriei sale in evul mediu. Ea aduce o con-tributie de seama la precizarea a numeroase probleme privindin primal rind relatiile agrare fi comertul din trecut, care nupot fi cercetate temeinic rárI cunoa§terea unitAilor de màsu-rat folosite In agriculturl §i comer.

Lucrarea a fost Imp5alit5. In ase capitole; in primal amprezentat un scurt istoric al mIsurilor, iar in celelalte cinciunita tile fi irzstrumentele de nzasurat pe categorii: lungime,suprafa0, capacitate, greutate fi volum. Màsurile au lostgezate pe sisteme, dupa marime, la fiecare masura ara tin-du-se in care provincie a lost folosita. Lucrarea a lost ilus-

5

www.dacoromanica.ro

trata cu imaginile masurilor vechi ce ni s-au pastrat fi cudiverse documente privind metrologia medievalii.

Cele vise capitole ale lucrarii Ant precedate de o introdu-cere, in care acad. Emil Condurachi prezinta metrologia antiade pe teritoriul Orii noastre, inainte de constituirea poporuluiroman.

Tin sa aduc cele mai calde multumiri celor care m-au ajutat,intr-un fel sau altul, la pregatirea acestei lucrari; multumescmai intii colegului D. Mioc, de la Institutul de istorie»N. lorga", pentru colaborarea la alcatuirea unor articole pri-vind masurile din Tara Romaneasca aparute in Studii" fiRevue roumaine d'histoire"; multumiri se cuvin, de asemenea,colegului L. Demeny, pentru concursul ce mi-a dat la tradu-cerea unor texte maghiare. Multumesc apoi tuturor celor caremi-au inlesnit ilustrarea volumului: Bibliotecii AcademieiR.S. Romania, Directiei Monumente fi muzee din C.S.C.A.,Arhivelor statului din Bucurefii fi lafi, Muzeului de istoriea municipiului Bucurefii, Muzeului tehnic din Bucurefii, Li-ceului industrial de metrologie din Bucurefii, precum i pro-fesorului C. Turcu din lafi.

NICOLAE STOICESCU

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

Elemente empirice ale unor mIsurátori au apárut, Hsi indo-ia15., incá din cele mai vechi timpuri. Societatea omeneascáde pe teritoriul v5.rii noastre, ca si alte societAi omenesti dinepoca orinduirii comunei primitive, n-a putut sä: ignoreze cutotul necesitatea precizarii unor dimensiuni sau valori deschimb care au apIrut si s-au impus pe mIsura propriei saledezvolari. Din nefericire, nu cunoastem nici un termen, nicio unitate de másurä. sau de valoare care sá poafá fi denumitáautohtodá, asa cum este cazul strávechilor civilizavii orientalesau asa cum, mult mai tirziu, va fi cazul lumii grecesti inepocile miceniadá si homericá. Nu putem insá elimina ipo-teza unor anumite unitAi empirice de rnsásursá. Vasele neo-litice dovedesc o anumitá formá' si capacitate, iar atunci cindceramica pictatà din aria culturii Cucuteni ajunge la mareleski rafinament de forme si decor, constafám o anumità uni-tate, cel pu%in din punctul de vedere al dimensiunilor.

ConstatIm, de asemenea, prezema unor obiecte de podoabáde origine staina, ajunse pe meleagurile várii noastre pecalea schimbului intertribal. Amintim, cu titlu de exemplu,splendidele brá0.ri prelucrate din scoici mediteraneene ca celedescoperite la Mangalia, in Dobrogea. Ele au fost in chip

7

www.dacoromanica.ro

empiric pretuite In valoarea lor de schimb; ele au putut serviuneori i ca unitate de másurá a valorii.

O datá cu metalurgia bronzului, societatea omeneasci depe teritoriul tárii noastre face un imens pas inainte. Armele

bijuteriile, bogat impodobite, dovedesc capacitatea econo-micá i artisticá a unei populatii rázboinice in plin procesde transformare social-economicá. O aristocratiedornicá de arme si podoabe, dornicl de produsele rafinatevenite din sudul micenian, practicI, pe o scará tot mai largä,schimbul. Aurul din muntii Transilvaniei pátrunde piná departeinspre nord i rásárit, asigurind sociefitii omenesti de peteritoriul tárii noastre o pozitie deosebit de puternici. Chiardacá schimbul In naturá, practicat de oamenii epocii bronzu-lui din Tara noastrá, nu a dus incá la formarea unui sistemde mä.suri i greutáti, caracteristic societátii omenesti impár-titä in clase antagonice, dezvoltarea fortelor de productie afácut necesará utilizarea unei forme superioare de schimb cuajutorul unor obiecte de metal, in special securi i seceri debronz, ce pot fi considerate drept niste lingouri, a cirorvaloare putea fi determinatá prin cintárire. Premisele acestuisistem au apárut In perioada de mare avint economic si cul-tural al epocii bronzului, asa cum s-a intimplat si in cazulsocietkii orientale incá din faza ei prestatalá. Contactul cubogata lume micenianá in a doua jumátate a mileniului aldoilea i.e.n. si mai apoi, incepind cu secolul al VII-lea i.e.n.,contactul cu lumea gread In pliná expansiune coloniaa augrábit procesul de dezvoltare a fortelor de productie locale,impingind societatea omeneascá din prima epocá a fieruluipe calea democratiei militare.

A ajuns oare chiar din aceastá fazá populatia autohtonádin regiunea carpato-dunáreaná la cristalizarea primelortáti de másuei? Este ciar cà i in pártile noastre, ca i inlumea greco-romaná, n-au putut lipsi acele unitáti de másuráexprimate prin dimensiunile corpului omenesc. Degetul,palma, cotul, pasul apar, in chip spontan, in toate civili-zatiile orientale i mediteraneene ca o necesitate absolutá,izvorind din insási dezvoltarea relatiilor. de productie. Unsistem complex, asa cum Il cunoastem dezvoltindu-se incadrul societátii greco-romane, n-a putut insá apare in mij-locul lumii geto-dacice anterioare formárii statului dac, deoa-rece, in ansamblul sáu, aceastá lume nu ajunsese inainte de

www.dacoromanica.ro

secolul I e.n. la formele proprietátii private, ale eärei relatiide productie fáceau necesará o reglementare in acest sens,intemeiatá desigur pe vechile traditii, dar impussä i garantatáde autoritatea unui stat.

Existá In literatura arheologicá romaneascI un singur cazIn care s-a afirmat cà populatia bástinasä carpato-dunäreanäar fi imprumutat i folosit un sistem ponderal propriu lumiigrecesti din Asia Mid. Este vorba de celebrul tezaur deobiecte de aur de la Turnu Mágurele, pe care unul dintrecei mai mari specialisti metrologi din secolul trecut, numis-matul roman Mihail Sutu, l-a pus in legáturá directI Cu sis-temul ponderal al orasului Cizic. Din nefericire, aceasti ispi-titoare ipotezá, intemeiata pe o simplä similitudine, verificatidoar In cazul unei singure brátári de aur, n-a rezistat cri-ticii. Un studiu publicat acum citeva decenii, analizind celepeste 30 de tezaure de aur de acest fel, räspindite pe intregcuprinsul lumii dacice, a dovedit el nu poate fi vorba inacea vreme de adoptarea unui sistem grecesc de unitáti pon-derale si de valori. Fárál indoialà, aurul era cintárit i valoa-rea acestor obiecte de podoabá nu iiminea neprecizafá. Deaici insá i Ora la a afirma cá, fie si in cazul unui singurtezaur, am avea de-a face cu un sistem de greueäti, distantaeste excesiv de mare.

Va trebui sà asteptám momentul intemeierii coloniilor gre-cesti pe tármul de apus al Márii Negre pentru a putea con-stata prezenta unui sistem bine precizat de másuri i greutátipe teritoriul tárii noastre. Este evident cl, pe másura adin-cirii contactului dintre lumea greaei i lumea geto-dacici,acest sistem a depásit limitele teritoriale ale vechilor noastrecolonii pontice Histria i Callatis in primul rind ,pátrunzind si in teritoriul triburilor geto-dace din dreaptastinga Dunárii.

Este evident cà in prima fazá a contactului dintre negus-torii greci din coloniile pontice i populatia bástinasá, geto-dad, din Dobrogea, schimbul cel mai frecvent lua formatrocului. Destul de repede insá foarte probabil incá dinsecolul al VI-lea i.e.n. au apárut unele obiecte-monedá,cunoscute sub numele de virfuri de ságeti scitice", desco-perite In unele complexe arheologice ce Ingáduie o dataredestul de precisá a lor. Pástrate in numár mare in vase depámint, aceste virfuri de ságeti, descoperite uneori in numár

www.dacoromanica.ro

de citeva mii, fac dovada tezaurizärii lor ca bunuri bineapreciate. Din punctul de vedere al formei 4i greutitii lor,ele se impart in douä grupuri: 1) virfuri de sägeti in formäde frunzä de salcie, cu doul nervuri mediane, cintärind celmai adesea 5,50-6,50 g; 2) virfuri de sägeti cu trei muchii§i tub de inmänu§are. Greutatea acestora din urmä diterä:unele simple, cu tubul de inmänu§are gol, cintäresc in medie5,50 g, altele, cu tubul de inmänu§are umplut cu plumb,cintäresc intre 6,50 §i 9 g. E desigur greu de alirmat cäaceste obiecte-monedä se incadrau intr-un sistem precis degreutäti, valoarea lor fiind apreciatä prin cintärire.

In once caz, fie cà ele au fost executate in ora§ele ponticepentru a usura schimbul cu populatia b4tina§ä, fie cä, celputin in unele cazuri, ele au fost turnate chiar de geto-dacisau traci (pe tärmul bulgar al Pontului Euxin), un lucrurezultá limpede din analiza acestor descoperiri: avem de-aface cu adevärate obiecte-monedä, caracteristice unei anu-mite faze de dezvoltare a populatiei locale din Dobrogea,inainte ca ea sä fi deprins folosirea monedei i umtitilorponderale grece§ti propriu-zise.

Mult mai tirziu, in secolele IIIII 1.e.n., triburile geto-dace ajung sä batà o monedä proprie, fie de pe urma con-tactului direct cu negustorii greci, mai ales din secoleleIVIII i.e.n., cind piata comerciará din regiunea balcano-dunäreanä era dominatä de moneda macedoneanä, fie de peurma contactului strins cu celtii, ce au invadat in secolulal III-lea in toatä zona carpato-balcanicä §i au imitat mo-neda macedoneanä a regelui Filip al II-lea. Problema mone-dei geto-dace nu e de loc simplä. S-au putut constata oseamä de tipuri specifice unor anumite centre tribale geto-dace mai puternice. Din punctul de vedere care ne intere-seazä aici, problema ce trebuie sà ne retinä atentia este insäalta: aceste monede, descoperite pe cuprinsul intregului teri-toriu al tärii noastre, se pot ele incadra unui anumit sistemponderal, derivind desigur din sistemul greco-macedonean,sau nu? Pärerile sint impärtite din acest punct de vederenu e desigur locul aici sà stäruim in amänuntele unei discutiice nu s-a incheiat incä. In once caz, in epoca formä.rii sta-tului incipient dac in vremea lui Burebista, constatim oseamä de progrese remarcabile, care dovedesc cä i strämo0nomi ajunseserä la cristalizarea i adoptarea unor elemente

10

www.dacoromanica.ro

tehnice proprii. O dovada in acest sens o ofera calendaruldacic, recent studiat de unul dintre cei mai buni cunoscitoriai civilizatiei din epoca lui Burebista i Decebal. Studiulsanctuarelor dace de la Gradistea Muncelului vechea capi-tala (Sarmizegetusa regia) a regilor daci a permis identi-ficarea unui sistem ingenios de inregistrare a zilelor, sapta-minilor i lunilor anului, asa cum Il calculau preotii daci.Saptamina avea 6 zile, iar anul 60 de luni. 0 data la 34 ani secompleta eroarea ce izvora din acest calcul fata de cele365 1/4 zile ale anului solar. Calcul ingenios, deosebit decel al grecilor contemporani, fapt care ne obliga si ne gin-dim ca existau in acea vreme i alte elemente ale unui sistemde masuri, pe care nu le cunoastem inca. In once caz, daciinu puteau ajunge in secolul I e.n. la un asemenea nivel decivilizatie fara de contactul cu lumea greaca, despre care vomvorbi in capitolul urmator. Monedele dace de argint, imitindde aproape tetradrahmele macedonene ale regelui Filip alII-lea, iar mai tirziu pe cele ale orasului Thasos i Mace-doniei romane, se incadreaza, in chip empiric, sistemuluimonetar grec. De aceea e necesar sa urmarim indeaproape evo-lutia sistemului ponderal si metric grecesc, practicat de colo-nistii greci din orasele pontice de pe teritoriul patriei noastre.

Epoca greaa Intr-adevar, un sistem precis organizat de ma-suri i greut4 n-a putut fi introdus decit de colonistii grecide pe fármul dobrogean al Marii Negre. Istros sau Histria, in -temeiata dupa traditie de colonisti provenind de la Milet pela 656, deschide seria celor mai vechi colonii grecesti de petarmul Pontului Euxin, precedata cu putin de Apollonia petarmul bulgar si de Olbia pe tarmul de nord. Cam vreun se-col mai tirziu este amintita intemeierea coloniei dorice de laCallatis. Ultimele descoperiri arheologice dovedesc ea, totcam in aceeasi vreme, un mic emporiu comercial a fost inte-meiat si la Tom- is. Pina tirziu insa, in epoca romana, Tomisula ramas doar un oras mai mic, o adevarata escala de tranzitIn mijlocul celorlalte doua bogate i puternice colonii pontice4e pe tärmul romanesc al Marii Negre.

Indiferent de conditiile politice si social-economice care austat la temelia intemeierii acestor colonii grecesti setea depamint proprie lumii grecesti din secolele VIIVI, luptade clasa tot mai ascutita intre cei bogati i cei saraci consti-

11

www.dacoromanica.ro

tuiau in acea vreme coordonatele principale ale istoriei lumiigrece0i un lucru este sigur: organizarea teritoriaa a fie-eárui centru urban (polis) impunea cu necesitate o misurarea terenului, in care trebuiau rezervate anumite zone in vede-rea constructiilor ob0e0i, religioase sau administrative', ca

loturile locuintelor grupate in anumite cartiere. Organi-zarea terenului agricol inconjurkor, obtinut Cu voie sauvoie de la populatia 134tinag, geto-daca, cu loturile ceurmau a fi atribuite noilor locuitori sau cu puni1e in folo-sin0 ob§teaseá, se ficea dupà" anumite reguli cu anumitemäsur'átori. Indiferent cit de mieá a putut fi la inceputmo0a" orawlor pontice, ea a trebuit sà fie supusà sistemu-lui propriu lumii grece§ti, inch chiar dad nu avem doveziepigrafice contemporane, putem fi siguri cà atit la Histria,cit §i Callatis sau Tomis s-a aplicat sistemul de masuritorifolosit la Milet sau la Megara.

In esentä, acest sistem, intemeiat pe m'ásurarea empiriclcu mina §i piciorul, este urmsätorul:

1 deget (dactylos) = 19,3 mm2 degete (kondylos) = 38,5 mm1 palml (palaisté) = 4 degete = 77,1 mm2 palme (palaistai) = 8 degete =154,2 mm4 palme (palaistai) =16 degete

--= 1 picior (pous) =308, 4 mm1,1/2 picioare=24 degete=1 pehys = 0,462 ni100 picioare (podes) ==66 2/3 peheis=1 plethron= 30,83 m600 picioare=6 plethra=1 stadion - 184,98 m

Am Mat deoparte din acest tabel o seamà de alte subdi-viziuni ale sistemului grec de trisursitori. Trebuie amintit, deasemenea cà in alte pà'rti ale lumii grece§ti la Atena, inEgiptul elenistic unele dintre aceste uniati au càpàtatalte valori numerice, fie pentru a le pune de acord cu altesisteme antice, fie pentru a le perfectiona. In once caz, inprimele faze ale intemeierii coloniilor noastre pontice, siste-mul de m5.surat terenul urban 0 agricol, ca i acela al deter-minàrii distantelor de la un punct geografic la altul era celindicat mai sus. In acest din urmá' caz, unele texte preterio indicatie destul de vagà", dar curentà in antichitatea greaeá:mers de o zi". Astfel, in periplul" s5,u, ce dateazà de pe

12

www.dacoromanica.ro

la mijlocul secoldui al IV-lea 1.e.n., Scylax din Cariandaprecizeazä asile! distanta: de la intrarea in Pont §i pink' la(fluviul) Istros trei zile i trei nopti".

O atentie deosebitä au acordat grecii mäsurärii ogoarelor.Spre deosebire de egipteni i de evrei, pentru care unitateade mäsurä a fost cotul, la greci, ca i mai tirziu la romani,elementul de baza 11 constituie picioru12. Präjina (akaina)la inceput bätul pentru minat vitele mäsura 10 picioare.Másurat pe cele patru laturi ale unui lot de pärnInt, seobtinea suprafata, exprimatä tot prin ace1ea0 unitäti. Astfel:

1002 picioare (podes) =9,502 m10 0002 picioare =1 plethron =0,0950 ha20 0002 picioare plethra = 1,90 ha

Sistemul de greutati. Informatii destul de precise cu pri-vire la sistemul de greutiti avem chiar din epoca cea matveche a coloniilor pontice. Intr-adevär, ni s-a pistrat unnumär destul de mare de ponduri, de diferite unitàçi i sub-unitäti. Cu ajutorul lor putem reconstitui intregul sistem pon-deral folosit de coloni§tii greci din Pontul Euxin. Deoarecela baza vechilor sisteme monetare grece§ti stäteau tocmaianumite sisteme ponderale, putem chiar, cu ajutorul numis-maticii, sä urmärim evolutia acestora 'Mc . din epoca arhaici.Exemplul cel mai caracteristic 11 oferä din acest punct devedere colonia de la Histria, cel mai vechi centru urban dinDobrogea.

Vinä nu de mult se considera c cel mai vechi sistem pon-deral al monedelor histriene din secolul al V-lea te.n. ar fifost cel fenician. Un studiu recent a dovedit insä cä. primelemonede histriene au avut ca unitate o drahmä, cu greutateateoretia de 8,40 g, corespunzind unei mine de 840 g. Or,aceasta unitate ponderall nu este altceva deck mina greababiloneanä. Si alte orase grece§ti mai vechi deck Histria(Foceea i Cizic in Asia Mid) au adoptat incl de la stir§itulsecolului VII 1.e.n. acest sistem ponderal i monetar, asttelinclt folosirea sa la Histria nu are de ce sä ne surprindi.Mai curios este Insá ei un pond de la Callatis, reprezentind1/4 de mina (greutate: 211 g), dateaz1 dupä iconografia depe avers (capul unui dioscur) 4i de pe revers (o miciud §i

13

www.dacoromanica.ro

o banivä cu trei spice de griu, asezate pe o corabie) dintr-ovreme mult mai tirzie, cind in orasele noastre pontice sefolosea un sistem ponderal deosebit de cel intemeiat pe minagrea babiloneana.

Putem afirma totusi cà acesta a fost cel mai vechi sistemponderal folosit in orasele noastre pontice, adus de citrecolonistii milesieni din Asia Mica in Dobrogea.

La cele mai vechi drahme histriene de argint cintarind8,40 g, sistemul ponderal din care fac ele parte pornea dela mina grea de 840 g. Faptul ca ni s-au pästrat citeva sub-unitati ponderale de acest gen ne permite sa afirmam eicolonistii greci din aceastä regiune au folosit, cel putin insecolele VIV 1.e.n., urrnatorul sistem de greutki:

In a doua jumätate a secolului al V-lea i.e.n., acest sistemponderal i monetar de la Histria a fost inlocuit cu un altul,cunoscut sub numele de sistemul fenician. Intr-adevar, desinu avem Oda acum nici un pond care sä se incadreze acestuisistem, faptul ea drahmele histriene din aceastä vreme augreutatea de 7,02-6,82 g, ce corespunde sistemului fenicianpuTin redus, dovedeste ea, cel putin pentru o anumitä peri-oadä, s-a folosit i acest sistem. In once caz, monede avindaceastä greutate apar i in alte doua colonii milesiene dinPontul Euxin, i anume la Panticapaion i Sinope.

Alte trei ultime categorii de ponduri Ii fac aparivia in epocaelenistica. Ele fac parte din sistemul minei vechi atice(654,9 g), a minei babilonene usoare (504 g) si a minei noiatice (436,6 g). E greu de explicat de ce orasele noastre pon-tice au trecut in decursul secolelor VII i.e.n. de la un sis-tem ponderal i monetar la altul, dar este, Mà indoialä,asemenea transformari i reajustari cu in toatä acti--vitatea economieá i sociall a colonistilor greci din PontulEuxin nu s-au fäcut la intimplare. Cercetäri ulterioare vor

14

mina (mna) 840 g1/2 mina (hemi) 420 g1/3 mina (trité) 280 g1/4 minà (tetarte') 210 g1/6 minä (hecté) 140 g1/8 mina (ogle.) 105 g

www.dacoromanica.ro

putea aduce lumini noi in acest domeniu al activitAii econo-mice a acestor orase, domeniu a cárui insemnátate de-abiadacá mai trebuie subliniat. Ceea ce putem face pentru mo-ment e sä. prezentám un tablou sinoptic al diferitelor pon-duri datind din epoca autonomiei acestor orase (secoleleVIII i.e.n.), descoperite i studiate piná acum. Intre pon-durile apartinind aceluiasi sistem se constata diferente uneoridestul de mari. Faptul acesta a surprins pe multi arheologi,dar el este constatat pretutindeni n lumea greaei, chiarla Atena In perioada in care comertul atenian era in pliniinflorire. Uneori aceste diferente apar si de pe urma stäriide conservare in care s-au descoperit pondurile respective.In once caz, in tabelele urrnáitoare se indicá' greutatea realäa fiecárui pond in parte.

I. Ponduri derivind din mina grea babiloneana' de 840 g

15

Valoarea Greutatea Tipul iconografic Orasul1) 1/4 de miná 211 g Dioscur Callatis

II. Ponduri derivind din mina veche atica de 654 gValoarea Greutatea .Tipul iconografic Orasul

1) Miná greain valoarede 4 mine 2196 g Tomis

2) Miná 625 g Capul lui Hermes »3) 1/2 miná 273 g Stea »4) 1/3 miná 212.20 g Capul lui Hermes »5) 1/3 miná 202,20 g Fárá tip »6) 1/4 miná 161 g Capul lui Hermes »7) 1/4 miná 163 g Capul lui Hermes »8) 1/4 miná 158 g Capul lui Hermes »9) 1/4 minä 152,30 g Capul lui Hermes »

10) 1/4 miná 140 g Stea 2,

11) 1/6 minsá 107 g Capul lui Hermes »12) 1/4 miná 172 g Capul lui Hermes,

Acvila si delfinul»

Histria13) 1/4 miná 143 g Dioscur Tomis14) 1/8 miná 58,22 g Acvila si delfinul Histria15) 1/8 miná 78 g Hermes Tomis

www.dacoromanica.ro

III. Ponduri derivind din mina ufoara babiloneana de 504 g

IV. Ponduri derivind din mina nota (aka de 436 g

16

Valoarea Greulatea Tipul iconografic Ora4111

1) 1 mini 463 g Atena Callatis2) 1/2 mina 246 g Cerc perlat Histria3) 1/2 mina 254 g Herakles4) 1/2 mini 241 g Helios5) 1/2 mina 271 g Helios6) 1/2 mini 206 g Helios "7) 1/2 mini 244 g Stea Tomis8) 1/3 mini 160 g Helios Callatis9) 1/3 mini 174,65 g Dioscur

10) 1/3 mini 167,50 g Hermes11) 1/4 mini 128,55 g Hermes .12) 1/6 mini 82 g Hermes13) 1/6 mini 86,3 g Miciuca lui Herakles14) 1/6 mini 86,20 g Dioscur15) 1/6 mini 71 g Dioscur "16) 1/6 mini 85 g Cap de leu17) 1/4 mini 132 g Stea Tomis18) 1/8 mini 62,58 g Herakles Callatis19) 1/8 mini 64,55 g Helios20) 1/8 mini 58,22 g Acvila cu delfin Histria

Valoarea Greutatea Tipul iconografic Orawl

1) 1 midi 472 g Acvila cu delfin Histria2) 1 mini 463 g Atena Callatis3) 1 mini 449 g Stea Tomis4) .1/3 mini 160 g Helios Callatis5) 1/4 mini 105 g Miciuci6) 1/4 mini 102 g Cerc7) 1/4 mini 110 g Helios "8) 1/4 mini 110 g Helios .9) 1/6 mini 80,66 g Atena

10) 1/6 mini 71 g Dioscur11) 1/6 mini 75 g Core "12) 1/8 mini 50 g Miciuca lui Herakles

www.dacoromanica.ro

Au limas in afara acestui tabel citeva ponduri care, cutoatá. aproxim4a ingIcluitá., nu par a se incadra niciunuiadintre sistemele ponderale amintite mai sus. Nu este exclusca ele sä reprezinte subunitäTi ale vreunui alt sistem ponderalpe care nu-1 putem inci preciza.

In afar'l de problema greutAii i a incadririi lor in anumitesis eme metroiogice, pondurile prezinta .$i alte aspecte inte-resante, legate de forma §i execu0a lor, fie de tipurile incono-grafice ce le caracterizeazá, fie, in sfir§it, de controlul magis-. tratului monetar (agoranomos) al cárui nume apare uneorigravat araturi de indica0a valorii ponderale qi numele ora§u-lui respectiv. In privirga formei obi§nuite a acestor ponduri,constatäm 6." Histria prefera forma pátraa §i mai rar, tri-m ghiulara, Callatis forma rotundá, Tomis forma triunghiu-

ilarä. Pondurile pátrate si rotunde erau prevázute cu un micminer gáurit, iar cele triunghiulare erau perforate la virf sprea putea fi atirnate. Iconografia acestor ponduri urmeaz5., ca

. si iconografia monetará, anumite tradiIii legate de miturilegrecesti sau de anumite culte proprii oraselor pontice.

1 Inscrimiile gravate pe unele ponduri se referä, in primulrir,d, la valoarea ponderalä.: mina, jumsátate de minä, o treime,o pätrime, o esime, o optime de minä. Aceastá valoare pon-derará este asiguratä de conducerea orawlui respectiv.

In ultima fazá a epocii autonome a coloniilor pontice,tipul iconografic al pondurilor suferá unele modificári. Dince in ce mai rar apar reprezentate divinitátile sau tipuriletraditionale, ele fiinci- inlocuite cu atributele lor: mäciuca §iarcul Cu sägeata, ca atribute ale lui Herakles, la Callatis, steaua,ca atribut al dioscurilor la Toinis. Existà mai ales in aceastáperioadä si ponduri fárá nici un tip iconografic si MI nicio legendá.

Epoca romana'. 0 datà cu instaurarea stápinirii romane simai ales de la inceputul secolului al II-lea te.n. inainte, pon-durile din Dobrogea isi schimbá atit valoarea ponderan. cit

; infätiarea. De obicei, pe fetele lor nu se mai graveazädecit inscripTii i, uneori, cite un simbol legat fie de atributeleagoranomilor (balantä, bici, topor), fie de unele traditii lo-

17

www.dacoromanica.ro

cale (corabie, strugure, urna etc). Cit priveste inscriptiile, elenu mai contin nume de magistrati (metronomi), ci se ref erá

numai la valoarea pondului respectiv, valoare inscrisá insistemul recent introdus al librei romane de 327 g. Subdivi-ziunile librei care apar mai frecvent sint pondul de 4 uncii(TETPOYNKIA) si cel de o uncie (OYNKIA). Alte subdi-viziuni sint indicate prin cifrele grecesti.

Aláturi de semnul valorii se adaugá uneori i termenul deAIK sau AIKAION (drept sau exact), prin care se garantaoficial greutatea pondului respectiv.

Sistemul ponderal adoptat de orasele pontice romane estecel in vigoare la sfirsitul epocii republicane si la inceputulepocii imperiale. Valabil atit pentru colonii1e pontice, care

au trebuit modifice fundamental si sistemul lor monetar,cit i pentru noii colonisti romani, noul sistem de greutátiroman este un sistem duodecimal, a cárui unitate de másuráeste asul, impá'rtit in 12 uncii.

Subdiviziunile asului libral sint urmátoarele:

18

libra (as)deunxdextansdodransbesseptunxsemisquincunxtriensquadranssextanssescunciauncia

uncii 327,45=11 uncii =300,16 g=10 uncii =272,88= 9 uncii =245,59

8 uncii =218,307 uncii =191,026 uncii -=163,735 uncii =136,444 uncii =109,15

-= 3 uncii = 81,86---- 2 uncii --= 54,58

11/2 uncii 40,93= 4 sicilici = 27,28

Uncia insási avea urmátoarele 8 subdiviziuni:

1 semiuncia sicilici =13,64 g1 sicilicus 6 scripula = 6,82 g1 sextula 4 scripula = 4,54 g

www.dacoromanica.ro

Multiplul cel mai frecvent intilnit al asului este dupondius(=2 4)=655 g.

Pondurile din epoca romaná. descoperite in orasele pontice,confectionate, ca i in epoca autonomá, tot din plumb, seprezint5. din punctul de vedere al executiei lor tehniceartistice destul de mediocru. Ele prezintá, de asemenea, unelediferente de greutate, explicabile in parte cel putin i prinproasta lor stare de conservare.

Din epoca romaná se cunosc piná acum urmátoarele ponduridescoperite in Dobrogea:

19

Valoarea Greutatea Tipul iconografic Orasul

1) librá 300 g Corabie cu pinze,cantharos Tomis

2) librá 282 g Cantharos »

3) librá. (ruptá in 164 g Fárá nici o repre-jumátate) zentare .

4) 317 g Grifon »

5) 340 g Balantá cu 2 talere,topor si bici Callatis

6) 1/2 librá 150 g Caduceu i proráde corabie

7) 1/2 librá Cantharos, frunzáde vitá Cu strugure Tomis

8) 1/4 librá 108 g Corn de abundentá

1 drahma =3 scripula 3,41 g1 dimidia sextula scripula = 2,27 g1 scripulum = 1,13 g1 dimidium scripulum --1 obolus

siliquae= 0,56 g

1 siliqua = 0,18 g

www.dacoromanica.ro

20

1/12 libra

1/12 libra

1/12 libra

1/24 libra

1/24 librä

1/24 libel

1/24 libra

1 1/2 sicilicus

1 1/2 sicilicus

1 sicilicus

1 sicilicus

Greutatea Tipul iconografic Orasul

108 g Fara tip iconografic Tomis

32,50 g Fara tip iconografic

29,41 g Fara tip iconograficMonograma

24,07 g FA'rà tip iconografic

15,80

13 g

14,16

14,16

9,20

8,25

6,30

6,03

3)

.12

23

23

Cit privwe pondurile folosite in Dacia romanI, ele sintmult mai puvin numeroase. Puvinele exemplare descoperite peteritoriul provinciei, Ostrate in diferite muzee din vara noas-

Valoarea

1/4 libra113 libra (ruptäPe jumatate)aprox. 80 g Fara tip iconografic1/6 libra 55 g Para tip iconografic

1/6 libra 47,50 Monograma'

1/6 libra 55 g Cantharos, douacornuri de abun-dental

1 6 libra 61 g Fail tip iconograficMonograma

112 libra 1 uncie 26,10 g Caduceu

1/12 libra 24 g Emisfera

www.dacoromanica.ro

trá, n-au fost mnc suficient studiate i valorificate. Celeciteva exemplare cunoscute ingáduie s afirmám cá se Inca-drau aceluiasi sistem. Cele mai frecvente sint pondurile libe-rale de 327 g. Astfel, in sälpáturile efectuate in 1968 in cas-trul roman de la Sláveni (jud. Dolj) s-au descoperit, intr-obaracárnilitar, douá ponduri de formá p5.tratá.

Tot in legsitursá cu un castru roman trebuie pus á descoperi-rea unui alt pond, deosebit de interesant. Este vorba de unpond de formá sferoidalá (diametru 64 cm, greutatea 896 g)cu miezul de plumb si suprafata de bronz, decoperit laTurda, pe locul vechiului oras roman Potaissa, unde a fostcantonatá legiunea a V-a Macedonica. Este vorba de un pondfolosit pentru distribuOle de alimente si grine acordate sol-daOlor.

Inscriptia latiná ne clá amánunte deosebit de interesante cuprivire la acest pond: Leg(ionis) (quintae) Mac(edonicae)p(iae) f(idelis) p(ondus) (unum) examin(atum) iussu D(omino-rum trium) n(ostrorum) A(ugustorum). Val(erius) Sabinus optioleg(ionis) s(upra) s(criptae) d(ono) d(edit)". Data executáriiacestui pond de márime putin obi§nuitl poate fi stabilia invremea ultimilor ani ai domniei lui Septimiu Sever (209211), cind acest impárat Ii asociase la domnie pe cei doi fiiai sái, Caracalla §i Geta. $tim pe de altá parte cl legiunea aV-a Macedonica fusese transferaii In anul 167/8 din provin-cia Moesia Inferioará, de la Troesmis la Potaissa. Greutateaacestui pond trebuie pus l in legáturá Cu un anumit fel detalant roman magnume talantum cintlrind 83 1/3 libresau 2700 g. Mina acestui talant (a 60-a parte) cintárea deci450 g. Pondul de la Turda reprezintä deci o min5 dublá, ne-cesarl operatiilor de cintárire in interiorul taberei romane, ca§i in canabele aláturate.

Cu acestea se incheie stirile noastre despre metrologia an-ticá pe teritoriul tárii noastre.

Acad. EM. CONDURACHI

1 CIL III 12645. Iat1 traducerea acestui text:Pond al legiunii a V Macedonica cea pioasl i credincioask controlatdin ordinul celor trei domni Augusti ai nostri. Diruit de ValeriusSabinus optio (ajutor de comandant) al legiunii de mai sus.

21

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL I

ISTORICUL MASURILORDIN TARTU ROMANE

In epoca feudal, poporul roman a avut un sistem pro priu denfiísuri, destul de dezvoltat fi unitar in comparatie cu aceleaale statelor vecine.

O dovadá concludentá despre unitatea sistemului de másurigreutávi folosit de poporul roman este aceea c majoritatea

lor purtau aceleasi denumiri in Transilvania, Tara Rom3.-neascl si Moldova, unele din ele fiind, foarte probabil, impru-mutate de ultima din sau prin intermediul primului stat feudalromanesc. Datoritá insá conditiilor social-economice si parti-cularitáTilor locale, márimea unora dintre aceste másuri dife-rea de la o provincie la alta. Lipsa de precizie a unora dintreaceste másuri, ca i lipsa de pricepere si interes a acelora caretrebuiau s supravegheze pástrarea lor dupá etaloanele fixatefáceau insá ca chiar acele unitáti de másurat care trebuiausá fie egale in Tara Romaneascá si Moldova s5. prezinte dife-renve intre ele.

Numele multora dintre aceste másuri sint de origine latina(pas, palmá, deget, cot, funie, falce, iugár, cîbl, cintar etc.),ceca ce dovedeste c majoritatea denumirilor lor au fost mos-tenite de poporul nostru de la strámosii romani.

23

www.dacoromanica.ro

O altà serie de denumiri ale màsurilor sint de origineiava. (stinjen, pogan, vadra", mert5.). aceste denumiri

màrimea màsurilor respective fiind imprumtatede la populatia slavà" in timpul convietuirii de citeva secolecu locuitorii bàstinasi.

In sfirsit, aservirea tàrilor române de catre Imperiul oto-man a avut urrnri si asupra sistemului s'a'u de m'a'suri. Din adoua jum'atate a secolului al XVI-lea, Imperiul otoman deve-nind cel mai de seamäl cumpsár'altor al produselor Tärii Roma-nesti si Moldovei, ele au trebuit sà adopte o serie de mäsuride greutate si capacitate turcefti, in primul rind ocaua sichila, precum i mà'rimea cotului si a cintarului turcesti. Do-minatia turceaseá i comertul Cu Imperiul otoman au jucatun rol insemnat in mentinerea acestor m5suri vreme incle-lungatsá. La 1835, cind s-a propus introducerea sistemuluimetric in Tara Romaneasc.a., boierii au lispuns cà lucrul ace.tanu este cu putint'i o asemenea prefacere a rnisurilor fiindneasernsinatà i cu a vecinilor cu care acest printipat aremai de aproape impä'rt'a'sire de negoturi". referirea lor lavecini vizind in primul rind pe turci.

Documentele nu ne ofersa stiri prea sigure despre vechimeatuturor mà'surilor folosite de poporul nostru in evul mediu.Faptul c'ä unele dintre ele apar in primele acte emise de can-celariile statelor feudale românesti dovedeste insà" cà ele exis-tau inca inainte de constituirea statului, domnia recunoschuila 'incept nasurile afa cum erau ele folosite de locuitori.Amestecul puterii centrale s-a manifestat mai intli prin unelehofáriri luate pentru a face respectatà" situatia existenfá inacest domeniu.

Cele mai vechi mLuri cunoscute in Tara RomaneaseiMoldova in aceastl privintI dateaz1 din secolul al XVII-lea.In lndreptarea Legii, ap'ärutui la mijlocul acestui seco!, sespune cà cei care vor folosi hicleani, mai mici de citau fost obiciaiul de veac", vor fi pedepsiti2. Exista deci unechi obicei, de veacuri, pe care trebuiau sä: II respecte atit

locuitorii, cit i dornnia.

Analele parlamentare", V, 1834-1835, partea 1, p. 331.2 Indreptarea Legii, ed. Academiei, p. 60.

24

www.dacoromanica.ro

Este greu de precizat, pentru toate unitAile de másurat,cum s-a ajuns la descoperirea i folosirea lor. Trebuie s spu-nem insá cá, la inceput, metrologia medievaki era destul deaproximativa, multe másuri avind márimi nu prea precisesi foarte diferite de la o regiune la alta, si c numai cu vre-mea, indeosebi prin intervenvia puterii centrale, s-a ajuns lastabilirea unor dimensiuni mai exacte.

Primele interven0i cunoscute ale domniei in reglementareamásurilor dateazá din secolul al XVII-lea, din vremea dom-niilor lui Vasile Lupu, in Moldova, si $erban Cantacuzino,In Tara Româneascá; primul a fixat capacitatea mertei, iarcel de al doilea lungimea stinjenului care-i poartá numele,ca si a palmei, submultiplul stinjenului.

Reglementarea másurilor de lungime de care s-a ocupatapoi si Constantin Brincoveanu a devenit necesará dato-ritá. inmultirii cazurilor de alegere i hofárnicire a pämintului,stápinit pín atunci mai ales in deválmásie.

Incercári asemánátoare s-au fácut si in Moldova, unde,dupá cum aratá G. Ghibánescu, ca sä. puná capát abuzu-rilor cu hofárniciile, domnia a sin-1%k nevoia puná cot sistinjen domnesc in vistieria sape pe turnul lui Sf.Nicolae cel domnesc i si dea poronci pentru o dreaptá má-surá, atita cit se putea cere de la vechile másuri, sprijinite pepalmá, pe pas si pe funii".

In secolul al XVIII-lea stirile despre controlul statuluiasupra másurilor se inmultesc. Acest control este amintitmai intli in Oltenia, ocupatá de austrieci (1718-1739), undetoate másurile de greutate si capacitate aflate in circulaTie(ocale, ferdele, obroace, cintare) trebuiau pecetluite de uninspector'.

Austriecii au incercat si introducá in Oltenia ocupatá sis-temul de rdásuri de greutate si capacitate folosit in Transil-vania si Imperiul austriac (introducatur per totanz hanc pro-vinciam ulna et libra Viennensis, metreta vero et mensuraCibiniensis)5, urmárind i prin aceasta sá lege mai trainic deimperiu provincia ocupatá. Incercarea lor nu a avut insásucces, datoritá puterii obiceiului de a folasi de veacuri

3 "Arhiva", 1902, p. 155.4 N. IoRGA, Studii fi doc., V, p. 1:51.

Hurmuzaki, VI, p. 334.

25

www.dacoromanica.ro

mäsuri autohtone. La 1723, peste patru ani de la incercarealor de a schimba mäsurile folosite in Oltenia, austriecii isimotivau insuccesul datoritä faptului c comertul provincieicucerite era orientat spre Imperiul otoman6.

In a doua jumätate a secolului al XVIII-lea si la inceputulveacului trecut, documentele vorbesc tot mai adesea despretrimiterea din capitalele Moldovei i Tirii Romanesti in ora-ele si judetele din tarsi a unor mäsuri etalon de lungime,

greutate si capacitate, purtind pecetea vistieriei, toate acestemäsuri fiind puse acum sub controlul statului. In aceastävreme, in capitalele celor ,douä state romanesti, controlulmäsurilor i greutätilor folosite n comert intra in atributillemarelui agI7, iar in Moldova este amintitä o dare numitäbourul, pe care o pläteau negustorii pentru marcarea mäsu-rilor7

Din aceeasi epocä ni s-a pästrat i tirea c5.* unii domnide pildä Alexandru Mavrocordat din Moldova ieseau dinpalat pe ascuns, precum obifnuia domnii din vechi", i con-trolau greutätile folosite de negustori, pedepsindu-i pe cciprinsi dind lipsä la cintar cu bätutul urechii de stilp si clarea"lor prin tirg, spre a servi de exemplu8.

Trebuie sà arätäm insä cà controlul statului feudal asupramasurilor urmarea, in primul rind, incasarea unor venituricit nzai mari de catre domnie fi marii sai dregatori, fi apoirezolvarea plingerilor primite de la locuitori cu privire laabuzurile savirfite Cu masurile folosite in relatiile agrare sauIn comert.

In aceastä vreme, a doua jurnätate a secolului al XVIII-leasi primele decenii ale secolului al XIX-lea, datoritä deosebi-rilor de märime, dupl regiuni, a unor mäsuri, se iveau totfelul de neintelegeri intre negustori si vinzkorii de produse.

6 C. GIURESCU. Material pentru istoria Olteniei sub austriaci, I, p. 559.7 T. THORNTON The Present State of Turkey..., Londra, 1807. p. 422.

Vezi i relatia lui Lagan, din 1828, unde se spune cá marele agá dinMoldova avea in subordine un vätaf al agiei verificator al nasurilorgreutdtilor" (Buletinul Corn. istorice", IX, 1930, p. 165).

7 bts. Vezi scutirea acordatä de Mihai Racovitä, la 30 iulie 1718, pentruo pivnitä din Iasi de: bour, loe agesc l alte dad asupra pivnitelor (N.IORGA, op. cit., III, p. 95). Cf. si C.C. GIURESCU, Istoria Rontlnilor,ed. a II-a, vol. III, partea a II-a, Bucuresti, 1964, p. 670.

8 M. DRAGHICI, Istoria Moldovei, II, p. 47.

26

www.dacoromanica.ro

Atita vreme cit produsele se vindeau pe piete locale, utili-zarea masurilor din regiunile respective nu stinjenea efectu-area schimburilor comerciale. Dezvoltindu-se insa piata lanivelul intregii tari, sistemul vechi de masuri a devenit opiedica in calea efectuarii schimbului comercial; de aici nece-sitatea principal a unificarii masurilor in interiorul TariiRomanesti si Moldovei.

Pe de alta parte, setea de inavutire a marii boierimi pose-soare de mosii a dus la falsificarea unor masuri in favoareaei, urmaririd prin aceasta s mareasca cantitatea de dijmaperceputa de la tarani, ceea ce, se intelege, a stirnit nume-roase nemultumiri si proteste din partea celor nedreptatiti.In aceste conditii, puterea centrara a fost obligata s inter-vina mai energic pentru a reglementa situatia.

Pacea de la Adrianopol din 1829 a creat precum sestie conditii favorabile dezvoltarii libere a comertuluicelor doua state romanesti. Diversitatea masurilor folosite fiindo piedica in calea dezvoltarii negotului, stapinirea a luatmasuri corespunzatoare la un an de la semnarea acestei impor-tante paci.

La 4 august 1830, o predlojenie" a generalului Kiseleff,care a fost urmata de un jurnal al Obstestii Adunari din17 august au adus la cunostinta populatiei din Tara Roma-neasca instituirea unei comisii a indestulärii Fi indreptariicumpenilor fi miisurilor" , avind misiunea de a cerceta atitde fata Oh si pe taina prin toate pravaliile i prin toatelocurile unde se fac vinzari cu once fel de cintare, cumpene,coturi si masuri", pentru a le stabili cuantumul, a le aduce,in fiinta cea dreapte fi a le unifica in tot Printipatul"9.

Jurnalul Obstestii Adunari prevedea sanctiuni destul desevere, mergind pina la amenzi de 100 de talen i pentru pra-valiasii de toata felurimea" care vor mai folosi masurigreutati neverificate, incepind de la 1 septembrie 1830. Amen-zile aplicate urmau s'a constituie venituri ale magistraturilor

9 Arh. st. Buc., Vornicia din láuntru, dos. 27/1830, f. 2 si 4 si Ana-lele parlamentare", 1832-1833, pp. 627-629. Vezi si C. PATRASCU, Uni-formizarea mäsurilor greutclfilor folosite in comerful Tdrii Românefti, oac/iune de unificare a piefii interne (1829-1840) (Studii", 1968, nr. 3.pp. 668-669).

27

www.dacoromanica.ro

din orasele capitale de judet si ale casei" satelor din ;arái.Pentru aducerea la indeplinire a hotäririlor preconizate s-auconstituit comisii de indreptare a miisurilor" in fiecare judeval Orii si in Bucuresti.

Termenul acordat de stäpinire pentru indreptarea mäsurilorera mult prea scurt pentru a se putea schimba o situ4ie caredura de secole, mai ales cä, pentru unele mäsuri mici, repre-zentan%ii puterii centrale nici nu mai stiau care sint etaloanelevalabile'°.

De altfel, trebuie sä arätärn cä situ4ia aceasta nu era spe-cificä numai Tärii Romanesti; o stare de lucruri asemänä-toare exista si in Rusia, al cärei consul la Bucuresti cerea diva-nului de aici formalnice probe (etaloane N.S.), indeosebia mäsurii lungimii si greutAii de care sint in principate",aceasta pentru a se confecviona asemenea mäsuri spre a seintrebuima in Rosia".

La 28 septembrie 1830 comisia a fost dizolvatä, sarcinileei trecind asupra comisiei permanente a indestulärii politii"(orasului), care trebuia sä se ocupe mai departe de procurareaetaloanelor de mäsuri necesare in arä'2. Mai ttrziu, in 1832,prin dispoziIiile articolului 151 din Regulamentul organic,indatorirea de a priveghea spre a fi adevärate si intr-ounime cumpenele si mäsurile" a trecut asupra Departamen-tului din läuntru (Ministerul de Interne) si Vistieriei pentruTara Româneascä si Moldova, a Sfatului oräsenesc din Bucu-resti si Eforiei din Iasi, pentru capitalele celor douä. Ori sia magistrarurilor oräsenesti cErf provincie'3.

In aprilie 1831, dupä confegionarea etaloanelor de mäsurinecesare, s-a tipärit o hotlrire privitoare la reglementarea sicontralul mà'surilor in Tara Romaneascl, hotärire ce a fostapoi citit5 de preoti in biserici Intru auzul ruturor", pà's-trindu-se dura aceea la biserici spre a se afla in toatIvremea ca o pravilr.

1° Arh. st. Buc., Vornicia din liuntru, dos. 27/1830, f. 29, 40-59.11 Ibidem, Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 34.12 Ibidem, Vornicia din liuntru, dos. 27/1830, f. 63.23 La 11 febr. 1832, de pildi, Dimitrie Aman, numit in 1831 comisar

al misurilor si cumpenelor" la Craiova, trebuia si predea atributiile sa/emagistratului orasului, care urma si se ocupe cu ingrijirea mäsurilorsi cumpenelor drepte" (N. IORGA, Studii §i doc., XXV, pp. 138-139).

28

www.dacoromanica.ro

In aceastä hotärire se prevedea: indreptarea nzasurilor de co-turi, cintaa cunzpene ,si oca/e, la toti de obste, Jara" osebire",dupa orinduiala intocmita". Totodatä, se trimit de cätrecomisie, in fiecare judet, mäsuri drepte, adecä un cintar, ocumpänä cu dramurile ei i un tacim de ocale i coturi, citevor fi de trebuintä, pecetluite cu pecetea Divanului", precumsi douä peceti cu care cei orinduiti cu aceastä treabI injudet" urmau sä pecetluiascä toate másurile aflate acolo. Totilocuitorii care aveau astfel de mäsuri erau obligati sä. se pre-zinte Cu ele la cei orinduiti cu indreptarea mäsurilor in judete;cele dovedite exacte dupä etaloanele existente erau pecetluitepentru exactitate; cele considerate nedrepte" erau restituiteca necorespunzkoare. Pentru punerea pecetilor nu se per-cepea nici o taxä.

Termenul Ora* la care trebuiau indreptate" toate mäsu-rile a fost stabilit la sfirsitul lunii iulie 1831. Dupä aceastädatä, cei prinsi c5. foloseau mäsuri nepecetluite urmau sä fieamendati cu 100 lei cei ce vindeau cu coturile si Cu 50 leiceilalti"I4.

Subliniem faptul ca primele miisuri care au lost reglemen-tate au lost cele folosite in comer ç, ceea ce dovedefie ca' dez-voltarea acestuia a lost cauza principalii a reglementarii sis-temului de masuri.

Mai tirziu, la 11 aprilie 1835, urmind exemplul Frantei,unde Napoleon I introdusese sistemul metric, marele vornical treburilor dinläuntru Mihai Ghica a aleátuit un proiectpentru introducerea sistemului metric fi in Tara Ronilineascii,proiect rämas insä ail urmäri. Meriti insä a aminti de acestproiect, deoarece Tara Rom'cineasai a fost printre primele Pridin Europa care a incercat sa" introduc'éz sistemul metric demasizri si greutati.

In acest interesant proiect de indreptarea mäsurilor decapacitate, de soliditate potrivit pä meridianul pämintului" searatä cä asezarea mäsurilor psi un temei statornic s-au cunos-cut di neamurile mai luminate cà este de cea mai neapäratàtrebuintä; de aceia, acele neamuri au chibzuit o sistimä demäsuri care, aflindu-sä in naturä, sä vor putea pästra totdea-

14 Arh. st. Buc., Munic. Bucuresti, dos. 11/1831, f. 6 v-8.

29

www.dacoromanica.ro

una nezmintite" (neschimbate). Dupä ce Muda astfelfrancezilor, proiectul continua cu o constatare privind sistemulde mäisuri de la noi, unde fiescare stie cit de nestatornicesint mäsurile in %ara aceasta i cite invälueli se pricinuescdintr-aceasta", considerind cà pentru ea sä se punä un hotarprigonirilor intre proprietari i sä se lumineze stäpinirea destarea fireascä a acestii %ári, este vremea a se aseza i mäsu-rile pe temeiuri mai statornice".

In proiect se prevedea mai intli fixarea stinjenului la dimen-siunea de doi nzetri inzpiirtirea sa dup`d sistemul zecimal,deosebirea dintre acest stinjen i cel obisnuit fiind foarte mita.Apoi, intrucit pä metru sint potrivite la alte neamuritoate celelalte mäsuri de capatitate si de soliditate, asadarstinjeni sà pot potrivi i mäsurile obicinuite intr-aceastä %arä,aded.: ocaua pentru licuiduri i materii seci (uscate. N.S.)sä fie un vas cubicesc de a 20-a parte dintr-un stinjin dedouäl metruri, arätat mai sus; deosebirea de ocaua pinä acumobicinuitä va fi numai de 35 dramuri mai pu%in. Ocaua pentrusoliduri sä fie greutatea apei destilatä la temperatura de 4°In sus de 0, coprinsä intr-un vas cubicesc de a 20-a parte dinstinjin. Deosebirea de ocaua obicinuitä pida' acum va fi de87 dramuri mai putin. Cotul pentru märfuri sä fie o jura-tate de stinjin". Precum rezultä din acest proiect, stinjenul dedoi metri devenea baza noului sistem.

Supus unor dezbateri in Obsteasca Adunare a tärii, pro-iectul a fost respins, sub motiv cà locuitorii, fiind obisnuiticu mäsurile vechi, noile mäsuri vor aduce impiedecare siinvälmäsealr, i cä, in plus, noile mäsuri nu se potrivesc cuale vecinilor cu care Tara Romineascä fácea comert'5.

Dei domnul Tärii a trimis pricina iarási la de iznoavàchibzuire a cinstitei Obicinuitei Adunäri", aceasta, studiind-odin nou in 1836 cu toatä scumpätatea", a rämas la hotä-rirea luatä in 1835, pe motiv csá sint obicinuiti läcuitoriiacestui printipat cu asemenea mäsuri din vechime"6.

Peste 20 de ani, in 1855, proiectul a fost reluat, dar dom-nul Barbu Stirbei nu a aprobat decit folosirea stinjenului de

Arh. st. Buc., Obsteasca Adunare, dos. 5/1835, p. 5, si Analeleparlamentare", V, 1834-1835, partea I, pp. 330-332.

Ibsdem, VI, 1835-1836, p. 679.

30

www.dacoromanica.ro

doi metrit7, introducerea sistemului metric fiind unul dintrerneritele domnului Alexandru loan Cuza (1866).

Intre timp, in 1842, inainte de perioada pregátirii uniriipolitice a celor dota' tári surori, Tara Româneascá si Mol-dova, s-au fácut si unele incercári de a unifica unitátile lorde másurat care interesau indeosebi comertul, incercári carenu au dus insá la un rezultat practic.

De alije!, deosebiri destul de insemnate existau nu numaiintre dimensiunile insásurilor folosite in Tara Romaneascási Moldova, dar si intre másurile utilizate in Oltenia si Mun-tenia, regiunea de peste Olt manifestinid si in acest domeniuo individualitate puternic5.; aici s-au folosit unele másuri maimari decit in Muntenia (vadra, obrocul) si s-a vádit o anu-mitá predilectie pentru altele (falcea, ferdela, obrocul etc.).

Trebuie sà spunem cà varietatea másurilor dupá regiuninu este o caracteristicá a tárilor române; in multe state medi-evale, másurile dei purtau aceleasi denumiri aveaumárimi diferite, unificarea lor fácindu-se tirziu, in secolulal XIX-lea.Revenind la organizarea controlului asupra másurilor in-stituit la 1831, remarcám mai intli bogsátia de material docu-mentar informativ ce ni s-a pástrat despre aceastá problemäl,atit in Tara Româneascá, cit si in Moldova.

Aceste stiri privesc modul cum se controlau si se marcaunzäsurile, precum fi trimiterea lor din capitale in orasele fijuderele rärii.

La Bucuresti, controlul si marcarisirea" (marcarea) instru-mentelor de mäsurat se Piceau anual, Sfatul orásenesc invieindpe posesorii de asemenea instrumente s'a' se prezinte cu ele lainceputul anului'8. Controlul se fácea dupá etaloanele sfa-tului, de cátre un cinovnic" al acestuia si de doi mesteri, unfierar si un tinichigiu, care puneau pecetile pe másurile gásitedrepte", pe care le inregistrau intr-o condicá a sfatului.Posesorii de instrumente de másurat trebuiau sà pláteascá de

17 Buletinul oficial", 1856, p. 105.18 Buletinul oficial", 1842, P. 31, 1843, pp. 24-25, 174-175, 1844,

pp. 115-116, 1845, p. 103, 1846, pp. 25-26, 1847, pp. 10, 1849, pp.43-44, 1850, p. 12 etc., etc.

31

www.dacoromanica.ro

fiecare pecete cite douá parale, sume ce formau un venit destulde insemnat al sfatului. La 1837 niste mesteri sticlari pro-miteau sfatului un avans de 1000 de lei anual pentru a le con-cesiona pecetluirea másurilor'9, care uneori era arendatá20.

Pentru controlul másurilor in capital á exista un obstescrevizor", insárcinat mai de aproape Cu privegherea tuturormásuri1or"21.

In provincie, pecetluirea instrumentelor de másurat intra ina tributiile magistraturilor oraselor, care de obicei arendauacest drept22, oprindu-si doar pe acela de control.

Conducsátorii administratiei din provincie erau obligatiraporteze lunar Vorniciei din là.'untru dacá s-au gásit instru-mente de másurat nedrepte" si ce amenzi s-au incasat de lacei vinovati. In aceste rapoarte se aratä adeseori: nu s-audovedit nimenea fácind vinzári cu másuri nedrepte", nus-au gásit cineva urmind intr-acest judet vinzare cu má.surinedrepte spre a se fi putut implini vreun straf" (amendá) saucà s-au implinit stravu de la 5 circiumari", prinsi cà foloseaurnásuri nedrepte"23.

La Arhivele statului din Bucuresti se pástreazá numeroasedosare de documente privind trimiterea de másuri etalon dincapitalá in orasele àrii, pentru a servi la controlul misurilordin orase i judeves. In 1845, de pildá, sfatul orásenesc dinCraiova solicita Departamentului din láuntru sá-i trimitá: uncot de lemn pentru másurarea butilor, un hin de fier pentrumásurátoarea pámintului, un cot de fier pentru másuratulmaterialelor", un tactm" ocale de aramá, o cumpáná ce sánumeste aici i terezie", impreuná cu dramurile ei25.

Situatia este asemánátoare i in Moldova, unde, dupá 1831,de controlul i trimiterea másurilor etalon in tará se ocupaEforia din Iasi, in fondul cáreia se gásesc numeroase dosare,unele purtind ca titlu Revizia másurilor nedrepte de cátre

13 Arh. st. Buc., Vomicia din 15.untru, dos. 343411837, f. 1-2.20 Buletinul oficial", 1842, p. 31, 1856, p. 7, 1857, p. 67 etc.21 Ibidem, 1849, p. 78.22 Ibidem, 1857, p. 314, Me§tefugari §i negurcitori din irecutul Craiovei,

Bucuresti, 1957, p. 301 etc.23 Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 3451/1837, f. 20, 141, 162,

dos. 2060/1839, f. 35, 43, 45, 60, 76, dos. 3010/1838, f. 176 etc.24 Ibidem, dos. 4433/1836, 3451/1837, 3010/1838, 2060/1849, etc.23 Ibidem, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56.

32

www.dacoromanica.ro

amploiatii statului pentru stirpirea abuzurilor"". Tot aici segäsesc numeroase cereri, timbrate cu cite 20 de parale, princare locuitorii solicitau stempluirea" (pecetluirea) diverselorinstrumente de mäsurat, dupá ce acestea au fost aiarisite"(indreptate)".

Cu privire la modul cum se facea pecetluirea instrumente-lor de ma'surat, mentionez cä, la 1859, Consiliul municipal dinIasi solicita Ministerului din läuntru a se ja mäsuri pentrucurmarea abuzurilor ocazionate de punerea peceçilor de alamälipite cu plumb, care se puteau dezlipi de pe mäsurile gásitedrepte" si care se lipeau abuziv pe altele strimbe sauprin care urmare nu numai cá se ocaziona nemultumire publi-cului, dar, totodatä, si compromitatie" pentru autoriati. Pentruindreptarea situatiei, municipalitatea propunea folosirea uneimasini care poate servi cu scumpätate a stampa cu pecete...nu numai toate tacimurile de once bäuturä, dar si coturi, de-merlii, stinjeni, cantarà.' palana". Acest ,mod de stemplu-ire" (marcare) era considerat sigur, deoarece stampila se puneadirect pe instrumentul de mäsurat, nu ca mai inainte, andsä adica de pe mäsurile aprobate i s puné pe altele nea-probate"28.

Eforia din Iasi avea, de asemenea, in pästrarea sa etaloa-nele mäsurilor stabilite in 183129, dupá: modelul cárora tri-mitea In taa copii, spre a servi la verificarea mäsurilor res-pective. Astfel, in 1841, constatindu-se csá cei care uneltescvinzare cu amänunta a märfurilor, a bäuturilor si altor obiec-turi" utilizeazá mäsuri nedrepte si fäcute de fiestecare duplvoinça sa", se hotäräste ca Eforia din Iasi a confectioneze si

trimitä in tinuturi cite my tacim de tot soiul de másuri,precum: coturi, oci, cumpene i cintare" cu care isprävniciiletinuturilor trebuiau s controleze i s aprobariseascä" másu-rile care corespundeau cu modelele trimise". Numeroase alte

26 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 4/1859, 2/1836, 20/1837, 8/1838, 20 si23/1841 etc.

27 Ibidem, dos. 11/1854, 33/1856, 4/1864 etc.28 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 37.22 Ibidem, Eforia Iasi, dos. 5/1832.3° Buletinul oficial", 1841, pp. 163-164.

33

www.dacoromanica.ro

asemenea etaloane de mäsuri au fost trimise de la Iasi inprovincie, la cererea autoritätilor locale, si in anii urmätori.3'(vezi fig. 1)

Am läsat in mod voit la urmä Transilvania, datoritä situa-tiei sale in parte diferitä de a celorlalte douä provincii isto-rice locuite de romani. Precum se stie, Transilvania a fostocupatä in secolele XI-XIII de regatul feudal maghiar, carea cautat sà schimbe realitatile existente aici si in domeniulmetrologiei printr-o serie de mäsuri de care vom vorbi indata.

Este sigur cä, la venirea ungurilor in Transilvania, popu-latia de aici avea propriul sau sistem de masurat, care eraasemanator cu al populatiei romanwi din Tara Romaneascasi Moldova, fapt dovedit de utilizarea aceleiasi terminologii,in mare masura de origine latinä, care a persistat si in timpulstäpinirii maghiare.

Cum in regatul maghiar locuiau mai multe popoare, fiecareavindu-si propriul s'au sistem de mäsurat, regii Ungariei auincercat, inca din secolul al XV-lea, sä schimbe situatia exis-tentä, cautind sa unifice miísurile dupa sistemul folosit la Buda.

Prima mäsurä cunoscuta in acest domeniu dateazái dinanul 1405, cind Sigismund de Luxemburg a decretat ca toatemasurile folosite in regat: libra, cintarul (statera), cotul, m'a-sura de vin (mensura vini) i toate lucrurile care se potmäsura si cinfari sä se masoare i sä se cintäreascä duplmäsurile cetatii noastre Buda" (omnes res mensurabiles etponderabiles ponderentur et mensuren tur secundurn mensuramcivitas nostrae Budensis). Totodatä, se hotära cà cei care nuvor respecta decretul regal vor pierde lucrurile masurate inalt mod32.

Se vede insä cà hotärirea lui Sigismund de Luxemburg nua avut urmäri, ea trebuind sä fie reinnoitä periodic. Astfel, la1504, regele Vladislav al II-lea decreta din nou ca, in totregatul Ungariei, cumpärätorii i vinzatorii erau obligati säfoloseasea una si aceiasi masurr33, hotärire reinnoitä la 1588de impäratul Rudolf, care legifera sub poem" folosirea intot regatul a mäsurilor de la Buda (per totum Hungariae

31 Arh. st. Iaj, Eforia Iasi, dos. 6/1855, 6/1856, 6/1857, 11/1858,38/1859, 38/1860, 165/1864 etc. etc.

32 Corpus Juris Hungarici, I, p. 212; vezi si pp. 232-234.Ibidem, pp. 680-682.

34

www.dacoromanica.ro

regnum mensurae Budensis . . . serventur), punind supraveghe-rea folosirii mäsurilor sub autoritatea comitilor".

Asemenea hotäriri se repetä apoi destul de des pentrudiverse regiuni i comitate ale Ungariei. Astfel, de pildä, la1713, se spune despre comitatul Tolna c trebuia s foloseascämäsura de Bratislava si cotul de Viena (Posoniensis mensuratanz vinali quanz frumentali, ulna Viennensi utatur)35, iarpeste doi ani, locuitorii altui comitat erau obligati ca la mäsu-rarea materiilor uscate (cerealelor) si lichidelor (tam aridamquam liquidarum) s utilizeze mäsurile de Buda si Bratislava(mensuras Budensem et Posoniensem)3 6.

Dintre incercärile autoritätii centrale a statului maghiarde a unifica mäsurile folosite in Transilvania se cuvinemai amintim pe aceea a regelui Matei Corvin, care, la 1489,a dispus sä se foloseascä in toatä. tara mäsurile utilizare desasiu b'%

La scurtä vreme dupäi aceastä incercare, la 1541, dupäpräbusirea regatului maghiar in urma luptei de la Nlohacs,Transilvania a devenit principat autonom. Ca urmare, hotäri-rile cu privire la utilizarea mäsurilor maghiare dupä etaloa-nele de la Buda au fost anulate, locuitorii Transilvaniei urminda folosi sistemul lor pro priu de miisuri. Dieta ardeleara hotä-räste astfel, la 29 decembrie 1549, ca principalele mäsuriutilizate in comert: cintarul, libra, cotul i gäleata sä sepotriveaseä dupä cele utilizare la Cluj (centenarius, libra, minaet cubulos componatur pro quantitate mensurae civitas Kolos-variensis)"37 , incercind deci s impunä in Transilvania utili-zarea mäsurilor Clujului.

34 Ibidem, II, p. 714. Vezi i Novellae seu articuli... regni Hungariae...,II, Tyrnavia, 1698, p.272 (reinnoirea decretului de catre Ferdinand al111-lea la 1655).

35 KOLOSZVARV-OVARY, Corpus Statutorum, p. 291.Ibidem, p. 306.

36 bis. OSKAR MELTZL, Uber Gewerbe und Handel der Sachsen ins XIVund XV Jahr., Sibiu, 1892, p. 56 si I. A. GRIMM, Die politische Ver-waltung im Grossfiirstenthum Siebenbürgen, III, Sibiu, 1857, p. 9.

37 Monumenta Comitialia, I, p. 298. Vezi si S. GOLDENBERG, Clujulin secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1959, p. 315 si Diarium des P. Benckner,In Quellen, IV, p. 182, unde se afirma cá ordinul pentru unificarea masu-rilor dateaza din 1550, de cind s-a numit si un Marktrichter (jude al

insarcinat cu supravegherea modului cum se masura.

35

www.dacoromanica.ro

Incä din aceastä vreme, orasul Cluj dispunea de mäsuri eta-Ion pe care le &Idea celor ce le solicitau contra sumei de doidinari. Folosirea unor mäsuri nesigilate, dacäi erau legale,aträgea confiscarea lor; dacä acestea erau false, se confiscamarfa mäsuratä cu ele38.

Cum insä in Transilvania existau trei natiuni" privilegiate,principii din secolul al XVII-lea au trebuit sà inä seama defaptul cà sasii si secuii îi aveau propriile lor mäsuri. Caurmare, in legile ce alcätuiesc colectia Approbatae din 1653,In articolul despre mäsuri, se hotäräge impärtirea Transil-vaniei in patru zone, ce urmau sä foloseascä fiecare anumiteetaloane pentru principalele mäsuri: cupa, eitelul, vica, gä-leata, cotul, funtul si maja. Zona cea mai Intinsä urma sä.foloseasc5. cum fäcuse si inainte nasurile de la Cluj,sasii mäsurile de la Sibiu, secuii pe cele de la Tg. Mureb iarcomitatele din asa-zisul Partium", Bihor, Zarand si Mara-mures pe cele de la Oradea. Aceste patru °rase erau imputer-niche sä trimitä etaloane la sate si °rase, controlul exacti-tätii mäsurilor fiind una dintre atributiile slujbasilor comita-telor i ai scaunelor. Gel care nu foloseau mäsurile legale erauamendati; la orase uncle comertul era mai intens amen-da era de 200 de florini, iar la sate nuTnai de 12 florini39.

Dupä cum rezultà din documente, mäsurile etalon, marcatede autoritä ti, se tineau in piata publicä din orag, pentrua fi oricind la indemina celor care doreau sä masoare."

Din acelasi an, 1653, ni s-a mai pästrat o stire care dove-cleste csi si in Transilvania puterea centralä principele )si

dieta intervenea in reglementarea mäsurilor, pe care leputea märi sau micFora, dupä imprejuräri. Cronicarul GeorgKraus ne informeazà astfel a' dieta de la Cluj, spre mareapagub5 a àrànimii, dar in ajutorul si folosul nobililor sial preotilor, ca si al zgircitilor si al negustorilor", a stabilito optime si un sfert mai mic, In schimb un funt si un cot

38 S. GOLDENBERG, op. cit., p. 317. Dreptul conducerii oraselor maride a judeca pe cei care foloseau masuri false este foarte vechi in Tran-silvania. Vezi, de pilda', doc. din 1370, privind acest drept al conduceriiorasului Brasov (iudicatibus falsarum mensztrarum cerae et aliarurn rerumac u/narum, in Urkundenbuch, II, p. 349).

39 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114, si A pprobatae, titlul XLV, pp.135 136.

40 Arhiva Magistratului Brapv, II, nr. 843.

36

www.dacoromanica.ro

mai mare"41. Principalii benefician i ai màsurilor luate in acestdomeniu erau deci nobilii, preotii si negustorii.

Lucrurile s-au complicat in Transilvania dupà.' ocupareaei, la 1690, de trupele austriece i incorporarea ei in Imperiulhabsburgic. Noii sta"pini aitsárii au introdus in relatiile lorcu populatia msásurile austriece, documentele din secoleleXVIII si XIX amintind adesea de mIsuri nemtesti".

Cu toate acestea, in multe sate locuite de romani au conti-nuat sa se foloseasca vechile masuri utiliza te de veacuri, m5.suridespre care legile i documentele oficiale nu vorbesc datorieáfaptului Ca' romanii, dei aldtuiau populatia majoritarl. aTransilvaniei, erau considerati o natiune toleratsa". La 1820,numeroase sate de romanti declarau astfel Cal de msásuraBeciului (Vienei N.S.) cit trebuie s'a" fie pinä: acum n-amauzit" sau despre ma'sura Beciului pinà in ziva de asta'zi nuam auzit nimic"42, aceasta deoarece ei foloseau mà'surile tra-ditionale.

Cit priveste controlul autoritarilor statului asupra masuri-lor, dispunem de date referitoare indeosebi la comitatele dinasa-numitul Partium". Astfel, in statutele privind Maramu-resul din 1683, se spune c, intrucit principele a ing5.duitfolosirea pe mai departe a viCái, mertei (metreta), cotuluiiccei (mIsurà de capacitate), acestea trebuiau s'a' fie suprave-gheate de autoritAile locale, in care scop se hotsárä'ste ca,la adunarea viitoare a organelor locale, sà" se aduca' din ora-ele comitatului si de la Hust cite o via., un funt si o icce

pentru a fi controlate (cu exceptia iccei de Hust, care eranecesarà slujbasilor principelui pentru incasarea unor veni-turi)43.

Peste aproximativ un secol, la 1781, in statutul comitatu-lui Bihor se constat cà màsurile folosite, si anume: merta(mertetek), funtul i greful (mäisur'i de lungime) erau foartediferite ca ma'rime, din care pricin oIgàbi.ràii sint imputer-niciti s'a. le controleze cu mai muleá stIruintà si sà le indreptepe cele ilegale. Cei prinsi cà foloseau masuri nedrepte" urmau

41 G. KRAUS, Cronica Transilvaniei, 16O8-1C8, Bucuresti, 1965, p 176.42 sT. mE---, Vial a agrard, economicd a romd nilor din Ardeal fi Un-

gana, I, Bucuresti, 1921, pp. 56, 62, 64, 68, 86 passim." KOLOSZVARY-OVARY, Corpus Statutorum, III, p. 187.

37

www.dacoromanica.ro

sä. fie pedepsiti cu pierderea märfurilor pe care le mäsurau cuastfel de misuri".

Si in Transilvania exista obiceiul pecetluirii instrumentelorde mIsurat pentru a li se garanta exactitatea. La 1664, laBaia Mare, pecetile pe merte se puneau in prezenta judeluiorawlui, luindu-se pentru fiecare pecete aplicatä. cite doidinari. Cit privete veniturile realizate din amenzile aplicatei din vinzarea instrumentelor de mäsurat, acestea se impär-

teau intre jude i asesorii orasului.45$tirile privind controlul statului asupra fiecärei mäsuri in

parte le-am trecut la mäsurile respective.

" Ibidem, p. 42445 Ibidem, p. 660.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL II

MASURILE SI INSTRUMENTELEDE MASURAT LUNGIMEA

Primele masuri de lungime folosite de oameni au fost aceleacare erau la indemina oricui, si anume unele parti ale corpuluiomenesc: cotul (distanta dintre cot si degete), palma, pumnul,latul de mina, degetul sau distança dintre picioare in timpulmersului (pasul). Aceste masuri au fost utilizate si de alte po-poare din Europa, ca si de poporul roman.

Denumirile acestor masuri fiind de origine latina, este depresupus c poporul nostru le-a mostenit o data cu fondulbogat de cuvinte primit de la stramosii nostri.

Cu toate acestea, masurile amintite apar destul de tirziuin documente, deoarece, pinä' in secolul al XVI-lea, in TaraRomaneasca si Moldm a vinzarile de pamint s-au facutparti de sate, mosi (batrini), delnite, funii, coarde etc. sinumai mai tirziu s-a folosit masurarea parnintului in pasi sistinjeni. In Transilvania ele sint amintite mai devreme.

In acest capitol vom prezenta masurile de lungime, ince-pind cu pasul cea mai veche masura de lungime cunos-cuta apoi stinjenul fi sistemul sa'u de subrnultipli (palma,degetul, linia, piciorul sau urrna fi alte ma'suriapropiate de palm,?-i (fchioapa, latul de mina, pumnul), pr2i-jina, care a devenit un multiplu al stinjenului si un impor-

39

www.dacoromanica.ro

tant instrument de mäsurat p'ämintul, alte instrumente de mei-surat pamntul, apoi cotul cu submultiplii sai fi, 2n sf2rfit,meisurile folosite pentru calcularea distantelor mari.

1) PASUL

A fost cea mai veche mäsurä de lungime, fiind mostenitäde la romani (passus)'. Egal la origine cu distanta dintre pi-cioare in timpul mersului obisnuit, sau, cum spune boierul cär-turar Iordache Golescu in dictionarul su limas in manuscriscit loc cuprinde omul cu picerele umblinIcl" sau intindereade la un picior la altul cind umblä"2, pasul a lost meisura delun gime cea mai Igor de utilizat pentru toti oamenii, neavindnevoie, ca alte unitäti de mäsurat, de etaloane de lemn saude metal.

Acest pas obisnuit al omului a fost folosit si de alte po-poare. La 1595, un italian, participant la luptele contra luiSinan-pasa, afirma cä fortificatiile de la Tirgoviste mäsurau400 de pasi ai calului, care erau egali cu aceia obisnuiti aiomului3.

Prima mentiune cunoscutä in documentele interne ale reiriiRomanefti este din 11 iulie 1519, dud se intäreste mänästiriiArges un loc cu mori 11110 Pitesti, precizindu-se c locul este»de la morile de jos la vale o sutä de pasi iar dinspremorile de sus, de la gardul curtii lui Visa, 20 de pasi". Apoipasul este amintit de numeroase ori, in toatä tara, Oda' inprima jumätate a secolului al XIX-lea, mai des in secoleleXVI-XVII si mai rar dupa aceea, cind dominä stinjenul. Ingeneral, pasul este mentionat mult mai des in Oltenia dec2tIn Muntenia fi mai adesea 2n sate dec2t 2n °rap, unde mäsu-ra obisnuitä era stinjenul.

DU CANGE, Glossarium, VI, s.v.2 Acad. R.S. România, ms. rom. 848, f. 24 v.3 A. VERESS, Campania cre§tinilor in contra lui Sinan-Pa§a, Bucuresti

1925, p. 56.4 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 148; vezi si doc. din

11 april. 1521 (ibidem, p. 167). Uneori, in textul slay al documentelorse foloseste cuvintul KpaHn=picioare (doc. din 14 dec. 1559 CopieInst. de istorie N. Iorga").

40

www.dacoromanica.ro

In toatä aceastä vreme, pasul este folosit la mäsurarea pä-mIntului. In unele documente, cind se vinde sau se mäsoaräpämIntul, se spune cä ocina are atItia pasi, dindu-se fie osingurä dimensiune (de regulä läpimea), fie, mai rar, ambele,mäsurind uneori sute de pasi. De pildä, la 5 iulie 1550, sevind mai multe locuri la Stänesti, unele avind patru pasi Inlätime si 500 de pasi In lungime, iar la 1 iunie 1564 se vindeo seliste la Cernaia, mäsurind 33 de pasi in lätime si 233 inlungimes.

Stirile despre märimea pasului sint destul de tirzii, incepindde la sfirsitul secolului al XVII-lea. Dupá cum rezultä dindocumente, pasul avea 4 sau 6 palme. Astfel, la 15 iunie 1696,se mäsoarä In pasi o ocinä In regiunea Rimnicul SäratFocsani, specificindu-se si pasul cite de sase palme"°. Inacest caz, pasul era egal cu trei sferturi de stinjen sau cu doicopi. In cealaltä parte a tärii, la Scärisoara Romanatipeste cinci ani, la 20 martie 1701, pasul avea numai patrupalme', adicl jumätate de stinjen.

La inceputul secolului al XIX-lea, la 14 decembrie 1811,In ponturile" privind obligatiile täranilor, pasul era consi-derat ca avind in toata' tara e:zse palme8. Un document dinaceeasi vreme ne aratä insä cä, In Oltenia, sätenii continuausà foloseasd vechea mäsurä a pasului, de patru palme saujumätate de stinjen. La 12 infle 1818, cu prilejul unei hotär-nicii a mosiilor boierului Grigore Brincoveanu din judetulRomanati, se spune cä täranii au 4tiinT5 a din doi papi s-aufiícut un stinjen" i Csi SC MUIVUMISer5. sä dea tot doi pasipentru un stinjen"; dacä banul Grigore Brincoveanu ar filuat un stinjen pemtru un pas", täranii si-ar fi pierdut mosia9.

In afarä de acest pas, mai mare decit cel obisnuit, egal cu2/3 din stinjen, se utiliza si un pas mai mic, probabil pasulobisnuit la mers, despre care Iordache Golescu ne informeazä

5 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 406 si vol. III, p. 196.6 Arh. st. Buc., ms. 464, f. 34 v. 36. Documentele de la 1628-1700

au lost folosite dupd copule de la Institutul de istorie N. lorga".7 N. IoRGA, Studii §i doc., V, p. 452.8 V. A. URECHIA, 1st. rom., XI, p. 719.

Arhivele Olteniei", 1938, 13. 355.

41

www.dacoromanica.ro

clá obfte sa socotefte a fi clè-i docai palme fi jumiltate"°,deci ceva mai mult de o jutnà'tate de metru.

In secolul al XVIII-lea si in prima jurnältate a secoluluial XIX-lea, pasul a fost tot mai putin folosit ca msäsurà delungime, locul sIu luindu-1 stinjenul. Irr pasi continuause màsoare inssä p'áminturile care fuseser5. calculate in secoleleanterioare cu pasul. De pilca, la 19 sept. 1845 se trimit nistehotarnici la Olteni sl aleagái 60 de pasi de ocini dupäi ohotIrnicie din 1766.

Ca másurá', pasul a continuat sà: fie folosit in unele loca-litIti din tail si dupà introducerea sistemului metric. La1878, in r'áspunsurile la un chestionar trimise de la Ionesti-Gorj, se adita cà, ,,dei stinjenul este unitatea de mäsur'ä,oamenii m'äsoarI mai obisnuit cu pasul, considerind doi pafibuni un stinjen"2. Pasta avea deci aproape 1 m.

In m'ásurà modernál, pasul de patru palme, egal cu jurn5.-tate de stinjen, avea circa 1 m sau, mai exact, 0,980 m, soco-tit cu palma domneasc'l a stinjenului lui $erban vocrá,1,010 m cu aceea a stinjenului lui Constantin Brincoveanu.Pasul de sase palme avea 1,470 m, m5.surat cu primul stin-jen, si 1,515 m cu cel de al doilea. Aceastil masurc't a pasuluieste foarte apropiará de aceea a pasului roman, care avea1,479 mls, ceea ce constituie un indiciu despre originea ro-manà a m5.surii folosite in Tara Româneaseá.

In Moldova pasul a fost mult mai adesea folosit deck inTara Româneaseá, fiind, de altfel, mentionat si mai devremeIn documentele interne, la 28 mai 1470, cind pasiiHopotnufin) de ocinà apar alàturi de falce, m5surI de su-prafatà'''. Dupà aceastsä daei, pasul este amintit in sute dedocumente, indeosebi in secolele XVIIXVIII, cindturile se m5surau foarte adesea in pasi, pe una sau dousi dindimensiuni. Ca si in Tara Româneascál, se intilnesc in docu-

10 Acad. R.S.Romania, ms. rom. 848, f. 24 v.Arh. st. Buc., Inaltul Divan, dos. 128/1842.

12 Acad. R.S. Romania, ms. 3438, f. 21 v.13 P. HuLTSCH, Griechische und römische Metrologie, Berlin, 1882, p. 701

si Lumina", 1863, p. 60.14 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 373.

42

www.dacoromanica.ro

mente locuri mäsurate in sute de pasi. De pildä, la 6 febru-arie 1820, märimea unui pämint la Cräesti-Vaslui era de20 de pasi in lime si 300 de pasi in lungime'5.

Märimea pasului in Moldova a lost tot de Fase palme;aceastä mIsurä a pasului este atestatä de zeci de documentedin secolele XVIIXIX'6, in care se precizeazä uneori cämarimea era calculatä precum iaste obiceiul"17.

Pasul de sase palme era ca si in Tara Romaneascäcel oficial sau recunoscut de domnie. In urbariile care re-glementau relatiile dintre Tárani si stäpinii de mosii in seco-lul al XVIII-lea se prevedea c fiecare tIran trebuia sä. arezilnic 10 pasi Fi pasul sä fie de 6 palme"8.

Märimea pasului nu depindea de intinderea pasului celuicare mäsura cum ar fi fost firesc ci de märimeapalmei, cu care se mäsura pasul. In documente se spune ade-seori c pasul avea sase palme domnesti'9, sase palme proas-te20 sase palme de om de mijloc2' sau sase palme ale cutä-rei persoane care a mäsurat22, aceasta dupä felurile palmeiCu care se mäsura.

Pasul dc Fase palme era mai mare decit cel din TaraRomeineasai; el avea 1,672 5 m, dacä socotim palma la0,278 75 m.

In afarä de pasul de sase palme, egal cu 3/4 din stinjen,documentele mai amintesc, mult mai rar, pasi care mäsurau

16 Uricarul, VI, p. 172 si V.A. URECHIA, op. cit., XII, p. 528.16 Vezi doc. din: 3 april. 1667, 20 si 27 innie 1719, 10 sept. 1754,15 sept.

1763, 21 mai 1766, 6 febr. 1820, 1827 etc. (N. IORGA, Studii i doc.,VI, pp. 152-153, VII, p. 279, 377, XVI, p. 46; Arh. st. Buc., ms. 573,f. 111 v., Miron Costin", III, 1915, p. 23, V. A. URECHIA, op. cit., XII,p. 528, Uricarul, VI, p. 172 si Arhiva", Iasi, 1902, pp. 156-164).

17 N. IoRGA, op. cit., VI, p. 42.18 I d e in, Doc. familiei Callimachi, I, p. 582 si Uricarul, IV, p. 18.12 Doc. din 12 mai 1659 (Arh. st. Iai, Cl/6).2° Doc. din 1 sept. 1781, 1817, si 27 ian.1838 (N. IORGA, Studii §i doc.,

VI, p. 167, Arhiva", 1902, p. 162, Uricarul, XIV, p. 38-39).21 Doc. din: 4 aug. 1651, 1779 si 18 iunie 1784 (Arh. st. Buc. ms. 573,

f. 203, Arhiva", 1902, p. 161, Uricarul, XVII, p. 89).22 in doc. din 8 dec. 1721 se spune cA pasul avea sase palme de ale

lui Vasile Uricarul" (G. GH[BANEscu, Surete, XXII, p. 84).Vezi si doc. din 1742 care aminteste pasul de sapte (?) palme de ale

vornicului Petre (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 297).

43

www.dacoromanica.ro

sapte23 sau opt24 palme. (In primul caz, este foarte posibils'a' fie vorba de o gresealà de transcriere, tinind seama defaptul c5. cifrele 6 si 7 din alfabetul chirilic se pot confundaadeseori).

Dup5.' informatiile cunoscute de noi, pasul a fost utili-zat mai rar in Transilvania, unde documentele il amintescinea' din secolul al XIV-lea. La 1389, se spune, de pila, cálun elesteu avea o lungime de 100 de pasi (gressus),24 bis

In secolul al XVIII-lea, la 1755, dimensiunile unei el'idiridin Brasov erau apreciate in pasi25. In Amz7zrnintul pentrucadastru al impà'ratului Iosif al II-lea, tipa'rit in limba ro-maná. la 1786, se precizeazà a pasii trebuiau socotiti eaOrtile stinjenului", pasul reprezentind insä de-abia o sesimede stinjeni26, adica' circa 0,3 m (aici pasul se confunda' cupiciorul sau talpa).

2) ST1NJENUL $1 SUBMULTIPLII Vd

a) Stinjenul. A fost mäsura de lungime cea mai des folositäin tärile romlne in evul mediu, fiind utilizatä multä vremesi dupä introducerea sistemului metric. In secolele XVIXVII, stinjenul a jucat rolul pe care ml indeplinefte astazinzetrul, fiind ca si acesta unitatea principalà de mà'su-rat lungimile si avind o serie de submultipli (palma, palma-cul sau degetul, linia) si ca multiplu plijina. Tot cu stinjenulse ma'surau si suprafetele, mai tirziu fiind mentionati stin-jenii Otrati, ca si volumul (stinjenul cubic).

B.P. Hasdeu suginea cä numele de stinjen derivä din cu-vintul latin extendere", care a trecut si in limba italiana',sub forma stendere; de aici ma'sura stensione. De la romani,

22 Doc. din 20 dec. 1698 §i 1742 (Miron Costin", I, 1913, nr. 2, p. 21§i C. ERBICEANU, op. cit., p. 297).

U Doc. din 6 iulie 1764 (N. IoRGA, Studii §i doc., VI, p. 162).24 bis. Urkundenbuch, II, p. 637.26 Arhiva Magistratului Bra§ov, dos. V, nr. 251. Vezi §i P. PRODAN,

Iobdgia in Transilvania sec. XVI, vol. III, p. 6.26 A§ezatnintul citat, p. 76.

44

www.dacoromanica.ro

1-ar fi imprumutat slavii, de untie apoi 1-am luat noi27. InDictionarul limbii romane moderne se accepfa insa proveni-enta bulgara a cuvintului stinjen28, dei unii filologi consi-dera cuvintul la bulgari ca fiind un reimprumut din ro-maneste"29.

Stivjenul purtind numiri diferite a fost o masurafolosita de multe popoare din Europa in evul mediu, el fiind,la origine, inaltimea medie a omului cu mina dreaptaridicatIn sus, adiel circa 2 m". In Franta, aceasta' masura se numeatoise §i era egala cu 1,949 m, avind sase picioare (pieds),72 degete (pouces) i 864 linii3' o impartire asernanatoarecu a stinjenului de la noi; in Italia, masura se numea tesasi avea 1,991 9 m, iar tesa piemonteza 1,714 M32; in Austriapurta denumirea de Klafter i rnasura 1,896 m, fiind impar-tit in sase picioare, 60 de toluri si 600 linii"; in Rusia senumea sajen, In vremea lui Petru cel Mare fiind egal cu a500-a parte dintr-o versta, cu sapte picioare sau cu 2,154 m34,fiind deci mai mare decit stinjenul statelor apusene etc.

In Transilvania, stinjenul (orgia) este amintit destul de de-vreme, la Inceputul secolului al XIV-lea. Trebuie insa' sa re-mard.m, de la inceput, faptul c stinjenul se confunda uneoricu cotul. Astfel, la 1318 se vorbeste de un loc la Oradea, careavea lungimea de 54 de stinjeni dupa masura de padure"(cum mensura silvitica)35. Mai tirziu, la 1514, se pune sem-nul echivalentei intre stinjen si ulna, eind se spune »mensuraseu ulna regales" 36.

27 Columna lui Traian", I, 1870, nr. 54, p. 3.28 Cf. si G. GHIBANEScu, Slovar, anexA la fspisoace,ci zapise, 111/2, p. 53.29 G. MIHAiLA, I mprumuturi vechi sud-slave in limba romcind, Bucuresti,

1960, p. 59. Nu existà dovezi cA stinjenul domnesc ar fi fost adus deromani in Dacia, cum sustine D. IARCU (läsuri greuta7i, Bucuresti,1862, pp. 21-22).

39 T. NOVAKOVI6,Zakonik Stefana Duian, Belgrad, 1898, pp. 265-266.31 M. SAIGEY, Traité de metrologie ancienne et moderne ..., Paris, 1834,

p. 109 si LAROUSSE, Grand dictionnaire universel, vol. XV, s.v.32 T. POP, Milsurile metrice Blaj, 1875, p. 36.33 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274.34 A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures, Paris, 1894, p. 205 si Enci-

clopedia italiana, XXXIII, s.v.35 Doc, priv. ist. Rom., C, veac, XIV, vol. I, p. 296.34 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum ..., Cluj, 1698, p. 194.

45

www.dacoromanica.ro

Incä din secolul al XIV-lea exista un stinjen numit regal"(regali mensura), cu care se mäsurau m4ile. La 1341 mo§iaLazuri Satu Mare urma astfel sä fie mäsuratä cu mäsuräregeascä" 37, iar la 1348 se aratä cà mo§ia H4date trebuiamäsuratä dupä obiceiul regatului... cu stinjenul regal" (men-sura regalis) 38. Nu §tim care era dimensiunea acestui stinjendin secolul al XIV-lea numit regal.

Prin Tripartitul lui Verböczi, din 1514, care fixeazä dimen-siunile iugärului la 72 de stinjeni in lungime §i 12 in lävime,s-a reglementat §i märimea stinjenului numit regal, dimensiunecare a fost marcatä chiar in textul legiuirii la 2,88 m 39.

Acest stinjen regal" a continuat sä fie folosit §i in secolulal XVIII-lea; la 1726 se spune, de pila, cà podul de la HO-ra era lung de 58 de stinjeni regali (ulnae regales)".

In aceastä vreme insä, dupä ocuparea Transilvaniei de cä-tre austrieci, se introdusese §i un alt stinjen, cel austriac, nu-mit Klaf ter, care avea, la 1875, 1,896 48 m 41.

Documentele de dupä 1700 amintesc adeseori de stinjeninem%evi", folosi¡i indeosebi in relatiile cu autoritätile 42. Inaceeai vreme apar in documente §i stinjeni simpli (orgia), färäsä se specifice de care sint 43.

La 1786, in Apzamintul pentru cadastru al impäratuluiIosif al II-lea, se spune cà mäsurätorile urmau sä se facä cuun stinjen de lemn precumu-i cel de Beci" (Viena); aceststinjen era insemnat la capete i impàrçit in §ase picioare 44.

Fiind o mäsurä veche de lungime, stinjenul a continuat afi utilizat §i dupä introducerea sistemului metric; la 1899 seexplica sätenilor cà 11/2-2 m fac cam un stinjen vechi" 45.

37 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. IV, p. 26. Li notri se explicaulna prin cot, dei la mentiunea precedenta, din 1318, ulna se traduceprin stinjen.

38 Ibident, p. 432.39 D. PRODAN, Iobägia, I, p. 176.40 .` T.9 METES, Situalia economicil a romdnilor din Tara Felgclraficlui,

Cluj, 1935, p. XCVII.41T. POP, op. cit., p. 36.42T. METES, Viala agrarci, p. 302; IDEM, Situa fia economicei, p. 382 etc.43 A. BUNEA, Episcopii Petru Paul Aron §i Dionisiu Novacovici, Blaj,

1902, p. 331 si urm. (conscriptie din 1748), Hotarul"-Arad, nr. 8, 1933,p. 3 (doc. din 1781) etc.

" Asezcimintzel citat, p. 77.48 Unirea", 1899, p. 41.

46

www.dacoromanica.ro

Cuvintul stinjen apare in mii de documente din Tara Ro-maneasca si Moldova, sub forma caatax, in actele de limbaslava, i prescurtat stej, in cele romanesti.

Ca majoritatea masurilor de lungime i suprafata, stinjenuleste amintit in Tara Romaneasca' in secolul al XVI-lea. Pri-ma sa mentiune cunoscutá este din 1526, intr-un documentprivind satul Frasinet 46. Dupa aceea, stinjenul apare in miide documente referitoare la hotárnicii, vinzári i impárOri desate si ocine. (Numai in documentele Tarii Romanesti dintre1601 si 1625, stinjenul este mentionat de 175 de ori).

Pina catre mijlocul secolului al XIX-lea, mosiile se masu-rau de regula cu stinjenul, unele a ind dimensiuni de citevamii de stinjeni ".

Despre marimea stinjenului nu avem stiri sigure pina catresfirsitul secolului al XVII-lea, dud domnia a luat masuri pen-tru fixarea unui stinjen etalon.

Este foarte probabil cà inainte de domnia lui Serban Can-tacuzino care a stabilit marimea stinjenului ce-i poarta nu-mele se foloseau stinjeni de marimi diferite. intr-un docu-ment din 15 mai 1675, referitor la vinzari de ocine in satulTiha-Romanati, se si vorbeste, de altfel, de stinjeni si stinjenimari" 48.

In timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688),acesta a stabilit marimea stinjenului numit dupa aceea stin-jenul lui 5erban voda. Pentru ca marimea acestui stinjenramina urmasilor sai intr-o formá care sI nu poatá fi schim-batá, $erban Cantacuzino a pus sá se facá coloanele porti-cului de la ctitoria sa, mánástirea Cotroceni din Bucuresti, decite un stinjen de acesta, care másoará 1,962 m 49. Este foarte

46 Doc, priv. ist. Rom. B, veac. XVI, vol. II, p. 6. Vezi si pp. 292,379, 402, 407.

47 Doc. din 1 august 1768: 4. 166 stinjeni la Orasul de Floci (N. IoRGA,Studii §i doc., VII, p. 157); 10 iulie 1724: 2.747 stinjeni la Romani-Vilcea(Ibidem, XXI, p. 306) etc.

48 Copie Institutul de istorie N. Iorga".46I. BRAESCU, Mitsuraloarea peivantului la romeini, Bucuresti, 1913,

p. 4 si Analele Univ. C. I. Parhon" Bucuresti, V, 1956, istorie, p. 137.In oct. 1832, chid s-a stabilit etalonul stinjenului, Vornicia din 15.untru

a solicitat egumenului m5.nästirii Radu vodà, fiind trebuintä a se lua omasura dupa stinjenul lui erban vocli1", sit dea voie tmui reprezentantal sau sä ja mäsura pe acea piaträ cAci este foarte trebuincioas5" (Arh.st. Buc., Vornicia din läuntru, dos. 440/1832, f. 4).

47

www.dacoromanica.ro

probabil c märimea acestui stinjen a fost stabilitä de dom-nie in anul 1679, data pisaniei mänästirii Cotroceni, an incare este amintitä si palma domneasci, ce a devenit submul-tiplul stinjenului.

In mäsua moderni, stinjenul lui Serban Voda avea 1.962m5°. märime care a fost apoi modificaa in 1864 inaintede introducerea sistemului metric la 1,966 5 m 51 Mentio-dim cà, dupà palma etalon de la sfirsitul secolului al XVIII-lea ce ni s-a pästrat si despre care vom vorbi in paginile ur-mätoare, stinjenul lui $erban Cantacuzino ar fi avut 1.968 m

Urmasul nedorit a lui $erban Cantacuzino, ConstantinBrincoveanu (1688-1714), a acut si el un stinjen mai marecu patru degete decit cel al predecesorului säu (in mäsurä mo-dernä 2,020 m) 52 Stinjenul lui Constantin Brincoveanu a Jostfolosit mult mai rar decit acela al lui $erban Cantacuzino,indeosebi in Oltenia. Introducerea lui a creat insä multe greu-ati la efectuarea mäsurätorilor. De aceea, pentru a se evitaneintelegerile, mäsurätorile trebuiau acute cu stinjenul cu carese mäsurase i inainte, iar uneori se utilizau ambele mäsuri.De pildä, la 5 iunie 1781, cind se hoarniceste mosia Bogdä-nei-Ialomita, se aratä cà avea 1581 stinjeni mäsuratä cu stin-jenul lui Constantin Brincoveanu si 1587 cu acela al lui Ser-ban Cantacuzino 53.

Chiar dupä stabilirea acestor doi stinjeni etalon, in unelesate din tarä, indeosebi in Oltenia, atunci cind se efectuaumäsuatori de mosii, stinjenul se confectiona pe loc ca siIn Moldova din opt palme ale celui care mäsura. De pildä,la 21 august 1697, la o hotärnicie acutä la Meris, in Oltenia,s-a confectionat un stinjen dirept, de 8 palme, cum iaste obi-ciaiul rnoiilor"54. De regula insa spre deosebire de Mol-

50 Dictionarul lui IORDACHE GOLESCU (Acad. R. S. Romania, ms. rom.849, f. 187 v.); I. BRAEscu, op. cit., p. 4. De aceastfi marime apare stin-jenul i in lucrarea lui I. Ghica din 1848, Mdsurile chi greutzitile, p. 55.

51I. BUJOREANU, Collectiune de legiuzrile Romziniei, p. 1969.63 Dictionarul lui IORDACHE GOLESCU (Acad. R. S. Romania, ms.

rom. 849, f. 187 v.).Mentionez cá stabilirea marimii stinjenului de care C. Brincoveanu

este contemporaná cu miisura similarä luatä. de Petru cel Mare in Rusia,unde acesta a stabilit eä. dimensiunea sajenului" era de sapte picioare sau2,154 m (Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274), masura destulde apropiata de aceea din Tara Romaneascd.

53 Acad. R. S. Romania, CDVIII/73.64 Ibidem, CCCLXXIV/283.

48

www.dacoromanica.ro

dova se folosea unul dintre cei doi stinjeni etalon, de pre-dilectie cel al lui $erban voda.

Alteori, cind nu se precizeazá in documente ce fel de stin-jen s-a folosit, se dá echivalenta sa in coti. De pildá, la 20iunie 1699, la o mä.surátoare fälcutá in Bucure§ti, se spunestinjenul au fost de trei coti domne§ti" 55.

In sfiqit, sint i irnprejurári In care nu se spune in docu-mente decit c másurátoarea s-a fácut cu stinjen bun §idrept", fárá sí se precizeze care era acest stinjen drept, sau

másurátoarea s-a fácut cu stinjen domnesc", Uri sá searate care dintre cei doi stinjeni au fost folositi 56.

Folosirea unor stinjeni diferiti a dat nmtere la numeroaseprocese, indeosebi in secolul al XVIII-lea i in prima jumkatea veacului trecut. La sfiqitul secolului al XVIII-lea, de pildä,sItenii din Cotwi-Muscel se plingeau domnului c hotarniciimásuraserá m4a cu alt stinjen, cu douá degete mai mica,decit stinjenul pe care Il gásiserl ei insemnat de multi vremepe biserica satului i cu care ne-au spus bátrinii nowi c cuacela s-au sforit (másurat) m4a o dat5."57, iar la 18 iunie1792 se poruncea unor hotarnici sá. másoare ni§te páminturila Pupezeni-Ialomita cu stinjenul lui Constantin Brincoveanu,nu cu acela al lui $erban Cantacuzino, ma cum flcuserá, cre-ind nemultumiri 58.

Pentru evitarea unor astfel de neintelegeri, dud se efectuauhotárnicii noi, trebuia sä.' se specifice cu ce fel de stinjeni ur-mau sä: fie acute acestea, indicindu-se folosirea celui cu carese másurase anterior 59.

" Arh. st. Buc., manastirea Tismana, LI/17.66 Ibidem, A.N., CCXCVI/7 si Oltenia", I, 1940, p. 172.67 I. RAUTESCU, MiincIstirea Aninoasa, Cimpulung, 1933, P. 236.58 Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., XX/5.Vezi si doc. din 7 febr. 1822, in care se relateaza o neintelegere ivita

la masuratoarea unui loe din Bucure.sti, efectuatil cu stinjenul lui Serbanvoda ce este mai mic de cif al domnului Constantin vodà", cu care unadintre parti sustinea cA s-ar fi masurat lift (È. si I. VIRToSu, Aferdmin-tele brincovene,sti ..., p. 175), ca si doc. din 1834 mart. 13, referitor la omasuratoare efectuata la Ciineni-Gorj (Acad. R. S. Romania,MMDLXXXII/30).

59 Vezi si doc. din 1805, In care se vorbeste de o milsuratoare cu stin-jenul vinzarei". (D. CAIAN, Istoricul orafului Foc,sani, anexe, P. 53), casi pe cel din 1835, in care se anti{ cA hotarnicia mosiei Plesoiu urma sase faca cu stinjenul lui C. Brincoveanu, cu care se efectuase si masura-toarea anterioara (Acad. R. S. Romania, DXLI/6).

49

www.dacoromanica.ro

Pentru a pune cal:at unor astfel de neintelegeri, domnia s-avazut silitã s legifereze folosirea stinjenului, dind preferint5stinjenului lui $erban Cantacuzino, care era utilizat mai multIn pea.. In Pravilniceasca Condicii, la capitolul hot5rnicii, sespune: Cind se face hofárnicie si este s5 se trag5 (m5soare)mosiia, sà aib5 a s5 trage cu stinjenul cel vechiu cu care sädovedeste i sà arat5 suma acelor stinj5ni; iar num5rul sumeistinjinilor ce iaste s5 se scrie acum in cartea de hoearniciese scrie dup5 stinjälnul de acum" 60 (Dei nu se precizeaz5 decare stinjen este vorba, legiuitorul are in vedere, foarte pro-babil, pe acela al lui $erban Cantacuzino).

Legiuirea lui Caragea este mai precisä; repetind dispozitiade a se folosi stinjenul ce anume s5 coprinde in seneturile"hot5rniciilor vechi al lui $erban Cantacuzino sau al luiConstantin Brincoveanu se cere ca, in cazul cind nu sespune ce anume stinjen s-a folosit, s5 se m5soare cu stinjenullui Serban vod5, iar de acum inainte, in c5rtile de hot5rnicie§i in zapisele de vinzarea moiilor, s5 se scrie stinjenul lui$5rban voc15" 61; cu alte cuvinte, se desfiinteazä stinjenul luiConstantin Brincoveanu, care a continuat totu§i s5 fie folositindeosebi la rem5surarea unor mosii care fuseser5 m5suratecu acest stinjen. In dictionarul su, alc5tuit in deceniul al trei-lea al secolului trecut deci dup5. aparitia Legiuirii Caragea

Iordache Golescu afirm5 cà doi stinjeni la noi sint ob4-nuiti. : al lui 5-árban vodc fi al lui Constan tin vodii" 62.

In Regulanientul organic se prevede cà fixarea pogonuluise acea socotindu-se de m5sur5 statornicä stinjenul lui Ser-ban vod5" 63.

Mai tirziu, In cadrul m5suri1or luate dup5 1831 pentrucontrolul si unificarea unit5tilor de m5surat (dei stinjenuluinu i s-a acordat o atentie asa de mare ca banitei, cintaruluisau cotului, folosite In comert), o comisie special5 a fixatm5rimea stinjenilor. Intr-o scrisoare din 1853, Petrache Poe-naru aratä cà m5rimea stinjenului lui Constantin Brincoveanuse af15 determinat5 inc5 din 1838 de c5tre o comisie ce a

so Pravilniceasca candied , Bucuresti, ed. Academiei, p. 140.ex Legiuirea Caragea, Bucuresti, ed. Academiei, p. 18.62 Acad. R. S. Romania, ms. rom.. 849, f. 187 v.63 Regulamentul Organic, Bucuresti, 1944, p. 38.

50

www.dacoromanica.ro

fost atunci orinduid de Logofevia Dreptátii, dupá ale dreiacercetári s-a gásit cà stinjenul lui Constantin vodá este de2 020 milimetri, adicá mai mare decit al lui $erban vodá cu58 milimetri (care avea deci 1,962 m) i dupá aceastá alegerede atunci s-a i consacrat aflata másurá prin multe uvrajedate la tipar" 64 Care vor fi fost aceste uvraje" nu am reu-sit sà aflám.

La 1835, vinInd seama de faptul cà ambii stinjeni aveauo lungime de circa 2 m i cá, nu va fi mare deosebire intrestinjenul obicinuit i stinjenul de douäi metruri", s-a propusfolosirea unui stinjen de 2 rn; si pentru cà d se inlesneascácalculatia", noul stinjen urma sà fie impsártit in rece palme,palma in zece degete, iar degetul in zece linii. Aceastá ope-ravie avea sà usureze mult introducerea sistemului metric. Co-misia de boieri conservatori, cáreia i s-a dat In studiu proiec-tul, l-a respins mnsà, socotind cà exisd o másurá statornicitáde Regulamentul organic, stinjehul lui Serban vodá, careeste cunoscut acum de stápinire" (adid recunoscut sau oficial)

cá dad s-ar introduce o nouäi másud, s-ar sminti toatásistima mosiilor", trebuind másurate din nou toate pámintu-rile, ceca ce ar produce multe incurcáturi si procese. Comisiaa propus si domnul a aprobat ca stinjenul sà dmIná o dadpentru totdeauna" acela al lui Serban Cantacuzino, care sä:

fie Impártit, dupá orInduiala matematiceascá", in linii, de-gete si picioare metricesti". Pentru ca acest stinjen sá fiecunoscut de toti locuitorii, Sfatul administrativ prin exem-plare 11 va publicui In toad pra"65.

Peste 20 de ani, In septembrie 1855, Departamentul dinláuntru a propus i domnul a fost de acord ca stinjenul sáse determineze dupá sistemul metric, hotiirindu-se a fi pe vii-tor de o lungime de 2.000 milemetre sau de 2 metre i aceastasá serve de bazá de acum Inainte la toate ndsurátorile in ge-neral". In aprilie 1856, Consiliul administrativ extraordinara propus ca noul stinjen sà se numeascá in cinstea domnu-lui çàrii stinjenul $tirbei vodá (aceasta i spre a se deosebi

64 Arliivele Olteniei", 1934, P. 403." Analele parlamentare", V, partea I, 1834 1835, pp. 35 si 330-332.

Vezi i Buletinul oficial" din 30 martie 1853, p. 59, unde se spune:... Stinjenul impeirfit in 10 palme, palma in zece degete §1 degetul "u zecelinii".

51

www.dacoromanica.ro

de stinjenul luí $erban Cantacuzino i al lui Constantin Brim-coveanu).

Din acest stinjen nou, de 2 m, s-au facut 50 de modele defier cu o perfecta exactitate, verificate de_Comisia tehnica

stampate (stampilate) de Ministerul Justitiei", care au fostimpartite la magistraturi i tribunale, pentru a servi de eta-Ion 66 Totodata, s-a luat hotarirea ca acest nou stinjen sa se3,p ublice in mai multe rinduri prin foile oficiale, pentru o in-tinsa publicitate".

Noul stinjen era deci dublul metrului, Iiind imOrtit, caacesta, dupii sistemul zecinzal. In 1855 se vorbeste despre ca-ramida necesara unei constructii ce trebuia sa fie de 0,145stinjeni (adica o palmá, patru degete i cinci linii decimale) 67,

iar la sfirsitul aceluiasi an se spune stinjen sau metru 2" 68.

In 1857, Dimitrie Iarcu propunea chiar ca multiplii si sub-multiplii stinjenului sä fie numiti ca cei ai metrului: deca-stinjen, hectostinjen, kilostinjen, decistinjen (palma), centi-stinjen (degetul) i milistinjen (linia) 69

Stinjenul a fost deci prima unitate de ma sura din Tara Ro-maneasca care s-a adaptat sistenzului metric, aceasta deoarecelungimea sa era egala cu aproape 2 m.

Datorita faptului ca stinjenul a fost principala unitate demasurat lungimile in evul mediu, in multe judete din TaraRomâneasca (Rimnicul Sárat, Buzau, Prahova, Dimbovita,Mehedinti, Dolj, Gorj), el a continuat sá fie utilizat pe scaralarga Inca multà vreme dupa introducerea sistemului me-tric 70 In cele mai multe din satele unde se folosea, stinjenulera numit tot al lui $erban voda; in altele, insa, de pildala Cosoveni-Dolj, se utiliza stinjenul de opt palme voini-cesti"71. In numeroasele hotárnicii de mosii acute la sfirsitul

Buletinul oficial", 7 aprilie 1856, p. 105 si 13 aprilie, 1856 p. 118.Aceastá mitsurii pare a nu fi decit o copie tirzie dupà aceea luat§.

de Napoleon I in Iranta la 1812, chid s-a hotiirit ca stinjenul (toise) sitail:4 exact 2 in (I. BRAEscu, op. cit., p. 2).

67 1. BuJoREANu, op. cit., p. 949.88 Vestitorul romanesc", 7 ian. 1856, p. 5.69 Timpul", 10 ian. 1857, p. 4. Vezi i Aritmetied elementard, lucratd

a dod oar4 de S.P., Bucuresti, 1858, p. 51.7° Acad. R. S. Romania ms. 3437, f. 60 v, 85 v., 138 tr., 208, ms.

3438, f. 5 v., 50 v. passim.71 Ibidem, f. 208.

32

www.dacoromanica.ro

secolului trecut i la Inceputul veacului nostru, inginerii ho-tarnici (printre care si Spiru Haret) foloseau ca másursi stin-jenul, pe care il calculau apoi cu 1,966 5 m.

Ca instrument de masurat lungimile, stInjenul a fost foartemult utilizat, %áranii insemnindu-si pe coada sapei, pe oticulplugului sau pe talpa casei márimea lui, pentru a-1 avea ori-dud la indemInl 72.

Locul unde se pástra etalonul" stinjenului pentru toti lo-cuitorii satului era insá biserica. In afarà de cazul citat maisus, al stinjenului insemnat pe biserica din Cotesti-Muscel(care a dispárut), s-au mai pástrat asemenea exemplare pepereTii bisericilor din Mosteni-Mänäilesti si Marisa, ambele dinnordul Olteniei. La prima biserieä, construitá la 1776, stin-jenul este crestat pe o bIrnà din peretele pronaosului, má-soará 2,010 m si are pe el insemnarea: Acesta este stlnjenude la Craiova, de optu palme. Bujorianu". Pe a doua bise-ricá, construitá de lemn probabil in secolul al XVI-lea, stin-jenul are dimensiunea de 2,060 m '3. Nici unul dintre cei doistInjeni nu este egal cu stinjenul lui $erban vodä (de 1,962m), nici cu acela al lui Constantin BrIncoveanu (de 2,020 m),de márimea cáruia sint insá mai aproape, ceea ce dovedesteutilizarea acestui stinjen In Oltenia.

Primele dovezi certe despre trimiterea unor stinjeni-etalondin capitalá In tará sint din a doua jumátate a secolului alXVIII-lea. In 1780 se efectua o hotärnicie la Craiova, folo-sindu-se stinjenul cel pecetluit ce iaste trimes de la Bucuresti,care sä.' numeste stinjenu ráposatului Constantin vodá Brin-coveanu" 74. La inceputul secolului al XIX-lea, pentru platapogodäritului sau tutunäritului (care se incasau dupá Intinde-rea de pámint cultivatá), párnintul se másura cu stinjenul celpecetluit ce se va da de la vistierie" 76 sau cu stinjenul deopt palme domnesti, ce se va da de la vistierie" 76

72 T. PAmFiLE, Agricultura la romani, Bucuresti, 1913, p. 230.Informatiile ne-au fost furnizate de colegul C. Man de la Insti-

tutul de istorie al Acad. R. S. Romania.74 Arhivele Olteniei", VI, 1927, p. 53. Vezi si Oltenia", I, 1940,

p. 172.72 V. A. URECHIA, op. oil., XI, p. 165. Vezi i porunca din 1821

(Acad. R. S. Romania, PACCXLIV/5)." V. A. ITRECHIA, op. cit., XI, p. 567

53

www.dacoromanica.ro

Se intimpla insä uneori cä nici domnia nu poseda etaloaneprea sigure. La 1815, de pildä, Ioan Caragea, domnulRomanesti, aräta boierilor si c pentru stinjenul cu carese málsoarl mosiile, se intimplä multe pricini i judecki, atitc5. nu se gäseste un temei sau o mälsurä care sä: fie cunoscutä.de dreaptà i pentru stinjenul rälposatului $erban vodá si pen-tru stinjenul räposatului Constantin vodä: Brincoveanu, carese vld si se obicinuiesc; al doilea care din acesti doi stinjenisä: se metahiriseascl 4i unde unul i unde altul"; vinind seamälde aceastä situaçie, domnul le cere boierilor si sä: faceviscumpä. cercetare, prin once dovezi veçi socoti c1 stilt trebuin-cioase, ca sà gäsiçi adevärata mäsurä a acelor stinjeni i mij-locul care se cuvine a se pästra mäsura si a fi totdeauna cre-zutä i färä bänuialä"77.

Dupà 1831, dovezile despre trimiterea de stinjeni-etalon dela Bucuresti in tarsi se inmulyesc 78 La 17 septembrie 1832,Logofevia Dreptkii cerea sä: i se confecvioneze 18 mäsuri defier dupä stinjenul lui Serban vodä: pentru a fi trimise la tri-bunalele din ;all in vederea soluvionärii juste a prigonirilor"dintre proprietari 7°. Stinjenii-etalon se pästrau deci la jude-citoriile din çari, uncle se dezbäteau procesele pentru hotarelemosiilor. In mai 1841, cind are loc o hotknicie la Focsani custinjenul lui $erban voc15., hotarnicul declari el l-am potrivitdupä stinjenul de fier de la cinstita judecátorie localä" 80

Mäsurile de un stinjen din prima jumätate a secolului alXIX-lea se confecOonau din lemn sau din fier, fiind impär-vite in opt (de la 1855 in zece) pärvi egale, care reprezentaupalmele.

Pe la mijlocul secolului trecut, mäsurile de un stinjende lemn sau de fier se puteau cumpära de la magazinespeciale, cum era acela al lui A. Trehcsler din Bucuresti 81sau de la Consiliul municipal din Bucuresti, care vindea, la1861, cu sase sfami, un stinjen de lemn $erban vodä obici-nuit in varr 82.

77r.BRAEscU, op. cit., p. 5.78 Vezi Arh. st. Buc., Vornicia din lduntru, dos. 1940/1833 si 482/1834,

Catastise minästiresti, mändstirea Brincoveni, dos. 32/1835 etc.Arh. st. Buc., Vornicia din launtrti, dos. 440/1832.

89 Holdrnicia locurilor cu emba tic ale bisericii Donie din Focsani, p. 4sL D. CALAN, Istorzcul orasului Focsani, anexe, p. 70.

at Monitorul oficial", 1865, p. 304.82 Ibidem, 1861, p. 467.

54

www.dacoromanica.ro

In Moldova, stinjenul este amintit mai tirziu in documente,la inceputul secolului al XVII-lea 83, färä sä putem vorbi inmod sigur de un imprumut din Tara Româneasa.

Spre deosebire de Tara Româneascä, unde märimea stin-jenului a fost stabilia de Serban Cantacuzino, ConstantinBrincoveanu i apoi de Barbu Stirbei, in Moldova nu a exis-tat un stinjen-etalon de acest gen. Ca §i in Tara RomIneascI,incepind din secolul al XVII-lea, stinjenul avea tot opt pal-me 84, dar märimea sa - ca i a pasului - varia dupi märi-mea palmei.

Märimea de opt palme a stinjenului era recunoscutä. de tovilocuitorii i de domnie. La 17 septembrie 1806, cu prilejulunei hotärnicii acute la Ia§i, cind unul dintre pirivi cere säi se mäsoare pämintul cu un stinjen de opt palme §i o §chioa-pl, i se räspunde cä nu se poate sa faca stinjen de opt pal-me fi o fchioape85, acest stinjen, se vede, nefiind utilizat.Cu toate acestea, in documente se intilnesc - este adeväratfoarte rar - i stinjeni avind numai §apte palme 86, aptepalme §i jumätate 87 sau chiar mai mari de opt palme. Astfel,la 6 martie 1814, este amintit un stinjen prost" avind optpalme §i opt palmace 88.

Stinjenul confectionindu-se cu palma purta numele palmeidupä care era acut; cind stinjenul avea opt palme domne§tisau gospod", el se numea stinjen domnesc, iar cind palmacu care se mäsura era proastä" sau de om de mijloc", stin-jenul purta numele de stinjen prost". In numeroase docu-mente de hoarnicie, cei care mäsurau aritau cä au acut

83 Doc. din: 1612-1613, 1631-1632, 1635, 1644 etc. (G. GHIBANESCU,ispisoace, 1/2, p. 41, Acad. R. S. Romania, CXCIV/4, LXXII/34, XCIX/92,CIX/151 etc.).

84 din: 1673, 1711, 1723, 1746, 1757, 1759, 1761, 1765, 1811, etc.(Biblioteca centralä de stat, 1/234, Uricarul, XIX, p. 397, XIV, pp. 335-336,XVII, p. 128, XVI, p. 381 etc., Rev. istorici", 1922, p. 147, Miron Cos-tin", II, 1914, p. 51. Vezi si G. ASAKI, Elemente de matematicd, Iasi,1836, p. 96 si A. KUPFFER, Travaux de la commission pour fixer les tnenueset les poids de l'Empire de Rztssie, St. Petersburg, p. 137.

88 loan Neculce", 1928, p. 109.88 Doc. din 1829 (Miron Costin", II, 1914, p. 57). Vezi si I. BRAESCU,

op. cit., pp. 29-30.87 Doc. din 1764 (Arliiva", 1902, p. 160).88 1 . ANTONOVICI, Documente birltidene, IV, p. 263.

55

www.dacoromanica.ro

stinjen de 8 palme gospod" 89, de opt palme proaste 99 ori deopt palme de om de mijloc"91. In alte documente se spunesi a cui a fost palma cu care s-a confectionat stinjenul. Depila, la 3 martie 1754, stinjenul se face" din opt palmeale lui Nicolae Tiron vornic de poartä: 92.

In afarI de acesti stinjeni domnesti" prosti", documen-tele moldovene mai amintesc si de stinjeni ce purtau numelelocalitàçii unde erau folositi. Astfel sint mentionati stinjenulHolmancler sau stinjenul orafului Galati, ultimul m'ásurind2,296 m 94.

Folosirea acestor stinjeni de dimensiuni variabile la m5.su-rä'toarea pämintului &Idea nastere la numeroase conflicte in-tre locuitori, din pricina diferentelor de mäxime ce rezultaude la o mäsurätoare la alta. La 22 august 1781, cind se efec-tueazä o nouà hotàrnicie la Näisoesti-Bacà'u, se gälsesc 42 .destinjeni mai mult decit la hofárnicia precedeneä din 1729,aceasta deoarece stinjä'nul au fost mai mare atuncea i acummai mic" 95, iar in anul 1826, efectuindu-se o altä: mäsurä-toare, cu stinjenul de opt palme ce se insemneazä: in botar-nicà", se constatä. 767 de stinjeni domnesti, in loc de 860 destinjeni, chi erau in 1779 N.

89 Doc. din: 1761, 1781, 1782 etc. (A. SAVA, Doc. privitoare la Urgidfinutul Orheiului, p. 245, G. GHIBANESCU, Surete, VII, p. 41, 49, 192).

Vezi i Arhiva", 1902, pp. 156-165.99 Doc. din 1783, 1841 etc. (G. GHIBANESCU, op. cit., VII, p. 147-155,

Arhiva", 1902, p. 165.91 Doc. din 1765, 1802 etc. (G. GHIBANESCU, Surete, VII, p. 216,

loan Neculce", 1930, p. 232). Vezi i doc. din 1824, unde se spunemlisurlitoarea s-a fdcut cu stinjenul de om de mijloc ariltat la harta"(C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 258).

Dupà." cum rezultà dintr-un doc. din 1754, acest stinjen flcut cu palmade om de mijloc" era folosit foarte adesea (G. GHMANESCU, Surete, XII,p. 32).

92 Arhiva", 1902, p. 160. Vezi si pp. 157 si 159 si G. GHIBANESCU,Surete, VIII, p. 357.

93 G. GHTEANEscu, Ispisoace, 1/2, p. 41." I. BRAEscu, Mcisurcitoarea pelmintului la romeini, p. 7, nota 16.

Uricarul, X, p. 175. Vezi si doc. din 1806 (Ioan Neculce", 1928,p. 109). Alteori se proceda la transformarea stinjenilor prosti" in stinjenidomnesti, cum se face la (1837) la Tigane*ti, cind se arata cl 1440 destinjeni prosti" eran egali cu 1280 stinjeni domnesti (Acad. R. S. Romil-nia, MCCL/17).

96 Uricarul, XIX, pp. 399-400.

56

www.dacoromanica.ro

Pentru a se evita asemenea neimelegeri, n foarte multecazuri se insemna pe documentele de hotárnicie márimea pal-mei folosite la confeciionarea stinjenului 97. Pe aceste docu-mente se gásesc adeseori insemnári de genul acestora: aceas-ta-i palma cu care s-au fácut stinjenul de opt palme dom-ne§ti" 98, sau c stinjenul a fost confectionat cu palma ceam vázut n hotarnicr sau dupá palma ce iaste pus á pehotarnica veche" 100. In alte documente se menvioneazásurátoarea se efectuase cu stinjenul vinzárei" lo: sau se cereca másurátoarea sá se facá cu stinjenul prose 102,

and nu se insemna pe hotarnicá msárimea palmei dupácare se confecTionase stinjenul, la másueitoarea urmátoare seincercau atit stinjenul a§a-numit domnesc", cit §i cel prose,piná dud másurátoarea corespundea cu cea veche. Astfel,la 23 martie 1784, cind se másoará un loe la Iai, se proce-deazá intli la másurátoarea cu stinjenul domnesc, ceea ceduce la alte date decit cele din vechea hotarnicá; fä.'cindu-seapoi stinjinu prost de opt palme de om de mijloc", másurl-toarea a iqit exact ca cea veche'°3.

Intrucit márimea stinjenului depindea de márimea palmeiutilizate la confecvionarea sa, diferentele dintre un stinjen saualtul depa"Kau o jumä tate de metric Astfel, la 1807, un still-

97 Vezi si mai jos la palmil.98 Arhiva románeascii", 1939, P. 223 (doc. din 1755). Vezi si doc.

din 1823, unde se inseamnl pe margine palma gospod" cu care se flicusestinjenul (Cercetäri istorice", 1937-1940, p. 672), pe cel din 1757, undese spune cA stinjenul s-a flcut din opt palme cu acea palma de pe hotar-nica veche si palma este pusä pe hotarnicd" (Uricarul, XX,pp. 142-143) sau doc. din 1830, unde se arata' cA hotärnicia se fäcusecu stinjen prost, dui:a cum sa vede palma insilmnatii pe hotarnicA" (ibi-dem, XXII, p. 397).

99 Ioan Neculce", 1926-1927, p. 182 (doc. din 1778). Vezi si doc.din 1824 (ibidem, 1931, p. 107).

100 Joan Neculce", 1930, p. 95. Vezi si doc. din 1826, unde se aratäam fficut stAnjAn gospod dupI mäsura palmii ci este in hotarnica

ariltatl, a dumisale paharnicului" (Miron Costin", II, 1914, P. 9).2°2 D. CAIAN, Istoricul orafului Focfani, anexe, P. 53. Vezi si doc. din

1802, unde, la o noul hotamick se spune am flcut stinjen dupl.stinjenul ce ni-au arltat razasii cA au f Acut misurAtura d-lui paharniculMatei Hurmuzachi in anii trecuti" (Uricarul, XVII, p. 288).

202 Rev. arhivelor", IV/2, 1941, p. 268.193 Ioan Neculce", 1931, p. 97.

57

www.dacoromanica.ro

jen avind opt palme a cite 0,205 m mIsura 1,640 m 104; la1758, un alt stinjen de opt palme a cite 0,224 ni avea 1,792ni 106; tot in aceeasi vreme, un stinjen prost", flcut cu pal-ma de 0,227 m, msura 1,832 m 106; la 1783, un stinjen cal-culat cu palma de 0,247 m avea 1,976 m 107; la 1827, un altstinjen de opt palme a cite 0,255 m m5.sura 2,040 ni 108, iarIn 1755, un alt stinjen de opt palme a cite 0,260 m avea2,08 m 109

Stinjenii numiti profti" erau 'in general mai mici decit celdomnesc, care masura, la 1864, 2,23 mu°, fiind deci maimare decit cei doi stinjeni folositi in Tara Romaneasa

Mai amintim aci c, dup5. palmele etalon fixate de domniela 1842 (despre care vom vorbi indatI), stinjenul donznesc arji masurat 2,264 m, cel »de mijloc" 2,056 m, iar cel numitprost" numai 1,704 m; diferenta recunoscuta de domnietre prima ultimul stinjen era deci de mai bine de o jumii-tate de metru (0,560 m).

In documentele din secolul al XVIII-lea sint mentionati sistinjeni care m5surau mai mult de 2,23 m. Astfel, stinjenulorasului Galati, de care am amintit mai sus, avea 2,296 m,iar la 15 iunie 1790 un stinjen avea opt palme gospod" acite 0,297 m stinjenul m'ásurind in acest caz 2,376 m.Diferenta dintre primul stinjen amintit, care avea 1,640 ni,si acesta din urmI, de 2,376 m, este de 0,736 m, diferentiaproape egal5. cu jurdátatea primului stinjen.

Se intelege cä. folosirea unor stinjeni de dimensiuni atit devariabile ducea In mod firesc la calcule foarte aproximative

101 Arhiva", 1902, p. 164.105 Rev. istoricii romanä", V VI, 1935-1936, p. 410.1°6 Arhiva", 1902, p. 159.107 Ibidem, p. 160.In 'bittern., p. 156.109 Arhiva romaneasce, 1939, p. 223. Numeroase alte cazuri in Ar-

hiva", 1902, pp. 154-166.110 I. GHICA §i D. A. STuRDzA, §i lniisuri, Bucuresti, 1873, p. 8;

I. BujoREANTu, op. cit., p. 1969.In lucrärile apärute inainte de 1864, stinjenul are dimensiuni mai

mici. Intr-un articol apärut in revista Propäsirea", 1844, p. 208, stinje-nul are 2,217 2 m, tot atit cit il considera' si D. IARCU, op. cit., p. 8;I. GHICA, 1VIdsurile chi greutdfile ..., p. 65, crede cä. avea 2,212 716 1 m,iar N. Soutzo, Notions statistiques, p. 161 11 considera' mai mare, de2,222 m.

111 Buletinul Com. istorice", VII, p. 21.

58

www.dacoromanica.ro

§i la neinçelegeri intre cei care îi utilizau, mai ales atunci cinddistançele ce trebuiau sä. fie másurate erau foarte mari 112.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cind s-a incercat unifi-carea rdásurilor folosite in cele douá çári surori, a inceput sáse foloseasca 'in Moldova stinjenul lui $erban Can tacuzino,generalizat in acea vreme in Tara Romaneascii. In listele depreçuri tip'árite in Moldova in aceastá vreme se spune c prá-jina avea trei stinjeni ai lui Serban voevod"

Despre stinjen ca instrument de masurat, §tirile sint destulde sárace in Moldova, %inind seama de faptul cái el se con-fecçiona de obicei pe loc din opt palme. Despre Grigore alII-lea Ghica se spune cl ar fi poruncit sä.' se confec%ioneze unstinjen de opt palme, pe care l-a fixat la peretele bisericiiSf. Nicolae-Domnesc din Ia§i, pentru a servi ca etalon 114.Acesta este stinjenul asa-zis domnesc", amintit in documen-tele din secolul al XVIII-lea si din primele decenii ale vea-cului trecut 115.

Un asemenea stinjen domnesc, confecçionat din fier i rdl-surind 2,23 m, se päistreaz1 in Muzeul Liceului industrial demetrologie din Bucure§ti. El este prevázut cu miner la unuldintre capete, are ambele capete marcate cu cite un boureste impsártit in opt palme. Un stinjen asemánátor, másurindnumai 1,73 ni, se Oseste la Muzeul tehnic din Bucure4ti(vezi fig. 2).

Dup5. 1831 ni s-au pástrat numeroase dosare privind tri-miteri de stinjeni-etalon de la Iai In Tail, aceasta ca urmarea introducerii unui control mai bine organizat al statului asu-pra instrumentelor de másurat 116. La mijlocul secolului tre-cut, un asemenea stinjen-etalon costa 28 de lei 117. Cam in

112 La 1828, de pild5., la Ia§i se ingsoard cu stinjenul lungimea unuiloe de 2 992 stinjeni, deci aproximativ 6 km (Arhiva", 1902, p. 161).

113 Arh. st. Ia§i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 7248/1845, 38156/1857 etc.114 A. KUPFFER, op. cit., p. 137.115 Doc. din: 1762, 1785, 1809, 1815, 1817, 1828 etc. (Acad. R. S. Romi-

nia, CCXVIII/60, N. IoRGA, Studii si doc., VII, p. 237, Uricarul, XIX,p. 404 §i I, p. 233, GH. GHIBANESCU, Surete, XXV, p. 138, Arhiva" 1902,p. 161 etc.).

116 Arh. st. Ia,i, Eforia Ia0, dos. 28/1838, 311853, 6/1856, 38/1860,Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 151 etc.

217 Arh. st. Iai, Eforia Ia4i, dos. 38/1859.

59

www.dacoromanica.ro

aceeasi vreme, la 1836, sint amintivi i stinjeni confegiongidin fringhiem bis.

Intr-o Aritmetied färä datä, apärutä eitre mijlocul secolu-lui trecut, stinjenul este definit astfel: stinjinul este darä unbät lung cit a treia parte din präjinä sau de 8 palme earäsidomnesti i slujeste pentru mäsurarea depärtärei de la un locpinä la altul, a adincimei sau a inähimei etc." 118.

b) Palma a fost o mäsurä micä de lungime, comunä celortrei fári locuite de románi, care a devenit in secolul al XVII-lea, atit in Tara Románeasa, cit si in Moldova, submultiplulstinjenului si al pasului, calculate adeseori pe baza palmei,primul avind opt, iar ultimul sase palme.

De origine latinä 119, palma era egala cu distanra dintrevir ful degetului mare fi a celui mic cind palma era deschisäla maximum, sau cum spune Iordache Golescu, cu citpoate intinde (palma) din virful degetului celui mic pinä invirful degetului celui mare" 120 Se inTelege ci märimea palmeivaria de la om la om, motiv pentru care mai ales in Mol-dova se insemna adeseori pe documentele de hotärnicicmärimea palmei celui care mäsurase.

In Tara Romaneascii, palma este amintitä in documentein secolul al XVI-lea, in unele porunci domnesti in care secere sätenilor, nici o palmä de pämint sä nu treceyi pestehotare" 121 sau in altele in care se spune cà nu s-a vindutnici o palmä de pämint" 122. Alteori, palma ca sensul deapropiere intre douä locuri, ca intr-un document din 25 mai1691, in care se aratä csá de la Rimnicul Vilcii &I in satulVlädesti este numai o palmä de loc" 123. Expresia o palmäde loc" a rámas de altfel in limba noasträ, avind sensul dedistanIä

117 bis N. IOROA, Studii fi doc., XXII, p. 336.Aritmeticd, p. 72.

119 ;DU CANOE, Glossarium, s.v., unde se aratil di palma avea opt uncii.I. Chica afirma chiar cgt palma ar fi fost màsurä adusi de roman' inDacia" (Mesurile chi greutdtile, p. 54). Palma a fost utilizata si in Italia(palmo), mide nasura 0,223 4 m (A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures,p. 205).

120 Acad. R. S. România, ms. rom. 848, f. 7 v.121 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 240.

Ibidem, veac. XVII, vol. III, pp. 59 si 104.123 Arh. st. Buc., ep. Rimnic, XXXIX/62.

60

www.dacoromanica.ro

Ca unitate de másurat, palma e intilnitá in documente insecolul al XVII-lea, mai intii la orase, unde psámintul fiindmai scump s-a simtit nevoia unei unitáti de másurat maimic decit stinjenul. La 11 aprilie 1679 este amintitá primaoará palma numitá domneascr 124, care a fost fixatá dedomnie ca submultiplu al stinjenului, foarte probabil o datácu stabilirea márimii stinjenului lui Serban Cantacuzino.

In afarl de aceastá palmà, documentele amintesc de palmemai mici, numite palme proaste", palme mici" 125 sau pal-me de om de mijloc" 126.

Cu palma se másurau distantele mici: adincimea gropilor,márimea scindurilor etc. Mult mai rar indeosebi in secolulal XVIII-lea si in prima jumátate a secolului al XIX-leapalma a fost utilizatá si la másurarea pàmmntului, insotindde obicei stinjenul.

Dupá cum rezultà din numeroase documente din secolul alXVII-lea si din prima jumátate a secolului trecut, palmadomneasca era a opta parte dintr-un stînjen 127. and stin-jenul era calculat in palme proaste" sau obisnuite, el aveanouá asemenea palme mai mici. La 1746, mitropolitul Neofital Tárii Românesti afirma astfel cà stinjenul domnesc estede nota' palme de ale noastre" 128, fapt confirmat si de do-cumente 129.

124 Ibidem, ep. Arge.5, XXXVII/13.125 G. POTRA, Documente privitoare la istoria ora§ului Bucure§ti, pp.

481 §i 598.126 Vezi doc. din 1832 (I. RAUTEsou, Dragoslavele, p. 179).127 Vezi doc. din: 24 jul. 1690, 6 nov. 1694, 29 oct. 1811 etc. (Arh. st.

Craiova, CVII/12. Muzeul de istorie a ora§ului Bucure.,ti, nr. 28393,V. A. URECH1A, 0.P. cit., XI, p. 558). Vezi §i Acad. R. S. Rominia, ms.rom. 849, f. 187 v.

Mentionez ca, inainte de fixarea mdrimii stinjenului de cAtre SerbanCantacuzino, care a fost impàrtit in opt palme domne§ti, stinjenul esteamintit ca aviad §ase palme intr-un doc. din 10 oct. 1656, referitor lasatul PlAviceni-Romanati (Arh. st. Buc., mAngistirea Bistrita, XXIV/14).Cum este singura mArturie ce ni s-a Ostrat despre numitrul palmelor unuistinjen in secolul al XVII-lea, inainte de domnia lui Serban Cantacuzino,este greu de spus dacá in toate cazurile stinjenul avea §ase palme inaceastat vreme. Generalizarea este cu atit mai riscanti cu cit in Olteniaunele mAsuri erau diferite de acelea din Tara Romaneaseii.

122 Bis. ort. rom.", II, 1875-1876, p. 639.122 Doc. din: 9 iun. 1699, 1798 etc. (Acad. R,. S. România, CCCLXXII/

149, Buletinul Com. istorice", IX, p. 106).

61

www.dacoromanica.ro

Fiind a opta parte dintr-un stinjen, palma domneascii eraca fi stinjenul de dodii feluri: una numit'ii a lui $erban

vocki, care masura 0,245 m 130 fi alta a lui Constantin Brin-coveanu, care era ceva mai nzare, avind 0,252 5 m.

Ni s-au pástrat douá asemenea etaloane de palmä de lasfirsitul secolului al XVIII-lea, confectionate din sipci delemn si impsártite in cite patr'u päirti egale, avind pe ele in-semnári scrise de cronicarul Dionisie Eclesiarhul; pe prima:palma domneascá a lui Serban vodá; opt palme de acest,aiaste un stinjen de al márii sale", iar pe a doua: palmadomneasa: a lui Constantin voevod Brincoveanu; opt palmede acestea iaste un stinjen domnesc de al márii sale" (vezifig. 3). Prima palmá domneascá triásoarä.' 0,246 m, iar adoua 0,257 m 131, fiind deci ceva mai mari decit palmelecalculate exact la a opta parte din cei doi stinjeni domnesti.Aceasta aratà cit de exacte erau másurile etalon medievale.

La 1855, stinjenul a fost impártit in zece palme, fiecareavind cite 0,1962 m132. La rindul sáti, aceastái paltná. avea 10degete si 100 de linii. Dupá ce afárimea stinjenului a fostfixatá la 2 m, s-au folosit douá feluri de palme: palma veche,numit'd ci optimale, care era a opta parte din stinjenulvechi, si palma nouii, zecimale, egal'a cu 0,200 m, care eradeci cit un dublu decimetru.

In prima jumsátate a secolului al XIX-lea, in documenteeste amintitá uneori i jumátatea de palm'á 133, egalá cu undecimetru.

In unele regiuni aletá.'rii (Rimnicul Sárat, Prahova, Dim-bovita, Dolj, Gorj), palma a continuat sá fie folosieá si dupáintroducerea oficia151 a sistemului metric de másuri 13 b'

1"I. BUJOREANU, op. cit., p. 1969.131 I. LEONTE, Dona etaloane: palma lui Serban votlet ,si a liti Constan-

tin Brincoveanu (Rev. arhivelor", I, 1958, pp. 218-219).Mentionez aci c'd ni s-a mai pästrat o insemnare despre marimea palmei,

datorità zugravului Gheorghe-Gherontie, din 1837; acesta considera palmade 0.242m (Mitropolia Olteniei", nr. 1 2, 1967, P. 76).

132 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859, f. 8-11.133 Doc. din 20 sept. 1833 (Arh. st. Buc., inaltul Divan, dos. 14573/

1833.133 bis Acad. R. S. România, ms. rom., 3437, f. 85, 228 v, 320, 390 v,

§i ms. 3438, f. 5 v, 109 v. passim. (raspunsuri la un chestionar din1878).

62

www.dacoromanica.ro

In Moldova, palma a avut o largá utilizare, indeosebi laefectuarea hotárniciilor; in sute de documente din secolul alXVII-leaprima jumátate a secolului al XIX-lea se aratà

asa cum am vázut mai sus cà pasul avea sase palme,iar stinjenul opt, palma fiind deci la baza calcutärii masuri-lor de lungime.

Istoricul moldovean G. Ghibä.'nescu, care a editat mii dedocumente, a avut räldarea s cerceteze 100 de palme dom-nesti'34 si sà másoare márimea a numeroase palme insemnatepe documentele de hotárnicie din secolul al XVIII-lea

prima jum'atate a secolului al XIX-lea. Din aceste docu-mente, rezultá cà existau trei feluri de palme: donmeascirsau gospod"'35, »de om de mijloc"136 fi proaseá"'", ulti-mele dou'a fiind mai mici decit prima.

Desi palma asa-zisá domneasa", servind de etalon ofi-cial, ar fi trebuit sà aibá o márime fixá, márimea ei a variatIn secolul al XVIII-lea 'bare 0,255 fi 0,285 m, inregistrinddeci diferenIe piná la 3 cm138.

Dupá párerea lui I. Bráescu, palma domneascá ar fi foststabilitá dupá piciorul polon; aceastä.' palmá, numitá si Inge-nuncheatá", ar fi fost rezultatul adáugárii la palma asa-nu-mitá proastá", a degetului mare ingenuncheat, adicá pejumátate (circa 3 cm). Intr-un document moldovean din 20august 1803 este amintitá (si desenatá) aceastá palmä. Inge-

"4 Acesta este titlul unui scurt articol apärut in Arhiva" Iasi, XIII,nr. 3-4, 1902, pp. 154-166. Despre palma i felurile ei vezi si T. PAmFILE,Agricultura la romeini, p. 230.

135 Amintità incepind din secolul al XVII-lea, de la 12 mai 1659, ciadse arata' cà pasul avea sase palme dornnesti (Arh. St. Iasi. Cl/6).

136 Vezi doc. din 18 iun. 1784, 24 jun. 1811 etc. (Uricarul, XVII, p. 89Miron Costin", II, 1914, P. 51).137 Vezi doc. din: 1 sept. 1781, 27 ian. 1838 etc. (N. IORGA, Studitci

doc., VI, p. 167, Uricarul, XIV, p. 38).138 I. Bräescu care afirml ea' a controlat lungimea palmei pe citeva

sute de hotArnicii i planuri" considera al palma proastii" a variatintre 0,233 si 0,279 m. (I. BRAESCU, op. cit., pp. 7-8), diferenO dintrecele dourt feluri de palme fiind deci de 46 mm.

Marimea diverselor palme insemnate pe hotarnicele vazute de minevariaz5. intre 0,21 (doc. din 1811, loan Neculce", 1931, p. 102) si 0,284m. (doc. din 1833, Arh. st. Focsani, Primaria Odobesti), cea mai ob4ntt-itcl palma proaste jiind de 0,22-0,2,5 vi. (Ioan Neculce", 1923, pp. 48si 94, 1926-1927, p. 336, 1931, p. 92 etc.). Vezi i C. C. GIURESCU, Isto-ricul podgoriei Odobegi, Bucuresti, 1969, pp. 89-91, unde se amintescpalme de 0,255, 0,265, 0,269 m etc.

63

www.dacoromanica.ro

nuncheata" care a servit ca etalon pentru confectionareaunui stinjen domnesc 1" bis.

Cit priveste palma proasta" , aceasta era cuprinsa 2ntrelimitele de 0,205 fi 0,255 m, astfel incit palma domneasca ceamai mica ajungea si fie egall cu palma proasta" cea maimare.

Controlind marimea celor 100 de palme masurate de G.Ghibanescu, constatam intre ele o diferenta de pina' la 8 cm,ceea ce ducea la deosebiri de piná. la 0,640 m intre stinjeniiconfectionati cu astfel de palme.

Aceasta fiind situatia, afirmatia episcopului Amfilohie,traducator al unui manual de aritmetica din 1795, ca palmadomneasca din Moldova »vine tocma" cu aceea a Romii"si ca. este o minune cum s-a pazit intru aceastá Tara omásura atita de veche, potrivindu-se cu masurile lui Vespa-sian imparat"39, nu ne pare prea intemeiata, deoarece palmadomneasca nu a avut tot timpul aceeasi marimem, fiind ingeneral mai mica decit palma romana, care avea 0,296 m141.

Tinind seama de diferentele existente intre diversele palmeCu care se masura, in foarte multe cazuri asa cum a ail-tat G. Ghibanescu se insemna pe documentele de hotar-nicie sau pe planurile locurilor marimea palmei folosita laconfectionarea stinjenului cu care se masura, astfel inch lao noua hotarnicie sa se utilizeze aceeasi marime a palmei, sprea se evita nepotrivirile dintre o hotarnicie si alta (vezifig. 5 a, b, c si d si 6).

Cind se efectua o noua hotarnicie, cei care o executauerau obligati sa foloseasca' marimea palmei insemnata pe ve-chile hotarnicii, care erau si ele prezentate. In documentelemai noi de hotamicie se si aratá, de altfel, ca s-a folositacea palma de pe hotarnica veche"142 sau palma ce searata in hotarnica veche"143.

138 bis I. BRAESCU, op. cit., pp. 7-8 *i Arh. st. Ia*i, CCCXXXVII/7.13° Lumina", 1863, pp. 60-61.140 Cf. §i constatarea lui G. Ghiblnescu, dupl pArerea earuia palmele

variau dupà boierii hotarnici, dupA localitAti, a4a cA nu se poate da omIsurä exacta de lungimea ei. Unii donmi tineau sl impuml o palmAmai lung.i, altii ceva mai scurtà" (Arhiva" Ia*i, 1902, P. 156).

141 Lumina", 1863, p. 60.142 Doc. din 6 jun. 1757 §i 25 mai 1782 (Uricarul, XX, p. 143, XXI,

p. 370).143 Doc. din 1806 (Ioan Neculce", 1928, p. 108).

64

www.dacoromanica.ro

and nu se gásea insemnati pe hotarnica veche márimeapalmei folosite, se putea utiliza o ala palmá, de obicei ceadomneascá. De pildá, la 8 martie 1831, cu ocazia unei hoar-nicii la GhermInesti, se face un stinjen de opt palme domnestinefiind palma pe hotarnicál44".

Mai amintim aci si de o interesantä: incercare de a se fixamárimea celor trei feluri de palm5., fácutá la 11 aprilie1842. La aceasa datá se alcátuieste o adrea oficialá, pecare sint desenate cele trei feluri de palme (vezi fig. 7);aceste palme au urmátoarele dimensiuni: palma domneascI

cu care trebuiau sà se facá mäsurátorile 28,3 cm, palma,.de om de mijloc" 25,7 cm si palma proastá" 21,3 cm145,ultima fiind deci cu 7 cm mai micá decit prima.

Dei palma domneascá a avut o márime variabilá cumam arátat mai sus la 1864 ea era considerara' de0,278 75 m146, fiind deci mai mare deolt palma din TaraRomaneascá. La 1844, palma domneascá era calculaa la0,276 59 m147, iar la 1857, D. Iarcu considera palma de0,276 589 5 m148; in sfirsit, dupá párerea lui T. Codrescu,palma ar fi avut 151/2 cvadrati de tip Cicero, adici0,279 0 m 149.

Ca instrurnent de rn'eisurat, in secolul al XIX-lea, dupá des-crierea lui T. Pamfile, palma domneascá din Moldova eraconfectionatá din metal, avind o formá dreptunghiulará; la

1" G. GHIBANESCU, Surete, XVII, p. 183.Dupl pArerea lui I. Brilescu, pe multe planuri se lad reproduse douii

palme: aceea a hotamicului, cu care s-a facut milsurgtoarea primitivA,si palma gospod sau domneasca." (op. cit., p. 8). Intr-adevar, pe planultopografic al mosiei Plgminzi, din 30 aug. 1839, figureazg atit palmadomneasca de 0,274 111, cit§i aceea proastii", considerati a fi de 0,240 ni(ibidem, pp. 44-45).

Vezi si doc. din 1829, in care, vorbindu-se de o nepotrivire a stinjenuluila o nouii hotarnicie facuta. la Romanesti Iasi, se spune cA, in vremu-rile mai vechi, hotamicii obisnuiau sA insemne in documentele de hotir-nicie märimea palmei sau sit* arate di palma a fost de om de mijloc; cindnu f Aceau aceasta, metsuratorile noi, efectuate cu stinjeni domnesti, numai corespundeau cu cele vechi (G. GMBANEscU, Surete, XIII, p. 78).

146 Acad. R. S. Romania, MIV/67.146 I. GHICA §i D. A. STURDZA, op. cit., p. 8 si I. BUJOREANU, op.

cit., p. 1969.147 Propiisirea", 1844, p. 208.148 D. IARCu, oß. cit., p. 8.418 I. BRAESCU, op. cit., p. 6.

65

www.dacoromanica.ro

cele dousl capete avea cite o gaurá si cite un bour (stemaMoldovei). Ea era impártitá in opt subdiviziuni, care repre-zentau parmacele150. 0 asemenea palmsá-etalon se pástreazála Muzeul de istorie a Moldovei din Iasi (vezi fig. 4). Dupáinformatiile furnizate de muzeul respectiv, aceastá palmáeste confectionatá din fier aliaj cu zinc si másoará 0,278 In.Dimensiunea ei este foarte apropiatá de aceea consideratáoficiará la 1864, ceca ce dovedeste cá apartine acestei epoci.Spre deosebire de palma de care vorbeste T. Pamfile, aceastápalml este impártitá in patru subdiviziuni a cite 0,7 cm, f e-care dintre acestea egará cu douá degete sau parmace.

0 z ltá palmá etalon, putin diferitá de precedenta, avindminer, se aflá la Muzeul de istorie din Galati. Aceastá pal-

má, confectionatá din fier, are incizate pe ea stema Moldovei,capul de bour, si anul 1832 pe miner. Ea este impártiti totin patru subdiviziuni a cite douà degete sau parmace, avindo lungime totará (inclusiv minerul) de 42,8 cm (vezi fig. 4 .

Dupá 1831, palmele-etalon domnesti de fier, costind fie-care cite 7 lei, erau trimise de la Iasi in toatá tara, pentrua servi ca etalon'51. In anul 1837 de pildá domnultárii, constatind cá proprietarii de mosii inselau pe locuitorila másurarea párnintului folosind prájini mai mari de 24 depalme, cu totul nepotrivite cu palma cea dreaptá si legiuitá",a poruncit Departamentului din láuntru sà facá si sá impartáin tot satul cite o palmà gospod intocmai cu aceea ce sepástreazá din invechime in aceastá de Dumnezeu pázitá tarsi' `,palma' ce urma sá fie folositá la alcátuirea" prájinii de24 de palme sá le slujeascá peste an intru impártirea pámin-tului"1".

Se intimpla uneori ca nici aceste palme-etalon, aflate laautoritátile din capitala tárii, sä nu se potriveascá una Cu

alta. De pilca, in anul 1859, Municipalitatea din Iasi comunicaMinisterului Afacerilor din 15.'untru cá palma de fier care sepástra la prefecturá era ceva" mai mare decit aceea de lamunicipalitate; ca sá lipseascá toatá indoiala", se cere minis-

150 T. PAMPILE, op.cit., p. 230, unde se reproduce si desenul unei palme.151 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 6/1856, 38/1859, 38/1860 etc.152 1. BRAESCU, op. cit., p. 6 si Manualul administraliv al Moldovei,

I, p. 436.

66

www.dacoromanica.ro

terului sá cerceteze care dintre ele este dreaptá si sí sedea acesteia certificatul de aprobare"53. Se intelege cl, inastfel de conclitii, cind nici etaloanele autoritátilor nu erauprea exacte, nu se putea cere nici locuitorilor prea multáexactitate in efectuarea másurilor, din care cauzá existaumulte nepotriviri generatoare de neintelegeri.

Palma a fost folositá si in Transilvania, dar nu cu free-venta din Tara Romaneascá si Moldova, deoarece stinjenulavea aici alti submultipli: piciorul si tolUl. Palma este amin-titá aici in secolul al XVI-lea, tot la másurarea unor dimen-siuni mien'''. Intr-o insemnare din Banat se spunea astfelel, la 1785, a fost o zIpaclá de sapte palme'''. La 1899, palmaera consideratá ca avind circa 20 cm156.

c) Degetul (parmacul) a fost o másurá veche, de origineromaná. (digitus). Romanii considerau degetul pars minzmaagrestium mensurarum"; degetul avea 12 linii, fiind egal culatimea a patru griume de ováz (4 grana ordei) sau cu18,48 mm157.

De la romani au preluat-o si alte popoare, degetul fiindo másurá folosità in evul mediu in Franta (pouce), undemásura tot 12 linii sau 27,07 mm158, in Rusia, unde avea97,44 mm159 etc.

In Tara Romaneasa §i. Moldova, degetul ca másuráde lungime este amintit in documente incepind din seco-lul al XVIII-lea, fie cu acest nume latin'69, fie (mai ales In

153 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 73. Regretdisparitia de la Arh. st. Iasi a dosarului nr. 21634/1851 despre masurapalmelor domnegti.

Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 37 gi D. PRoDAN,Iobdgia, III, p. 5.

155 Mitrop. Banatului", nr. 10-12, 1965, p. 772.1" Unirea", Blaj, 1899, p. 34.151 DU CANOE, Glossarium, BARTAL, Glossarium, sub voce, HULTSCH,

oP. cit., p. 74 gi 700, gi AL. ZANNE, op. cit., p. 23.158 M. SAIGEY, op. cit., p. 109.159 Seminarium Xondakovianum", 1927, p. 274.168 Doc. muntene la G. POTRA, op. cit., p. 598 (din 1796) gi 635 si

V. A. URECHIA, op. cit., X A, p. 858 gi. doc. moldovene din 1753 gi. 1785(Uricarul, XIV, p. 355 gi N. IORGA, Studii gi doc., XII, pp. 259-261).

67

www.dacoromanica.ro

Moldova) cu acela turcesc de parmac16-1. cei doi termenisint sinonimi rezultà in mod limpede din afirmatia luidache Golescu c deget se zice si o mäsurä, aded a optaparte a palmei si a saizeci i patrulea a stinjenului, care sä:zice i parmac"162. Cind vorbeste de palta autorul Dictio-narului deseori utilizat in aceastä lucrare afirmä maiexact de cit la deget cä palma sä imparte in 12 par-mace"'63. Intr-adevär, mäsurind o palmä cu latul palmei(patru degete lipite), aceasta are mact trei laturi de palmä,adicä 12 degete (atit cit avea i piciorul in Franta).

Dupä impärtirea palmei in zece degete sau parmace, la18591643 degetul a devenit a 100-a parte a acestuia, avind0,019 2 m dupä stinjenul lui $erban vocrá si 0,02 m dupästinjenul lui $tirbei vodä, infiintat la 1855. Precum obser-väm, märimea degetului era destul de apropiatä. de a mäsuriicu acelasi nume folosite de romani.

In Tara Romaneasca, la 1864, degetul avea 0,024 58 m166.In Moldova, in prima jumkate a secolului trecut, degetul

sau parmacul era considerat a opta parte a palmei166, mäsu-rind la 1864 0,034 84 m 167 (vezi fig. 8).

In documentele mai vechi decit mijlocul secolului al XIX-lea,se amintesc adeseori mäsuri de 8, 11 sau 12 parmace168, cecace poate fi un indiciu a palma a avut mai mult decit opt

Vezi doc. din: 1741, 1786, 1806, 1813, 1818, 1825 etc. (UricarulXIV, pp. 249, 276-284, 314, 392, 402, X, p. 238, XV, p. 248 etc, MironCostin", II, 1914, p. 89, Arh. st. Buc., A. N., CDXLVII/1 i Cataloguldoc. turce,sti, I, pp. 267 si 389).

Despre originea turceasca a cuvintului parmac vezi HEINZ WENDT,Die tiirkischen Elemente im Rumeinien, Berlin, 1960, p. 89. In recenziafacuta de Vi. Drimba, acesta crede cá parmac deriva de la cuvintul latinpalma (Studii i cercetari de lingvistica", XIV, nr. 4, 1963, p. 523).

Mentionez ca, in lista masurilor din 1864, degetul este numit asa inTara Romaneascil i palmac in Moldova (I. BUjoREANU, op. cit., p. 1969).

162 Acad. R.S.Romania, ms. rom. 850, f. 282 v, si 848, f. 19.168 Ibidem, f. 7 P.164 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859.166 I. BujoREANu, op. cit., p. 1969.166 G. GHIBANESCU, Surete, XVIII, pp. 251-252; G. Asma, Elemente

de matematicd, p. 95; T. PAmFILE, Agricultura la romdni, p. 231 etc.161I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8. In Propasirea" din 1844,

p. 208, se dà dimensiunea de 0,0345 7m, lar D. IARCU sustinea, la 1857,cit degetul are 0,034 573 6 m (op. cit., p. 8).

168 N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 504, Uricarul, XVII,pp. 171 179.

68

www.dacoromanica.ro

parmace, asa cum avea si in Tara Româneasc5.. De altfel, la1795, episcopul Amfilohie afirmá chiar cá palma avea 12degete.

Ca másurá de lungime, degetul a fost utilizat si in Tran-silvania. La 1783, de pila, se spunea cà griul trebuia semá-nat la o adincime care sá nu depáseascá 2-3 degete'69.

d) Linia a fost cel mai mic submultiplu al palmei, fiindintilnitá In documente in secolul al XIX-lea"°. Ea a fost im-prumutatá, probabil, din Franta. Inainte de introducerea sis-ternului metric, linia avea utilizarea de azi a milimetrului,fiind insá mai mare ca acesta de douá ori. In Tara Roma-.neascá, la 1853, se hotára ca planurile mosiilor sá fie aká-tuite la scara de 1/10 000 sou .10 stinjeni pe o linie"71.

In Tara Romlineascsd, dupá ce stinjenul a fost impárvitpotrivit sistemului zecimal, unja a devenit a 10-a parte dindeget sau parmac, a 100-a parte din palmá si a 1000-a partedin stinjen, avind 0,001 96 m dwpá stinjenul lui Serban vodási 0,002 m dupà stinjenul de 2 m numit al lui $tirbei voa.La 1864, unja era consideratá de 0,002 46 m"2.

In Moldova, linia era a 12-a parte dintr-un deget sau par-mac si a 96-a parte a palmen". La 1864, ea másura0,002 90 m174, fiind deci ceva mai mare dectt unja zecimaládin Tara Româneascá.

Intr-o Aritmetica din 1839 se susiine cà unja se impárTeaIn 12 punturi"175, pe care 'Ms.& nu le-am intilnit in documente.

In Transilvania, dupá ocuparea de cátre imperiali, s-aufolosit submultiplii stinjenului austriac, care sint alçii decit

169 Pconomul", 1873, p. 98.17° Vezi doc. moldovene din 7 oct. 1849, 19 iulie 1857 etc. (Arh. st. Buc.,

A. N., CMLXXI/28, DCCLXXIX/2).171 Buletinul oficial", Tara Rom., 30 mart. 1853, p. 59.179 I. BUJOREANU, op. cit., p. 1969. AceastA linie era ceva mal mare

decit aceea utilizatA in Pranta, care mAsura 0,0022 56 (SAIGEY. op. cit.,p. 109).

118 D. IARCU, op. cit., p. 8, G. ASAKT, op. cit., p. 96, I. BujoREANU,op. cit., p. 1966, Aritmeticd, Iasi, 1839, p. 56.

114 1. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8. in PropAsirea", 1844,p. 208, unja era consideratA ca fiind de 0,028 8 na, iar la 1857 D. IARCUdA echivalenta 0,028 811 (op. cit., p. 8).

17° Aritmeticel, Iasi, 1839, p. 56.

69

www.dacoromanica.ro

ai stinjenului din Tara Româneascl si Moldova, si anumetpiciorul sau urma fi tolul.

e) Piciorul (urma, suhul sau talpa) era a sasea parte dintr-unstinjen176, fiind egal cu 0,316 m, márime apropiati de amásurii latine pes (picior), care avea 0,2963 m.

Intr-o Aritmetica din 1777, piciorul este numit uh'77, iarintr-o altá Aritmetieci, apárutá la 1805, i se spune talpá(stinjenul avea 6 talpe)'78.

Folosit din secolul al XVIII-lea, in secolul trecut cu else calculau si volumele. De pildá, la 1839 este amintit un vasde piatrà de 131/2 picioare cubice179.

In Tara Romaneasa i Moldova, piciorul nu a fost utili-zat. La 1795 Insá Amfilohie episcopul, autorul unei Arit-metici, punea semnul echivalentei blue picior si palma dom-neasea180, dei aceasta era mi micá dectt piciorul.

Mentionez 6., intr-un document latin din anul 1316, cuprilejul unei hotárnicii la Resighea-Carei, se spune cl hotarulera de la al cincilea picior sau linie" a bisericii (pede seulinea)'81. Nu stiu ce dimensiune avea acest picior (linia utili-zatá mai tirziu era mult mai micä:).

Piciorul se mai numea In Transilvania si urm.1, cuvintde origine latiná, indicInd chiar urma lásatä: de cálcáturapiciorului'82.

In Transilvania, urrna este utilizatá in secolele XVIIIXIX. La 1751, la Sáliste, este pomenità o fisie de pámintde trei urmel", iar la 1790, episcopul Gherasim Adamovizicerea preotilor ca mortii sá fie inmormintati la o adtncimede minimum opt urmeim. Urma a continuat sá fie folositä:si dupá introducerea sistemului metric; la 1877, George Ba-ritiu aprecia ináltimea muntelui Ineu la 7159 urme'85.

276 P. GRisELLnii, Istoria Banatului Timi§an; p. 297.277 Ducere de mind catre aritmetica ..., 1777, p. 94.178 Gr. OBRADOVICI, Aritmetia, Buda, 1805, p. 50.1" "Gazeta de Transilvania", 29 ian. 1839./go AMpiLOHIE, EpISCopuL, Elemente arithmetice, Iasi, 1795, p. 132.181 Doc. priv. ist. Rom., C, veac XIV, vol. I, p. 250.232 A. T. LAURIAN §i J. C. MAssim, Dictionarul limbii romdne, II, s. V.283 I. LUPAS, Contribufiuni documentare, p. 40.184 Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 2308.788 "Transilvania", 1877, p. 231.

70

www.dacoromanica.ro

Cum muntele Ineu are 2280 m, rezultá cá Baritiu consideraurma de márimea piciorului.

In Tara Romiineasca, prima menTiune cunoscutá din docu-mente a urmei este din 30 octombrie 1693, cind se spuneci un rázor de vie trecea ca lungime de un visin cu un passi douá unne'86. Mai tirziu, la 12 mai 1768, se aprecia el100 de urme erau egale cu 66 de coti si jumátatei87 , rapor-tul dintre urmá si cot fiind de 2/3. Urma avea deci 0,443 in,socotind cotul de 0,664 in. Urma era deci mai micá decit ceautilizatá in Transilvania.

f) Tolul este o nfisurá austriaa, submultiplu al stinjenului,care, la 1875, era egalá cu a 60-a parte a acestuia, sau cu0,0316 m'88.

Tolul a fost utilizat indeosebi in Transilvania, dupá ocu-parea ei de cátre Imperiul austriac. Astfel, la 1793, la Bra-sov, se afirma cá cotul se m'irise fatl de cel de la inceputulsecolului cu un to1189 iar la 1805, la Buzias, o ináltime era apre-ciatá in sucuri si tolim.

In aritmeticile apárute la 1777 si 1805 se afirmá ei tolulavea 12 linii, iar linia 12 puncturi"; acestea din urmá erauinsi mai mult niste notiuni geometrice, neutilizate la másu-rátori.

In Tara Româneasc i Moldova, uncle exista o másuráa<cmánátoare (degetul), tolul a fost utilizat numai in primaj,,mátate a secolului al XIX-lea, in diverse lucrári de con-struc;ii si la alcátuirea de planuri, indeosebi de cátre ingineriisi arhitectii stráini aflati in firile noastre. Astfel, la 1845,maiorul Rudolf von Borroczyn arta cl planul orasuluiBucuresti va fi ridicat la scara de 1/1000 parte din másuracea fireasei, adid de 1 tol decimal in potrivire cu 10 sdn-jeni"'", iar la 6 iulie 1830, la Iasi, látimea unui garderobcra apreciatá la un cot si patru voiiis2.

186 Arh. st. Buc., Mitr. Tárii Rom., LV/19.187 G. POTRA, Doc. privitoare la i,storia orafului Bucuref ti, p. 477.88 La 1777 si 1805 suhul sau piciorul ayes. 12 ton (Ducere de mind

catre aritmeticd, p. 94 si GR. OBRADOVICI, op. Cit., p. 50).389 . MOISUC, Industria textild din Brapv fi Tara Birsei. Catalog de

documente I, 1413-1820, Bucuresti, 1960, p. 328; vezi si p. 455.199 Analele Banatului", 1929, fasc. 3, p. 38.191 Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 52/1844, f. 238.192 Ioan Neculce", 1928, p. 208. Vezi si I. BRAESCU, op. cit., pp. 45, 47.

71

www.dacoromanica.ro

3) ALTE MASURI MICI DE LUNGIME

In secolul al XVIII-lea, datoritä necesitátii de a se mäsuradistante mai mici, sistemul acesta simplu de mäsurat, aflat laindemina oricui, a fost completat cu másuri mai mici decitpalma, utilizindu-se mina omului deschisä altfel decit la pal-mä (schioapä, lat de minä), inchisä (pumnul) sau cumam vázut mai sus chiar degetul.

a) Schioapa era ceva mai miel decit palma, reprezentind dis-tanta de la virful degetului mare pida' la vtrful degetului arä-tätorr, cind acestea sint bine depärtate unul de altul.

Ca unitate de mäsurat, schioapa apare in documenteleTarii Românepi, aläturi de palta', in secolul al XVIII-lea,fiind folositä la másurarea distantelor mici. Astfel, la 12martie 1723, se vinde la Bucuresti un loc de un stinjen jumä-tate si o schioapV93; la 9 mai 1781, se aprecia o distanta laCraiova ca fiind de douä palme si o schioapä194, iar la(c. 1820), tot in Oltenia, scindurile se mäsurau cu palma,schioapa, latul de minä etc.'95.

In unele documente din prima jumätate a secolului alXIX-lea, sint amintite i chioapele numite domnesti"96,ceea ce poate fi un indiciu cà i dimensiunea schioapei erafixatä de domnie ca si alte mäsuri , dar märimea ei nuo cunoastem cu precizie. Singura insemnare cunoscutä despremärimea schioapei o datoräm unui zugrav oltean, Gheorghe-Gheronrtie, care, la 1837, considera schioapa ca avind0,195 m'97.

In Moldova, §chioapa este amintitä mai devreme ca inTara Romaneascá, incepind de la 6 august 1626198. Cuschioapa se mäsurau mai ales scindurile. De pila, la clädi-rea bisericii din Lärgäseni, in 1803, s-au folosit 52

193 G. POTRA, op. cit., p. 300. Vezi si pp. 369, 598 passim.Megtefugari neguldtori din trecutut Craiovei, p. 64.

195 N. IORGA, Situatia agrard, economicd i sociald a Olteniei, p. 107.Vezi $i V. A. TJRECHIA, op. cit., X A, p. 858, XI, pp. 315-316.

199 Ibidem, X A, p. 828.297 .Mitropolia Olteniei", nr. 1-2, 1967, p. 76.199 Acad. R.S.România, CV/77. Vezi si G. GHTRANESCG, Ispisoace,

111/2, p. 153, IV/1, p. 207, N. IoRGA, Studii §i doc., XXII, pp. 259-261.

72

www.dacoromanica.ro

cite 19 coti lungul i intr-o muche o palmä domneascä siin altä muche o schioapä bunä"199.

Ca si in Tara Romaneascä, schioapa nu a avut o märimefixä, ea variind dupä dimensiunea miinii celui care mäsura.Pe la mijlocul secolului trecut, este amintitä si in Moldovaschioapa numitä domneascrm°. Dupä opinia lui G. Ghibä-nescu, schioapa a mäsurat 0,180 m201, fiind deci egará cuaproximativ 2/3 din palmä.

In Transilvania §chioapa este amintitä mai rar ca in TaraRomâneasca si Moldova. La 1896 se explica sätenilor cä62 cm fac trei schioape ciar 42 cm slut egali cu douá schioa-pe2°2, schioapa find calculatä deci la circa 20 om, ca sipalma. Faptul ei la aceastä datä se mai vorbeste incä deschioapä aratác folosirea ei intrase in traditie.

b) Latul de mîn i podul muinii au fost utilizate si ele caunitäti de mäsurat, indeosebi In secolul al XVIII-lea si inprimele decenii ale secolului trecut. De pildá, la 13 iunie1724, la Iasi, un loc avea lätimea de 5 pasi, cloux palme siun lat de minä203, iar in 1775 dimensiunile unei catapetesmedin Dolheni-Fälciu erau de 13 palme si cloua laturi de mtnälungul i patru palme si un lat de miná latu1204.

Dupä pärerea lui Iordache Golescu, latul de palmä eracit coprinde patru degete ale miinii lipite unul lîngà altul"205.Cum palma mäsura 12 degete, rezultá cà latul de minä eraa treia parte din palmä sau circa 0,082 m. La fel definestelatul de minä i episcopul Amfilohie la 1795 206.

Podul miinii era o mäsurä aproxirnativ egalá cu latul deminä (podul palmei avind lätimea color patru degete).

Latul de palmä ca mäsurä a fast utilizat si In Tran-silvania. La 1853, de pildä, se spunea despre o cordea cä eralatä de mai bine de un lat de palmä207.

188 Arhiva" 1902, p. 162."0 Doc. din 1846 (Ioan Neculce", 1928, p. 318).201 Arhiva", 1902, p. 162.202 Unirea" Blaj, 1896, p. 273.

loan Neculee", 1926-1927, p. 388. Vezi §i p. 336 §i G. GHIBANESCU,Surete, XVII, p. 24.

204 loan Neculce", 1924, p. 278. Pentru Tara RomaneascA vezi V. A.1TRECHIA, op. cit., X A, p. 858.

206 R. S. Romfinia, ms. rom. 848, f. 7 v.204 EPISCOPUL, op. cit., p. 135.888 Gazeta de Transilvania", 8 Julie 1853.

73

www.dacoromanica.ro

Pumnul este amintit in documentele Târii Rominesti catresfirsitul secolului al XVIII-lea, insotind, de regulg, palma208.In prima jumátate a secolului trecut, prgjina mgsura uneori18 palme si un pumn, iar la 1863 se spunea c toti caii depostg din judetul Ilfov trebuiau sg aibg ingltimea de 14pumni i jumgtate pida la 15 pumni209.

Dupg pgrerea lui Al. Zanne, pumnul ar fi fost de 2/3 dinpalmg; dar, adaugg el, nu este o mgsurg precisg"-'°. Afir-matia sa este confirmatg de o insemnare din 1837 a luiGheorghe-Gherontie zugravul, al cgrui pumn Cu degetulmare intins mgsura 0,130 m211.

Pumnul a fost folosit i in Transilvania, unde la 1875 eraLonsiderat a fi de 10,536 cm2i2, deai ceva mai mic decit acelaf in Tara Româneascg, fiind de circa doug ori mai mic decitpalma.

4) PRÀJINA

In Tara- Româneascg si Moldova a fost o unitate de mg-surat lungimile mai mare decit stinjenul; ea si-a luat numelede la lemnul lung si subtire, folosit la mgsurátori. In unele do-cumente din Oltenia, prgjina a mai avut i sensul de parte desat, ca intr-un act din 24 iunie 1675, in care se vind, la Cos-teni-Gorj, din 9 prgjini care este peste tot hotarul... dotàprgjini, din cimp, din pgdure, din apg, din vad de moarg, din

satului, din munte"213.Ca unitate de mgsurg, in Tara Rontlineaseá, prá.iina este

mentionatg prima oarg la 5 iulie 1570, cind are loc o vinzarerie ocing la Ciorgsti, mgsuratg in fàlci, prgjini i coarde24.In secolele XVIXVIII, prgjina este amintitg in documentemai rar decit pasul si stinjenul, care erau ye atunci princi-palele unitgti de mgsurat lungimea. Cu prajina se mgsurau

242 Megtegugari gi negukitori din trecutul Craiovei, pp. 64 §i 78 (doc. din1781 §i 1795).

200 Monitorul oficial", 1863, pp. 133 §i 245.no AL. ZANNE, op. cit., p. 15.211 Mitrop. Olteniei", nr. 1-2, 1967, p. 76.212T. POP, op. cit., p. 36.212 G. GFIEBANESco, Surete, VI, p. 114.214 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p.403; vezi §i pp. 481

§i 484; veac. XVII, vol. II, p. 26, 54, 431; vol. III, p. 16, 391 etc-.

74

www.dacoromanica.ro

atit locurile de casa, cit si, mai ales si mai tirziu, viile. Depila la 10 septembrie 1650 un loc de casa la Muscel-Buzáuavea 12 prájini in lat si 17 in lung, in timp ce tot acolo viase másura cu pogonul iar ocina cu stinjenu1215.

Piná. la mijlocul secolului al XVIII-lea, pdjina este amin-titá In documente fie singurá, fie, mai ales, insotind unele uni-táti de tifásurat suprafetele, ca falcea, ferdela2" i cezverta217;de la mijlocul acestui secol, prájina apare cel mai adeseaturi de pogon, indeosebi la másuratul viilor218. Este insá greude spus In mod sigur dad aceastl pdjiná era o másurá delungime2" sau una de suprafatá. Prima ipotezi este mult mai

tinind seama si de faptul cá., in documentele maitirzii, prájina era folositá la másuratul pogoneste"220.

Cit priveFte märimea präjinei, ea a variat decursul vre-murilor intre 16 Fi 24 de palme, adicä 2-3 stinjeni. La mij-locul secolului al XVIII-lea, prIjina folositá In judetul Pra-hoya se márise, de indatá ce, la 25 ianuarie 1764, se spuneun loc din Urlati, másurat Cu prájina cea veche", avusesepatru pogoane; iar acum, cu prájina de acum, s-au gásit po-goafne 3, cez(virte) 1, pdjinl 1 pol221", deci o diferentá detrei sferturi de pogon la patru pogoane.

La sfirsitul secolului al XVIII-lea, prä jina avea 18 palme,adicä doi stinjeni i douci palme!!!. La 5 aprilie 1816, boierii

215 Acad. R. S. Romania, DCCXC/19.zie Vezi si doc. din 15 ian. 1582, cind au loc urmatoarele vinzasi de

ocine la Ponoare: o falce si o prajina, o prajina si o ferde15., o funie si oprajing. etc. (Arh. st. Rimnicul Vilcea, XV/2).

217 Vezi doc. din 17 oct. 1736, In care se vorbeste despre o cezverta, o.giumatate" de pajilla si un pas (Rev. arhivelor", 1946-1947, p. 312),

ala Vezi doc. din: 1674, 1680, 1699, 1720, 1721, etc. (Arh. st. Bnc.,Mitr. Tarii Romanesti, I4XXIX/1, Acad. R. S. Rominia, XLV/118.CCCLXXV/146, Muzeul de istorie, Bucuresti, nr. 30434, Buletinul Com.istorice", XI, 1932, p. 92, Rev. arhivelor", VII/2, p. 302).

119 La 1699, de pila, se aminteste o suprafatii de pamint avind o ju-matate de pogon si 100 de prajini; ad i prajina este unitate de lungime(Acad. R. S. Romania, XLV/118). Tot asemenea unitati de lungime sint

prajinile de pamint amintite la 29 mai 1606, care avean valori cuprinseIntre 50 si 150 de aspri (Acad. R. S. Rom5.nia, CCCl/30).

220 SPIRU HARET, Ad de hotdrnicie a mofiei Bucuresti, 1894,p. 4 (hotarnicie din 1845).

221 Buletinul Com. istorice", V, p. 259."22 Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III, t. XXIX,1946

1947, p. 15.

75

www.dacoromanica.ro

arátau insä. domnului cá prá fina obicinuirá noi ftim cá estede 18 palme domnefti fi un pumn"223. Aceastá márime a prá-jinii se vede cá era aceea oficiar, recunoscutá de domnie, cácila 10 septembrie 1825 domnul Grigore Dimitrie Ghica porun-cea marelui spátar s5. aducá. la cunostirqa locuitorilor cá lamásurarea pogoanelor trebuiau sà. utilizeze práljina de 18palme si un pumn, calculatá dupá stinjenul lui $erban vodi2-4.Aceastá másurá a pajinii este atestatä si de alte documentedin aceeasi epocá225.

In dictionarul sh, adeseori citat aci, boierul Iordache Go-lescu afirma insá cl, piná la Regulamentul organic, prájina aavut doi stinjeni, adicá 16 palme226.

Din documentele epocii rezultá. l'usa d. aceastá. pajita eraconsideratá mai micá decit cea legará'. In anul 1750, de pila,locuitorii din trei sate ale mánástirii Nucet din judetul Dim-bovita se pringeau dommlui cái egumenul acestei mánástiri lemásura pámintul cu o präjiná finita de el, avind 16 palme,nu cu peájina dreaptá", aceasta pentru a scoate un numár maimare de pogoane .si o cantitate sporitä de dijra227.

Prin Regulamentul organic, la 1831, márimea prájinii a fostfixatá la 24 de palme; aici se aráta cá. fiefcare prájina. estede 3 stinjeni domnefti, socotindu-se de masurá statornicástinjenul lui $erban voda."225. Aceastá másurä de trei stinjenia präjinii este confirmatä si de o serie de documente din peri-oada regulamentará229. Ea a fost folositá la másurarea pámln-tului si dupá introducerea sistemului metric230.

La mijlocul secolului al XIX-lea, dupá stabilirea márimiiprájinei la tnei sanjeni sau 24 de palme, a continuat sl fie

223 v. A. UREcHIA, op. cit., X B, p. 184.224 Doc. din 13 sept. 1801 si 29 nov. 1830 (Arh. st. Buc., mänästirea

Radu Vodä, XCVI/3 si lairon Costin", IV, 1916, p. 280).Acad. R. S. Romania, 14XXIII/351.

22$ ms. rom. 848, f. 97-97 v.227 Doc, priv. rela/iile agrave, I, p. 502.2213 Regulamentul Organic al Valahiei, Bucuresti, 1832, p. 58.22$ din 1835, 1845 etc. (I. COJOCARU, Doc. privitoare la economia

Teirii Romdnegli, II, p. 581; N. IORGA, Studii gi doc., XXI, p. 533). Vezisi T. PAMFILE, op. cit., p. 231.

224 Acad. R. S. Romania, ms. 3437, f. 85 v., 3438, f. 76 v., 109 v.,141 v., 182 etc. (este vorba de anul 1878).

76

www.dacoromanica.ro

utilizat i plijina de 18 palme si un pumn23', indeosebi lardásurarea pogoanelor mici, de 784 stinjeni232.

Din aceeasi vreme ni s-au Ostrat documente din care re-.zultác unii proprietari de 0:mint au continuat sä: foloseascIprájini mai mici, Inselind astfel pe Orani la másurátoarea po-goanelor de arátuil. Asa se plingeau în anul 1834 locuitoriidin Ciupa-Vlasca contra proprietarului local, care la másueá-toarea pogoanelor de porumb ne-au Malt prjina mieá, caias pogoane mai multe"233.

Priijina de trei stinjeni avea 5,886 m, iar cea de 18 palmefi un pumn circa 4,574 5 m (aceste dimensiuni sint calculatedupá märimea stinjenului $erban vocrá, deoarece in tabelelede calcularea rdásurilor vechi dup.á sistemul metric din 1864prájina nu e trecutá)233

In Moldova, plijina a fost o unitate de idásurat lungimeasuprafata; în acest din urmä: caz se numea prajina faceaseci

sau prïijinè1 de falce (vezi mä:surile de suprafa4Ca unitate de másurat lungimile, práljina este amintitä: ceva

mai devreme deck in Tara Romaneaseá, i anume In martie1537, and un loc de prisacá: de pe MAW Sec era evaluat lasase peijini234.

In secolul al XVII-lea, mentiunile documentare despre folo-sirea pràjinii ca unitate de má:surat se înmultesc, ea fiind

231 Doc. din 1832, 1852 etc (Miron Costin", III, 1915, P. 168, Bule-tinul Com. istorice", VI, p. 19).

282 Despre acesta vezi mai jos p. 132.233 Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 1926/1833, p. II; ibidem,

dos. nr. 960/1841, ambele semnalate de colegul Stan Apostol.233 bis In Propäsirea", 1844, p. 208, präjina lui C. Brincoveanu are

6,060 m.234 Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. I, p. 387.

Amintesc aci cA präjina, ca mAsurä., este pomenitii si de unii sträinicare au trecut prin Moldova. Italianul Angiolello, de pild5., care 1-a insotitpe sultanul Mahomed in campania a.cestuia din 1476, calculeazá o distantàla douil prg.jini (due pertiche di misura) (CeticItori strifini despre romeine,I, P. 137).

In Italia, pertica era ea ai präjina in Moldova atit o misurside lungime, cit si de suprafatA; in Franta se numea perche (Enciclopediaitaliana, s. v.). Pertica romanA avea 10 pedes sau 2,963 m.

77

www.dacoromanica.ro

amintitá fie singurá235, fie insotind fakea236 sau p0g0nu1237.Chiar cind apare aláturi de aceste másuri de suprafatá, pri-jina era consideratá tot o másuil de lungime. De pildá, la 12iulie 1642 se vorbeste de un loc lat de 9 prájini de falce 5ilung din deal piná in vale238.

Ca si in Tara Romaneascá, incepind incá din secolul alXVII-lea, präjina a avut tot 24 de palme sau trei stinjeni;aceastá márime rezultá din numeroase márturii istorice, docu-mentare239 sau narative240.

Pr'cijina din Moldova era insïi mai mare dech cea din TaraRomiineasc'ét, datorit mrimii stinjenului; dupa stinjenulde 2,23 m, ea avea 6,69 m241, fiind deci cu aproape 1 m maimare ca cea folositá in Tara Romaneascá.

In afarà de aceastá prájiná de trei stinjeni, documentelemoldovene amintesc prájini mai mici. De pildá, la 1843, sespune cá o astfel de prájiná másura 20 de palme gospod (dom-

238 Doc. din: 1634, <1635-1636>, 1654, 1666 etc. (Spiridonia-Iasi,XXXI/51, Acad. R. S. Romania, CXII/5 i CDVIII 12, Arh. st. Buc.,mänästirea Cetätuia, XVII/10).

236 Doc. din: 1638, 1666, 1669, 1845 etc. (Arh. st. Buc., mänistireaPingärati, 111/52, 53, mänästirea Sf. Sava-Iasi, XVII/2, 6, 7, 18, 22, 24,Acad. R. S. Romania, CCXXVII/89, CCXXVIII/22 si 28).°K237 Doc. din 1688 si 1692 (Acad. R. S. Romania, CLXXXVI/112, Arh.st . Iai, CCCLX/2, f. 342).

238 Acad. R. S. Romania, LXIX/137.238 Vezi doc. din: <1635-1636>, 1641, 1763, (inceputul secolului XIX),

1823, 1826, 1846 etc. (Acad. R. S. Romania, CXII/5, XXXIV/151, loanNeculce", 1926-1927, P. 286, Miron Costin", 1915, p. 91, Arhiva",1898, p. 603, G. GHIBANESCU, Surete, XIII, p. 65 si Arh. st. Buc., AN,MMDCCCLXXXI/17 si 24).

Intr-o traducere a unui doc. din 27 april. 1636 este mentionatä o prä-jiná de patra stinjeni (kcad. R. S. Romania, DCCXXXV/65 si N. IORGA,Studii si doc., XI, p. 279). Aci este vorba, foarte probabil, de o gresealtia traducatorului.1

240 Relatia lui Lagan din 1828 (Buletinul Com. istorice", IX, p. 175)relatia lui J. ROHRER, Benierkungen auf einer Reise von der tiirkischen

Greinze fiber die Bukotvina, Viena, 1804, p. 71. Vezi i N. SOUTZO, op. cit.,p. 161, Regulanientul Organic al V alaliiei §i Moldovei, Bucuresti, 1944,p. 122 si Acad. R. S. Romania, ms. 223, f. 368.

241 Intr-un articol publicat in revista Prop6sirea", 1844, p. 208, sesustine insä cä präjina avea 6,638 13 in, dup5. un stinjen calculat la,2,212 72 m.

78

www.dacoromanica.ro

nesti)242, iar in a doua jumátate a secolului trecut, in fostultinut Tecuci, prájina domneascá avea numai 12 palme dom-nesti243, fiind deci egalá. cu o jumátate din plijina mare de 24de palme.

De altf el, in Moldova existas mai multe feluri de prajini(a§a cum existau mai multi stinjeni); documentele moldoveneamintesc adeseori pr'djina facii §i a pogonului (utilizate pentrucele doux másuri de suprafafá), prajina mare, pr,?íjina lucrului,pr'eijina vinziirii, pe lingá priijini de frunte, de mijloc fi decoad'ci 243 bis.

La 1866, in tinutul Bacá'u, prájina ajunsese aproape de má-rimea stinjenului; la 22 septembrie -in acel an se másoará ovie cu o prájinäi de 9 palme proaste de om de mijloc244.

Prájina a fost si in Moldova un important instrument denlZisurat párnintul, folosit incI din secolul al XVII-lea. La 12octombrie (1605), teritoriul satului Brágesti din ampul luiDragos se impártea cu prájina" 244 bis. Aceastá prájiná de má-surat era un par mai lung, cu care se efectuau másurátorile 4icare inlocuia funja sau otgonul. Intr-o Aritmetia fárá datá,din prima jumátate a secolului al XIX-lea, se spune prájinä.se zice o nuie sau in adevár o prájiná lungá. de trii stinjinisau de 24 palme numite domnesti"245.

In prima jumátate a secolului al XIX-lea, prájina dom-neascá cu care se másurau fálcile sau pámintul fálceste" 246,avea ca si alte instrumente de másurat lungimea citeo pecete la fiecare capát al su, care ti certifica exactitatea.La 1834, un locuitor, dorind s5. cumpere niste pá.mint la Du-meni, cu un galben falcea, ceruse vinzátorului sl-i másoare

242 Miron Costin", 1915, P. 91.Vezi si C. C. GiuRESCU, Istoricul podgoriei Odobe§tilor, p. 296, mide se

publica un doc. din 1780, care aminteste de o prajina masur1nd 17 palmesi trei degete, adica aproape doi stinjeni.

244 T. PAMFILE, Agricultura la romeini, pp. 231-232. Aci se mai amin-tesc si prajina pogoneasca" de 10 palme si priajina stinjeneascli" de8 palme (care insa nu este altceva decit stInjenul).

243 bis Doc. din 3 oct. 1732, 26 mart. 1812, 19 oct. 1843 etc. (Arh. st.Buc., Doc. mold., 1/38, AN, MMDCCCXCV/4 si MMCM/12). Vezi siC. C. GiUREscu, op. cit., pp. 90-91.

244 Arh. st. Buc., Doc. mold., VII/35.244 bis Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, P. 259.244 Aritmeticel, p. 72.24° N. IORGA, Studii fi doc., XXI, pp. 397, 398.

79

www.dacoromanica.ro

cu prájánä driapt i drept. Auzind c prájina are dodipeceti la capite", cumpárátorul a declarat cá am socotit ea'trebui sá fie tare driaptl" si a cerut prIjina sá se convingá,,cá-i driaptá, cu peceti la capite"; chid mi-au adus-o si amvázut-o, am incremenit", declará. mai departe omul nostru; ammásurat-o cu palma (si) am gásit-o numai de 21 palmiproasti de ale meli si o schioapá". Acest fapt l-a nemultumitprofund, cxci vinzátorul dupá' ce &I ti cerea un pret mare

voia másoare atitea aid cu asa prájiná micr247.La 1837, domnul çrii, constatind c proprietarii de mosii

insalá pe locuitori prin inchipuire de prájini de falce cu to-tul nepotrivite cu palma cea dreapt i legiuitI", a dispusse trimitá in fiecare sat cite o palmá domneascá cu care si sepoatä controla márimea pràjinii. Präjina trebuia sä fie din unsingur lemn i nici cum cu adIosaguri ca sl nu se deje prilejde viclesug sau insnáciune"248.

5) ALTE INSTRUMENTE DE MÄSURAT LUNGIMEA

In afará de stinjeni i prájiná, s-au mai folosit, in evul mediu,si alte instrumente de másurat lungimea, confectionate maiales pentru a inlesni másurarea mosiilor mai mari. Gam unelemosii aveau dimensiuni de mii de stinjeni, pentru a nu trebuis5. se pura stinjenul sau prájina de mii de ori pe psárnint, seconfectionau o funie, un otgon sau un !ant mai lung care usu-rau másurátoarea.a) Funja sau otgonul. Funja este un cuvint de origine latiná,inttlnit i in documentele emise de cancelaria regilor maghiari.La 1336, de pildá, se vorbeste de o rnásurátoare fácutá cusfoara de másurat sau funja" (cum zona mensurationis seu fu-rze), care fusese sigilatá pentru exactitate249.

In afarà de funie parte de mosie , tot funie sau otgonse numea instrumentul principal de másurat pámintul Ora In

Ibidem, XVI, pp. 40-41.248 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 435 si SturdzaScheianu,

Acte legiuiri, I, p. 265.242 BRAEscu, oP. cit., pp. 16-17.

Vezi i doc. din 1394, in care este vorba de impArtirea miel mosiiintre mai multi locuitori cu funja (cum fume distributionis mensurandoPartibus proedictis inter se dividere) (Urkundenbuch, III, p. 107).

80

www.dacoromanica.ro

secolul al XIX-lea funja, care avea un numar variabil desstinjeni. Masuritoarea nzofiilor cu Jimia a fost at'it de des Julo-sita in evul mediu, 'inch opera tia se numea ea ins'ei,si funire";cei care nfeisurau spuneau c,?'t au funit" mofia.

Cind se efectuau asemenea másufaitori si se intárea sau vin-dea numarul de funii rezultat se memiona de obioei i lungi-mea funiei in stinjeni. Astfel, in 8 iunie 1568, la Patirlage-Buzau, niste locuri de stupina aveau 20 de funii in lungime20 in latime si funja de 30 de stinjeni"250; la 25 aprilie 1572,la Popesti (probabil judetul Ilfov) se intáreste unuia stapini-rea asupra a 23 de funii de padure si funja cite 12 stin-jeni251, iar la 25 iulie 1634, la Potlogi-Romanmi, se intáresc50 de funii de ocina mánástirii Brincoveni si 43 megiesilor,specificindu-se sa se stie ca au fost funea de 15 stin-"c252jem .

Funja de masurat avea deci dimensiuni variabile de 12, 15,16253, 90234, 25255, 30, 33256, 40257 sau chiar 100258 de stinjeni(deci 24-200 m).

Mai rar funja se m'asura in pasi sau chiar in co%i. De pilda,in septembrie 1682, le Scarisoara-Romana%i, funja era de 40de pasi,2" in timp ce la Bratiani-Arges, in februarie 1657, sevind 600 de funii, o funie de 12 cmi260.

La mijlocul secolului trecut, se utilizau la nfeisur?itoarea p(I-mintultsi lanturi de fier de cite 10 stinjeni, care se trimeteaud.2 la Bucuresti261. Funja de 10 stinjeni (circa 20 m) a conti-nuat s'a fie folositá la masuratul pamintului i dupa 1866262.

In Moldova, funja sau otgoinul aveau aceeasi utilizare. Cindse masura o mosie, hotarnicii declarau ca au tras cu fu-

25° Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 268.261 Ibideni, vol. IV, p. 68.252 Arh. st. Buc., manastirea Brincoveni, 1/4.253 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 375.254 Ibidem, p. 491.255 Doc. din 14 no. 1698 (Arh. st. Buc., ms. 1234, f. 456-457).256 Doc. din 15 iunie 1678, 28 nov. 1680, 7 mart. 1681 etc. (Ibidem,

Ms. 173, f. 332, Muzeul de istorie, Bucuresti, nr. 1724 D, 1732/D).257 Doc. din 1682 (Acad. R. S. Romania, CXXXIV/83).259 Doc. din 6 ian. 1690 (ibidem, CCXCIX/52).259 N. IoRoA, Studii fi doc., V, p. 449.269 Acad. R. S. Romania, Suluri, nr. 5.261 Arh. st. Buc., Vornicia din launtru, dos. 885/1845, f. 7-8 si 56.262 Acad. R. S. Romania, sus. rom. 3437, f. 60 v., 138 etc.

81

www.dacoromanica.ro

nia.263264.sau am mäsurat Cu funja" Ca si in Tara Roma-neascä, documentele amintesc de furnii san otgoane de dimen-siuni diferirte, avind 10265, 15266, 16267, 20268 (folosite cel maiadesea), 22269 24270, 25271, 30272, 33273, 36274, 45275 sau 60276de stinjeni intre circa 20 si 120 m). Uneori tot caTara Romaneascä funiile sau otgoanele se mäsurau si cupasul277.

Dupä pärerea unui austriac care a vizitat Bucovina in 1802,funja sau otgonul aveau dimensiuni diferite in fiecare sat, sta-bilite de tradipia locaIi, dimensiuni pe care le cunosteau si i:s-pec-tau topi proprietarii din localitatea respectivä278.

b) Lantul. In prima jumätate a secolului trecut, se foloseaula mäsuratul mosiilor i lanwri de fier. De pildä, la 30 iulie1817, se face o hotärnicie la Ghermänesti cu lanp de fier de10 stinjeni domnesti"27°. Aceste lanpuri de fier ciä.'deau mäsu-rätorilor mai multä precizie, motiv pentru care erau preferatefuniei sau sforilor fäcute de cinepä, care se puteau intinde289.

Este probabil csi lanpul de mäsurat sä fi fost imprumu tatdin Transilvania, unde, la 1786, in AKz?imintul pentru ca-dastru al impäratului Iosif al II-lea se spune c mäsurätorite

Doc. din 1 febr. 1636 (Arh. st. Buc., mlinastirea Bisericani, XV/14).264 din 3 febr. 1636, 30 aug. 1642 etc. (Acad. R. S. Romania,

CD/121 si CLV/44).261 din 1716 si 1820 (Arhiva", 1902, pp. 159-160).264 din 8 dec. 1655 (Acad. R. S. Romania, CXLI/115).227 Doc. din 1785 (N. IoRGA, Studii fi doc., VI, p. 237).

Doc. din: 1711, 1765, 1766, 1776, etc. (Uricaru/, XIX, p. 397, XVII,pp. 87-91, N. IoRGA, op. cit., VI, p. 162, Arhiva", 1902, pp. 156-157).

211 din 1 febr. 1662 (Arh. st. Iai, CLXXIV/16).270 din 1827 (Arhiva", 1902, p. 156).271 Doc. din 1761 (A. SAVA, Doc. privitoare la Orhei, p. 245).272 Doc. din 17 mai 1669, 1785 etc. (Arh. st. Buc., minastirea Neamt,

XXII/19, Miron Costin", III, 1915, p. 28).278 Doc, din 1692 (N. IoRGA, Studii §i doc., VI, p. 145).

Doc. din 15 iulie 1671 (Arh. st. Iasi, CDVIII/78).278 Arhiva", 1902, p. 161.278 Ibidem, p. 157.277 Doc. din: 1719, 1779, 1781 etc. (N. IORGA, Studii fi doc., VI, pp. 152

si 167, Arhiva", 1902, p. 161).278 J. ROHRER, Bemerhungen, pp. 71-72. Vezi si Jahrbuch der Buk.

Landes-Museums", 1907, pp. 43-44, ande se spune ca la 1801 se foloseauIn Bucovina otgoane de 12, 16, 20, 21, 31 Klaftem".

272 G. GHTBANESCU, Surete, XVII, p. 137.280 din 13 nov. 1844 (Acad. R. S. Rom'ania, MCLVII/63).

82

www.dacoromanica.ro

urmau sl se fad cu Jan; másurátoriu" care avea tot 10 stin-jeni""i.c) Roata de másurat s-a utilizat in Moldova, la másurareapitnintului. Aceastá croat5., avind circumferinta de un stinjensau de o prájina, usura mult másurarea párnintului. Dupà afir-matiile arhiereului Narcis Cretulescu, roata de másurat aveaun fus de care era tialutá iar cálcáturile" rotii erau marcatede un somoiog de paie care trecea pe la ochi". Optzeci deasemenea cálcsáturi" fáceau o falce. Roata de másurat, folo-sitá piná pe la 1860, era consideratá cea mai veghe si maidreaptI" unealtá de másurat, deoarece nu face sárituri, gre-suri, circei, lanturi"282, cum se intimpla cu ptijina sau cualte instrumente de másurat.

6) COTUL $1 SUBMULT1PLII SAT

Cotul a fost una dintre cele mai folosite misuri de lungimein evul mediu in Europa si, In acelasi timp, una dintre celemai vechi másuri cunoscute de oameni. Utilizat cu mii de aniIn urmi de egipteni la construirea piramidelor283, cotul a fostpreluat apoi de greci si de romani, care defineau cotul (cubi-tus) drept distanta dintre cot si degetele ilnii (cubitus estqui naturaliter a culiito ad digitorum summitatem usque pertendit)2", definitie asemánátoare cu aceea datá in secolul tre-cut de boierul Iordache Golescu, dupá pInerea druia cotul fo-losit la noi era másura egalà cu distally' »din eotul mliniiOra' in degete"285. La romani, cotul avea sase palme si 24 dedegete, sau, in márime moderná, 0,443 6 M286, fiind mai micdecit cotul regal egiptean de 0,525 m.

De la romani cotul a fost preluat de numeroase popoare dinEuropa, care 1-au folosit, In evul mediu, Indeosebi la másuratul

281 Apedmintul citat, p. 77.282 Arhiva", 1909, pp. 137-138.183 Vezi Seminarium Kondakovianum", 1927, pp. 247-248, ISAAK

NEWTON, A Dissertation upon the Sacred Cubit of the Jews and the Cubitsof the Several Nations ..., translated from the Latin of Sir ..., Londra,1737, Vasquez Queipo, Essai sur les systames métriques et monétaires desanciens peuples, vol. I, Paris, 1859, pp. 43-65.U' P. HuurscH, op. oil., p. 76.

U' Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 846, f. 146.186 P. HuLTscx, op. cit., pp. 76 si 700.

,otil

83

www.dacoromanica.ro

tesáturilor i stofelor; el avea Ins márimi diferite la fie-care din aceste popoare. Astfel, la poloni, cotul (lokiec) má-sura, in secolele XVIXVII, 0,593 88 ITI237, masur5, apropiad,de aceca a cotului .folosit in Cehia, unde avea 0,590 m288;la rusi, cotul (lokot) másura in vremea lui Petru cel Mare0,538 5 m, fiind mai mic decit o másurá asemánátoare;

care avea 0,718 m289; cotul a mai fost folosit in Austria,unde cotul de Viena era foarte mare (0,777 m)290, in Italia,unde cotul (braccio) varia ca máxime intre 0,530 si 0,683 m,cotul de Venetia avind 0,639 m pentru Tesáturi de mátasesi 0,683 ni pentru linál291, cifre apropiate de acelea

otoman, unde existau douá másuri ale cotului: endazési halep292.

Precum se vede din aceasd scurtá prezentare, intre diver-sele másuri ale cotului folosit in antichitate i in evul mediuexistau diferew destul de insemnate, diferenve ce depáseau300 cm.

Cotul a fost o n-i'asur'í comuna celor trei tári locuite de ro-inéini, care l-au folosit in deosebi la másuratul stofelor i pin-zeturilor si mai rar la aceea a pámintului.

Cea mai veche amintire a cotului apartine documentelor dinTransilvania, unde aceastá másurá este pomenitá ineae de lasfirsitul secolului al XIII-lea. Astfel, la 1282, cu prilejul uneihotárnicii, se spune cá un gorun se afla la 10 coti de- rium.Mai tirziu, la 1312, vama pentru postav se calcula dupá nu-msarul cotilor299.

Cotul, numit ulna, cubitus sau sing, este amintit apoi in miide documente, fiind unitatea principaLi pentru núisuratul te-

Mult mai rar cu cotul se másurau diverse alte lucruri

. 287 ST. HOSZOWSKI, Les prix a Lwow (XVI-e et XVII-e siècles) Paris,1954, p. 35 si I. NISTOR, Handel und TV andel, p. 139.

288 PRANTI$EK KAFKA, Din istoria relaliilor comerciale ronzcino-cehosloyaceevul medite. Produse te xtile cehe pe pietele romdne,sti (Studii", nr.. 4,

1957, p. 109).289 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 274.29°T. POP, op. cit., p. 36.291 R.AICEVICH, Osservazioni storiche, p. 132, si Enciclopedia italiana,

VII, S.V.292 A. LEJEUNE, Monnaies, poids et mesures, p. 257.293 Doc. priv. ist. Rom., C, veac XIII, vol. II, p. 238.294 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 202.

84

www.dacoromanica.ro

(de pildá, lungimea unor obiecte din lemn)2" sau pámintul 6,Uneori si distantele mai mari erau apreciate in co0. De pildá,intr-un manuscris romanesc de pe la sfirsitul sccoluluiXV II-lea se spune cá la infricosatul judcl" zidurile Sionuluior sta de trei sute de covi de inalte de la pámint"27.Fiind principala unitate pentru másuratul stofelor i pinze-

turilor, regalitatea maghiará a cá.utat clestul de de \ reme sá uni-fice márimea cotului in intreg regatul. Astfel, la 1405, Sigis-mund dc Luxemburg a decretat folosirea in tot regatul a cotu-lui si a altor unitAi de másurat dupá másurile folosite la Buda(.5ecundum mensurain civitas nostrae Buclensis)298, iar mai fir-ziu, in secolul al XVI-lea, s-a incercat unificarea màrimii cotu-lui in Transilvania dupá acela utilizat la C1uj299. In secolul alXVII-lea existau in Transilvania patru zone care utiliza fie.:care un anume etalon de cot: regiunea cea mai intinsá fol -sea másura cotului de la Cluj, regiunile locuite de sasi si secuicotul de la Sibiu i, respectiv, Tg. Mures, iar comitatele Bihor,Zarand si Maramures pe cel de la Oradea' O.

Precum se vede, existau in aceastà vreme mai multe etaloane,alabile fiecare pcntru o anume regiune a Transilvaniei. Nu

5tirn insá care erau diferenwle dintre ele.De altfel, trebuie sà remarcám cá izvoarele vorbesc 5i de

modificári ale márimii cotului in secolele XVII si XVIII. Ast--el, la 1653, dupá informa%iile date de cronicarul G. Kraus,dieta de la Cluj a stabilit un cot mai mare, despre dimensiu-nile cáruia cronicarul nu ne vorbeste301. O altà modificare amàrimii cotului s-a operat in secolul al XVIII-lea. La 1793,comunitatea centumvirará din Brasov solicita schimbarea sta-tutelor breslei %esátorilor de liná, deoarcce cotul cu care semásura la acea datá era mai mare co un vol cleat cotul din

295 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 90.296 N. IoRGA, Stitdii si doc., XII, p. 188.297 Arhiva somesang", nr. 19, 1936, p. 93.298 Corpus flirts Mungarici, I, p. 212; vezi 5i pp. 232-234. Vezi

privilegiile acordate de acelasi rege brasovenilor, la 1408 si 1411, cavindá tesä.turile in toatà Transilvania cu cotul (Urkundenbuch, III,pp. 471, 505 506).

299 s. GOLDENBERG, Clujul in secolul al XVI-lea, p. 315 5i MonumentaComitialia, I, p. 298.

399 Approbatae, pp. 135-136. Despre clarea la mezat a cotului veziillonumenta Comitialia, I, p. 299.

3°1 G. KRAUS, Cronica Transilvaniei, p. 209.

85

www.dacoromanica.ro

1693 §i 1708 (data vochilor statute), 50 de coti vechi fiindegaliCu 48 de coti noi302.Rezu1tá de aici cá, in cursul seoolului alXVIII-lea, cotul se márise din nou, de data aceasta cu 3 cm.

De la sfirsitul secolului al XVIII-lea existá o relatie potri-vit cáreia cotul folosit in Transilvania era fácut dupá cotulde Praga303. Cum cotul de Cehia avea 0,590 m, rezultá o dife-renti de 3 cm favá de márimea de 0,623 m pe care o aveacotul din Transilvania in secolul al XIX-lea, diferentá egalácu tolul despre care se afirma la 1793 c5 s-a adáugat la cot.

In secolul al XVIII-lea, dupsä cucerirea Transilvaniei decatre austrieci, se foloseau dosta feluri de coti: cel vechi, numittransilvänean sau de Ardeal, fi cotul vienez. Intrucit cei cloicoti nu erau egali, in diversele tranzactii incheiate in aceastä.vreme se specificá adeseori care era cotul cu care se másuta.

Dui:a' cum rezultá din documente, cotul transilvánean eramai mic decit cel de Viena cu 1/5, un cot fi un sfert de Ardealhind egal cu unul de Viena. Astfel, la 1764, se aratä. cl 50 decoti de Transilvania erau egali cu 40 de coti de Viena304. Co-tul de Transilvania másura la 1829 0,623 m303, iar cel deViena avea la 1875 0,777 5 m306.

Trebuie sá' mai amintim aci si de faptul cá., in secolul alXVIII-lea, utilizarea cotului era interzis5 in unele regiuni aleTransilvaniei. Astfel, in statutul comitatului Bihor din 1781se interzice locuitorilor, sub amenintarea cu pedeapsa, folosi-rea cotului (singgel)306

Cotul a continuat sá se utilizeze i dupá.' introducerea siste-mului metric; la 1895, in Banat, el era considerat de 0,75 m307(dupá márimea celui austriac).

Mentionám, in incheiere, cà cotul a fost utilizat adeseori siin relatiile comerciale dintre Tara Romaneascá i Transilva-

E. MoISUC, Industria textild din Bra§ov fi Tara Birsei, I, p. 328.303 CHRISTOPH GOTLoB JAHNE, Reise des Grafen von Hofmannsegg in

einige Gegende von Ungarn bis an die tiirkischeGranze, Georlitz, 1800, p. 379.304 E. MOISUC, op. cit., p. 119. La 1809 insi se spune cä 11/3 cot si un

01 de Ardeal = un cot de Viena (ibidem, p. 455). Vezi si S. GOLDENBERG,op. oit., p. 317 si B. P. SCHARBERO, Mittheilungen, p. 52.

305 PETHE, Europai mértektar, Cluj, 1829. In Anuarul Inst. de istorienationalA", Cluj, VIII, 1939-1942, p. 99, cotul este socotit de 0,634

306 POP, op. cit., p. 36.SOS bis ICOLOSZVARYOVARY op. cit., III, p. 424.3°7 "Foaia diecezanA", nr. 24, 1895, p. 5.

86

www.dacoromanica.ro

nia, fárI sá. se specifice in documente care dintre cele data'feluri de covi era folosit. De pila, la 1725, egumenul

Hurez solicita unui negustor de la Sibiu 20 de co%i depinz5.3°8. Este probabil cà, in cazul de fafá, ca i in altele deacest fel, se folosea mä'rimea cotului din Transilvania, cu caremäisurau negustorii de acolo.

Cotul (numit in textele slave Haivrb sau RO ) a fostfolosit in Tara Romilneaseci §i Moldova Ind din secolul al

fiind amintit mai intli in privilegiile comercialeacordate de domnii celor data' àri negustortilor brasoveni la(1415-1418) (Tara Româneasc5)309 si 1449 (Moldova)°. Insccolul al XV-lea inssi, veskurile se vä'muiau si se vindeau deobicei cu bucata (vigul), balotul sau sulul, nu cu cotul, careincepe a fi menvionat in documentele interne in secolul alXVI-lea, in Tara RomEineascri la 20 iunie 15173", fiind amin-tit apoi in numeroase documente.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumkate a celui trecut,cotul era o unitate de m'Isurat atit de folosità% Inch cu el semIsura i traltimea oamenilor. Despre vestitul haiduc GrozeaSC spune, de pila, cà avea o inkime de doi cotiopt versoace3' 2.

Stiri sigure despre mkimea cotului nu avem decit din se-colul al XIX-lea. Tinind seama de faptul cà cotul este intilnitprima oati intr-un privilegiu comercial acordat negustorilorbrasoveni, este foarte probabil csi mkimea acestuia in secolulal XV-lea era aceea a cotului din Transilvania, cunoscutInegustorilor brasoveni. In secolul al XVI-lea insä, dud rela-

308 N. IORGA, op. cit., 3m, p. 29.a°9 I. BOGDAN, Relatiile, p. 7.La (1418-1420) Mihai, voievodul TArii Rominesti, cere vamesilor de

la Cetate? Dimbovitei si de la Rucilr sit la vamA dreaptA brasovenilorsi bucAtile de postav, dacA le Ian täiate cAltuni sau de cite 3-4 coti,sà nu-i vAmuiti" (Doc. Rom. Historica, I, p. 85). Aici este vorba, foarteprobabil, de cotul folosit in Transilvania, a ciirui mArime era cunoscutavamesilor de la RucAr.

31° I. BOGDAN, Doc. moldovenefti din arhivele Bra¡ovului, pp. 27-29,32-33.

311 Doc, priv. ist. Rom., B, veac, XVI, vol. I, pp. 43 si 83; vezi sivol. II, p. 390, vol. IV, p. 151 passim.

312 Arh. st. Buc., Vornicia temnitelor, dos. 401011832, p. 15. Versogulera o mAsurA rusg egall cu 0,045 m.

87

www.dacoromanica.ro

tiile comerciale cu Imperiul otoman s-au dezvoltat in m(cldeosebit, este probabil cà s-a imprumutat márimea cotuluiturcesc. Asa se explicái de ce cotul folosit in mod obisnuit inTara Romaneascá, de 0,664 rn''', era foarte apropiatmárime de cotul halep turcesc, care avea 0,650-0,660 m '4(cotul endazé era cesa mai mare, másurind 0,68 m)315.

Dupá informatiile furnizate la 1830 de logofátul Constan-tin Golescu, in prima jumátate a secolului trecut se folost_auin Tara Románeascá douá feluri de coti care purtaumásurilor simulare turcesti: cotul halebiu sau halep, care as eadouà picioare, dou'ai parmace i zece linii englezesti si cotul'ndazé Still endizea, care ai ea douá picioare, un parmac sizece unii, fiind deci mai mic cu un degct decit cotul halep.Primul se utiliza la másuratul postavurilor si mátásurilor, 'arcel de al doilea la másuratul tesáturilor de liná, burnbac. in

cinepa. Acesti coti erau folositi, in general, la tirguri si

orase, pentru locuitorii din sate, cotul fiind mina cea dreap-tr, cu care se másura din cotul miinii piná in virful uetelorsi peste degete piná la incheietura de ling5." palmr3 .

Documentele de la mijlocul secolului trecut amintescde douá feluri de coti, unul clenumit ordinar" care as ,ala 1859 0,636 m i altul halep ce másura 0,680 m3 7 .

In aceastá i reme, cowl era impártit in 8 rupi a cite 0,085pentru cotul balep i 0,079 5 pentru cel ordinar si in 16grefi a cite 0,042 5 ni in cizul primului si 0,039 7 pentrude al doilea318.

La sfirsitul secolului al XVII-lea, cotul pare sá fi aNt t0,654 m. Un document din 20 iunie 1699, vorbind de o má-surátoare fácutá la Bucuresti, precizeaz c st2njenul au fo tde 3 cori don2nwi"319. Cum stinjenul lui Serban vodl, cel m i

313 I. GHIC.A si D. A. STURDZA, op. cit., p. 17.314 Cf. §i RAICEVICH, op. c't., p. 132, care afirma ea matasurile se yin-

deau cu cotul enda è de congtantinopol. La rindul sail, VASQUEZ OUEIPOconsidera' cE turcii au imprumutat cotul de la arabi, la aceste popo -ecotul masurind 0,640 m (op. cit., II, p. 269).

318 A. LEJEUNE, op. cit., p. 257.318 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 31-32. La

1330 erau folositi la Ploiegti cotul cel loare cel mic" (Studii simat. priv, la trecutul jud. Prahova", II, 1969, p. 63).

317Arh. st. Buc., Min. Lucr. Publice, dos. 259/1859, f. 8-11.318 Ibidcm.318 Acad. R. S. Rominia, CCCLXXIV/283.

88

www.dacoromanica.ro

folosit la másurátori, aN, ea 1,962 m, rezultá. cä." cotul másurala aceasfá datá 0,654 m, deci cu 10 cm mai mult decit cotulobisnuit de la mijlocul secolului trecut.

In secolul al XVIII-lea, sint amintite insá i másuri de uncot mai mare. La 1797, tot la Bucuresti, se spune despre uncot cá avea patru palme320, adicá jumátate de stinjen (decicirca 0,950 in).

Incá din secolul al XVII-lea, folosirea cotului ca instrumentde miisurat de cátre negustori a fost o sursá importantsá deenituri pentru domnie i unii dregátori ai sài. Incepind din

vremea domniei lui Constantin Brincoveanu cind este amin-tit prima oará si cotul domnesc" exista o categoriedregátori, numiti cotari, care incasau cotáritul, venitul datoratdomniei de cei cc vindeau cu cotul. La 1709, cofáritul erade 142 de bani de nume de negustor, cojocarii si mátásariiplátind pe jumátate.

Incepind din secolul al XVIII-lca, cotii erau dati negusto-rilor de la cámara domneascá, fiind peceduiti la capeteDupá reglementarea máisurilor, in 1831, s-a trimis in taráun numár de 955 astfel de coti peceduiti. Cei mai multi din-tre acetia au fost expediati in judetele Dolj (135) si Dimbo-vita (110), iar cei mai putini in judetele Muscel, Olt (cite 40),Mehedinti (30), Buzáu, Ialomita (cite 25) si Romanati (20).Cotii au fost impártiti apoi mámularilor ce sá negutátorescprin sate", dupá listele intocmite de comisarii" másurilor sicumpenelor323.

Grija cotilor cáclea in sarcina marelui cámáras, despre carebanul Mihail Cantacuzino spune: ...negustorii sint datorisá ia coturi de la cámárasul cel mare si sà pláteascá pentruaceasta cite 1 leu si 17 bani"321.

Dupà informatiile date de cálátorul rus Iakovenko, la 1820,marele cámáras incasa 1000 de lei pentru stampilarea cotilor;veniturile sale ajungeau insá piná la 100 000 lei datoritá in-

32° Rev. arhivelor", I, nr. 1, 1921, p. 57.321 N. IORGA, Studii ci d(c., V, p. 317. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoria

Rorneinilor, vol. 111/2, p. 678.322 V. A. URECHIA, op. cit., I, p. 106 si VI, pp. 629-630 (doc. din 1783

si 1793). Vezi si D. Z. FuRNicA, Doc. privitoare la couterlut rornlinesc,pp. 91-92.

323 Aril. st. Buc., Vornicia din lguntru, dos. 27/1830, f. 142-144.324 Vezi i N. IORGA, Studii ,i doc., XXV, p. 138.

89

www.dacoromanica.ro

voielilor ficute Cu negustorii pentru folosirea unor coti mailnici326.

Mari cimirasi realizau venituri ilicite foarte insemnateprimind bani de la negustori si dindu-le acestora misuri maimid de un cot. Dintr-o interesanti relatie din and 1827,aflim astfel ci marele dmiras din acea vreme isi intrecusepredecesorii in necinste, impirtind negustorilor, contra uneisume foarte mari de bani, coti mai mici cu trei degete decitcel legal. Cind a aflat de isprava marelui cimáras, dornnulfirii a ris cu pofti si singura sa reactie a fost aceea de aobliga pe negustori si mi'soare mirfurile cumpirate de el Inprezenta sa, cu un cot legal, pentru ca si nu fie si el inselat,cum erau ceilalti locuitori236.

Mentionez ci un asemenea cot nedrept" din 1827, misu-rind numai 0,536 m, se pistreazi la Muzeul de istorie dinBucuresti.

Citre mijlocul veacului trecut, negustorii care vindeau cucoti nedrepti" erau amendati cu cite 5 galbeni327.

In prima jumitate a secolului al XIX-lea existau douifeluri de coti: unii, de fier, pentru mgsurat tesiturile, si altii,de lemn, pentru misuratul butilor328, In 1861, Consiliul muni-cipal din Bucuresti anunta pe cei care doreau si cumpere càaveau de vinzare coti de fier pentru bogaserie, a che 5 sfantibucata, si coti de lemn pentru misuratul butilor, cu cite 6sfanti cotu1329. In dictionarul siu, Iordache Golescu arati cicotul cu care se misurau butile se deosebea de cel cu care mi-surau negustorii, fiind cu mult mai lung" dech acesta dinurmi: si la impirtirea lui are mare deosebire, fiind impirtitgheometriceste"330.

In afari de acesti coti simpli, se utilizau uneori, in secolulal XIX-lea, si stinjeni, care aveau marcati mirimea cotului.De pildi, la 25 aprilie 1841, sfatul orisenesc din Cimpulungcerea Departamentului din liuntru un stinjen de fier pe care,

328 Relatia lui Iakovenko, p. 242 (ms. la Inst. de istorie N. Iorga").328 Arhiva", 1896, pp. 346-347.327 Megtegugari gi neguldtori din trecutul Craiovei, p. 291 (doc. din 1849).328 Arh. st. Buc. , Vornicia din läuntru dos. 749/1841 si 885/1845,

f. 7-8 si 56.329 Monitorul oficial", 1861, p. 467.330 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 846, f. 146. Despre cotul de mäsurat

butile vom vorbi la misurile de capacitate.

90

www.dacoromanica.ro

pe o parte sl fie insemnat stinjenul, iar pe cealaltI cotul pen-tru mIsurarea buvi1or33'.

In Moldova, w cum am aritat mai sus, cotul este amintitla mijlocul secolului al XV-lea, in privilegiile comercialeacordate negustorilor brasoveni. In documentele interne, cotulapare insä: mult mai tirziu, spre sfirsitul secolului al)(-. VI-lea332.

In afarl de vesáturi màsurate de obicei cu cotul cuacest instrument se mai má'surau uneori si locurile de cassi saude dughene, indeosebi la orase. La 8 octombrie 1794, nisteteslari si pietrari din Iasi m'Isurau astfel locul de dughenidup5. rinduiala mestesugului lor", gIsind 1912 cOti333. Alte-ori, cu cotul se m'äsura adincimea unor sanyuri sau gropi, lun-gimea scindurilor etc. Astfel, Dimitrie Cantemir ne informeazIa Valul lui Traian avea pe vremea sa o adincime de 12 co;i(cubitos)334, iar la 1803, la c15.direa bisericii din LarOseni,s-au utilizat 52 de talpi de lemn avind o lungime de cite 19covi si lAimea de o palm05.

Qtre sfirsitul secolului al XVIII-lea, este amintit In docu-mente si cotul domnesc336, probabil ca urmare a intervenvieidomniei in reglementarea acestei msásuri. In aceastI vreme eraufolosite si in Moldova dousá feluri de coti: cotul ob4nuit, celvechi si cotul hale p337, care avea o dimensiune ceva mai mare.In aceeasi vreme, ca si mai tirziu de altfel, documentele amin-tesc si de arfin, care era o rnà'sur51 ruseasd., mai mare decitcotul, egará cu 0,718 m. La 1860, municipalitatea din Botosaniconstata astfel o mare deosebire dintre arsinul folosit la m'ásu-rarea postavului si cotul de pinZárie, care era mai mic338.

381 Arh. st. Buc., Vomicia din 15.untru, dos. 749/1841, f. 97.332 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 239 (doc. din 24 nov.

(1598). si 1333 Uricarul, XI, p. 319. Despre locuri mAsurate cu cotul la orase vezi

si doc. din: 1669, 1800, 1805 etc. (Arh. st. Iasi, DCLVII/2, Arhiva",1902, p. 164, Arh. st. Buc., A. N., DeCLIII/1 etc).

334 D. CANTEMIR, Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1872, p. 23.333 Arhiva" , 1902, p. 162.334 Doc. din 2 dec. 1784 (Rev. istoricl", 1922, p. 198).337 Uricarul, XIX, pp. 324-325 si Arh. st. Iasi , Eforia Iasi, dos.

14/1855.338 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 38/1860. Vezi si ordinul generalului

rus Pahlen din 1828 ca gropile din cimitire sii se faca de minimum treiarsini (C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 283).

91

www.dacoromanica.ro

In primele decenii ale sccolului trecut, francezul Lagan,izitind Moldova, considera cotul pentru mäsurat stofe ca

avind 231 2pouces (adicä circa 0,636 m), iar pe cel pentru pos-tav mai mare cu 11/9 pouce339 (adia. circa 0,680 ni). Acestedimensiuni ale cotului slut aceleasi cu cele ale másurii similareutili7ate in Tara Romaneascä. la 1864.

Inca' din secolul al XVIII-lea, cotul era impärtit i in Mol-dos a in 8 rupi3 °, care, la rindul lor, se divizau la mijloculsecolului trecut in cite doi grefi. Intr-o Aritmetici, apärutä laIasi in anul 1839, cotul este definit un bät lung cam de ti:ipalme" care se impärteste in 8 rupii sau 4 patrare (sferturi)si fiecare rup in 2 grefi; asa darä, un patrariu este 2 rupi4 grefi"311. In documentele din secolul al XIX-lea sint amin-tite si jumätäti de cot .

La 1864, cotul obisnuit era c nsiderat de 0,637 ni, iar cotulhalcp dc 0,688 1 ni; rupul cotului obisnuit as ea 0,0796 3iar greful 0,039 81 rn3'3.

Datoritä faptului cà märimea cotului utilizat in Moldos aera apropiatä de accea a cotului folosit la construirea pirami-delor egiptene (0,635 66 m), cunoscut numai de initiati", s nautor mai vechi a mers pinà acolo, inch a considcrat -tul moldovenesc este cot sacru"344.

Ca si in Tara Romaneascä, cotul, instrument de inisurat, seafla sub controlul reprezentantilor dornniei inc5." de la incc-putul secolului al XVIII-lea. Dupä cum ne spune InvAatuldomn al Moldovei Dimitrie Cantemir, marele cämäras eradregkorul insärcinat de domnie sà Impartä negustorilor cum-penele si másurile (pondera et mensuras) cu care acestia erauobligati ssi isi vîndà märfurile si tot el avea grijä sä nu sefoloseascä mäsuri i coti falsi, pedepsind pe cei care ar fifäcut accasta345.

339 Buletinul Cont. istorice", IX, p. 175.340 Doc. din 1721, 1730 si 1803 (N. IoRGA, Studii ci doc., XVI, p. 378

si loan .Neculee", 1923, p. 90, 1924, p. 241.341 Aritnieticei, Iasi, 1839, P. 73.342 N. IoRGA, op. cit., XXI, p. 198.343 I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 8 si I. BUJOREANU, op. cit.,

p. 1969.344 Acesta este titlul unei brosuri a lui H. Ciocan, tiparitä, Mil an la

Pitesti.343 D. CANTEMIR, op. cit., p. 85.

92

www.dacoromanica.ro

Mai irziu, la 1776, marele cämäras era dator sä facäcoti cu boure domnegi, hale puri §i ar,sinuri; i dind la fiesta-care dugheanä cite 2 coti, un halep si un arsin, sà ja de toatà.'dugheana cite 30 bani". Ca si in vremea lui Dimitrie Cante-mir, marele cämäras avea dreptul sà pedepseascä pe cei carevindeau cu coti nedrepti"346.

Dupá 1831, ni s-a pästrat o bogatá corsepondentä despreconfectionarea de coti de fier, preväzuti cu cite un cap debour la fiecare capát, care se trimiteau de la Iasi in toatátara, pentru a fi impártiti apoi pe la dughene347. Pretul unuiasemenea cot era de 4,20 lei la 1836, mai tirziu ajungind la 10lei bucata348.

La Muzeul de istorie din Galati se pästreazà un astfel decot de fier, preväzut la un capät cu un miner cu inel. Cotulare incizat pe el anul 1850 i cite un cap de bour la capete,are sase gradatii care Il impart in opt rupii i mäsoará.0,65 m in lungime. Un alt cot, identic cu acesta (datind proba-bil din aceeasi epocä), poate fi väzut in Muzeul Liceului indus-trial de metrologie din Bucuresti, iar alti doi la Muzeul tehnicdin Bucuresti (vezi fig. 9).

. Ca si in Tara Romaneascä, si in Moldova negustorii sávir-seau unele abuzuri, folosind coti mai mici decit cei legali.Astfel, la 21 august 1834, Departamentul din läuntru, pri-rnind multe failuiri" ale locuitorilor, gásise covi cu care negu-%itorii vind postav i alte materii cu totul lipsä"; pentrudepärtarea unui asa abuz", Departamentul face cunoscutnegustorilor cà sint obligati sä yin& cu cot potrivit cu acelde fier pästrat spre acest sfirsit la Eforie, unde fiestecare negu-titoriu sä se adresascl spre indreptarea cotului"; cei carecontinuau sà vinclä cu coti nedrepti" urmau sä fie amendati349.

La 1842, cei prinsi cà foloseau coti si halepuri mai micidecit cele legale erau amendati prima °ail cu un galben, a

346 Uricarul, XIX, pp. 324-325.347 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 32/1836, 28/1838, 31/1853, 53/1854,

6/1856, 6/1857, 38/1859, 38/1860 si 165/1864; ibidem, Tr. 1772, op. 2020,dos. 43.286/1859, f. 183 (cererea prefecturii districtului Dorohoi de a i setrimite 300 de co# pentru a fi impIrtili pe la dughene).

348 Vezi nota precedentit.346 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 363.

93

www.dacoromanica.ro

doua oará cu doi, a treia oati cu trei si a patra oará cu sasegalbeni i cu inchiderea dughenei350. Mai tirziu, la 1855, amen-zile s-au micsorat la unu, doi, trei i respectiv sase taleri351,

7) MASURILE PENTRU DISTANTE MARI

In evul rnediu, distantele m,ari se calculau cu multá greutate,datoriti lipsei unor unitáti precise de másurat asemenea dis-tante. Din aceastá priciná, cind trebuiau sl se másoare distantemai mari, acestea erau apreciate uneori din privire. Asa seintimplá la 1282 la Sálacea, in Transilvania, unde, la hm:ir-nicia unei intinderi mari de pámint, se spune c5. se va luaseama si se va másura din ochi". Tot astfel, la 1348, searatá cá, dacá mosia Hásdate nu va putea fi másuratá custinjenul, va fi socotitá »din ochi" (visu considerando)352.

In cele trei tári locuite de romani s-au folosit mai multe mä-suri pentni distante mari: ceasul de mers, poga, mila, leghea,päpriftea, aláturi de altele a cáror márime depindea de fortafizici a omului sau de bátaia ságetii si a pustii.

a) Ceasul de mers. A fost cea mai des utilizatá unitate demásurat distantele mari in Moldova, fiind amintitl la ince-putul secolului al XVIII-lea. In anul 1716, tátarii din Bugeacau obtinut de la turci, din teritoriul Moldovei, o bucatá deloc nelucrat, de 32 ceasuri lungul si 2 ceasuri latul". Aceastäfisie de pámint ocupatá de fitari va fi cunoscutá apoi subnumele de »cele douI ceasuri"353. Dupá ce tátarii au eliberatacest teritoriu, in urma rázboiului ruso-turc din 1768-1774,regiunea aceasta a alcátuit un tinut nou, numit Hotárniceni,lung de 100 km si lat de 20 km354.

UO Buletin" gazetit oficialit, 1842, p. 397 §i Manualul administratival Moldovei, I. p. 366.

ali Arh. st. Ia§i, Eforia Ia§i, dos. 14/1855.351 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 238 §i XIV, vol. IV,

p. 432.153 Uricarul,IV, p. 240. Despre acest teritoriu de douit ceasuri In currae-

zi§ §i 32 ceasuri In lung", mitsurat §i hotArnicit de vechili despre amln--doui vezi §i Cronicile Romdniei, ed. M. Ilogälniceanu, vol. II/.pp. 166, 175, 176-177 i G. NAsTAsE , Hotarul lui Halil-pa§a §i celedota ceasuri", Bucure§ti, 1932.

a" C. C. GIURESCU, Istoria romdnilor, vol. III, partes. a II-a, p. 486.

www.dacoromanica.ro

Ceasul de mers se calcula in trei feluri: dupg mersul omuluipe jos, dupa mersul calului fi al boului, cele trei ceasuri derners" fiind inegale intre ele.

Despre calcularea ceasului de mers dupá. pasul omului aflImunele stiri de la cronicarul Ioan Neculce, care ne informeaz5.c'ä, la 1712, un agsá turc a venit in Moldova cu ceasul si amisurat, Cu un om care mergea pe jos, cite ceasuri distantiau eälcat rusii hotarul färii cind au venit ia pe Carol alXII-lea, regele Suediei, refugiat pe Omintul Moldovei; sis-au aflat opt ceasuri", ne relateazsi cronicaru1356.

Dintr-un document mai tirziu, din anul 1844, afTim cum secalculau ceasurile distan tI cu mersul calului si al boului. Inacest document ni se spune csá pentru a se calcula distantadintre tirgul Ordesti i satul Murgeni unde urma sI se in-fiinteze un iarmaroc nou s-a acut m5.sura ceasurilor" maiIntii cu carul cu boj ineärcat cu trei mere greutate i apoipasul calului", eisindu-se ea' dep'Irtarea pe piciorul boului"era de sase ceasuri distan, iar pe pasul calului" de patruceasuri356. Distanta de un ceas de mers cu calul era deci maimare decit aceea de mers cu boul de 11/2 ori.

Indiferent 'Ina' de felul ceasului de mers, acesta era princi-pala unitate de mc'isurat distan tele mari in Moldova in secolulal XVIII-lea i in prima jum5.tate a secolului al XIX-lea. Inaceast'ä vreme erau calculate in ceasuri de mers distantele lacare trebuiau s mearg ranii pentru obligatiilede clac fatI de selpinii de mosii357; tot dupI ceasurile demers parcurse era calculat i treap'ádul pe care 11 incasau apro-zii de la cei la care erau trimisi de domnie358, iar in 1823, loanSandu Sturza, domnul Moldovei, pentru a curma abuzurile

hot:irIste ca pe drurnul cel mare de la Tg. Ocnala Sculeni la fiestecare 2 ceasuri" sl fie cite un imas pentrupiscut caii i numai in aceste locuri sà. aib5. voie cruii slpoposeasci359.

446 I. NECULCE, Letopiseful Moldovei, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 192.64 Doc. economice, vol. II, pp. 291-292.347 R. ROSETTI, Pdmintul, sdlenii i siãpfnii in Moldova, Bucuresti,

1907, pp. 466-467.364 Uricarul, XIX, pp. 343-344 si I. ANTONOVICI, Istoria comunei

Bogdana..., Birlad, 1905, p. 414. Despre ceasuri distantA vezi si Doc.priv. rea/lile agrare, II, p. 716.

364 Uricarul, XIV, p. 289.

95

www.dacoromanica.ro

In sfirsit, catre mijlocul secolului al XIX-lea, un necunoscutincerca s evalueze dimensiunile i suprafata Moldovei folo-sind ca unitate de masurat ceasul de mers. Dupa opinia sa,Moldova ar fi avut 70 de ceasuri in lungime si 50 de ceasuri,in lime, sau, considerind ci ceasul de mers este egal cu.2000 de stinjeni, 140 000 de stinjeni in lungime si 100 000 inJatime (circa 300X220 km), suprafata tarii Tevenind lat4 861 097 falci a cite 320 de prajini tetragonicesti"359 bis,

In secolul al XIX-lea, ceasul de mers era considerat camèisurind 'in medie 2000 de st2njeni36°, adiaz aproxirnativ 4,5km sau jumatate dintr-o mil austriaca ce avea 4000 de still-jeni; catre sfirsitul secolului al XVIII-lea, abatele Boscovici:aprecia ceasul de mers din Moldova ca fiind egal cu trei mileitaliene36' (adid, circa 3,8 km).

In Tara Romaneaseci, ceasul de mers a fost mai rar folositla calcularea distantelor mari decit in Moldova. De pilda,la 1808, vistierul C. Filipescu arta ci dimensiunile raialeiBraila erau de 21/2 ceasuri la capatul dinspre Siret, 41/2 lamijloc si 6 ceasuri la capatul de la Vizir Cislasa (OdaiaVizirului)362, iar la 1823, intre obligaviile satenilor clacasi fatade proprietarii de mosii, figura si aceea de a duce un car delemne, pina la un loc cale de sase ceasuri, precum s coprindein pravila"363.

Este foarte probabil c ceasul de mers s-a folosit i in se-colul 1 XVIII-lea, de indata ce, In 1734, administratia aus-triaca' din Oltenia 11 considera ca fiind egal cu 4 000 de pasi364iclica aproximativ 2 000 de stinjeni sau circa 4 km, tinindseama de faptul ci in Oltenia pasul avea patru palme sau1/2 stinjen.

Cit priveste Transilvania, aci ceasul de mers s-a folosit lacalcularea distantelor mari, concomitent tu mila, indeosebi de

ass bis Arh. st. Buc., A. N., CCI4VII/4.860 Arhiva" Iasi, 1898, P. 603. In asezilmintul acordat colonistilor

bulgari din Moldova la 1830 ceasul de mers cu carul cu patru boj era con-siderat a avea numai 250 de stinjeni, deci circa 500 m (Romanosla'vica",III, 1958, p. 124.)

361 G. R. BOSCOVICH, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Polo-nia, Bassano , 1784, pp. 118-119.

362 Analele Bräilei", nr. 1, 1930, p. 55.363 I. COJOCARU, Doc. Privitoare la economia Tdrii Romdne,sti, I, p. 270.364 Arh. st. Sibiu, L 5/205, f. 61-62.

9

www.dacoromanica.ro

catre taranii romani. Astfel, la 1820, locuitorii a numeroasesate din provincia de peste munti calculau distantele ce Ii se-parau de diverse tirguri mai apropiate in ceasuri de mers365,timp ce altele apreciau aceste distante in miluri de pámint366".

In incheiere, trebuie sà" arátám c ceasul de mers a fostfolosit la aprecierea distantelor mai mari si de alte popoare,de pildá, de austrieci. La sfirsitul veacului al XVIII-lea, acti-vii exploratori austrieci ai Dunárii calculau distantele par-curse cu vaporul tot in ceasuri: de la Orsova la Vidin erau16 ceasuri, de la Vidin la Nicopol 36 etc.367.

b) Pnta a fost o másuri de lungime pentru calcularea dis-tantelor mari, utilizata in Tara Romaneaseä si Transilvania.

In Tara Rondineasca, in secolul al XVIII-lea si in primajumátate a secolului trecut, po,sta era distanta la care seschimbau caii de polai sau de menzil, adicei circa 15-20 kmsau 7 000 de st2njeni368.

La Inceputul secolului trecut, englezul Thornton, aflat invizitá prin tara noastrá, afirma cá statiile de posta sint, de-obicei, in amindouá principatele, la o distantá de patru cea-suri sau leghe una de alta"369. Mai tirziu, la 1822, un altlicor considera Insà cà aceste statii se aflau la o distantá de4-6 ore de mers una de alta370.

In Almanahul statului" pe anii 1836 4i 1837, toate dis-tantele dintre localitatile mai mari ale Tárii Romanesti sintcalculate in poste: de la Bucuresti la Oltenita erau trei poste,pina' la Ploiesti patru, pina la Giurgiu cinci, la Cálárasi sase,la Focsani zcce, Braila 11, Craiova 12 etc.371.

366T. METES, nata apard, economicd a rouidnilor din Ardeal fi Un-gana, I, Bucuresti, 1921, p. 20, 86, 112, 125, 139, 144 passim.

366 Ibidem, p. 269.367 N. DoCAN, Exploratiuni austriace pe Dundre, p. 700.Alteori insä se folosea ca unitate de mäsurä zitta de mers. De pildä, la

1524, M. Bocignoli, descriind Tara RomaneascA, afirma c5. aceasta seintinde in lungime de la apus la räsärit cale de 12 zile, in liitime de lamiazazi la miazänoapte cale de trei zile si mai mult". (CcIldtori stritinidespre Tânile Randne, I, p. 175).

368 A. LEJEUNE, Maniates, poids et mesures, p. 228. Tu Propäsirea",1844, p. 208, posta e socotitä de 15 696 ni.

389 T. THORNTON, The Present Stale of Turkey..., p. 428.370 I. T. NISTOR, O debo ¡ere a principatelor romdne din .1q22 (Analele

Acad. Rom., Mein. Sect. ist.", 1942 1943, p. 391).371 Alinanalml statului", 1836, pp. 159-163, 1837, pp. 219-223.

97

www.dacoromanica.ro

La mijlocul secolului trecut, in vremea cind in %ara noastrástationau trupe rusesti aflate in rázboi cu turcii, posta eracalculatá uneori in verste rusesti, avind 18 asemenea má-suri372. Cum versta másura 1077 m, rezultà cà posta era con-siderafá egalá cu circa 19,4 km.

In Transilvania, la mijlocul secolului trecut, posta era consi-derafá ca avind aceeasi márime ca in Tara Romaneascá,distantele dintre Bucuresti i orasele principale din tarsi fiindredate exact ca in Almanahul statului" amintit mai sus373. $iaici distantele dintre localitàçi erau calculate in poste: intreSibiu si Cluj erau 10 poste, de la Brasov la Sibiu 7 etc.

La 1815, italianul Domenico Sestini, vizitind Banatul, afir-ma insá cà existau douá feluri de poste: poga inieji (piccoloposta), care avea douá mile mici, i poga dubl'O (doppia pos-ta)374. La 1835, un alt stráin, Adolph Schmidt, aprecia dis-tantele din Transilvania in poste, care aveau cite 3-4 cea-suri de mers375 (deci circa 14-18 km).

c) Mila a fost o másurá pentru distante mari de origine ro-maná, avind 1000 de pasi sau 1472,5 I11376. Dintre cele treifári romane, mila a fost folositá doar In Transilvania; inTara Romaneascá si Moldova mila nu a fost utilizat06 b .

In Cartea romiineaseá de inv'ätätura' §i in lndreptarea Legii,apárute in anii 1646 i, respectiv, 1652, sint mentionatemilele distantá luate din textele compilate, aceasta deoareceeditorii versiunii romanesti a legiuirilor nu au gásit o másuráromaneascá cu care sá inlocuiascá mila377, ca in cazul merteisau vedrei, pomenite mai inainte378.

872 Buletinul oficial", 29 martie 1854, P. 97.373 Calendariu pe anul 1853", Sibiu, pp. 78 79.374 D. SESTINI, Viaggio curioso, scientifico-antiquario per la Valachia,

Transilvania et Ungheria, Florenta, 1815, pp. 308, 310.875 A. ScHmiDL, Reisebandbuch durch das Königreich Ungarn... Viena,

1835, pp. 278, 381 passim.378 M. SAIGEY, T,aité de rnetrologie ancienne et moderne..., p. 66.876 bis. Totusi mila este amintitg intr-o scrisoare adresatá regelui polon

de Stefan, domnul Aloldovei, prin care Il anunta, la 16 febr. 1434, cg areusit sg infringg pe fratele sgu Ilias la o milg (Ea mum) de Suceava"(Rev. istoricg", 1934, pp. 258-259). Aceasta fiind singura mentiune amilei cunoscutg din documente, este greu sá ne pronuntgm asupra ei.

377 Indreptarea legii, p. 69 si Carte ronuineascd de invdfdturd, p. 69,ambele aptirute in Ed. Academiei.

878 Ibidem, p. 60.

98

www.dacoromanica.ro

In Transilvania, mila este amintitl inci din secolul alXIV-lea, la 1347, cind o distantl era calculatl la trei mile(tria milliaria)379. Dupa aceea, mila este amintitl in nume-roase documente de cele mai multe ori fárI sl se arate desprece fel de mil l este vorba 380.

Despre m.árimea milei transilvánene sau ungure4ti" 4tirilestilt pu%in cam contradictorii. Astfel, la 1564, G. Gromo con-sidera mila ungureasel egall cu 7 mile italiene381, iar la 1583,A. Possevino credea cl. o leghe de Ungheria" era egalI cu5 sau 6 mile italiene (25 leghe ungure4ti fac cam 140 mileitaliene)382. Cum mila toscanl avea 1,629 km388, iar ceaitalian5. 1,852 km, rezulel cl mila folositl in Transilvaniaar fi m5surat circa 12-13 km in primul caz i 9-10 km incel de al doilea.

La 1795, insà% Amfilohie episcopul, traduckorul uneiAritmetici tiplrite la Ia§i, afirma ei mila italiadi avea 1000de pa§i sau 8 stadii, cea germanI fiind mai mare de cinci orica cea italian5., avind 5000 de p4i sau 40 de stadii384.

In secolul al XVII-lea, mila transileänean'ii era considerataegal`d cu dou.1 mile germane385 (deci circa 15 km), pentru ca insecolul al XVIII-lea aprecierea ssi se schimbe, dou'l mile fiindegale cu trei mile germane388, mila fiind deci de 11,13 km.

at priveste mila german5., la sfir§itul aceluia§i seco!,aceasta era apreciatà la doul ore de drum387, iar la 1843 unmil nemIesc" era egal cu 4000 de stinjeni388 (circa 7,6 km).

399 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. IV, p. 401; vezi si 674.In doc. din 1291, cuvintul rasta este tradus cu milk fax in altul, din 1325,cu versa. (ibidem, veac. XIII, vol. II, p. 379 si veac. XIV, vol. II, p. 150).

389 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1964, p. 249, Anuarul Inst. deistorie nationalà.", Cluj, 1928-1930, p. 174, ,,Gazeta maramuresanil.",19 ian. 1923, Transilvania", 1876, p. 83 etc.

381 A. VEREss, Documente, I, p. 251.382 BAscAPE, Le relazioni fra ¡Italia e la Transilvania nel secolo XVI,

Roma, 1935, p. 35.383 M. SAIGEY, op. cit., p. 179.

AMPILOHLE, EPISCOPUL, op. cit., p. 133.TROSTER, Das Bedrtiugte Dacia, Niirnberg, 1666, p. 385 si Archly

des Vereines", X, 1872, p. 459.386 Reisen von Pressburg durch Nahren beyde Schlesien und Ungarn nach

Siebenbiirgen..., Frankfurt, 1793, p. 224.387 EDMUND CLARKE, Travels in various Countries, VIII, p. 294.388 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 85.

99

www.dacoromanica.ro

La introducerea sistemului metric, in 1875, deosebirea din-tre mila maghiará fi cea austriacá era mult mai mica"; primaavea 8,353 6 km, iar cea de a doua 7,585 9 km389.

Leghea. In jurnalul principelui Iacob Sobieski, fiul rege-lui Ioan, intocmit cu prilejul campaniei polone in Moldova,din 1686, sint amintite de citeva ori leghe bune moldove-nesti"390, masursa pe care nu am intilnit-o insa in documen-tele interne moldovene. Dup'a pa'rerea episcopului Amfilohie,la 1795 leghea ar fi masurat 4000 de pasi391.

Papristea. In Letopisetul anonim al Moldovei se spune ca,la 1498, turcii au plidat Polonia, ajungind la 25 de papristimai sus de Liov392. Cind ajunge la acest pasaj, cronicarulGrigore Ureche nu traduce cuvintu1393, ceea ce arata ea, pro-babil, nu stia ce inseamna, el nefiind intilnit in documenteleinterne. Rápristea este o m'asura de lungime de origine slava,care traduce m'asura latina stadium, fiind egala' cu mila, careavea in Polonia 5,6 km394.

Alte masuri. In afari de aceste masuri, distall4ele maimari erau apreciate uneori í dupá numárul de bátái ale sá-getii lansate de arc, al zvirliturilor de bar sau in pasi. De pilda,cronicarul Ion Neculce apreciazà in doua rinduri distantelemai mari in pistreli" (bátai) de ságeatá, cind spune ea, la1699, niste locuitori au mers spre Camenita cit o pistreala desageatà" sau ea rusii se gaseau la 1711 afara' din tabar'a catrei patru pistrele de sageata"395.

Cind armele de foc au fost folosite pe scara' mai larga,distantele mai mari au inceput a fi apreciate dupá bataiapuFtii. De pildä, la 1774, se considera ea m'arimea mosiei Fa-

389 POP, Mdsurile metrice..., p. 3639° Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III., t. XIII, 1933,

p. 300.391 AMFILOHIE EPISCOPIJL, op. cit., p. 133.392 Cronicile slavo-ronuine, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 22.393 G. URECHE, Letopiseful /tIrii Moldovei, ed. a II-a, ed. P. P. Panai-

tescu, p. 115.395 T. WIERZBONVEKI, Vadetnecum, podrecznik dla studiow arhiwalnych,

Varsovia, 1926, p. 248.395 I. NECuLCE, Letopisetza, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 145 si 236.

100

www.dacoromanica.ro

ge%el din Oltenia avea lungul cit bate pusca de 2 ori, iarrátimea cit bate pusca o dat5."396, iar austriacul Kleeman, cá"-Fitorind pe Dura're la 1768, arta ei hotarul cu turcii se 0-sea la o bkaie de pusei de cetatea Orsova397.

La 1818, o altá distan a mai mare era apreciatä: in Moldo-va ca al/hid zzci zvirlituri de b'eit di un om voinic"398.

In sfirsit, vorbind de obligatia domnilor Moldovei de atrimite cite un insotitor pentru reprezentatii Portii otomanecare plecau din Iasi, Dimitrie Cantemir afirmá' csai acestamergea cale de 1000 de pasi, distanfá pe care o inlocuiesteapoi cu termenul de o mil399.

3" Buletinul Com. istorice", V, 1927, P. 293.397 Tagebuch der Reisen, Praga, 1783, p. 29.399 Revista Moldovei", nr. 11-12, 1925, p. 15.899 D. CANTEmm, Descriptio Moldaviae, pp. 65 si 75.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL III

MA.SURAREA1 HOTARNICIREA PAMINTULUI.

MASURILE DE SUPRAFATA

Acest capitol este strins legat de precedentul, in care am pre-zentat instrurnentele principale de lungime folosite la mäsura-rea plmintului (stinjenul, präjina, funja, largul etc.).

Ad ne vom ocupa de modul cum era impärtit pämintul Incadrul obstii, de hotärnicirea lui, pe misuri ce membrii obstiiies din devälmäsie si isi aleg" pärtile si, in sfirsit, vom pre-zenta principalele mäsuri de suprafatä folosite.

A. IMPARTIREA PAMINTULUI IN CADRUL OBSTII

Precum se stie, in evul mediu, fáranii romani au träit in obstiagrare, in care pärtile fiecäruia din pámintul comun nu eraualese. La 1819, boierii din Moldova defineau acest mod destápinire devälmase a pämintului in mod urmätor: stäpinireräzásascl este aceia unde o bucatä de loc incungiuratá cu ho-tarä o stäpinesc muhi obrazi impreunä, stápinitori cu totii,insä färä sä fie parte nemärui despártitä cu hotarä, nici locul

102

www.dacoromanica.ro

cunosc-ut unde este parte fiestecárui, ci stápinesc toti toatá aceamosie impreuná, avind ei in de ei stiinta cid parte i sá vinefiestearue dintr-ace mosie stäpinitá de toti impreurd".

Stápinirea membrilor obstii libere asupra pámintului constadeci in dreptul pe care fiecare din acestia Il avea de a folosipámintul comun al obstii, fárá ca acest drept sá fie determi-nat pe teren.

De aceea, cind incep vinzárile de pámint in cadrul obstii,in documente se spune c'á se vinde partea cutárui locuitor citse va alege"2, care, precum se vede, se hotárnicea numai cuocazia vinzárii i aceasta incepind indeosebi din secolul alX VI-lea.

In secolul al XV-lea si in prima jumátate a celui urmátor,documentele moldovene vorbesc de vinzári de párti de sate,firá sá le precizeze hotarele: din tot hotarul a treia parte",douá párti din jumátate", jumátate din a treia parte dinjumátate" (deci 1/12), a cincea parte din jumátatea de sus asatului etc.3.

1) IMPARTIREA PE BATRINI SAU MOSI

A fost prima form5 a impártirii párnintului din cadrulobstii. sau mosul" era numele ce se cláclea uneipárti din teritoriul satului care apartinuse la inceputurile aces-tuja unui fondator real sau prezumtiv al satului respectiv.Numele de batrîn era ob4nuit in Moldova, iar cel de mofT ara Romaneasca.

Numárul pártilor numite bátrini" sau mosi" nu era egalpentru fiecare sat. La 1840, cind aceastá stápinire persista indin judetul Vilcea, satul Cirlogani avea patru mosi", Plesoiusase, Grádistea sapte, Bgesti 13 etc.4

G. GHIBANEscu, Surete, XII, p. 40.2 P. P. PANAITESCU, Ob§tea feirdneascci in Tara Ronuineascd §i Mol-

dova, Bucuresti, 1964, pp. 103-104. Vezi i Arhiva", 1902, p. 154.3 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, pp. 38, 284, veac. XVI, vol. I,

pp. 415, 419 etc.4 I. Po PESCU-C ILIENI, Biserici, tirguri §i sate din jud. Vilcea, Craiova,

1941, P. 122 passim.

103

www.dacoromanica.ro

Numá'rul b'itrinilor" dintr-un sat se putea micsora,cazul in care unii din acestia nu aveau urmasi. La 12 august1645, atTalm astfel c51 satul Holohoreni din Moldova umbla"mai de mult in opt b5.trini; apoi au iesit un 13t& cí aufost sterpu (adic fr copii- N. S.) i au umblat pe sapteHtrini".5.

In secolul al XVII-lea, fiecare dintre acesti Htrini saumosi avea in Omintul comun al satului un numa'r de pa-1-minturi", in Moldova, sau stinjerri, in Tara RomâneasCi.Astfel, intr-un document nedatat, din secolul al XVII-lea, sespune csa' satul B'árgkani-Neamt se impsairtea in sase bàtrini,fiecare bàtrin avind 180 de pà'minturi6, iar la 25 septembrie1691 un locuitor din Tara Româneasc51 aruieste unui mareboier un mos intreg din satul Hiersásti si la un mos inst5nAni 250".7

Fiecare dintre membrii obstei, urmas al unui mos saustia cä are dreptul la atita parte din mosul respectiv,

dupà" numà'rul urmasilor intre care s-au subimOrtit dreptu-rile acestuia. and se vindea partea unui locuitor dintr-un satse preciza ce se va alege dentr-un hätrin a treia parte, invatra satului si in tarinr... sau ce se a alege din hátrinulFetestilor" etc.

Alegerea" sau hotárnicirea Htlinilor" s-a flcut pe scarämai aarg'l mai ales in secolul al XVII-lea, aceasta fiind Ince-putul desfacerii stpmnirii in comun a Ornintului obstii sà"testi,prima faz à" a delimieárii proprietAii individuale in cadrulobstii.

Cu toate acestea, in unele regiuni ale tárii, imp5irtirea pà"-mintului satului pe mosi" a continuar sa se practice pinsá insecolul nostru. De pila, la 1915, Omintul obstii mosnenilk rcimpulungeni era impsártit in 44 de mosi", fiecare dintreacestia avind in sapinire cite 400 de dramuri de mosic9.

6 Acad. R. S. Romania, ms. 5304, f. 17v-18.6 Arli. st. Iai, CDXXV/36.7 Muzeul de istorie Bucuresti, nr. 1623 D. Tot astfel, la 1812, mosia

Cimpurile-Putna se impartea pe patru batrini (Lata, Bogdan, StraoaItu), fiecAruia revenindu-i cite 2290 de stinjeni (A. SAVA, Doc. putnene,II, pp. 65-68); vezi si vol. I, pp. 87-94.

8 P. P. PANAITESCU, op. cit., p. 149.9 H. H. STAHL, Contribulii la studiul satelor devellma§e, II, p. 321.

104

www.dacoromanica.ro

2) DELNITA SI JIREBIA

Erau alte forme de impgrtire a pgmintului obstii. Cuvintuldelnitg este de origine slavg, derivind de la dél = parte, del-nita fiind partea ce se cuvine unei familii care vade intr-ocasg""). Ca si mosul" sau bgtrinul", delnita era un dreptnedeterminat pe teren; hotgrnicirea ,sau alegerea" se fIcea deobicei la vinzarea delnitei sau cind stgpinul ei dorea sgdin devglmgsie.

Fiecgrei delnite li revenea un numgr de stinjeni in pgmin-tul arabil al satului. Astfel, la 1776, satul Jupinesti-Muscelavea 50 de delnite care delnite se numesc cgminurile caselorsi fiecare delnitg are si mosie in cimp de delnitg cite stinjeni60". Alteori, fiecgrei delnite Ii revenea un numgr de locuricalculate in zile de argturg, despre care vom vorbi mai de-parte.

Delnitele nu erau egale intre ele, in documente intilnindu-sein sate diferite delnite de trei pogoane, de 296 de

pogoane etc.12In Moldova, delnita avea de obicei o altä: acceptiune: aici se

numeau delnite locurile de finete, amintite adeseori in do-.cumente. Nici aici delnitele nu erau egale, In documente in-tilnindu-se delnite de 12, 34 prgjini etc.'3.

Cit priveste jirebia, ea era corespondentul delnitei in Mol-dova, fiind intinderea de pgmint necesarg pentru intretinereaunei familii. Cuvintul este tot de origine slavg, Insemnindalegere la sorti" aceasta, deoarece locurile respective se trg-geau la sorti, dupg cum ne informeazg cálgtorul italian N.Barsi'5.

14 Ibidem, pp. 108-110.11 Rev. arhivelor", V/1, 1942, p. 81.12 1. BRAESCU, Mdsurarea pdmintului la rormini, pp. 24-25.

Arh. Bas.", 1935, pp. 179, 258.14 P. P. PANAITEscu, op. cit., pp. 111-113; B. P. Hasdeu, in Arhiva

istoricA", III, p. 164 si R. ROSETTI, op. cit., p. 87 si urm.14 C. C. GIURESCU, Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie (Mélanges

de l'école roumaine en Prance", I, 1925, pp. 307-308).

105

www.dacoromanica.ro

Termenul de jirebie nu este deck traducerea in limba slaváa cuvintului latin sors-sortis. Romanii numeau sorti cimpiiledin provinciile cucerite pe care le impárteau si le atribuiau prinsorti ostasilor" (agros quos in provinciis a se devictis ocupa-rant sorte militibus divisos ac assiguratos)t6,

Cuvintul de origine latiná sorti se intilneste in Transilvania,in documentele redactate in aceasti limbá, si in Moldova, inactele alcátuite in limba rominá. Astfel, la inceputul secoluluial XIII-lea, biserica din Arad avea 7 sorti (sortes) de pá-mint la Galsa'7, iar la 1628 se vinde pámint la Ruginoasa,in Moldova, ce sá va alege din trei sorti giumátate"". A-ceasta dovedeste faptul cá sistemul de tragere la sorti a lo-turilor arabile a lost mogenit de la romani.

Jirebia era locul de casá din sat locuit de o familie, caredispunea de un numár de páminturi sau ogoare in tariná side o parte din finate, pádure etc. Astfel, la 16 decembrie1627, se vinde un loc de cask' ce sá chiami o jirebie" laHreascal°, iar la 29 iulie 1652, cind se vind douá jirebii dinsatul Náhoreni-Suceava, se spune: cu tot venitul, cu pámin-turi in tariná, cu finate, cu loc de prisáci si cu loc de codrude jir si cu tot venitul ce va hi pre acele do á jirebii"20.

Gel mai adesea pámintul arabil cuvenit unei jirebii se im-pártea pe páminturi" (despre care vom vorbi intr-un para-graf urmátor); alteori insi, fiecárei jirebii ii revenea un nu-már de stinjeni de loc sau de fálci. De pila, la 1765, satulLináuti-Dorohoi umbla" din vechime in 54 de jirebii, fie-care dintre acestea avind cite 55 de stinjeni21, iar R. Rosettienumerá citeva cazuri in care unei jirebii ii revenea intre 20i 65 de fálci22.Dupá cum a remarcat G. Ghibánescu, cu vremea, jirebia

si-a pierdut intelesul initial de parte de pámint tras 1 la sorti,cápátind sensul de suprafatá mic5.23.

le DU CANGE, op. cit., S.V.17 .Doc. priv. ist. Rom., C, veac, XIXIII, p. 23.18 Acad. R. S. Romania, DCXCV/18.18 Ibidem, CX/113.28 Ibidem, CXXXIX/52.21 Uricarul, xXTI, p. 111.n R. ROSETTI, op. cit., p. 96.33 Uricarul, XXIII, p. 232.

106

www.dacoromanica.ro

Acestea au fost principalele moduri de impártire a p5.-mintului in interiorul obstii agrare din Tara Româneascási Moldova inainte ca ele sá fie hotárnicite pe teren, hotár-nicirea lor fiind calea de a iesi din deválmásie prin ale-gerea" pártilor membrilor obstii.

B. HOTARNICIREA SI MASURATUL MOSIILOR

Hofárnicirea si másuratul mosiilor au constituit in evul mediuuna dintre cele mai de searná atributii ale administratiei siiustitiei feudale. In 1835, marele vornic din Tara RomâneascáMihai Ghica recunostea astfel cá prigonirile de hotarele mo-siilor sint acum pricina celor mai multe si mai grele judecátiintr-aceastá Tarr 24.

Hotárnicirea mosiilor sau pártilor de mosie din Tara Roma-neascá si Moldova a inceput in secolul al XVI-lea, de cindni s-au pástrat cárti domnesti de numiri de hotarnici, de jurá-tori si intáriri pentru hotárnicii efectuate de acestia.

La inceput dupá cum remarcá G. Ghibánescu hotar-nicii foloseau semnele naturale existente: movile, arbori, san-turi etc., flrä.' sa precizeze distantele; preciziunea aceasta adistantelor s-a inceput in secolul al XVII-lea, cátre sfirsit,si o gásim in depliná dezvoltare in secolul al XVIII-lea"25.

In aceastá vreme, piimintul era ma surat cu uniati de lun-gime, nu de suprafara26, ma surindu-se de obicei kitimea. Aceastaexplica grija domniei pentru reglementarea másurilor de lun-gime cu mult inaintea celor de suprafatl.

Despre modul cum se másurau si hotárniceau mosiile sti-rile sint destul de numeroase, indeosebi de la sfirsitul seco-lului al XVII-lea, cind aceste hotárnicii se inmultesc.

Dupá cum rezultá din aceste stiri, pä'm'inturile se ma'stt-rau de obicei prin trei locuri: la capete fi la mijloc. In do-cumente se intilnesc numeroase márturii ale hotarnicilor cáau másurat párnintul satului sau proprietarului cutare pen

" Analele parlamentare", 1834-1835, p. 333." Arhiva", 1902, p. 154.16 1. BRAEscu, op. cit., p. 31.

107

www.dacoromanica.ro

trei locuri cum este legea"27, pen trei locuri precum iasteobiceiu..., pre la cäpätiie si pre la mijloc"29 etc.

Aceasta este regula. Nurnärul mäsurätorilor depindea Insänu numai de obicei, ci si de forma terenului ce trebuia mä-surat. Dacä mosia avea o formä mai regulatä, nu era ne-voie de trei mäsurätori sau träsuri", ci se mäsurau doar ca-petele. Despre un astfel de caz ne vorbeste un documentdin 18 februarie 1649, In care se spune c, deoarece mosiaDeagu Teleorman era rá"tundä, nu mai lungä decIt mailatä" (era deci pätratä!), nu au fost necesare cleat douamäsurätori; la un capät avea 2960 de stinjeni iar la celälalt346029. Laturile nu erau deci egale, dei asa le considerahotarnicul.

Cum intsä numeroase mosii aveau forme destul de neregu-late, erau necesare mai multe mäsurätori. Astfel, mosia satuluiGiurmänesti a fost mäsuratä prin patru locuri", a satelorPäpeni, Berleasca, Mäteasca i Bädeni prin cinci locuri31, asatului Tigänesti prin opt locuri etc.". In regiunile de deal,de pildä, pe valea Teleajenului mosiile fiind lungi i zer-cioroase", adicä de forme neregulate, erau necesare chiar citezece träsuri"33 (mäsurätori).

Lucrurile se complicau dud terenul ce trebuia hotárnicitera foarte accidentat, de pildä In regiunea muntilor, a cärorsuprafatä nu putea fi mäsuratä. La 23 august 1755, dupäce domnul Moldovei a hotärlt de li-au dat toti muntiifie a tuturor vrincenilor de prin pärtile Vrancei", cei deiboieri trimisi de domn sá impartä acesti munti Intre sate, con-statInd cá muntii nu sa pot miisura nici intr-un chip, iiindlocuri grele", hotäräsc sä Impartä muntii dupl venitul ce

27 Doc. din 12 iunie 1647 (Copie Inst. de istorie, N. Iorga").28 Doc. din 6 mai 1696 (Arh. st. Buc., inemAstirea Glavacioc, XXXIV/

62). Vezi si doc. din 1 iulie 1692, 21 oct. 1693 etc. (ibidem, mintistireaSf. loan Focsani, 111/9, ep. Buzgiu, LV/15). Vezi si H. H. STABL,op. cit., I, p. 132, II, p. 262 o urm. si I. BRAESCU, op. cit., pp. 27-28.

29 Arh. st. Buc., ms. 1234, f. 460-461.30 Doc. din 18 mai 1643, (Acad. R. S. România, DXXIII/3).31 Doc. din 28 aug. 1693 (ibidem, CCXLIV/58).32 Doc. din 10 nov. 1699 (ibidem, LIX/46).

Studii i cerc. bibliologice", V, 1963, p. 73.

108

www.dacoromanica.ro

produceau, proportional cu sumele p15.tite la bir de satele res-pective" I'''.

Intrucit datoritá formei terenului sau modului cum fu-seserá impsártite anterior numeroase mosii nu mai prezentauforme dreptunghiulare sau pátrate, avind cele trei trásuri"inegale intre ele (de pildá, 6, 165, 452 sau 1 250, 690, 395 destinjeni)34, oamenii au simtit nevoia sá le dea o formá mairegulatá, de dreptunghiu, pentru a le putea cunoaste dimen-siunile hotárnicite mai bine; in felul acesta s-a dáscut siste-mul denumit stinjeni masa", care reprezinta media aritme-tica, a sumei stinjenilor tuturor trasurilor" impartial la nu-ma'rul hotarniciilor35.

Acest sistem a fost utilizat in hotárnicirea a numeroasemosii si párti de mosie din Tara Romaneas4 incepind dinanul 1610, cind ni se si explicá tehnica folositá; s-au toc-mit s tragá ocina pren trei locuri; unde va fi ocina mailatá si pue ocina unde va fi mai ingustá, ca s tocmeascástinjenii sá fie tot intru un chip de lat"".

Documentele din secolul al XVIII-lea ne oferá. mai multedetalii asupra modului cum se acea ,,mas" o mosie. Astfel,intr-un document din 5 decembrie 1744 se arat c mosiaRimesti-Vilcea avea 650 de stinjeni la un cap, 1150 lamijloc si 825 la celálalt cap5.'t, in total 3017 stinjeni; sco-tind din trásura de la mijloc din stinjeni 1150 stinjeni 275,s-au pus la capul de la vale stinjeni 225 si la capul de ladeal stinjeni 50; rámine acest hotar peste tot mas á stinjeni875"37. Cele trei trásuri" ale noului loc fácut ,,mas" erauacum egale, locul avind forma unui dreptunghi cu látimeade 875 de stinjeni.

Intr-un alt document, din 18 iulie 1792, in care se vor-beste de hotárnicia mosiei Slánic-Prahova, se spune c aceasta

bis A. SAVA, Doc. putnene, II, pp. 16-17. Vezi i anaforaua unorboieri din 1784, in cate acestia declaré. cA s-au nevoit" mult, dar nu auputut trage" (mAisura) mosia Andreiasul Rimnicu SArat fiind munticu pAdure de nu sá poate vedia de la o margine a curmezisului pinA laalta" (ibidem, I, p. 114).

34 Doc. din 18 mai 1692 (Arh. st. Buc., ms. 464, f. 98v-99).36 H. H. STAHL, op. cit., II, p. 275.33 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 488.37 N. IORGA, Studii ci doc., XXI, p. 328.

109

www.dacoromanica.ro

avea 1105 stinjeni la capsátul din spre ra's'árit, 1636 lamijloc si 2350 la celálalt cap, peste tot 5091 stinjeni....din care, dupá obicei, lepädind douä párti, rämin masä.stinjeni 1697"38, sumá rezultatá din impárprea lui 5091 la 3.

Mai firziu, in secolul al XIX-lea, la calcularea masei"unei mosii se adáugau i submultiplii stinjenului. De pildä,la 9 ianuarie 1851, cind se hotsárniceste o parte din mosiaArmá.'sesti Ialomita, se aratá cá cele sapte trásuri" insu-mau 21181/2 stinjeni, din care rezulta o ,,mas" cu laturade 302 stinjeni, cinci palme, un deget si opt linii39.

In aceastá vreme numai proprietarii de mosii care stái-pineau de la 30 stinjeni in sus masà"" aveau dreptul de afi alegkori40.

Másuratul mosiilor doar pe lkime a fost utilizat piná Insecolul al XIX-lea. In Legiuirea Caragea, din 1818, se ho-fira cá, pentru mai multá a hotarálor deslusire, de acuminainte sái se másoare i lungul mosiilor i sl se tread Incartea de hotärnicie", iar intr-o serie de documente dinaceeasi vreme se spune cà tutunáritul se calcula nu dupáunitki de suprafafá (pogoane, de pildá), ci mä.'surindu-selungul i latul (locului) la un cap si pe civi stinjeni va iesilungul i latul la un cap au sà pláteasd de fiescare stinjencite 10 parale, fárá de altái inmulvire sau altá deosebitá má-surátoare". Másurátoarea cu stinjenul era consideratáaceastái vreme a fi cea mai dreaptá"42.

Ma'surile de suprafara (pogonul fi falcea) nu erau folositein aceasta vreme decit la calcularea unor suprafere mici depa-mint, dar care aveau o valoare mai mare, de pilctä viile.

Arásuráltoarea marilor mosii in Tara Româneasd. si Mol-dova cu màsuri de suprafatä.' (falcea i pogonul) a inceputIn mod sistematic cátre mijlocul secolului al XIX-lea.

In Tara Romaneascá, la 1835, s-a propus infiinprea uneicomisii centrale insárcinate cu másurátoarea cadastralá Intoatá ara", másurátoare ce urma sà se facá dupá regulile

33 AL. GALMESCU, Ebria spitalelor civile, pp. 121-122. Vezi §iArhivele Olteniei", 1938, p. 359.

39 P. GIRBOVICEAINTU, Biserici cu averi proprii, s. III, p. 106.49 Buletinul oficial", 9 martie 1851, p. 81.

Legiuirea Caragea, ed. Academiei, p. 18.42 V. A. URECHIA, Ist. rom., XI, p. 558, si XIII, p. 276.

110

www.dacoromanica.ro

gheometricesti ce stilt cunoscute i primite de toaa lumea""..In anul urmkor, Obsteasca Adunare a arii arita mns ea'pravila Pámintului" avea legiuit chipul msa'suatorii mo-siilor, adica latul i lungul lor" i c5. nu venise md vre-vemea" pentru o altfel de masuatoare44.

$i, intr-adev5.r, in aceasta vreme numeroase mosii eraunfisurate doar pe cele doul dimensiuni, läitimea i lungi-mea, nu dup5. suprafaa. Astfel, la 1850, mosia Tina-Vilcea avea 1000 de stinjeni atime si 6000 lungime (decicirca 2X12 km.), o ala' mosie din judetul Prahova 2000 destinjeni Mime si 9000 lungime (cleci circa 4x18 km.) etc.".

Din aceeasi vreme insI ne-au ràmas numeroase eirti dehotárnicie si de triangulatie" a unor mosii, acute de citeun inginer hotarnic si de un altul triangulator"", iar la1845 Departamentul DreptAii din Moldova trimitea in-structiuni judeckoriei Iai despre nasurile ce trebuiau luatepentru des5.virsirea" luctirilor de hotsárnicie acute de geo-metrul" tinutului47.

La inceputul seoolului al XIX-lea, nasurarea suprafeteimosiilor era una dintre prinoipalele preocupsári ale elevilorscolilor conduse de Gh. Laz'ár i Gh. Asachi, iar n propu-nerea din 10 dec. 1817 privind reorganizarea scolii de lahiserica Sf. Gheorghe din Bucuresti se cerea ca unul dintreprofesori sà fie exercitat cu exercitarea ucenicilor la tn5.-surarea psamintului, esind cu ei i in oras, (And timpul apermite, pentru insásurarea a diverse locuri de forme nere-gulate cc47

Trebuie sà1 mai amintim, de asemenea, 6., la sfirsitul se-colului al XVIII-lea, a fost alatuit un adevàrat tratatpentru nasurkoarea mosiilor din Tara Romaneasc5., in careautorul, stolnicul Serban Andronescu, explica pe larg, cuexemplificsári i figuri, cum trebuiau rnsásurate Ominturile dediverse forme: tetragon (Pátrat), trigonom (triunghi), strimb",

48 Analele parlamentare", 1834-1835, pp. 333-348." Ibidem, 1835-1836, p. 41. Vezi i Arh. st. Buc., Vomicia din

Muntru, dos. 312/1836." Vestitorul romfinesc", 1850, pp. 204 si 365.46 Vezi doc. din 1842 si 1846 (Acad. R. S. Románia, CDI,XII/1

CDLXVII/92).47 Ibidem, CDXXV/62.47 bis V. A. ITRECHIA, op. cit., X A, p. 413.

111

www.dacoromanica.ro

suck etc., etc., cum se face ,,mas« o mosie (vezi fig. 10 si 11)asa mai departe. Fiul lui $erban, Grigore Andronescu, a

completat opera p5.rintelui su, aridnd care au fost modi-f icri1e introduse de Regulamentul Orgamic48.

Cu toate acestea, masuratoarea supraferei mofiilor a de-venit obligatorie numai la mijlocul secolului al X1X-lea.

In 1853, in instructiunile date "'despre temeiurile pe careau a se incheia contraoturi pentru hotIrnicirea mosiilor m'á-nIstiresti" din Tara RomaneasCá., se spunea a la once-n-asurkoare de fnosie ce se va face de acum inainte va ficlator hotarnicul a evalua surf ata mosii in pogoanestinjeni p5.trati, iar nu 'in st'injeni masV48 bis, iar la 9 iunie1856, Ministerul din 15.'untru anunTa inceputul mäisurátoriicadastrale a tárii de dtre ofiteri ingineri austrieci sprenAirginirea cu desávirsire a prigonirilor i determinarea hota-ralor fiearei propnietIti"49.

sur area fi hoteirnicirea pilmintului se feiceau cu mulalgreut ate fi erau costisitoare zn evul mediu. In Moldova, insecolul al XVIII-lea, marele logoat, in atribuyiile cälruiaintrau hotrnioiile, incasa cite un galben de fiecare piatr5.de hotar pus; aceeasi suma o primea marele portar dinTara Româneasei pentru fiecare boier hotarnic; cum acestiaerau in numäir de 6,12 sau 24 i cum, pe tirnpul hofámiciei,fiecare trebuia ospsátat i caruit, la o hotsárnicie se cheltuiausume destul de mari49 bis. Din acest motiv, unii locuitorinu isi puteau má'sura mosiile. De pildà, la 30 iunie 1834,locuitorii satelor din Vrancea, strinsi cu totii pentrudelimita mosiile, au socotit Cu torii de obfti ca aceli m'eisuri

rä'clia (la) mari cheltuiala de bani", motiv pentru cares-au invoit toatál Vrancea a nu s'á mai faci m5.sura hota-rilor i muntilor"5° (vezi fig. 12).

49 I. T. NISTOR, Un tratat de topometrie48 bis Buletinul oficial", 30 mart. 1853, p. 59.49 Ibidem, 11 iun. 1856, p. 181.49 bis N. STOICESCU, Sfatul domnesc ,si marii dregcitori, pp. 182, 236

237. Vezi i doc. din 1785, in care se aratà cá, pentru hotärnicirea mosiilorTai de Ei i Valea lui Dobrotii-Saac mänästirea Tirgsor cheltuise aproape179 de talen, pe: 1,2 vedre de vin, 24 ocale de peste, 240 de piini etc.(G. POTRA qi 1 SIMACHE, Contributii la istoricul oragelor Ploiegti i ring-a; (1632-1857), Ploie§ti, 1970, pp. 464-465).

" A. SAVA, Doc. putnene, II, p. 129.

112

www.dacoromanica.ro

In Transilvania, másuráltoarea cadastralá este mai veche;la 1786, impáratul Iosif al II-lea, urmárind cunoascá citmai exact proprieeátile supusilor sái, a dat un asezámint"pentru cadastru, care s-a tipárit i in limba romaná, si incare se explicá in mod foarte detaliat modul cum trebuiaumásurate mosiile in iugáre austriece de cite 1600 de stinjeni.

Trebuie s punem, insà, cá, inainte de 1786, másurátorilese fáceau uneori dupá ochi", astfel incit, la másurátoareacadastralá din 1786 mulvi proprietari care credeau cá audoar cite un iugár sau douá de pámint au ,constatat cà dis-pun, in realitate, de un numár mai mare de iugáre5°

C. DIVERSE MODURI DE A MASURA PAMINTUL

Faptul cà másurátoarea sistematicl a pá.mintului in uni-távi de suprafa0 a inceput relativ tirziu nu inseamnáacestea nu s-au folosit 01à in secolul al XIX4ea; ele erauutilizate cum am spus-o si mai inainte la másuratulunor suprafaçe mici de Omint, care erau mai usor de cal-culat. In rest, la ma'surarea pämintului se foloseau o seriede m'asuri sisteme de apreci ere a supraferelor destul derelative, dar care erau la indemina oricui. Márimea acestorsuprafeTe de plmint depindea de forva muscularà a omului(ah aruncá omul cu máxima, securea, bá;u1, cit trage omulcu ságeata), de puterea de muncá a omului si a animalelor(ziva de aráturá sau de coasá), de força unor instrumente(cit trage omul cu pusca), de greutatea i numsárul gráun-;elor dintr-o unitate de másurat capacitatea ce trebuiau se-mánate pe o suprafaT5. (gáleata, ferdela, baniva), de canti-tatea de produse recoltate (care i stoguri de fin) etc.

1) MÄSURAREA PE PÄMINTURI"

A fost un sistem de apreciere a suprafevelor arabile pro-priu Moldovei, unde a fost utilizat pe scarà largà, fiind

In sute de documente din secolele XVIIXIX.

50 bis Arhiva Magistratului Brapv, II, nr. 1081.

113

www.dacoromanica.ro

Dupá párerea lui G. Ghibánescu, pámintul" ar fi fosto unitate teritorialá de suprafatá"51; cu alt prilej, insá, elconsidera pámlntul" a fi o másurá ,,nesigur i ne-egalàSibis. Dupá o altá opinie, a lui Radu Rosetti, impsár-tásitá si de P. P. Panaitescu, pámintul ar fi reprezentatsuprafaTa ce se putea ara intr-o zi, fiind deci sinonim cuziva de aráturá din Tara Romaneasc5.52. (Dacá ar fi asa,aceasta ar explica poate i faptul c ziva de aráturá, ca mij-loc de apreciere a suprafetelor cultivabile, nu este decitfoarte rar pomenità cu acest nume in Moldova).

Din documentele moklovene rezultá cà pä.'rninturile erauogoarele aflate in çarinele satelor. In numeroase documentedin secolul al XVII-lea, sint amintite párninturi in TarinI",aaturi de delnite de fin53, iar intr-un document din 19 fe-bruarie 1641 se vorbeste de 40 de plminturi la Sácuiani,care intr-un document slay de a doua zi stilt numite ogoare(ami)54, termen intllnit adeseori si in Tara Romaneaseá.

Párninturile din acelasi sat másurate, de regulá, doarin látime aveau in general aceeasi márime, ceca ce ex-plicá faptul cá se vindeau cu acelasi preT55. La 30 iunie 1639,de pildá, se aratá cá, la Mástácani-Covurlui, toate pá-minturile sint cite de treidzáci i doi de pasi"56, iar in no-iembrie 1698 se vind 'un numár de 14, 18, 19, 26, 38, 149páminturi la Surinesti-Vaslui, fiecare avind cite 20 depasi latu157. and satul avea párninturi pe terenuri diferite,se spunea c acestea cum vor veni in deal, a.sa sá se má-scare si in vale"58, pástrindu-se deci aceeasi dimensiune in

Mai rar existau si sate din care láTimea páminturilor va-ria dupá. párçile constitutive ale ocinei satului; de pildá, la

51 G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/1, p. 191.bis Uricarsa, XXIII, p. 268, nota 2.

52 R. ROSETTI, Pdmintul, stitertii stdpiniiPANAITESCU, op. cit., p. 169.

" Doc. din: 1648, 1649, 1657, 1660 etc.11/2, p. 169, 188, 193, III/1, p. 83, 130, 145 p

" XXX/33 si 34." Vezi documentele din anul 1648, pentru

turi" din Boasti si Clicesti-Vaslui, fiecare cuIasi, VI/169, 170, 174, 194, 195, 197).

Arh. st. Ia.si, CCCXXVIII/3.52 G. GHIBANESCu, Surete, VIII, pp. 15658 Arh. st. Buc. mAngstirea Casin, IV/3.

114

in Moldova, p. 99; P. P.

(G. GHIBANESCU, op. cit.,assim).

cumpgrAturile de p5min-cite doi zloti (Spiridonia-

-164.

www.dacoromanica.ro

12 mai 1637, la Cofesti pámtntul inbla" in 15 pasi insiliste, 18 pasi la grindul mic", 20 de pasi la grindul mo-rilor" si 22 de pasi la hotarul Mikovului"69; tot astfel sepetreceau lucrurile si la Odobesti, unde, la 1780, pámintulavea 4 prájini in vatra satului, 5 prájini n ;aria si 6 prá-jini la coturile tlumbrávii"69

Mult mai rar se másura í lungimea páminturilor, careerau de regua egale de la un capát la altul al locului ara-bil. De pilca, la 10 mai 1691, páminturile de la Gosmani-Nearrn aveau 9 stinjeni in %time si. o lungime de 10 ot-goane a ctte 27 de stinjeni60 Antul avea in acest caz1,20 ha) iar la 18 iunie 1784 p5.minturile de la Petresti-Roman másurau cite 20 de pasi In lime si 200 In lungi-me61. Cind lungimea acestor pámínturi varia, unele fiindmai scurte, se spunea uneori c acestea inb1 . dzat dreptunul"62.

Cea mai obi,snuitá másura a przminturilor era de 20 depapi in latime; aceste párninturi sint cel mai ,adesea tritilniteIn documente63. La 1 februarie 1741 se si spune, de altfel,cá páminturile de la Biráiesti-Bacáti aveau cite 20 de pasidupá obicei"64. In documente se intilnesc insá si pá-minturi avind alte dimensiuni: 1265, 2466, 2567, 30 etc. depasi68, deci atit mai mici cit si mai mari de 20 de pasi.

88 Acad. R. S. Romania, XLIII/19.99 bis C. C. GIURESCU, Istoricul podgoriei Odobe§tilor, p. 59.60 G. GHIRANEscu, /spisoace, IV/1, pp. 191-192.

Uricarui, XVII, p. 89. Vezi i doc. din 15 febr. 1786, din care afilancä pilminturile de la Brosteni-Tutova aveau aceleasi dimensiuni (ibidem,XV, p. 275) si doc. din 5 aprilie 1815, din care rezultil cä priminturilede la Dusesti-Neamt aveau 12 pasi latime si 190 lungime (Acad. R. S.Romania, CDXXX/108). in unele documente se arata ca paminturilemergeau din hotar hotat" (R. ROSETTI, op. cit., p.103).

62 Acad. R. S. Romania, DI,XXXIX/3 (doc. din 28 martie 1636).68 Vezi doc. din: 1701, 1709, 1741, 1764, 1784, 1820 etc. (N. IoRGA

Studii §i doc., VI, p. 149, Uricaru/, XX, p. 39, XV, p. 315, XVII, p. 89,XV, p. 275 si I. BRAESCU, op. cit., pp. 22-23, 29). Vezi i cazurile citatede RADU RosErm op. cit., p. 99.

66 Uricarul, XV, p. 315.66 I. BRMsCu, op. cit., pp. 22-23 (doc. din 1754)." Doc. din: 1651, 1683, 1758 etc. (Arh. st. Buc., ms. 573, f. 203,

Arh. st. Iasi, CCXVI/16 si I. BRAEscU, op. cit., p. 23.67 Doc. din 1692 (Arh. st. Iai. DXV/13).68 Doc. din: 1706, 1743, 1765 etc. (Miron Costin", 1916, p. 233,

Arh. st. Iai, DCXXII/24 i Uricaru/, XVII, p. 131).

115

www.dacoromanica.ro

In aceeasi regiune insá, párninturile aveau in general ace-leasi dimensimi, ca i zilele de arátua din Tara Roma-neascá. Intr-un document din secolul al XVIII-lea se aratá,de pildá, c schitul Zagavei (mina s primeascá 20 de pi-minturi dupá cum umblá i alte plminturi la Tinutul

Intrucit insá mosiile satelor nu erau egale, acestea cu-prindeau un numár neegal de pámintuni; de pila, satulNástureni avea 120 de pámintuni70, satul Morcoviceni 22071,satul Schei-Bulgari 24072, satul Virtop 28473, satul Gos-mani 29074, satul Trudesti 38075, satul Porcesti 84076, satulRuginoasa 93877 etc. Precum se vede, diferentele dintre nu-márul de pámiinturi din satele moldovene erau destul demari.

In incheiere, trebucie sà mai spunem cà fiecare jirebie saugospodarie dispunea de un anumit numèir de pa'minturi in ta-rina satului. Astfel, la 6 mai 1608, cu ocazia unor vinzári deocine la TuTcani, aflám cà trei loouitori de aici, fiecare po-sesor al unei case, aveau cite 12, 8 si 4 páminturi in tarina sa-tului78, asa cum, in Tara Romaneascá, fiecare delnitá aveaun numár de zile de aráturá in oirnp.

2) ZIUA DE ARATURÄ

A fost un mijloc de calculat suprafata pàmmntului folositindeosebi in Tara Romaneascà i mult mai raP in Mol-dova si Transilvania.

In Tara Romaneasa, prima mentiune cunoscutà din docu-mente este din 16 iunie 1560, cind se spune cá un anume

69 G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/2, p. 236. Asa se explica' de ce se potschimba acelasi nu.mar de paminturi din sate invecinate: 12 paminturidin Dusesti pe alte 12 din Soci sau patri paminturi din Dusesti pe totatitea din Dragomiresti (Uricarul, XXV, pp. 52-53 si 63).

76 Doc. din <1641> (Acad. R. S. Romania, CLXXXV/207).71 Doc. din 1690 (G. GiirBANEscu, Ispisoace, IV/1, p. 165).72 Doc. din 1641 (Acad. R. S. Romania, X/114).72 Doc. din 1642 (ibidetn, LXIX/136).74 Doc. din 1691 (G. GHIBANESCU, op. cit., 1V/i, p. 191).75 Doc. din 1667 (Uricarul, XXV, p. 68).76 Doc. din <1640 (Spiridonia-Iasi, XXXVI/15)." Doc. farii data (Acad. R. S. Romania, DCXCV/80).78 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, pp. 151-152.

116

www.dacoromanica.ro

Vitan daduse lui Neagoe un ogor la Glod (Muscel), aráturáde dota zile"79. Din veacul al XVII-lea si pida catre mij-locul secolului al XIX-lea, cazurile de calculare a suprafeteipámintului in zile de aráturà sint destul de numeroase, toateacestea Inttlnindu-se numai in regiunea de munte a tárii, injudetele: Dimbovita80, Musce18', Arges82, Vislcea", Gorj" siMehedinti.

In unele din aceste judete, másurátoarea famintului inzile de aráturá avea intiietate asupra altor másurátori maiexacte chiar i in prima jumátate a secolului trecut. La 24decembrie 1831, cirmuirea judetului Mehedinti arta astfeldi la acest judet, pira acum nici 1cuitorii, nici din boierisau alti muncitori de párnint n-au fost obicinuiti a-si face s'a-mánaturile cu pogoane..., ci in zile de arátuea"85.

Dei documentele nu ne-o márturisesc cu precizie, existain epoca amintitá o notiune destul de exactá a unei supra-fete de o zi de aráturá, de indatá. ce se poate aprecia d. di-verse locuri au cite 6, 11, 23 sau 35 de zile de aráturá",aceasta, se intelege, tinind seama de forta de muna a ani-malelor, configuratia terenului, natura solului arabil etc.

Tot in zile de aráturá se calcula fi partea din c'imp cerevenea fiecárui membru al obpii sátefti, posesor al unei del-nite, asa cum in Moldova partea unei jirebii era calculatá in

79 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 125. Vezi si P. P.PANAITESCU, op. cit., p. 114, care arafti cá delnita era fixatii In zile dearaturg..., socotindu-se apoi separat arb..tura pe un numär de zile anual,dupti nigrimea delnitei".

80 Doc. din 15 oct. 1661 (Arh. st. Buc., Mitr. Tàrii Rom., XXXV/17).81 Doc. din 26 mart. 1662 (Acad. R. S. România, XLIV/78).82 Doc. din 20 mai 1675 si 3 lun. 1777 (Arh. st. Buc., Mitr. TArii Rom.,

CLVII/68 si Acad. R. S. Románia, CDLXVIII/55).83 Doc. din 8 oct. 1813 (Arhivele Olteniei", 1942, p. 213).84 Doc. din 17 ian. 1818 (N. IORGA, Studii §i doc., XXII, p. 343).85 I. COJOCARU, Documente, II, p. 491. La 1846 Petrache Poenaru

arata insá cá nu se mai folosea ziva de araturá ca mäsuril, ci numai pogo-nul (invätAtorul satului", 1846, p. 34).

Dupd cum rezula din documente, ziva de ardturd era calculad nunumai dupd munca de o si depusd la aratul ei, ci dupd can titatea de se-minfe ce se insdmintau; in judetul Mehedinti, de pila., intr-o zi de aritturlise insämintau 50 de ocale de griu, orz i ovAz i numai cite 6 de mei siporumb (I. CORFUS, Agricultura Tdrii Romeinefti i72 prima jumeltate asecolului al XIX-lea, Bucuresti, 1969, p. 195).

86 Doc. din: 1 dec. 1647, 20 mai 1675, 8 april. 1677 etc. (Arh. st. Buc.,Mitr, TArii Rom., CLVII/66, 68 si 83).

117

www.dacoromanica.ro

pirninturi. Astfel, la 29 august 1646, la StoeneAi-Arges,la o delnitä din sat eveneau cite 12 locuri in cAmpu"87,acelasi numär de locuri ca si la Ciprioru-DimbovivaBB, intirrup ce la Corsori-Muscel numärul de locuri de aräturä deo zi ce revenea unei delnite era de 1089. Alteori, tinsä, nu-märul locurilor mäsurate in zile de aräturä varia de la odelnitä la alta; la 15 octombrie 1677, de pila, existaula Säcuiani delnive care aveau cite 9, 11, 12 si 22 zile dearä'turä in cimp.9°

Märtimea locului de aräturä de o zi este greu de precizat.Dintr-un document din 15 octombrie 1693, referitor la sa-tul Vokesti-Dimbovita, ar rezulta cä ziva de aria turaera egala cu o jumatate de falce (adica cu circa 25003000 m2); In acest document se dau urmätoarele echivalentelcinci fälcizece zile, douä fälci=patru zile etc.91.

Dintr-o serie de alte documente din anii 1685-1687, pri-vitoare la cumpäräturile de pärnint mäsurate in zile de arä-turä acute de monahul Teodosie (Tudoran clucerul) dinAninoasa, la Cotesti si Corsori-Muscel, se vede cä dife-renta dinxre valoarea suprafeTelor de pämint mäsurate Inzile de aräturä nu era prea mare92, ceea ce dovedeste cä, inaceea.si regiune, suprafata lor nu diferea prea mult.

In Moldova, ziva de aräturä a foist utilizatä mult mairar la aprecierea suprafetelor de plmint. Intr-un documentdin secolul al XVII-lea, referitor la o vinzare de 0:mint laHulpäseni, se vorbeste de o diä" din mosia situatä inpartea de jos a satului si de alte 2 dzäle", cumpäräturämai nouä, fäcutä pe do i boi"93.

In Regulamentul organic al Moldovei, intre obligatiile ti-ranilor, se prevedea csi ziva de aräturà In moinä este de10 pasi In curmezis de fiestecare plug si numai de 8 pasi intelinä"94, ceea ce dovedeste cl ziva de aräturä era folositlla aceastä datä ca normä de lucru. In proiectul de modificare

87 Doc. din 29 aug. 1646 (ibidem, ep. Arges, XVIII/3).88 Doc. din 12 mai 1647 (ibidem, A. N., CXII/55).89 Doc. din 5 april. 1685 (ibidem, Mitr. Tiirii Rom., XCVIII/88 si 89).9° Ibidern, ms. 209, f. 179.91 Arh. st. Buc., Mitr. Tiirii Rom., CLVII/102.n Ibidem, XCVIII/88, 89 si 92, XCIV/44, CVIII/27 si 93.98 Arh. st. Iasi, DXIX/4.99 R. RosErn, op. cit., p. 150.

118

www.dacoromanica.ro

a Regulamentului organic, cei 10 pasi sint inlocuiti cu 14präjini iar cei 8 pasi de telinä Cu nouä präjini95.

In Tara Romeineasai abligatiat'iranilor pentro o zi dearáturä era de 10 präjini poganesti in pämInt span" sisapte 'in telin5.96.

In Transilvania ziva de arIturä ca mijloc de evaluare asuprafetei de ipätmAnt arabil este mai rar intIlnitä, aici pre-dominind si9temul de calcul dupä cantitatea de produse in-sämintate. De pila, la 1761, In regiunea Näisäud, un locera apreciat la dota zile aräturi97.

ZIUA DE coAsA

Ca mäsurä de suprafatä, se intilneste in Tara Rornaneasaimult mai rar deatt ziva de arIturä si uneari Impreunä cuaceasta98. De pila, la (1687-1688), suprafata unui loc defina% este apreciatä eh sä °asma' cinci oameni tntr-o zi"°°.Documentele nu ne oferä 4tiri despre märimea suprafetelorcalculate in zile de coaisä; acestea erau, probabil, mai micidecit cele mäsurate in zile de arIturä.

Ziva de coas ä a fost utilizatä si In Transilvania la mäsu-rarea unor suprafete de finat. La 1450, de pila, in nordulTransilvaniei se vorbea de un loc de ftnete de 25 falcastra",pe lingsä o suprafatä de teren arabil de opt pluguri'°° iar la1711 mänästirea Säracä din Banat avea un lac de finete de31 de coase'°'.

MASURAREA LOCURILOR DUPA CANTITATEADE GRAUNTE SEMANATE

Sistemul acesta de calculare a suprafetelor arabile a fostfolosit indeosebi de romanii din Transilvania si mult maiputin in Tara Romaneascä.

In Transilvania, mäsurarea suprafetei locurilor arabiledupä cantitatea de cereale (de obicei gnu) ce se putea insä-

95 Ibidem, p. 521.96 STURDZA-SCHEIANU, Acte §i legiuiri, I, p. 175.97 ,,Arhiva somesanA", 1937, p. 463.98 Vezi doc. din 5 april. 1685 si 7 iunie 1700 (Arh. st.Bnc. Ilitr. prii

Rom., XCVIII/89 si CLXV/2).99 Acad. R.S. Románia, CCXLIII/8.

los Arhiva somesanä", nr. 17, 1933, pp. 167, 172.101 Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100. Vezi si D. PRoDAN,

Iobägia, III, p. 5.

119

www.dacoromanica.ro

minva a fost foarte ráspinditá, ea precumpánind in uncle regiuniasupra másurátorii (in iugáre. La 1820, locuitorii romani anurneroase sate din regiunea Fágáras declarau astfel cái deiugar nici pomana n-am auzit" sau nu precum cit seface fi ce sa fie un jugar nu putem chibzur102, aceasta de-oarece ei isi másurau locurile arabile ,in eible sau

Utilizarea acestui sistem pe scará largá este .doveditáde faptua cá, tri conscrimiile alcátuite in Transilvania in se-colul al XVIII-lea, locurile de aráturá erau cakulate in gá-leIi de cereale ce se puteau inaminva (terrae arabiles cubu-lorum); in felul acesta sint tnregistrate locurile bisericilor la1748103 i 17501o45 iar la 1721-1722 satele din Tara Fág-rasului aveau fiecare intre 65 si 2381 cible de párninturiarátoare'°'.

In afará de locurile de arkurá másurate tri gálevi (egalecam cu o jumatate de iugar)'°6, pomenite cel mai adesea,documentele amintesc si de locuri de arkurá cad.culate inferdele'°7, care erau dt un sfert din locurile de o gáleatá,sau locuri calculate in mervelos, egale cu 1/8 dintr-un iu-Or108 bis.

Sistemul acesta, utilizat i in Aradm, Bihor"°, Brasov"'I\Tásáud"2, a supravievuit niulti vreme. La 1843 este a-

mintit astfel un párnint pentru semánatul a 270 de gáleTi"3.

102 T. METE$, Viata agrard, economicii a romdnilor din Ardeal UngamaI, Bucuresti, 1921, pp. 51, 56, 62, 64, 86 passim.

1°8 A. BUNEA, Episcopii Petru Paul Aron si Dionisiu Notiacovici, Blaj,.1902, p. 331 si urm.

104 IDEm, Statistica romanilor in Transilvania, in 17.50, Sibiu, 1901.103T. MET, Situafia economic'd a romdnilor din Tara Fdgeirasului,

I, Cluj, 1935, pp. 268-273; IDEm, Viala agrard, pp. 131, 270 passim.1°G IDEm, Situalia economicd ..., p. LXV.1°7 IDEm, Viata agrarri..., pp. 51, 177, Catalogul doc. rom. din Brasov, I.

nr. 2017, 2735, 2897 passim, Arhiva Magistratului Brasov, II, nr. 1138,1210 etc.

108 T. METES, Viata agrard , pp. 223-224; Rev. arhivelor", V/2,1943, pp. 373-374, 378-379, 387.

los bis Studio, Univ. Babes-Bolyai", istorie, 1967, fase. 2, p. 55.133 GH. CIUHANDU, Romdnii din cimpia Aradului de acum cloud veacuri...,

Arad, 1940, anexe, p. 2 si urm.110 T. Rosu, insemndri si inscriplii bihorene, Beius, 1941, p. 66.111 Catalogul doc. rom. din Brasoo, nt. 2017, 2735, 2897 passim.112 Arhiva somesan'a,'", 1937, pp. 456, 458 etc.113 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 52.

120

www.dacoromanica.ro

In Tara Romaneascä, acest sistem de masuratoare a fost multmai puOn folosit i n regiuni departate de Transilvania, ceeace poate fi un indiciu cá, nu este vorba de o influenfi directa.Astfel, in anii 1764 si 1769, la Stanesti-Vlasca, se vind o ba-ni i doua banive de loc, cu 30 §i, respectiv, 40 de taleril".Sumele destul de mari indica o suprafava. relativ intinsa, deinu se precizeaza daca' este vorba de baniIa mare (de 44 deocale) sau de ban4a mica de seminte.

Menvionám, n incheiere, cá. sistemul de calculare a supra-fetelor arabile dupa cantitatea de cereale ce se putea insa-minta a fost utilizat i n Serbia medieval. Astfel, intr-osocoteala a minastirii Hilandar din secolul al XV-lea, sintamintite paminturi arabile calculate in cible sau ga1evi"5.

5) MASURAREA LOCURILOR DUPÀ CANTITATEADE PRODUSE RECOLTATE

A fost utilizata cel mai des tot in Transilvania, la calcula-rea suprafe%elor de fineava; in Tara Romaneasca si Moldova,acest mod de m'asurare a fost utilizat mai rar.

In Transilvania, sistemul a fost la fel de raspindit ca simasurarea locurilor arabile dupa cantitatea de cerealemin%ate. Astfel, la 1721-1722, satele din Tara Fagarasuluiaveau finew evaluate intre 25 i 653 care de fin"", iar la1750, in statistica parohiilor din Transilvania, locurile de finewale bisericilor sint evaluate dupa numarul carelor de fin obvinut(prata curitm) 17.

In afara de calcularea suprafevelor de fineava dupa numarulde care de fin recoltat se mai obisnuia mai rar insa sicalculul dupa claile de fin obtinutel".

In Tara Rornaneasca, sistemul acesta de calculare a supra-fevelor fineTelor s-a folosit din secolul al XVII-lea pina Inmijlocul secolului trecut, atit in regiunea de munte si de deal

114 Acad. R. S. Romania, CCCX/99 si 107.115 Spomenik", Belgrad, III, 1890, pp. 40-46.116T. METES, Situalia economicei..., pp. 268-273. IDEm, Via/a agrard...

p. 270.117 A. BuNEA, Statistica romanilor..., passim. Vezi i Arhiva somesana",.

1937, pp. 458, 466, Catalogul doc. rom. din Brcuov, nr. 2809, 2817, 3467.115 bidem, nr. 731 (doc. din 1771).

121

www.dacoromanica.ro

mai apropiad de Transilvania cit si, mai tirziu, la ses.Astfel, la 15 iulie 1663, la 1\11mIesti-Muscel, se vindea unloc de 3 care de fin"9, iar mai tirziu, la 22 aprilie 1746,dota livezi din Ialomicioara erau socotite una ca de vreo7 care de fin" si alta ca de vreo 10 care de fin"120.

La mijlocul secolului trecut, in anul 1850, se vindea laBucuresti un loc de flnete ca la 6 care de màsud" si la Fo-isoru-Dolj un alt loc ca la 200 de care de fin"121.

Dupa' cum se vede, suprafevele finewlor calculate dup'lnum5rul carelor de fin recoltat erau uneori destul de intinse,ca màsur . folosindu-se fie carul simplu, fie asa-numitul carde masurr, de care vom vorbi la mIsurile de volum.

Sistemul s-a folosit si in Moldova, unde cantitatea de finrecoltat era m'ásurad cu stogul, nu cu carul, ca in Tara Ro-mâneasca. Astfel, la 28 noiembrie 1644, la Iurghiceni-I-IirPáu,un loc in jurul unei pris5.ci era apreciat a fi d'A dzece sto-guri" de fin,122 iar la 1702 se spune c mosia Orlesti din tinu-tul CirliOtura are destule finad, dá &Ova Aci de sto-guri"'23.

In monografia sa bine informat . dedicad iob5giei in Tran-silvania in secolul al XVI-lea, acad. D. Prodan amintestede alte dou'ä mIsuri de suprafad: butea, care consta in nu-mlrul de buti medii de vin (de 40 de vedre) pe care Il pro-ducea o suprafad de pImint cultivad cu vid de vie, si va-dra, tot o ndsurl de vie: nuitdrul de vedre de vin pe care

1ti poate produce"23 bis.

6) CIT ARUNCA OMUL CU TOPORUL, SECUREA,BATUL SAU MACIUCA

In secolele XVI-XVIII, in Tara Româneasd si Moldovaintinderea suprafetelor mici de p'ámint se aprecia adeseoridupa puterea fizic . a omului pus sà.' arunce un obiect greu in

U9 T. GRECIANU, Genealogiite documentate, II, p. 39.199 N. IORGA, Studii fi doc., VII, p. 26.121 Vestitorul romanesc", 1850, pp. 252 si 364. Vezi i suplimentele din

12 si 19 ian. 1852.122 Biblioteca centrará de stat, 1/98.123 N. IoaGA, Studii fi doc., I II, p. 86. Despre stoguri vezi mäsurile

de volutn.123 bis D. PRODAN, Iobdgia, III, pp. 5-6.

122

www.dacoromanica.ro

patru pärti sau in toate pärtile, din mijlocul locului ce tre-buia mäsurat.

In Tara Romaneasc?i, aceasta a fost una dintre metodelecel mai des folosite la aprecierea intinderii locurilor de lingvadurile apelor, pe care se construiau mori; locul mäsuratastfel avea o suprafatä fie aproximativ pätratä (in cazul incare se arunca in patru pärti), fie aproximativ circularä(dacä: se arunca in toate pärtile").

In numeroase documente din secolul al XVII-lea, indeosebidin regiunea Buzäu (mai apropiatä de Moldova, de unde esteposibil sä se fi imprumutat acest sistem de mäsurätoare maivechi), se aratä cà intinderea locurilor pentru moarä trebuiasä fie cit arunci cu toporul"124,cit va arunca omul Cu topo-rul in toate pärtile"25, cit aruncä omul cu skurea'26, cttpoate arunca un voinic cu bävul"127 sau cit aruncl omul cumäciuca, crucis cite odatä"128.

In afarä de locurile pentru moarä, se calcula uneori In acestfel §i suprafava viilor (mä.'surate de regulä cu pogonul). La28 iunie 1537 se vinde astfel un loc de vie in Cringul luiManea eh poate un om sä arunce in patru 1)11.0 cu bkul"29.

In Moldova, acest sistem de apreciere a suprafewlor micide pämint a fost utilizat cel mai adesea la calcularea suprafe-telor prisäcilor sau stupinelor.

In secolul al XV-lea si in prima jumätate a secolului ur-mitor, cind domnia intärea proprietarilor stäpinirea asupraprisäcilor lor, se spunea de obicei cà acestea trebuiau säfie dupä obiceiul prisäcilor in toate pärtile"3° sau cit vaputea folosi o prisacä indestul"31, färä ca suprafata lor sä: fie

124 Doc. din 16 ian. 1623 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV,p. 216).

Doc. din 11 iulie 1625, 18 febr. 1626 etc. (ibidem, p. 539 *i Arh. st.Buc., A.N., CX.I/71).

1" Doc. din 16 sept. 1629, 6 sept. 1634, 4 febr. 1642 etc. (Acad. R.S.Romania, CLXV/61, CXLIV/249 §i LXX/9).

182 Doc. din 25 iulie 1632 (Arh. st. Buc., ep. BuzAu, X/10).128 Doc. din 20 dec. 1660 §i 15 jul. 1696 (ibidem, X/34 §i ms. 464, f. 34

v.-36).118 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 229.

Doc. din 17 oct. 1451 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIVXV, p.248).

181 Doc. din 11 nov. 1458, 30 sept. 1503, 24 mart. 1531, 12 mai 1546etc. (ibidem, p. 300, veac. XVI, vol. I, pp. 38, 334, 502).

123

www.dacoromanica.ro

Fiind mult pámint, iar prisácile folosind dupá obi-cei" o suprafatá nu prea intinsá, nu se simvea nevoia uneidelimifári precise.

In secolul al XVI-lea, aceste hotare incep sá fie mai bineprecizate, fie sub forma cit este aruncátura unui báv dinmijlocul prisácii in toate párvile"'32, fie cit va putea aruncaun om cu piatra din mijlocul prisácii In toate pár%ile"'33.

In secolul al XVII-lea, in loc de My sau piatrà se foloseatoporul sau securea. /n aceastá vreme, se spunea cà suprafe-Tele prisácilor urmau sá fie cit aruncá un om cu secureain toate pá.ryile"'34, cit va svirli omul bárbat cu toporul intoate párvile"35 sau cit va arunca un voinic cu toporultoate párvile"'", precizindu-se uneori cà asa este obiceiulprisácii"'". Mai rar se aratá in aceastá vreme cà locul deprisacá va fi cit aruncá un om cu máciuca in toatevile"138.

Sistemul acesta strávechi de calculare a suprafevelor pri-sácilor, legat probabil de vremurile cind oamenii defrisau pá-durile cu toporul pentru agricultur5., a supravievuit pinà insecolul trecut. La 13 mai 1814 se mai vorbea incà de un locde prisacá in vinutul Fálciu, care era cit azvirle omul cutoporasul din mijlocul prisácii in patru párvi"39. Suprafavaprisácii era in acest caz pátratá, spre deosebire de epoca an-terioará, cind, aruncindu-se greutatea in toate párvile din.mijlocul prisàcii, suprafava acesteia avea o formà aproxima-,tiv circulará.

In afará de locurile de prisacá, mai erau apreciate dupàacest sistem, mult mai rar insá, locurile de cas5.14° i locuriledin jurul morilori41.

132 Doc. din 17 mart. 1528 (ibidem, p. 270).133. Doc. din 15 dec. 1578 (ibidem, vol. III, p. 103).1" Doc. din 6 iulie 1635 (Acad. R. S. Romania, VII/178).135 Doc. din 11 mai 1639 (ibidem, XXXII/3). Vezi si doc. din 1709

(G. GmBANEscu, Surete, XXII, p. 70).136- Doc. nedatat, din secolul al XVII-lea (Arh. st. Iai, DXIX/7).137 Doc. din 15 mart. 1649 (Acad. R. S. Romania, XCIV/94).138 Doc. din 27 mart. 1642 (G. GHIBRNESCU, Surete, III, p. 50).133 Miron. Costin", 1934, p. 22.140 Doc. din 6 mai 1647 (Acad. R. S. Romania, CCCLVIII/17).141 Doc. din 6 aug. 1666 (Arh. st. Iai, CCCXXXIX/2, f. 892).

124

www.dacoromanica.ro

7) CIT TRAGE OMUL CU SAGEATA SAU CU PUSCA

Armele de luptá au fost folosite si ele la calcularea laturilorsau suprafevelor unor locuri, de obicei de moará. De pildá,la 1 septembrie 1517, locul unui vad de moará de line.Rimnic era apreciat ca fiind si din sus si din jos de moaràcit poate trage un om cu ságeata in pistrealá"142, iar la 26august 1633, un loc de moará din Moldova avea o supra-fatá cit se poate sageta in toate párvile"143.

Tot prin aruncarea ságetii lansate de arc se calcula, inMoldova, si márimea unor locuri sau branisti ale mánástiri-lor. La 21 decembrie 1560, mánástirea Vinkori din Nearmera proprietara unei branisti n intindere de douà aruncá-turi de ságeatá in toate pártile" in jurul mánástirii144.

Mai tirziu, cind armele de foc au inlocuit arcul i ságeata,laturile suprafeTelor mai mari se másurau uneori dupá lungi-mea bátáilor de puscá. De pila, la 1774, mosia Fágetel dinOltenia era apreciatá astfel: lungul iaste cit bate pusca de2 ori, iar lat cit bate pusca o datá"145.

D. MASURILE DE SUPRAFATA PROPRIU-ZISE

In acest paragraf vom prezenta másurile de suprafavá pro-priu-zise, incepind cu plugul i iugarul, utilizate de timpuriuin Transilvania, apoi pogonul i falcea cu submultiplii lor,folosite in Tara Româneascá si Moldova i, in sfirsit, unelemásuri mai mici, ca st'injenul patrat i prajina patrata, folo-site mai tirziu.

142 Doc. priv. ist. Rom., B,veac. XVI, vol. I, p. 124.148 R. S. Romania, LXI/46. Vezi i doc. din 12 aug. 1630 (Arb st.

Buc., rus. 539, f. 1-2).1" Doc, priv. ist. Rom., A. veac. XVI, vol. I, p. 156. Vezi si doc. din

13 dec. 1756, rinde se vorbeste de un loc de cinci pistrele" de sageatäInjurul manastirii Birnova (Arh. st. Buc., ms. 646, f. 13).

Buletinul Com. istorice", V, 1927, p. 293.

125

www.dacoromanica.ro

PLUGUL

A fost o masura mare de supraf a/a, folosita destulde des, numai in Transilvania, incepind din secolul alXIII-lea. Astfel, la 1208, este amintit un loc de o jumatatede plug (unius funiculi ad dimidium aratrum)"6.

Inca din aceasta vreme plugul", ca unitate de suprafata,avea o intindere destul de mare, fapt dovedit de pretul ridi-cat cu care se vinde pamintul de un plug la 1230, 6 marci

jumatate147 ca si de afirmatia documentului din 1225,dupa care regele Andrei al II-lea daduse cavalerilor teutoni inTara Birsei o intindere de pamint de 30 de pluguri145.

In aceasta vreme, suprafata mare a plugului nu se m'asura,ci se aprecia runeori din ochi de cei care amosteau dimensiu-nile sale. De pilda, la 1282, se hotarniceste o mosie la Sala-cea-Marghita intindere de doux pluguri i jumátate,du-i seama i masurind-o din ochi"149. Cu toate acestea, plu-gul trebuie si fi fost o unitate de masurat suprafetele cu oaccept-Rine recunoscutá. si de regalitatea maghiará, de indata ce,la 1291, dijma datorata de nobili si de sasi era incasata dupanumárul de pluguri de pamInt pe care II posedau150.

Prin Tripartitul lui Verböczy din 1514 se statornicea ma-rimea suprafetei pluguilui la 150 de iugare151, adica 107,490 ha,o suprafata intr-adevar foarte mare. Nu stim insa daca plu-gul a avut totdeauna aceasta intindere mare.

IUGARUL (HOLDA SAU IERDASUL)

Este o masurá de origine romana, folosita numai in Tran-silvania. La inceputurile sale, iugarul a fost ca i pogonul

suprafata de pgrnint pe care o puteau ara Intr-o zi doiboj (jugum vocant quod juncti boyes una die exarare possint).Iugarul (jugerus) roman cuprindea doi actus" patrate, careaveau laturile de cite 120 de picioare (Jugerum quos quatra-tos duos actus habeat. Actus quadratus qui et latus est pedes

146 Doc. priv. ist. Rom., C, veae. XIXIII, p. 42. Vezi §i pp. 57, 155.147 Ibidem, p. 243.148 Ibidem, p. 218.

Ibidem, veac. XIII, vol. II, p. 238.188 Ibidem, p. 363.181 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum ..., Cluj, 1698, p. 194.

126

www.dacoromanica.ro

CX X et longus totidemY52. Cum actus4 avea 12,59 ari, iu-gárul roman másura 0,252 ha153, fiind cum vom vedeaindatg mai mic decit iuggrul folosit in TransilvaniaUngaria.

In Transilvania iugärul s-a nurnit i holdrz, de la germanulholdes.Ozitor; intrucit locurile cultivarte erau pázite, inin-derea de pgrnint datá. in grija unui paznic s-a numit ho1dg154.La 1877, George Bariviu explica sinonimia iuggr-holdg astfel:ceea ce se zice in Muntenia pogon, in lintha poporului Tran-silvaniei se numeste holdá, pe alocurea falce, in termen ofi-cial iugeru (Jugerum) sau jugu"155.

In documentele transilvgnene iuggrul este amintit incá dinsecolul al XIV-lea, la aprecierea unor suprafete ce aveau pingla 1 000 de iuggre iugera terrarum)156.

Inc. din secolul al XIV-lea, chid se calcula márimea uneisuprafete, se mgsurau lungimea i lgtimea acesteia, care, inmul-tindu-se, &dean mgrimea suprafetei in iuggre. De pildg, intr-undocument din 1336, emis de cancelaria regelui maghiar, sespune c cineva dorea sá másoare Lungul i latul iuggrelor(quod longitudinem et latitudinem jugerum mensurare volui-sept)157.

Documentele din secolul al XIV-lea nu ne clau dimensiuneaiuggrului, astfel inch nu putem sti dacg el s-a folosit de lainceput cu acceptiunea stabilitg de romani sau cu o alta, cumse va intimpla mai tirziu.

Prima precizare despre dimensiunile iugárului o (Mtilnim inTripartitul lui Verböczi din 1514, unde se spune c iugärulde pämint arabil sau de pädure avea lungimea de 72 stînjeniregali liitimea de 12 stinjeni (unurn jugerum terrae arabilisaut silva, regalis mensurae, con tinet in sua longitudine sep-

152 VARRO, De re rustica, I, p. 10. Vezi i I. BRAESCu, op. cit., p. 10.158 P. HuLTScH, op. cit., p. 702.154 AL. BOCANETU, Terminologia agrard n limba romdnd , p. 14.155 "Transilvania", 1877, p. 243. Despre holde, vezi: N. I ORGA, Studii

doc., X, pp. 324-325, GEG0 BLEK, A moldvai magyar telepekrdl (Aseztailemaghiare din Moldova), Buda, 1838, p. 26, Gazeta de Transilvania",27 dec. 1845, p. 413, 2 mai 1853 etc.

156 Doc. din: 1329, 1332, 1338, 1346 etc. (Doc. priv. ist. Rom., C, veac.XIV, vol. II, p. 300, vol. LII, pp. 264, 469, vol. IV, p. 301). VeziUrkundenbuch, LII, pp. 117, 447 etc.

151 I. BRAEscu, op. cit., p. 17. Vezi çi doc. din 1366 (Urkundenbuch,p.255).

127

www.dacoromanica.ro

tuaginta duas, in latitudine vero duodecim mensuras seu ulnaregales)158.

avea deci o suprafarci de 864 de stinjeniiar dupá márimea stinjenului stabilit tot atunci, iug`cirul ar fim?i,surat 7 166 m2 159, fiind deci mult mai mare decit cel utili-zat n secolul al XVIII-lea.

Cu toate c suprafata iugárului a fost fixatá la aceastámárime, n secolul al XVI-lea s-au utilizat probabil dupáun obicei mai vechi si altfel de iugáre, docurnentele amin-tind si de iuezre mari" (jugera terre magne)

Dupá ocuparea Transilvaniei de cátre austrieci, s-au introdussi in provincia de peste munti dimensiunile iugárului (loch)austriac, care avea 1 600 de stinjeni päitrati. Cu aceasfá má-rime apare iugárul n il.§.eziimintul pentru cadastru al lui Iosifal II-lea din 1786. Aceastá máxime a iugá'rului rezultá dinnumeroase márturii documentare, din care vom cita aci hotá-rirea dietei din 1842, dupá care holda avea 1 600 de stinjenipa"tra%i161.

La 1875, cind s-a hofárit introducerea sistemului metricin Transilvania, erau n uz dota feluri de iug'áre: cel numitunguresc, care era mai mic, de 1 200 de stinjeni pïitrati, careavea 0,4316 ha, si cel numit cadastral sau austriac, de 1 600stinjeni p'ätrati sau 0,575 5 ha'62, dimensiune destul de apro-piatá. de aceea a pogonului din Tara Româneascá.

Dei populatia romaneascá. din uncle regiuni ale Transil-vaniei i másura de obicei pámintul dupá cantitatea decereale recoltate, nu 'in iugáre despre care multi locuitorideclarau la 1820 cá nici nu auziserál63 iugárul a conti-nuat sá fie utilizat in Transilvania multá vreme i dupá intro-ducerea sistemului metric de másuri164.

158 Decretum latino-hungaricum sive Tripartitum..., p. 194.158 D. PRODAN, Iobligia in Transilvania in sec. XVI, I, p. 176.

Ibidem, II, p. 165.181 Gazeta de Transilvania", 1842, p. 146. Vezi i Anuarul Inst. de

istorie"Cluj, 1964, p. 252 (doc. din 1785), ADOLF SCHMIDI,, Reisebandbuchdurch das Königreich Ungarn..., Viena, 1835, p. 380. GR. POPITI, Date ,sidocumente &Ina One, Timisoara, 1939, p. 19, Transilvania", 1877, p. 243etc.

182T. POP, op. cit., p. 37.163 Vezi mai sus, p. 120.184 Vezi Tabelci de transformarea iugeirelor si a stinjenilor patrali in hectare

si tnetri patrati invers, Bucuresti, 1940.

128

www.dacoromanica.ro

3) POGONUL

A fost principala unitate de masurat suprafqele din TaraRomlneasca, fiind folosit mai putin in Moldova, unde mlisuraobisnuitI a fost falcea.

Numele de pogon este de origine slavá", el derivind de laverbul pogoniti=a mina. La inceput, pogonul a fostcit este arat intr-o zi, adicà' cit pot fi minati, goniti din urmlboii pe timp de o zi de lucru"165, pogonul fiind decì egal cuo zi de arrttura. Pogonul are deci aceeasi origine ca i iugrul,care a fost si el la inceput suprafata ce putea fi aratI intr-o zi.

In Tara. Romaneasc'ii, pogonul este menTionat prima oarlin documente la 10 septembrie 1493, cind se vorbeste dedouI pogoane (llorona) de vie la Tirgoviste166. Dupsá aceastIdat,pogonul este amintit in mii de documente referitoarela vinz'ári i cumPáVári de pánInt, fiind folosit indeosebi lamburatul viilor'67 si mai putin al pádurilor168t Pira' in prima

166 P. P. PANAITEscu, op. cit., p. 172; cf. si I. BKAESCU, op. cit., p. 32AL. BOCANETu, op. cit., pp. 15-16, GH. MniAILÀ, op. cit., p. 27. DupApArerea lui N. Druganu, poporul nostru a imprumutat termen.ul de pogonde in slavi, In titupul convietuirii en acestia pe pAmintul Daciei (Tran-silvania", XL, 1909, p. 170). Despre pogon vezi i Tnermi, Rumanisch-tleutsches Wiirterbuch, care-1 aseamAnA et mAsura germang numitA Joch.(iugAr).

166 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 222.167 Ibidem, veac. XVI, vol. I, p. 147, 191; vezi vol. II, pp. 210, 373,

377; vol. III, pp. 13, 297, 322; vol. IV, pp. 51, 187, 211, 296, 366,367passim. Pentru ilustrarea afirmatiei privind folosirea pogonului la mAsu-tarea viilor, vezi doc. din 8 mai 1548, in care se vorbeste de wi pogon devie si un ogor pentru cinepl (ibidem, vol. IL p. 377), sau doc. din 2 innie1623, cu care se vinde vie mAsuratä in pogoane si stinjeni de ocinit (Arh.st. Buc., mAnAstirea Banu, XXII/3.

Pe de alta parte, insA, trebuie sA subliniem faptul cá nu totdeaunaviile se m'Asuran cu pogonul; de pildá, la 29 dec. 1657, o vie diíruitä.mAnAstirii Jdrelea din Oltenia avea in hmg stinjeni cu vitä. 52 si pasi 10la deal, loe sterp, i in curmezis stInjeni 13 (Arh. st. Buc., mänästirileRoaba Jitia, 11/6), iar la 28 iunie ,1537 un loe dc vie era calculat citpoate un om sá arunce in patru pArti pu bAtul" (Dop. privp ist. Rom.,, B,veac. XVI, vol. II, p. 229).

168 Doc. priv. ist. Rom., vol. IV, pp. 366-368; veac. xy vol. 1,pp. 19, 380; vol. II, p. 431 etc.

Mai tirzia, au inceput a fi ipAsurate in pogoane i locurile casl, pareaveau suprafete miel de 1/27-2 pogoane (vezi doc. din 15 nov. 1675 san23 april. 1676, Arh. st. Buc., mAnAstirea I3anu, XXVII/ p si Acad. R. S.Románia, CCCLXIX/75).

129

www.dacoromanica.ro

jumatate a secolului al XIX-lea, pogonul a fost folosit numaila calcularea unor suprafete mici i numai din acest secol ainceput s'a fie utilizat si la masurarea terenului arabil. La1812, de pila, cind se inventariau averile preotilor din TaraRomaneasca, se specifica in mod expres: mosiile sa' se puna

1cu suma stinjenilor, viile cu suma pogoanelor"68 bis.

Ca rnajoritatea masurilor medievale, pogonul a avut si elo marime variabila in decursul secolelor.

La mijlocul secolului al XVII-lea de cind dateazä pri-mele stiri despre marimea pogonului acesta avea dimensiu-nile de 12X48 stinjenim, adica 576 de stinjeni patraçi, decimai putin de jumatate din marimea pogonului din secolul alXIX-lea.

Din acelasi secol, mai cunoastem si alte stiri despre mari-mea pogonului, care-1 prezinta insa de alte dimensiuni decitdocumentele citate mai sus. Astfel, intr-un document din 25iulie 1680, pogonul apare ca avind 8 präjini in lat, 16 inlung"7° (deci 128 de prájini patrate), iar la 1 iunie 1681 unpogon de vie avea 60 de stinjeni lungime i 51/z stinjeni la-time"' (deci 330 de stinjeni patrati). Retinem deci cà pogonuldin secolul al XVII-lea avea o suprafata mult mai micadecit cel din secolul trecut.

La sfiqitul secolului al XVII-lea, la 1 iunie 1694, cindse vinde un pogon de vie, se spune lusa pogonul ce! ratun-du"7 (adicá patrat) 173, fara sa se arate insi marimea latu-rilor.

Din documentele de la sfirsitul secolului al XVII-lea re-zulta ca pogonul dei de marimi variabile avea totusio suprafata cumoscuta i acceptatä de locuitorii dintr-o anu-mita regiune, de indata ce se poate spune cà s-au mäsurat

168 big Bis. ort. rotn.", 1901, p. 710.163 GH. GH IB.kNESCU, Surete, VI, pp. 208-209 (doc. din 1648 §i 1651).17° Arh. st. Buc., mänästirea Rimnicul Särat, 11/25.171 Muzeul de istorie Bucure*ti, nr. 31242.172 Acad. R. S. Romania, CXLVII/142.173In secolele XVIIXVIII, cind cuno§tintele de geometrie ale locui-

torilor erau destul de aproximative, pdtratul era confundat cu cercul.Depildä, la 1662, se vorbete de o suprafatá calculatä in stinjeni rätunzi",fiecare dintre laturi avind cite 10 stinjeni (STOICA TEODORESCU, Monografiaorapaui Cimpina, Cimpina, 1924, p. 152). Mai tirziu, pätratul a fost numittetragon.

130

www.dacoromanica.ro

patru pogoane de vie si s-a gäsit un cirk mi mu1t174, c po-goanele vor fi mai mari decit sint altele cu un stinjen inlung si altul in lat 175 sau ca. se vind sase pogoane de telina,avind latimea de 12 prajini i lungimea pia se vor Implinicele 6 pogoane"'76.

Marimea pogonului mai depindea uneori si de aceea a pra-jinfi cu care se masura, stiut fiind c aceasta varia intre 18si 24 palme. La 25 ianuarie 1764, de pilda, cind se vind patrupogoane de telinä de vie, masurate cu prájina veche, careera mai mica, se aratác terenul másurat cu prájina deacum" avea numai trei pogoane, o cedverte si o prajinajumatatein.

Nici in secolul al XVIII-lea marimea pogonului nu a fastaceeasi pentru toata tara. Intr-un document din 1796 se spuneci un lac lung de 450 de stinjeni i lat de 250 de stinjeni,,se aduna in pogoane 278"178, pogonul fiind deci de 404 stin-jeni piitrati. Peste patru ani, suprafata unui pogon avea latu-rile de 24 si 6 prajini, masurind fiecare cite 18 palme domnestisi un pumni79, iar intr-un tratat" de topometrie de lasfirsitul secolului al XVIII-lea, campletat cu unele date dinprimele decenii ale secolului trecut, se afirma c cezverta(sfertul de pogon) avea 182 1/4 stin¡eni patrati, pogonul fiinddeci de 729 de stinjeni pa'tratilm. Acesta este asa-nurnitul po-gon mic, care s-a pastrat i dupa Regulamentul organic.

In sfirsit, in dictionarul su, alcatuit in ideceniul al treileaal secolului trecut, invatatul boier Iordache Golescu explicanotiunea de pogon in felul urmator: Co masura de parnintpentru vii i samanaturi d dooazeci si patru da prajini, insa12 in lung si 12 in lat, sou 24 in lung si 6 in lar, sau 36 inlung si 4 in lat, sau 48 in lung si 3 in lar, sau 72 in lung si2 in lat, sau 144 In lung si 1 in lat, care fac prajini cadrate(patrate) una suta patruzeci i patru, iar prajina se socoteste

174 Doc. din 17 april. 1697 (Arh. st. Buc., Mitr. Titrii Rom., LXXVII/1176 Doc. din 14 oct. 1680 (ibidem, XCl/1 1).176 Doc. din 12 iunie 1699 (ibidem, mänSstirea Radu voda, XXVII/31)177 Buletinul Coni. istorice", V, 1927, p. 259.178 V. A. URECHIA, 1st. rom., VI, p. 727.179 Ibidem, VII, p. 511. Vezi §i I. COJOCARU, op. cit., II, p. 581.189 Analele .A cad. Rom., Mem. Sect. Ist.", s. III, t. XXIX, 1946-1947,

p. 15.

131

www.dacoromanica.ro

de doi stinjeni i stinjenul dä. opt palme; care vine pogonulda 576 de stinjeni cadrati, iar palme cadrate 2304". Mai fir-ziu, desigur, dupä 1831, autorul dictionarului a adäugat: Acestpogon acum s-a märit, ficindu-se präjina de trei stinjeni"81.

In acest dictionar, suprafata pogonului este socotitä deci la576 de stinjeni pätrati, atit oit mäsura si la Tnijlocul secolu-lui al XVII-lea, ceca ce dovedeste ca aceastä mäsurä veches-a pästrat.

Cum tratatul" de topometrie amintit d pentru pogon729 de stinjeni pätrati, rezult cà existau la inceputul seco-lului al XIX-lea douti feluri de pogoane mici, de 576 si 729stinjeni patraçi, n afard' de pogonul de 784 stinjeni patrati,mäsurat cu präjina de 18 palme si un pumn.

Prin Regulamentul organic, suprafata pogonului a fost multmäritä; in articolul 139 din aceastä legiuire se spune: obici-nuita mäsurä in tarsi este pogonul, care are 24 präjini inlung si sase in lat i fiesteoare präjinä este de trei stinjenidomnesti, socotindu,sä de mäsurà statornicl stinjenul lui Sär-ban Vodr. Editorul din 1832 adaugä: Aceastä mäsurä, prinurmare, este asemenea o fatá de cuprinde In sine I 296 stinjenipatrati"182.

De fapt, Regulamentul organic nu a modificat dimensiunilepogonului, ci a Tnärit doar präjina. Dupä cum a arätat I. VII-celeanu, inainte de 1830 pogonul avea tot 6 präjini lätime24 in lungime, mäsurate insä cu präjina de 18 palme si unpumn, deci 784 de stinjeni pätrati; Regulamentul organic 1-a15.'sat la aoelasi numär de präjini, dar a marit präjina la treistinjeni sau 24 de palme'83.

Aceastä nouä mäsurä a pogonului a fost folosità in toatätara dupä 1831. In contractele tip de arendare de la mijloculsecolului trecut se spune cä mäsurätoarea pämintului se vaface, conform articolului 139 din Regulament, Cu pogonul,

181 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 848, f. 97.182 Regulamentul organic, ed. 1832, p. 58; ed. 1944, p. 38. Vezi §i

Buletin", gazetä oficialá, nr. 18, 1833, p. 112 §i C. MANO, Doc. femilieiMano, p. 605.

188 I. VILCELEANU, Hotarnicul i cotitorul Bucure§ti, 1843,p. 9. Vezi §i invatatorul satului", 1846, pp. 34-35, unde Petrache Poe-naru indica modul cum se calculau suprafetele in pogoane, alcatuindtabele de märimea laturilor unui pogon, in prajini §i stiujeni.

132

www.dacoromanica.ro

iar márimea lui de 6 prájini In lat si 24 in lung, si prájinade 24 palme domnesti184.

Aceastá precizare era necesará, deoarece unii proprietaricáutau s micsoreze suprafga de pámint dat In folosintäTáranilor másurIndu-le pogoanele de aráturá cu o prájiná maimica. Asa se pringeau la 1834 I51ranii din Luica-Vlasca contraproprietarului local, care la másuritoarea pogoanelor de po-rumb ne-au fácut prájina micá, ca s iasà pogoane maimulte"185, sau, la 1840, locuitorii din Serdanu-Dimbovita,care erau si ei in5elgi de proprietar la másurátoarea pogoa-nelor de arátur5.188.

In márime moderná, pogonul fixat prin Regulamentul or-ganic avea o jumátate de hectar, mai exact 5 012 m2 sauIn másuri mai vechi 144 de prájini pátrate si 1 296 stin-jeni pátrayi. Este demn de a fi subliniat raptul c suprafatapogonului este foarte apropiatá de aceea a másurii romaneheredium, care avea 5 057 m2.

In afará de acest pogon oficial, numit si pogonul mare"187,másurat cu prájina de 24 de palme sau trei stinjeni, au con-tinuat sá fie utilizate si pogonul mic de 729 de stintjeni pá-tra;i, másurat cu prájina de 18 palme, precum si pogonul mij-lociu, de 784 stinjeni pátrayi, másurat cu prájina de 18 palmesi un pumn'88; primul avea 2 819 m2, iar al doilea 3 032 m2.

In Moldova, pogonul a fost utilizat lndeosebi In partea desud a várii, foarte probabil sub influenva Tárii Românesti.

N. IORGA, Studii i doc., XXI, p. 533. Vezi si R. ZAGANESCU, Holarnica moiei Pîngále1i, Bucuresti, 1895, p. 10, ca i numeroasele hotganiciidin aceeasi vreme, in care pogonul este considerat ca avind 1296 stinjenipltrati sau 5012 m2. Vezi, de asemenea, doc. din 13 si 30 ian. 1859 (Arh.st. Buc., A. N., CCCVIII/94, 98).

285 Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 1926/1833, p. II-a.188 Ibidem, dos. 3317/1839.1" Vestitorul românesc", 1850, pp. 28 si 204 si Anuntätorul român",

7 mai 1858.188 Timpul", 17 ian. 1857, p. 4 si I. BRAEscu, op. cit., p. 35. Vezi

FR. PFANHAUSER, Carie de holdrnicie pentru via Scaeni, Bucuresti, 1896,p. 7, care afirmgt cgt pogonul mic de vie sau de podgorie avea si in aceavreme 784 de stinjeni pgttrati erban vodä.

T. PAMFILE, Agricultura la romeini, considerá cá existau trei feluri depogoane: mic, de 24 de prgtjini, mare de 48 de pr6jini i mijlociu de 36 depräjini.

133

www.dacoromanica.ro

Prima mentiune cutnoscuta din documente a pogonului da-teazá din 2 decembrie 1549 deci la peste o jumatate deseco! dupa Tara Romaneasca cind se vorbeste de sasepogoane n taring'99. In aceeasi vreme, suprafetele viilor inregiunea Hui i Cotnari erau masurate in fald i jerdiii".Mai tirziu, indeosebi in secolele XVIIXVIII, pogonul esteamintit in numeroase documente din regiunea Odobesti-Putna,unde viile se masurau in mod obisnuit cu pogonul'91.

Primele masuri privind fixarea suprafetei pogonului sintdin secolul al XVIII-lea'92. Din unele documente din acestsecol rezult c pogonul avea o suprafatá recunoscutá. doarintr-o anumita regiune a tärii. De pila, la (c. 1780), un So-ier moldovean cere domnului s audieze niste batrini, carestiu cum umblg pogoanele la locul acela"98 (este vorba desatul Epozesti). Cu toate acestea, in asezamintul pentru bo-ieresc din 1 ianuarie 1766 se spune c m'ásura oficialá a po-gonului era de 48 de prá jini fálcefti'94.

Mai tirziu, la 13 iulie 1797, suprafata pogonului de vie,tutun fi pápufoi a fost fixatá la 144 de prájini pátrate, po-gonul fiind deci mai mic de circa 2,2 ori de cit falcea. Inasezamintul din aceastá data se spune c pogonul rotund (adicapgtrat) este sa fie de 48 de prajini dupa sfara ce sl da dinvisterie". Masuratoarea pogonului se facea astfel: sa má.surao margine a lungului si un capat i viind fiiste care masuracate 12 prajini apoi iaste pogon deplin. Dar unde sint pogoa-

189 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I, p. 586.19° Ibidem, vol. II, pp. 3, 71, 148 etc. (doc. din 1551, 1555, 1560).191 Doc. din: 1651-1652, <1656-1660>, 1665, 1671, 1696, 1700, 1721,

1791 etc. (Acad. R. S. Rominia, CDXLV/14, CCXIV/43, CLXXXVI/101,CXLI/42, Arh. st. Buc., mAn5stirea Caqin, VIII/7, JILS. 572, f. 110 y, ms.464 f. 193 v-194 etc.). Vezi qi N. IORGA, Studii fi doc., V, pp. 99, 105,107, Miron Costin", II, 1914, pp. 5, 22, 85, III, 1915, pp. 68, 176 etc.

198 Dintr-un document din 17 oct. 1642 ar rezulta ca. pogonul nu avesinca o marime fixá. In acest doc., referitor la satul Cofe.gti-Putna, sevorbeqte de patru pogoane de loc, din care trei eran din u§a morii spreclmp", iar al patrulea din malul &III spre riul Putna" (Arh. st. Buc.,milnastirea Neamt, LXIX/26).

198 N. Ioacm, op. cit., VII, p. 332.1.94 Uricarul, II, p. 217, R.RosErn, Pd,nintui, sátenii i stelpgnii, p. 487

§i I. BRAEsCU, op. cit., p. 34.

134

www.dacoromanica.ro

nele lungi i latul vine mai ingust, s face analoghie tot pesocoteala ce sá aratá mai sus"95.

Pogonul era deci o suprafaO pátratá, avind fiecare laturáde cite 12 prájini sau 144 de prIjini pkrate. Acest pogoneste egal cu cel din 1766, de 48 de prIjini fálcesti, sumárezultatá din inmultirea cu 4 a márimii de 12 prIjini a la-turii pkratului.

La mijlocul secolului trecut, pogonul avea o suprafatá maimare cu o treime, másurind 216 prájini pátrate sau 1 944 destinjeni pkrati. In listele de preturi din aceastá vreme sespune c pogonul se socoteste in lung 24 de pfljini si inlat 9 prájini... iarà prájina (este) de trei stinjeni a lui $erbanvoevod" '96.

Pogonul de 144 de prcljini patrate mclsura 6 445 m2.In afará de aceste douà pogoane cu mánime fixI, unele már-

turii dovedesc c mai exista si un alt pogon. La 1828, fran-cezul Lagan autorul unui interesant memoriu asupra Mol-dovei afirma a pogonul servea doar la másuratul viilor,fiind suprafata ocupatá de 400 de butuci de vie197. Afirmatiasa este sustinutá si de I. Bráescu, autorul unei lucrári despremásurátoarea pámintului, case precizeazá cá. cei 400 de butucierau plantati la distantá de cite doi strinjeni unul de altul, su-prafata ocupatá de ei fiind de 1 296 de stinjeni pátrati'98,adicI atit cit avea pogonul din Tara Româneascá.

4) FALCEA

Numele ski este de origine latiná (fa/x=coasá), falcata"fiind suprafata ce putea fi seceratá de un om intr-o zi(quantum unus sector per diem falcare potest de prato)199,asa cum iugárul i pogonul au fost la origine suprafata ceputea fi aratá intr-o zi.

195 PAMFILE, Prdjina ci pogonul moldovenesc din 1797 (Miron Costin"IV, 1916, pp. 286-287). Vezi si U ricarul, IV, pp. 72-73 si V, p. 307,Acad. R. S. Romania, ms. rom. 91, f. 155.

198 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 38 156/1857.197 Buletinul Com. istorice", IX, 1930, p. 175.198 I. BRAEsCu, op. cit., p. 36. De aceeasi marime considera pogonul

Ion Ionesca de la Brad la 1861 (Calendarpentru bunul cultivator, Bucuresti,1861, p. 48).

199 DLI CANGE, Glossariutn, s. v. Vezi si AL. BoCANETu, op. cit., p. 15.

135

www.dacoromanica.ro

Falcea a fost unitatea de suprafati cea mai des utilizatä inMoldova, unde este amintitl in documente mult mai devremedecit alte unitki de inäIsurat, la 28 mai 1470 (4)Paqiu )-".Dupäi aceastäl data% falcea este mentionat5. in sute de doc.,mente2°'.

Trebuie sà" ar5.tä'm c5., la prima sa aparitie in documente,falcea este insotità de o msursal de lungime (nouäl fIlci sipatru pasi) si ei dupsi aceea apar ca subrnultipli ai säli fertalul(a patra parte) si, mult mai tirziu, in secolul al XVII-lea,prájina.

Pina în secolul al XVII-lea, falcea a fost utilizara numaila masuratul viilor (aa cum era folosit pogonul in Tara Ro-maneascà) si mai ales in partea de nord a färii (in sud se fo-losea pogonul). De altfel, in acest secol, documentele amintesco dare numit5. laceria pe vii", care, la 1668, era un leufiecare falce de vie20' bis. (Aceast5. dare va fi numità" maitirziu pogonsd'rit).

Din acest secol au inceput s'al se mäisoare cu falcea i altesuprafele de teren, indeosebi fineve1e202 (falcea fiind egalI Cuziva de coas!), pentru ea, mai apoi, falcea sä.' fie utilizatältreptat si la mä.surätoarea suprafetelor arabile. De piltra', la18 aprilie 1691, locuitorii din Birlesti pe Cracsáu declarau lao vinzare de pImint si cimpul si-1 msurm cu falcea"m.

Pinsá c'itre sfirsitul secolului al XVIII-lea, insà% falceaa fost decit arareori folosit5 la m'isurarea p5rnintului arabil.La 1776, in aw'irnintul lui Grigore al 111-lea Ghica, se vor-beste numai de falcea de fin204, ceca ce constituie un indiciucäi Omintul arabil nu se mä.'sura incá: in mod obisnuit Cufalcea.

zoo Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 373.2" Doc. din 16 mart. 1490, 20 si 23 noiembrie 1499, 24 april. 1546,

23 mart. 1653, 26 mai 1678 etc. etc. (Ibident, veac. XV, pp. 173, 294,298, veac. XVI, vol. I, p. 480, Acad. R. S. Romänia, XXXI 94, N.IORGA, Studzi f i doc., VII, p. 176 etc.).

zon bis T. BALAN, Doc. bucovznezze, III, p. 37.2" Doc. din: 22 mart. 1038, 28 nov. 1644 etc. (Arh. st. 13nc., mänästirea.

Pingärati, 111/52, si 53, Bibl. centralä de stat 1/98).2" G. GHIBANESCU, Ispisoace, IV/1, p. 188.2" Uricarul, XIX, p. 353. Despre modul cum se calculan fdlcile la

inceputul secolului al XIX-lea vezi si doc. din 1 mart. 1804, unde se faceintii arittare a sumei fälcilor si pe urmä suma stinjenilor" (ibident, XVI,pp. 345-347).

136

www.dacoromanica.ro

AceastA constatare este intAritA de un document din 2 apri-lie 1785, in carc se vorbeste de modul cum Incasa dijma dinporumb episcopia de Hui; In document se spune: s'A aibaa trimite episcopii s'a mAsoare cu prAjina fiestecare ogor, fiindfatA onrul cel cu ogorul, si din zece pralini va lua una dupAobicei si cite prAjini sà" vor veni sA le ja intr-un capAt"2"La sfirfitul secolului al XVIII-lea, pärnintul arabil nu se inZi-sura deci cu falcea, ci cu präjina, pe o singurä dimensiune.

Dupa cum rezultA din uncle documente de la inveputul se-colului al XIX-lea, mAsurarea pAmintului cu falcea a fostdeterminatA si de necesitki fiscak. Dintr-un document din1826 affam astfel c.a., la 1813, satele din regiunea Vranceiau mäsurat facile cu omini di socotiala bunä", aceasta pen-tru a .ti fiecare locuitor ce suprafatA de pamint are In stA-pinire si apoi dea fiiste care gospodar dreptul sAu (lacrari N. S.) clapa mosia ce are"205. MAsurarea terenului aveadeci drept scop ca locuitorii s'a-si plAteascA &rile proportionalcu suprafata de teren ce stApineau.

Ca si pentru alte mAsuri, ne lipsesc stirile despre mArimeafàlcii In secolele XVI-XVII. Din preturile cu care se vindeaufacile de vie In aceasta vreme rezultA cà suprafata unei falciera destul de mare; documentele amintesc de fAlci de vie va-lortnd 67 de ta1err°5", 100 de zloti206 sau chiar 100 degalbenim, sume foarte mari pentru aceastA vreme.

Primele mAsuri privind fixarea suprafetii fàlcii dateazA dina doua jumAtate a secolului al XVIII-lea. In asezAmintul luiGrigore al 111-lea Ghica din 1776 se spune: mAsura fálcii dcfin de la toate tinuturile s'a fie...cr208, dar se omite s'a se aratecit anume. La sfirsitul aceluiasi secol, la 1796-1797, ',lice,:avea 80 de priijini facesti209.

La inceputul secolului trecut, falcea ,näsura 320 de präjinipätrate sau tetragonicesti" sau 2880 de stinjeni pätrati, fiind

204 bis Neculce", 1925, p. 227.205 SAVA, Doc. pu/nene, II, pp. 96-97.205 bis Doc. din 24 mart. 1628 (G. GHIBANEScu, Surete, V, p. 189).206 Doc. din 27 mart. 1653 (Arh. st. Buc., mringstirea Itisca, VI 3).207 Doc. din 22 april. 1637 (Acad. R. S. România, CXL/3).2°8 Uricarul, XIX, p. 353.209 priv. relafiile agrave, II, pp. 636 *i 676.

137

www.dacoromanica.ro

considerati o suprafarii de 80 de priijini lun gime fi 4 präjinilatime sau de 240 de stinjeni lungime fi 12 'in liltimePio.

A.ceasti mirime a filcii a fast legiferati prin Regulanzentulorganic din 1831, unde se spune ci falcea este mgsura patratiobicinuiti in targ. Falcea este o fati de pimInt In lung deoptzeoi prijini si de patru In lat; prijina este de trei stinjeni,fiestecare din 8 palme domnesti; afadar falcea este o fat'd deloe in mcIsur.ii de seinjeni patrati 2880"2n. 0 definitie asemi-nitoare o di si o Aritmetica apgrutg la Iasi in 1839, dupg carefalcea avea 80 de prgjini a cite 36 de stinjeni pitrati2I2 (ded2880 de stInjerti pitrati).

La 1864 falcea avea aproape un hectar si jumgtate soumai exact 14 323 m2 213, fiind mai mare ca pogonul de circatrei ori si apropiati ca mirime de desetina ruseascg, ce mgsura14 566 m2 (vezi fig. 13).

Falcea si-a pistrat aceasti mgrime si clupl introducereasistemului metric, cgruia i-a supravievuit214. Intr-un articol pu-blicat in ziarul Viitorul" din Iasi la 15 aprilie 1904 secerea si se Invete in scoali misurile vechi care se mai folo-seau sau ca rnosierii sg isi misoare piminturile in hectare, pen-tru a nu mai insela pe tirani cu cite 10-20 de prijini lafalcea de munci.

210 Arhiva", 1898, p. 603, Jahrbuch. der Buk. Landes-Museums",1908, p. 21 (relatie din 1801) si relatia lui LAGAN din 1828 (BuletinulCom. istorice", IX, p. 175).

211 Regulamentele organice ale Valahiei gi Moldovei, Bucuresti, 1944,p. 122. Vezi si proiectul de modificare a Regulanaentului organic in carepeajina are aceea.si mkime (R. ROSETTI, op. cit., p. 521).

212 Aritmeticd, Iasi, 1839, pp. 56-57.213 1. GHICA, op. cit., p. 56, indici. 14 100, 8028 m2. Dupa pkerea lui

N. Soutzo, (op. cit., p. 162), falcea avea, la 1840, 14 218 m2 lar Ion Iones-cu de la Brad o considera la 1870 de 1,41 ha (Agricultura romana din jude-ciul Putna, Bucuresti, 1870, p. 17). Vezi si I. BUJOREANU, op. ct., p. 1970,unde falcea este echivalati cu 1 ha, 43 ari si 21,95 m2.

Vezi si doc. din 1820, din care rezula ci., la Odobesti, pogonul ayes24 de prAjini, lar falcea 80, pogonul fiind mai miz decit falcea de 81/3 ori;pogonul avea 4300 m2, lar fakea 14 330 m2 (C. C. GRAtEscu, Istoriculpodgoriei Odobepi, p. 85).

214 Vezi Acad. R. S. Rominia, ms. 223, f. 368 (din 1871), D. TARCU,op. cit., p. 11, I. CHICA, op. cit., p. 56.

138

www.dacoromanica.ro

In documentele Tarii Romiinesti faloea apare in prima jumi-tate a secolului al XVI-leam, fiind pamenitá apoi Loarte a-desea cu prilejul viinzárii unor suprafete mici de arat, live-zilor, pádurilor, llocurilor de casà si mult mai rar la másura-tul viilor, uncle se folosea, de obicei, pogonul.

Amintitá la inceput in regiunea de munte 6 deal a Orii,indeosebi in judetele Vilcea, Gorj, si Mehedinti, falcea s-aráspindit apoi si in restul tárii, predominind insà in regiumeade nord a Olteniei. Asa se explia faptul el in Lexiconul luiMardarie de la Cozia, alcItuit la mijlocul secolului al XVII-lea,mepm EICMJUTH (másuri de pámint), se traduce prin fálci depámint216, ceea ce arafá cl cea mai cunoscuti si folositá má-surl de suprafatá in aceastá regiune era fakea.

In prima jum5.tate a secolului trecut, I. Vikeleanu afirmachiar cá in Oltenia nu se cunostea másuratul párnintului cupogonu1217.

In secolul al XVIII-lea, fakea este tot mai rar folositá,cedind locul pogonului, spre deosebire de Moldova, undefalcea rámine unitatea principalá de másurat suprafetele.

Despre márimea fálcii nu posedám documente decit dinsecolele XVII-XVIII, toate privimd numai nordul Olteniei.Astfel, intr-un document din 1 iunie 1665 se spune el falceade loc avea, la Vádeni-Gorj, 8 ifunii atime si 12 in lungime6 funea de 12 COVicc218. Falcea avea deci 96 de cori in lat i

144 in lung, sau 6 050 m2, deci Cu ceva mai mult decit ojumátate de hectar. 0 márime asemánátoare cu aceasta arefalcea si in judetul Vilcea, in secolul al XVIII-lea. Intr-undocument din 10 aprilie 1776, fiecare laturá a unei eáloi na-sura cite 108 cotim, falcea fiind deci o suprafarrz de 5 140zn2 sau circa jumátate de hectar. Aceeasi suprafavá (mai exact

218 Vezi doc. din 28 oct. 1528 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II,p. 56). Vezi si pp. 79, 211 si 380 passim.

216 Lexiconul, ed. Gr. Cretu, p. 176.212 I. V/LCELEANu, op. cit., p. 10.218 G. GHIBANESCU, Surete, VI, p. 97.219 T. G. BULAT, Contribuliuni documentare, p. 70. In vremea domniei

lui Mihnea Turcitul, dupá cum mristuriseste un doc. din 24 iun. 1610,filcile aveau cite 24 de funii in lung si 14 funii in lat, funja de cite 24coti, ceea ce da dimensiunile de 576 x336 coti (Acad. R. S. Romania,CLV/177).

139

www.dacoromanica.ro

5 180 m2) este atestati si de un document din (circa 1720), in careo suprafatá de 19 funii lungime si 10 funii lçime, másuratá cufunja de 36 de stinjeni, era socotitá ca avind 190 de fálci220.

Retinem clod, in concluzie, cá falcea din Oltenia masuracirca 5 000 6 000 m2 (adicá aproape cit pogonul, careavea 5 012 m2), spre deosebire de falcea moldoveaná, care erade aproape trei ori mai mare.

In sfirsit, la 3 mai 1687, la vinzarea unei poeni la Costeni,se spune c Intr-aceste párti sint 100 si 20 de prIjini defalce"221, adicá falcea avea 120 de peijini (mai tirziu, pogonulavea 144 de prájini pá.trate).

In prima jumátate a secolului al XIX-lea, falcea nu maieste amintitá in documentele Tárii Romanesti, nefiind trecutánici in lucririle referitoare la convertirea másurilor vechidupá sistemul metric.

In Transilvania, falcea a fost utilizatá mai rar. La 1820,locuitorii din Lemniu declarau cá nu cunosc másura Beciu-lui", deoarece folosesc falcea Bàii (Mari)222. La 1877, G.Baritiu afirma 61 ceea ce se zice in Muntenia pogon, in limbapoporului Transilvaniei se numeste holda, pe alocurea falce"223.Cum holda sau iugárul avea 0,575 5 ha, rezultác falcea aveaIn Transilvania márimea pe care o intilnim si in Oltenia, ceeace poate constitui dovada unei influente.

5) SUBMULTIPLII FALCII $1 AI POGONULUI

Ca submultipli ai pogonului i flcii mentionám mai intiiferdela, firta sau Jlrtaiul, cezverta, ciricul i litra, care rL-prezentau fiecare dintre ele cite un sfert din másurile amin-tite, apoi cinzeaca, a opta parte din pogon i dramul, care eraa 400-a parte a poganului. Precum se vede, unele denumiriale unitátilor de másurat greutatea (indeosebi submultipliiocalei) au fost utilizati si la másuratul pámintului.

228 N. IORGA, Studii §i doc., XIV, p. 270 (suprafata avea deci 684 destinjeni lungime i 360 m latime sau, in metri, 1368 §i 720 m; suprafatatota1a=1368 x 720=982 960 m2:190=--5181).

221 Acad. R. S. Romania, DCCXXXVI/98.222T.9 METES, Viola agrava, p. 237.228 Transilvania", 1877, p . 243.

140

www.dacoromanica.ro

a) Ferdela (firtaiul, fertalul). Ca si mäsura de capacitate, pur-tind acest nume, ferdela, fertalul, firtaiul224 sau firta225 a fostimprumutatO din Transilvania. Dup51 Orerea lui loan Bogdan,aceste cuvinte deriva din termenul maghiar fertay, care insemnOa patra parte226; dupä o alti opinie, cuvintele fertal i ferderivin de la germanul V iertel, care are aceeasi accep tie227.

In Tara Romatteasc,?i , termenul de ferdelil sub formaferdele se intilneste prima °ail intr-un document din 4 oc-tombrie 1453, referitor la satul Dijani din judetul FOOras, aflatin acea vreme in seápinirea unui boier din Tara Romaneasc228,In secolele XVIXVIII, incepind de la 5 august 1567229, fer-dela este mentionatsi in numeroase documente privitoare la pro-prietAi de Omint din regiunea de munte a tàrii, apropiaeáde Transilvania, de unde a fost imprumutat acest termen.

Din documentele amintite rezulth. c ferdela era ea sicezverta i ciricul a patra parte din pogon sou falce, pelingá care apare in mod obisnuit. Astfel, la (c. 1720), la Bo-desti-Vilcea, se spune cI 5 ferdele fac o falce si o ferderO230.Alteori se And pogoane cu jum'OtAi si ferdele231, ceea ce do-vedeste cà ferdela era mai mica decit o jum5.tate de pogon.

In Moldova, se utilizeazä in mod obisnuit formele firtã, hirta ,

linen sau fertal, forme intilnite In numeroase documente dinsecolele XVXVIII, alkuri de falce, la mäisuratul viilor'32;In toate aceste documente, numàirul firtelor este de 1-3, deci

224 Sub aceasta forma se intilneste mai rar; vezi doc. din 1689 si 1785(Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., LXII/9 i Megefugari si negulcitori dinCraiova, p. 66).

226 Aceasta forma specific moldoveana am intilnit-o intr-un docu-ment gorjan din 1835, in care sint amintiti stinjeni i cirte" (Studii",nr. 4, 1962, p. 947).

226 1. BOGDAN, Doc. lui 5tefancel Mare, II, p. 150.227 S. MiNDRESCU, Influenta germanct asupra limbii YOMCine, Iasi, 1904,

p. 49.228 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIII XV, p. 127.222 Ibidem, veac. XVI, vol. III, pp. 246-247.230 N. IORGA, Studii doc., XIV, p. 270.231 Arh. st. Buc., Mitr. Tärii Rom., LXXIII/13 (doc. din 1677).232 Doc. din: 1499, 1555, 1588, 1628, 1642, 1651, 1766 etc. (Doc. priv.

ist. Rom., A, veac. XV, p. 295, 298; veac. XVI, vol II, p. 71, vol. IV,p. 383, Acad. R. S. Romania, LXXVI/124, Arh. st. Buc., mänastireaPingarati, III/35, N. IORGA,op. cit., V, pp. 27, 30, VII, pp. 139, 329 etc.).La 1880 se spnnea ca sa face prajiná de opt palme gospod i sä ma-soara in lung 15 präjini si suma masurii deacurniezisul 10 präjini sanumeste o hirta, a patra parte din pogon" (Arh. st. Iai, Y. 353, nr. 108).

141

www.dacoromanica.ro

mai putin decit o falce. Dupá cum rezultá din ponturile"privind relatiile dintre sáteni §i proprietarii de mo§ii din secolulal XVIII-lea, firta era, la aceastá datá, a patra parte din pogon;in aceste documente se spune c fiecare om trebuia s prá-§eascá zilnic o firtá, adid a patra parte din pogon"233.

In documentele din Transilvania se intilne§te expresia fir-tai de fin", care nu era Ins5 un sfert dintr-o unitate de supra-fatá, ci foarte probabil a patra parte dintr-o gáleatá, careavea patru ferdele233 bis.

b) Cezverta (cedvirtea, ciozvirtea) a fost folositá atit inTara Románeascá, cit §i in Moldova, pentru a desemna apatra parte din pogon sau falce.

In Tara Romaneasca, este amintitá in secolele XVIIprimajumátate a secolului al XIX-lea, indeosebi in regiunea Bu-záti, incepind de la 30 martie 1621234, uneori singur1235, deobicei insotind suprafete calculate in pogoane236.

Cezverta era a patra parte dintr-o funie sau dintr-un po-gon. La 8 aprilie 1680 se vind la Verne§ti-Buzáu trei cezver-te de teliná §i o cezverte de pádure ca sá fie un pogon de-plin"237, iar mai tirziu, la 7 aprilie 1700, chid se vinde apatra parte dintr-o funie de mo§ie la arlogani, se pre-cizeazá insá o cezvirte"238.

Intr-un tratat" de topometrie de la sfir§itul secolului alXVIII-lea se indic i modul cum se másoará cezvertea: Ciz-vine una, ached' a patra parte din pogon d porumb, cumobicinuesc táranii: i§i fac prájina za (de) palme 18 §i urmea-

rozor, másurind in lung prájini 6, care fac stinjeni 13pol (jumátate); apoi másurá. §"i in curmezi§ alte prájini 6, cesint iar stinjeni 13 pol, pe carii poliplasiasindu-i (inmultin-

233 Doc. priv. relatiile agrare, II, pp. 423, 524 si R. ROSETTI, op. cit.,pp. 408, 464. Vezi si T. PAMF1LE, Agricultura la romelni p. 234, unde seafirma ca, la rindul sau, firta se impärtea in patru fileri sau hilen, careeran a 16-a parte din pogon.

233 bis ,,Re. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 394.Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 18.

235 Doc. din 2 febr. 1691 (Arh. st. Buc., ep. Buzau, XXVII/38).236 Doc. din: 1659, 1675, 1685, 1704 etc. (Muzeul de istorie Bucuresti,

nr. 1675, Acad. R. S. Romania, CCCLXXV/147 i CLXXVIII/20 l Arh.st. Buc. manastirea Ghighiu, XI/10) .

237 Arh. st. Buc., ep. Buzan, XXVI/44.238 Acad. R.S. Romania, CCCLXXI/194.

142

www.dacoromanica.ro

du-i) 13 pol cu 13 pol s cuprinde inläuntru cizvirtei stinjenitetrigoni (patrati) 182 i (i) al patrulea parte dintr-un stinjen, a-dici palme doao; i pentru lungimea p1ugu1uiuiaterne inaintealte trei asemenea cizvirti spre implinirea unui pogon". Du-pà Regulamentului organic, textul a fost intre-git astfel: iar astäzi, dupä Regulament, präjina este de treistinjeni i sä adunä in o cezvirte st(injeni) 324, iar intr-unpogon st<injeni> 1296"239. Cezverta avea deci 1821/4 stinjenipätrati inainte de Regulamentul organic §i 324 de stinjenipätrati dupä aceea.

La inceputul secolului al XIX-lea, se numea ciozvirte §i

o bucatä mare de carne. In anii 1814 i 1817, carnea demiel se vindea cu ciozvirtea" de la Sf. Gheorghe pinä la Du-minica Mare i apoi cu ocaua240.

In Moldova, cezverta este amintitä mai rar in documente.De pila, la 16 septembrie 1687, o suprafatä cultivatà in vi-tä de vie la Odobwi avea trei cezverte241, iar la 26 aprilie1702 se spunea despre o altä suprafatä de pärnInt cà mäsuratrei pogoane färä o jumätate de cezvert5.242.

Dei in documentele moldovene nu se precizeazä eh demare era cezverta, este foarte probabil cä ea era ca i inTara Româneascá" a patra parte din falce sau pogon.c) Ciricul. Este amintit in documentele Tärii Romänegiincepind din secolul al XVII-1ea243, indeosebi in partea decimpie a tärii, spre deosebire de ferdelä, folositä mai ales inregiunea de munte.

Din documente rezultà cä era ca i cezverta a patraparte din pogon sau dintr-o delnitä. La 2 noiembrie 1678 sevinde a patra parte dintr-o roatI de moar51 cum sä." chiamäun ciricu`,244. T a.1_, 1814, tot cinc se numea i un sfert din stin-jen sau dublul palmei; in ocolnica" moiei Tei§ani-Saac, din

22° Analele Acad. Rom., Mem. Sec. ist., s. III, t. XXIX, 1946-1947,p. 15.

24° V. A. URECHIA, op. cit., XA, pp. 883 i 929.241 N. IoRGA, Studii §i doc., VII, p. 60.242 Ibidem, p. 324; vezi i ibidem, pp. 65, 329 si Arh. st. Iai, CCCLX 4,

f. 264.242 Vezi doc. din: 1674, 1679, 1724, 1798 etc. (Arh. st. Buc., ms. 457,

f. 100-101 v, Mitr. Tärii Rom., XIV/14 si LXIII/26 si Doc. priv. relatiileagrare, I, p. 872).

244 Arh. st. Buc., schitul Trivalea, XVIII/1.

143

www.dacoromanica.ro

acel an, hotarele sint mäsurate in stinjeni, ciricuri 5ipalme"5.

Dei Dicrionarul limbii ronane nzoderne nu 11 aminteste,termenul chic este folosit i astäzi in uncle sate din judetulIlfov, cu aceptiunea de sfert de pogon.

Litra este amintitä in secolul al XIX-lea, indeosebi in 01-tenia, in Gorj i Vilcea, unde era consideratä a patra partea pogonului''', asa cum litra era a patra parte a ocalei.

Cinzeaca sau ciocanul era folositä in aceeasi regiune i inaceeasi epocä, fiind a opta parte a pogonului.

Dramul era a 400-a parte dintr-un pogon sau dintr-o del-nitä, asa cum dramul era a 400-a parte a ocalei. Ca mäsuräpentru pämint se intilneste la mijlocul secolului trecut in jude-tele Gorj si Mehedinti217. Ion Ionescu de la Brad ne infor-meazä cä, in judetul Mehedinti, proprictatca se socoteste indramuri i jumätäti de dramuri; un dram pre une locuri estemai mic decit un stinjin si pre altele mai mare"248, iar inrä.spunsurile la un chestionar din 1878, referitoare la satulIonesti-Gorj, se spune cà un sfert de pogon se numea liträ(adicä 100 de dramuri), a opta parte alcätuia o cin7eacI sau50 de dramuri si asa mai departe, pinà la un dram"249.

In uncle regiuni ale fárii, impärtirea mosiilor pe dramuri"a continuat sà se practice multä vreme i dupà introducereasistemului metric. La inceputul secolului nostru, moiile satelordin jurul orasului ampulung-Muscel erau constituite dintr-un

246 ,,Rey. istorica", 1928, pp. 371-392. Vezi si V. CARAMELEA, SatulBerivoieti (Muscel). I Obflea inopzenilor, C. Lung-Muscel, 1996, p. 120,-uncle se arata cà o delnitii avea patru cirici".

246 Arh. st. Buc., inaltul Divan, dos. 8194/1837 (doc. din 1839), Acad.R. S. Romania, ins. 3138, f. 21 v, I. BRAEscU, op. cit., p. 28 si T. PAM-FILE, op. cil., p. 231.

Tot in prima jumatate a secolului al XIX-lea se foloseste i expresia.liträ de mos" (I. RAuTESCu, Dragoslavele, p. 185).

247 Vezi d c. din 3 april. 1839 (Aril. st. Buc., Inalttil Divan, dos. 8194/1837.

248 I. IONESCU DE LA I3RAD, A gricultura ronuinci in jud. Mehedinli, Bucu-resti, 1868, p. 397. Dupd parerea lui D. IARcu, dramul ar fi avut numai opalm& si jumatate lungime .11 isuri i greultili, p. 2(3).

246 Acad. R. A. Rominia, in, 3138, f. 21 v.

144

www.dacoromanica.ro

numár variabil de dramuri, incepind Cu 504 (N'al) si ter-minind cu 42 000 (Slánic), dramuri care se impárteau in modinegal intre locuitorim; la 1915, pámintul obstii mosnenilorcimpulungeni era impártit in 44 de mosi", fiecare dintreacestia avind in stápinirea sa che 400 de dramuri de mosie25'(precum vedem, in acest caz, dramul era a patru suta partedintr-un mos", nu dintr-un pogon)252.

6) ALTE UNITATI PENTRU MASURATUL SUPRAFETELOR:PRAJINA PATRATA, POGONEASCA FALCEASCA,S'TINJENUL PATRAT SI COTUL PATRAT

Ele s-au folosit mult mai tirziu decit másurile mari desuprafatá, care erau, pta firziu in secolul al XIX-lea, inso-tite de mä.'suri de lungime, nu de másuri de suprafatá. Astfel,in anul 1834, másurindu-se niste pogoane de vie, hotarniculgiseste 12 pogoane i jumátate, patru pràjini i ase palme253,pogonul, unitate de másurat suprafetele, fiind deci insotit dedouá másuri de lungime: prájina cu care se másurase pogo-nul si palma.

a) Prkrina pitratä. Inainte de Regulamentul organic, in TaraRomaneascI era o suprafatá cu laturile de cite doi stinjeni,avind patru stinjeni pátrati sau 15,468 0 m2. Dupá márireapogonului, prin dispozitiile Regulamentului organic, prIjinapitratá s-a mirit si ea, avind Iaturile tot de o prájiná, darde cite trei stinjeni, insumind nouá stinjeni pátrati sau34,803 0 m2. In ambele cazuri, prIjina pátratá era a 144-aparte dintr-un pogon.

114° H. H. STAHL, Contribujii la studiul satelor devamafe, II, p. 318.251 Ibidem, p. 321.

Vezi i V. C.ARAMELEA, op. cit., p. 120, wide se spune cii, la Berivo7ie§ti-Muscel, fiecare delniti era impiiiIita in 400 de dramuri. La Dragos-lavele, in acelaai judet, in secolul trecut, plmintul se impArtea in litre

dramuri, dramul fiind egarcu 1 ha. (I. RAuTEscu, Dragoslavele, pp. 424426). Tot astfel, la 1832, Mayia Motru Mara din Oltenia aves 2000 dedramuri, imp6rtite pe cinci mo§i, fiecare dintre ace§tia cu cite 400 dedramuri (Oltenia", I, 1940, p. 150).

118 L BRAEscu, op. cit., p. 35.

145

www.dacoromanica.ro

146

Ckre mijlocul secolului al XIX-lea, un necunoscut apreciacà suprafata Moldovei ar fi avut 1 555 551 111 prkini tetra-gonicesti" sau 4 861 097 de fálci, a cite 320 de präjini pátratefiecare2".

Prájina pogoneascá. In prima jumátate a secolului alXIX-lea, era a 24-a parte dintr-un pogon, fiind consideratáo suprafatä Cu o laturá de o prkinä. cealaltä. de 6 prájini.Ea avea 54 de stinjeni pátrati255 sau 208,82 m2.

Prälina fálceasc5 este mentionatá in Moldova incá dinsecolul al XVII-1ea256. La 1805, clácasii erau obligati s'A areproprietarului locului cite 80 de präjini fálcesti domnesti,práseascá 15, sái culeagá pápusoiul de pe alte 15, si secere30 de prájini257. In aceastá vreme, toate obligatiile in muna'ale táranilor erau calculate deci in prájini rálcesti.

Intr-o Aritmetidi din 1839 präijina fálceascá este definitàca fiind un loc de patru prájini lat si de una in lung" sau de36 stinjeni p5.trati258, iar in asezámintul privind obligatiiletáranilor din Moldova la 1824 pogonul este considerat a avea48 de prájini fálcesti 258 ", ceea ce aratá cà pogonul moldo-vean avea o suprafatá de aproape dota' ori mai miel decitfalcea.

Prájina fálceascä era a 80-a parte dintr-o falce, másurindpatru prájini pátrate sau 0,179 02 ha259.

Stinjenul p5trat este amintit in documentele din Tara Ro-maneascá in a doua jumátate a secolului al XVIII-lea. Intratatul" de topometrie mentionat si mai sus se spune cá

254 Arh. st. Buc., A.N., CCLVII/4.255 AL. ZANNE, op. cit., p. 36.256 Doc. din 12 iulie 1642 o 3 mai 1687. (Acad. R. S. Ronfinia, LXIX/137

si DCCXXXVI/98) .259 R. RosErrt, op. cit., p. 491 si I. BRAESCU, op. cit., p. 35. Vezi

N. IoRGA, Studii §i doc., V, p. 537.258 Aritmetice , Iai, 1839, pp. 56-57.268 biS Studii si cerc. stiintif ice" Iai, istorie, IX, 1958, fase. 1-2,

p. 141.259 I. GHICA si D. A. STURDZA, op.cit., p.13. Vezi si doc. din 1 dec.

1836, din care rezultà aceeasi marime (Arh. st. Buc. A.N., AIMDCLXX/4).

www.dacoromanica.ro

cezverta avea 1821/4 stinjeni tetrigoni`,260 i(patra-s.T) In docu-mentele din aceastá vreme si din prima jumátate a secoluluitrecut, stinjenul pátrat este amintit destul de rar, indeosebila másurarea uno r suprafete mici de pámint la orasem; inrest, mosiile se másurau cu pogonul sau cu stinjenul de lun-gime.

La 1843, calcularea suprafetelor in stinjeni pátrati esteexplicatá astfel: orice loc pkrat, ori cit de mare ar fi, de-ivom inmulti lungul cu latul aflám citi stinjeni pkrati sintin acel loc"262. Stinjenul pátrat másura 3,867 1 m2.

In Moldova, stinjenul pátrat este pomenit ceva mai tirziu,in prima jumátate a secolului trecut263. In Regulamentul or-ganic al Moldovei se prevede astfel cá prájina fálceascá avea36 de stinjeni Otra0264, stinjenul pkrat fiind a 2880-a partea fálcii.

Din aceasei vreme ne-au rámas i unele definitii ale stin-jenului pkrat. Astfel, la 1838, proprietarul mosiei Zahorna-Ia0 explica: stinjenul cvadrat la másurátoare pe fata loculuieste aa.: másurindu-se cu stinjenul in patru colturi un loccarele sá fie cite de un stinjen in toate pártile, acei loc esteapoi de un stinjen cvadrat"265, iar intr-o Aritmeticii din1839, stinjenul pátrat este definit ca fiind o suprafafà sauun loc lat in tot locul de un stinjen si lung asemine deunul; stinjenul pátrat se Impártete in 64 palme pátrate"266.

La 1864 stinjenul pátrat másura 4,972 9 m2 267.In Transilvania, stinjenul pltrat de Viena, folosit din seco-

lul al XVIII-lea, ctnd s-a stabilit márimea iugárului la 1 600de stinjeni pátrati, era ceva mai mic, másurind, la 1 875,3,596 6 m2 268.

260 Analele Acad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III, t. XXIX, 1946-1947,p. 15.

261 Doc. din 1784 si 1813 (Arh. Olteniei", 1942, p. 215, 224 si Vestitorulromânesc", 1850, p. 268).

262 I VILc.ELEANii, op. cit., p. 6.268 Doc. din 24 april. si 4 aug. 1846 (Arh. st. Buc., A. N., MMCDXII/40,

47 si 48).264 R. RosErrri, op. cit., p. 511.265 Doc. economice, II, p. 238.266 Aritmeticli, Iasi, 1839, p. 72.267 I . GHIC.A si D.A. sTuRozA, op. cit., p. 13.258 ST. POP, op. cit., p.37 si T. PETRI8ORU, op. cit., p. 13.

147

www.dacoromanica.ro

e) Cotul patrat. Este amintit mult mai rar 'in documente, catremijlocul secolului trecut. De pilda, la 10 iulie 1848, epitro-pia spitalului Sf. Spiridon din Iasi vindea un loc in suprafaçade 240 de covi patraTi la Galati262.

*

In lucrarile aparute la mijlocul secolului al XIX-lea sinttrecute si alte masuri de suprafata mai mid decit stinjenulpatrat. Astfel, I. Ghica aminteste de palma patrata' (7,650 17dm2), parmacul patrat (11,953 39 cm2) si linia pa"trata(8,300 97 mm2 270), pe care insa nu le-am inttlnit in documen-tele cercetate.

22° Arh. st. Buc., lefaIDCCCX14IX/52 bis si 54.27° I. GHIc.A, op. cit., p. 56.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL IV.

MASURILE SI INSTRUMENTELEDE MA.SURAT CAPACITATEA

Acest capitol este cel mai intins din lucrare, datoriti maiintii numárului mare de misuri de capacitate existente In evulmediu i apoi abundentei de stiri ce ni s-au pástrat despre folo-sirea acestor másuri, despre modul cum se másura capacita-tea si despre interventia statului in reglementarea másurilorfolosite in camel i in relatiile dintre tárani i stápinii de mosii.

Aceste másuri au fost impártite in douá mari grupe: a)másuri pentru lichide i b) pentru materii uscate (in specialcereale), dei unele din acestea (de pila, ocaua de capaci-tate) s-au folosit i pentru lichide i pentru cereale.

O a1t1 impártire ce se paate face este aceea de másuri: a)de ma'rimi variabile (butea, berbenita, polobocul etc.) si b)cu márime fifd, determinatá de traditie sau de autoritateacentral á (obrocul, vadra, ocaua etc.).

In sfirsit, aceste másuri mai pot fi Inipártite in: a) marib) mici i grupate pe multipli i submultipli. Aceastä grupareeste insá ingreuiatá de faptul c unele din aceste másuri nuau avut aceeasi capacitate in cele trei tári romanesti. De pil-

149

www.dacoromanica.ro

dä, in Transilvania, merla era o msur mic, submultiplulgäletii, pe cind in Moldova ea era o másurl mare, multiplual dimirliei.

A. MASURI g INSTRUMENTE PENTRUMASURAT LICHIDELE

In acest subcapitol vom prezenta masurile de capacitatepentru lichide, incepind cu cele de märime variabilä (butea,polobocul, giumätatea, berbenita sau berbinta), apoi modulcum se stabilea capacitatea acestora §i, in sfirsit, masurile demarime mai mult sau mai pufin precisa (ciubärul, acäul, va-dra cu submultiplii ei, cupa, ocaua si cofa, si o mäsurä mairar mnt.ulnità, numitä m'asura de apä").

1. MASURI DE MÀRIME VARIABILA

a) Butea. Cuvint de origine latina', butea (sau butoiul) afost un vas mare de lemn de dimensiuni variabile fo-losit in toate cele trei täri romanesti, atit la pästrarea i trans-portul bäuturilor, cit i ca mäsurl de capacitate, intr-o epocäIn care aceasta nu se calcula cu prea multä exactitate.

Butea apare in documente mai intii in Transilvania, la sfir-situl secolului al XIII-lea'. La 1312 vama se plätea dupl bu-toaiele de vin2. In secolul al XVI-lea, butea este foarte ade-sea amintitä in documente, calculul productiei de vin fIcin-du-se, de regulä, in buti.

In aceastä vreme, existau donä feturi de buti: mari (vasavini maiora) §i medii (media vasa). In regiunea Bäii Mari,butea medie avea "in jur de 40 de vedre (circa 400 1)3, fiindmai micä de peste douä ori decit butea mare, care confineacirca 100 de vedre4. In alte pärti ale Transilvaniei, de pila',

1 Doc, priv. ist. Rom., C,veac. XIII, vol. II, p. 346 (doc. din < 12911294> .

2 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 202.3 D. PRODAN, robagict, II, p. 283.4 Ibidem, pp. 246, 294, 299.

150

www.dacoromanica.ro

Brawv, butea mare avea in mod obi4nuit 80 de vedre, iarbutile medii, 40 sau 505.

Dupál pàrerea cercefátoarei maghiare Emma Lederercare s-a ocupat de mä'surile de capacitate butea era destulde mare; ea ar fi continut 30 de tine, iar in secolul al XVI-lea(la 1558) 60 de cible §i 210 pinte. In Ungaria, butea avea480 de icce de Buda sau 407,232 1. Tot aici mai erau in uz§i butile de Kosice, care mäsurau 150, 200 si 250 de pinte,avind, in medie, 200 de pinte.

Pe baza materialului cercetat, istorica maghiarä: sustine csiin secolele XVIIXVII1 existau trei feluri principale debuti, ale cäror capachIti se cunosc mai bine butea medie(media vasa), butea de Tokay §i butea de Buda. Dupà päre-rea sa, butea medie avea 203,616 1, butea de Tokay 271,488 1,In secolul al XVII-lea, 152,712 1 §i de la 1807, 149,3184 1,iar butea de Buda 169,68 18. Toate aceste buti aveau pre-cum se vede capacitsäti mai mici decit butile folosite inmod obisnuit in Transilvania in secolul al XVI-lea.

In sfir§it, intr-o Aritmetiai apälrutä la 1777, cind se vor-beste de mäsurile de vin, se spune c51 in Austria butea avea10 acoave a cite 40 de mäsuri, flrä: sà se arate insä" dacä: re-latia privete i Transilvania.7

In Tara Romaneasa butea apare in primele documenteinterne ce ni s-au pästrat. La 20 mai 1388, Mircea cel ifátrindäruia mänästirii Cozia, ctitoria sa, un mertic anual de zecebuti de vin8, färä sà se precizeze cit de mari erau butilerespective. Butea mai este amintifi apoi adeseori in diverseacte de danie, in tarifele vamale sau in tranzactii comer-ciale9, Intr-o vreme in care vinul, fiind foarte ieftin, nu eranecesar totdeauna sà fie m'äsurat cu precizie.

5 Ibident, p. 653. Vezi§i III, p. 3. Aproximativ aceia,i indrime ace abutea i in FAgAr (Vezi Urbariile Ftigiára.sului, I, 1601 1650,Bucure§ti, 1970, p. 92, 150 155, 269 passim).

In afará de aceste buti, existau §i altele mai mari. Vorbind desprepreturile produselor din Transilvania in secolul al XVI-lea, VerancsicscalculeazA vasul de vin la 300 de urne (Crilli tort straini despre (drile rorntine,I, p.408).

6 Szazadok", 1923, pp. 317-318.7 Ducere de mind nitre aritmeticit ..., p. 92.

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIII XV, p. 42.9 Ibidem, pp. 54, 64, 122, 135, veac. XVI,vol. I, pp. 14, 25, 57 passim.

151

www.dacoromanica.ro

Dei, de regulá, in documente nu se aratá care era capaci-tatea butilor vindute sau taxate la varná, din unele docu-mente afam c butile aveau capacitáti diferite, de 5010, 6011,7012, 7513, 9014, 100'5, 110'6, 18017, 18518, 200's etc. vedre,capacitAi care se aflau prin umplerea lor cu apá turnatá cuvadra iar mai tirziu a§a cum vom aráta in paginile ceurmeazá. prin másurarea cu cotul de buti.

Cu toate cá nu aveau o capacitate fixá, butile au continuatfie considerate másuri de capacitate i la inceputul secoluluial XIX-lea, and vama de trecere a vinului in Tara Roma-neasai era calculatá pe butii20. Dupà psárerea lui I. Ghica,butea ar fi avut la mijlocul secolului trecut 100 de vedre21,fiind deci aproximativ egalá cu butea mare din Transilvania.

In Moldova, butea este amintitá in numeroase documentedin secolele XVXVI, prin care domnii Moldovei cráruiaumánástirilor din tará cantitáti de vin másurate in butii22.Butea a continuat sá fie utilizatá i mai tirziu, in secolul alXVIII-lea, ca unitate pentru másuratul lichidelor, fiind maimare cleat polobocul. La 1775, de pild5., se p15.tea drept tax51la vinzarea vinului (a§a-numita camán5.), cite doi lei i jumá-tate pentru o bute iar de poloboace pe giumátate"23.

1° Doc, priv. relatiile agrare, I, p. 394.11 Doc, priv. ist. Rom., B, veac, XVI, vol. IV, p. 77.12 Ibidem, p. 449.13 Arh. st. Buc., ms. 377, f. 25.

Ibidem, ms. 712, f. 490.14 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 241, veac. XVI, 'vol. V,

p. 159 si Arh. st. Buc., inkiastirea Cimpulung, XLVI/33.10 Ibident, Mitr. Tkii Rom., CL/18.17 Catalogul doc. rom. din Brafov, p. 673.13 N. IORGA, Studii 0 doc., V, p. 547.1° Catalogul citat, p. 673. Paul de Alep care l-a insotit pe patriarhul

Macarie in vizit61e acestuia prin tkile noastre in 1653-1658 marturiseael a vgzut in pivnitele manastirii Tismana un butoi urias avind 3000 devedre (circa 386 hl). patriarhului Macarie, ed. E. Cioran, Bucu-resti, 1900, p. 180).

20 V.A. URECHIA, Isl. rom., XI, pp. 206, 216, 218, 582, 592, 606 etc.Vezi i Catalogul doc, rom. din Brafov, I, nr. 3173, uncle se arati cii, la1795, suditii impärkesti" din Transilvania plateau varnfi cite trei lei debutea de vin cumpkat din Tara Româneasa.

51 I. GHICA, Mäsurile chi greuttifile, p. 183.22 Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIVXV, pp. 24, 86, 90, 159, 223,

237 etc. veac. XVI, vol. II, p. 20, 40 passim.23 N. IORGA, Studii 0 doc., XXII, p. 6.

152

www.dacoromanica.ro

b) Polobocul. Ca unitate de másurat, polobocul este amintitindeosebi in Moldova la misuratul vinului i al mierii. La5 iunie 1667, de pildá, polobocul de miere costa 10 galbeni24.

In documentele mold.ovene din secolul al XVII-lea sint amin-tite mai multe feluri de poloboace, care purtau numele unor(war moldovene (poloboace de Baia25 sau de Roman26) saupolone (poloboace de Camenita27). Aceste poloboace-tip aveauprobabil capacitatea celor folosite in ora§ele respective, capa-citate de care documentele nu ne vorbesc insà, dar pe carecontemporanii o cuno§teau. In once caz, polobocul era mai micdecit butea, fiind aproximativ cit jumátate din aceasta (de aici

numele de poloboc, de la poi = jumkate). La 3 oct. 1831, obute avea 150 de vedre, in timp ce polobocul numai 65 de vedre,deci mai putin de jumkate", iar la mijlocul secolului alXVIII-lea, cei care vindeau vin pe mNiile rdánástirilor sauboierilor pláteau un leu de bute iar de poloboc cite pol(jurnkate) leu" sau doi orti29.

Intrucit polobocul nu avea o capacitate fixá, in unele docu-mente se precizeazál dimensiunile sale. La 17 noiembrie 1661,un poloboc avea patru palme in lungime i douá palme dia-metrul fundului30. In acest caz, polobocul nu era mai maredecit o putira, cáci la 6 august 1626 nouá putini de miereaveau fiecare o lungime de patru palme $i o §chioapá i o lár-gime de trei palme31.

Polobocul a continuat sá fie folosit ca unitate de másurá§i in secolul al XVIII-lea, dei capacitatea sa diferea de laun vas la altul. La 1762, se plátea vamá la Trott4 pentru unpoloboc de vin cite 71/2 bani32.

In aceastá vreme, polobocul era másurat uneori dupl greu-tate, nu dupá capacitate. In acela§i an, dupá informatiile fran-cezului Peyssonnel, pqtele skat se expedia de la Chiba in

24 G. GHIBANESCU, Surete, VIII, p. 315." Arh. st. Buc., ministirea Viratee, XVI/10 (doc. din 1668).lie Acad. R. S. România, DXC/119 (doc. din 1662).27 G. GmBANE9cu, Ispisoace, III/1, p. 167 si Arh. st. Buc., ep. Husi,

XXV/12.28 Miron Costin" I, 1913, nr. 2, p. 29.29 Doc, priv. relatiile agrare, II, p. 350, 363, 368 passim.30 Arh. st. Iasi, DI,IX/5.in Acad. R. S. Rominia, CV/77.32 T. BALAN, Noi documente cimpulungene, p. 34.

153

www.dacoromanica.ro

Turcia in poloboace de 18-20 de cintare"33 (aceste poloboaceerau foarte mari, avind 800-900 de ocale).

e) Gium5tatea a fost o misuri de capacitate adeseoriIn Moldova in secolele XVIXVII, cind sint amintite

In documente numeroase gium'itki" de miere34 sau de vin".Dup'á pärerea lui G. GhibInescu, gium5.tatea de vin ar fi

chiar polobocul. El explia folosirea cuvintului romanesc jurnsa-tate in locul cuvintului slavon poloboc prin faptul cà acestanu se generalizase inc5.'36 (de§i este posibil'i i o explicatie in-vers'a, polobocul s'a" fie traducerea cuvintului romanesc )um5.-tate).

Nu putem preciza cit de mare era giumà'tatea; ea va fi avutinsà o capacitate apropiatà de aceea a polobocului, tinindseama de faptul cà cei doi termeni sint sinonimi. Cum insecolul al XVII-lea o giumàtate de vin era pretuitI la 20 detaleriu, in timp ce vadra de vin costa un ort" (adicà un sfertde taler) sau doi patronici39 (adic'l 20 de bani), rezultà cà giu-mItatea avea circa 80-100 de vedre, adiea aproximativ citun poloboc.

d) Buriul era un butoi mai mic, folosit in Tara Romaneascilindeosebi la transportul vinului. La 27 februarie 1797, maimulti locuitori din Luica-Ilfov declarau astfel csi un oarecarejupin Dumitru adusese o bute i jumà'tate de vin *i o callcu buriul la màdistire"40. Tot astfel, negustorii din ScheiiBra§ovului transportau vinul cu butile Oda' la ampina (pina

33 CH. PEYssoNNEL, Traité sur le commerce de la Mer Noire, I, p. 307.34 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 174, 180, vol. II,

p. 40, 407 (doc. din: 1567, 1568, 1574, 1588 etc.).Ibidern, veac. XVII, vol. III, p. 102, IV, p. 156, Arh. st. Buc.,

ma'aistirea Galata, XIV/30 , manAstirea Cosula, IV/14 si 16 (doc. din:1612, <1617>, 1661,1665). Tntr-un doc, din iulie 1733, publicat In Uri-carul, XII, p. 271, editorul a adgugat ling5.30 de vedre cuvintele (0giumnate de vin") care nu exist5, in document.

" G. GHIBANESCU, Surete, XXII, p. 1, nota 1. Vezi si doc. din 23decembrie 1762, unde cuvintul poloboc este inlocuit cu giumatatea debute" (Doc. priv. agrare, II, p. 375).

37 Arh. st. Buc., mändstirea Neamt, CXXIX/145.29 G. GHLBANESCU, Surete, V, p. 328 (doc. din 1682).39Arli. st. Iasi, CCCXXXIX/17, f. 1132 (doc. din 1686).49 Doc, pm. agrare, I, p. 852.

154

www.dacoromanica.ro

unde se putea merge cu carul), iar de aici pinäi la Brasov (peunde se trecea numai cu calul de povará) cu buriilen. Dindocumente rezultà cà buriile aveau circa 8-30 de vedre,aclicsi 1-3,6 hl".

e) Berbenita (berbinta) a fost un vas cu o capacitate mairedus'á decit butea", folositsä deseori ca insásurà de capacitateIn toate cele trei t'äri locuite de romini.

Berbenita a fost utilizael pentru prima oarà din secolul alXIV-lea in Transilvania44. La sfirsitul secolului al XVIII-lea,o berbinta de miere valora 12 florini, iar una de brinzI doizloti", iar la 1810, 107 berbinte erau socotite ca avind 21,353funti", berbenita ma'surind in acest caz circa 200 de funti saudou5.* msáji.

In Moldova, berbenita este amintitsä in secolul al XV-lea,cind cu ea se mä."surau si päistrau icrele, mierea sau brinza47. La2 septembrie 1587, niste càilusi moldoveni trebuiau s5. trans-porte patru vase ... numite berbenite cu vin de Malvasia"(quator vasibus . . . berbenice dictis cum vino malmatico)48.

In afairà de aceaseal acceptie, tot berbir0 se numea si taxaplà"titál de mesterii care doreau sà intre intr-o breaslà; la 9

41 Anatefterul lui C. Brincoveanu, ed. D. C. GIURESCU, in Studii simateriale de istorie medie", V, p. 411.

42 Vezi, de pilda, catagrafia manastirii Aninoasa din 1842, unde sluttrecute 10 busk de la 10 vedre in jos" (I. RAUTESCLI, Mandstirea Atli-noasa, Cimpulung, 1933, p. 192) sau pe cea din 1802 a manastirii Tirg-sor, in care slut amintite trei burii ca de cite 20 vedre" (G. POTRAsi N. SIMACHE, Contribuiii la istoricul orafelor Ploiefti fi rirgfor, p. 475.)

" Despre berbinta = vas sau putina, derivind de la cuvintul maghiarberbencze, vezi I. BooDAN, Doc. lui Stefan cel Mare, I, pp. 9, 105, 107,II, p. 606 si M. COSTAcHESCu, Doc. inainte de Stefan cel 111are, II, p. 79,care considera cá berbinta era o puting pentru tinut brinza si citeaza ver-surile populare:

Cind ai ce, Chid ii brinzä,Nu-1 in ce, Nu-i barbinta.

44 D. PRODAN, robagia, II, pp. 760-761." Rev. istorica", 1921, p. 57.46 Catalogul doc. grecefti din Brafov, doc. nr. 2177. Vezi si Urbariile

(dril Fdgdrafului, I, Bucuresti, 1970, p. 926-927, unde berbenitaeste mai mare de un chitar,

47 Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XIV XV, pp. 174, 294, 347, veac. XVI,vol. III, p. 407 (doc. din: 1440, 1458, 1466, 1588 etc.).

42 N. IORGA , Studii fi doc., XXIII, p. 395.

155

www.dacoromanica.ro

noiembrie 1766, aceastä taxä era de cinci lei pentru breaslaciubotarilor din Iasi".

In Tara Romaneasca, berbinta este menvionatä mai tirziu;la 1715, pärpäritul (taxä pe vin) in judetul Muscel era desase bani pentru o bute i patru bani pentru o berbenitä devin5°, iar in 1731 locuitorii care aveau vii in dealul Bucuresti-lor pläteau pärpärit cite 12 bani de bute i cinci bani de ber-benitä51. La inceputul secolului al XIX-lea, vaina dohotului

päcurii care treceau peste hotarele românesti era calculatäpe berbenite52.

Din Condica vistieriei ce ni s-a pästrat din vremea domnieilui Constantin Brincoveanu reiese cä märimea unei berbeniveera de aproximativ 3,4 cintare de miere sau 150 de ocale53.

2. MASURATOAREA BUTILOR $1 POLOBOACELOR

Dupä cum am arätat mai sus, buOle i poloboacele erauconsiderate uneori unitävi de mäsurat capacitatea, dei eleaveau märimi variabile. Cind locuitorii doreau sä le afle capa-citatea, turnau apä in ele cu vadra pinä le umpleau, numärulvedrelor necesare pentru umplerea vasului constituind capaci-tatea acestuia. Intr-un document muntean din 22 februarie1819, se spune cà acest mod de a mäsura butile, obi§nuit dinvechime", producea »multe discolii" (greutä%i) celor careaveau trebuintä de mäsurat"54. In Bucuresti exista chiar unloc special pentru mäsuratul vaselor cu vadra numit VadulButilor", situat lingä poarta de sus a Curtii Vechi55.

Alteori insä mäsurätoarea butilor nu se fäcea cu vadra,cu ocaua de greutate sau cu cintarul. De pildä, la 1727, laBrincoveni, in Oltenia, o bum de 74 de vedre si opt ocalefusese mäsuratä cu ocaua, specificindu-se cà ocao o-m ficutcu cintariu1"56.

42 Uricarul, XIV, p. 2; vezi §i pp. 10-11.52 Acad. R. S. Romlnia, ms. 3683, f. 188-189.51 Ibidem, mg. rom. 403, f. 37 v.-38.52 V. A. UREcHIA, op. cit., XI, pp. 206-216, 592-606.53 Condica vi,stieriei, pp. 520, 526, 587, 595 passim.54 V. A. UREcBTA, op. cit., XII, p. 238.55 Doc. din 26 oct. 1761 (Arh. st. Buc., Mitr. Tkii Rom., CCV/41).56 N. IORGA, Studii fi doc., XIV, pp. 273-274.

156

www.dacoromanica.ro

Indiferent de modul cum se mäsurau vasele de bäuturi, cuvadra sau cu cintarul, intre vinzätori si cumpärätori se iveauadeseori neintelegeri, deoarece capacitatea vaselor apreciatä devinzkori nu se dovedea a fi totdeauna aceeasi cu aceea calcu-latä de cumpärätori. Despre o asemenea neintelegere ne vorbeste

de pildä un document din 13 sept. 1697, in care doilocuitori din Brasov declarä cl niste buti luate de la doi negus-tori din Cimpulung n-au iesit la mäsurätoare precum le-audat ei, ci au iesit lipsä"57.

atre sfirsitul secolului al XVIII-lea, in Tara Româneascási Moldova a inceput sä se foloseascä un alt sistem, si anume7n74suratoarea butilor cu cotul, care prezenta o mai bunä in-lesnire". Sistemul acesta a fost utilizat mai intli la Bucuresti,unde obstea" obisnuindu-se treptat a-si mäsura butile cucotul", Vadul BOlor, de care am amintit, a rätnas ail detreabr58.

Din capitalá unde erau mai multi cunoseitori de cartesistemul mäsurärii butilor cu cotul s-a räspindit treptat si inrestul tärii59. La 24 iunie 1782 este amintitä o astfel de mäsu-rätoare cu cotul la Cátina-Buzäu; cum mäsurätoarea nu eraprea exactä, la butea mäsuratä, care avea 185 de vedre, seacordä ertäciunes trei60.

Noul sistem de mäsurat a intrat sub controlul marelui cupar;in documentul din 22 februarie 1819 citat si mai sus sespune cä pentru a se päzi dreptatea la misurätori, s-au legata fi supt zaptul (ingrijirea) cuparului, carele s-au inda-torat de au pus oameni credinciosi, cu cot drept, infierat dela vistierie, a mäsura vasele tuturor ce au trebuintr61.

66 Ibidem, X, pp. 39-40.18 Doc. din 1 august 1780 (G. POTRA, Documente privitoare la istoria

orafului Bucuregi, p. 497).66 In doc. din 1819 citat mai sus se spune ca o pe afarl (de

Bacuresti), incet, incet, au obicinuit vinzAtorii si cumpàrfitorii Mt milsoarevasele cu cotul". Dupá cum rezulta din acelasi document, noul sistem s-aintrodus mal hitli In regiunile ande se facea mult alisveris de vin si derachiu", unde deci si vasele de vin trebuiau masurate mal adeseori.

° N. IOROA, op. cit., V, p. 543. Vezi si doc. din 25 mart. 1782, in carese vorbeste de vinzarea unei buti de vin, acordindu-se ertliciune" sasevedre, pretul definitiv urmind a fi fixat la masura ce va e.gi" (Cataloguldoc. rom. din Brafov, I, nr. 1448).

61 V. A. URSCHIA, op. cit., XII, p. 238.

157

www.dacoromanica.ro

Acest sistem denumit cotitul" sau cotáritul" bu%ilora fost utilizat in tot cursul secolului al XIX-lea, continuindsi dupá introducerea sistemului metric de msäsuri62.

Dupá cum rezultá dintr-un manuscris de la sfirsitul seco-lului al XVIII-lea, cotul de másurat burile era un báv drept-unghiular din lemn sau fier, avind pe una dintre feve insiratecifrele de la 1 la 5 sau 6, reprezentind palmele. Unul dintrecapete, cel de jos (uneori amindouá), avea un fel de rozetá,pe care era pus á marca (stampila) vistieriei, pentru atestareaexactitátii lui. Cu capátul acesta, infierat, cotul era introdusIn butoi drept in jos, pe vraná, 011à la doagá, retinindu-se depe faTa indicatoare a vedrelor cifra de sus, ce ajungea in dreptulvranei. Cu Ate cuvinte, se lua diametrul mare al butoiului. Semásura apoi, cu aceeasi fa%à a cotului, si un fund al butii, dindoagá pinl in doagá, retinindu-se de asemenea cifra care in-dica diametrul mic al butoiului. Apoi, cu fata cealaltá a cotu-lui, cea indicatoare a palmelor, se lua lungimea butoiului, de laun fund Ora' la celálalt, másura fácindu-se din gardinl pin-áin gardinl si nu din cápátliul doagoi. Capacitatea butii, in vedre,rezulta din inmultirea lungimii ei cu jumátatea sumei celor

D-1-ddouá diametre63. Astfel, dupá formula enuntatá (C= X /)2

dacá, de pila, diametrul mare al unui butoi era 9, cel mic 7, iar

lungimea 10, capacitatea sa era de 80 de vedre ( 9+ 7 X 10=80)2

In catastiful de vinárici din 1791 al mánástirii Bistrita sinttrecuvi mai muhi sáteni din Pistesti, judetul Gorj, cu specifi-carea capacitátii butoaielor lor, in vedre, aláturi de care sintinregistrate si celelalte elemente de másurátoare: apa" (dia-

62 Vezi: M. VERGoLici, Explicaliuni asupra sistemului metric de mdsuri0 greutdii, p. 37; A. MARTINIAN, Colu metric de lemn cu resort in dot ei0 opt buctifi pentru cotitul butilor, Bucuresti, <f. an> ; ST. C. HEPITEs,Chestiuttea cotitului vaselor, Bucuresti, 1905; Legea 0 regulamentul pentrucotitul vaselor, Bucuresti, 1906; M. D. CALLUDI, Instructiuni pentru de-terminarea capacitdlii legale a vaselor etc.

Vezi si instructiunile lui Petrache Poenaru privind masurarea volumuluimagaziilor de cereale cu cotul de panglicfi sau de lemn (ÌnvAtitorul sa-tului", nr. 11, 1846, pp. 41-42).

62 Biblioteca Univ. din Cluj, ms. 40, f. 199-200.

158

www.dacoromanica.ro

metrul mare)", fundul" (diametrul mic) i lungul" (lungi-mea). Se poate usor constata cà, in toate cazurile, calculul ca-pacitAii butoaielor s-a fácut dupá formula enuntatá mai sus65.

Pentru a usura intelegerea másurátorii butilor cu cotul, s-atipárit chiar o brosurá, intitulafi invatatura pentru masuracotului in ce chip sa mc-isoar2i butile sau alt fel de vase, carela 1795 ajunsese deja la a doua edi%ie, iar la 1824 la a treia,ceea ce aratà larga sa utilizare (vezi fig. 15).

Másuratul butilor, fie la vad, cu vadra de apá, fie mai apoicu cotul, aducea venituri insemnate marelui cupar, care luade la Vadul Butilor cite 18 bani de fiecare bute másuratà66,iar mai tirziu, cind oamenii sái umblau prin cu cotul celpecetluit de la vistierie" ca sá másoare butile, acestia incasaucite un taler pentru fiecare másurátoare67.

Dupá informatiile date de Iakovenko, pe la 1820, cuparulrealiza un venit anual de 15 000 de lei de la cei care másuraubutoaiele de vin cu cotul".

De la inceputul secolului al XIX-lea dateazá i unele instruc-tiuni despre modul cum trebuiau másurate butoaiele de vinpentru incasarea vinàriciului. Intr-o poruncá domneascl din

" Intr-un document din 16 mai 1678, in care se vorbe§te de vinzareaunei buti de vin de 110 vedre, se spune c5. la mAsurAtoarea butii se vaarAta apa", ceea ce poate insemna fie a apa" era lichidul care se turnapentru aflarea capacitAtii vasului, fie un element de calcul al capaci-tAtii (Arh. st. Buc., Mitr. TArii Rom., CL/18).

Astfel, popa Want avea un butoi de 20 de vedre cu apa" 5,5+3fundul" 3 §i lungul" 5 x 5 20) ; Matei ButurugA, unul de

2( 5+525 de vedre, cu apa" 5, cu fundul" 5, §i lungul" 5

2x 5 = 25)

Stroe Bresla§u, un butoi de 48 de vedre, cu apa" 8, fundul" 4 §i lungul" 8( 8+4

X 8 = 48) ; Ion Mazilu, un butoi de 81 de vedre cu apa" 10,2

fundul" 8 §i lungul" 9 f 10 ± 8 x 9 -= 81 ; Avram Neagoslav, un butoi2

de 68 de vedre, cu apa ' 9, fundul" 8 §i Iungul" 8 (-9+8 x 8 = 68)2

etc. (Arh. st. Buc., ms. 192, f. 55 v-56)." Cronica lui Naum Rimniceanu, ed. St. Bezdechi, p. 159; MIHAI

CANTACUZINO, Istoria Tarii Rorndine§ti, ed. Tunusli, p. 57.67 V. A. UREcH1A, op. cit., XI, p. 152.68 Memoriul lui Iakovenko, ms. la Inst. de istorie, f. 244.

159

www.dacoromanica.ro

1814 se spune astfel d toate vasele de obste sl se másoarecu cotul cel dangalisit ce li se va da de la domneasca vistie-rie ... si in marginea fiescárei buti sá fie dator slujbasul sálipeasd tidua cuprinzátoare de suma vedrelor ce va iesi lamásurátoare.68 bis.

Dupá 1831, cotitul butilor a devenit o meserie rentabilá, decare se ocupau asa-numitii cotari, care inainte de a-si incepemeseria erau cercati" (examinati) de o comisie.

In 1832 de pildá, cei ce doreau sá deviná cotari trebuiausI se prezinte la paharnicul Ianache Hafta, care era desemnatde Sfatul orasului Bucuresti, sá le verifice cunostintele si numaicei care obtineau documentul" erau slobozi a mä.'sura butileobstii"69.

La 7 mai 1835, Sfatul orlsenesc din Bucuresti, constatindcl se fáceau feluri de abuzuri" la másuratul butilor, a luatpe seama sa aceastá operatie in capital á ca un monopolion",incredintind-o unor oameni cu stiintá de másurat, care slaibá documenturi doveditoare el au aceasd stiintá". Cotariiverificati erau obligati si másoare butile fárá viclesug", folo-sind numai cotul cel drept, dupi care s5. aibá. vadra zece ocadrepte". In afará de oamenii numiti de sf at, nimeni nu aveavoie a unelti aceastá meserie". Pentru másuratul butilor,cotarii primeau cite 40 de parale, dad butea era cu yin si60 de parale, dad avea rachiu (rachiul fiind mai scump cavinul, másurátoarea trebuia fácutá cu mai multá grijá). Dadunul dintre cotari nu másura bine, era obligat sá suporte elpaguba uferie de vinzátor sau cumpárátor, iar la a treiagresealá era scos din slujbá co un nedestoinica".

Mai tirziu, intrucit s-a dovedit d multi cotari sávirseauabuzuri, s-au luat másuri mai aspre impanriva lor. La 8 ianuarie1842, de pildá, Sfatul orásenesc Bucuresti constatind d TomaTánase »ce unelteste (practid) meseria cotitului butilor derachiu" a másurat un vas nedrept, in paguba vinzátorului",1-a amendat cu straful legiuit" si 1-a trecut in condicI cu oabatere, urmind ca la a doua abatere sá fie indepártat dinuneltirea acestii meserien.

itcbis, V. A. URECHIA, op. cit., X B, p. 90.1"Arh. st. Buc., Municipiul Bucuresti, dos. 90/1832, f. 3. Vezi §i C. PA-

TRA6cu, Uniformizarea nuisurilor ..., (Studir, nr. 4, 1968, p. 676).10 Aril . st. Buc., Vornicia din Muntru, dos. 4274/1834, f. 6, 13, 30 passim.

Buletin", gazeti. ofic1a16., 1842, p. 11.

160

www.dacoromanica.ro

Pentru a-i ajuta pe cotari, la Bucuresti existau patru cetede asa-numiti butari, pentru desdrcatul, scosul si bägatul bu-Olor in pivnite, aflati si acestia sub supravegherea Sfatuluioräsenesc, care stabilise preturi fixe pentru operatiile acutede acestia: pentru scosul unei buti din pivnitä patru lei si 20de parale, pentru pusul in car opt lei, pentru transportul dela o pivniç5. la alta si desdrcat 14 lei etc. Dad in timpulacestor operatii se sp'ärgea butea, butarii plIteau paguba pejumätate dupá' vechiul obicei"72.

Datoritä deselor abuzuri s'Ivirsite de cotari, Sfatul orisenesca fost silit sä' intervinä adesea pentru a le reglementa activita-tea. In 1852, de pildä, Osind indrepatite plingerile acute denegustorii de vin si rachiu d aceia ce astlzi se numesc cotari,oameni cu totul demoralisati, le aduce feluri de impiedidripricinuitoare de pagubr, aceasta deoarece nu veneau ciaderau chemati la mäsuratul butilor si pretindeau mai mult decitera taxa legal, a hotärit infiintarea unei corporatii de cotari,oameni de inteles, cinstiti si cu stiinfl despre aceastI profe-sie"73. Cu toate acestea, s-a continuat darea prin licitatie anualIa cotitului butilor in capital ä unor particulari, care aceauaceastä operatie cu echipa lor de cotari. In 1855, de pila, co-titul butilor a fost arendat lui Mihail Dimitriu, care urma s'iutilizeze cotarii s174.

Necinstea cotarilor si traditionalismul locuitorilor fäceauca acestia din urna' sä nu aib5. prea mare inoredere in mIsua-toarea butilor cu cotul. La 19 aprilie 1849, stareta mädástiriiSurpatele din Oltenia scria unuia despre o bute de vin s5.-1in'isori bine si msásura (sä fie) cu ocaua dialului, cä cucotul nu primesc"75.

Neincredere in másuatoarea cu cotul sern'Inau si unii aren-dasi, care dutau sá. insele pe arani la luarea dijmei din vin.In iunie 1838, locuitorii din Väleni-Muscel se plingeau astfelcontra arendasului local d ii n4ástuieste ... la m'Asurätoa-rea butilor dä vin cu cotul mai mare decit cel dat dä sapi-

72 Arh. st. Buc., Vornicia, dos. 4274/1834, f. 33-33 v.72 Buletinul oficial" si Vestitorul românesc", ambele din 16 febr.

1832, p. 56 si, respectiv, 53.74 Buletinul oficial", 13 jun. 1855, pp. 183-184.7S Nationalul Vilcii", V, nr. 79-80, 1934, p. 233.

161

www.dacoromanica.ro

nire", aceasta pentru a le putea lua o cantitate mai mare devin ca dijrnám.

Cit priveste cotitul butilor in alte orase ale Tárii Românesti,dispunem de unele informatii indeosebi de la mijlocul secolu-lui trecurt. La inceputul acestui seco!, pe másurá ce locuitoriiau inceput s utilizeze tot mai mult cotul la másurátoareabutilor, domnia a cáutat s facá si din aceastá másueátoareo sursá de venit, pe care, de obicei, o ceda unor boieri saubiserici. La 1813, de pildá, venitul cotitului butilor din Plo-ie§ti constituia beneficiul bisericii domnesti de acolo, iar celdin judetul Rimnicul Sárat al familiei Filipescu77.

Mai tirziu, dupá 1831, ca i la Bucuresti, venitul cotituluibutilor a trecut in beneficiul sfaturilor orá.senesti, care deregulà, Ii arendau.

Primele stiri ce le avem privesc orasul Bráila, unde, dupáeliberarea sa de sub ocupatia turceascá la 1829, se incasaucite 20-40 de lei cotárit pentru vasele mari cu rachiucite 15-20 de lei pentru butea de vin ce intra in tirg. In1830, sistemul de plafá s-a schimbat, urmind ca pentru vaselecotite" de contracciu" aceasta sá incaseze o taxá proportio-nalá cu volumul vasului si cu valoarea continutului sáu: 30de parale de vadra de rachiu spirt", 15 parale de vadra derachiu prost" si 10 parale de vadra de vin78.

Másurarea butilor In Moldova se fácea ca si in Tara Roma-neascá; piná in a doua jumátate a secolului al XVIII-lea,butile se másurau prin turnarea Ora la umplere a apei Cu

vadra; and se efectua aceastá operatie de másurare a capaci-tátii unci buti sau poloboc, se spunea cá se vádráireste" vasulrespccti v79.

De la inceputul secolului al XVIII-lea ni s-a pástrat undocument foarte interesant despre modul cum se másurau bu-tile. In acest document, din 5 iulie 1717, se aratá cà, pentrua se calcula capacitatea a douá buti, s-a luat tincul butilor",dupá care acesta a fost despicat in douá, pe cum este obi-

76 Arh. st. Buc., Vomicia din 15untm, dos. 7150/1834, f. 12.77 V. A. URECHIA, ist. rom., XII, pp. 238-239.78 Analele BrAilei", X, nr. 1, 1938, p. 31.79 Mixon Costin", I, 1913, P. 54. Despre nasurarea unui poloboc cu

ocaua la 1784 vezi Acad. R. S. România, ms. Bobulescu, Arhiva 1610,vol. I, f. 348.

162

www.dacoromanica.ro

ceiul tincului", jumátate din el incredintindu-se celui care vin-dea butea »de l-au pus in bute", iar cealaltá jumátate celuicare cumpára butea de vin. Prin aceastá operatie al cáreisecret nu ne este impártásit pe deplin s-au aflat 80 de vedreintr-o bute i 102 in cealalt180. Ca tehnid, aceastá operatieseamáná in parte cu aceea a rábojului din Tara Româneasd,din care jumátate se pástra de catre bimic, iar cealaltá jurná-tate de cátre organul de impunere81.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, avind interesul si Inca-seze venituri cit mai sigure din vinzarea vinului, domnia a luathotárirea ca vasele de vin sá se másoare cu cotul de fier careavea cite un bour la ambele capete si este fácut dupá másuracotului muntenesc", care nu arunca nápaste". In anul 1763,domnia a pregkit un asemenea cot de fier, marcat la ambelecapete cu bourul domnesc, pe care l-a fixat in peretele

Sf. Nicolae Domnesc din Iasi, urmind ca »de pe acela cotsá se ia msur i sá se fad asiminea tocma cu acela"82.

Primii care au fost obligati sl másoare vasele dupl acestsistem au fost cei care incasau vádráritul; la 1763 s-au con-fectionat 11 asemenea coturi pentru slujba vádrkitului"83.Mai firziu, la 1824, vádrarii din tinutul Tutovei erau obligati

ei s incaseze darea numitá vádrárit dupá ce másurauprealabil vasele cu cotul infierat dat de la vistierie; ei perce-peau pentru fiecare tidulá" aplicatá pe fundul vasului citecinci parale84 (vezi fig. 20).

Probabil ins5. ci vádrarii ca i alti slujbasi ai domnieisávirseau abuzuri la incasarea váddritului de vreme ce, la

80 AL. VITENCU, V echi documente moldovene§ti, p. 16.81 Vezi D. MioC, Dcspre modul de impunere i percepere a birului

Tara Romdtteascd pind la 1632 (Studif 9i mat. de istorie medie", II, 1957,pp. 74-76).

82 Uricarul, I, p. 293, N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 674,Noua revista romanii", 1 nov. 1900, p. 355 9i Arh. st. Buc., CondicaAsaki, ms. 630, f 17-18 9i 25-27. Dupil o descriere din 1839, cotulvadraritului", cu carele se masoara vasele sau prin carele se alit sumavedrelor de apii, de yin etc., ... se razimil pe cuno9tiinta geometriei, pentrucare dará vadra este fractiune din acest cot" (Aritmegicti, Ia9i, 1839,pp. 73-74).

83 N. IORGA, op. cit., II, p. 131. La 1810, in timpul ocupatiei rusegti,Vadrarii din Moldova trebuiau sa masoare butile cu aginul" dat de lavistierie cu pecete domneasca (Arh. Bas.", 1933, p. 8).

" I. ANTONOVICI, Documente birlddene, IV, p. 292.

163

www.dacoromanica.ro

23 oct. 1827, domnul Moldovei a poruncit a s5. priface vi-dráritul in vinárit, adecá sá nu se mai coteasci (butile de vin),ce sI se iei platá de pogoane"88. (Trebuie sl arátám cá pen-tru vinul vindut se pláteau in Moldova doul (Uri: una numitipogonáritul pe vii, dupà suprafaTa cultivatá, si a doua, vádrá-ritul, dupá cantitatea de vin vindutá). In 1828 se hotára dinnou ca vádrarii s1 másoare vinul fiecáruia cu cotul ce s-au datdin vistierie, infierat cu bourul tárii", all insá sI mai facá,,auspriri in másurátoarea butilor", asa cum obisnuiau86.

In afará de másurátoarea butilor cu cotul efectuatá de sluj-basii domniei numiti vádrari, in vederea incasirii clárii vádrá-ritului, locuitorii i§i coteau" vasele si pentru a le cunoastecapacitatea.

In prima jumátate a secolului trecut, cotitul" butilor dinorase constituia un venit al oraselor respective sau al unei insti-tutii religioase.

Intre orasele in ale cáror venituri intra si cel adus de cotitsau cotárit amintim: Bacául, Birladul, Focsanii si Galatii.

La 23 iulie 1823, in hrisovul acordat orasului Bacáu, seprevedea cá venitul cotáritului intra in cutia" orasului, ur-mind a se iricasa cite 10 parale de tot vasul cind se va má-sura". Totodatá, se prevedea cà vinzátorii nu aveau voie dea másura vasele, precum nici insisi crismarii la cáutarea soco-telilor, cu apá sau altfel, decit numai cu cotur87.

Cit priveste venitul cotáritului din orasul Birlad, la 2 mai1815, acesta era destinat pentru facerea si indreptarea uli-Telor ttrgului"; el era la acea datá de 10 parale de o bute sicinci parale de un poloboc, másurate cu cotu188. Mai tirziu,in 1845, taxa perceputá drept cotárit la Birlad a crescut la unleu pentru vasele mai mari de 40 de vedre, 20 de parale pentrucele mai mici de 40 de vedre si cinci parale pentru putini89.

88 Uricarul, VI, p. 344. Despre abuzurile vitdrarilor vezi si doc. din28 sept. 1827 (Acad. R. S. Romfinia, MCLXI/3).

86 N. IORGA, Studii §i doc., XVI, p. 160. In inventarul bisericii catolicedin Iasi se inseamné, 1100 vedre de vin misurato col cot della vama"(N. IORGA, Studii fi doc., III, p. 123).

87 Doc. economice, II, Moldova, p. 94.88 I. ANToNovICI, op. cit., II, p. 199.89 Miron Costin", 1915, p. 185. La 1857 si 1861, iratul cotitului" din

orasul Birlad era dat in antrepriza pe trei ani, ca si in alte orase ale tiirii(Arh. st. Buc., Obsteasca Adunare a Moldovei, dos. 90/1857 si Min. deInterne, CVIII/187).

164

www.dacoromanica.ro

La Focsani, la 1844, pentru cotitul unui vas de rachiu seplátea un leu, iar pentru un vas de vin 20 de parale90.

Cit priveste Galatii, aici taxa era ceva mai mare: pentruvasul de vin másurind pida*. la 30 de vedre se pláteau 20 deparale, pentru vasele ce depáseau 30 de vedre taxa era de unleu, iar pentru cotitul vaselor de rachiu se incasau cite douáparale de fiecare vadrá9l.

Intr-o serie de alte orase (Roman, Hui, Tg. Ocna etc.)venitul cotáritului era perceput de institutii religioase locale.

La Roman, beneficiara cotáritului era, la 1813, biserica Sf.Voievozi din localitate, care incasa cite 20 de parale de butesi 10 parale de poloboc de la cei care le másurau cu cotul iarpentru rachiu care se másura sau cu vadra sau cu cotulcite o para de vadrá dupá obicei". Pentru aceasta, bisericatrebuia s5. aibá cot drept ... cu bour domnescu, tntocma dupicotul Carvasaralii (vámii) carii sá obicinueste aice in Iasi",aceasta pentru ca s'l nu sà.' facá másurkoare nedreapa saugresit5.92.

La Hui, venitul cotáritului era ca si la Roman de10 si 20 de parale de vas si era incasat, la 1816, de episco-pia de Hui, marele proprietar feudal local93.

In sfirsit, la Tg. Ocna, la 1824, biserica Sf. Nicolae din aceloras, fiind in cea mai proasa stare", beneficia si ea de venitulcotáritului din oras94.

In tirgurile mai mici din tará, venitul coaritului constituiaun havaet" (venit) al proprietarilor respectivi, care realizausi pe aceastá cale sume insemnate95. Despre cotáritul acestortirguri dispunem de stiri destul de numeroase; din ele aflámatit cuantumul acestuia, cit si modul cum se percepea.

°° Buletin", foaie oficial, 1844, p. 104.91 Ibidem, p. 345 §i. 1845, p. 320.n N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, pp. 499-500 §i 511 §i EPIS-

COPUL MELGHISEDEC, Cronica Romanului, II, p. 181." Arh. st. Buc., ep. Hui, LXXI/45 §i Episcopul Melchisedec, Cronica

episcopiei Hwilor, p. 415. Vezi §i Buletin", foaie oficial, 1843, p. 360,1844, p. 302 §i 1847, p. 374, unde se aratä cet, la aceste date, in contractulde vinzare a cotitului se prevedea 1ncasarea a cite 20 de parale de fiecarevas masurat.

" Acad. R. S. România, DeCCLVIII/17.95 Este posibil ca acest venit set se fi plitit IncA de la sfir§itul secolului

al XVIII-lea; la 17 noiembrie 1786 havaetul vinului ce se vinde" erade un leu de bute §i 20 de parale de un poloboc (Doc. economice, II, p. 9).

165

www.dacoromanica.ro

La 25 octombrie 1844, locuitorii din tirgul Moinesti seobligau astfel faya de proprietarul local, A. Mavrocordat, capentru havaetul cotului, vom pláti cite un leu de tot vasulde la 40 de vedre in sus si cite 20 de parale de tot vasul dela 40 de vedre in jos, iar de o putina cite zece parale"96.Aceleasi sume, cu cliferenta cà pentru o putina se platea doarcinci parale, erau percepute la 1845 si de maiorul IordacheVoinescu de la locuitorii de pe mosia sa, tirgul Plopana97.

Din alte documente din aceeasi epoca rezulta ca, pentru casà lipseasca prigonirea la urmarea alisverisului intre vinzatori

cumparatori", stápinul ttrgului (este vorba de Puesti i Btra)numea un cotar al tirgului care trebuia sa respecte rinduialace sa pazeste la alte tirguri", atit la modul cum se efectua co-titul, cit si la plata havaetului pentru osteneala cotitului"98.

In goana lor dupa cistiguri cit mai mari, stapinii mosiilorau urcat mereu pretul cotitului butilor, ceea ce provoca pro-testele locuitorilor. La 8 martie 1860, locuitorii din Codaestiarltau astfel ca plateau drept cotarit cite doi lei si jumatatepentru un vas cu o capacitate de pina la 10 vedre i cinci leipentru un vas mai mare de 10 vedre99.

Cotarii din aceste tirguri erau obligati sa masoare butilefolosind cotul vamii"°° sau cotul eforicesc" 01 ce li se tri-mitea de la Iasi.

Datele cele mai numeroase despre modul cum se fácea cotitulbutilor se refera la orasul Iai, unde dupa 1831 s-au luat ma-suri pentru regularisirea" cotarilor si pentru supraveghereacotarilor regularisiti de Eforie daca cotesc bine si daca nuincarca pe cumpara.tori sau vinza.tori"102.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cotaritul ca si cinta-ritul era arendat pe o perioada de trei anim. In condi-;lile foarte amanuntite ale mezatului se arata mai intti pretulla care se obtinea mezatul (la 1863 acesta era de 17 500 de lei);

94 Ibidem, II, p. 307.97.7Ibidem, pp. 319-320." Doc. din 9 mai 1840 si 23 sprilie 1845 (ibidem, pp. 251 si 314).99 Ibidem, p. 442.1" Ibidem, p. 97l 242 (doc. din 1823 si 1839, referitoare la Podul

Iloaei).loi Ibidem, p. 368 (doc. din 1852, privitor la tg. SAveni).1" Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 25/1843.1" Ibidem, dos. 94/1853, 38/1856, 55/1859, 71/1860, 93/1863 etc.

166

www.dacoromanica.ro

se prevedea apoi cá másuratul se facea cu cotul, dar si culadra de 10 ocale (vezi fig. 17 a si b).

Vasele de vin trebuiau masurate inainte de intrarea in oraspentru ca sá se poata cunoaste citimea vedrelor ce se consu-meazr. La 1863, pretul pentru cotitul butilor era de 60 deparale pentru vasul de rachiu, 36 de parale pentru vasele devin, de once m'asura ar fi fost, un leu pentru vasele de pácurasi 36 de parale pentru butoaiele de gaz.

Contracciul iratului" cotitului trebuia sa puna inadinsigiurati cotari crestini", iar pentru vinul cuser" putea folosisi evrei. Cotarii erau datori s'a mearga oriunde erau chematiIn oras, dar si in tirgusoarele de piste rohatca". Unii dintreei sedeau la barierele orasului, pentru a m'asura butile inaintede a intra in oras.

Cotarii erau recomandati de cel care tinea iratul cotituluica fiind persoane oneste", care pose& insusirile cerute despecialitatea" de cotar. La intrarea in slujba, cotarii trebuiaus'a depuna un juramint dupá urmatorul formular: Giur innumele prea sfintei treime ca voi sluji in deregátoriea ce mise incredinteaza cu sirguintl, credinta si curAenie, ara' a maabate de la indatoririle orinduite, pázind instructiunile ce mise vor libera de catre onorabila primarie a Iasului".

Cotarii dovediti a fi necinstiti erau amendati la prima aba-tere cu 50 de lei, la a doua cu 100 de lei, iar la a treia cu200 de leP". Ei erau obligavi sa dea mai multa atentie la co-tirail vaselor de rachiu, care era mai scump, pentru care existaun cotar special la biroul antreprenorului (vezi fig. 18 a si b).

Másurarea vaselor cu cotul nu era consideratà prea exactá,din care priciná, pentru bauturile mai scumpe, de pila pentrurom, se utiliza cintaritul. Astfel, la 1863, Municipalitatea dinIail aráta ca romul se m'asura cu cintarul, nu cu cotul, deoa-rece masurarea cu cotul nici o data nu poate fi exacta ca acintariului si prin urmare cea mai mica osebire ce ar infatosam'asura cotului poate sa aduca speculantilor cu rom simvitoare

1" Vezi o plingere a unui locuitor a fusese inarcat de cotarul Sula/a cotirea vaselor de vin adus la Iaai, in 1852, prin bariera Nicolina (Arh.st. Iaai, Eforia Iaai, dos. 48/1854).

167

www.dacoromanica.ro

pagubá", aceasta deoarece romul era o báuturá mult maiscumpá decit alte lichide supusá másurárii cu cotul"105.

In incheiere, trebuie sá mentionám cl, dei fusese fácutdupà márimea cotului muntean, nu se stie din ce priciná, cotulpentru másuratul butilor din Moldova s-a márit fatá de aceslaIn decursul vremurilor. In decembrie 1842, cu ocazia discu-tiilor purtate in vederea unificárii másurilor moldovene 4muntene, delegatia Tárii Românesti constata cà un butoi má-surat cu cotul moldovenesc avea 23 de vedre si o oca si cucotul muntean 25 de vedre si 7 oca, descoperindu-se dintr-aceasta d.' cotul Moldavii este mai mare decit cel al Valahiicu vedre douá si ocá sase; iar la suta di vedre scoate o lipsácrá vedre 11 si ocá 2 mai putin de cit al Valahii"ios.

Dupá 1831, cotii pentru vádrárit cum se numeau c..iutilizati la másuratul butilor erau trimisi de la Iasi intoatá tara, pretul unuia fiind de 28, apoi de 40 de le°.

In Transilvania, la confectionarea butilor, acestea se pa-teau, dupá capacitatea lor, calculatá in vedre. De pila, la1769, un locuitor comandá douá buti de cite 180 §i 200 de ve-di-e, urmind sá pláteascá cite 10 parale de vadrám. Aici in-formaviile cunoscute privind modul cum se másurau butilesint mai sárace. Másuratul butilor este amintit insá mult maidevreme de cit in celelalte douá provincii romanesti. Astfel,la 1573, domeniul Satu-Mare avea in slujba sa un om care seocupa de másuratul butilor, pe care II, plátea cu 8 florinianualm. Probabil cá, In aceastà vreme, másurátoarea se fáceacu vadra, nu cu cotul.

3) MASURI DE MARIME MAI PRECISA

a) Ciubárul. Ciubirul a fost un vas mai mic folosit adeseoriin Transilvania la másurátoarea lichidelor indeosebi a vi-nului. Cuvintul este de origine slavá (gb6bpb), el fiind uti-

105 Ibidem, dos. 93/1863. Vezi si Manualul administrativ al Moldoves,p. 363, unde se vorbe.ste de nemultumirea locuitorilor din Odobestipentrustrimbatatea si plgubirea" ce sufereau la mrisurarea butilor cu cotul.

1" I. COJOCARU, Documente, II, p. 779.107 Arh. st. Iasi, Bforia Iasi, dos. 6/1857, 38/1859 si 126/1862."S Arh. st. Brasov, Acte judeciltoresti, nr. 20/1771.105 D. PRODAN, op. cit., II, p. 478.

168

www.dacoromanica.ro

lizat si In Serbia, unde avea patru vedrem, capacitate foarteapropiatä de a ciubärului din Transilvania.

Dupä opinia Emmei Lederer, ciubärul ar fi sinonim cutina, fiind folosit ca mäsurä de capacitate inca din secolul alXII-lea. Mai tirziu, In secolul al XVI-lea, ciubärul avea cinci&le de Buda, sau circa 42 1, iar la inceputul secolului alXIX-lea se folosea in regiunile Bihor si Timisoara ciubärul de104 icce'".

In secolele XVIII si XIX, ciubärul a fost utilizat adeseorica unitate de mäsurat capacitatea si in sudul Transilvaniei,unde avea 34 de cofe (trei vedre si 1/2) sau circa patru ve-dre'12, deci o capacitate apropiatä de a ciubärului din secolulal XVI-lea amintit mai sus.

Dei utilizat mai ales ca mäsurä de capacitate pentru li-chide, din documente rezultä csä cu ciubárul se mäsurau uneorisi cerealele. Astfel, la 1804, in Banat, porumbul se dijmuia cuciubärul"3.

Cit priveste tina din secolul al XVI-lea, dupä pärereaacad. D. Prodan, aceasta ar fi avut capacitatea ciubä'rului nu-mai in regiunea Oradiei; aici ea era egalä cu gäleata de Ora-dea, sau cu 42,4 1114. In restul Transilvaniei, tina avea o ca-pacitate mai mid., fiind aproape egall cu vadra. Astfel, la1570, vadra de Casovia era egalä cu 1,23 tine de Tásnad,1,098 tine de Beltiug si cu 0,77 tine de Sä1acea115, tina inre-gistrind deci uncle mici diferenve, dupä regiuni. Ea avea intre18 si 25 pinte, in timp ce vadra de Casovia mäsura 32.

Acäul (aleo) a fost o mäsurä de capacitate pentru lichidefoarte utilizatä in Transilvania, incenind din secolul alXIII-lea. Datoritä largei utilizäri a mäsurii, darea din vin s-anumit foarte adesea aleo (chybrio seu ako, akones consuetis)116.

110 K. DRECEIC, Istorija Srba, III, Belgrad, 1923, p. 233.111 Szazadok", 1923, pp. 128, 132, 314.112 Catalogul doc, rom. din Bragov, I, nr. 959 si Catalogul doc. grecegti

din Bragov, II, nr. 1608 si 1633.115 Analele Banatulni", 1930, nr. 2, p. 23.114 D. PRoDAN, Iobligia, II, p. 383.U5 Ibidem, p. 816. Despre impArtirea ei in medii" vezi pp. 462 si

486 si III, p. 4.116 Szazadok", 1923, p. 132 si Corpus Juris Hungarici, I, pp. 510-512.

169

www.dacoromanica.ro

Dupá pirerea cercetátoarei Emma Lederer, acául ar fi fosto másurá de origine slavá, mai mare decir ciubárul, care insecolele XVI-XVII se confundá uneori cu urna de Viena (Ei-mer)"7.

Acovul, indeosebi de vin, este amintit foarte adeseori indocumente in deosebite regiuni ale Transilvaniei"8. In secolulal XVIII-lea, acovul de vin costa 8, 13 sau 14 florini, dupácalitate. In aceeasi vreme, documentele amintesc de butoaie acáror capacitate era calculatá in acoave, avind 7, 8 sau 12astfel de másuri"9.

Despre capacitatea acáului, stirile cunoscute aratá cál elavea 52120 sau 54,30 1121. In doui Aritmetici, apárute una la1777122 si alta la 1805123, se spune cà in Ungaria acovul -considerat principala másurl pentru vin - avea 32 de m5.-suri", fiecare másurái" a cite douá. icoe" sau halbe.

Cum o icce" maghiarl avea 0,8338 1124, rezultá cà - dupàaceastá másurá - un acov másura 53,3 1, capacitate apro-piatá de aceea arátatà mai sus. Mentionám insá cá mai existausi alte icce": de Buda = 0,848 4 1, mare de Buda =-1,272 6 1 i mare maghiará = 1,698 8 1125, cu care, dacI amsocoti acovul la 64 de asemenea másuri, capacitatea sa s-arschimba.

La 1875, capacitatea iccei", numitá i fele, era consideratá0,8484 1, adid atit cit avea icce" de Buda iar cuvintul akoera explicar prin vadra ungureascá" de 64 de feli sau de54,30 1. In acelasi timp, exista si o vadrá de Viena, ceva maimare, de 80 de feli, avind 56,59 1126. Cuvintul ako era deci,la 1875, sinonim Cu vadra.

117 Szazadok", loc. cit.

etc. Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100.119 Catalogul citat, I, nr. 663, 1397.120 Analele Banatului", nr. 2-4, 1931, p. 100.181 G. CriiHANDu, Ronuinii din cimpia Aradului, p. 111.112 Ducere de mind cdire aritmeticd, p. 92.128 GR. OBRADOVICI, op. cit., p. 49.184 Szaza.dok", 1923, p. 312.118 Ibidem, pp. 307, 308.128 T. PETRI$ORU, op. cit., p. 19 9i Albina", 13/25 dec. 1875, p. 4.

170

118 Catalogud doc. grece§ti din Braley, I, nr. 413-415, 418, 567, 639, 661,663, 666, 671, 718, 748, 763, 809, 1397 etc., II, nr. 401, 516, 621, 938

www.dacoromanica.ro

d) Vadra a fost principala unitate de mäsurat capacitateapentru cantitäti mai mari de materii lichide folositä in tárileromane. Termenul este de origine slavá (Bt APO), el intilnin-du-se si in limba maghiará (viiden)'", precum si in Polonia,Lnde wiadro" avea 10 stof" sau 12,289 1'28

In Tara Romaneasca, vadra este amintia ilia' in prima ju-mátate a secolului al XV-lea. La 1440 se cumpára la Rimni-cul Vilcea niste vii cu 3 000 de vedre de vin129. Apoi vadraeste mentionatá in mii de documente in tot cursul evului me-diun°, fiind folositá cel mai adesea la vinzárile de vin si laplata vináriciului cátre domnie si stápinul feudal. In afará devin, cu vadra se mai másurau mierean', untdelemnuln2 si pl-curam.

Capacitatea vedrei a fost fixatá la inceput prin consens ob-stesc iar mai tirziu prin interventia domniei. In lndreptarealegii, apárutá la mijlocul secolului al XVII-lea, se vorbestede folosirea vedrei dupá cum au fost obiceaiul de vac"134,BA insá sä. se precizeze care era acest obicei.

La inceputul secolului al XVII-lea, capacitatea obilnuird avedrei drepte" sag domnegi" era de 10 ocaled", fiind fi-xatá de Constantin Brincoveanu, despre care se spune cl aintrodus in uz vadra numitl de Pitesti"n6. Aceastá capaci-tate se va pástra Odd' la introducerea sistemului metric. Indictionarul adeseori citat al lui Iordache Golescu, vadra estedefinitá astfel: vadrá sl zice aceia ce coprinde patru mii dádramuri, adicá zece ocale"137, iar la 1842 comisia de unificarea másurilor din Tara Romaneascá si Moldova constata cá

1" D. P. BOGDAN, op. cit., Dict. limbii ronane moderns, s. v. siG. NITHAILA, imprumuturi slave, pp. 43-44.

128 Pharmacopeea vomit/a, 1862, p. 599."9 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 107.18° Ibídem, pp. 241, 248, 251, 268, veac. XVI, vol. I, p. 16, 130, 167,

191, vol. II, p. 74, 216 passim.181 G. GHIBANESCU, Surete, VI, p. 228; N. IoRGA, Studii §i doc., XIV,

p. 49.182 Arh. st. Buc., Copif:subIdata7(doc. din 10 iulie 1652).182 V. A. URECHIA, op. cit., XII, p. 411.1" Ed. Academiei, p. 60.185)N. IORGA, Studii fi doc., XV, pp. 20, 21, 25, 26, 31; III, p. 315.126 X, p. 38.121 R. S. Romania, me. rom. 845, f. 17.

171

www.dacoromanica.ro

in amindouá prinTipaturile, vadra este deopotrivá de che 1Docá"'38.

Vadra romaneascá sau ciubáru de Tara Romaneascá",avind 10 ocalei39 sau 10 cupem, a fost folositá adeseori i in re-laiiile foarte intense dintre Transilvania si Tara Ro-maneascá, precurn sit in sudul Transilvaniei. La 14 iunie 1818,loan Radu Jipa din Brasov aráta astfel c vindea spirtuldupá obicei, adecá Cu ciubáru de Tara Romaneascá, dupáorinduiala fárii acesteia, iará nu cu ciubásu de Ardeal"141.

Uneori, intre locuitorii din Tara Româneasc i cei dinTransilvania se iveau neinvelegeri pricinuite de diferenta exis-tentá intre capacitatea vedrei romanesti" si a celei numitáungureascál"142.

Pe ling vadra de zece ocale, se utiliza numai in Oltenia ovadra' mai mare, de 12 ocale. Vorbind despre butoiul urias,de 3 000 de vedre, al mánástirii Tismana, diaconul Paul deAlep preciza, la mijlocul secolului al XVII-lea, cá. fiecare va-drá avea cite 12 ocale143; mai tirziu, la 1726, la Orlea-Doljeste pomenitá vadra dreapt5.', de douásprezece Od."144, iar la1743 locuitorii din Orevita i Bolbosani-Mehedinti arkau siei c vadra ne este dreaptá, de ocI 12"145. Subliniem faptulcá. vadra de 12 ocale, numirci fi vadra mare"146, era conside-rará dreaprá" (legaki) numai in Oltenia. Utilizarea ei in res-tul Tárii Romanesti constituia un abuz, pe care domnia 11 in-terzicea, poruncind locuitorilor s másoare numai cu vadralegal á de 10 ocale147.

124 I. COJOCARU, op. cit., II, p. 769.1" Catalogui doc. grecegti din Bragov, nr. 448 §i Catalogul doc. rom

din Braov, passim.1" CoDRu-DRAGuANu, Peregrinul transilvan, Eucuresti, 1956,

p. 59 (la 1837).141 N. IORGA, Acte romdnegti ci citeva grecegti, ... din Bragov, Bucuresti,

1932, pp. 302-303.142 N. IoRGA, Studii gi doc., X, pp. 40-41.1" PAUL DE ALE!), CdIdtoriile patriarhului Macarie, ed. Cioran, p. 180.144 Doc, priv. relaliile agrare, I, p. 320.

Ibidem, p.411. Vezi §i p. 658; N. IoRGA, Studii gi doc., XXV, p. 137.146 Vezi nota precedenta.147 Doc, priv. relatiile agrare, I, p. 657.

172

www.dacoromanica.ro

In rrasura modernä.', capacitatea vedrei de 10 ocale este de12,88 1148 (capacitate foarte apropiatá de a másurii romaneurna de 12,96 1), iar a vedrei mari oltenegi de 15,456 1.

Ca instrument de m'elsurat, in secolul al XVIII-lea, vadraera confectionatá din doage de lemn, legate cu cercuri de fier,iar locul ptn unde trebuia umplut era intintat cu fier. Astfel,intr-un conflict ivit intre mánástirea Dealu i locuitorii dinsatul Ocnita-Dimbovita pentru vinrici, ispravnicii judetuluiarätau cá. ,au cercetat vadra cu care se luase otastina i má-surind-o cu oca dreaptá de aramá s-au gásit dreaptä, de od10, pinä. in preatd, pinä unde se pune vinu", dupá careA adra s-au inherat, punindu-se inauntru in preatc.I tinti."148.

In gall de vedrele de lemn, existau i vedre de aramá, adror capacitate fusese stabilitä de C. Beincoveanu si care ser-veau drept etalon. La 1732, in urma plingerii oxlsenilor dinCimpulung contra egumenului mánästirii Radu Vodá, care lepercepea vinäriciul cu o vadrá' mare, fäcutá de cálugári, dom-nul porunceste sà se utilizeze la másurat vadra de aram.idomneascá de 10 ocale"180.

Acest procedeu necinstit de a másura cu o vadrá mai maredecit cea legará la incasarea dijmei a continuat si fie utilizat

du0 1831. La 21 februarie 1841, cläcasii din mai multesate din judetul Vilcea se plingeau la domnie impotriva aren-dasului care le lua dijma din tuid cu o vadrá de 14 ocaleocaua de cinci litre in loc de patru'51.

La mijlocul secolului trecut, pe un vas de aratná de zeceocale numit vadrä" se puneau patru timbre" (peceti), care-icertificau exactitatea: doul in gurá i douá la fund, pe dinafará", aceasta pentru ca sä nu se micsoreze vadra prin flie-rea peretilor vasului sau prin mutarea fundului; la vadra delemn se va infera sirul doagelor i fundul, la gull si la fund,

148 G. BRAEscu, Tabelit pentru transformarea decalitrelor in vedrefi a vedrelor in decalitri, Buztiu, 1889.

145 priv. relafiile agrare, I, pp. 662-663.1" I. RAUTESCU, Cimpulung-Muscel, Cimpulung, 1943, p. 29 si C.

$ERBAN, in Studii", nr. 4, 1962, pp. 967-968.151 Arh. st. Buc., Vornicia din la' untru, dos. 907/1841, f. 5 (indicat de

colegul Stan Apostol).

173

www.dacoromanica.ro

In capetele doagelor, i toate pe din intru"152. In gall de ve-drele de lemn sau de ararná, existau i vedre de tinichea153.

Asemenea vedre pentru másurat lichidele se aflau i in in-ventarele obisnuite ale gospoariilor pe la mijlocul secoluluitrecut. De pila, In inventarul unui locuitor din judetul Oltskit amintite dota vedre: una legatá cu cercuri de fier i oalta, mai veche, cu cercuri de lemn'54.

In tariful vamal al Principatelor Unite din anul 1861, prin-tre márfurile de export sint trecute i vedrele, care aveauprevul de un leu si 30 de parale155. Ele se exportau din TaraRomaneasdi in Moldova si invers, vadra avind in cele douátári unite aceeasi capacitate.

In Moldova, vadra este amintitá mult mai tirziu decit inTara Romaneascá, in secolul al XVII-lea"6, oeea ce poate fio dovaa a unei eventuak influente a Tárii Romanesti, con-statatá si in ceea ce priveste capacitatea, aceeasi in ambeleprovincii.

Datele cele mai vechi ce cunoastem despre capacitatea ve-drei stilt din secolul al XVIII-lea, cind se constata si InMoldova o preocupare mai deosebitá a puterii centrale pentrureglementarea i supravegherea másurilor folosite In tali.Inainte de acest secol, este posibil ca vadra sà fi avut capa-citáti diferite, de indatá ce intr-un document din (1635)sint amintite vedre mari"157. Existind vedre mari, trebuiausá fie si altele mai mici.

Incepind de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, domniaa hotárit in citeva rinduri ca vedrele sá fie drepte, vadradà zece ocá, iará mai mare mácar o Ikea' sá nu fie" (1763si 1764)'58, ca vadra sá se facá In toate tinuturile de 10

161 Buletinul municipal", Bucuresti, 16 fan. 1861 si Buletinul oficial",1 mart. 1857.

153 Ibidem, 10 april. 1853, p. 72. Vezi si N. IORGA, Studii gi doc., XXV,p. 127, unde este amintiti i 1 vedritä dà tei (sau dà tisi)", la 1830.

154 Monitorul oficial", 1864, p, 625.155 Ibidem, 1861, P. 451.156 Vezi doc. din: <1627-1628>, <1635>, 11 dec. 1682, 18 aug.

1686 etc. (Arh. st. Iasi, CXCl/5, Acad. R. S. Romania, CDXLV/6.G. GHIBANESCU, Surete, V, p. 328 etc).

167 Acad. R. S. Rominia, CDXLV/6.155 N. IORGA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 574-575, Uricarul,

p. 294.

174

www.dacoromanica.ro

ocale (1776)159 sau ca vadra de vin sä se f ad pe la toatetirgurile §i pe la toate podgoriile de 10 oca" (1815 §i 1819)160.

Interventiile frecvente ale domniei n stabilirea capacitätiivedrei erau cauzate indeosebi de abuzurile pe care le sävir-seau strIngätorii därii din vin numitä vädrärit.

Capacitatea de 10 ocale a vedrei este confirmatá §i de strä-inii care au trecut prin Moldova In aceastä vreme161, iar unaustriac, J. Rohrer, constata la 1802 d. prin vadrä lnvelegebucovineanul 10 mäsuri de Austria de Jos folosite pentrusurarea lichidelor; asadar, 4 vedre de vin stint egale cu ogäleatä vienezä (Wiener-Einer)"162.

In afarä de aceastä vadra oficialä de 10 oca/e, Intr-o rela-tie din 1751165 si n unele documente de la mijlocul secoluluitrecut deci la interval de un seco! se spune cä vadraavea 12 ocale. In primul caz, &id se afirm c aceasta eramäsura värii", este posibil sä. avem de a face cu vadrayeche, dinainte de fixarea capacitätii ei la 10 ocale.

In unele documente de la mijlocul secolului al XIX-lea,vadra este calculatä In mod diferit pentru fiecare produsmäsurat, vadra de vin i bere avInd 10 ocale, cea de spirt12, iar cea de pacurä 15164, iar la 12 decembrie 1836 locui-

torii din Márätei declarau c vor pIti proprietarului loculuiniste sume de bani pentru vedre de diverse bäuturi bineIntelegIndu-se cà vadra de vin i rachiu este 12 od."165. Inacest din urmä caz, vadra nu este calculatä exact dupä greu-tate, spirtul fiind mai usor dedt vinul. Alteori, Insä, vadraera calculatä dupä.' greutate pe datar, o vadrä de päcurä avInd15 ocale'66.

159 Uricarul, XIX, p. 353.1" V. A. URECHIA, op. cit., X B, p. 324 si Uricarul, IV, p. 202.161 Vezi relatiile lui Parraut, din 1798, si Lagan, din 1828, (Hurmu-

zaki, S. 1/2, p. 186 si Buletinul Com. istorice", IX, p. 175).162 T.j ROHRER, Bemerkungen auf einer Reise von der túrkischen Grtinze

dber die Bukotvina..., Viena, 1804, pp. 70-71.169 Hurmuzaki, S. I/1, p. 608.

Miron Costin", 1915, p. 184, Doc. priviloare la istoria economieda Romdniei. Ora§e tirguri. Moldova, seria A, vol. II, Bucuresti, 1960,pp. 242, 306 si 309.

165 Ibidem, p. 211.165 Ibidem, p. 319.

175

www.dacoromanica.ro

Folosirea acestor vedre diferite silea domnia s intervinä,stabilind c vadra-etalon este cea umplutä cu apI'67. Maimenvionäm, in sftrit, cä in unele documente, se cere ca vadrarachiului i vadra vinului a se socoteascä 12 ocl a Brap-vului"'68.

In mäsurä modernä, vadra de 10 ocale avea 15,20 i 169,

fiind mai mare ca cea din Tara Româneasel datoritä märimiidiferite a ocalei.

Ca instrument de mìisurat, vadra era ca i in Tara Ro-maneasa de dota feluri: din doage de lemn'69 bis §1 dinarana. In anul 1859, Consiliul municipal al ora§ului Ia§iconstata cä vadra de lemn, oricit de dreaptä de s-ar faceo asäminea vadrä, de atre oricare autoritate, dupä vreme, laal doilea aiar, nici dula o imprejurare nu a poate gäsi infiinvä dreaptl, pentru cà dacI ea se vine totdeauna cu apä,lemnul umflindu-se, la ajar esä mai micä, iarä vinindu-se lausciciune, la ajar, sugind apa, atuncea esä mai mare". Deaceea, Consiliul propunea Ministerului din läuntru ca muni-cipalitävile sá aibà fiecare vadra aiarului de aramä, dula mo-delul aceleia ce a gäseste la acest consiliu, adiel in formaunei 1345.ci cu dota torvi, bulbucatä in aturi §i la gurä delävimea unei oci §i asemenea vedre se aprobeaz5."70.

O asemenea vadrä de arana, bulbucaa in läturi" §i pre-vizutá" cu dota toarte, se pästreazä la Muzeul de istorie aN1oldovei din Iai. Dula informaviile furnizate de acest mu-zeu, vadra are o inälvime de 0,40 in, circumferinva bazeifiind de 0,70 ni, a burvii de 1 in, iar a gitului de 0,35 in.N, adra are o capacitate de 15,873 1, cifrä ce corespunde cuaceia indicatä de N. Soutzo i I. Ghica in operele lor citatemai sus (vezi fig. nr. 21).

Vadra de lemn avea o punte" de fier la mijloc, care marcalocul pinä unde trebuie umplutà cu lichid. Folosirea ei dädeana$tere la multe conflicte, deoarece cumpärätorii cereau ca lichi-

167 Manualul administrativ al Moldovei, I, p. 213.166 Documente, ed. cit., p. 99.166 Mitsuri qi greutclli, Bucuresti, 1886, P. 178. N. SOUTzo, op. cit.,

p. 162 si I. GffiCA, op. cit., p. 58, indica 15,873 liar I. NisTOR, HandelUnd N'andel..., p. 143, considera vadra de 15,5 1.

vis bis O vadra de lemn co cercuri de fier se afla in 1849 in stapinireafamiliei Ricanu (G. Giiia.kNEsCU. Sitrete, X, p. 382).

170 Arli. st. Ia5i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43.286/1859.

176

www.dacoromanica.ro

did sä se privisteasc5. peste dältuirile din mijlocul acei vedre"iar vinzätorii cäutau ca lichidul vindut sä fie deopo-trivr. Pentru rezolvarea conflictelor ivite, se foloseau ve-drele de aramä, aprobate cu ocaua de 400 dramuri", aflateIn pästrarea autoritätilor'71. Aceste vedre erau trimise de laIasi in toate tinuturile, costind, pe la mijlocul secolului tre-cut, cite 28 de lei bucatal72. In afarä de vedre, se mai folo-seau in aceastá vreme i giumätävi" de vedrel".

In Transilvania problema vedrei este ceva mai complicatädecit in Tara Romaneasc5. si Moldova, aceasta deoarece vadraa fost cunoscutä sub mai multe denumiri (hidria, feria, urna),a avut capacitäti diferite iar uneori numele de vadrä a fostfolosit in mod impropriu pentru alte mäsuri. De pildä, intr-undocument din 1222, darea numitä in limba latinä cybrioneseste tradusl cu vedre sau vädräriti74, iar intr-un alt docu-ment privitor la Maramures, din 1329, darea numitä akoeste redatä prin plata vedrelor"75. Tot cu vadri se tra-duce si termenul de hidria, care se gáseste in documente la1075 i 1181176.

Dupäi cum a arátat cercetätoarea maghiarl Emma Lederer,vadra nu este intilnitä in documente pinä in secolul al XIV-lea, ci doar hidriarn, cu care vadra se confunda uneori'n

In secolul al XVI-lea, la 1570, se foloseau in Transilvaniamai multe feluri de mäsuri numite hidria, care erau toatemai mici ca vadra de Casovia: hidria de Baia Mare era de1 4 din vadra amintitä, hidria de Zalau de 3,55 ori, de Mingude 2,87 ori iar hidria de Oraful Nou de 3,77 ori'78.

In aceastä vreme existau mai multe feluri de vedre cepurtau numele localitätilor unde i in jurul drora eran folo-site: de Satu-Mare, de Baia Mare, riuti etc., vadra avind

171 Eforia Ia§i, dos. 14/1858.172 Ibidem, dos. 6/1857 l Arh. st. Ia§i, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43.286/

1859.172 Ibidem, pp. 100, 151, 198 etc.174 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 192.172 Ibidem, veac. XIV, vol. II, p. 285; textul latin In Hurmuzaki,

I/1, p. 612.176 Doc, priv. ist. Rom., C., veac. XIXIII, pp. 1 o 8.277 Szazadok", 1923, p. 132. Vezi §i Urkundenbuch, II, p. 268, nade

este amintitil media hydria" la 1366.177 bi2 La 1415 se spune, de pildfi, hydria seu urna" (ibidem, III, p. 668).172 D. PRoDAN, IobrIgia, II, pp. 383 §i 418 §i III, p. 4.

177

www.dacoromanica.ro

in general cite 32 de pinte'79, fiind mai mare ca gäleata pen-tru lichide.

Dupä eitelul sau cupa de 1,35 1 (a opta parte din vadd,despre care vom vorbi in paginile urmältoare), vadra ar fiavut 10,8 I.

In secolul al XVIII-lea, documentele amintesc douä. feluride vedre: unele numite ungurefti i altele de tad sau roma-nefti180. Vadra romaneascii avea 10 cofe sau 10 ocale, asacum avea i in Tara Româneasd. Aceastä capacitate rezultädin numeroase documente'81, dar ea nu este amintitä la 1875,ceca ce aratä c statul nu o recunostea.

Cit priveste vadra sau mäsura ungureasd, la 1804 aceastaera de 8/10 din vadra româneasca, 60 de vedre ungurestifiind egale cu 48 rominestim.

In afarä de aceste vedre, dupä intrarea Transilvaniei subregimul ocupatiei austriece, s-a introdus in uz si o a treiavadrä, cea austriaca, ce avea 40 de cupe'83, fiind deci decinci ori mai mare decir vadra ardeleadá. Astfel, la 1853se aratä csä 712 600 urne sau vedre austriece erau egale cu3 563 000 vedre ardelenesti de pinä acum"184, vadra austriaca'fiind egalä cu cinci vedre ardelene.

Bartal afirmä cà cinci vedre transilvänene fáceau cit ourda' de Bratislava'" ; cum aceastä urnä mäsura 54,30 1188,

rezultä cä o vadrä avea 10,86 1. Dupä o altä opinie, vadraar fi fost mai mare in secolul al XVIII-lea, cind ar fi mä-surat 11,57 1187.

Intrucit vadra avea aproximativ 10 1, dupá 1875 s-a uti-lizat in Transilvania o vadrà sau ferie nouä, de 10 1, careera mai micà de douä ori decit ferdela nouä188.

178 Ibidem, I, p. 353, II, pp. 236, 375, 381, 383, 396, III, p. 4-54i Corpus Juris Hungarici, II, pp. 274-277.

188 Catalogul doc. grecegti din Bragov, I, nr. . 448.181 Ibidem, I, nr. 448, 2287, 2753, Catalogul doc. rom. din Bragov, I,

nr. 2287, 2753 etc.288 Catalogul doc. grecegti din Bracov, I, nr. . 1984.183 Gazeta de Transilvania", 16 oct. 1850, p. 89. Uneori irisa mAsura

austriacd, avea 411/2 cupe sau 0,61 hl. (Economul", 1873, p. 8).184 Gazeta de Transilvania", 2 mai 1853, p. 131.185 BARTAL, Glossarium, p. 186.188 Szazadok" , 1923, p. 307.587 CH. NOBACK, Wolstandiges Taschenbuch ..., p. 119.188 Foaia poporului", 1894, nr. 37, p. 435.

178

www.dacoromanica.ro

In afará de vadra obisnuitá, in secolul al XIX-lea se maifolosea la Blaj o másurá numitá ardeleaná" de 16 cupe(deci dublul vedrei), iar la Cluj o másurä mare ardeleanácare era egalä cu jumátate din vadra austriaca, avind deci20 de cupem.

$i in Transilvania vadra a fost un important instrumentde masurat. Documentele amintesc vedrele de másurat vinulincá din secolul al XVI-lea, cind o astfel de vadrá costa 32de dinari'90. Din aceleasi documente rezultä el vadra erafácutá din doage de lemn si intáritá cu cercuri de fier, ca siIn Tara Româneasc5.191. Proprietarii de domenii dispuneaude asemenea instrumente pentru mà.'suratul dijmei din vin'92.

In secolul al XVIII-lea, magistratura din Brasov dispunea deo vadrá. etalon, dupá care vadra romaneascá másura 10 cofem.Vadra avea tot ca si in Tara Româneascá o linie lacapátul doagelor pinä unde trebuia umplutä pentru a i sesocoti p1inátatea"194.

In secolele XVIIIXIX, vadra s-a mai numit si feria'95,avind ca si aceasta, opt cupe sau octalii'96 iar dupá 1875 101'97.

La 1875, feria de Viena, de 40 de cupe sau 80 de feli, avea65,59 1, iar feria sau vadra ungureascá, de 64 feli, másura54,3 1198, vadra fiind ega1à cu acául.

0 altá denurnire datä vedrei in Transilvania a fost aceealatineascá de urna'99. La romani, urna avea o capacitate apro-

189 Economul", 1874, pp. 74 §i 1873, p. 8.19° D. PRoDAN, Iobilgia, II, p. 732.191 Ibidem, p. 822.192 Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 83.198 Catalogul doc, rom. din Brapv, nr.. 2287.196 Gazeta de Transilvania", 16 oct. 1850, p. 89.195 T. METE$, Situalia economic& p. 14XXIV §i 296. Dupg pArerea

lui N. Iorga, de la ferie ar veni denumirea de fettle", taza pus& la inchi-derea unei judecAti in Moldova (B alcani a", IIIII, 1939-1940, p. 211).

196 Gazeta de Transilvania", 23 april. 1839, p. 66, Economul", 1874. p.16.197 "Unirea", 5 sept. 1896,Poaia poporului", 1895, p. 112.198 T. Pop, op. cit., p. 39, T. PETRI5oRo, op. cit., p. 13.199 Vezi §i D. PRODAN, op. cit., II, p. 365, unde se arati a nu totdeauna

urna = vadra, existind §i o urnA mai mare, urna viennensi.s", adicA vadraaustriacl.

Uneori urna era numitc/ §i masurcl. De pildii, la 1415, se spune di mAnfis-tires din Cluj percepea dijma din vin Cu o urn& neobisnultA gi nedreaptA(cum urna seu mensura inconsueta et iniusta) (Urkundenbuch, III, p. 641;vezi §i IV, p. 109).

.12* 179

www.dacoromanica.ro

piati de aceea a vedrei, mIsurind 12,96 1200. In Transilvania,dupi psárerea Enunei Lederer, urna era ca i vadraprçit in opt octalii, tnsásurind inssi 10,18 1, iar in secolul alXIX-lea 11 12°1.

DupI o informatie din secolul al XVI-lea, la 1587, urna(adid vadra) de Oradea era cam deopotrivi sau i intrecebarilul de Italia"202. In Italia, barilul avea o capacitate varia-bill de la o localitate la alta, astfel incit ne este greu sà sta-bilim cu precizie m'árimea urnei. Astfel, la Florenta avea45,58 1 pentru vin si 33,43 1 pentru ulei, la Genova 79,50pentru vin si 65,48 pentru ulei, la Roma, 58,34 i 57,48 etc.203.In once caz, urna de Oradea Mare trebuie sà fi avut circa40-60 1, deci o capacitate destul de mare.

at priveste urna de Baia Mare, la 1642 se susvine cá." »idest sedecim justos Budenses, et non ultra capientur"204.

Denumirea de urnI a fost folositI si in Moldova de preotiicatolici din Iasi, care calculau in urne cantitItile de vin pri-mite de la credinciosi2°5.

e) Cupa (octalia, eytel, achtel) a fost o mIsuei mieá de capa-citate, asemkiatoare ocalei, folositl numai in Transilvania,unde era considerat5., in general, a opta parte a vedrei206. Eaeste amintiti in documente fie cu numele latinesc octalia, fiecu acela german de eytel. De pild5., la 1551, vinul se vindeacu trei dinari pentru o octale Colosvariense207, iar la 1726,In regiunea Fà'gáras, otetul i alunele se m'isurau cu eitelu12°8.Romanii Ii spuneau insä. tot cu un termen latinesccupiz-2o9.

°° M op. cit., p. 69. Vezi l Dictionarul lui Laurian si Massim,I, s. v., uncle urna este consideratfi de 40 de litre.

221 K. LEDERER, op. cit., in Szazadok", 1923, pp. 315, 316.302 A. VERESS, Epistolae et acta Jesuitarum, II, p. 222.203 Enciclopedia italiana, s. v.2" KOLOSVARI-OVARY, op. cit., III, p. 619.5554N. IORGA, Studii doc., III, pp. 64, 65, 67 passim.2136 D. PRODAN, Iobagia, II, pp. 576, 580, 653 si III, p. 3, Anuarul

Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 67, Gazeta de Transilvania",29 oct. 1838 etc.

2°7 Monumenta Comitialia, I, p. 344. Vezrsi Armand Inst. de istorienationall", Cluj, VIII, 1939-1942, p. 368:

2" T. METES, Situatia economic& pp. 283, 321 passim.555 IDEM, Via fa agrard, pp. 179, 219.

100

www.dacoromanica.ro

Mentionám d eitelul nu a avut tot timpul aceeasi márime.La 1653, de pildá, cronicarul G. Kraus ne spune cl dieta dinCluj a stabilit o optime mai mid210. In acelasi an, constatin-du-se d se foloseau cupe de márimi diferite, se hotáristese utilizeze in Transilvania cupa de Cluj2".

In secolul al XVI-lea, eitelul avea 1,35 1212, iar la 1875,cupa de Viena era ceva mai mare, avind 1,4147 1213. Laaceastá datiinsu, cupa nu mai reprezenta o optime din vadrade Viena sau din cea maghiará, care erau mult mai mari.

Cupa a fost si un instrument de ma surat, utilizat in Tran-silvania asa cum se folosea ocaua in celelalte &AA provinciilocuite de români. In secolul al XVII-lea, pe domeniul cetátiiHunedoara, slujbasul insárcinat cu tinerea socotelilor era obli-gat sá ailA o cupá dreaptá, sá nu fie pungen cà ia cevacu o másurá mai mare si dà cu una mai mid"214.

Mentionez, in sfirsit, di la 1820, cupa sau octalia era con-sideratá a 16-a parte a ferdeleim i cá, la sfirsitul secoluluitrecut, este amintitá cupa numitá nouá", care era a 20-aparte a ferdelei de 20 1, cupa fiind egalà cu litrul216. Retinern,In concluzie, cà cupa a fast un submultiplu al vedrei i apoial ferdelei, care s-a confundat piná la urmá cu litrul.

f) Ocaua i submultiplii ei a fost o másurl de capacitate pecare poporul nostru a imprumutat-o de la turci in secolul alXVII-lea, dupá ce Imperiul otoman a devenit principalulcumpárátor de produse din Tara Romaneasd i Moldova217.

Turcii, la rindul lor, au irnprumutat másura de la arabi,unde ocaua (wakijah, ukijah) era egall cu 1,252 kg sau cupatru livre romanem. In Imperiul otoman, ocaua avea

214 G. KRAUS, Cronica Transilvania, p. 176.2" Corpus Juris Hungarici, VI, p. 341.212 Istoria Ronuiniei, II, p. 572 si S. GOLDENBERG, Clujul ..., p. 317.212 T. POP, op. cit., p. 39, T. PETRISORU, op. cit., p. 19 si Economul",

1875, p. 39.2" Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 83.20 T. METES, Viata agrard, pp. 179, 228.2" Unirea", 5 sept. 1896.217 L. $R1NEANU, Influenta oriental& s. v. si N. IORGA, Istoria romd-

nilor in chipuri fi icoane, III, p. 229.218 BARTAL, Glossarium, s. v., SAIGEY, op. cit., p. 85, QUEIPO, op. cit.,

II, p. 203, 211.

181

www.dacoromanica.ro

1,283 kg219, iiind apropiará de márimea ocalei din Tara Roma-neascá fi Moldova.

In Tara Romaneascá ocaua a fost utilizatä cel mai adesea camIsurg de capacitate pentru lichide si mai putin pentru mi-suratul materiilor uscate. Totusi, in secolul al XVIII-lea, ogäsim folositá si la mgsuratul griului, meiului, porumbului2"etc., cereale mIsurate de obicei cu banita.

Ocaua pentru lichide dei mgsurg de capacitate erastabilitg uneori dupg greutatea lichidului mäsurat. Astfel, la21 iulie 1727, dud se mäsoarg o bute de vin la Brincoveni,se spune cl ocao o-m flcut cu cántariu1"22'. Butile de vial,rachiu si alte bauturi nu se mIsurau insä de obicei cu ocaua,ci asa oum am argtat Cu vadra sau cu cotul.

Ocaua de capacitate se impártea 'in patru litre, opt cinzeci,16 ciocane fi 400 dramuri. Este greu de precizat cind antuneau apgrut acesti submultipli ai ocalei; probabil in secolul alXVIII-lea, cu exceptia litrei, care este mai veche. In primajumgtate a secolului al XIX-lea, toti acesti submultipli ai ocaleide capacitate existau222.

Ocaua de capacitate a fast folositg in Tara Romaneascg sidupg introducerea sistemului metric de mgsuri si greutäti223Capacitatea ocalei pentru materii uscate era de 1,698 /224.

Ocaua-etalon pentru materii uscate se stabilea prin cintgrireaa cite 100 dramuri de griu, porumb, mei si orz, care, ameste-care, forrnau o oca pentru materii uscate225.

Ocaua pentru lichide másura 1,288 1, litra 0,322, cinzeaca0,161 1, ciocanul 0,081 1, iar dramul 0,003 2 1.

La 1842 aiarul" acestei ocale se stabilea cu ocaua de greu-tate: se umplea ocaua ping in gurg" cu api si se cintgrea,

212 LEJEUNE, op. cit., p. 256. QUEIPo, op. cit., II, p. 211, sustine cila musulmani ocaua ayes. 1,252 kg.

11° Doc. priv. retaliiie agrare, I, p. 542, Buletinul Com. istorice", IX,1930, p. 124 etc.

221 N. IORGA, Studii fi doc., XIV, pp. 273-274.222 I. GH1C.A, op. cit., p. 214, AL. ZANNE, op. cit., p. 54. Despre ace.,ti

submultipli vezi mai jos ocaua de greutate.112 Romanule, 9 oct. 1875, p. 912.224 GR. CANTILLI, op. cit., p. 96, AL. ZANNE, op. cit., pp. 53-54, Md-

suri fi greutdti. Colectiune de legi, Bucure$1, 1886, p. 205.1. GHICA, op. cit.,p. 214 indici numai 1,415 1.

222 A. KuPPPER, Travaux ..., p. 138.

182

www.dacoromanica.ro

avind 430 de dramuri dupá ce se sadea daraoa tinechelii";operatia se repeta apoi Cu vin si cu spirt, care aveau 430 si,respectiv, 385 de dramuri. Cele trei lichide erau amestecateapor la ck5.vime potriviti spre alcituirea aiarului", trebuindsi iasi negre§it" 400 de dramuri226 (Proportia era foarte pro-babil de un sfert de api si vin si ¡militate de spirt, care cintl-reau impreunI 397,5 dramuri; amestecul egal, de cite o tre-ime din fiecare, ar fi dat 415 dramuri, deci mai mult ca ooca).

Cu 12 ani mai devreme insi, la 1830, logofitul ConstantinGolescu considera cá aiarul" ocalei se stabilea numai Cu apá;el aratá a ocaua era fácuti pe greutate de 400 dramuri apicurgitoare si rece, limpezitá prin piatr1"227. Se intelege aaceste douá moduri de stabilire a ocalei-etalon dideau capa-cititi diferite pentru ocaua de capacitate.

Ocaua de capacitate era folosrtá si in relatiile comercialecu Transilvania, fiind echivalentá cu cofa transilváneara228.

Ca instrument de masurat, ocaua era de dota feluri: dearami care servea drept etalon si de tinichea. Astfel, la1780, pentru stabilirea capacititii vedrei ce trebuia folositlla perceperea virariciulut, se utilizeazi »oca dreaptl dearami"229. Aceasti oca dreapti de dramuri 400" era pe-ceduiti de vistierie la o parte §i la aha.230.

La sfirsitul, secolului al XVIII-lea, se trimeteau din capitaláIn ta.r tacimuri" de ocale din tinichea, formate din oca,jumitate de oca si litri, pecetluite cu pecetea agiei, toate la unloc costind un taler si 60 de bani. Aceste tacimuri" trebu-iau si fie folosite de toti negustorii, cei prinsi a másurau Cuocale viclene" sau cum se zice si astázi ucu ocaua mica"

fiind pedepsiti cu bitaia23'.Sistemul acesta s-a pistrat si in prima jumátate a secolului

trecut, cind insá bitaia a fost inlocuitä cu arnenda sau stra-ful" in bani232. La 1849, Sfatul orásenesc din Bucuresti didea

226 Doc. din 28 noiembr. 1842 (I. ColooARu, op. cit., II, p. 779).221 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 32.222 Catalogul doc. rom. din Bragov, p. XLII, nr. 176.229 Doc, priv. relafiile agrare, I, pp. 662-663. Vezi si N. IoRGA, Studii

4i doc., XXV, p. 138.239 Arh. st. Buc., condica domneasa nr. 5, f. 3 (doc. din 3 febr. 1776).231 V. A. UREcHiA, op. cit., VI, pp. 686-687.232 Arh. st. Buc., Logofetia drepttitii, dos. 903/1844, f. 62, 117 etc.

183

www.dacoromanica.ro

dispozitii obstescului revizor" s spargI pe loc toate vaselemai mici ca cele legale i nemarcarisite" cu care vindeaucirciumarii Huturile233.

Dupá 1831, cind s-au luat másuri mai severe pentru unifi-carea si controlul unitátilor de másurat, Comisia indreptáriimásurilor a tinut mezat pentru confectionarea a 1500 de ta-cimuri de ocale" pentru Huturi, spre a fi trimise negustorilordin Iará234.

In aceastá vreme, sfaturile orásenesti dispuneau de taci-muri" complete de ocale, jumátáti de ocale, litre, 50, 25, 121/2dramuri, toate din arara, pe care le utilizan la controlul oca-lelor negustorilor235, care foloseau astfel de másuri236. La mii-locul secolului trecut se utilizan, in mod curent, másuri de ooca, de dou5. litre (200 de dramuri), de o litrá (100 de dra-muri), de 50 si 25 de dramuri. Primele trei purtau cite treipeceti iar celelalte, fiind mai mici, doar cite douá237.

O asemenea oca pentru másuratul lichidelor se pástreazála Muzeut orásenesc Cimpulung. Dupá informatiile primitede la acest muzeu, ocaua este confectionatá din tablá defier, avtnd o ináltime de 0,185 m 4i un diametru de 0,10 m,tabla fiind groasá de 4 mm (vezi fig. 22).

Cu toatá supravegherea organelor de stat, cei care vindeaucu másuri mai mici erau destul de numerosi. Dupá. párerealui Raicevich, pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea, circiu-marii nu-si fac nici un scrupul sá facá. greutátile mai micicam cu un sfert"238. In prima jumátate a secolului trecut, uniiarendasi foloseau la incasarea dijmei din vin ocale mai maridecit cele legale239.

233 Buletinul oficial", 1849, p. 78.2" Arh. st. Buc., Vomicia din launtru, dos. 2711830, f. 88.285 Ibidem, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56.236 Yntr-un inventar al unei privalii din Bucuresti, din anul 1815,

sint trecute astfel: I M'A de tinichia, 1 sinzaca ipac, i dooazaci si cincihramuri" (N. IoRGA, op. cit., XIX, p. 59).

237 Buletinul oficial", 10 aprilie 1853, Buletinul municipal", Buen-resti, 16 ian., 1861, p. 3.

238 S. I. RAICEVICH, Osservazioni storiche, nalttrali e politiche intornala Valachia e Moldavia , Napoli, 1788, p. 132.

232 Arh. st. Buc., Min. Interne, Dir. administrativa, dos. 19/1846,f. 223 si Vomicia din launtru, dos. 7150/1834, f. 12.

184

www.dacoromanica.ro

In Moldova, ocaua pentru capacitate este amintitá tot insecolul al XVII-1ea240, avind aceiasi submultipli ca i inTara Romaneasc1241.

La 1842 ing, delegatii Tárii Romanesti pentru incheiereaconventiei cu Moldova, in urma unei cercIri" acute ocaleimoldovene, constatau c dei in ambele fad ocaua trebuia

aibá 400 de dramuri ocaua din Moldova era at 22 dedramuri mai mare cleat a aoestui principat, ce dupa cercareeste acuta' pe bazul (bazá) de 400 dramuri" i cereau sa' seja másuri de indreptare pentru a nu se provoca na'pa'stuiri"242.

Ocaua moldovean'á avea 1,520 1, litra 0,380 1, iar dramul0,0038 1243.

Ocalele pentru másurat capacitatea erau confectionate dintabla sau her albu", cum se spune intr-un document din 1824244.

La 1832, Sfatul municipal din Iasi a confectionat urm'átoa-rele instrumente etalon: dousa ocale de alama', douI jumsátatide oca, dota litre, doua' vase a the 50 de dramuri si dota vasea cite 25 de dramuri, spre a servi la verificarea acalelor ne-gustorilor245.

La mijlocul secolului trecut, aceste m'asuri, numite i ocaleturnátoare" sau másuri turnItoare", erau trimise cu tortacimul" lor de dramuri de la Iasi in toate orasele si tinu-turile Moldovei246.

In aceastá vreme, cei ce crádeau lipsa' de la 1-25 dramurierau pedepsiti cu amenca de 10 lei la prima greseará consta-tata', 20 lei la a doua si 30 lei la a treia247.

Se intimpla îns c i comisare pusi s supravegheze ma-surile sa' sávirseascá unele abuzuri, cum face in luna mai 1844

24° Doc. din 29 mart. 1677 (Acad. R. S. Romania, Peceti, nr. 302).241 Doc. din 1776, 1815 9i 1819 (Uricaru/, XIX, p.353, V. A. URECHIA,

op cit., X B, p. 324 si Uricarul, IV, p. 202). Vezi $i Acad. R. S. Romania,rom., 95, f. 398.

242 I. CojooARu, op. cit., II, pp. 779 780.1143 I. GHICA §i D. A. STURDZA, op. cit., p. 9, Mdsuri greutdli, p.178.

N. SOUTZO, op. cit., p. 162 indica pentru oca 1,587 3 1. Dupa parerea luiCarra, ocaua avea doua bouteilles" de Paris (Dissertation geographique,p. 73).

244 N. IoRGA, W. de Kotzebuegi momentul de prefacere moderna' a societatiimoldovenegti, Bucuresti, 1934, p. 15. La 1830 au fost trimise in tar& 1690ocale de tinichea si 1540 jumatati de oca (Arh. St. Iasi, lit. K. 97, f. 1 si

245 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 5/1832.246 Ibidem, dos. 33/1856, 38/1860, 14/1862 etc.247 Ibídem, dos. 14/1855.

185

www.dacoromanica.ro

comisarul de la Podul lloaei, care, avind patima" pe unnegustor, i-a controlat ocile" dei acestea erau cu peceteaocirmuirii", i-a aplicat un straf de 25 lei248.

Cum numarul calor care vindeau produse cu ocale nedrep-te" nu era prea mic, In unele contracte de aren& din primajumatate a secolului trecut, negustorii se angajau sa foloseascanumai ocale drepte" la vinzarea vinului si a rachiului249.

In Transilvania aa cum am aratat mai sus ocaua decapacitate si submultiplii ei au fost folositi Indeosebi In rela-tiile cu Tara Romneasc i mai putin In relatile dintre locui-tori. La 1748, o insemnare din Hateg arta astfel c litra devinars costa 5 potori250. La 1855, In Tara Romaneasca sespunea d. o litra austriaca' era egala Cu o litra a ocalei251.

Cofa. In afara de oca, In sudul Transilvaniei s-a folositsi cofa, care avea aproximativ aceeasi marime ca i ocaua, fiinda zecea parte din vadrà.'252. Documentele brasovene din secoleleXVIII-XIX amintesc adeseori de cofe de vin, limonada, zeamade lamlie, °yaz etc.253 deci atit de lichide, cit si de cereale.

Pinta a fost o m'asura' mica, de origine franco-italiana,care s-a folosit i in Ungaria i Transilvania. In Italia, pintaairea intre 1,30 si 1,51 1, iar in Franta pinte era ceva maimic5, m5surind 0,931 1254.

In Ungaria si in unele regiuni ale Transilvaniei, pinta eraa cincea parte a galetii pentru lichide, avind, la rindul ei,doui icce sau fele a cite 0,848 4 1255.

2" Doc. economice, II, p. 290.N. IORGA, Studii §i doc., XI, p. 216 (contract din 1831).

Despre misuri/e mate de Cura vodä pentru respectarea ocalei stabilitecle el, vezi L. NIREJERIU, S. T. KIRILEANU §i G1-1. POPESCU, Cura vodet.Istorisiri pentru popor, Piatra Neamt, 1909, pp. 101-107.

Iso I. RADU, Istoria vicariatului Hategului, p. 430.251 Buletinul oficial", 17 ianuarie 1855.252 Catalogul doc. YOM. din Brafov, I, p. XLII.253 Ibidem, doc. nr. 1864, 2127, 3744, etc.: Catalogtel doc. grece§ti din

Bra,sov, I, doc. nr. 309, II, nr. 1347 etc.2" Enciclopedia italiana, XXVII, s.v. i Pharmacopeea romeind, 1862,

p. 606.255 Szazadok", 1923, p. 131, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 23.

186

www.dacoromanica.ro

In Transilvania pinta era in general mai mare; la 1583 sespune c, n Maramures, gäleata avea 8 pinte, egale cu 16pinte de Buda (cubulus constat ex pintis eius loci 8, qui faci-unt Budenses pintas 16256. Pinta de Maramures avea deci 3,394 1,iar gäleata 27,152 1.

Pinta mai este amintitä in diverse documente din secolul alXVI-lea, din care rezultä cä gäleata avea fie opt, fie 16 ase-menea másuri257, deci mai mult ca in Ungania. In unek dintreaceste documente la Ardud, de pildä, pinta era nu-mitá másurä"258. Dupä opinia acad. D. Prodan, pinta ar fifost o subdiviziune a vedrei de Casovia, care avea 32 depinte. D-sa sustine cl pinta se asemäna cu cupa, fiind probabilmai mare de douä ori decit aceasta258 bis.

i) näsura de api. In secolul al XVIII-lea si in prima jumä-tate a secolului al XIX-lea, atit la Bucuresti259, dit si la'aspo existau numeraase cismele pentru alimentarea cu apäa locuitorilor. Numerosi bojen i mädistiri din cele dota' capi-tale beneficiau de la domnie de cantitäti de apä ce veneau laaceste cismele, cantitäti calculate in mäsuri de apr. La1793, de pildä, cisrneaua lui Nicolae Mamrogheni de la capItulPodului Mogosoaei furniza 47 de asemenea inäsuri de ap51261.

Dupä cum rezultä dintr-un document din 1841, o mäsuräde ap5. este (egalä cu) cîtà apä ar curge prin o teavä in lärgimeca s poatä trece printr-Itnsa un plumb rotund In greutate deun dram". In acelasi document se aratä cl din porunca dom-nului Moldovei, Moruzi vodä, se acuse si o probä de cer-care" pentru mäsura de apä, i anume un vas de lemn inlungime de 131/2 grefuri de cot, in lätime de 71/2 grefuriavInd o adincime In interior de 23/4 grefuri de cot262.

256 Szazadok", 1923, p. 311.267 D. PRODAN, op. cit., II, pp. 218, 283, 353.255 Ibidem, p. 308.266 bis Ibidem, III, p. 4.259 Vezi N. STOIC.ESCU, Despre aprovizionarea cu apii a ora§ului Bucur

resti fina la junuitatea secolulut al XIX-lea (Studii", XVI, nr. 4, 1963,pp.. 903-920).

Vezi bibliografia din Mitropolia Olteniei", nr. 5-6, 1966, pp.574-575.

251 V. A. URECHIA, Ist. rom., V, pp. 402-403.262 Ecoul Moldovei", 3 oct. 1896.

187

www.dacoromanica.ro

Dupsi un calcul ficut de C. Andreescu, mIsura de apI ar fiavut 3,830 m3 263, fiind deci destul de mare.

B. MASURI SI INSTRUMENTE PENTRU MASURATMATERIILE USCATE (CEREALE)

In acest subcapitol vom prezenta mai intli masurile mai rnaride capacitate, tricepind cu cibla sau galeata, probabil cea maiveche msäsuräl de capacitate, apoi coloda, asemänItoaremerta, care a fost o m'äsurà mare doar in Moldova si chila,utilizat5. foarte mult in Tara Romaneasc5.' si Moldova. Vomprezenta apoi masurile nzail mici de capacitate din care uneleau devenit cu timpul submultiplii celor mari (obrocul, banita,ferdela, dimirlia, cezverta) i vom incheia cu sacul folositsi el ca unitate de msa.'surä: i cu masurile mai rar amintitein documente (speia, primanul, gavanul, bradia, modiuscopul).

1) GALEATA SALT MLA

A fost cea mai folositI insásursá mare de capacitate dinTransilvania, fiind utilizaa mai rar i In Tara Romelneasca,unde principala mäisurä mare de capacitate a fost, din secolulal XVII-lea, chila264.

Ca nume, cibla ti are probabil originea in cuvintul latincupella, dupà' unii filologi cupellus265 sau cubulus dup'áal6i266. Din aceste cuvinte latine se trag i termenele slayxr.srpar:. 267, german Kiibe1268 Si maghiar K8681269. Dug párerea

268 Arhiva romineasea", t. III, 1939, p. 219.266 Diclionarul limbii romdne, t. I, partea a fase. I, Bucuresti,

1943, s.v.266 K. JIREG'EIC, op. cit., p. 188. Mentionlm cl o nasurá de capacitate

cu numele cupello, avind 16 litre a fost folositk i de raguzani (MauriceAymard, Venise, Raguse et le commerce du blé pendant la secondedu XVI-e sack, Paris, 1966, p. 172).

266 N. IORGA, Istoria romdnilor in chipuri ;i icoane, III, p. 230.267 K. JIREcEK, op. cit., p. 188.266 1. N1STOR, Handel und Wandel, p. 147.268 Diclionarul limbii romline, loc. cit. Emma Lederer sustine Insá ci

termenul Köböl derivA din provensalul cubel, pe care ungurii 1-au luatprin intermediul italienilor (Szazadok", 1923, p. 128).

188

www.dacoromanica.ro

altor filologi, ouvintul gáleati ar fi derivat din terrnenul latingaletta270.

Este greu de spus dad termenul i másura gáleatá saule-am mostenit direct de la romani sau prin intermediul slavi-lor. Ca másurá de capacitate, cibla a avut o arie largá deaspindire, fiind milizatá i in Serbia27' i in Ungaria, undeeste consicleratá másurá. de baza pentru capacitate272.

In Transilvania, &la (cubulus, Köböl) este amintia foartedevreme In documentele medievale alatuite in limbala 1181, cind se vorbeste de o gáleatá de grine (cubulus anno-11073. La a doua mentiune a sa in documente, la 1217, gáleataapare ca o másurá de capacitate pentru liohide274, asa cum vamai fi folositá uneori in Transilvania275, insä. mult mai rardectt la másurarea cerealelor, uncle eileata era principala uni-tate de ma'surat. Astfel, in glleti era calculatä de obicei dijmadin cereale a iobagilor276 si tot in gáleti (cubuli sau Köböl)trebuiau s furnizeze locuitorii grinele necesare armatei aus-triece &pi intrarea acesteia in Transilvania277.

In afarl de grine i vin, eu gáleata care avea o capaci-tate foarte mare se másura uneori i finul; la 1820 se spunecá la Herseni-Fágáras 10 care de fin fac vreo 10 gáletecare fac másuri de Beci 15"278. (Probabil cl de aici a impru-mutat cancelaria Tárii Romanesti gáleata de fin", care apareadesea printre obligatiile fiscale ale locuitorilor.)

Capacitatea galerii a fost foarte diferita de la o regiunede la o epoca la alta.Tried* din secodul al XIII-lea, documentele amintesc de

magnus cubulus"279, ceea ce dovedeste d existau i gáleti mai

27° Diclionarul Acad. Rom., t. II, partea I, 1934, s.v.271 1{561,31b Huna este amintitii in Zakonicul lui St. Du§an (ST.

NoVAKoV18, Zakonik St. Dugan, Belgrad, 1898, pp. 265-266).272 ,,Szazadok", 1923, p. 126.278 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 8; vezi §i. veac. XIII,

vol. II, pp. 342-343, 347 passim.276 Ibidem, veac. XIXIII, p. 83.276 Vezi Arhiva Magistratului din Brapv, dos. II, nr. 174, uncle sint

amintite, la 1731, patru butoaie de vin de 176 de gAleti.278T. Ml3113$, Viola agrarcl, p. 249, D. PRODAN, op. cit., passim.877 Monumento Comitiahet, XX, pp. 148, 153, 416, XXI, pp. 213-214,

-301-306, 348 etc.278 T. METES, op. cit., p. 282.279 Szazadok", 1923, 13. 129.

189

www.dacoromanica.ro

mici. In aceast5 vreme, in unele documente se precizeazádimensiunile gälefi, a drei capacitate nu era Ind cunoscutätuturor locuitorilor. De pildä, la 1220, se spune csá gäleataavea patru ,raime28o (probabil In inältime).

Faptul ca nu exista o gäleattä recunoscutá de stat nicisecolul al XV-lea rezu1t i din imprejurarea c in decretuldin 1405, prin care Sigismund de Luxemburg incearcäs im-punl folosirea másurilor de Buda In tot regatul maghiar,leata nu este amintitä, decretul pomenind de mensura vini,I rugum" 281.

Din secolul al XVI-lea §tirile despre felurile gleii i capa-citatea sa se inmultesc, documentele amintind numeroase feluride &Vet; care purtau numele localitâçilor unde in jurul caroraerau folosite. Cea mai importanai dintre acestea era ecileatade C/u).

Dupä cum rezultä din documente, in aceastá vreme gáleatade Cluj era mai mare de douä ori decit cibla s:iseased de83 1 (cubulus saxonicalus), o gäleatä de oväz de Cluj costind20 de dinari, iar una säseascä doaa. 10 282. Gà'leata de Clu?era o gäleatä mare de opt merve, avind circa 160 1, pe rindaceea de Sibiu avea numai patru merte, ca i cea de Cw-via283.

Dupä cum a arätat S. Goldenberg, nici cibla säseascI nu erauniformä in aceastä vreme, cibla de Media f fiind mai trnare cacea de Nochrich, iar documentele amintind de cubulus major"

anajus,,284.

Documentele din aceastä vreme pomenesc i de altfel degäleti folosite in Transilvania: eileata de $imand, care eramai micl de trei ori decit gäleata de Gyu1a285; eileata de Tir-nava (cubulus Kykilloiensis), folositá la Bahnea; galeata de

288 Doc, priv. ist. Rom. C, veac. XIXIII, p. 110.281 Corpus Juris Hungarici, I, p. 212; vezi si pp. 232-234.282 Monumento Comitialia, I, p. 344; vezi si p. 538 si S. GOLDEN-

BERG, op. cit., p. 316.288 D. PRODAN, op. cit., I, p. IX si 259 si S. GoLDENBERO, op. cit.,

p. 316.284 S. GOLDENBERG, op. cit., pp. 315-316.In regiunea Brasovului se utiliza in secolul al XVI-lea o inAsurii de-

numitA rumpf sau rump (Quellen, IV, p. 182), care, dupi pArerea acad.D. Prodan, corespunde cu gAleata, poate cu gAleata stiseascirTII, p. 3).

288 D. PRODAN, op. cit., I, pp. 320 si 258.

190

www.dacoromanica.ro

Sighipara (quod Segeswar Keoble vocant), utilizatä la Nades,In vreme ce alvi fárani foloseau gäletile in obicei" (cubulussoliti)286; apoi galeata de Oradea, care avea 42,4 1, galeata de.SiFterea, care era mai mare cu o jurnätate de ctt cibla prece-dentä287 etc., etc.

In afarä. de aceste numeroase feluri de gäleti, ale cäroir capa-citäti nu le cunoastem decit in parte, in Transilvania s-aufolosit i gleçi sträine, utilizate de obicei in Ungaria; de pildä,la 1569, la Satu-Mare se foloseau gälevile de Casovia (cubuliCassoviensis)288, iar la 1781 la IneuArad grinele erausurate cu rdiisuri possoniense" sau gäleyi de Bratislava289.

Tinind seama de aceastä mare diversitate a gäletilor inTransilvania in secolul al XVI-lea, dieta fi principele au incer-cat in citeva rinduri sa oblige pe locuitori s foloseascd numaigaleata mare de Cluj2", cäutind in acest fel sà unifice capa-citatea gäletii pe intreg principatul.

Intrucit insä aceastä mäsurä nu a clus la rezultatele scon-tate, in secolul al XVII-lea Transilvania a fast impärTitäca si pentru alte rra'suri in patru zone, fiecare dintre acesteatrebuind sà foloseascä o anumitä gäleatä: regiunea din jurulClujului pe cea din acest oras, sasii pe cea din Sibiu, secuii pecea din Tg. Mures iar comirtatele Bihor, Zarand i Maramurespe cea de la Oradea291.

at priveste Ungaria, cele mai folosite cible au fost aceleade Kosice, Bratislava (61,498 1 1) si Buda (83,197 8 1), pecare dieta a incercat sä o impunä la 1588 in tot regatu1292. La1565 cibla numitä de Ungaria era de douä ori mai mare decitaceea de Gasovia, care era egalä cu doi modios austriece (sexcubuli Cassoviensis mensurae facientes Wiennienses circiterduodecinz modios)293.

286 Ibidem, II, pp. 161-162.287 Ibidem, p. 12 §i 801. Vezi §i vol. III, p. 2.288 Ibidem, II, p. 36.289 Hotaral" Arad, 1933, nr. 9-10, p. 20.299 Monumenta Comitialia, I, p. 298, II, p. 106, III,

IV, p. 430; vezi §i S. GOLDENBERG, op. cit., pp. 315-316.291 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114.292 Szazadok", 1923, pp. 134-138 §i 146.298 Ibidem, p. 135, 139.

pp. 123-124.

191

www.dacoromanica.ro

latá care erau dupá. párerea Emmei Lederer294 caparci-tätile, in litri, ale principalelor gáleti folosite in Ungaria:

Secolul Secolul Secolulal XVI-lea al XVII-lea al XVIII-lea

(de la mijlocul secolului al XVIII-lea 166 1 in Bihor).Dupá un alt autor maghiar, Kiss Istvan, gáletile din

care unele erau folosite si in Transilvania aveau acestecapacitáti295:

Cubulus agrienses (Egri Köböl) = 25,4 1.Cubulus cassoviensis (Kassai Köböl) = 83,5 1.Cubulus giongiosensis (Hyöngyösi Köböl) = 12,7 1.Cubulus varadienses (Váradi Köböl) = 43,4 1, pe lingá

care mai exista si o gleatá mare de 84,8 1.In secolul al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului tre-

cut, eileata sa'seasai era considera ta a avea circaAlte informatii ne ()fea trisá unele date putin mai diferite,

dar apropiate de aceasta. Astfel, la 1818, F. Karaczay afirmágáleata avea 80 de ocale297; la 1809, la $ercaia, elleata

ardeleneascá era consicleratá de 86,8 1298, iar dupá párerea luiChr. Noback otbla de Transilvania ar fi avut, în secolul alXVIII-lea, 92,55 1299.

194 Ibidem, p. 143.299 KISS IsTvAN, 16. Szazadi Dézsmajegyzékek, Budapesta, 1960, p. 12.IN Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 54; vezi §i C. Giu-

REscU, Material, I, p. 276, unde ginesta este consideratti dublul obro-cului din Oltenia de 44 de ocale.

292 P. KARACZAY, Beytrlige zur Europaischen Landerkunde..., Viena1818, p. 40.

298 G. MAioR, O pagina din lup tele romtlnilor Cu Bucure§ti,1910, p. 63.

299 CHR. NOBACK, Wolsttindiges Taschenbuch der Miinz, Mass und Ge-wwhts Verhaltnisse, Leipzig, 1851, p. 1119.

192

88 1296.

Kosice 83 83 125,06Miskolcs 118 118 125,06Nagy Mihaly 124 124 125,06Saros Gömor 110Ungvar 166 166Szepes 45-48Debretin si Bihor 83 83 125,06

www.dacoromanica.ro

O a treia categorie de informatii documentare ne redaucapacitatea ocale. Astfel, dintr-o serie de documentebrasovene din perioada 1795-1832 rezultà cä gäleata avea54, 571/2, 60 sau 62 de ocale300; o märime apropiatà de acesteaindid si C. Codru-Drägusanu, care afirmä, la 1837, cä chilade 400 de ocale era egalä cu sapte gàleçi transilvänene30I,glleata revenind la circa 60 de ocale.

In Dictionarul lui La.urian i Massim din 1872 se sugine dgäleata din Transilvania avea 64 de ocale sau cofe, iar inDictionarul limbii romane moderne se admite o capacitate de80 1, ca i in lstoria Romaniei302. In sfirsit, itrebuie 6./ maiamintim si de faptul cä, la 1875, in tabelele de canvertire amäsurilor vechi in rdásuri noi, gäleata nu este mentionatä. Inschimb, in aceste tabele figureazá mäsura" austriad de61,49 1 si rdásura"de Pojon de 62,53 1303, care au capacitätia9emänätoare cu ale gäleTii.

Capacitatea gàleii ardelene era cu.noscuitä si in Tara Roma-neascä, unde era utilizatä asa oum yam arita indatäin relatiile comerciale cu Transilvania. In Dictionarul säu

adeseori folosit Iordrache Golescu adta cà gäleata sàzice si o mäsurä dà bucate in Tara Nemteasci, care este depatru ferdele; 5à aseamänä cu chila noasträ, insà cu mult maimid dealt chila"304.

Cit priveste tibia pentru lichide, aceasta era, in general, maimid decit cea pentru cereale, Ala de Buda avind 10 iccesau 8,484 1305. In secolul al XVI-lea, gäleata pentru lichideavea 16 medii306.

300 Catalogul doc. grecefti din Bravo, II, nr. 760, 783, 1223 si 1599,301 CODRU-DRAGU$ANU, Peregrinul transilvan, p. 59. Vezi si G.

CIUHANDU, op. cit., p. 111, care aminteste de ciblele de Pojon (62,4984 1).Pesta (93, 747 6 1) si Sana (124, 997 8 1), ultima folositä si in Arad.

302 Roma' niei, II, p. 572.303 POP, op. cit., p. 39, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 13.3" Acad. R.S. Romfinia, ms. rom. 845, f. 156 v.305 1923, pp. 129, 312.306 D. PRODAN, Iobeigia, I, p. 259. in vol. III al operei sale, autorul

revine asupra gáieii, despre care af irm5. cá corespunde in genere cu vadrade vin". Dup5, opinia d-sale, glleata de Oradea era ega15. cu 42,4 1, ceade Sisterea corespundea la 11/2 gäleti de Oradea, in timp ce aceea de Livadaera consideratä de aproximativ o cincime din gäleata de Casovia, iar ceadeChiribis de 41/2 ori mai micá decit aceastA g5.1eatfi. in unele pärti, depildä, la Baia Mare, galeata pentru lichide se mai numea fi hidria, larla Seini, gdleata mäsura 5 pinte, fiind mai micá de aproape douil oridecit vadra, care avea c. 9 pinte (ibidem, III, p. 4).

193

www.dacoromanica.ro

In secolul al XVIII-lea, in unele regiuni ale Transilvaniei,foiosirea ciblei pentru lichide era interzisit La 1720, in orasulSatu Mare, de pila, se interzice ca vinul curat sI fie vindutcu cibla sau cu icce, cei prinsi cá vor mai utiliza cele doälumásuri fiind amenintati cu o amendá de 36 de florin;i0

Gáleata fiind mare a fost folositá, mult mai rar caferdela, si ca instrument de masurat; la 1569 domeniul SatuMare avea astfel o gáleatá de lemn (cubulus ligneus) pentrumásuratul cerealelor307.

In documentele medievale ale rdrii RomaneFti, cuvintulall sau gáleatá a avut si alte trei acceptiuni, in afará de sen-sul de másurá de capacitate, desemnind:

o dare in naturá si apoi in bani cltre domnie, numitl sigáletárit sau ciblárit;

o formá a rentei in produse datoratá stápinilor demosii si

darea pentru eliberarea din rumanie, denumitä gáleatade iqire.

Cu privire la echivalenta dintre termentul &I'd', folosit indocumentele slave, si acela de gáleatá din documentele redac-tate in limba romaná, dispunem de douà márturii certe: inprimul rind, afirmatia lui Mardarie Cozianul din 1649 cácibla=gáleatá, másurá"08 si apoi de douá documente refe-ritoare la scutirea de ari a satului Tismana: in primul din16 dec. 1611, redactat in limba slavá se vorbeste de scu-tire de ciblá (sa itb6a8 ), iar in cel de al doilea din 9februarie 1612, alckuit in limba romaná de scutire de gä-leatá."309. Este evident deci cá cei doi termeni sint sinonimi(cel putin in secolul al XVII-lea).

Cibla sau gáleata a fost cea mai veche másurá de capacitatepentru cereale din Tara Romaneascá, fiind probabil impru-mutatá din Transilvania, unde ea apare in documente incádin secolul al XII-lea. La 1374, Vlaicu-Vladislav voievod a-ruia mánástirii Vodita printre altele si cite gáleti vorfi de la satul lui Costea pe Topolnita"310. Dupá aceea, gáleata

806 bis KOLOSZVARY-OVARY, op. cit., III, p. 724.807 D. PRODAN, op. oil., II, p. 372.308 Lexicon slavo-romeinesc, ed. Gr. Cretu, Bucure.,ti, 1900, p. 159.809 Doc, priv. isi. Rom. B, veac. XVII, vol. II, pp. 33-34, 43-44.a" 'Warn veac. XIIIXV, p. 27.

194

www.dacoromanica.ro

este amintitg. adeseori in documente ping in secolul al XVIII-lea,indeosebi in daniile ficute de domnie diverselor mgngstiri dintará3".

Ggleata a fost folositg apoi si in tranzactiile comerciale dininteriorul tgrii sau In relatiile comerciale cu Transilvania. Ast-fel, In a doua jumkate a secolului al XV-lea, se cumpgráun sat, Budeni, cu noua ggleti de grium; la sfirsitul aceluiasiseco!, un locuitor din Timpeni-Buzgu cumprg. de la Sibiuniste tigani cu sase ggleti de grium; despre Radu Paisie(1535-1545) se spunea cá a achizitionat 250 de gáletele"(rbAstke.A.) de grine de la Brasov314, iar la 1700 ConstantinBrincoveanu amina exportul in Transilvania a 2000 de ggletide grill ping ce va constata daca recolta din acel an va ingg-dui acest export315.

Capacitatea ciblei sau ggletii din Tara Romaneascg estegreu de stabilit, deoarece documentele nu ne oferg date pre-cise despre ea. Mgrimea ei o putem insg deduce cu aproxi-matie din preturile la care se vind ggletile de grine sau dinechivalarea ei cu alte mg.suri contemporane cunoscute. Dinaceste stiri rezultg cg galeata avea o capacitate destul demare. Astfel, intr-un act din 1493, amintit si mai sus, searatg d satul Budeni-Gorj fusese cumpárat cu noug ggletide gnu; in timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508)o ggleatg de grill valora 400 de aspri316, adicg tot atit cit sepatea pentru patru porci grasi. Tot o capacitate mare areggleata si intr-un document din 1495, din care rezultg cl uncgluggr de la mángstirea Govora primea ca mertic anual oggleatg si jumkate de griu317, cantitate consideratg suficientgpentru hrana unui om pe un an de zile.

Urmgrind in suitg actele domnesti de danie dtre anumitemgngstiri din targ, ajungem la concluzii mai sigure dec'it

311 Despre dania de 400 de galeti de grill din jud. Jales, Menta mA-néstirii Tismana, vezi ibidem, pp. 32, 40, 45, 61; alte asemenea daniide gAleti de grine pentru m6nAstirile Snagov, Ostrov, Govora etc., ibidens,pp. 172, 268, veac. XVI, vol I, pp. 4, 16, 43, vol. III, p. 319, veac.XVII, vol. II, p. 17.

312 Ibidem, veac. XIIIXV, p. 217.313 Ibidem, veac. XVI, vol. II, p. 379.314 G. TOCILESCU, 634 documente, p. 345.313 N. IoRoA, Studii gi doc., X, p. 43.316 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol I, p. 379.312 Ibidem, veac. XIIIXV, P. 230.

13. 195

www.dacoromanica.ro

cele de mai sus; astfel, manastirea Ostrov primeste la 1500cinci galeti de gnu si cinci de orz; la 1529, Chid se confirmadania, se vorbeste de 200 de obroace de gnu si 100 deobroace de orz; la o notia confirmare a daniei, din 1569, serevine la cinci galeti de griu si cinci de orz318; manástireaGlavacioc primeste la 1507 un mertic anual de 13 galeti degriu, care la 1512 se transforma in 260 de obroace de griu319.Raportul de 1/20 si 1/40 dintre cifrele de mai sus nu poate fiintimplator, el reprezentind proportia dintre galeata si obro-cul mare (in primul caz) si cel mic (In cel de al doilea); ogaleata avea deci 20 de obroace mari (de 44 ocale) sau 40de obroace mici (de 22 ocale). Prin urmare, in secolul alXVI-lea, o galeata din Tara Romaneasca avea 880 de ocalesau, in masura moderna, 1494,24 1 (cleci de circa 19 ori maimare ca aceea din Transilvania!).

0 asemenea capacitate mare a galetii nu trebuie sa ne sur-prina; ea explica atit valoarea ei foarte mare in tranzactiilecomerciale, cit si faptul ca eliberarea oamenilor aserviti dinrumanie sau vecinie se facea in schimbul unei galeti de ie-sire", care era, se vede, destul de mare. (Se intelege ca dacaOlean de iesire nu ar fi reprezentat o cantitate mare decereale, toti rumanii s-ar fi putut elibera cu multa usurinfade servitute.)

Este posibil insa sa fi existat 4i galeti mai mici, asa cumexistau obroace mari si mici. Asa s-ar explica faptul ca mä.'-nastirea Tismana putea primi ,t00 de galeti de gnu dintr-unjudet mic si muntos ca .414111 sau ca galetarii care stringeauzeciuiala de grill din judetul Braila primeau pentru slujbalor cite patru galeti320; dacà am admite numai capacitateamare de 880 de ocale a galetii, ar insemna ca manastireaTismana primea circa 456 tone de gnu din judetul Jales, iargaletarii amintiti cite 4 000 kg de gnu, ceca ce este greu deacceptat. In once caz, chiar aceasta galeata mai mica parea fi mai mare decit aceea folosita in Transilvania.

In secolul al XVII-lea, diferenta dintre galeata din TaraRomaneasca si aceea din Transilvania pare a fi disparut, de

3" Ibidem, p. 268, veac. XVI, vol. II, p. 73, vol. III, p. 319. La7 mai 1689 se precizeaz cit cele 200 de obroace de grit' erau de celede 22, care fac obroace mari 100" (Arh. st. Buc., ep. Arges, LXX bis/12).

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol I, pp. 43 §i 85.320 Ibidem, veac. XIIIXV, p. 187.

196

www.dacoromanica.ro

indaeä ce, atunci cind egumenul mànstirii ampulung cere40-50 de Oleti de gnu la Brasov sau cind ConstantinBrincoveanu aratà cà nu poate expedia 2000 de gsileti degrin solicitate de brasoveni, nu se specificà de ce anumegalevi este vorba321. (Aceasta poate fi si o dovadà a faptuluicà locuitorii din Tara Româneasd cunosteau capacitatea gäi-letii din Transilvania.) In once caz, pentru cele 2000 de 01-leti de grill de mai sus nu mai poate fi vorba de Oletide 880 ocale din secolul al XVI-lea, eáci, dad am admiteaceasta, ar insemna CA' C. Brincoveanu putea sà exporte numaila Brasov 30 000 hl de gnu, ceea ce este greu de crezut.

Pe de alt'á parte, douà documente din (c. 1642) par sà dove-deascà faptul cál Oleata din Tara Româneascà ar fi fost egalsácu circa 11/2-2 merte moldovene (circa 160-220 de ocale);in primul document redactat in limba romadi se aratàcl Partenie monahul, ctitorul schitului Soveja, primise de laMatei Basarab 2-300 merte de fa'in5.; referindu-se la aceez4idanie, al doilea document alaituit in limba slav'á pre-cizeazà cá" dania a fost de 400 eible (Rb6.71b) de grin322.

Cele arkate mai sus dovedesc cà galeata nu a avut aceeaficapacitate in toata tara fi in tot timpul cit a fost utilizara inTara Romeineasca. Cu vremea, incepind indeosebi din secolulal XVII-lea, gsileata nu a mai fost utilizatà ca má.'suri' de ca-pacitate, fiind inlocuità cu alte mä.suri, indeasebi cu chilaobrocul, cu care a coexistat un timp323.

In Moldova, Oleata este mult mai rar folo9it5. decit in TaraRomâneasd si Transilvania. De pildá", la 10 mai 1551, IliasRare§ cere bistritenilor »200 cubulos tritici", necesare lucti-torilor de la minele din Rodna324 (acestea sint foarte probabilgäileti din Transilvania) iar pe dosul unui document din 7 apri-lie 1646 se af a o insemnare de Oletile pe care cineva trebuiassä le ia de la 5 Olete" trebuiau luate miercuri, altesapte Olete rase" joi si alte sapte vineri325. Din aceste stirissirace nu aflä'm ce capacitate avea gáleata in Moldova.

321 N. IORGA, Bra§ovul i romanii, pp. 29-30 si 42-44.322 Arh. st. Buc., mangtstirea Soveja, X/14 si m6n6stirea Cetituia,

VII/6.323 I. C. Filitti considera in mod gresit d cibla sau galeata ar fi fost

inlocuita cu obrocul in timpul domniei lui Matei Basarab (Proprietateasolului in principatele ronttine, p. 137).

324 Hurrnuzaki, XV, p. 472.323 Arh. st. Buc., mAntistirea Pinglrati, 111/77.

197

www.dacoromanica.ro

COLODA (COLOADA)

A fost o mgsurg de capacitate pentru cereale, utilizatg numaiin Moldova, uncle este amintitg in numeroase documente dinseoolele XVXVI326; in unele dintre aceste documente, edi-torii explicg gresit cuvintul prin banitg327.

Dupg toate probabilitátile, másura a fost tanprumutatg dinPolonia328, unde exista o mgsurg mare numitg Kloda sauWielca macka (truncus), care mgsura 311,45 1, fiind divizatIIn 8 polmiarek, 16 macka, 32 polmacek, 192 garniec 0 768Kwarta329.

Dupg pgrerea lui loan Bogdan, Honoga poate sg insemneo mgsurg de capacitate cu care se mgsura griul, orzul etc., acgrei mgrime insg n-o pot determina exact". Citincl Slowniculdin Linde, I. Bogdan aratg cg, in Galitia, Kloda avea 4 ggleti,iar la Liow 532 de funti polonezi330.

Incercind sit impace cele doug acceptiuni ale cuvintului coloda(prima era aceea de bustean), M. Costgchescu a emis ipotezael mgsura respectivg era ficutá dintr-un trunchi de copacscobit ca dimerlia sau stamboala moldoveneascg."331.

Ne lipseste posibilitatea de a calcula capacitatea coloadei;In once caz, tinind seama de situatia din Polonia, ea era omIsurg mare, asemgngtoare ggletii, Tnotiv pentru care am amin-tit-o aici.

MERTA

Termenul este de origine slavg, derivind de la AA pa --,- ml-surV32. Melia sau mierva a fost o trasurg de capacitate comung.celor trei tgri rominesti, avind o largg rgspindire in Transil-vania si Moldova (unde a fost o rdäsurà mai mare) si fiindmai rar utiliza in Tara Romaneascä.

ne Doc. din: 1411, 1453, 1470, 1567 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.XIVXV, pp. 24, 258, 369, veac. XVI, vol. II, p. 174).

327 Doc. din 1551 qi 1597 (Thzdem, p. 3 0 vol. IV, p. 176).SU Cf. 0 I. NISTOR, Handel und Wandel, p. 148.339 ST. Hoszowsia, Les prix de Lwow, p. 35.330 I. BooDAN, Doc. lui $tefan cel Mare, I, pp. 142-143 §i II, p. 598.631 M. Cos-rAciutscu, Doc. inainte de .pefan cel Mare, II, p. 453.331 G. MIHRILA, op. oil., pp. 58-59 §i D. P. BooDAN, op. cit., s.v,

198

www.dacoromanica.ro

In Transilvania, merta (mercze sau vica, veka) a fost omásurá mid.' de capacitate, care a devenit submul-dplul gále-tii. Ea a fost utilizatá foarte mult, tindeosebi la Tnásuratulcerealelor. La 1820, de pilca, locuitorii din mai multe satedin Transilvania declarau cá nu stiau ce este másura Beciului(Vienei), deoarece ei foloseau mierta Ardealului" care era de16 cupe333, deci circa 22,5 1, capacita.te apropiatá de a ferde-lei. In secolele XVIXVIII, merta s-a mai numit si veka sauvic2i334, in documente intilnindu-se expresia metreta vekavocata"335. Pe lingá mertá, romancii au folosit si termenul devicá. De pilca, la 1786, in regiunea Bihor, slut aTnintite ovicá de málai, o jumátate de yid de slmintá de cinepI etc.336.

Cu privire la raportul dintre mertá si gáleatá, remarcám clacesta nu a fost mereu acelasi; uneori galeata avea patru merre(in acest caz merta fiind egall cu ferdela)337, alteori eileataavea opt merre. Astfel, In secolul al XVI4ea, gáleata mare deCluj avea opt vica sau merte338, in timp ce gáleata de Kosice(Casovia) numai patru339. De aceea, In documentele redactateIn limba latiná, merra este numita uneori octualia, alteoriquartaliam. Sint si cazuri In care merra era egala cu o juma-Late de cibla, cum se intimplá. la 1513 la Soimus341.

In douá Aritmetici, tipárite una la 1777 si alta la 1805,stirile despre capacitatea mertei sint si mai diferite. In prima,se spune &I in Austria (fárá sI se ararte dacà vtirea e valabillsi pentru Transilvania), ctbla avea trei másuri (mezen), omásurá avea 4 wiertel (merle), iar merta douá pátrare342; incea de a doua Aritmetica, cibla e consideratá de douI merte,merla de dousi pátrare, iar pátrarul de 20 si de 15 ocale343,

233 T. METES, Viala agrard, pp. 225, 228.334 D. PRODAN, lobeIgia, II, p. 236 si I, p. 271.382 "Szazadok", 1923, p. 129.333 T. Row, Inscriplii bihorene, p. 70.337 Vezi si Anuarul Inst. de istorie nationa15." Cluj, VIII, 1939

1942, p. 366.338 Monumenta Comitialia, III, pp. 123-124, IV, p. 430 si D. PRoDAN,

op. cit., II, p. 567.333 Ibidem, p. 204. Vezi si p. 539.343 Ibidem, pp. 149 si 761. Alteori insà octualia e tradus cu mAsurii

(ibidem, p. 791)."Studii ai mat, de istorie medie", II, 1957, p. 437.

342 Ducere de mind cdtre aritmeticd, p. 94.133 GR. OBRADOVICI, op. cit., p. 49.

199

www.dacoromanica.ro

mega avind, de regulá, 40 de ocale, iar pe alocuri 30. Menaera deci dublul ferdelei sau pátrarului.

Mai tirziu, in regiunea Aradului, mera era consideraei afi jumà.'tate, o treime sau un sfert din gá.leatá, dupá márimeaacesteia344.

De altfel, in Transilvania nu s-a folosit o singurá mertásau vid.; la 1653 provincia a fost Impártitá in patru zone,care trebuiau sà foloseascá fiecare o altá vicà etalon; o regiunepe cea de la Cluj, sasii pe cea de la Sibiu, secuii pe cea dela Tg. Mures, iar comitatele Zarancl, Bihor i Maramures peaceea de la Oradea345.

Utilizarea unor merte sau vici diferite cládea destulá bá-taie de cap autorifátilor, care, in secolul al XVII-lea, auincercat In citeva rinduri sà imipuná comitatelor märginaseale Transilvaniei folosirea vial de Kosice. Astfel, la 1664,constatindu-se cá mertele se micsoraserá. la Baia Mare, seadusese o mertá (un sfert) de la Kosice, pecetluitá de autori-táTile de acolo, dui:4 care urmau confectioneze merleautoritátile i loouitorii; o másurá asemänkoare s-a luat inanul 1691 in Maramures, care tindea la Indreptarea situatieide aici, uncle megele erau foarte inegale.

Dei cei care nu vroiau sà foloseascà mega de Kosice erauamenintgi cu o amendá de 24 de florini, locuitorii unor ora.serefuzau sá se supuná. De o astfel de opoziTie ne vorbeste undocument din 1654, In care se spune cá, deoarece locuitoriidin Satu Mare nu vroiau sà foloseasd vica de Kosice, dreptrepresalii E se interzice Ana márfurile sub ameninTareaunei amenzi de 100 de florini pentru nobili si 12 pentruTà.rani345 1)4.

Din aceste motive, este greu de stabilit capacitatea mertei.In afarl de cazul citat mat sus, dnd mera avea 22,5 1, rnaicunoa.stem citeva stiri potrivit cárora la 1773 mega de gnu(metreta triad) ar fi avut 20-25 kg346, iar merTa de Kosice,utilizatá i in Transilvania i Ungaria, 33,2 1347.

1144 G. CIUHANDU, op. cit., p. 111.345 Approbatae, titlul XLV, art. 1, in Corpus Juris Hungarici,

p. 114; vezi si p. 341 despre veka de Cluj.345 bis KOLOSZVARY-OVARY, op. cit., III, pp. 129-131, 206-207,

659-660.345 Apulum", IV, 1961, p. 259.347 Szazadok", 1923, p. 136.

200

www.dacoromanica.ro

La 1855, in Tara Rornaneasci metzen (meub ) austriaca eraconsideratg deopotrivg" cu baniva de 20 de ocalems. Dupgalte stiri insg, mgsura austriacg metzen ar fi avut 80 defunzi345 sau 4 banite (80-100 1)35°.

La 1875, mgsura" ardeleang (foarte probabil merTa) eraconsiderata in mod oficial de 22,63 1, iar cea de Viena, multmai mare, de 61,49 1.

Mera a continuat sí se foloseasd si la sfirsitul secoluluitrecut. La 1894, de pila, un autor considera d ar fi, cre-dem, sosit timpul s inlocuim pretutindenea mierta, ferdela

alte mgsuri vechi prin mgsurile noug, pe care si asa le pres-crie legea. Am propus deci rngsuri de 20 si 10 litre, ca fiindobsteste cunosoute i natinate in foarte multe locuri. Celedintti se numesc pe alocurea ferdele noug, fiindcg se potrivescintrucitva cu ferdelele de odinioarsi". Dupg Pgrerea autorului,ferdela nong de 20 de litri avea doug merle noi351, merTa fiindjumItate din ferdelg.

Merta sau vica a fost un important instrument de nasurat.Ind din secolul al XVI-lea, la 1556, este amintitg o mgsurgde lemn numitg vid" (mensura lignea ve/ea vocata)352 iar la1594 moara de pe domeniul cetkii $imleu avea trei merepentru mgsuratul cerealelor353. Mertele se intilnesc apoi si ininventarele unor averi ale locuitorilor din diverse pgrti aleTransilvaniei354.

Asa cum am arkat si mai sus, vrind sà unifice merTele dinuncle comitate, in secolul al XVII-lea, autoritgtile au incercatsa' introducg merta sau sfertul de Kosice. La 1664 se aduseseo asemenea mertg la Baia Mare, dupg care autorità'tile localeau confectionat dteva exemplare de merle, jumàfáti i sfer-turi de merte, pe care le Imp5.rtiserl la mori i in piete. Con-tralul folosiriii acestora era In seama judelui, fri prezentaruja se pecetluiau meiele nou confecTionate si care era datorsà raporteze periodic autoritgtilor despre modul cum mer-geau treburile354

353 Buletinul oficial", 17 ian. 1855.Hurmuzaki, S. noul, vol. II, p. 337 (raport al consulului austriac).

9" F. Istoria Banatului Timigan, p. 269.551 Poaia poporului" nr. 37, 1894, p. 435.352 Anuarul Inst. de Istorie" Cluj, VII, 1964, p. 144."9 D. PRoDAN, op. cit., II, p. 611.255 Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 376.324bISKOLSZVARY-OVARY, op. cit., III, pp. 659-660.

20t

www.dacoromanica.ro

Asa cum in Tara Romaneascg. proprietarii de mosii incercauobting de la tgrani venituri mai mari decit cele legale folo-

sind banite mari, tot astfel procedau uneori n Transilvaniastgpinii feudali, másurind grinele Cu o mertg mai mare. Lainceputul secolului trecut, iobagii din Pesac trebuiau sg deaqtäpinului lor cite 12 mäsuri (metzen) de griu, 7 de ovgz,7 de orz i doug de porumb, dar stgpinul, folosind o másurgmai mare, le luase ping la 1810 15 mäsuri de griu in loe de12, 9 de orz loc de 7 etc. Dei nasura se mai micsorasela inceputul anului 1811, rämgsese totasi mai mare ca a ioba-gilor, care, in plus, trebuiau sà umple cu vtrf mäsura de grill,dei de regulg in acest fel se mgsura numai ovgzul, care eramai usor355.

In Moldova, mera a fast o mgsurg mare de capacitate,utilizatg in secolul al XVIII-lea si in prima jumgtate a seco-lului trecut, mult mai adesea dedit chiba.

In documentele moldovene, merta este amintitg prima oargla 25 noiembrie 1588, cind, in inventarul mgngstirii Galata,ctitoria lui Petru Schiopul, sint trecute diverse cantitgti decereale cakulate in merte355. In secolele XVIIXVIII, mertaeste amintitá destul de des in documente, tn numeroase yin-zgri sau calcule de cantitgti de oereale, insurnind uneori sutede merte357. Mai tirziu, cu merta au inceput sg se mgsoarealte produse, ca: varul358, nisipu1359, cartofii38° etc.

In secolele XVIIXVIII, cu merta se calculau uneoricapacitatea sau volumul läzilor sau putinilor. In documente

GH. CoTOSMAN, Comuna fi bisericile din Pesac, Timi§oara, 1936,p. 603.

358 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, pp. 408-409.358 Doc. din: 30 april. 1689, 16 nov. 1712, 1790, etc (N. IOWA, Studiidoc. VII, pp. 242, 299, 362).358 Doc. din 5 nov. 1776 (I. BIANu, Catalogul manuscriptelor romanegti,

I, p. 584).859 Doc din 1818-1819 (Ioan Neculce", 1923, p. 133).In timp ce, in Moldova, nisipul se nasura cu merta, in Tara Roma-

neasc5. unele documente amintesc un hirdclu de mcIsura. Astfel, la 1819,un nisipar se angaja sg, aducá nisip la biserica Domnita Bfila§a din Bucu-retti, urmind sá fie platit dupà ce se intisura cu hirdaul dumnealuipitar Costii meimar-ba§a" (G. POTRA, Doc. privitoare la istoria orafuluiBucure§ti, p. 731).

3" Doc. (dupl 1821> (N. IoRGA, op. cit., XXI, p. 415).

202

www.dacoromanica.ro

se pomenesc astfel rázi másurind 30, 40, 60 de mertemt sauputini de douI merte362.

Primele stiri despre márimea mertei stilt din secolul alXVII-lea, cind merta nu era Ind o másurá mare, asa cuan vadeveni in secolul urmátor. Din vremea domniei lui VasileLupu (1634-1653) s-a pástrat o insemnare pe un stilp dinOrhei de care era legatá o mertá etalon: insemnarea aveaurmátorul cuprins: aceastá miertá 10 ankle o dimerlie"363.Intrucit in secolul al XVIII-lea situatia a fost exact inversa

merta avind 10 dimirlii aceastá. insemnare naste se-rioase nedumeriri. Indiferent insá de raportul dintre mertá sidimirlie, in secolul al XVII-lea, merta era o m'a-sur`a mica,ceca ce poate indreptáti presupunerea cá numele si capacita-tea sa au fost imprumutate din Transilvania. Astfel, pentruanul 1684, cronicarul moldovean a inregistrat stirea cl, fiindvreme de foamete, mirta tirgului, cm de 16 ocà. de griu", sevindea cu trei lei364. Renaltá de ad cá, la 1684, mera avea16 ocale.

Faptul cá, in secolul al XVII-lea, merta era o másurá micáde capacitate rezultá, de altfel, si din preturile foarte mici lacare se vindea o mertá de cereale. Astfel, la 7 oct. 1636, omertá de grin se vindea cu patru potronici365 (40 de bani),iar la 13 dec. 1649 cu cinci potronici366; la 10 sept. 1659 omertá de secará valora un ort (33 de bani), iar una de meitot un ort367 etc. In acteasi vreme, sint amintiti in documentesaci cu o capacitate de sase merte368 sau de douá merte si jurná-tate366. Se intelege cá, in toate aceste cazuri, trebuie sá. admi-tem o capacitate micá pentru Inez.*

Situatia s-a schimbat la sfirsitul secolului al XVII-lea, foarteprobabil in vremea oelei de a doua clomnii a lui DumitrascoCaniacuzino (1685), °Ind, fiind vreme de mare foamete in

NI N. IORGA, op. cit., V, p. 383 (doc. din <sec. XVIII)).882 Doc. din 15 sept. 1676 (Arh. §t. Ia§i, CDLIII/3).888 "Rev. istorica", 1920, p. 74.384 Cronicile Romdniei, ed. M. Kogalniceann, II, p. 34.885 Arh. st. Buc., manastirea Bistrita, XV/16.EN G. GHD3ANESCU, Surete, III, p. 242.887 Ibidem, IV, p. 117. Vezi §i Rev. istorica", 1926, p. 234.888 Acad. R. S. Romania, DIV/39.149 Cronicile Romdniei, ed. cit., II, p. 34.

203

www.dacoromanica.ro

Moldova, cronicarul Ion Neculce noteazá, lapidar, cl domnulpus-au de au facut mierra mare"370. Cit de mate va fi fostmega nouá nu putem sti; este insá probabil cl ea a premerscapacitatea mai mare a mertei din secolul al XVIII-lea.

In secolul al XVIII-lea si in prima jumátate a secolului alXIX-lea, stirile despre márimea mertei devin mai sigure. Inasezámintul lui Grigore al III-lea Ghica din 1776, printrealte másuri, se hotára ca merra sa se faca la toate rinuturiletot o masura, adeca de 110 oce371, hotkIrea fiind reinnoitáapoi la 1815372 si 1819373. Din aceastá vreme, mega devinemultiplul dimirliei avind 10 dimirlii374 a cite 11 sau 12 ocale.Dupá 1831, in Moldova a fost legalizatá mega de 120 de ocale,care era egalá cu jumátate din chila de 240 de ocale, avind 10dimirlii a cite 12 ocale373. Cu toate acestea, in documentele dela jumátatea secolului trecut, se intilnesc si merle mai mari decereale calculate la 11 dimirlii scuturate ì rase".Merpa de 110 ocale avea 197,12 I, iar cea de 120 ocale 215,04 le".Aiarul mertei se calcula amestecIndu-se In proportii egale

cantitáti de gnu, orz i málai378.

In Tara Romaneasca, mega este foarte rar amintitá in do-cumente, in prima jumátate a secolului al XVII-lea, in 131,-.

3" NECULCE, Letopiselul Moldovei, ed. I. Iordan, ed. a II-a,p. 84.

3" Uricarul, XIX, p. 352.373 V. A. URECHIA, 1st. rom., X B, p. 324 si vol. II, p. 241.

Uricarui, IV, p. 202.374 A. WoLF, Beitreige, p. 138, P. KARACZAY, op. cit., p. 40 si Arittne-

ticel, Iasi, 1839, p. 56.873 "Prop&sirea", 1844, p. 232, N. souTzo, Notions statistiques, p. 162.

Du$ afirmatiile consulului Raab, la 1816, mera din Moldova era egalicu 48 garenti" din Galitia (Hurntuzaki, serie noul, vol, II. p. 362), iarpeste doi ani P. Karaczay afirmg c5. ea era egall cu o cibla i jumil-tate din Transilvania, unde cibla avea 80 de ocale (Beitrlige, Viena,1818, p. 41).

378 Doc. din 8 febr. 1858 (Arh. st. Buc., A.N., MMCVII/9 si 10).377 tu revista Yropiisirea", 1844, p. 232, se indict), (dupfi greutate)

153,378 kg, iar N. SOUTZO, oP. cit., p. 162 si I. GHICA, op. cit., p. 58,calculeazii merta la 190, 476 1, cifrii pe care I. Ionescu de la Brad o ro-tunjeste la 190, 48 1 (op. cit., p. 49).

878 Uricarul, IV, p. 202.

204

www.dacoromanica.ro

ziti378 i Gorj380, iar la inceputul secolului trecut exista unsat cu numele Merta in judetul Teleorman38'. Documentelenu ne dau stiri despre mgrimea ei, dar, tinind seama de situa-via existentg in Transilvania de unde este posibilg sä. fi fostimprumutatg si de preturile la care se vind mertele de ce-reale, este foarte probabil c avea mgrimea ferdelei, obrocu-lui mic sau banitei. Astfel, din documentul citar din 1620 re-zultg cl o mertg de grim valora 90 de aspri, in timp ce obro-cul costa 100 de aspri.

4) CHILA.

Ca nume al unei mgsuri de capacitate si greutate, chilaa pgtruns in Tara Romaneascg si Moldova in a doua jumg-tate a secolului al XVI-lea, dupg cgderea lar sub dominatiaImperiului otoman, fiind adoptatg de cele doug tgri In legg-turg cu furniturile de cereale pe care erau obligate sg. le facaimperiului. Cg. este asa ne-o dovedeste faptul cá primele men-tiuni ale chilei se ggsesc in poruncile sultanilor cgtre domnulTárii Romanesti din 1560 §i 1566, cind i se cere acestuialivreze un numgr mare de chile de grine382. In documenteleinterne, numele de chilg apare mai tirziu, la 1587, °Ind unoarecare Rustea cumpgrg °dug la Tgli*esti, plgtind pelingg bani si vite i 12 chile ( Evan) de mei"383.

379 Doc, priv. ist. Rom. B, veac. XVII, vol. I. pp. 161-162 (doc.din 1605).

389 AL. STEFULESCU, Documente slavo-romdne relative la Gorj, pp. 398-99 (doc. din 1620).$91 N. IORGA, Studii §i doc., XVI, p. 152.392 Catalogul doc. turce§ti, I, pp. 30-31, 35, 36. Despre originea

vezi L. AINEANU, Influenfa orientald, sub voce. Dupà pfirerea luiVasquez Queipo, turcii ar fi imprumutat, la rindul lor, chile de la arabi(op. cit., II, p. 244).

333 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, 'vol. V, p. 315. Chila mai esteamintitit i intr-o traducere romineasci a unui document din 1565-1566,chid apare si in poruncile turcesti (ibidem, vol. III, p. 215) iar pe unmanuscris din secolul al XVI-lea, alcittuit in Tara Romineasc5., se MUinsemnarea c5., in martie 1584, chila de griu costa 20 de aspri (P. P.PANAITESCU, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei, I, p. 109).

205

www.dacoromanica.ro

Este sigur cä noi am adoptat de la turci numai numele,nu fi capacitatea chilei. In primele documente in care esteamintitg, ca si mai timiu, de altfel, in relatiile tkilor românecu Imperiul otoman, este vorba de chila de Istambul, careavea circa 22 de ocale, chila cea mai utilizatg In Imperiulotoman si cunoscutg deci si sultanului si dregkorilor si. Cuminsg in Tara Româneascii mai existau in aceastá vreme dougmgsuri obrocul mic si banita avind aceeasi capacitatecu a chilei de Istambul (tot 22 de ocale), nu avea rost s'i sefoloseascg o noug másurg de aceeasi capacitate; chila a de-venit astfel pentru locuitorii Tárii Romanesti o mgsurá multmai mare decit acestea doug, inlocuind intr-un anume felggleata.

Chila de Constantinopol sau stambol-chila", cumi se spunea la noi a fost folositg in Tara Romaneascá des-tul de rar si numai in calcularea cantitgtilor de cereale furni-zate imperiului (asa se si explicg numgrul mare de chile degrille cerute domnilor ygrii)384. De asemenea, chila de Istam-bul a fost utilizatá in teritoriile romanesti ocupate de turci,de pildg in Dobrogea. Dintr-o relatie din 1843 aflám astfelcg chila constantinopolitang folositg aici cumpgneste" 21'/2-22/2 ocale385.

De pildA, la inceputul anului 1756, Tara Romfineascl trebuia sAfundzeze 200 000 de chile de orz §i. 300 000 de gnu, lar Moldova 200 000de chile de grin ai 100 000 de orz (A. OTETEA, Contribution el la questiond'Orient, Bucure.5ti, 1930, p. 168). Calculind cu chila trail, boierii dinTara RomitneascA arAtau peste 14 ani cl tara trebuia sl furnizeze anualnumai 35.000 de chile de griu (Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. IORC3A,Bucure.gti, 1902, p. 461). Vezi qi Catalogul doc. turcegti, I, p. 126, 254,262passim §i Hurmuzahi, serie nouil, vol. I, pp. 141, 673, 783. CA aceastAchill de Constantinopol este mAsura folositA in relatiile noastre cu Im-periul otoman rezultA qi din faptul cA atunci and se cere permisiuneaunor exporturi de grine in Transilvania se vorbe.5te tot de chile de Con-stantinopol (vezi doc. din 1814 §i 1815 relative la exportul a 70 000 dechile de cereale, in Hurmuzaki, serie noul, vol. II, pp. 194 §i 234).

888 Gazeta de Transilvania", 1843, p. 285.La 1850, insi, agronomul Ion Ionescu de la Brad afirma cl in Dobrogea

se folosea o altA chill pe care el o nume§te chila Dobrogei" careera de patru ori mai mare decit aceea de Istambul, avind 88 de ocale(Excursion agricole dans la plaine de la Dobrodja, Constantinopol, 1850,p. 29). AceastA chill este apropiatl ca mArime de chila de Bakic, care,la 1825, era de trei ori mai micA cleat chila de Galati, avind deci 80de ocale (Catalogul doc. turcegti, II, nr. 1871).

206

www.dacoromanica.ro

Ca másurá mare de capacitate si uneori si de greutate,chila s-a folosit la vinzárile de cantitáti mari de cereale, incomertul extern si in achizitiile acute de stat.

In privinta márimii, observám d. nici una dintre ma'surilemedievale utilizate pe teritoriul feírii noastre mi a inregistrato variatie atit de mare ca chila; capacitatea ei diferá atitin timp, clt si in spatiu, avind márimi diferite de la o regiunela alta. Organele statului feudal recunosteau aceastá diver-sitate a chiki la 1833, cind se afirma cá atit chilele, cit sibanitele sá urmeazá in fiescare judet cu o deosebire foarteinsemnátoare"386 (adid. insemnatá).

De altfel, nici nu a existat un singur fel de chilá, ci maimulte, dupá regiunea In care erau folosite sau dupá márimealor. Documentele amintesc astf el in gata' de chiba de Is-tambul de chila de Br'aila §i de Giurgiu sau de chila mare387§i chila mica388, aceasta din urrná fiind egalá catre mijloculsecolului trecut cu o jumátate din cea mare sau cu 10banite389.

Cum chila era socotitá uneori la greutate, este sigur cávariatia ei depindea nu numai de diverse traditii locale, ci4i de greutatea boabelor cerealelor. La 17 august 1813, boieriidin Tara Româneasd artau destul de ciar dei cam in-corect gramatical d'A cind este griul mare la bob siplin de miez este mai multe oca in chilI"390, iaz la 8 martie1804 se explicl faptul cá au iesit numai 264 de ocale lachilá fiind griul usure1"391. La aceeasi cenará se inregistraudeci variatii la greutatea chilei dupá cum era recolta.

Trebuie sá arátám d situatia era asemánátore si in Impe-riul otoman, unde, in afad de chila de Constantinopol de 22

386 Buletin", gazen ofician, 26 febr., 1833, p. 66.387 Doc. din 3 aprilie 1781 si 1855 (Arhivele Olteniei", 1935, p. 256

si Acad. R. S. Rumania, CCLXXXIV/371).888 Doc. din: 27 martie 1776, 3 mart. 1803, 6 febr. 1847 (Doc. priv.

relafiile agrare, I, p. 602, T. GRECIANU, Genealogfile documentate, II,p. 60, Arh. st. Buc., A. N., MMDCCLX.I/61).

382 Timpul", 24 ian. 1857, p. 4.382 V. A .URECHIA, Ist. rom., X A, p. 928.381 Ibidem, XI, p. 330.

207

www.dacoromanica.ro

ocale (sau 33 1)392, mai existau i alte mäsuri numite tot chile,folosite in porturile mai de seamä: chila de Salonic, care avea84 de ocale393, chila de Volo, care mäsura 175 1 etc.394. Larindul ei, chila de Constantinopol, fiind o mäsurä mid, erasubmultiplul unei alte mäsuri mai mari, numitä mudul deConstantinopol, care avea 20 de chile sau 660 1393, aceastäultimä mäsurä fiind apropiatä ca märime de chila mare de400 de ocale din Tara Romaneasd (679,268 1).

Cea mai veche rela0e cunoscutä despre capacit4tea chileidin Tara Româneasd este din 11 iunie 1655, cind se aratäcä, in judetul Buz5.11, banita umbla 'in chila che 16"396. Estevorba, foarte probabil, de un raport hare chila mare si ba-niça mid, de 22 de ocale; chila de Buzäu despre care estevorba avea, la mijlocul secolului al XVII-lea, 352 de ocale,capacitate egalä cu a chilei mari de Bräila la 1832.

393 Hurmuzaki, XIV/3, p. 206, P. P. PANAITESCU, Câlâtori poloni prinfdrile romdne, p. 242 si Studii", nr. 2, 1962, p. 410. Despre capacitateachilei de Constantinopol mai sint alte opinii. Astfel, dupä pArerealui A. Lejetute, la Adrianopole, chila ar fi avut capacitäti diferite, dupilgreutatea hectolitrica a cerealelor: chila de grill 21-24 ocale, cea de orz16-17 ocale, de porumb 21-22, de ovaz 12-13, de in 22-23 etc. (A.LEJEUNE, op. cit., p. 264).

Consulul austriac Pleischackl afirma, la 1815, cii o cling de Constan-tinopol avea 36 de ocale, fiind de circa 10 ori mai micä decit chila valaha(Hurmuzaki, serie nota, vol. II, p. 234) iar dupä opinia englezului W.Wilkinson, pe la inceputul secolului trecut, chila de Istambul ar fi fostegalà cu miisura englez5. denutnitä. broshel", adicá cu circa 36 1. (AnAccount of the Principialities of Walachia and Moldavia, Londra, 1820,p. 75).

393 N. SVORONOS, Le commerce de la Salonic au XVIII-e siècle, Paris,1956.

394 M. AYMARD, Venise, Raguse et le commerce du blé pendant la secondemoitié du XVI-e siécle, p. 172.

395 Ibidem. Ca nume, mudul pare a proveni din nasura roman& modius(care avea 8,64 1.; SAIGEY, op. cit., p. 68), masurA folosità si de italienisub numele de maggio si avind capacitäti diferite (intre 146 1 si 622 1),ca si de sirbi sub numele de mat, avind 480 de uncii. (ST. NOvAKovid,Zakonic Ste.lana Dufan, pp. 265-266 si I. JIRECEK, Istorja srba, III,p. 232).

Mudul (mild) a fost folosit uneori i in relatiile dintre tanile routineImperiul otoman. La 1560, de pild5, Mircea Ciobanul daduse turcilor

1515 miid de orz (Acad. R. S. Romania, DLXXIX 24 a).396 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 3474, f. 3 v.

208

www.dacoromanica.ro

Spre sfirsitul secolului al XVII-lea, la 15 mai 1690, maimulti sgteni din Birlogu-Vilcea se imprumutau de la un boiercu o cantitate de mei de chile 20, care fac oboroace 80. .. ,insg oborocul de ocg 22"397. Chila mica' folosita in judetulVilcea avea 88 de ocale, fiind egalg cu patru chile de Constanti-nopol, cu un sfert din chila mare de Buzgu si Brgila si foarteapropiatg de capacitatea chilei folosite la Salonic care mg-sura 84 de ocale, sau a mgsurgrii italiene numitg staio, careavea 99 1 la Ragusa398.

In a doua jumgtate a secolului al XVIII-lea, in judetulArges, chilele mici aveau capacitgti diferite la fiecare cerealg;cea de mei avea 96 de ocale, cea de porumb stuleti 112 si200 de ocale, iar chila de porumb boabe 120 de ocale399; inacelasi timp, in judetul Teleorman chila de mei avea 120 si144 de acale400, iar in judetul Rimnicul Sgrat o chill' de grit'cuprindea opt banite, adicg 176 de ocale401.

Cit priveste vestita chila a Brailei, la sfirsitul secolului alXVIII-lea, aceasta avea 240 de ocale de griu402; la 1818 eraegalg cu 11 chile de Istambul403 (deci tot cu circa 240 deozale); la 1819, chila de Brgila avea 242 de ocale404. Reti-nem deci cg, in secolul al XVIII-lea si la inceputul celui ur-mitor, chila de Braila avea o capacitate de circa 240 de ocale.

Mai trebuie sg argegm, insg, cl chila de Bialla era si omIsurg de greutate, nu numai de capacitate. Astfel, in de-cembrie 1831, chila de griu arngut fiind mai greucintgrea 280 de ocale, in timp ce chila de griu de varg mg-

397 Fotocopie la Inst. de istorie N. Iorga".398 M. AvmARD, op. cit., p. 172.399 Doc. PriV . relafitile agrare, I, pp. 602 si 543.400 Arhivele Olteniei", 1935, p. 127.4" Hurmuzaki, XIV/3, pp. 453-455. De aceeasi capacitate apare

chila la 1835 si In jud. Vilcea (Arhivele Olteniei", 1925, p. 330).882 N. IoRGA, Studii 0 doc., V, p. 547, Hurtnuzaki, XIV/3, p. 205 si

serie noug, vol. I, p. 392.493 Catalogul doc. turce0i, I, p. 255. Vezi si Hurmuzaki, serie noug,

vol. I, pp. 200 si 207, unde se dä, aceeasi echivalenta.484 Catalogul doc. turce0i, I, p. 269. La inceputul secolului al XIX-lea,

consulul rus socotea chila de Brtiila ca fiind de 10 ori mai mare decltaceea de Istambul, deci avind circa 220 de ocale (Arh. St. Moscova,Min. de Exteme, dos. 233/1821).

209

www.dacoromanica.ro

sura numai 260405 (in ambele cazuri, insä, chila aceasta eramai mare decit mäsura de capacitate de 240 de ocale).

La 23 februarie 1832, capacitatea chilei de Brèlila a lostfixaai la 240 de ocale pentru gnu fi mei (at avusese i ina-inte), 352 de ocale pentru porumb (aceasta se numea chilacea mare") fi 200 de ocale pentru orz i ovïiz406.Dup5. cum rezultä din dictionarul adeseori citat al lui Iorda-che Golescu, pe la 1830 capacitatea chilei mari de Bräila de352 ocale sau opt banite a 44 de ocale era consideratä cafiind cea mai folositä in tarä407.

Capacitatea chilei de MIla era cunoscut i folositä incädin secolul al XVIII-lea si in alte judete ale tärii. Astfel, inanul 1781, episcopul de Rimnic stringea de la fiecare preotdin eparhia sa cite o jurratate de Ibräill chilä" de gr1u405;in acelasi an, mänästirea Tismana trebuia s furnizeze statu-lui 30 de chile de cereale ale Brilii, mari"409.

Datoritä importantei portului Bräila pe unde se facecea mai mare exportatiie" de cereale41° chila de Bräilaservea uneori ca etalon i pentru celelalte judete. La 24 de-cembrie 1831, otcirmuirea" judetului Mehedinti arta astf el

intrucit in acel judet locuitorii nu obisnuiau a-si stringerodurile in socotealä clä. chile, oi... in sum ä de ocale", a tre-buit sä se calculeze chila drept 360 ocä, dupä a Ibräilii"411.

Cit priveste chila Giurgiului unde era o altä importantäschelä." a tärii aceasta avea la 1738 sase chile de Istambul412

405 st. Buc., Vistieria Romanesti, dos. 2933/1831, f. 151si 4322/1832, f . 88.

Analele parlamentare", 1831-1832, p. 642 si I. COJOCARU, op.cit.. II, p. 498. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoricul orapaui Brdila, Bucn-resti, 1968, pp. 103-105, care consideri in mod gresit drept chili deBrAila si pe aceea de 400 de ocale introdusi in 1832.

407 Vezi mai jos p. 228.4" Acad. R. S. Romania, CMLXXIX/129 A. Vezi si doc. din 7 aprilie

1749, in care se vorbeste de o vinzare cu chile BrAilei (Ibidem, CCXLIV/137).4" Arhivele Olteniei", 1935, p. 256. Vezi i Hurmuzaki, serie non&

vol. I, p. 340, mide se spune cá, la 1785, domnul Moldovei trebuia sifurnizeze la Oceakov 48 000 de chile de grine dupl misura BrAilei".

41° La 1826, pentru zahereaua livrati Imperiului otoman, trebuiasá pliteasci pretul dupá fiiatu ce si va rupe pá fiescareian la schelaBrAilii" (N. IoRGA, Studii si doc., XXI, p. 51).

411 I. COJOC.ARU, op. cit., II, p. 491.412 Studii si mat. de istorie medie", V, p. 477.

210

www.dacoromanica.ro

(deci circa 120-130 de ocale), fiind de circa douI ori maimica decit chila de Baila (cea de 240 de ocale).

Desi exista o chilá-etalon importana aceea de Bailachila a continuat sá inregistreze mari variavii si in prima ju-mátate a secolului al XIX-lea. Astfel, la 1804, fiind griulusurel", acesta avea 264 de ocale in chill418, iar in 1816boierii au fixat la 300 de ocale de grin capacitatea chileipentru nartul (pretul fix) de piine al brutarilor din Bucu-resti414.

Datoritá faptului cá nu exista o másurl de capacitateunid, la inceputul secolului al XIX-lea, consulii austrieciin general bine informati comunicau la Viena preturilecerealelor nu in chile, ci in metzen" austriece de cite 80 defunzi415, aatind cál este greu de transformat chilele de Con-stantinopol in chile de Valahia, chile care, dupl párerea con-sulului Fleischhakl, aveau, pe la 1815, circa 360 de ocale416.

0 situatie diferia ne este relevatá la 1830 de logofátulConstantin Golescu, dupá opinia cáruia chila másura 352 deocale in regiunea de ses a aril (dug chila mare a Bailei),176 de ocale in judetele din centrul tárii si 120 de ocale inregiunea de munte. In Oltenia, chila se folosea destul de putin(in Romanati doar, unde avea 176 de ocale sau 16 sinice acite 11 ocale sinicul); in rest, se &area cu suta de ocale (inDolj si Mehedinti) sau cu banita de 44 de ocale, denumitiobroc (in Gorj si Vilcea)417.

In anul urmátor, in unele judge ale aril (Ilfov si Ialomita),capacitatea chilei era stabilitá printr-un acord intre vinz'á-torii si cumpárátorii de cereale dupá cum se vorbeste la toc-

418 V. A. URECHIA, op. cit., XI, p. 330.414 Ibidem, X A, p. 925. Vezi si P. TEULESCU, Doc. istorice, Bucuresti,

1860, p. 171, unde se publics% nartul" de preturi din 1775, in care chile degrill e calculat5, in mod oficial la 260 de ocale.

415 Hurmuzaki, serie nouA, vol. II, p. 377.418 Ibidem, p. 234.Afirmatia sa este confirmatl de un doc. din 4 dec. 1826, potrivit clruia

chile de grin ayes, la Ploiesti, 360 de ocale (G. POTRA si N. SilviACHE,Coneribulii la istoricul ora§elor Ploie§ti §i Tirg§or, p. 217).

418 Arh. st. Buc., Administrative vechi, dos. 256/1830, f. 31-32.Aceeasi variatie a capacitAtii chilei apare si in tranzactiile Incheiate cunegustorii din Transilvania, tu care chile este calculata uneori la 200 deocale, alteori la 320 (doc. din 1818 si 1833, rezumate in Catalogul doc.grecefti din Bra§ov, I, nr. 2134 si II, nr. 1605).

211

www.dacoromanica.ro

mea15.'", dei in judetul Ilfov cirmuirea calcula chila la 352 deocale, dupa' asa-numita chirá a oboruluicc418.

Capacitatea diferitá a chilei in judetele Tárii Romanestieste scoasá si mai bine in evidentl in listele de prewri alecerealelor pe anii 1831-1832, liste publicate 'in Analele par-lamentare"419 sau aflate lila in manuscris"420. Astfel, pentruanul 1831, in noua judete chila avea aceeafi capacitate latoate cerealele, dup'al cum urmeazá:

120 de ocale in judetele Muscel si Vilcea;176 de ocale in judepele Arges, Dimbovita, Teleorman si

Vlasca;240 de ocale in judewl Ialomita;260 de ocale in judewl Rimnicu Sárat;360 de ocale in judewl Mehedinti.intr-o serie de alte nou.5. judete, chila avea capacitáti di-

ferite la fiecare cereal; asile!, in judetele Olt, Romanati siDolj, griul, porumbul si meiul erau socotite la 176 de ocaleIn chilá, orzul la 130 si 136 de ocale, ovázul la 120, 90 si130 ocale; in judetele Bráila si Buzáu chila era socotitl la300 de ocale pentni gnu, porumb si mei, 200 pentru orz si180, respectiv 170 pentru ováz; in judewl Gorj, gnu! avea360 de ocale, porumbul 240 de ocale, meiul 380, iar orzulsi ovázul cite 189 de ocale; in judetul Ilfov, 369 de °calepentru grill, porumb si mei, 240 pentru orz si 220 pentruovh, iar in judetele Prahova si Saac griul era cakulat la400 de ocale, porumbul la 300, respectiv 360 de ocale iarorzul si ovázul la 240 de ocale421.

Precum rezula din aceasa lisa, capacitatea (sau greutatea)chilei varia intre 90 fi 400 de ocale; in toate judetele undechila avea capacitáti diferite la fiecare cereal, cele mai usoareerau considerate orzul si ovázul Cintile 90 si 240 de ocale),cereale care aveau cea mai micá greutate hectolitricá.

Pentru anul 1832, capacitatea chilei apare in aceleasi listediferia de aceea din anul precedent. Asile!, in Arges, chilanu mai este de 176 de ocale, ci de 120; in Gorj nu mai are

4" Arh. st. Buc., Vistieria Tkil Române§ti, dos. 2933/1831, f. 96 §iOchmuirea Ilfov, dos. 1176/1831, f. 114. Vezi q'i C. PATRA$CU , op. oil.(Studii", nr. 4, 1968, p. 673).

412 Pe anii 1831-1832, p. 640.42° Arh. st. Buc., Vornicia din lttuntru, dos. 528/1832.421 Analele parlamentare", 1831-1832, p. 640.

112

www.dacoromanica.ro

360, ci 176 etc.422. In aceste cazuri, este vorba foarte probabilde chila mic i chila mare in cadrul aceluiasi judet (120 si176 in Arges, 176 0 360 in Gorj).

Din aceste liste rezultäc chila era utilizata" la aceast1 dataatit ca m'dsurè-i de capacitate, at fi de greutate. In judetele incare chila avea acelasi numär de ocale la toate cerealele avemde-a face, in mod sigur, cu chila mäsurá de capacitate, stiindci una este greutatea unei chile de grim si alta a uneia de ovaz;In judetele in care chila varia dupá greutatea cerealelor carese mäsoarä, ea era consideratä o mäsurä de greutate, fiind cal-culatä dupä greutatea hectolitricá (destul de aproximativä) acerealelor.

Trebuie sä mai arätäm, de asemenea, c nici evidentele ofici-ale ale statului nu reuseau s nregistreze aceeasi capacitatea chilei in acelasi judet. Astfel, dosarele pästrate de VistieriaTärii Românesti pentru aceiasi ani 1831 si 1832423 redau ca-pacitäti diferite In parte de acelea publicate in Analele par-lamentare" sau inregistrate la Vornicia din lluntru, de caream amintit mai sus. Dupä aceste evidente situatia se prezentaasile!:

422 Arh. st. Buc. Vornicia, din läuntru, dos. 528/1832.422 Arh. st. Buc., Vistieria Tärii Románesti, dos. 2933/1831 si 4319/1932Ocirmuirea Ilfov, dos. 1176/1831 apud C. PATRASCU, op. cit. (Studii",

nr. 4, 1968, p. 683).

213

Jude f ulGriu Me i Portunb Orz Ovilz

1831 1832 1831 1832 1831 1832 1831 1832 183111831

Braila 260-280 300 280 300 280 300 220 200 220 160BuzAu -- 300 240 -- --Saac 360-400 360 360 240 240 --Prahova 400 400 400 400 300 300 240 230 240 180Ialomita 350 350 350 400 400 --Ilfov 352 400 352 400 352 400 260 240 260 380Dimbovita 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176Vlasca 176 176 176 176 176 176 176 176 176 176Telecntnan 176 176 176 176 176 176 176 130 176 90Muscel 120 120 120 120 120 --Arges 120 120 120 120 120 120 120 120 120cat 176 176 176 176 176 136 128 120 96Rsnnanati 176 176 176 176 176 176 130 130 90 130Malj 176 176 176 176 130 120 130 120Vilcea 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120Gorj 176 300 176 300 176 300 176 300 176 300Alehedinti 360 240 300 240 360 352 280 200

www.dacoromanica.ro

Din comparavia celor doui liste a Vistieriei si a Vornicieidin liuntru rezultl.' ci fiecare dintre aceste institutii centraleale relrii Romanefti avea o alai evident-a' pentru capacitateachilei din judetele ;aril.

Datoriti marilor deosebiri existente intre capacitatea chileidin judeve, magaziile de rezervi ale statului infiintate prinRegulamentul organic au fost nevoite sá. calculeze toateprodusele colectare in anul 1832 in unitatea cea mai micl decapacitate, care era aceeasi pentru toatá tara, ocaua, ceea ceingreuia mult calculele424.Cum aceastá situatie producea serioase perturbatii in relatiilecomerciale interne si externe aflate in plini dezvoltareca si in relaviile stipinilor de mosii cu sitenii, organele de re-sort Vornicia treburilor din liuntru si Vistieria au fostnevoite si ja másuri pentru indreptarea situatiei.

In anul 1832 se hotirlste uniformizarea capaciaitii chilei la400 de ocale pentru toate judetele girii; aceasti noui chill sesubimpártea in 10 banite a 40 de ocale sau 20 de banite a cite20 de ocale, banite cu care se calcula apoi chila. Vistieria urmasä. trimiti in toate judwle si orasele %It'll asemenea banite eta-Ion, care trebuiu sá fie folosite de la 1 ianuarie 1833425.

In proiectul de vinzare a vimilor Tárii RomInesti pe anul1833, la puncrul 49 se preciza; chila pentru producturi deacum inainte va fi de 10 banite, banita de cite ocl 40 (patru-zeci) si va insuma oci patru sute; pentru inlesnire insá, se vaface douizeci jumá.titi de banivi de cite ocá. douizeci si aceastlmisuri se va obisnui in toatl tara"426. Obstirea" (adici adu-cerea la cunostinta obstei locuitorilor) s-a ficut printr-o pu-blicatie" a Departamentului Finantelor la 12 ianuarie 1833, incare dupi ce se arati neorinduielile produse de folosirea unormIsuri dupi obiceiul fiesciruia juder, se spune ci stipinirea,aflindu-se Cu cea mai pitrunzátoare ingrijire spre tnaintarea

424 Buletin", gazeti oficial, 26 febr. 1833, p. 66. Cu patru ani maiInainte, la 9 oct. 1828, preturile cerealelor erau fixate pe suta deocale pentru cd chile; pe la toate judefile nu sa potrive§te cu masura # can-tarul" (I. COI0CARU, op. cit., I, p. 409) .

426 Arh. st. Buc., Vistieria , dos. 4322/1832, f. 8-9 v.428 Buletin", gazetil oficial& nr. 1, 1833, p. 9.

214

www.dacoromanica.ro

negotului i linistirea intre neguvitori i cumpáritori, cum siintre proprietari i locuitorii clácasi", hotáráste:

desfiintarea vechilor chile diferite folosite in judge;introducerea unei masuri unice, chila suma hotarita

de oca' 400, fácutá ajar cu gnu, mei, porumb i orz, impánitáIn 10 baniti, una de ocá 40, sau in 20, pentru inlesnire la ml-surátoare si drat, una de ocá 20";

se vor trimite la ocirmuirile judetelor cite douá banive,una de 40 socotitá zece in chill si alta de ocá 20, socotitá20 in chill" 427.

Iatá ce spune i Iordache Golescu in dictionarul su ramasIn manuscris despre aceastá uniformizare a chilei: banitáchilás aseamáná la trebuin; i insemneazá o másurá cu carese másoará bucatele; insá banita este de od 44 iar chila dá8 banite, adic d 005. 352. Banita se aseamáná cu ferdelanemteascá, iar chila cu gáleata (folositá in TransilvaniaN.S.), insá atit banita este mai mare decit ferdela, citchila mai mare decit gáleata. Acum (deci la 1832), chila s-aumai márit, fácindu-se de zece bániyi i banita de 40 °el, carevine chila de 400 ocácc428.

Desi a trebuit s infrunte in toate judetele i scheleleatárii traditia folosirii unor chile diferite, aceastá nouá capa-citate a chilei s-a impus treptat in toatá Tara. In situatia ro-dirii" pe anul 1832, intocmit5 la inceputul anului 1833, toatecantitátile de cereale sint calculate in chile de 400 de ocale429,ceea ce aratá cá, oficial, chila era consideratá ca avind aceastácapacitate.

Cu toate acestea, márimea chilei a continuat s inregistrezeunele variatii i dupá anul 1832, dar diferentele inregistrateintre diverse chile si aceea oficial de 400 de ocale, denumitä.chila reirii"430, au fost mult mai mici ca inainte. Astfel, intreanii 1837-1838, un englez, Charles Cunningham, in trecere

427 Arh. st. Buc., Vomicia din lä.untru, dos. 694/1833, f. 238 si Bule-tin", gazetil oficiahl, 16 ian. 1833, p . 16.

428 Acad. R. S. Romiinia, ms. rom. 850, f. 166 y.429 Amalele parlamentare", t. III, partea I, 1832-1833, p. 450. Vezi

si Cantor de avis si de comers", 1837, p. 8.488 I . COJOCARU, op. cit., II, p 547.

215

www.dacoromanica.ro

prin tara noastrá, considera chita de Baila de 400 de ocale,dar cu unele variatii dupà greutatea griului: griul de munteavea 405 ocale la chilà, iar cel de cimp cu 10 ocale maiputin431; peste cltiva ani, un alt altor, rus de asa datá,Batianov, intocrrund un tabel de másurile folosite in taa,considcra chila de Baila ca fiind de 385-390 de °cale"' (inambele cazuri se are In vedere greutatea hectolitricá a ce-realelor).

In anul 1838, chila de gnu, mei si porumb se socotea inaproape toate judetele arti la 400 de ocale, in timp ce inciteva judete (Romanati, Prahova, Olt), cerealele mai upare(orzul i oN ázul) erau calculate prima la 270-360 de ocale,iar cea de a doua la 240-272 de ocale433. In unele judetechila continua deci a fi calculatá dupá greutate.

Peste alti zece ani, In 1848, se observá cá In unele judete(Arges, Bràila, Muscel, Teleorman i Vlasca) toate cerealeleerau m'asurate cu chila de 400 de ocale, in timp ce in altele,vinzárile se fáceau In sute de ocale (Dolj i Mehedinti) sauCu chile diferite (cazul judetelor Prahova i Romanati, undechila de gnu, porumb si mei avea 400-420 de ocale, orzul360 sau 340 de ocale, iar ovázul 300 de ocale)434.

$i mai tirziu, cind chilele de gnu se cinareau, aveau une-ori mai mult de 400 de ocale; dupá o informatie din anul1862, trei chile de gnu cionarite másurau 1241 1 2 ocale, chilafiind deci de 412 ocale435. Cam In aceeasi vreme, orzul, fiindmai usor, era calculat chiar de autoriati la 21 banite mici

431 Revue roumaine d'histoire", t. III, nr. 2, 1964, pp. 270.432 Ms. la Inst. de istorie N. Iorga". Datoritä acestor diferente, listele

din deceniul al IV-lea al secolului trecut in care se dau echivalentelechilei de 400 de ocale in masuri europene inregistreaza unele deosebiri dela o lista la alta; astfel, chila era egalii cu:

17 si 3/4 sau 17 si 7/8 chile constantinopolitane;7 si 3 4 sau 8 staia" de Triest;5 si 1 2 sau 5 si 5/7 mine" de Genova;8 si 3/4 sau 9 si 1/8 saci de Livorno si2 si 1 3 Kuater" de Londra (Mercur", 1840, pp. 6,25, 29, 32,

36, 40 etc. si 22 aug. 1840).433 Arh. st. Buc., Vornicia din lAuntru, dos. 1952/1838.434 Ibidem, dos. 408/1848.436 Täranul romän", 1862, p. 197.

216

www.dacoromanica.ro

intr-o chi1ä436 (in loc de 20, cit avea chila de 400 de ocalccapacitate).

In sfirsit, trebuie sä mai amintim si de faptul cä chila,mäsurindu-se cu banita (10 banite mari o chilä), inregistraunele diferente fat5 de capacitatea sa oficiará' si datoritä fap-tului csi nu se respecta totdeauna capacitatea legalä de 40 deocale a banitei. Asile!, intr-o poruncä din anul 1840, refe-ritoare la orasul Bri1a, domnul rii, Alexandru Ghica, arátacà Departamentul (trebilor din läuntru) va lua in bägarede searnä plingerea propusä pentru osebirea banitelor i in-trebuintarea mesterilor ce mijlocesc la mäsurätoarea bucatelorprin tarä i, intelegindu-se cu dumnealor vinzkorii, va ingrijia se introduce pretutindeni chila cea oficialä de 400 oca"437.

Chila de 400 de ocale este egatei cu 679,268 1438.Datoritä folosirii ei vreme de mai multe veacuri, chila a

supravietuit introducerii sistemului metric. In 1907, in comunaCälinesti Teleorman se vorbea asile! de 300 de chilemari" de porumb439. Si astäzi incä, in multe sate din CimpiaDunärii (in jud. Ilfov i Vlasca), sàtenii isi mai calculeazIcerealele in chile.

In Moldova, chila a indeplinit un rol aserranátor cu aceladin Tara Romaneascä, avind, ca in provincia vecinä, ocapacitate diferitä.

Prima mentiune a chilei dateazä din aceeasi vreme ca siIn Tara Romaneaseä; la 18 aprilie 1565, turcii porunceau luiAlexandru Läpusneanu, domnul tárii, sä trimitä la Poartä.100 000 de chile de orz440. Cum chila de orz era evaluatä la

436 Monitorul oficial", 1861, P. 363. Vezi i plingerea unui locuitor,din 1845, in care se spune cá másurase griul cu banita ecsportatii ceadreaptl, 21 trágátori in chilií, necletenate i fárá virf" (I. Co.roCARu,op. cit., II, p. 875).

489 Analele Bráilei", 1929, nr. 2-3, pp. 52-53.488 1. BUJOREANU, op. cit., p. 1970. Dup5. párerea lui Ion Ionescu de

la Brad, chila romfineascá" (cum numeste el chila din Tara Románeascä)ar fi avut pe la 1861 doar 634,92 1 (Calendar pentru bunul cultivator,Bucuresti, 1861, P. 49). Aceeasi capacitate o india si I. GHicA, op. cit.,p. 58 si Pharmacopeea romana, 1862, p. 597.

439 Revista arhivelor", 1964, nr. 2, p. 246."0 Acad. R. S. Románia, DLXXIX/79 a.

217

www.dacoromanica.ro

pretul mic de 6 aspri441 í vinind seama de numárul mare dechile solicitat, este vorba, fr ndoialg, de chile de Istambul.

Aceastl chill numitl In documente si stambol-chila"a fost folositl adeseori in relatiile Moldovei cu Imperiul oto-man sau in diverse alte prilejuri. De pildá, la 1742, Poartacerea domnului Moldovei 13 000 de chile stambol de orz442;mai tirziu, abatele R. G. Boscovich afirma cá Moldova tri-metea anual la Constantinopol peste 300 000 de chile de griu,misura cineirind 22 de ocale"443; in sfirsit, la 2 octombrie1812, Obsteasca Adunare a Moldovei estima producTia degnu a pár;ii de ráslrit a Moldovei la 120 000 de stambol-

Stamboale de gnu sit de Mil sint amintite adese-ori in documentele din prima jumltate a secolului al XIX-lea, uneori capacitatea acestei másuri confundindu-se cuaceea a dimirliei446, care era de fapt mai mica.

Amintirea chilei de Istambul s-a pIstrat mai multá vremein Moldova decit in Tara Roma.neascl, banitele de 22 deocale numindu-se 'Ana' tirziu stamboale. La 1871 se spuneaastfel cI un clopot al mInlstirii Neamt era cam de 10 stam-boale"447.

In afarl de aceastá' chill de Istambul sau stambol-chilr,documentele din secolele XVII-XVIII amintesc chila fie lavinzlri si cumpIráiri de cereale, fie ca obligavie a locuitorilorde a da zaherea trupelor turcesti, obliggie cunoscutá' la sfir-

441 Ibidem, DLXXX/26 a.4" N. IORGA, Studii fi doc., VI, p. 327.4" R. G. Boscovic.H, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Po

Bassano, 1784, p. 125.444 Uricarul, IV, p. 346.In afaril de aceasti chili, in a doua jumitate a secolului al XVI-lea,

mai este amintiti i chila de Chilia, dupá numele portului cu acest nume;la 1585, aceasta avea 230,94 kg (L. COCER, Le commerce interieur descéréales dans l'Empire Ottoman pendant la seconde moitii du XVI-amesiècle (Revue de la Faculté des Sciences economiques de l'Universitéd'Istambul, nr. 1-4, 1950, p. 179).

4" Vezi doc. din: 16 iulie, 26 august si sept. 1828, 12 iunie 1840, 30 iulie1844, 8 oct. 1848, 20 sept. si 3 nov. 1850, 29 iunie 1862 etc. (Arh. st.Buc., A. N., MMII/122, 125 , 127, 128, MMVI/82, MCMLXXVI/32,MDCCCXCIX/105 i 179, MCMLVIII/1 i DCl/51 etc.).

446 Doc. din 29 Fin. 1852, unde se arati cá o merti avea 10 stamboale4ibidem, MMCVII 4).

"7 Acad. R. S. România, rus. rom. 228, f. 355 v.

218

www.dacoromanica.ro

situl secolului al XVII-lea sub numele de chile de Came-nive448.

Chila a avut sit in Moldova capacitáti diferite. DespreAntioh Cantemir, cronicarul Ion Neculce afirmá cà a trimisturcilor 300 de cai incárcati cu grtne, punind pe tot calulcite 2 chile"449. Aceastà chilá de la inceputul secolului alXVIII-lea avea o jumátate de povará de cal sau circa 70 deocale. Mai tirziu, la 1742, chila era consideratá ca avind 18dimirlii450, adicl 198 de ocale.

In primele decenii ale secolului al XIX-lea, chila din Mol-dova era consideratá ceva mai mare, avind douá merte sau20 de dimirlii, adiel socotitá cu dimirlia de 11 ocalemásura 220 de ocale, iar cu dimirlia de 12 ocale másura 240de ocale45' (cit avea in aceeasi vreme chila micá de Bráila).Chila de 240 de ocale, egalá cu douá merte452, era conside-rará tn aceastá vreme másura oficialá a Moldovei, Asa seexplicá faptul cá, in rapoartele consulilor austrieci din Iasicátre ministerul de externe din Viena, preturile cerealelordin Moldova sint calculate cu chila de 240 de ocale453. Subli-niem faptut ca capacitatea chilei din Moldova a lost calculatádupá aceea a mewl.

Aceastà chilä de 240 de ocale sau de douá merle se numeachila de Galati, dupá numele portului pe unde se fácea

cel mai mare export de grille. Pe la mijlocul secolului alXIX-lea, stráinii care au trecut prin tara noasträ considerau

448 Doc. din 24 ian. si 1 iulie 1693 (Arh. st. XLIX/1 i Cerceariistorice", 1932-1934, p. 109).

I. micutz.B, Letopiseful, ed. a II-a, ed. I. Iordan, p. 137."° N. IOROA, Studii fi doc., VI, p. 332.451 A. WOLF, Beitrage, p. 138, P. KARACZAY, Beitrage, p. 40, N. IoROA,

Studii §i doc., XIX, p. 100, XXI, p. 524, V. A. URECHIA, op. cit., X B,p. 473 si relatia lui Lagan (Buletinul Com. istorice", IX, 1930, P. 175).Intr-o Aritmetica nedatatit, aprtruti. in prima jumatate a secolului alXIX-lea (p. 74) se spune c chila se imparfeFte in cloud merle fi merla10 dimerhi". Vezi i Aritmetica, Iasi, 1839, p. 56.

452 Echivalenta dintre dota merte si o chili{ rezula din ntuneroasedocumente; vezi pe cele din: 1818, unde se spune di 176 merte de griu fac88 de chile; 7 iunie 1835, 12 iulie 1864 etc. (Acad. R. S. Rominia,MCCXLVII/9, Arh. st. Buc., A. N., CCCIX/12, MAICDXII/50). VeziPropLsirea", 1844, p. 232, N. SOUTZO, op. cit., p. 162 si D. Imtcu, op.cit., p. 16.

453 Hurmuzaki, serie nota, vol. II, pp. 365, 377, 392 etc.

219

www.dacoromanica.ro

raportul dintre chila de Galati i aceea (mare) de Brila(de 352 ocale) era de trei la doul454.

Mai trebuie s amintim aici i faptul c, spre sfirsitul seco-lului al XVIII-lea, francezul Carra in general bine infor-mat asupra fárilor noastre afirml csi chila PTO avea260 de oca/e455, fiind deci ceva mai mare decit chila deGalati.

In afará de aceste chile, de 220, 240 si 260 de ocale,existau in secolul al XIX-lea in Moldova ca i in TaraRomaneascl chile mai mari si mai mici, dupi greutateahectolitrid a cerealelor. Astfel, in listele de preturi din anul1845, in citeva din tinuturile Moldovei (Bacau, Botosani,

Suceava, Dorohoi), griul porumbul si secara erau so-cotite la 240 de male in chilli, in timp ce orzul avea 180210 ocale iar oväzul 140-200 de ocale. In tinuturile Bir-lad i Tecuci chila de gnu i porumb avea cite 260 de ocale,iar orzul 180-210 ocale; in tinutul Vaslui, toate cerealele,Cu exceptia secarei, erau calculate la 260 de ocale in chill',in timp ce in tinutul Neamt griul si secara aveau cite 280de ocale la chill, porumbul 270, orzul 200 si ovslzul 160.Numai in orasul Iai capitala toate grinele erausocotite la 240 de ocale in chill., dupà mlrimea chilei ofi-ciale456.

Situatia nu s-a schimbat nici mai tirziu, cind chila se soco-tea dupyl greutatea hectolitricà aproximativsi a cerealelor. Ast-fel, in 1848, grill! si porumbul erau calculate intre 240 si 280de ocale chila, màlaiul intre 240 si 300 de ocale, orzul 160240, iar secara 240-260457. In 1857, chila de gnu varia in-

Revue roumaine d'histoire, nr. 2, 1964, p. 272 (relatia englezuluiCharles Cunningham din anii 1837-1838). Acesta dà i echivalenta chileiIn alte milsuri; dupti piirerea sa, 100 de chile de Galati erau egale ea 435 hlsau cu 208 cetverte de Odessa, chila avind deci 4,35 hl. Vezi, de asemenea,Romanoslavica", XI, 1965, pp. 325-331 si P. KARACZAY, op. cit.,pp. 40-41, unde se arata ca chila avea o capacitate egala cu trei cibleardelene de cite 80 de ocale una, deci 240 de ocale.

455 MS. la Inst. de istorie. Vezi si listele din ziarul Duniirea", 1848,p. 28, unde se compara chila moldoveana ca masurile europene de ca-pacitate.

4" Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 7248/1845. Dosarele de preturipentru anii 1832-1842 s-au pierdut.

457 Ibidem, dos. 12 532/1848.

220

www.dacoromanica.ro

tre 230 si 260 de ocale, cea de porumb avea 240-300 deocale, orzul 180-220, ovä:zul 120-200 iar secara 220-260de ocale468. Precum observà'm, capacitatea (sau greutatea)chilei din Moldova varia in jurul a 240 de ocale dt aveachila oficiará, care a fost mai micà decit aceea din TaraR.omâneasei (400 de ocale).

Ca si in Tara Romaneascá", chila a supravietuit introduceriisistemului metric. La 1870, de pila 0.ranii din judetulPutna vindeau merele cu chila, arà säl ni se spunà lima' decare chilà este vorba.462.

Chila de 240 de ocale cea oficiará' dupI 1831 a fostcalculatsi destul de diferit de autori: dupsá N. Soutzo, avea364,8 1460; I. Ghica si Ion Ionescu de la Brad o calculeazá: la380,95 1461; in revista Prop5.sirea" din 1844462 la 306,576 kgla greutate) iar in colectia de legiuiri greut4i din

1886463 se dà" echivalenta de 4,30 hl; mai exact chila avea430,08 1.

5) OBROCUL (OBOROCUL)

in documentele medievale ale Dril Romanesti i Moldo-vei, obrocul464 a avut mai multe sensuri: ajutor sau danie,portie sau ratie i mlisur51 de capacitate. El a fost folosit maiintii in documentele slave cu sensul de danie. Astfel, la 1388Mircea cel Witrin caruia márastirii Cozia un obroc" de lacurtea sa de 220 de Oleti de gnu, vin, brinzl etc466. Cu acelasisens este utilizat termenul obroc i in numeroase documentenoldovene din secolul al XV-1ea466. Cu sensul de portie sau

458 Ibidem, dos. 38156/1857.456 I. IONESCU DE LA BRAD, Agricultura romeind in judeful Putna.

Bucure.5ti, 1870, p. 379.46° N. SOUTZO, op. cit., p. 162.461 I. GHICA, Mdsuri chi greuteifi, p. 58 §i ION IONESCU DE LA BFtAD,

Calendarul pentru bunul cultivator, Bucure.5ti, 1861, p. 49.462 Prop4irea", 1844, p. 232.468 Masuri greutdli, Bucure§ti, 1886, p. 174. Vezi i I. BUJOREANU,

op. cit., p. 1970.464 Cuvintul este de origine slava sau ucraineanit (uborok). Vezi Dic-

lionarul limbii romdne moderne, S. V. Si D. P. BOGDAN, Glosarul cuvintelorromdnegti din documentele slavo-romdne, Bucure.gti, 1946, s. v.

465 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIII-XV, p. 42.466 Ibidem, A, veac. XIVXV, pp. 255, 307, 343, 382, 395. Vezi §i

H. H. STAHL, Contributii, III, pp. 77-86.

121

www.dacoromanica.ro

ravie alimentara el a fost utilizat mai tirziu; de pilda, la4 septembrie 1696, domnul Moldovei, Antioh Cantemir,arta c slujitorii curtii fara oboroace nu pot fl"467.

Ca masura, obrocul este amintit prima oará in TaraRomiineasca- in 1512, cind Neagoe Basarab daruia manastiriiGlavaoioc 260 de obroace de gl4u"468. Dupa aceasta data,obrocul a. fost folosit pe scara larga pe tot cuprinsul TáriiRomânesti, fiind cea mai utilizata masura de capacitate insecolul al XVII-lea, oind banita este pomenira rar. In lipsaaltor masuri mai mari de capacitate, cu obrocul se masurauuneori cantitati marl de cereale. La 1695, in Condica vistie-riei lui Constantin Brincoveanu este arnintitá astfel o canti-tate de 8 813 obroace de griu469.

Obrocul s-a mentinut nzai mult in Oltenia, uncle estefineamintitin documente in secolul al XVIII-lea i in prima

jumatate a secolului trecut470, cind in restul tarii predo-mina banita. La inceputul secolului nostru, Al. $tefulescuafirma ca obrocul este masura de gnu; azi in Gorj are 40ocale sau 2 banite de cite 20 ocale, 1/10 din kil1"471. Precumse vede, in Oltenia, obrocul se confunda cu banita mare de40 de ocale472.

Cu obrocul se masurau, in primul rind, cerealeleorzul, ovazul, meiul), apai fasolea, mazarea, bobul, iar uneori

ceapa473.Ca masuri precise, de o capacitate determinara, s-au folo-

sit in Muntenia doua. feluri de obroace: mici, de 22 de ocale,mari, de 44 de ocale. Doua documente din secolul al

XVII-lea stilt pe deplin lamuritoare In acest sens: la 20

"7 N. IoRGA, Studii §i doc., XVI, p. 199. Vezi l MIRoN CosTIN, Opere,ed. P. P. Panaitescu, p. 86, unde se aratA cii domnul Moldovei stefanToma a trimis poruna pe la toate conacele de i-au Mat oboroacele"soliei polone in trecere prin Moldova.

464 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 85. Vezi si vol. II,pp. 48-49, 118, 211, 216, 403 passim.

464 Condica Vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 125.474 Vezi doc. din: 12 mai 1776, 6 sept. 1780, 21 april, 1785, 1825, etc.

(Doc. priv, relaliile agrare, I, pp. 604, 713, D. Z. PuRNICA, Din istortacomeriului, p. 113, N. IoRoA, Studii §i doc., XXV, p. 87).

471 AL. §TEPULESCU, Documente slavo-romeine, p. 589.472 Cf. si L. §AINEANU, Diclionarul universal al limbii romane, s. v.,

uncle se spune IN:mite (obroc)".478 N. IORGA, Studii §2 doc., XIV, p. 57, XXV, pp. 87 si 198 (in ultimnl

caz, este vorba de obroace de gunoi).

222

www.dacoromanica.ro

octombrie 1680 §i 7 mai 1689 se intareste manastirii Ostrovulun mertic anual de ,200 obroace de grin de 22 de oca, carefac obroaoe mari 100"474. Capacitatea de 22 si 44 de ocalea celor douá feluni de obroace este confinmata si de alte do-cumente din secolul al XVII-1ea475.

In Oltenia obroacele aveau o capacitate mai mare decit inTara Romaneaseii. La 1726 se afirm c obrocul probabilcel mare) avea 66 de male". Dupa cum rezultá. din docu-mente, intre acest obroc de 66 de ocale i cel mic folosit inOltenia exista un raport de 2/3, altul decit acela dintre ra-portul existent titre obrocul mare si Ink din Muntenia, careera de 1/2. La 1716-1717, cind se face un calcul pentru trans-formarea obroacelor mici in obroace mari la Otesani-Vilcea,se spune ca: mali (mici) obroace 18 cm (fac) velichi obroaoe12; mali obroace 36 cm velichi obroace 24; mali obroace 27cin velichi obroace 18"477. Cum obroacele amintite la 1726erau foarte probabil din cele mari, rezulta din acest document

obroacele mici aveau In Oltenia o capacitate de 44 deocale, cit masurau cele mari in Muntenia.

Alaturind cifrele indicatoare ale capacitatii obroacelor dinMuntenia si Oltenia 22, 44 si 66 de ocale observant ca.ele formeaza o proportie aritmetica, ceea ce azatá. ca a existatfoarte probabil o regulá. de stabilire a manimii lor.

Pe ling obroacele amintite mai sus cu capacitaTi fixe de22, 44 si 66 de ocale, au mai existat i altele, care purtau nu-mele oraselor in care si in jurul carora erau folosite: obroculPitegilor, amintit in 1647478, al Rimnicului, pornenit in

4" Arh. st. Buc., ep. Arges, LXX bis/10 si 12.476 Un obroc de grin de ocii 44" este amintit la 14 april. 1673 lar obrocul

de 22 ocale la 6 noiembr. 1680 (Acad. R. S. Romania, XCIV/8 i CCl/32).in raspunsul lui Serban Cantacuzino catre imparatul austriac Leopold,din 1688, se vorbeste de obrocul ce umbld intr-aceastd lard 0 care este deoca 22", ceea ce arata cil obrocul mic era mai folosit cleat cel mare lasfirsitul secolului XVII-lea. (N. IoRGA, Genealogia Cantacuzinilor, p. 231).

Trebuie sa a/At aici ca i alte state foloseau masuri aproximativ egalecu obrocul. in Polonia, de pilda, se utilizan masurile numite polmiarek(modius), care avea 38,93 1 si macka, egala cu jumiitate din prima sau cu19,46 1 (ST. HoszoWsKi, op. cit., p. 35).

476 C. GIURESCU, Material pentru istoria Olteniei supt austriaci, II, p. 48.4" N. IORGA, Studii 0 doc., xnr, p. 15.478 st. Buc., mantistirea Radu Voda, XIX/10.

223

www.dacoromanica.ro

16784", al Buz'aului, mentionat la 1691480 si al Focyznilor,de care se vorbeste la 167548'. Capacitatea acestor obroacenu o cunoastem, deoarece documentele nu ne dau stiri de-spre ea. Este posibil, de altfel, ca in documentele amintite sàfie vorba de obroace-etalon, pästrate in ora.sele respective.

Incepind din a doua jumätate a secolului al XVIII-lea,obrocul este tot mai nar aanintit n docuanente, locul säufiind ocupat treptat de banitä, care avea o capacitate apro-piatä. In dictionarul su, din secolul al XIX-lea, IordacheGolescu aratä, de altfel, ea' obrocul este o másurä vechebucate, ca banita"482.

In másurl modernä, capacitatea obrocului mic de 22 deocale era de 37,356 1, a celui de 44 ocale de 74,712 1, iarcel de 66 ocale avea 112,068 1.

Ca instrument de masurat, obrocul nu va fi diferir foarteprobabil de barn* La sfirsitul secolului trecut, dud se maipistra lind arnintirea sa, in fostul judet Muscel, obrocul eraconfectionat din scoartä de tei, fiind infundat la un capättot cu scoartä de tei, sau cu scinduri subtiri; el era folositca i cosarca, la incärcarea porumbului in care483. Aceleasiinformatii le afläm si din Dictionarul limbii romane moderne,unde se sustine cà obrocul este un vas mare cilindric pentrucereale, fäcut din scoartä de tei, care serveste pentru másu-rarea sau transportul acestora".

In Moldova, obrocul a fost o unitate de másurat mult mairar folositä decit in Tara Româneascä i nut-1.mi incepind dinsecolul al XVIII-lea. De pildä, la 26 iulie 1713, Axinte Uri-carul trebuia sä impartä dijma cu ràzeii säi cu oboroculrt484,iar la 1826, cind se culege un pogon de päpusoi se spunecsi másurind cu oboroaca, au iesit 46 oboroace i bätinclu-sä,

479 Ibidem, ms. 173, f. 609.499 Ibidem, ep. Buzau, XLVIII/59.49/ Ibidem, Mitr. Tfirii Rom., LXXXIX/19.492 Acad. R. S. Románia, rus. rom. 844, f. 247.4a3 T. PAMFILE, Agrioultura la románi, pp. 220-221.4" N. IORGA, iírs noi despre Axinte Uricariul, Bucuresti, 1934, p. 5.

Vezi si doc. din 15 iunie 1707, unde se spune cä un obroc de piine valoraun ort (G. GHEBANESCG, Surete, VIII, p. 26). In 1837, la Cotnari, semiisura porumbul cu obrocul socotit di o dimirlie grclunfe". In aceea,sivreme este amintit i obrocul infierat (Arh. st. Iai, Ispráv. Iasi, tr. 1759,op. 2008, dos. 951, f. 67).

224

www.dacoromanica.ro

au iesit 70 dimerlii in gräunt1"485. Din acest document re-zult c obrocul era mai mare ca dimirlia, avind probabilmärimea unei banite.

In prima jurnivate a secolului al XIX-lea, in regiuneaPutna mai aproape de Tara Româneasel cu obroculse mäsurau i fructele486.

6) BANITA

Tinind seama de terminatia in itä" a cuvintului, este pro-babil cà termenul de banitä sä fie de origine s1avI487. Banitaa Jost una dintre cele nzai des folosite uniati de m:cisurii $iinstrumente de nulsurat capacitatea din Tara Romiineasa insecolul al XVIII-lea si in prima jumätate a secolului trecut,cind a devenit submultiplul chilei.

Cea dintii mentiune cunoscutä a banitei este din 1 aprilie1597, cind Mihai Viteazul poruncea sä se restituie unei ferneidin Bogdänesti-Vilcea 50 banite de mei"488. In secolul alXVII-lea cind domina obrocul banita este amintitäfoarte rar in documente, in diferite regiuni ale Tárii Roma-nesti, in Vilcea489, Teleorrnan19° i Buzäu491, ajungind in se-colul urmà.'tor sà scoatä din circulatie obrocul, a cirui capa-citate a si imprumutat-o.

Cele mai multe referinte despre capacitatea banitei sint dinsecolul al XVIII-lea492, cind banita avea 22 de ocale, adid

485 N. IORGA, W. de Kotzebue gi monten tul de prefacere moderad a socieiIcifii moldovene§ti, Bucuresti, 1934, p. 63.

483 La 12 ian. 1837, täranii din Colac urmau sA vindá unui boier perji.verzi" mäsurate cu obrocul (A. SAvA, Doc. putnene, II, p. 155).

4 8 7 Gh. Miliáilá nu o aminteste printre cuvintele slave imprumutatein limba noasträ (op. cit., indice).

488 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 259. In vol. IV,p. 276, banita este amintit6 intr-o insemnare din 1661, Malta pe undocument din 1577. In onomasticä., numele de banitA este mai vechi, elintilnindu-se la inceputul secolului al XVI-lea (ibidem, I, p. 80, II, p. 98passim).

489 Doc. din 1676 (Arh. st. Buc., mänästirea Hurezi, XII/2).49° Doc. priv.ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 276 (insemnare din

1661.)4 91 Doc. din 1657 (Acad. R. S. România, MCCCXXIII/3).492 Stirile din secolul al XVII-lea nu sint prea sigure; intr-un doc.

-din 11 iunie 1657, citat in nota precedentit, se spune el 20 de banitefdceau 16 chile (este vorba probabil de chila de Istambul, care avea 22 de-ocale; in acest caz, banita ar fi avut circa 18 ocale).

22$

www.dacoromanica.ro

tot atit cit obrocul mic si chila de Istambul. Numeroase do-cumente din acea vreme dovedesc afirmatia de mai sus. Astfel,la 20 aprilie 1752, porumbul era dijmuit cu banita de 22 deocale493; la 20 iulie 1771, se spune cl se pusese intr-o groapäo cantitate de 122 de banite de cereale »de ocä 22'14; inaceeasi vreme, in judetek Gorj i Mehedinti, renta in produseera mäsuratä Cu »banita de ocá douäzeci i doo"495.

In afarä de aceastä banitä de 22 de ocale, consideratädreaptä" sau oficiala, existau insä. altele, cu capacitätidiferite, de 14496, 15497, 18, 20, 24498, 25499 etc. ocale, deciatit mai mici cit si mai mari decit aceea oficial l de 22 de ocale.

Diferentele dintre capacitätile banitei proveneau uneorica i la chilä din faptul cá. se calcula märimea bani-

tei dupä greutatea hectolitria a cerealelor. La 1781, banitade mei era consideratä. ca fiind de 22 de ocale, in timp ceacelea de gnu i orz aveau 21 si 20 de ocale, iar cea de po-rumb 25500, iar la 1804 se motiveazä cá. banita de gnu a ie-sit de 33 de ocale, nu de 35, deoarece griul a fost »usure1"501.

Alteori banita avea o capacitate stabilitä ca i la altemäsuri de unele traclitii locale. La inceputul secoluluial XIX-lea, la Bucov-Saac, porumbul se dijmuia astfel cubanita mosiei, ce din vechime s-a urmat, care poate s fieca 28 oca"502.

In a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, o datä cuschimbarea modului de percepere a rentei in porumb, cind a

499 N. IoRGA, Studii i doc., V, p. 197; vezi si p. 201.494 Doc. priv. relaliile agrare, I, p. 581.495 Ibidem, p. 684 (doc. din 1782). Vezi si V. A, URECHIA, Ist. rom.,

XI, p. 691, XIII, p. 309, Arhivele Olteniei", 1935, p. 433, BuletinulCom. istorice", V, P. 278,

496 Miron Costin", III, 1915, p. 46 (doc. din 1742).497 STOICA TEODORESCU, Monografia comunei Talega, p. 265.499 Doc. priv. relatiile agrare, I, p. 602 (doc. din 1776).499 Ibidem, pp. 679-680. Vezi si doc. din 1803, unde este vorba de

banite de 11 , 18, 19 si 22 ocale (ST. GRECIANU, Genealogiile documentate,II, pp. 62-64) si inventarele mAnetstirii Tirgsor din 1784 si 1802, undesint amintite patru feluri de banite: de 10, 20, 22 si 40 de ocale (G. POTRAsi N. SIMACHE), op. cit., pp. 446 si 477).

599 Doc. priv. relatiile agrare, I, pp. 679-680.597. V. A. URE041A, op. cit., XI, p. 330.592 Ibidem, XIII, p. 385.

226

www.dacoromanica.ro

inceput sI se ia nu dui:a recoltá (una din zece), ci dupá po-goanele cultivate (cite patru banite de boabe de pogon)503,pro prietarii de nzofii au autat sc tragii foloase cit mai mari,narind capacitatea banitei, zisii de Arne, pina la 50 deocale sau chiar mai mult. De la sfirsitul secolului al XVIII-lea

inceputul celui urmátor au limas numeroase plingeri aleOranilor despre acest abuz al boierilor 6 mánástirilor. Astfel,la 11 noiembrie 1779 si mai apoi, in 1780, táranii din Ocnita-Dimbovita arätau c egumenul mänástirii Dealu le lua dij-ma din porumb cu banita de 50 si 52 de ocale504, iar la 1814,locuitorii din Suslánesti-Muscel se plingeau i ei c stápinulmosiei le pretindea dijmá cite patru banite de pogonul deporumb si banita de oca patruzeci i patru, precum nu s-aumai pomenit"505. In alte regiuni ale tárii banita de dijmI erade 30, 365" sau 42 de ocale5°7.

Silit s interviná pentru curmarea neintelegerilor dintre%Irani 6 proprietari de mosii, domnia a dat o serie de dis-pozivii prin care a readus banita la vechea sa capacitate de 22de ocale. Aceasti capacitate oficial á a banitei a fost legiferatá.tn1780, prin Pravilniceasca Condica508 §i din non in 1819, prinLegiuirea lui Carageas09.

5°5Ìn Pravilniceasca Candied, din 1780 (Ed. Acad. R. S. Romania,p. 84), se prevede ca dijma din poramb urma sa, se dea, ca i pina atunci,o benita din zece recoltate. La sfirsitul legiuirii (p. 156), dispozitia dinprimul text e modificata, precizindu-se ca. se vor da patru banite decite 22 de ocale pentra fiecare pogon, fapt confirmat apoi de numeroasedocumente. Despre aceasta problema vezi si S. COLumBEANu, Evolutiaraporturilor agrare din Tara Romaneascei dupa rciscoala /uti Tudor Wadi-mirescu pina la Regulamentul Organic, 1822-1831, in Studii p materialsde istorie modernci, II, pp. 30-31.

694 Doc. priv. relafiile agrare, I, pp. 657 o 662-663.505 ,,Re. arhivelor", nr. 2, 1925, p. 274.696 Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 502.5°7 Ibidem, pp. 726, 793, 804, 879, 881 etc. Vezi si V. A. URECHIA,

op. cit., V, p. 121, X A, p. 193, XIII, p. 385, S. COLUMBEANU, Op, cit.,p. 34.

508 Ed. Acad. R. S. Romania, p. 84.699 Ed. Acad. R. S. Romania, p. 46. In aceeasi vreme, banifa de porumb

ftiulefi era consideratd a fi de doucl ori mai micci decit aceea de porumbcurdlat. tu Pravilniceasca Condia, p. 84 si in Legiuirea Caragea, p. 46,se prevede ca, dijma la pogonul de porumb era de patm banite de cite22 de ocale de boabe san opt banite de cocoloase" (stiuleti). Vezi oAnalele parlamentare", 1831, p. 569.

227

www.dacoromanica.ro

La 1831, se spune despre aceastä banitä de 22 de ocale,.este givaz de toti de obste""), ceea ce aratä cä locuitorii cu-nosteau capacitatea legará a banitei. $tiind insäc stäpinii demosii pretindeam dijrna cu balita mai mare, pentru a se punela adäpost de silniciile proprietarilor, in invoielile agricoleincheiate cu acestia %äranii cereau, in mod expres, ca lamäsuratul porumbului sä ja dijniä cu bani%a de oca 22, iarn u mai mare"5".

La inceputul secolului al XIX-lea, in afarä de banita de22 de ocale, exista si o bani0 a vistieriei de 44 de ocale5'2,echivalentä deci cu dota' barnite mici sau cu obrocul mare.

In 1832, cind se ja hotärirea de uniformizare a mäsurilorde capacitate, s-a introdus o noul: capacitate a banitei, si anume40 de ocale pentru banita nutre fi 20 de ocale pentru banita

adicä 67,926 1 si, respectiv 33,963 15'3. Banita a devenitccum submultiplul chilei de 400 de ocale, care avea 10 banitemari sau 20 de banite mici.

Banitele de 20 i 40 de ocale s-au folosit in toatä %arapina dupä introducerea sistemului metric; banita micà fiin-tnzä si in zilele noastre In miele regiuni ale tárii, unde dublu-decalitrul se numeste banifá.

Despre banitä ca instrument de miisurat posedäm numeroasestiri, datoritä faptului cä, din a doua jumätate a secoluluial XVIII-lea, a fost cel mai adesea folositä, intr-o epocä derapia dezvoltare a comertului cu grine513 bis.

Primele dovezi cunoscute despre existenta banitelor etalons:nt de la inceputul secolului al XIX-1ea. La 23 mai 1814,constatindu-se cä baniyele vechi, date de stäpinire pentru

515 Ibidem, p. 565. Aceasta banitA de 22 de ocale era folosità uneorisi in comertul de cereale cu Transilvania (Vezi doc. din 18 sept. <1832),rezumat in Catalogul doc. grece§ti din Bra§ov, II, nr. 1600).

511 Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 571.512 Doc. din 1819 (V. A. URECHIA, op. cit., III, p. 333).512 1. BLUOREANU, op. cit., pp. 523 §i 1970; I. Ghica indicá 31,746 1

pentru banita miel ai 63,492 1 pentru cea mare (op. cit., p. 58) iar I. Io-nescu de la Brad (op. cit., p. 49) 31,74 si, respectiv, 63,49 1).

518 bis !tia. din aceastá vreme, banita se afla in mod curent in invenrtarul proprietarilor feudali. De pila., la 1784 mAnAstirea Tirgsor aveao banitA pentru bucate lar la 1802 doufi (G. POTRA §i N. SimACHE, op.cit., pp. 450 si 475).

228

www.dacoromanica.ro

surarea cerealelor, se präpädiserä", din care pricinä se mäsuracu felurimi de mäsurätori", se porunceste sä se fac . altebanive noi, infierate, dupä mäsura stabilitä intrecutele zile"514.

Peste 10 ani, la 16 noiembrie 1824, domnul Grigore Ghica,constatind c in varä nu era cunoscutä i tiutä o banivà",pentru a pune capät inseläciunilor ce sä urma cu prkina mä-surätorii", a dat dispozivie pentru facerea de banive de piaträ,nu numai aici in politiia Bucurestilor, ci i in afarä, in toatejudevele". Noua banivä etalon trebuia sä se confecvionezetocmai dupà aiaru15'5 ce sä va trimite i sà sà asäze la locul ceva fi mai mult trebuincioasä". Pentru confecvionarea ei, urmasà se utilizeze piaträ sänatoasä si de soi tare, care nu sä ma-cinä, nici sà roade cu inlesnire". Baniva trebutia sà aibä ogaurä, ficutä. cu mestesugire, de astupat i slobozit, in drep-tul fundului ei, ca dupä ce va pune bucatele intr-insale i poate scoate cu inlesnirecc515 bis.

O asemenea banivä de piaträ, de 44 de ocale, avind pe eadata de 1 ianuarie 1825, exista hid., spre sfirsitul secoluluitrecut, in piava orasului Cimpulung518 (vezi fig 16).

Dupä 1832, and capacitatea banivei a fost fixatä la 20 si40 de ocale, s-au trimis in toatä vara banive obstesti", con-fecvionate dupä aiarul" Vistieriei517. In iunie 1834, se po-runcea magistratului orasului Bräila ca cele zece banive depiaträ de 20 si 40 de ocale, existente in port, sä fie verifi-cate dup5 aceea trimisä de Vistierie518.

514 V. A. URECHIA, op. cit., X A, pp. 748 §i 880-881.515 Pentru semnfficatia cuvintului turcesc ajar, care insemna: 1) conr

trolul metalelor, greutAtilorsi masurilor; 2) greutate, mAsurA 9i 3) a incercamoneda de aur sau argint (ayar-etmek), a potrivi pendula, ceasul, veziM. MALOUF, Dictionnaire ture-franfais, s. V.

615 bis I. COJOCARU, op. cit., I, pp. 337-338 §i Arh. st. Buc., Doc.muntenesti, 111/13. La 8 decembrie 1824, Logofetia cea mare constatacA nu se fAcuserA asemenea banite decit la Oborul Tirgului de Marl dinBucurefti i hotAra, pentm a nu se impiedica desfiisurarea negotului,sit se continue a se folosi m5sura obisnuità (ibidem, III/15).

516 C. D. ARICESCU, Istoria Cimpulungului, II, Bucuresti, 1856, p. 38.Banita care a dispArut intre timp a fost vAzutA in 1889 si de Gri-gore Tocilescu, care o considera unul din obiectele de interes istoric aleora§ului Cimpulung (RomfLnia", 30-31 august 1889).

517 Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 4322/1832, 1642/1836, 1650/1837.Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 4203/1834.

729

www.dacoromanica.ro

Asemenea banive etalon existau in toate judevele si pe latoate maghistraturile" oraselor; ni s-a pistrat o bogati cores-pondenti despre trimiterea din capital i la schelele" (portu-rile) importante ale Giurgiu, Turnu-Severin, Olteniva,

ca i despre schimbarea lor periodici.Banivele utilizate la másurat erau din lemn, legate Cu

cercuri de hier, la mijloc cu punte i picior de hier i doageleinhierate cu pecetea vistieriei". Dupi banivele etalon se con-fecvionau apoi banivele locuitorikr, care erau controlate sipecetluite cu pecetea stipinirk520.

La numai chiva ani dupá punerea in folosinvi a acestorbanive de lemn, in 1840, se constati ci ele s-au dogit sis-au uscat", din care pricini s-au mksorat si nu mai cores-pundeau cu baniva etalon. In fava acestei situavii, pentru alipsi orice bànuialà si prilej de nipistuire intre pàrçile toc-mitoare", se ja misura de a se trimite in fieoare judev si orascite o pereche de banive noi, de 20 si de 40 de ocale, confec-vionate de aceasti dad din tablá de fier, insovite de o liniede fier pentru rasul banivei, toate costind 208 lei si 14 parale.Aceste banive erau vopsite si marcarisite cu pecetea vistieriei,bituti pe alami si lipiti, cite douá pecevi la fiescare banivä,pi dinafari, adici o pecete sus, lipiti de cercul de fier side peretele banivei si alta jos, asemenea"251.

Tovi locuitorii care posedau banive de fier noi sau vechi,nepotrivite çi nepecetluite cu pecetea vistieriei", erau obligavisá se arate cu clín' sele la Sfatul orisenesc (din Bucuresti),ceari a si aiardisi cu aiarul aflat acolo, trimis de la vistierie,si a si pecetlui Cu pecetea acelui sfat"; numai dupá ce se

51° Ibidem, Vistieria, dos. 772/1839, f. 9, 15, 22 passim. Despre modulcum se miLsura in aceste schele, vezi plingerea unui locuitor din Oltenita,care mAsurase la 1845 o cantitate de griu cu benita exportatii, ceadreaptA, 21 trAgAtori in chilii, necletenate l f Ira virf", benita fiind luatAde la cinovnicu cinstitii vistierii" (I. COJOCARU, op. cit., II, p. 875).

52° Buletin", gazetA oficialA, 16 ian. 1833, p. 16 ei Arh. st. Buc.Vistieria, dos. 2449/1840.

521 Arh. st. Buc., Vomicia din lAuntru, dos. 749/1841, f. 87-88, dos.442/1833, f. 47 ei Vistieria, dos. 2449/1840.

Despre trimiterea banitelor la cele 22 de schele ale tAxii ei la sate,vezi ibidem, dos. 1291/1842 el Aeez. Brincoveneeti, dos. 95/1842. Vezi,de asemenea, C. PATRAwu, op. cit. (Studii", nr. 4, 1968, p. 681).

230

www.dacoromanica.ro

proceda astfel se va recunoaste indeobste d acea mà.'surleste dreaptá"522.

Toti cei care másurau cu banita erau obligati sI foloseascInumai asemenea banite legale, de 20 i 40 de ocale; cei carevindeau cu banite nedrepte" sau nerecunoscute" erau pe-&psi W23.

Dupá alpi cIiva ani, in 1846524 si 1847525, se constatá dinnou c banitele de lemn ce sá: afT1 date la fiecare sat"produceau zmácinári" locuitorilor, deoarece unele fiirnd fá-cute din lemn verde, scázind doagele de useiciune si totstringindu-se din vreme in vreme in cercuri", se rnicsoraucare mai mult, care mai putin", astfel inch mai toateaflá in nepotrivire Cu banita de fier a Maghistratului"; altora,pentru a insela pe cumpárátori, li se mutase fundul si fuse-sera potrivite doagele din nou, astfel inch nu mai corespun-deau cu capacitatea banitelor de fier trimise ca etalon de lavistierie in 1841. Intrucit controlul tuturor banitelor de lemnera greu de fácut numai cu banitele existente in orase sau lacirmuirile judetelor, stápinirea a luat hotárirea s trimitáIn fiecare sat cite o banitá. mid de fier, de cite 20 de ocale,cáci lácuitorii prin sate sá slujásc mai bine cu aceea" (decitCu banita mare). Aceste banite de fier prezentau garantia canu sá mai pot preface din fiinpa lor".

Cu toate aceste repetate másuri luate de stápinire, negus-torii i speculantii" de cereale sávirseau dese abuzuri, folo-sind banite mai mici la vinzarea cerealelor, pentru a realizacistiguri ilicite.

Astfel, in anul 1849, Sfatul orIsenesc al capitalei fáceacunoscut cá, in urma unor cercári" (cercetári), aflase despreviclenile fapte ale precupetilor" care vindeau produsele cubanite nedrepte". Pentru remedierea situatiei, sfatul a ho-

22 "Buletin", 16 iunie 1844, p. 280. Dreptul sfatului oräsenesc de amarca banitele de nasurat s-a pAstrat i dupe" introducerea sistemuluimetric (vezi. Arh. st. Buc., Primaria Buc., dos. 161/1867 si 384/1869).

525 Arh. st. Buc., Vornicia, dos. 536/1834 si 97011842.524 I. COJOC.ARU, op . cit., II, pp. 887-888.

Arh. st. Buc., Vistieria, dos. 658/1847. Despre trimiterea banitelorde lemn la sate in aceastl perioad5. vezi Arh. st. Buc., Vistieria, dos.1701/1851, 1472/1852, 126/1860 si Min. 1.4ucr. Publice, dos. 65/1855.

231

www.dacoromanica.ro

tgrit ca toate aceste banive sg fie sfgrimate pe locul unde seaflau, iar posesorii lor sg fie amendavi cu cite 150 de

In anul urmgtor, Sfatul administrativ extraordinar cercavistieriei sà ia mgsuri pentru stgpinirea lgcomiei speculanvilorcumpgrgtori de cereale" si sá trimitg cite o banivg de piatràpe lingg fiecare magistrat". Cit priveste banitele de fier ceurmeazg a se impgrvi pe la toate satele prinvipatului", se po-runceste sg se confecvioneze un model cu cea mai mare ecsac-titate si soliditate, inch sg nu fie primitor de vreo vicleanguneltire din partea speculanvilor"527. (Aceastg banitg a fosttrimisl apoi in toatá vara.)

In acelasi an, stgpinirea constata cu mihmire" cg negustoriidin Brgila cumpgrau productele vgrii cu o banivg si le in-card in corgbii cu alte mai mid", din care pricing cumpà-rgtorii streini, din alte staturi... ngzuiesc la alte vgriaduc vgtgmare negovului nostru". Tinind seama de aceastgsituavie care aducea prejudicii comervului fárii, se poruncesteVistieriei de a stivili aceastg nelegiuire, fgrg pierdere de unminut" si sà anunve In tali cg stgpinirea numai o banivg ob-steascg cunoaste pentru toate productele"528.

Rezistenva speculanvilor" din Brgila a fgcut necesarg inter-venvia domnului, care, l-a Inceputul lunii iunie 1850, a porun-cit Vistieriei ca, in afarg de mIsura legiuitg de obste invarg, alta sg nu se mai inggcluiascg, ca ou acest mijloc toatetransacviile sg fie intemeete pe un baz de adevgr i depgrtatede once inseaciune i indoialg", locuitorii tgrii fiind obligatisg. foloseascg una si aceiasi mgsurg In toate transacviile, fairgosebire". Dei recunostea cà negustorii din Brgila aduc vgtá-mare" negovului àrii, folosind banive mai mici decit celelegale, domnul inggduie acestora a-si vinde productele pentruexportavie cu baniva mai mid ce obisnuia ping acum", aceastainsg numai ping la sfirsitul anului 1850, trebuind ca dupgaceea i negustorii brgileni sà foloseascá singura mgsurg legiu-itg, de ocg 400 chila si de ocá dougzeci baniva"529.

526 Buletinul oficial", 1849, p. 24.529 Ibidem, 12 ian. 1850, P. 6.526 Ibidem, 10 mai 1850, p. 142.529 Ibidem, 3 iun. 1850, pp. 169-170. Vezi i plingerea adresatii cinstitei

cirmuiri a judetului Ialomita" de &Are obstea negutgtorilor grinari" dinCrilfirasi, la 12 aug. 1846, In care acestia aratá cà locuitorii din judet

232

www.dacoromanica.ro

Peste doi anri, la 27 mai 1852, Vistieria anunta locuitorilordin tarä cA a ficut un nou model de 13=4'1, ce fusese verificatde deosebite comisii orinduite intr-adins", care au gäsitaceasta corespunde cu aceea a modelului n dimensie de18 degete zecimale n lärgime, precum i n adincime". Pentrua se evita eventualele neintelegeri intre vinzItori si cumpärl-tori, Vistieria preciza cái mäsurarea cu aceastä banitä se vaface värsindu-se productele intr-ima i räzindu-se cu linia,ail a se sälta sau a se trinti""°.

Din acest nou model s-au confectionat un numär mare debanite de lemn si de fier, care au fost trimise apoi la sate,schele i magistraturi, räminind o cantitate suficient i pentrucei care doreau sä. cumpere. Cu acest prilej, Vistieria atragedin nou atentia locuitorilor ca de acum inainte nici un altfel de másurä pentru producte nu este primitä deck aceastade acurn, ale cäriia dimensii s-au potrivit cu aiarul Vistie-riei... , lipsind oricare alt fel de banitä, precum i cantarulce pinà acum se intrebuinta la cintärirea de producte"531.

Peste citeva luni, la 18 februarie 1853, repetind dispozitiadatä la 27 mai 1852 de a nu se mai utiliza deck banitelenoi, Vistieria constata csá locuitorii continuau sà foloseasclbankele vechi i cerea cirmuirilor de judete sä nu incetezed-a privighea cu denadinsul aceastä importantä chestie"confite toate banitele care nu aveau pecetea Vistieriei532.

Peste un an, se vorbea iaräsi de bankele din nou intocmitede inaltul guvern si care au capacitatea regulatä. (adicä

foloseaubanite mai mici cleat suma de 400 ocii legiuite pentm una chili",din care pricing aveau lips& 30 de ocale la chili. Negustorii ialomiteniconsiderau el numai la acest judet este pipliti i vázutá in toate felurilemicsorimea banitelor", in celelalte judete banitele fiind intocmite in acestfel de chip incit nici vinzitoriinici cumpiritorii nu slut supusi la pagube".(I. COJOCARU, op. cit., II, pp. 501-502).

63° Vezi si N. IORGA, Gel dintii ani in noua Bráihi romkneasa (1832-66).Istoric §i documente pentru o sut4 de ani de la intemeierea orafului, Bucu-resti, 1929, pp. 90-91, uncle se relateazi o neintelegere iviti In anul 1844,la Brilla intre dragomani" itiranii care aduceau orz spre vinzare; aicise povesteste cum speculantii" de cereale izbesc banita Cu piciom ca siindese productul a inchipui mai mult", ceea ce vinzitorii nu ingiduiau,din care cauzi se iscau uneori conflicte violente. Din acest document aflim

riglele de ras banitele aveau peceti la capete.581 Buletinul oficial", 2 infle 1852, pp. 179-180.582 Ibidem, 27 febr. 1853, p. 24.

233

www.dacoromanica.ro

potrivitá) dupá citimea legiuitá ce cuprinde o banitr, cu careerau obligati s másoare negustorii de cereale533,

Banitele trimise de la Bucuresti la sate trebuiau sá. fiefolosite nurnai pentru control si in interesul autoritátilor lo-cale. La 16 mai 1853, Vistieria d ordin ca banitele satelornu se intrebuinteze in másurkori de cereale particulare dearre nimeni... , cáci atunci, fireste, s-ar strica indatá toate'Anhele". Aceste banite oficiale" trebuiau folosite numaipentru o publicá trebuintá a satelor"; cei care aveau nevoieurmeazá cumpára banite de la magistratele oraselor saude la departament"534.

Asemenea banhe de uz curent figureazá adesea in inven-tarele gospodáriilor de la rnijlocul secolului trecut, in caresint amintite o bania cu doage cu cercuri de fier", clouábiniti de váscálie"535 etc.

In tariful vamal al Principatelor Unite din anul 1861, printremárfurile ce se exportau din Tara Romantasd. in Moldova

invers figureazá. banite sau dimirlii, care aveau pretulde trei lei si 20 de parale bucata536.

Ca formá, banita mica de 20 de ocale era un cilindru,avind atit diametrul cit i ináltimea de 18 degete zecimaledin stinjenul lui Serban vod1537; barrita mare, pástratá. la CasaSfatului orenesc din Bucuresti, avea 266,3 linii in diametrusi 110,9 linii ináltime535.

Din prima jumátate a secolului trecut exist i citeva stiridespre modul cum se stabilea banita-etalon sau, cum spundocumentele, aiarul" banhei; se luau cite 10 ocale de grill,porumb, mei si orz i cintárindu-se acestea de bacal-basa (maimuele bácanilor) cu balanta de Taligrad, cu care se aprobeazámásurile, cintarul de 44 de ocá", se amestecau, rezultatul

Vestitorul románesc", 4 dec. 1854, p. 375.Ibidem, 30 mai 1853, pp. 165-166.

535 Monitorul oficial", 1864, P. 900. Vezi i catagrafia din 1858, amantistirii Jitianu, unde figureaz5., printre altele, si dowl banite de lemn(Oltenia", II, 1941, p. 150).

Monitond oficial", 1861, p. 451.5" D. IARcU, Mäsuri §i greutd fi, p. 33. La 1846, insl, Petrache Poenarn

arita c5, banita de 20 de ocale era un cilindra de 194 milistinjeni indiametra si de 153 milistinjeni in inAltime" (Invatiitorul satului", 1 martienr. 11, 1846, p. 41).

538 I. GHICA, Masurile chi greut'd lile, p. 58, nota 1.

234

www.dacoromanica.ro

alatuind capacitatea banivei de 40 de ocale539. Dintr-un altdocument rezult c aiarul banivei se putea stabili i in altfe!; la 9 martie 1841, Vistieria porunceste magistratului ora-sului Giurgiu s'O' ja patru feluri de producturi: porumb, gnu,mei si orz, de fiescare cit 5 oca, cintárite Cu palanva Tari-gradului i, amestecindu-le toate la un loc, sa se puie totintr-acea banivá de fier"; aceastá banivá trebuia apoi scu-turatá o dat i, umplindu-se al doika, s5. se razá. cu acel fierce este trimis pentru aceasta"; procedindu-se astfel, suma pro-ducturilor dintr-insa va iei deplin oca 40"540.

In Moldova, banita a fost folosità mult mai rar decit inTara Româneascá. De pila, la 20 ianuarie 1798, chiva lo-cuitori urmau s dea uium mánástirii Hadimbul 16 banivede plpusoi cu bonita morii (de) 25 de oc5."541. Aici dupácum vom ará.ta indatá másura obisnuitá era dimirlia, careajunge la mijlocul secolului al XIX4ea sá. se confunde cubaniva.

Nici in Transilvania baniva nu s-a folosit. Umeori ins5, vicasou mella era confundatà Cu baniva, considerindu-se cá ociblá de fin á are opt banive de C1uj542.

7) FERDELA (FELDERIU, FIRTAIU, VIERTEL)

A fost o másuri si un instrument de mburat capacitateafoarte folosit in Transilvania, unde indeplinea rolul baniteidin Tara Româneascl si al dimirliei din Moldova543. La 1700,de pildà, fiecare casá trebuia sá dea preotului satului cite of erdelá de ováz544, iar mai tirziu, la 1786, preotii din Transil-

58 9 Arh. st. Buc., Vornicia din lgumtru, dos. 749/1841, f. 87-88. Cf. siI. GHICA, op. cit., p. 58, nota 1. Aceeasi explicatie a aiarului (cu patrapArti egale din patra feluri de cereale) si in Annuaire de la Principautéde Valachie", 1842, p. 156.

64° Arh. st. Buc., Vomicia din ltamtru, dos. 895/1843, f. 127.641 Doc, priv. relafiile agrare, II, p. 678."2 I. LUPA$, Documente transilvdnene, I, p. 7. In Monumenta Comitialia,

IV, p.430, sespunelnsäveka, nu Vezi si A. VERESS, Documente, I,p. 269, care traduce gresit Köböl cu banità.

Despre origines cuvintului vezi mai sus, p. 141 (la mgtsurile de suprarf ata).

444 Poaia diecezang", nr. 47, 1900, p. 3.

235

www.dacoromanica.ro

vania primeau de la enoriasii lor cite o ferdelá de griu saucite douá de porumb545. Fiind o rdásurá foarte utilizatá, cuferdela se másurau nu numai cerealele, ci i merele,etc.546, asa cum suprafetele arabile se calculau uneori dupánumárul ferdelelor de cereale insämIntate57.

In decursul timpului, ferdela a devenit un submultiplu algaletii, care avea, de regula, cite patru ferdele, dupá cumaratá i numele de ferdea, ne márturisesc numeroase iz-voare5'8 i diversi autori549. Din aceasti cauzá, n actele re-dactate In limba Iatin, ferdela se mai numea i quartal, con-fundindu-se uneori cu mera. La sfirsitul secolului alXVI-lea, de pildá, nobilii din Transilvania erau datori a"

prateascá de fiecare poartá cite un firtai de flinä% socotitdupà cibla de Cluj (unum quartale farinae cubuli Colosva-riensi) 550.

Dei era consideratá In mod legal a patra parte a cibleisau gáletii, uneori, prin abuz, se cereau i cinci ferdele pentruo gälleatá, asa cum procedau, la 1726, ofiterii austrieoi In re-giunea Fälgárasului551.

In afará de aceastá ferdea de un sfert de gáleatá ceamai ráspindifá in Transilvania in documente se intIlnescinsá si ferdele mai mari, egale cu jumátate de gáleatá. Astfel,la 1761, la Drä.'gus-Flgáras se spune cä: o ciblá face douáferdele552.

Fiind un submultiplu al gáletii, capacitatea ferdelei depin-dea de márimea acesteia care era cum am arátat maisus destul de variabilá.

Ferdela ca i gáleata nu a avut totdeauna aceea)icapacitate; uneori stápinirea hotára modificarea capacitkii sale.

9" Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 1810.T. METES, Viala agrard, pp. 115, 179, 222 passim.

Vezi mai sus, p. 120."9 N. IoRGA, Studii §i doc., V, p.129, Catalogul doc. grece§ti din Brapv,

II, nr. 1595, T. METES, op. cit..I. GHICA, op. cit., pp. 237-238, T. METE, Situalia economicd,

p. LXXIV."° Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, P. 7308. GoLDENBERG,

op. cit., p. 316.551 T. METES, Situalia economica, pp. 293, 303, 308, 314 passim."2 Rev. arhivelor", 1944, p. 129.

236

www.dacoromanica.ro

De pildá, in decembrie 1653, dupá informaviile cronicaruluiG. Kraus, dieta transilvaná a hotárit &I se foloseasci un sfert"mai mic553.

In Transilvania s-au folosit cel mai adesea douá feluri deferdele; cea numita siiseasca" i ferdela ardelean4". Primase mai numea i ferdela Sibiului, dupà orasul unde se pástraetalonul; la 1785, cind se face o másurátoare de cereale laChiochis, se spune cà s-a folosit ferdela Sibiului"554.

Ferdela zisã saseascii" era consideratd de 22-23 1 555 (gá-leata multiplu al sáu fiind de 88 1), iar ferdela ardeleanaavea in secolul al XIX-lea 16 ocale sau 25,40

Dupá alte documente, însà, echivalentul ferdelei in ocalear fi fost mai mic: la 1832, de pildá, se transportá de la Cim-pulung-Muscel la Bran 15 781 de ocale de porumb, care sintechivalate in Transilvania cu 1 169 de ferdele557, ferdela reve-nind la 13,5 ocale (aceastá ferdelá este probabil submultiplulunei gálevi de circa 60 de ocale). La 1840 ferdela avea 16 cupe558,flind deci mai mare de douit ori decit vacua sau de circa 22 1.

Capacitatea ferdelei era cunoscutá si in Tara Románeascá,unde boierul Iordache Golescu o considera mai micá decitbaniva de 22 de ocale559.

Menvionám cá, la 1875, in tabelul de convertire a másuri-lor vechi in másuri noi, ferdela nu este amintifá; in schimb,figureazá in acest tabel másura" ardeleaná de 22,63 156°, ca-pacitate care este de fapt a ferdelei sau mervei.

Ferdela a continuat sá fie utilizatá in Transilvania si dupáintroducerea sistemului metric, confundindu-se cu dubludeca-litrul. Astfel, la 1895, se spunea cà la Orlat claia de 24 desnopi dádea o ferdelá de 20 1561, capacitate ce era echiva-

G. KRAUS, op. cit., p. 176.554 Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1964, p. 250.

Ibidem, 1958-1959, p. 54.Ibidem, p. 307. Bujor Surdu considerii ferdela de 15 1 (Rev. arliive-

lor", V/2, 1942-1943, p. 394).Catalogul doc. grece§ti din Brafov, II, nr. 1599.

558 Gazeta de Transilvania", 25 aug. 1840, p. 137.569 Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 850, f. 166 v.58°T. Pop, op. cit., p. 39, T. PETRI$ORU, op. cit., p. 13.567 Poaia. popondui", 1895, p. 112.

237

www.dacoromanica.ro

lentá cu 20 de cupe noi562; in acelasi timp este amintit si.filderul" nou de 10 1563.

Ferdela a fost si un important instrument de masurat, cucare se m5.'surau gáletile de grine. De pildá, la 1801 douágáleti de grit' sint buciuluite" (pretuite) la sapte dutci fer-dela cu care fuseserl másurate564.

Stápinii feudali dispuneau de astfel de instrumente pe carele utilizau la perceperea dijmei din grille. In secolul alXVII-lea se prevedea astfel eá dregátorul insárcinat cu soco-telile pe domeniul Hunedoara trebuia sá tiná peste tot" fer-dea dreaptá ca sá nu fie plingeri 61 ia cu másurá mai maresi a cu másurá mai mieá ceva"565.

Ca aspect, ferdela instrument de másurat semána cu banitadin Tara Româneascá.

In Transilvania s-a mai utilizat uneori pentru ferdelá sitermenul de peitrar. Astfel, la 1840 se spune cà o claie de26 de snopi a slobozit 9 ferdele mici, adecá douá gálete siun pátrariu"566, ferdela fiind egará cu pátrarul, iar la 1817se afirmá cá pátrarul de griu vine" 24 de copuri567. In re-giunea Aradului pátrarul era considerat insá o másurá maimicá, si anume un sfert din merfá sau vicá568.

Ferdela a fost folositá ceva mai rar si in Tara Româneasca,fiind imprumutatá din Transilvania569. Ca másurá de capaci-tate pentru materii uscate, ferdela este amintitá in documen-tele Tárii Romanesti cátre sfirsitul secolului al XVI-lea, Intimpul domniilor lui Mihnea Turcitul (1577-1583 si 15851591), cind se cumpárá la Vrabeti-Mehedinti un loc cu banisi Cu 5 ferdele de mei570. Ferdela apare apoi adeseori in do-

868 Unirea", 5 si 12 sept. 1896.568 Ibidem, 12 sept. 1896. Despre folosirea termennlui de felderin"

pentrn ferdela vezi si N. IORGA, Studii 0 doc., XVII, p. 193.Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 388.

565 Anuarul Inst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 83.566 de Transilvania", 28 iul. 1840, p. 117.367 N. IOROA, op. cit., XIII, p. 29 si Rev. istoricii", 1921, P. 58. Vezi

si doc. din 1706, care aminteste de piltrare de secara (N. IORGA, op. cit.,XI, p. 94).

568 G. CIUHANDU, op. cit., p.111.°° MINDREsCU, Influenfa culturii germane asupra noastrd. Influenfa

germand asupra limbii romdne, Iasi, 1904, p. 47.57° Doc. priv. . ist. Rom.. B, veac. XVII, vol. I, p. 382.

238

www.dacoromanica.ro

cumente in timpul domniei lui Mihai Viteazul si la inceputulsecolului al XVII-lea, intr-o vreme de strinse relatii cu Tran-silvania, fiind amintitá numai in regiunea de nord a tárii(Mehedinti, Vilcea, Arges, Muscel, Dimbovita, Buzáu si Rim-nicul Sárat)571, ceea ce dovedefte ca miisura a fost imprumutatddin provincia de peste munti. In secolul al XVIII-lea si inprimele decenii ale secolului trecut, ferdela este pomenitá numaiin Oltenia572.

$tiri directe despre márimea ferdelei in Tara Romaneascánu avem, dar din documente rezultsá cá ea era aproximativegalá cu obrocul, avind deci o capacitate apropiatá de a fer-delei din Transilvania. Astfel, la 29 martie 1611, se cumpáráde o ociná la Bálilesti-Muscel cu bani si cu 20 de ferdele degriu, obrocul cite 100 aspri, fac 2 000 aspri"573. Acest docu-me.nt indentificà deci ferdela cu obrocul. Aceasi concluzierezultá si din tarifele vamale de la Ciineni, unde, la 1691, sepatea vamá de ferdela de griu un ban574, adicá aproximativtot atit dt se plátise anterior pentru un obroc. In acest caz,ar urma cá ferclela avea in Tara Româneascá capacitateaobrocului mic, adicá 22 de ocale sau circa 37 1.

In Moldova ferdela nu este amintitá in documente; inschimb, aici documentele pomenesc pätratul. Astfel, la 15ianuarie 1776, locuitorii de origine maghiará din Faraoani-Baau dádeau mánástirii Solca, sapina locului unde sedeau,dota pátrári de gráunte de pápusoi in loc de produsul de peo prájinà din zece cum ar fi trebuit575. Peste trei ani, in1779, s-a luat hotárirea sá dea cite trei dimirlii de boabe deporumb de pogon576, in rnásura obisnuitá In tará. Precum sevede, pátrarul nu a reusit sá' se impáminteneascá. in Moldova.

571 Doc. din: <1593-1601), 1597, 1600, 1605 etc. (ibidem, veac. XVI,vol. VI, p.259, veac. XVII, vol. I, P. 162, 164 si vol. II, p. 399).

575 Vezi N. IoRGA, Studii fi doc., vin, p.83, XIV, pp. 71-72, xxv,p. 67, 68, 73, 86, 140-141 etc.

575 Acad. R. S. Romania, DCXLI/32. Vezi si doc. din 20 nov. 1670.(Arh. st. Buc., ep. Rimnic, LVIII/17).

574 W. IORGA, Studii ,si doc., V, p. 366 si XII, p. 16.575 Uricarul, XX, p. 215.576 Ibidem, p. 222.

239

www.dacoromanica.ro

8) DIMIRLIA

Dupa pa'rerea savantului Vasile Bogrea, dimirlia este uncuvint de origine turceascI, avind semnificatia »de fier"577.Dimirlia a jucat in Moldova acelasi rol ca baniva din TaraRomaneascl, fiind unitatea i instrumentul de masurat capa-citatea cea mai folosieá incepind din secolul al XVIII-lea.Ea este intilnita in sute de documente moldovene, indeosebila masuratul cerealelor, dar si al usturoiului578, seminvi decinepsa579, varului58° etc.

Primele date clespre capacitatea dimirliei sint din secolul alXVIII-lea, cind se stabtileste i mairimea ei, o data' cu a mer-tei. In asezIrnintul lui Grigore al 111-lea Ghica din 1776 sehotara ca dimerlia sa fie de 11 ocr58', dispozitie care serepeta aidoma la 1815582, 181958' etc.

In afara de aceastà dimirlie de 11 ocale, in documentesint amintite i dimirlii de 12 ocale de griu584 sau de ovaz5".In cazul griului, este posibil ca dimirlia era cakulata dupagreutatea hectolitrieá, ceea ce ha indrepeatit foarte probabilpe francezul Lagan sa' afirme, la 1821, 61 la demerli de blépese 12 ockas, celui d'orge et d'avoine 11"588. AndreasWolf, care a stat mai multa vreme in Moldova, nuaminteste Insa decit de dimirlia de 12 ocale587, care era cea

677 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, II, 1923, p. 348.378 W. IORGA, Studii fi doc., XXI, p. 233.678 Ibidem, p. 428.588 N. IoRGA, W. de Kotzebue ..., p. 97 si I. ANToNoViCi, Documente

biricidene, I, p. 268.581 Uricarul, XIX, p. 352.582 V. A. ITRECHIA, Ist.rom., X B, p. 324. Vezi si Acad. R. S. România,

ms. rom. 91, f. 392, ms. rom. 95, f. 398 si ms. rom. nr. 1, f. 350.583 Uricarul, IV, p. 202.584 N. IORGA, Studii fi doc., XXI, p. 21 si idem, Doc. fam. Callimacki,

I, p. 65.La 1814 se di echivalenta: un demerli ossia dieci oke" (ibidem, p. 171).

La 1817, WO., fiecare casi din Sibioani trebuia si dea preotului undemerli di popusciojo della missura giusta del principato" (ibidem, p. 209),ceea ce arati ea exista o milsurd consideratd dreaptd" sau

586 N. IoRGA, Studii si doc., XXI, p. 194.688 Buletinul Com. istorice", IX, 1930, p. 175.687 A. WoLF, Beitriige, p.138. Cf. sir. KARACZAy, op. cit., p. 40.

243

www.dacoromanica.ro

mai adesea folosità sau cea oficialá in prima jumátate a seco-lului al XIX-1ea588.

Asa cum in Tara Romaneascá existau i banite Cu o capa-citate mai mare dectt 22 de ocale, i in Moldova dimirliafolositá in unele regiuni era mai mare decit aceea dreaptá" de12 ocale.

La 1801, locuitorii de origine maghiará din tinutul RomandIdeau preotului catolic cite o dimerlie pápusoi de gráuntede douázeci oca"589; la 1815 se vorbeste de dimirlii de plinede cite 15 ocale, precizindu-se opt dimirlii (nu zece N.S.)sá fii in merti"590, iar la 1840, cind se vinde niste var, sesoune c dimirlia folosità la másurat avea 16 ocale591.(In acest ultim caz este vorba, foarte probabil, de dimirliacalculatá dupá greutate.)

Capacitatea diferitá a dimirliei este consemnatá si de oAritmetica apárutá la 1839, in care se spune: la másurareapiinilor din 12 ocá fac o dimerlie, pre care insá unii o facdin 8 oeá, altii din 10 si altii din 15 ocá, numind-o banitá,precum obicinuescu pre la mori"592.

Aceastá dimirlie mai mare decit aceea oficialá avea o cir-culatie restrinsá sau se statornicea uneori prin intelegereintre párti, la vinzare, spre deosebire de aceea oficialà, recunos-cutá de stat. La 6 noiembrie 1836, tratind vinzarea uneicantitáti mai mari de gnu unui negustor care oferea 22 delei pe mertá, másuratà cu dimirlia de 15 ocale, un boier mol-d wean aráta cà propunerea i se pare pisti rezon", deoarecedimirlia trágea mai mult de 13 ocale, cifrá pe care ar fiputut eventual sá o accepte593.

Cum insá nu totdeauna cumpárátorii se invoiau Cu vinzá-torii si se utilizau feliuri de deosebite dimerlii in márime sipiná la 15 ocä., Inch cu acest chip bietii locuitori pierd fáránici o folosintá productele ce dupá indestull strádanie cistigr,la 10 septembrie 1837 domnul poruncea ispravnicilor sà iamásuri pentru desfiintarea dimirliilor mai mari sau mai mid,

668 N. SOUTZ0, Notions statistiques, p. 162, D. IARCU, oP. cit., p. 16 §iI. GHICA, op. cit., p. 58.

639 N. I0EGA, Studii fi doc., III, p. 148.699 IDEM, Doc. familiei Callimachi, I, p. 520.691 IDEM, W. de Kotzebue ..., p. 97.

Aritmeticct , Ia§i, 1839, p. 56.693 N. IORGA, Studii §i doc., lou, p. 229.

241

www.dacoromanica.ro

statornicind 'hare tovi de ob§te numai màsura dimerliei tri-mis'i de Departament, má'surà statorniciti o dat5. pentrutotdeauna"594.

Ap cum bani%a era in Tara Româneasei submultiplul chi-lei, dimirlia era in Moldova submultiplul merrei, fiind azecea parte din aceasta masura595 sau a douazecea parte dinchila"6.

Dimirlia de 11 ocale avea 19,712 1, iar cea de 12 ocale21,504 1597. Men%ionàm aici c5. dimirlia de 11 ocale avea ocapacitate foarte apropiatà" de a rda'surii polone numitImacka, care avea 19,46 1598.

Dimirlia a lost §i principalul instrument de masurat cerea-lele in Moldova tn secolul al XVIII-lea i in prima jum-tate a secolului trecut, cind toate cerealele calculate in mere-sau in chile unitAi de m'ásuil mari erau masurate cudimirlia599.

Primele dovezi despre confegionarea unor asemenea instru-mente de mäisurat recunoscute de stat sint de la sfiilitul se-colului al XVIII-lea. La 1792 se trece astfel in sama vis-tieriei" Moldovei o sumà de bani cheltuità cu dimirliiletrimise la Iinuturi pentru màsur5.toarea màlaiului`csoo, iar tn sa-ma vistieriei" pe 1817-1818, se insemneazsi cheltuirea sumei de238 de lei pentru confec%ionarea a 94 de dimirlii, din care50 dimerlii legate cu fier pentru ira'surkoarea zaherelei ter-tipurilor", fiecare a cite trei lei §i alte 44 dimerlii flià fier,pentru màsurkoarea orzului menzilurilor"601, acestea costind

5" Manual administrativ al Moldovei, I, p. 365.595 A. WoLF, op. cit., p. 138 si N. SOUTZO, op. cit., p. 162. Vezi si

merta.5" Revue roumaine d'histoire", nr. 2, 1964, p. 272.597 !la articolul din PropAsirea", 1844, p. 232, se considerii cl dimirlia

avea 15,337 8 kg (dup5. greutate); N. SOUTZO, op. cit., p. 162 si I. GHICA,op. cit., p. 58 indicl 19,047 6 1, cifrà pe care I. Ionescu de la Brad orotunjeste la 19,05 1 (op. cit., p. 49).

598 ST. HOSZOWSKI, op. cit., p. 35.599 N. IORGA, W. de Kotzebue ..., p. 21 si IDEM. Doc. fam. Callimachi,

I, p. 65.La inceputul sec. XIX, and se vind 30 de mierte de piipusoi, se spune

ci s-a m6.surat cu dimirlia ce este obi§nuit de and fi cumpärii" locuitorii(N. Iorga, Studii fi doc., III, p. 148).

6" N. IoRGA, Doc. §i cercetitri asupra istoriei financiare §i economice aprincipatelor romdne, p. 73.

601 V. A. UREGH1A, op. cit., X B, p. 474.

242

www.dacoromanica.ro

fiecare cite doi lei. Din aceste insemná'ri rezultà"confecIionate din porunca domniei, utilizate indeosebi inlivdrile de cereale acute turcilor i in aprovizionarea cailorde postsá, erau de douà feluri: din lemn, legate cu cercuri defier, i fàr astfel de legkuri.

Asemenea dimirlii existau i in inventarul locuitorilor maiinsfárivi din Moldova in prima jumkate a secolului trecut.Astfel, la 1824 sint amintite la mosia Ciocani dou'á dimirlii,ins5. una cu douä." cercuri her"602, iar la 1828, casa boieruluiCanano dispunea de 2 dimerlii de mà'surat piine"603.

Dup5. 1831, cind statul s-a preocupat mai indeaproape decontrolul instrumentelor de m'äsurat, ni s-a psástrat o cores-pondenfi foarte bogatI privitoare la trimiterea de dimirliiIn tad si la modul cum erau folosite.

Astfel, la inceputul anului 1833, dupsi ce o comisie fixasecapacitatea dimirliei la 12 ocale, Departamentul din auntrutrimitea ispdvniciilor din Tad cite o dimirlie de fier pece-tluieá cu pecetea Sfatului odsenesc din Iasi 4i a Departa-mentului, dimirlie ce urma a fi asezat5. in medeanulproductelor ce va fi mai insemnat In acel tirg", pentru a slujide toatà indreptarea la indoelele ce ar urma in mIsuritoa-rele de lucruri". Locuitorii erau liberi a-si face dimirlii pro-prii, dar ele trebuiau sà" fie intocmai" cu dimirlia etalon 5ipecetluite pentru exactitate de ispdvnicia Tinutului undelocuiau6".

Deoarece aceastà màsur5.' nu a dat rezultatele asteptate,unii negustori continuind ssi foloseasd dimirlii nedrepte",In 1836 s-au confectionat 2000 de dimirlii de lemn, care aufost impklite in tar5.606.

La 1840 cele 2000 de dimirlii de lemn au fost inlocuite cualte 2000 de dimirlii confecvionate din tab1à de fier, care aufost expediate in tarsi pentru a fi utilizate la controlul sipotrivirea dimirliilor aflate in proprietate particular1606.

602 N. IORGA, W. de Kotzebue ..., p. 6.603 IDEM, Studii §i doc., XXI, p. 427. Vezi i G. GMBANESCU, Surete,

p. 382.6°6 Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 361-362.6°5 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 122/1836, Vezi i Manualul adminis-

¡ratio al Moldovei, I, p. 364.606 Arh.st.Iasi, Eforia Iasi, dos. 21/1840, Min.de interne, dos. 605/1840

si Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 365-366.

243

www.dacoromanica.ro

Peste alti 10 ani, la 1850, se vorbea din nou despre facereadimirliilor trebuitoare pentru toate satele, pentru a inlocuipe cele trimise in 1840"607. Aceste dimirlii costau cite 28sau 32 de lei608.

Aiatrul" aoestor instrumente de mIsurat se stabilea casi la banitá prin amestecarea unor cantitItti egale de grill,p5pusoi m'azi609.

La 1863, dup5 unirea celar dou5 principate, guvernulexprimindu-si dorinta s5 poat5 inzestra i comerciul natio-nal cu un bun sistem de m5suri i greutIti", arata c alcá-tuise un proiect de lege pentru introducerea sistemuluimetric". Pira la aprobarea i intrarea in vigoare a noului sis-tem, guvernul trebuie s privegheze ca mIsurile i greutá-tile intrebuintate s5 nu se abat5 citusi de putin din acelehoarite de lege". Guvernul constata cu acest prilej c in tinu-turile moldovene se fac o multime de fraude (inseatorii) cumisurile Intrebuintate", indeosebi OU dimirliile de tabl5 con-fectionate in 1840, in vedere c vor fi mai bune dectt celede lemn". Aceste dimirlii de taba se turtesc foarte lesnefrauda vine de la sine"; in plus, ele se si prIp5desc mailesne". Intrucit in Tara Româneasa se utilizau In acea vremebanite din lemn uscat, legate cu cercuri de fier, care se dove-diser5 a fi mili mai solide, Minigterul Agriculturii, Comer-vului i LucrIrilor Publice din Bucuresti, tin/nd seama deexperienta judetelor de dincoace de Milcov", cerea munici-palit5tii din Iasi s5. reintroduc5. dimirliile de lemn, tnlocuitek 18406m.

Datorit5 folosirii unor m5suri diferite, se iscau destul demulte conflicte intre vinz5.torii i cumpIr5toriii de pro-ducte". Astfel, la 1826, un locuitor din Moldova se plingea

S" Arh. st . Ial, Eforia Ia§i, dos. 50/1850. Vezi §i Recueil des Comrmunicationsprincières a l' Assemblée générale de Moldavie, Ia§i, 1848, p. 330,unde se spune cA, la 1845, Mihai Sturza, doranul Moldovei, constatase laGalati gilceviri prilejite din oare§care abuzuri uneltite in vinzarea grite-lor ... din pricina nepAzirii intocmai a balantelor §i a másurilor", hotArind,Cu acest prilej, ca una fi aceeagi ma,sura a dimerliilor sa- se pdzascd custricte/d" (f Arg. sA arate insA care era acea mAsurii).

608 Arh. st. la§i, Eforia Iayi, dos. 6/1857, 38/1859, 15/1861.e" Prop4irea", 1844, p. 232.1° Arh. st. Ia§i, Eforia Ia§i, dos. 50/1863. Despre trimiteri de dimirlii

In tara vezi qi dos. 31/1853, 6/1856, 38/1859, 15/1861 etc.

www.dacoromanica.ro

autoritátilor cá dusese la Galati 214 chile de griu, pe care le-adat unui turc. Pentru másurat, acesta a scos o banifá dea lui", care era mai mare decit aceea folositá in taxi. Cindmoldoveanul i-a cerut sI foloseascá másura tárii, turcul i-aráspuns cá banita lui este banita Stambulului, asupra ciruian-am dreptul a cirti, fiind banita sultanului". Din nepotri-virea celor douá másuri, vinzátorul aráta cá pierduse 20 dechiles".

Asemenea diferente existau si intre dimirliile folosite inTag. In anul 1862, dimirliile muncipalitátii orasului Romanfuseserá trimise la control la Iasi, pentru a se impáca nein-telegerile ce urmeazá intre comerciantii de la Galati cu cárá-usii ce incarcá producte din districtul Romanului, unde, dincorespondentiile tinute, se vede cá dimirlia de Ora acum aufost mai micá de cit s-ar fi cuvenit". Municipalitatea dinIasi constatá insl cá plingerile erau neintemeiate, deoarecedimirliile erau deopotrivá" cu cele oficiale6'2.

In acelasi an, municipalitatea din BacIu trimitea la Iasipentru control o dimirlie veche, care dupá verificarea fost gásitá mai mare cu 90 dramuri" decit dimirlia Con-siliului municipal din Iasi613.

Pe la mijlocul secolului trecut, in 1855, cei care vindeauproduse folosind dimirlii mai mici erau supusi unui straf"(amendá) de 20 de lei cind erau prinsi prima oarl, 40 de leia doua oará si 60 de lei la a treia gresealá416; In 1842 se pre-vede cá la a patra gresealá, 4traful era de 120 de lei, la carese adáugau 25 de lovituri date in piatás's.

In aceeasi vreme, in partea de sud a Moldovei, in regiuneaGalati-Putna, aflatá sub o mai puternicá influenti a TáriiRomânesti, dimirlia ajunsese a se confunda cu banita. In anul1859, municipalitatea din Galati solicita la Iasi patru banitecu lanturi de fier, cu lacáte, spre a se aseza in schelia acestuiport, pentru a sluji in facirea de aiaruri atit lácuitorilor, citsi concurentilor ci spiculeazá cu aseminea producturi"616. 0cerere asemánátoare adresa Prefectura de Putna cátre Minis-

611 Uricarul, XIV, p. 248.612 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 21/1862.613 Ibidem, dos. 83/1862.614 Ibidem, dos. 14/1855.616 Buletin", foaie oficial, 1842, p. 398.616 Arh. st. Iasi, Tr. 1772, op. 2020, dos. 43286/1859, f. 172-173.

245

www.dacoromanica.ro

terul de Interne, motivind c banitele de tabrá imp'ártitesate in 1840 cele mai multe sint stricate, strimbe i altelelipsesc cu desgvirsire"617. Cum in 1840 se impsártisera la satedimirlii, nu banite, rezultà ca" cei doi termeni aveau aceeasiacceptiune in sudul Moldovei la mijlocul secolului trecut.

De altfel, in aceasta vreme, tot datoritäl influenteiRomanesti, incepuseti sà se foloseasa si in Moldova mIsuride 20 de ocale (avind capacitatea banitei muntene), pe lingdimirlii de 11 ocale i duble dimirlii de 22 de ocale618, carecorespundeau obrocului rnic din Tara Romaneascà i chileide Istambul. La 1870, in interesarrta sa lucrare despre ju-detul Putna, agronomul Ion Ionescu de la Brad insemnaIn acel judet, banita avea 12 ocalem, iar in lista de masuridin 1864 dimirlia este tnlocuitsi cu banita, avind 21,50 1620.Banipa luase deci locul dimirliei.

9) CEZVERTA (CEZVIRTA, CETVERTA)

A fost o ma'suri de capacitate folosità numai in TaraRomaneasa, unde este amintiel de la sfirsitul secolului alXVII-lea. La 10 iulie 1692, o cedvite" de mei era pretuitila 80 de bani621. In secolele XVIII-XIX cezverta este amin-tita destul de rar, fie singuri, fie insotind chila, al d.rui sub-.multiplu a devenit. Desi cezverta de suprafarií reprezenta apatra parte din pogon, cezverta de capacitate nu era in secolulal XVIII-lea decit a opta parte din chilá, dupel cum rezultädintr-un document din 1757622.

Fiind un submultiplu al chilei, miirimea cezvertei variadupii marimea acesteia, intre 12 fi 25 de ocale. Astfel, hare

617 Ibidem, f. 116.619 Arh. st. Iaf, Eforia Iasi, dos. 8/1859.619 ION IONESCU DE LA BRAD, Agricultura românci in judeful Putna,

p. 374.620 I. BUJOREANU, op. cit., p. 1970. Vezi si p. 1968, mide se spune

chila cuprinde 20 de banife, atit in Moldova, cit gi in Tara Romdneascii".621 Arh. st. Buc., milrastirea Hurezi, 141/8. Despre originea cuvin-

tului vezi G. GHIBANESCU, Slovar, anex5, la Ispisoace i zapise, III/2,p. 67.

622 Doc, priv. relafiile agrare, I, p. 542. I. C. Pilitti considera cá ochil5, de Muntenia f&cea trei cetverte; una de Moldova dou4" (Princi-patele romiine de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934, p. 342, n. 24).

246

www.dacoromanica.ro

veniturile mo§iei Fle§ti-Argq a mitropoliei pe anul 1774 segIsesc §i 30 de cezverte de mei po ocá.' 12", 340 de cezverte(le porumb po ocá 25", alte 100 de cezverte de po-rumb §tiulevi po ocá 14"623, iar la 1757, la CiolIne§ti-Teleorman, cezverta de mei era za oca 18"624.

Dupli cum rezultá dintr-o serie de socoteli de dijmà aleunor mánástiri din secolul al XVIII-lea, in aceastá vreme eradestul de ráspinditá o cezverta de 22 de ocale, echivalentulbani%ei oficiale i submultiplu (a opta parte) a chilei mici de176 ocale.

Dupá. 1831, cind capacitatea chilei a fost fixaa la 400 deocale, cezverta fi-a schimbat fi ea marimea, devenind un sfertdin chila, adica 100 de ocale625.

In afará de aceastá cezvertá, in timpul ocupaviilor ruse§ti,in Tara Româneascál s-a mai folosit i másura ruseascà cepurta numele de cetvertá, indeosebi pentru aprovizionareatrupelor cu cereale626; ea másura 209,91 1627.

Cit prive§te Moldova, la 1821, vorbindu-se de relavia chi-1I-cetvert, se spune cá se socotea o chilá dou5. cetferte,f iindeá nu tiu ruOi ce másurá iaste chila"627 bis mai ttr_ziu, la 1848, se precizeazá i relgia dintre cetvert §i ocauade greutate, cind se spune cá 36 cetverte i dota cetverticierau egale cu 3577 ocale, cetvertul revenind la 96 ocale267 de dramuri.628

10) SACUL

Dei nu era o másurá precisá, folosindu-se mai ales latransportul 4i pä.'stratul cerealelor, sacul a fost considerat a-deseori in Tara Romaneascá 4i Moldova drept o unitate de

623 Doc. priv. relatiile agrave, I, p. 602.624 Ibidem, p. 542.626 Arh. st. Buc., Vornicia din nuntru, dos. 4433/1836, f. 186.626 V. A. URECHIA, op. cit., XI, p. 734, Buletin", gazetà

1834, p . 102, Buletinul oficial", 27 nov. 1853, 3 mai 1854, Arh. st.Buc., Vornicia din liluntru, dos. 246, 551, 576, 620 si 1708/1831, 2015/1832 etc.

627 Seminarium Kondakovianum", 1927, p. 281.627 bis C. ERBICEANU, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 189. Vezi si

o insemnare din 1807, in care se spune cá cezferta 7-tatuca esti de 97oca §i 3 litri" (Conv. lit.", 1923, p. 48).

628 Arh. st. Buc., A. N., MMDCCCXCVII/32, 33.

247

www.dacoromanica.ro

m'asur5. a capacitätii (sau greutatii) cerealelor. Astfel, inTara Romaneascá., la inceputul secolului al XVI-lea, pentrusacul de gnu se pllitea varná doi aspri, adicá' tot atit citpentru douál ferdele sau douà obroace6" bis, iar mai tirziu,in secolul al XVII-lea, se vindeau adeseori saci de flinà saude grill, cu cite doi talen i sacul629, arà sá. se precizeze capa-citatea acestor saci. In tariful vamal din 1784, sacul de ortzeste considerat de sase chilem (probabil de Istambul, de 22de ocale, avind deci 132 de ocale).

In Moldova, sacul a avut aceeasi utilizare. De pildä, la22 febr. 1634, un stog de secará este apreciat a aveaca de patruzeci de

saci"631'uneori aici se fac vinZári de

saci de grine6" sau se calculeazá' in saci diverse cantitátide cereale633.

ateodafá, documentele precizeazá ce cantitate intra in-tr-un sac. Intr-un document nedatat, din secolul al XVII-lea,se spune astfel c sacul de fin ä avea 6 merve634, iar la 23septembrie 1829, Divanul Moldovei incheia un contract cuun negustor pentru confectionarea a 20 000 de saci incàpà-tori cite de una cetvertii"635.

11) MASURI MAI RAR INTILNITE IN DOCUMENTE

Dintre másurile de capacitate mult mai rar intilnite in do-cumente amintim aci: speia, primanul i gavanul, utilizatein Tara Romaneasei, i br`cidia, modiul, copul, becz, sestarhemina, utilizate in Transilvania.

a) Speia este pomeniti in documente in secolul al XVII-lea.Astfel, la 1621, o speie de gnu costa 200 de bani636, cam

ess bis Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, pp. 14, 46, 57.622 Doc. din 7 iunie 1679, 21 oct. 1686 etc. (Arh. st. Buc., ep. Buzan,

XXXI/47 i ep. Ruinnic, XII/30).630 D. Z .FuRNicA, Din istoria comerfului romanesc, p. 121."1 Acad. R.S. România, CXXXVIII/14.632 Doc. din (1646> (ibidem, CLXXX/67).633 Doc. din <1650> (ibidem, CCLVI/267).634 Ibident, DIV/39.635 D. Z. FuRmcA, Doc. priviloare la comerla' romdnesc, p. 339.636 Doc . priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol III , p. 257, IV, p. 35.

248

www.dacoromanica.ro

cit dolfá obroace mici, iar una de mei, la 1685, 133 de bani637.Mälrimea speiei nu o cunoastem cu precizie, dar, dup'ä pre-write amintite mai sus, ea pare a avea circa 44 de ocale.

Menvionez cä: speia este amintit i in Psaltirea mitro-politului Dosoftei din Moldova637 bis, dar el nu am intilnit-oin documentele moldovene.

Primanul, ca mäsurà de capacitate pentru gnu, este men-%ionat in douä: documente vilcene din 1582 si 1605638, carenu ne dau nici un fel de stire despre capacitatea sa.

Givanul este foarte rar amintit in documentele din seco-lul al XVII-lea. La 1674 satele Rueir i Dragoslavele tre-buiau sà dea vamesului de acolo cite un gälvan de mei defiecare car de mei639; intr-un document din 1677, gIvanul esteinlocuit cu blid mare"640.

Br5dia este mentionatä: intr-o insemnare din Bihor dinanul 1819, care aminteste de o blidie de fälnä"641. Nu stimce capacitate avea.

Modius (mä'sura) este amintità uneori in documente, firàa se specifica de ce má:surä: este vorba; alteori se vorbeste demá'sura obisnuitä: in cutare loc (modius ejus loci)642, fárà sä:se arate insá: ce fel de mäsurà e aceasta. Dupäl Orerea acad.D. Prodan, modius este o varianta a ga1etii, folosifá in Or-Ole de nord ale Transilvaniei, fiind mai micä decit gäleatade 2-3 ori; pe domeniul Branului insà modius, se pare,acopersá chiar gIleata"

637 Arh. st. Buc., mänastirea Tismana, LXXXVI/20. Vezi si Condicavistieriei lui C. Brincoveanu, pp. 30, 125.

627 bis Buciumul roman", II, 1877, p. 49.638 Arh. st. km. Vilcea, XV/2 si Acad. R. S. Romania, DCCXXXV 2.636 Arh. st. Buc., manästirea C. Lung, LXI/51.640 Acad. R.S. Romania , CXXXIV/4.641 T. Rosu, Insemndri fi inscriptii bihorene, Beius, 1941, p. 63.642 D. PRoDAN, op. oil., II, p. 282; vezi si pp. 274, 308 etc.642 bis ibidern, III, p. 3.

642 bis.

249

www.dacoromanica.ro

Copul este amintit in documente atit ca mäsurä de capa-citate pentru cereale643, cit §i. pentru lichide644. La 1817 sespunea cä pätrariul de gnu avea 24 de copuri646. Dupäpärerea lui Bujor Surdu, copul ar fi 1/20 din ferdelä646 (deiIn documente apare ca fiind 1/24 din ferdelä).

Becz (becsa, böcsa) era o mäsurl mare utilizatä la Ora-.dea, avind 4 quartalia sau 8 octalia, fiind echivalentä cu291 1 sau cu 31/2 gälevi de Cwvia.

Sestar (sextalia, sextarius) a fost o mäsurá mai micä deckgäleata; pe domeniul Hunedoarei 11/2 sextalia era egalä Cuo gäleatä.

Hemina a fost o mäsurä pentru vin, egalä, se pare, cuo jumatate de cupI647.

643 N. IoRGA, Studii fi doc., XIII, p. 29.6" Rev. arhivelor", V/2, 1942-1943, p. 388 §i N. IoRGA, op cit.,

XIII, p. 108.646 Ibidem, p. 29.

Rev. arhivelor", V12, 1942-1943, p. 394."7 Pentru ultimele trei vezi D. PRODAN, op. cit., III, pp. 2, 3, 4.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL V

MA.SURILE SI INSTRUMENTELEDE MASURAT GREUTATEA

Ca §i m5surile de capacitate de care nu sint diferen-tiate cu prea multà rigoare i cele de greutate pot fiimpsárvite In: masuri neprecise, care depindeau de forta detracviune a animalelor (maja, carul §i povara) i miisuri maiprecise (cintarul, ocaua, livra sau fontul §i lotul), care vorforma in aceastsá ordine subiectul acestui capitol. In plus,vom prezenta aici mai pe larg modul cum se cinfáreau

metalele previoase §i medicamentele in evul mediu.

1) MAJA

Numele acestei mà'suri este de origine maghiar5.1, fiindimprumutat de locuitorii rárii Române§ti i Moldovei dinTransilvania. Aci maja (masa) este amintia in documentela inceputul secolului al XIV-lea, cind avea acceptia de carmare. Astfel, la 1312, magistrul Grigore avea dreptul sà" ja

1 S. M1NDREscu, Elemente ungurefti in timba romana', Bucuresti, 1892,s.v. Vezi i I. BOODAN, Relatiile, indice.

251

www.dacoromanica.ro

vamä de la un car mare incärcat numit masa", cite o jumä-tate de fertun2; in acelai an, se definege maja ca fiind carulinca'rcat numit in limba obifnuita masa". Mai tirziu, inTransilvania, maja fi-a pie rdut acceptiunea initiala de car mare,devenind sinonima cu chztarul (massa seu centenarius), motivpentru care vom vorbi de maja din Transilvania la cintar.In schimb, acceptiunea de majä = car mare s-a pästrat in TaraRomâneascä §i Moldova pinä tirziu, in secolul al XIX-lea.

In Tara Romaneasca, maja este una dintre cele mai vechimäsuri amintite in documente, fiind mentionatä la 1374, cindVlaicu vodä.' däruia mänästirii Vodita, printre altele, §i omajä (Mama) de cearä'4. Ind din secolele XIVXV, majaavea acceptiunea de car mare, de vreme ce Radu cel Mare, dom-nul tärii (1495-1508), comanda la Bra§ov un car mare,ferecat de o majr5.

Faptul cà maja era o mäsurá mare rezultä §i. din impre-jurarea cà, la inceputul secolului al XV-lea, tirgovi§teniipläteau varnä la o majä de pqte suma de 12 ducati6,sumä destul de insemnatä i cI, in aceea§i vreme i in seco-lul al XVI-lea, vama de la o majà de pe§te era cu mult maimare decit aceea perceputä de la un car obi§nuit de pqte.Astfel, la inceputul secolului al XVI-lea, cei care särau pe§teIn bältile mänästirii Tismana pläteau 15 aspri de majä, deaproape patru ori mai mult decir pentru un car obi§nuit,pentru care se pläteau numai patru aspri7.

Mai tirziu, in secolele XVIIXVIII, cuvintul majà a deve-nit sinonim cu carul mare tras de §ase boj. In citeva documentedin aceastä vreme (1669, 1672, 1679, 1747) se aratä astfel cà mi-tropolia din Bucure§ti avea dreptul sà ja de la balta Greaca cite

2 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. I, p. 202.3 Ibidem, p. 203.4 Ibidem, B, veac. XIIIXV, p. 27.5 GR. ToCILEscu, 534 documente, p. 203.6 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 80.La aceeasi IngsurA mare nu la cintarul de mai tirziu se referàprivilegiile comerciale acordate brasovenilor, in care pentru maja (cen-

tenarius, masa, mama) de cearil se prevede o yam& de 12 ducati (I. BOGDAN,Relatiile, p. 15, Urkundenbuch, III, p. 546, IV, p. 222 etc.)

7 Doc. priv,. ist. Rom., XVI, vol. I, pp. 14 si 57; vezi si vol. II pp. 64,112, 287 passim.

252

www.dacoromanica.ro

cloua maji de peste sarat, precizindu-se sa fie cite cu sase boi"8iar la 1752, facind o danie asemanátoare manastirii Panteli-mon, ctitoria sa cea noua, Grigore al II-lea Ghica arta insamaji incarcate bine, cit s'a le poata duce cite cu 6 boj maja".

Faptul ca maja era considerata ca fiind egala cu mai multecare obisnuite trase de doi boi rezulta si din Anatefterul (con-dica de porunci) lui Constantin Brincoveanu, in care majaritulse platea »de la ceia ce poarta maja de peste sarat pringun i prin sate ... de la citi boj ar avea la car"°.

Mentionam, in incheiere, ca maja s-a folosit adeseori inrelatiile comerciale dintre Tara Româneasca si Transilvania,atit cu sensul de car mare", cit i cu acela de cintar (cente-narius) cunoscut in Transilvania12.

In Moldova, maja a avut aceeasi acceptiune ca in Tara Roma-neasca13. Ea este amintita in documente ceva mai tirziu, catremijlocul secolului al XV-1ea14. Inca din aceasta vreme, majaavea intelesul de car de peste. Intr-un document din 19 fe-bruarie 1446, acordindu-se scutire de dari pentru doua majide peste ale manastirii Neamt, se arata ca nimeni nu vatmpiedica aceste doua care nicaeri"15.

Mai tirziu, in secolele XVIXVIII, maja era considerataaici a fi carul mare de peste, tras de patru sau sase boj.

Astfel, cronicarul Ion Neculce a inregistrat legenda cà, inaintede a fi ales domn, Petru Rares (numit Majarul) era cu ma-

8 Arh. st. Buc., Mitr. Vail Rom., CXII/3, CDLXII/1, CDLXXVII/2CDLXXV/5. Vezi si C. C. GIURESCU, Istoria pescuitului §i a piscicul-

turii in Romdnia, I, Bucuresti, 1964, pp. 262-265.9 Acad. R. S. Romania, CCCLXII/22.10 N. IoRGA, Studii gi doc., V, p. 341.11 Cu acest sens este folosita in privilegiul comercial acordat la 1413

negustorilor brasoveni (I. BoGDAN, Rela(iile, pp. 5-6 si Hurmuzaki,XV, p. 9).

12 La (1529-153* doi negustori din Tara Romaneasca se angajau saduca la Brasov 40 de map de lina (Gr. TOCILESCU, op. cit., p. 460). Vezi

Catalogul doc. rom. din Brafov, doc. nr. 1087, 2026, 2079 si N. IoRGA,Studii fi doc., XII, p. 31 etc.

Despre majá vezi i EPISCOPUL MELCHISEDEC, Cronica Romanu/ui,I. pp. 130-131, I. BoGDAN, Doc. lui Stefan cel IVIare, II, p. 599 si I.NISTOR, Handel und Wandel, pp. 150-151.

14 Doc. din: 25 nov. 1440, 19 febr. 1446, 9 iulie 1466 etc. (Doc. priv.ist. Rom., A, veac. XIVXV, pp. 174, 215-216, 347 passim).

Ibídem, pp. 215-216.

253

www.dacoromanica.ro

254

jile lui, la Galati, la peste"; plecind de aici, a ajuns la Doco-lina cu dzece care, cite sase boj carul, pline cu peste"16.Dintr-un document din anul 1702 rezultál cl maja puteaavea uneori numai patru boi'7.

In Moldova exista in secolele XVIIXVIII un drum im-portant numit »al nAilor", pe unde urcau de la Dunare, pe

Prut, spre Iai carele ce aduceau peste'8. Majile de pesteerau desacute pe piata capitalei Moldovei intr-un loc numitla rra'ji"9. Tot la Iasi exista in secolele XVIIXVIII ulitamahalaua mIjiior20.

Pestele fiind adus Cu maja sau carul, negotul de peste eranumit cj mâjerie21. Tot majerie se spunea si venitului realizatde domnie din taxele percepute la vinzarea pestelui proaspatsi sarat22 (care in Tara Româneasei se numea nalarit).

2) CARUL

Destul de des amintit in actele epocii din Tara Romaneasca,incepind tnei din secolul al XV-1ea23, carul este folosit casurà de greutate i volum, in special pentru fin, lemne, peste

sare.5tirile pinà la jum'átatea secolului al XVIII-lea ni-1 aratI

ca avind o m'Arime neprecisà, asa cum e si carul din zilelenoastre. Actele pomenesc, de altfel, de care mari", care mici",iar de la jumsátatea veacului al XVIII-lea si de care demsa'surà de fin"24, folosite i in secolul trecut. (Amintim aicica mai exista si o rn'a'surl numità mafl, asemänsitoare caruluimare).

18 NECULCE, Letopiseful, ed. a II-a, ed. I. Iordan, p. 109.17 EPISCOPUL MELCHISEDEC, op. cit., pp. 130-131. Vezi si Acad. R. S-

România, ms. rom. 237, f. 461 v.19 Doc. din 21 jul. 1649, 1 mai 1708, 8 sept. 1791 etc. (Uricarul, XII,

pp. 279, 300, 315).19 N. IORGA, Studii i doc., XV, p. 137.29 C. C. GIGREscu, op. cit., p. 264.21 D. CANTEMIR, Descriptio Moldaviae, p. 42 (piscium mercatura...

mazeria vocatur).22 Uricarul, IV, pp. 70-72 si Acad. R. S. RomAnia, ms. rom.1,

f. 158-159. La 1842 m6jeria pentru pestele vindut la Galati era de 3%,din valoarea acestuia (Foaia stiteasa", adaos din 6 sept. 1842, p. 268).

22I. BoGDAN. op. cit., p. 4. passim.24 T. GRECIANu, Genealogiile, p. 163; Miron Costin", II, nr. 3, 1914,

p. 46; Cantor de avis", 1838, p. 138 etc.

www.dacoromanica.ro

Carul obisnuit de peste proaspät cintärea 350 de ocale,dupä cum precizeazä un act la inceputul veacului al XIX-1ea25.Tot intr-un car se incärcau, la sfirsitul veacului al XV-lea,400 de bolovani de sare26 (probabil bolovani mici).

La inceputul secolului al XVIII-lea, carul pare a fi fost con-siderat de 10 ori mai mare decit povara (deci circa 1000 deocale). La 15 noiembrie 1719 se plätea vamä de un car depeste trecut in Transilvania 70 de bani, iar pentru o povaränumai 7 bani27. MenIionäm cä, la mijlocul secolului al XVI-lea,aceastä proportie era de numai 1/2 (4 aspri pentru un car si 2aspri pentru o povarä.)28.

Carul de fin sau de lemne este foarte adesea folosit ca uni-tate de mäsurä in secolul al XVIII-lea, in relaviile dintrerumani sau clä.casi i proprietari de mosii29, ceea ce aratä cäexista un consens asupra mrimii acestuia (de altfel, in aceastävreme, apare in documente carul de mäsurä).

Cit priveste carele de masura, acestea cuprindeau o anumitägreutate, i anume, inarcate cu fin, cintäreau, la inceputul se-colului al XIX-lea, 500 de ocale30. Intr-un digionar alatuitIn deceniul al treilea al secolului trecut de boierul cärturarIordache Golescu se aratä cà un car de fin de mäsurä la ocalepoate veni de la sase sute ocä pinà la opt sutà." un car"31. Maitirziu, in 1858, carul de fin de mäsurä era considerat in modoficial ca avind 7331/2 ocale32. Carul de mäsuri era conside-rat la 1870 mai mare de douä ori i jumätate decit carul obis-nuit; un car de mäsurä de fin costa 55 de lei, in timp ce unulobisnuit se vindea doar cu 22 de lei33.

Intr-un car mare insä se puteau pune si peste 1000 de ocale,adicá i mai mult fin decit se cuvine intr-un car de mäsurä"34.

25 V. A. URECHIA, Isl. rom., XIII, p. 285.28 Doc. priv. ist. Rom., veac. XIIIXV, p. 248.37 N. IcAGA, Brafovul i romdnii, pp. 373-375.28 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 287.29 Doc. priv. relatiile agrare, pp. 238, 239, 478 passim.38 tntr-un doc. din 3 iunie 1804 se aratA cA intr-un car de mAsurA,

cel mai de jos, dup5. ce se scade firosul, rämine fin bun 500 oca" (V. A.ifitEcHIA, op. cit., XI, p.371). La 7 febr. 1718, un car de fin in Olteniacinarea 300 de livre (C. GumEscu, Material..., I. p. 268).

31 Acad. R. S. RomAnia, ms. rom. 846, f. 40.32 Monitorul oficial", 23 mai 1858, p. 157.32 V. A. ITREcHIA, op. cit., XI, p. 371.54 I. BUJOREANCI, op. cit., p. 1344.

255

www.dacoromanica.ro

In prima jumitate a secolului trecut, carul de mäisur5. de finera folosit foarte adeseori i la evaluarea unor suprafete de finete.

In Moldova, carul, ca unitate de mlsurat, a fost mai rarutilizat. Aici documentele din secolul al XVIII-lea amintescde care numite moanelti" trase de cite opt cai §i de caretrase de patru boi35. La inceputul secolului al XIX-lea, la1809, un car de fin de msásurI cinfärea 50 de puduri36.

3) POVARA

Termenul este de origine slav5., fiind Intilnit 'in documenteleredactate in limba slavon'l sub forma tovar (ToBap), in celelatine pondus, iar in cele maghiare tarn. Din documente re-zult51 a povara reprezenta inarcsitura sau povara unui cal(Tonap sa RoN)35 sau, in limba 1atin, pondus equi, care afost un mijloc de transport utilizat mult in evul mediu, indeo-sebi pe drumurile de munte pe unde circulatia cu carul nu era

Uneori se folosea chiar expresia de 3 cai de pqte"sau un cal de marri" pentru poverile purtate de cai dinTara Româneasc5. in Transilvania39.

Poverile erau indraturi de diverse mälrfuri indigene (pe§te,cear, miere, seu, brinzá, gnu, Iîn etc.)4° sau de produse orien-

35 N. IORGA, Studii §i doc., VI, pp. 313, 324, 327.36 I. COJOCARU, Documente, I, p. 75.37 B. P. HASDEU, Cuvente den bdtrini, I, p. 305, I. BooDAN,

p. 393. si D. P. BOGDAN, Glosarul cuvintelor romlinefti din documenteleslavo-romtlne, sub voce. Tar, in sensul de greutate purtatiL de cal, aparesi in opera lui Miron Costin (Opere, p. 53) si In Transilvania (ST. METES,Via(a agrard, p. 37).

38În privilegiile acordate negustorilor brasoveni la inceputul secoluluial XV-lea, se foloseste termenul de cal incarcat" (HoN TosapeN) §i de map(I. BOGDAN, op. cit., pp. 4-5 si 18). La 29 martie 1787, un negustoroltean trimitea la Sibiu 52 de saci de ceara cusuti bine si pecetluitibine, poveri de cai" (D. Z. PURNICA, Din istoria comerfului la romlini,p. 140).

39 Catalogul doc. rom. din Brapv, nr. 1350, 2830, 2834, 3608 etc. VeziON. IORGA, Studii fi doc., x, p. 374 si V. A. UREcHIA, op. cit., XIII,p. 261.

*0 R. MANOLESCU, Relaliile comerciale ale Tdrii Romilne§ti Cu Sibiul(Analele Univ. C. I. Parhon" Bucuresti, seria istorie, nr. 5, 1958,p. 216 si urm.).

256

www.dacoromanica.ro

tale, tranzitate pe la noi (orez, stafide, 1mti, bumbac, §ofran,piper etc.)41.

Termenul de povará a mai avut in evul mediu §i o altáaccemiune, povara de bani, care valora 100.000 de aspri42. Insfir§it, in sens figurativ, s-a mai utilizat acest termen i pentrua desemna o cantitate mare. De pila, la 12 ianuarie 1747, unboier, Niyu paharnicul, trimitea unui cunoscut al su zecepovará" de sánátate43.

In documentele din Tara Româneascá, povara este atestatáincepind din secolul al XV-lea, mai intli In tarifele vamale,44apoi i in celelalte documente45, piná in secolul al XIX-lea.La 1822, vama Cimpinei pe unde se trecea spre Transil-vania numai cu calul se lua tot de povarr. In poveri secalculau la aceastä: datä:: abaua, blánurile, brinza, icrele, tina,

bumbacul, cafeaua, tutunul, pqtele, máslineleDin documentele Tárii Romane§ti rezultá. cá povara era con-

siderara' ca fiind de 125 sau 110 ocale. Astfel, la 1 ianuarie1691, la trecerea pe la aineni, vama se plátea de povará,precizindu-se: povara dreaptá de oc5. 12547. La inceputulsecolului al XIX-lea, in tarifele vamale ale várii, povara eraconsideratá insá ceva mai mica, i anume de 110 ocale; inaceste tarife, vama pentru o povará de pe§te era de 110 bani,care vine la oca" un ban, cea pentru povara de plumb de330 de bani vine la oca" trei bani etc.". Povara de 125 deocale avea 159 kg, iar cea de 110 ocale eintarea 140 kg.

41 Studii si materiale de istorie medie", V, pp. 446-447 si N. IORGAStudii fi doc., XII, p. 14-17, udne sint amintite poveri de Tarigrad,Drusa, Sofia etc.

intr-un doc. din 18 nov. 1587 se spune cà fostul mare ban Dobromirpierduse la trecerea in Transilvania aspri i scule de aur pret de 7poveri" (Doc. priv. ist. Rom., veac. XVI, vol. V, p. 336).

" N. IoRGA, Studii fi doc., XIV, p. 305.44 I. BOGDAN, op. cit., p. 4 passim.45 Doc. priv. ist. Rotn., B, veac. XVI, vol I, pp. 14 si 57; II, pp. 4,

64, 112 passim. In unele dintre aceste documente, povara apare ea fiindegala cu o junaltate de car, de indatä ce vama pentru un car de pesteera de patru aspri, iar de la o povarl de doi aspri (ibidem, III, p. 287).

46 V. A. URECHIA, op. cit., XI, pp. 206-216, 218, 582-583, 592-606,XIII, p. 261.

47 N. IORGA, Studii gi doc., V, p. 364 si Arhiva", Iasi, 1899, pp. 620622. Vezi si AL. STEFULESCU, Documente slavo-romdne, p. 591.

48 V. A. URECHIA, op. cit., XI, pp. 592, 599 si 601.

257

www.dacoromanica.ro

Márimea poverii de 110 ocale era cunoscuta i brasovenilor,care primeau i trimiteau márfurile din si prin Tara Roma-neascá in poveri pe cai`". Astfel, la 1751, negustorii din Bra-sov declarau cà povara unui cal de peste adus din Tara Romá-neascá atirnà doao máji"50. Cum maja avea circa 59 kg,rezultá cà povara era consideratä: a fi de 108 ocale. De ace-easi márime socoteau brasovenii povara i n primele decenii alesecolului trecut, la 1802 si 1832, cind povara obisnuitá" depeste i porumb adusä: din Tara Româneascá cintIrea 108ocale51.

In aceeasi vreme, documentele din Brasov amintesc de omásurà de greutate apropiatá ca márime de povará; este vorbade toed, care, la 1778, avea 125 de ocale iar la 1813 era cal-culatá la circa 120 de ocale (27 t sau 241/2 cai de peste)52,fiind deci ceva mai mare decit povara.

De la sfirsitul secolului al XV-lea, din 1500, ne-a mai rá-mas o relatie despre márimea poverii, potrivit cáreia greu-tatea ei ar fi fost egalá cu douá cintare si un sfert. La aceastádafi se aduceau la Sibiu 11 poveri de orez, care fáceau 25 decintare (pondera equi 11, facit Kanthner 25)53. Povara aveadeci 2,27 cintare, adicá, in másurá moderná, 134 kg54.

In Moldova, povara este amintitá mai tirziu si mai rar decitin Tara Româneascá. Despre Antioh Cantemir aflám de lacronicarul Ion Neculce cá a trimis turcilor trei sute de cai in

43 In 1744, pfistorii transilváneni care-si tineau turmele in muntiirárii Românesti pláteau pentru fiecare inciirciitura de sare dusa de un calcite trei parale (Arhiva Magistratului Brasov, dos. ILI, nr. 116).

5° S. STINGNE, Doc. privitoare la trecutul romeinilor din Bragov, V, p. 144.51 Catalogul doc. grecegti din Bragov, II, nr. 1070, 1594. Tot in acest

catalog este amintitä i povara de bumbac de Seres, care avea 59 de ocale(ibidem, nr. 470). Vezi l doc. din 8 mart. 1724, unde se spune cá pentmfiecare vas mare de vin transportat in Transilvania se plAteau cite 100 dedinari, in timp ce pentru povara de cal numai a zecea parte (ArhivaMagistratului Brasov, 1/226).

52 Catalogul doc. grecegti din Bragov, II, nr. 107 si 1275.43 I. BOGDAN, op. cit., p. 393 si R. MANOLESCU, op. cit., p. 216, n. 31..44 Cum in Transilvania maja=--cintaral, unii autori dau i alte cifre

pentm márimea poverii: Radu Manolescu crede cá avea intre 133,769 si135,891 kg (op. cit., anexe), in timp ce Pr. Pall o considera ca fiind de146-149 kg, dupa maja maghiarI si 159,237 dupl cintarul sau maja din_Transilvania (op. cit., pp . 97 98) .

258

www.dacoromanica.ro

pohod (mar§) §i pe tot calul cite 2 chile de piine"55. Po-.vara avea deci doul chile, probabil mici.

In secolul al XVIII-lea §i in prima jurnatate a secolului tre-cut, negustorii din Rumelia plateau vama de povara"56, careera consideratá de una suta patruzaci oca"57, fiind deci cevamai mare decit povara din Tara Romaneasca (circa 181 kg).

4) CINTARUL SI CINTARITUL MARFURILOR

antarul a fost o unitate de masurat comuna celor trei tariromanwi, avind insa in Transilvania o alta marime decit inTara Romaneasd §i Moldova; in acela§i timp, cintarul a fost§i principalul instrument pentru masurat greutatea.

Cuvintul dinar este de origine latina (centenarius)58, intil-nindu-se adesea sub aceasta forma in documentele alcatuitein limba latina din Transilvania.

Másura numita cintar a fost folosita de numeroase popoaredin evul mediu: de arabi, unde cintarul masura 125 de livre59,de bizantini ( xermap LoS ), de sirbi (Kantar), de italieni(cantaro, avind intre 92,076 §i 89,100 kg)60, de poloni (cent-nar, masurind 60,75 kg)61, de rui (Kontar, avind 40,95 kg)62§i de turci (Kantar), care 1-au imprumutat de la arabi63; laturci, cintarul avea 44 de ocale sau 56,450 kg, patru cintarealcatuind un ceki". La inceputul secolului al X1X-lea, insa,dupa parerea lui Borel, cintarul turcesc difera pentru aproapetoate marfurile"65.

In Transilvania s-au folosit mai multe feluri de &tare saumaje care prezintá deosebiri ¡titre ele: cintarul turcesc, cintarul

55 I. NECULC.E, Letopiselul, ed. I. Iordan, ed a II-a, p. 137.55 Doc. din 1742 (N. IORGA, Studii fi doc., VI, p. 372).59 Uricarul, XXII, pp. 303-304.58 BARTAL, Glossariuns, S.V.59 VASQUES QUIEPO, Essai ..., II, p. 231.60 Enciclopedia italiana, vol VIII, s.v.61 ST. HOSZOWSKI, Les prix a Lwow, p. 36.62 Sem.inarium Kondakovianwn", 1927, p. 287.88 VASQUES QUIEPO, op. cit., II, p. 231.85 A. I,EjEuNE, op. cit., p. 256." BOREL, op. cit., p. 52.

17, 259

www.dacoromanica.ro

austriac sau de Viena, cintarul sau maja de Transilvania§i maja de Buda sau maghiara".

Cintarul turcesc a avut aceeasi mrime ca acela folositIn Tara Româneasei si Moldova, adicsi 44 de ocale. Intr-unVectigal apsárut in 1714 se spune cà' Ein Tiirkischer Cantarhat 44 Oka, in einer Oka hat 4 Liter, in einen Liter 100Drachm"66, iar intr-o Aritmetica, apà'rut5. la 1777, se sustine

cintarul sau tentu" are 44 de ocale, iar cel de ararranumai 4067.

Acest &tar, la care se specifiei adeseori eg. are 44 de ocale,a fost folosit indeosebi in sudul Transilvaniei, unde este amin-ti t de numeroase ori68.

Cintarul austriac sau de Viena avea 56,1229 kg68, fiindaproape egal cu cintarul turcesc, motiv pentru care erauadeseori echivalente. Asile!, dlátorul englez Charles Cunnin-gham afirma' ea', la 1827, cintarul de 44 de ocale era egal cu100 de funti de Viena"; I. Vilceleanu, autorul unei lucràri demetrologie din 1843, spune cá 44 oca (acliel un cintar) sezice cent sau majà% care pretuieste 100 funti"71; in sfirsit, la1836, eäutindu-se sa se rezolve diferenta dintre cintarele folo-site in Tara Romaneaseä, se spune cintiirindu-se funtul nem-tesc cu balanta facua ajar pe oca 44 s-a dovedit ca are 175

dramuri fi tentu, adied cintarul, fiind de 100 de funti, insu-meaz.?i dramuri 320"72. Tentu sau cintarul austriac era deciaproape egal cu cintarul de 44 de ocale folosit in Tara Romti-neasca 72 bis.

66 Vectigalul citat, p. 2.67 Ducere de mind catre aritmetia, p. 96.68 Catalogul doc. grece#i din Bra§ov, I, nr. 77, 153, 633, 1963, II, nr. 549,

1042, 1175, 1204; Catalogul doc. din Sibiu, I, nr. 53; Catalogul doc, rom. deIceBrapv, I, nr. 838, 922, 1022, 1063 etc., etc.

69 HOMAN B., op. cit., p. 118. Alti autori indici 56,16 kg (vezi AnuarulInst. de istorie" Cluj, 1958-1959, p. 161).

90 Revue roumaine d'histoire", nr. 2, 1964, p. 272.71 I. VILCELEANU, op . cit ., p. 12.92 Buletinul oficial", 15 mai 1836, p. 42.72 MS polosirea majei in relatiile comerciale dintre locuitorii din Tran-

silvania §i cei din Tara Româneascá crea unele dificultilti. La 5 aug. 1829.Constantin Greceanu seria lui jupin Sterici Arseniu c5. din fierul primit,calculat de negustor la 1058 funti, la cintari lipaste din 10 maji 2 'pee(,.Tara Birsei", VII, 1935, nr. 1, p. 8).

260

www.dacoromanica.ro

Acest cintar avea 100 de funti sau libre, dupg. cum mgrtu-risesc numeroase izvoare73. In Vectigalul amintit mai sus sespune: Ein Wienner Centner hat 100 Wienner Pfund welche125 Siebenbiirger Pfund Machen"74.

La 1875 acest cintar era considerat de 56,006 kg; in afargde el, mai exista un cintar numit de vamg", a cgrui greutatea fost rotunjitg la 50 kg76. Unii autori din secolul al XIX-lea,Tinind seama de cele 6 g ce trec peste 56 kg, au rotunjit sigreutatea primului cintar la 56 kg76.

Cintarul de Transilvania este definit in Vectigalul amin-tit astfel: Ein Siebenbarger Centner hat 144 SiebenbiirgerPfund, Wienner Pfund 115 und ein Viertheil"77. Acest &Aarsau maje avea 63,69 kg78, fiind cel mai mare din cintarelefolosite in Transilvania.

Cintarul de Buda sau maja maghiara a fost ceva maimic decit cel de Transilvania, avind 120 de funti sau 58,929kg ping la 1680 si 59,864 kg de la 1680 inainte79.

Fiind principala unitate de mgsurat greutatea, cintarul saumaja a fost folosit si dupg introducerea sistemului metric.La 1880 un clopot al unei biserici din Cluj avea o maje sijumgtatea°.

Cintarul a fost si un important instrument de ma'surat, fo-losit in tot cursul evului mediu.

Primele mentiuni ale cintarelor sint intilnite in documen-tele referitoare la exploatgrile miniere, unde existau cintare

78 Cataiogul doc. din Sibiu, I, nr. 646, 1719, 2188, etc.; Ducere de mindnitre arittneticd, p. 94; GR. OBRADOVICI, Arittneticet, p. 50. Acad. R. S.Romfinia, ras. rom. 847, f. 6 v.; Poaia poporului", 1893, p. 383; Anu-arul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 43. Dupfi pArerea lui L. Spa-lanzani, cintarul ar fi avut 100 libre si 16 uncii (Viaggio in Oriente ...,Torino, 1888, p. 340).

74 Vectigal, p. 2.75 T. POP, Melsurile, p. 40.76 GERAND0, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1850, p. 8.77 Vectigal, 1714, p. 2.78 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 161.79 HOMAN B., op. cit., pp. 118, 122. Vezi si Anuarul Inst. de istorie",

Cluj, 1958-1959, p. 161. Tot B. Homan mai aminteste si de o altA greu-tate a majei de Buda, care avea, in secolul al XIII-lea, 220 de mArci sau54,018 kg. (op. cit., p. 122).

88 PL. MuREAN, Biserica din Deal, Cluj, 1946, p. 15.

261

www.dacoromanica.ro

speciale pentru misuratul metalelor si minereului. Primii din-tgritori" sint amintiTi la Rodna la (1292)81.

Mai tirziu, in inventarele din 1553 §i 1556 ale minelor dela Baia Mare, apar cintare si balante, numite in textul latinbilanx maior", bilanx minor", cantarus ligneus", pe linggreutgvi de cintgrit, ponduri sau libre82.

In secolul al XVII-lea fieráriile de pe domeniul Hunedoa-rei aveau fiecare cite o casá" pentru pgstratul fierului, undese ggsea cumpána (compana) pentru cintgrit fierul. Aceastgcumpgng era compusg dintr-o scindurg pe care se aseza meta-lul, care era legatg cu bare mici de fier de o pirghie, prevg-zutg. cu cirlige, la capgrul celglalt al pirghiei fiind atirnategreutgtile83. Intrucit cei care mIsurau fierul sávirseau uneleabuzuri, cu scopul de a-si insusi o parte din metalul cintgrit,erau necesare interventii ale autoritgtilor pentru a obliga peadministratori ca maja" de la fiergrii sä fie la fel ca ceadin cetate, adicg sg tragá intr-adevgr cei o sutg de fonti"

Numeroase cintare sau cumpene sint amintite apoi in di-verse inventare ale stgpinilor feudali sau ale negustorilor; pri-mii cintgreau cu ele produsele primite de la fáranii aservitiiar ceilalTi márfurile vindute. Astfel, la 1570, domeniul SatuMare cumpgrase o cumpgng de aramg (bilanx aereus), iarintr-un inventar din aceemi vreme figureazg o majg pentrucintárit seul cu pietrele 685. Cumpenele si cintarele stilt intil-nite in mod curent in prgváliile negustorilor88, in unele docu-mente specificindu-se cl este vorba de cintar mic cu ocá"87,in altele cintar care trage 170 de ocale"88 etc.

Gonducerea oraselor transilvgnene avea dreptul de controlasupra cintarelor si greutIvilor de mIsurat, dispunind de in-strumente etalon pentru controlul cintarelor, ca si de instru-mente proprii cu care se efectuau mgsurgtori. La 1793, de

81 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 383.88 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1964, p. 126 si urm.88 Ibidem, 1958-1959, pp. 35, 37, 45.88 Ibidem, p. 83.88 D. PRoDAN, Iobligia, II, pp. 385, 761." Catalogul doc. grecegti din Bragov, I, nr. 1156, 1196, 1495,

1534, N. IoRGA, Acts romeinegti gi &item grecegti, pp. 23, 293 etc.87 Catalogul doc. rom. din Bragov, I, nr. 1517.88 Catologui doc. grecegti din Bragov, II, nr. 329.

262

84.

www.dacoromanica.ro

pildá, un comerciant cere marelui negustor Mihai Tumbrusi-i cintáreascI ceara Cu maja cetátii" Brasov89.

La inceputul secolului al XIX-lea, folosirea cintarului cetá-tii" la Sibiu se plátea cu 10 creitari pentru 100 de fun089 bis.

antarele aduceau deci venituri destul de insemnate condu-cerii oraselor ardelene, care uneori le arendau. La 1506, depildá, un farmacist din Sibiu a luat in arendá cu 20 de florinidreptul de cintar in oras (libras civitatis)90.

In Tara Ronaineasc.1 §i Moldova, cintarul a fost impru-mutat de la turci in a doua jumátate a secolului al XVI-lea,dupá instaurarea dominatiei turcesti, dud Imperiul otomana devenit cel mai de seamá importator de produse romanesti.

In Tara Romilneasca", cintarul a fost folosit vreme de treisecole, piná dupá introducerea sistemului metric de másuri9' gca instrument de másurat, altfel construit, el exista si astázi.

Primele mentiuni in documente sint de la sfirsitul secoluluial XVI-lea: la 19 august 1588, mánástirea Sf. Troia* (Radu-Vodá) din Bucuresti primea un cintar de ceará"92, iar la1601, Mihai Viteazul a luat de la mánástirea Cozia 20 decintare de plumb93.

Cu cintarul unitate de másurá se cintáreau cantitáti maimari de diferite márfuri, in special de Mamie, dar 4i altele, caLim, fierul, mierea, ceara, seu194.

Dupá cum reiese din documentele secolelor XVIIXIX,greutatea unui cintar unitate de másurat era de 44 de ocale,adicá de 55,968 kg93. Aceastä: echivalentá a cintarului rezultádin numeroase izvoare. Astfel, in Condica Vistieriei lui Con-stantin Brincoveanu, pentru anul 1695, se aratá cá 13 100 de

a° Ibidem, nr. 1138.09 bis Catalogul doc. economice din Sibiu, II, nr. 1334.90 Rechnungen aus detn Archiv der Stadt Hermanstadt, III, pp. 485, 488.91 La 1878 cintarul cu ocaua si dramurile era folosit inert in judetele:

Buziiu, Dimbovita, Dolj, Gorj, Mehedinti, Prahova si Rimnicul Sfirat(Acad. R. S. RomInia, ms. 3437 f. 60 v, 85 v, 138 v, 208, 228 v; ms.3438, f. 5 Iv, 32 v, passim).

92 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 376.92 Ibidem, veac. XVII, vol. I, p. 36.94 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 69, 127, 132, 249 passim,

V. A. UREcHIA, op. oil., XI, pp. 206-216 si 582-583.95 I. GHICA, McIsuri/e, p. 187, indicA 56,45 kg.

263

www.dacoromanica.ro

ocale fac 297 de cintare si 32 de ocale96, cintarul revenind laexact 44 de ocale. Un cintar de piper de 44 de ocale esteamintit la 18 iunie 172797.

In secolul al XVIII-lea cintarul era folosit adeseori i inrelatiile comerciale dintre Tara Romneasc i Brasov88; dinunele documente referitoare la aceste schimburi comerciale,rezult c márimea cintarului era tot de 44 de ocale. Astfel,la 1776, se spune cá 5686 de ocale fáceau 129 de cintare10 ocale89, si in acest caz cintarul fiind de 44 de ocale.

Din aceeasi vreme ni s-a pástrat i relatia luí S. I. Raicevich,potrivit cáreia cintarul era egal cu 100 de libre de Viena'°°;cum libra avea 560 g, rezult c Raicevich considerá cin-tarul tot de 44 de ocale (sau circa 56 kg). El are in vedere,probabil, másura numitá majá din Transilvania).

Pe ling acest &tar obisnuit de 44 de ocale, la inceputulsecolului al XIX-lea, in portul Bráila se folosea si un cintarceva mai mare, de 45 de ocale. La 12 iunie 1833, magistratulacestui oras cerca precizári Departamentului din láuntru Careanume cintar iaste legiuit de stápinire, adicá acel de 44 deocá sau acel de 45" i, dacá ambele slut legale, la care màr-furi trebuie utilizat unul si la care celálaltm. La aceastá in-trebare, Departamentul solicitat ráspunde cá toate cintarelese indrepteazá pe aiarul de ocá 44, cum este si al carvasaralei"(vámii) si cí acestea se utilizeazá pentru once fel de m5r-furi, cu exceptia cintarului ce se Indrepteazá pentru untani

mierari, fiind veichi obicei a cumpára cu cel de 45, subcuvint c aceste douá producturi slut necurávite de murda-

" Condica vistieriei, p. 177; vezi si p. 374, 482, 627 etc.97 C. GIURESCU, Material, II, p. 161; vezi si pp. 162 §i 173, N. IoRGA,

Studii §i doc., XIV, p. 49 etc.99 Catalogul doc. rom. din Brafov, I, nr. 77, 153, 633, 1963 etc.99 Ibidem, I, nr. 1022.1°° S. I. RAIcEvicH, Osservazioni, p. 132. Cf. §i W. WILKINSON, _4n

Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, Londra, 1820, p. 75,care c1ä echivalenta cintarul =44 de ocale.

Vezi, de asemenea, Arh. st. Buc., Vomicia din launtru, dos. 4433/1836,f. 29, Vistieria, dos. 1621/1836, Vomicia din liluntru dos. 2060/1839, f. 38si 767/1842, f. 32, mide se afirmii cA, in conformitate cu jurnalul SfatuluiAdministrativ din 10 april 1836, cintarele erau potrivite cu aiarul de44 oca".

101 Arh. st. Buc., Vomicia din l'Auntru, dos. 694/1833, f. 44.

264

www.dacoromanica.ro

lic"m2. La unt i la miere se acorda deci scázámint o oca decintar, pentru apa i murdalicul" (impuritAile) ce con0-neau103.

Trei ani mai tirziu, in 1836, se arta insá cá. nu numai mie-rea i untul se mäsurau cu cintarul de 45 de ocale, ci c toateprodusele de export se cintäreau cu el, iar cele ce se importause mälsurau cu cel de 44 de ocale, din care cauzä se pricinu-iau mari pagube statuluii".

Avind in vedere acest fapt, si mai virtos cá la nici unstat vecin nu sá urmeazä: o asemenea nepotrivire s-au ho-tárit a se statornici de obste o másurä: de cintar cu ajar depatruzeci si patru od, potrivit Cu másurile staturilor in-vecinate" (adicá cu Imperiul otoman). Piná la 1 iunie 1836,toate cintarele urmau s'a' fie indreptate dupä: aceastá másuráetalon de 44 de ocale105.

Ca instrument de masurat, dntarul a constituit in TaraRomâneasd o importantä sursá de venituri pentru domnie,care a avut un timp monopolul cintásitului; in vremea dom-niei lui Constantin Brincoveanu, de pildá, locuitorii care fo-loseau cintarul domnesc pláteau cite 10 bani pentru cintári-tul a 100 de ocalem6. In aceeasi vreme existau cantaragiila diverse instituvii centrale de pildá la slugeriem7 caretrebuiau sà másoare Cu cintarul alimentele aflate In grijaacestora.

° f. 44 v. 45.103 Cf. in acest sens si doc. din 9 mai 1816, in care stringgtorul untului

capanului impärgtesc din jud. Gorj se obliga sg mgsoare cu cgntarul careeste dat cu pecetea cinstitei Vistierii, in care este bggatil si zeciuiala(sclzgmintul) intr-insur (N. IoRGA, Studii §i doc., XXV, p. 18; vezip. 40).

104 Arh. st. Buc., Vornicia din lguntru, dos. 443311836, f. 29. Vezi siC. PATRWU, Uniformizarea tniisurilor (Studii", nr. 4, 1968, p. 675).

1°5 Buletin", gazeta of icialg, 15 mai 1836, pp. 41-42. Aci se aratA cgexistase o comisie orinduitg pentru indreptarea mgsurilor obste.sti", caredin vreo pricing binecuvintatg au scgpat din vedere de a intocmi l pentru

acesta (e vorba de cintar) un legiuit alar i asa au rgmas tot aiarul cares-au obisnuit din vechime la alisverisu capanului".

106 Anatefter, ed. D. C. GIIIRESCU, p. 394 si doc. din 14 noiembrie 171&(Arh. st. Buc., mgnastirea Cimpulung LXI/74).

107 La 15 nov. 1705 este amintit astfel Neculai cantaragiul de la slugerie(Acad. R. S. Romania, CXXXVIII/109). Vezi si doc. din 29 dec. 1679(,,Arhiva istoricg" I/1, 1865, p. 61).

265

www.dacoromanica.ro

Mai tirziu, n afarI de cintarele oficiale folosite indeo-sebi la cintàrirea mirfurilor pentru care se plá:tea vamV8existau i &Aare proprietate particular l a negustorilor. Inproiectul de vinzare a v'imilor pe anul 1833, se spune c, inafall de cintarele oficiale, aflate in orar i la schele"care trebuiau sá, fie cercate §i potrivite cu cel mai dreptajar" oricine putea s in cintar, cu obligatia ca acestas1 fie drept la ajar, ca sl nu pricinuiascá" n5435.stuire nici lacumpärator, nici la vinzItor"m.

Intrucit Ins5. cintarele erau instrumente de másurat destulde scumpe, cei care le posedau nu erau atit de numerqi.Dupà' 1830, intr-o vreme de rapidI dezvoltare a comertului,lipsa de cintare din unele orar producea nepaceri destul demari negustorilor. Astfel, in anul 1840, ol4tea negustorilordin Ploiwi se plingea magistratului local cá: cei care vroiau&I 'hi An& marfa cu ridicata trebuiau s wepte zile in §irpink' ce cantaragiul ifámii locale reura sá: le cintlreasa pro-dusele, aceasta deoarece in zilele de tirg veneau cu m'árfurimulti negustori din ¡tide; i imprejurimi. Pentru remediereasituatiei, magistratul oere Vorniciei din lIuntru s aprobe in-stalarea in piaa a unui cantaragiu a csárui munc s fie re-muneratI de negustorim. In alte orar, de pildl la Pitwi,

ne Despre venitul de la cantarele" oraselor: Tîrgoviste, Pitesti,Buziu, Cimpulung, Alexandria si Slatina, la 1845, ca si despre veni-

turile aduse carvasaralii (vimii) din Bucuresti din plata cintiritului mir-furilor de eitre cantaragii" vezi I. COJOCARU, Documente, II, pp. 910-911.

Obiceiul ca acesti cantaragii si faci nipistuiri" locuitorilor era, sevede, atit de rispindit, Weft imeori domnul acorda In mod expres celoreirora urmau si li se cintireasci dreptul de a asista la cintirire i a-isupraveghea pe cantaragii. De pildA, la 20 febr. 1787, Nicolae Mavrogheniarati ci ciobanii din Transilvania care pliteau proprietarilorlocurilor unde pisunau oile aveau voie sA orinduiasci" un om al lorlingi cantaragiu care si privegheze sit nu se facet nipistuire la niel oparte ..., ci si se cintixeascä en dreptate" (Tara Birsei", XI, 1937, nr. 45, p. 364.)

"9 Buletin", gazen oficiall, 4 ianuarie 1833, P. 7. La 1842, ministireaAninoasa din Muscel avea un chitar mare de 125 de ocale i unul mic(I. RAuTEScu, Mdndstirea Aninoasa, Cfmpulung, 1933, p. 190).

Arh. st. Buc., Vornicia din liuntru, dos. 442/1842, f. 7-8. Peste doi-ant In 1842 Licit rachieru l sotia sa, Mira cantaragioaica din Ploiesti,lisan m-rii Ghighiu averea lor, In care se aflan i trei cintare marl.date cu chirle In trebuinta orasului Ploiesti" (G. POTRA §1 N. SIMACHE,Contributii, p. 322). Despre eintarele mànästirii Moor, ibidem, pp. 448,475 si 547.

266

www.dacoromanica.ro

lipsa unui cantaragiu oficial clIdea posibilitatea posesorilorde chitare sl realizeze cistiguri mari, luind de la cei cárorale cintIreau produsele the 10-30 de parale de sac sau desuta de ocale de produse cintáritel".

Primele másuri cunoscute privind dreptul de control al sta-tului asupra cintarelor aflate in proprietate particular á stiltdin secolul al XVIII-lea. In timpul stápiniiii austriece inOltenia, cintarele si ocalele folosite de negustori erau verifi-cate si pecetluite de un inspector"2.

Pentru restul Tárii Romanesti, informatiile cele mai nume-roase privind aceastá problemá sint din prima jumátate asecolului al XIX-lea. La 1805 se porunceste astfel ca »tonecintarele cu care vor vinde mácelarii carnea de obste sl sefacá iar la vistierie si sl' se pecetluiascI cu pecete domneascá""3.Peste patru ani, marele agá. care se ocupa de politie inorasul Bucuresti semnala divanului cá másurile brutarilorsi precupetilor au lipsuri la dramuri sau cá acestia foloseaudoul cintare: unul bun tinut pentru a fi arátat la inspec-tii si altul fals, cu care másurau. La aceastá datá se po-runceste ca toti negustorii sá aducl dramurile si tereziile lavistierie, ca si' le facá ajar si sà le punl o pecete cu leat1809""4.

La 1811, controlul cumpenelor folosite de negustori se aflain sarcina marelui agá si a marelui spátar, care, dupà ce lecontrolau si le puneau in orinduiala", le aplicau pecetiledumnealor la fiescare", pedepsind pe cei ce foloseau másurinedrepte" cu amendà sou cu bátaie"3.

Dupá cum rezultá din documente, verificarea cintareloravea loc periodic. La 21 octombrie 1824 se porunceste din noumarelui agá sá adune toate dramurile si cintarele de la bIcanisá le facà indreptare dupà aiarul dramurilor si cintarelor Ta-rigradului ce sá vor gási cu turaua impáráteascI", urmind cacele ce nu corespundeau sä. fie indreptate" qi stampilate cu

111 Ibidem, dos. 3010/1838, f. 177. Vezi §i C. PATRA5CU,nr. 4, 1968, pp. 679-680).

us N. IoRGA, Studii gi doc., V, p. 151.118 V. A. UREcHIA, Ist. rom., XI, p. 337.114 Ibidem, p. 575.115 Ibidem, p. 928. Intr un inventar al unei prgv5.1ii

23 april 1815 slut trecute §i 1 pfireiche terezii cu tacimulop. cit., XIX, p. 59).

op. cit. (Studii"

bucurestene dinlor" (N. IORCIA,

267

www.dacoromanica.ro

pecetea Departamentului epitropiei obstirilor. Cei care conti-nuau s foloseascá cintare mincinoase" trebuiau pedepsiti cubátaia in mijlocul tirgului, iar cintarele lor urmau sä fie stri-cate116.

Dupá. 1831, stirile despre controlul statului asupra moduluicum se cintärea se inmultesc. La 1833, toti vamesii din ora-ele i schelele" fárii dispuneau de un numär de cantaragii,

cárora li se dádeau cárti" de la stápinire si care erau obli-gati sá. aibá cintarele cercate i potrivite cu cel mai dreptaiar" i pecetluite cu pecetea Ei puteau fi folo-siti si la controlul cintáririlor de dtre particulari sau de or-ganele de stat; dad, pentru depártarea bä'nuielii, particulariiar cere s li s cintäreasd povarále de acesti cantaragii ,

acestia vor fi datori din slujbá. a implini dorinta particulari-lor si la o asemenea urmare vor primi pe seama contracciului

pentru once povarà ar cintAri, cite parale cinci la sutäde ocr; slujba cantaragiilor era gratuitá in cazul In care erauutilizati de organele politiei locale la cerdrile ce ar face can-tarálor vinzátorilor prin prävälii i alte locuri de vinzare"sau de obláduire la trebuintele ce se vor infkisa citeodatá""7.

Pentru ca instrumentele de cintárit sä fie tinute in adevä-rata lor tragere de greutate", controlul (aiarisirea") si mar-carisirea" se fáceau anual, in prima lull a anuluil 18.

In 1836, Sfatul orasului Bucuresti anuntá pe toti cei ceaveau balante, cintare, cumpene si ocale sà se prezinte, in de-curs de o luná, pentru a fi controlate i indreptaten9.

La 24 decembrie 1854, sesizat de faptul cá. bácanii, precu-petii i alti speculanti" dau lipsá 30-50 de dramuri cind má-soara cu cintarul dtatimi in greutate de la una pinà la douáocr, unii din ei cu vointä precugetatr, iar altii sub pretextcà nu se poate altf el, nepotrivindu-se nici cum cintarul cu pa-

116 COJOCARU, op . cit., I, pp. 336-337.117 Buletin", gazeta oficiall, 4. ian. 1833, p. 7. Vezisi Arh. st. Buc.,

Vornicia din launtru, dos. 2060/1839, f. 38 si 767/1842, f. 32.116 Buletinul oficial", 25 dec. 1853, p. 354. Vezisi numerele din 18 ian.

1850, p. 12; 22 ian. 1851, p. 20; 9 febr. 1853, p. 4 etc. Pentra Braila,vezi Arh. st. Braila, Primaria municipiului Braila, dos. nr. 35/1853, 50/1854, 52/1855 etc.

116 Arh. st. Buc., Administrative, Mun. Bucuresti, dos. nr. 136/1833,f. 200.

268

www.dacoromanica.ro

lanta la cintäritul unei asemenea mici cätätimi", Departamen-tul din läuntru hotäräste cä toate vinzärile ce se va face peviitor in greutate numai pira la doäoc sä se fad numai cupalanta, iar cele de o greutate mai mare poate s-o facä cucintarul". Toti negustorii erau obligati a avea palanta ajan-sit i pecetluitä de magistratul local"120. Cei care continuau

foloseasd cintarul la mäsurarea unor cantitäti mai mici dedouá ocale urmau a fi supusi la straful legiuit prin condicapenalä", confiscindu-li-se cintarul chiar de va fi verificatpecetluit", aceasta deoarece cintarul slujeste numai pentruvinzare de obiecte in greutate de la do I od in sus".

O mäsur . asemänätoare se mai luase la 1 decembrie 1842,cind se hodrise a lipsi in viitor mäsura cintarului", in locullui introducindu-se cumpenele'21. Cu toate acestea, Cu cinta-rul a continuat si se mlsoare greutätile piná dupá.' introduce-rea sistemului modern de mäsuri.

In dictionarul su pe care 1-am mai citar adeseaaceastä lucrare , Iordache Golescu ne aratä care era dife-rema dintre dntar, balanra' i cump'ein2i . El spune: cumpänä,dramuri, balantl, terezie, vizinea i cintar se aseamänä la in-velegere i insemneazI acea unealtä cu care potrivim douä lu-cruri sä fie la o mäsurä, la o greotate, de o potrivä, adidfie cit unul, atita i celälalt; insä dramuri, balanvä, terezii,vizinele i cumpene sä zic acele ce au dota tävi spinzurate,din care intr-una s'á pun dramurile cele märunte i intr-altamateria care vrem sä. o potrivim cu dramurile; iar cintarulse zice acela ce are o vergea de her lungä, pä care sint in-semnate mäsurile, adid ocalele i dramurile, i pä care säspinzurä, sá atirnä o greotate... care sá preumblä p aceavergea pinä ce sá potriveste cu materia ce sá atirnä de

acei vergeli"122.La Muzeul tehnic din Bucuresti, ca si la Muzeul Liceului

industrial din acelasi oras, se pästreazä citeva asemenea cintare,

120 Buletinul oficial", 3 ian. 1855, p. 1. Mentionim ca i cumpenelesau balantele erau ca si cintarele de mArimi dfferite. In 1864 sintamintite o pereche de cumpene de mijloc" (Monitorul oficial", 1864,p. 625).

in Arh. st. Buc., Vornicia din 15.untru, dos. 767/1842, f. 120.1.2 Acad. R. S. România, ms. rom. 846, f. 166 v-168.

269

www.dacoromanica.ro

unele mai mari, altele mai mici, care par a data din primajumkate a secolului trecut (vezi fig. 24).

Instrumentele de másurat greutatea se confecvionau la Bucu-resti, de unde erau trimise in toatli vara. In 1844, din Cra-iova se cerea la Bucuresti un &tar care si in ping la 300de ocale'23, ceea ce aratá cl, cu cintarul instrument demásurat se másurau si greuavi mai mari de 44 de ocale124(cit avea dntarul unitate de misur1). Tot atunci se expediaula Turnu, intre altele, un cintar si o pereche de terezii cudouI tacimuri de dramuri'23, iar la 1845 Sfatul orlsenesc dinCraiova cerea la Bucuresti sl i se trimitl o cumpáná ce senumeste aici si terezie, iarási cu dramurile ei" (de la oca pinála dram)'26.

Mai firziu, instrumentele de másurat greutatea ca sicele pentru másurat lungimea se cumpkau de la magazinespeciale. In 1858 exista la Bucuresti un magazin al lui A.Trechsler, unde se vindeau cumpene zecimale si centimale im-preuná cu greutkile (dramurile) lor, de fier, de tuci si d'altemetalea'27, iar la 1865 acelasi magazin punea in vinzaredecimale de la 25 la 2 000 de ocale", cu care se putea cin-tári pink' la 15 000 de ocale, avind toate greutávile de alamási tuci, tot felul de balanve" etc.128.

Din aceste ftiri se poate vedea ca principalele instrumentede masurat greutatea erau: cintarul, cumpgna, terezia # ba-lanta. Unitávile de greutate folosite la cintárit erau ocaua cusubdiviziunile sale de care vom vorbi indatá.

In Moldova, ctntarul-unitate de másurá este menvionat maidevreme decIt In Tara Romaneascá, si anume 'in secolul alXV-lea. La 19 febr. 1446 domnul Moldovei dáruia mánásti-

128 Arh. st. Buc., Log. Dreptiltii, dos. 903/1844, f. 30.1" Un cintar mare" estementionat intr-o diata Inca din 1750. (Romgnia

viitoare", Ploiesti, 1 febr. 1921, P. 6), lar la 1832, in Oltenia, se spunecg s-a mgsurat un ferdel de porumb de dijmi cn cintaral ce! mare" (N.loROA, Studii gi doc., XXV, pp. 140-141; vezi si pp. 127 si 195); la1853 este amintit la Bucnresti 1 altar mare, care tine in greu 459 deocale, iar in nsor 227deocale"(Buletinuloficial", 20 martie 1863, P. 48).Alte asemenea cintare, care tineau pe greu" 55 ocale san 28 ocale gutmentionate in 1864 (Monitorul oficial", 1864, pp. 625 si 887).

128 Arh. st. Buc., Log. Dreptgtii, dos. 903/1844, f. 147.1" Ibidem, Vornicia, dos. 885/1845, f. 7, 8, 56 etc.127 Anuntiltorul roman", 16 jul. 1858, p. 4.128 Monitorul oficial", 1865, p. 304.

270

www.dacoromanica.ro

ru Neamt trei &tare de icre'29. Este foarte probabilacest &tar nu este altul dectt mgsura numità' centenarius inTransilvania, mgsurI folosita adeseori in relaviile comercialedintre Moldova si Transilvanialim, ca i in acelea cu Liovulsau cu diversi negustori sträini131.

Cealaltä unitate de mäsurat, numità tot cintar, a fost im-prumutatä de la turci, foarte probabil prirr intermediul TäriiRomanesti, fiind amintitä mai tirziu in izvoare. Astfel, MironCostin afirmá.' csi Ieremia Movilä a dat tätarilor mai multe miide cintare de miere'32, iar la 1742 domnul Moldovei trebuiasà dea turcilor 1500 &tare de paiel".

Dupà cum rezultä din numeroase märturii documentarenarative, cintarul avea ca i 'in Tara Ronaneasca

44 de ocalem. In afarà de acest &tar, tot ca i in TaraRomäneascä, exista si in Moldova un cintar de 45 de ocale,folosit ca i in provincia vecinsá la cintsárirea unor produse cecorrtineau impuritäti'35.

Cintarul de 44 de (male avea 56,80 kg..Menvionäm cá, in afarä de cintar, documentele moldo-

vene din secolul al XVIII-lea amintesc si de cump`cin`d caunitate de másuratt"; märimea ei nu o cunoastem

129 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIV XV, p. 215.158 La 1558, Alex. Lapusneanu cerea in Transilvania 100 de cintare de

amnia o plumb pentru turnat clopote (Hurmuzaki, I, p. 212 si N. IORGA,Studii fi doc., XXIII, p. 343). Vezi i Hurmuzaki, XII, p. 378.

181 Yri 1570, se spune cá Prangul din Suceava avusese un contract cu doinegustori din Constantinopol pentru 52 de centenarios" de mad& (N.IoROA, op. cit., XXIII, p. 352). Ca unitati de masurat, centenarios" sintamintite la 1571 In Kiliam" si 1572, cind se transportau versum lassi"(Ibidem, pp. 353, 356).

182 M. COSTIN, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 45.I" N. IORGA, op. cit., VI, p. 327.

La<1741> se spune ca 5153 ocale de miere fac 117 cintare si 5ocale (Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 648). Vezi si doc. din 1799(Uricarul, I, p. 87), relatia lui Lagan din 1828 (Buletinul Com. istorice",IX, 1930, p. 175), LIoria Iasi, dos. 27/1840 etc.

185 G. BEZVICONI, Boierimea ..., p. 53. I. Ghica considera cintarul,amindoul principatele, ca fiind de 45 de ocale (op. cit., p. 59).

186 Vezi N. IoRoA, Doc. familiei Callimachi, I, p. 456 si Arh. Bas."1934, pp. 303, 306, 310, 312, 314, unde se vorbeste de danii de 20, 30 si40 cumpene de sare facute unor manastiri din Moldova.

271

www.dacoromanica.ro

Despre cintar ca instrument de nfiisurat §tirile sint i inNIoldova foarte numeroase, fiind mai vechi decit cele privindTara Romäneascä. Incä de la sfir§itul secolului al XIV-lea,foarte probabil sub influenva Transilvaniei, cintäritul märfu-rilor din unele orne constituia un venit al domniei, pe careaceasta 11 putea därui unor instituvii religioase. Astfel, la 1 mai1384, in primul document intern ce ni s-a pästrat de la can-celaria Moldovei, scris in limba latin, Petru voievod däruiabisericii catolice din Siret venitul cintarului sau cumpenei dinacel orn'36 bis. Nu §tim cum va fi arätat cintarul din Siret deale drui venituri se vorbqte in documentul citat.

Mai tirziu, la mijlocul secolului al XVIII-lea, cei care cin-täreau diverse produse erau obligavi sä o facä numai la cin-tarele oficiale, aflate sub controlul statului. In anul 1742, de

domnul Moldovei poruncqte vammlui din Birlad canegustorii turci care cintäreau cear i unt sä nu fie volnicisä citäreaseä fär de cintariul vame4ilor ot Birlad"37, iar la21 ianuarie 1757, domnul Moldovei, Constantin Cehan Raco-vivä, hotära ca de acum inainte sä fie cintariu in Tirgul B-ine pentru folosul obgesc.'37 bis. La sfir*ul secolului alXVIII-lea exista la Iai un cantaragi-bna, care era mai marepeste cantaragiii din capitalä'38.

Dupä infiinvarea spitalului Sf. Spiridon" din Ini, acesta aobvinut, in 1757, dreptul exclusiv de a vine cintar in TirgulHinii din Ini; reprezentantul säu, care trebuia s'A fie nelip-sit" in tirg, incasa de tot sacul ce s-ar vinde cite un ban",iar pentru fäina värsatä, de 50 de ocale un ban139. In a douajumätate a secolului al XVIII-lea §i la inoeputul celui urrra-tor, spitalul Sf. Spiridon" devinea dreptul de cintar in nu-meroase orne moldovene, in afarä de: Fogani, Botopni, Ga-

136 bis Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 1.137 N. IORGA, Stztelii i doc., VI, p. 351. Vezi §i p. 325, unde se porun-

cWe ca untul domnesc de la Galati s6-1 cintareascá."... cu cintarul vamii".137 bis Ioan Neculce", 1931, p. 159; vezi §i p. 161. Inainte de aceastfi

clat I exista un chitar al vArnii donme§ti, cu care se mAsurau marfurilepentru vAmuire; la 1754 este amintit astfel Ion cantaragiul ot Vamá.'"(tbidem, 1924, p. 142).

138 Doc. din 5 mart. 1791 (Arh. st. Buc., A.N., Trib. Ia§i, S. III,lICXLIV/2).

138 Ioan Neculce", 1931, pp. 159-160. In anul urnator, taxa era deun ban §i o liltcaie (ibidem, p. 164 . Vezi §i C. BOBuLEsCu, O viatií ti Ciitei.l'iota de poraclise, p. 132.

272

www.dacoromanica.ro

lavi; 'in cele mi multe din aceste orase, venitul cintaruluiera arendati".

In prima jumkate a secolului trecut, iratul cintarului"constituia venitul proprietarului mosiei; numai proprietariitirgurilor aveau dreptul s posede cintare pentru cantitki maimari141.

In orasele mai importante, ctritkitul constituia un venit siun monopol al municipalitkilor sau eforiilor respective; asaera la Focsani142, Bacàu'43, Botosani144, Roman"5, Vaslui'46etc.

14° Uricarul, XIX, p. 378, XX, p. 356, Arh. st. Buc., condica G. Asachi,ins. 630, f. 58 v.-62 si 104 v.-105 si Acad. R. S. Romilnia, ms. rom. 1,f. 308-310 (doc. din 1772, 1799, 1813).

141 Doc. priv, la istoria economica a Romdniei. Orate ti tirguri. Moldova,seria A, vol. II, Bucuresti, 1960, p. 331.

Despre acest drept al proprietarilor ni s-au pästratnumeroase documente.la 1827, venitul cintarului din Rädäuti era al vistierului S. Sturza, iarce! din Tirgul Nämoloasa al lui C. Conachi (ibidem, pp. 127 si 129); la1838, locuitorii din Darabani se invoiesc cu T. Bals: cintarul cu care area se cintäri toatá marfa de vinzare ce se trage in oci va fi a proprietätiise va lua de toatil suta de oci ce se va cintäri cite doi greitari argint,nefiind iertati nimeni altii cu cintare particulare a cintäri, niel pentrusine, niel pentru vi/izare, mai mult decit suma de 40 ocg." (ibidem, p. 233);la 1840 o invoialä asemänätoare fac locuitorii din tirgul Puesti-Tutova cuR. Cazimir, care trebuia sA numeascri un cantaragiu ce urma sä päzeascá.rinduiala" existentä si in altetirguri (ibidem, p. 251); vezi si p. 314, despretirgul Vira, p. 307, despre tirgul Moinesti, pp. 319-320, despre tirgulPlopana etc.

Uneori proprietarii siivirseau abuzuri la cintärit , cum se intimplä la1860, cind locuitorii din Codäesti se plingeau cA trebuie sä pläteasa 30 deparale pentru cintiiritul a 100 de ocale (ibidem, p. 442; vezi si p. 432).

142 Vezi Buletin", foaie oficialii, 1843, p. 48 si 1844, pp. 99-100, undese arad). c'è.' la Pocsani se pläteau: 27 de bani pentru 44 de ocale de zahär,cafea, piper si cearà si 12 bani pentru 100 de ocale de sare i pentru 44 deocale de fäing, griu, porumb, fasole si alte legume.

1" La 1841 venitul cintarului de aici era de 3425 de lei anual (Buletin",1841, p. 3).

1" Pina la 1835, venitul cintarului de aici a fost al bisericii Sf. Nico-lae-Popiluti, in acel an devenind beneficiul Eforiei orasului, care a achitatbisericii valoarea cintarelor (A. GoRovEI, Monografia oragului Bototani,Botosani, 1926, p. 251). Vezi Buletin", 1841, p.34.

145 La 1843, Eforia orasului Roman dadea din venitul cintarului 500 delei anual bisericii Sf. Gheorghe din acel oras (Arh. st. Buc., mänästireaNeamt, LXXXII/19 21). Vezi si Manual administrativ al Moldovei, I,p. 139.

146 Buletin", foaie oficialä, 1847, p. 8.

273

www.dacoromanica.ro

In noiembrie 1819, dud se fixeaza venitul cintarului la 6bani pentru 44 de ocale orice fel de mara ar fi", se hota-raste ca cei care tineau cintarele erau obligati »pe tot anul safaca ajar cintarelor, adeca sa le indrepteze". Nimeni in afarade cei »miluiti" cu venitul cintarului nu avea dreptul sa po-sede cintare mai marl de 40 de ocale. Bacanii si alti negus-tori puteau sa aiba &tare de 40 de ocale trásurá", cu caretrebuiau sa-si faca alisverisul". Daca cel care detinea venitulcintarului gasea la cineva cintare mai mari de 40 de ocale»trasura" avea dreptul »a le lua supt zaptul sau"147.

Cele mai numeroase stiri cunoscute privesc monopolul cin-taritului in orasul Iasi, unde acesta constituia venitul Eforieilocale148. La 1833 cintaritul aducea Eforiei un venit de 130 000de lei149. La mijlocul secolului trecut, venitul cintarului eraarendat pe cite trei ani.150 In anii 1860-1862, de pilda, drep-tul de a One &tare a fost anendat lui Moise Dulberg, pentru75.000 de lei. In conditiile foarte detaliate ale contractuluise arata ca arendasul dispunea de 16 cintare. Nici un locui-tor nu avea voie sa se slujeasca. de &tare, balante sau alte»masini" de cintarit mai mari de 40 de ocale. Negustorii carevindeau marfuri in cantitati mai mari trebuiau sa cintareascade (mai) multe ori cite 40 oca". Celor prinsi ca foloseaucintare mai mari li se confiscau cintarele drept straf". Ne-gustorii aveau insa libertatea sa. le utilizeze, daca se intelegeaucu arendasul cintarului si ti plateau despagubiri.

La intrarea in servid, cantaragiii angajati de arendas erauobligati sa depuna un juramint ca vor fi cinstiti, ca O cotarii;daca inselau la cintar, erau pedepsiti politieneste sau crimi-naliceste", dupa gravitatea faptelor comise.

Nimeni nu era scutit de taxa cintarului; fára deosebire defete, macar de once conditie si profesie ar fi", once locuitor

147 Uricarul, IV, pp. 200-201. Despre confectionarea unor cintare noide cltre cei mai buni mesteri ai Tarigradului vezi Arh. st. Iasi, EforiaIasi, dos. 27/1840. Vezi tot acolo lista cintarelor mai mari de 44 de ocaleaflate la diversi negustori (ibidem, dos. 40/1840).

148 In Regulamentul Organic al printipatului Moldovei, Iasi, 1837, p. 23,se afirmit ca acest venit era al Eforiei din Iasi dupä ponturile in invechi-me urmate".

149 Buletin", foaie of icialft, 1833, p. 77.148 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 92/1853, 19/1857 etc.

274

www.dacoromanica.ro

era obligat si pliteasci the 20 de parale pentru cintáritul a44 de ocale, afari de sare, grit', porumb si fier, pentru carese pliteau 10 parale pentru suta de ocale, 10 parale pentru44 de ocale si, respectiv, 10 parale pentru 40 de ocalel", sumece scumpeau simtitor produsele clnarite.

Intre antreprenorii sau arendasii dntarului si negustorii ie-seni se iveau deseori conflicte, fie din pricina abuzurilor pri-milor, fie pentru a ceilalti nu le respectau drepturile. In 1862,de pildi, reprezentantul Consiliului municipal arta a an-treprenorul iratului cantariu" silea pe speculantii" care vin-deau marfi cu amánuntul si o cintireasci Cu cintarele sale,luindu-le cite 30 de parale pentru suta de ocale si obligindu-isi pláteasci uneori cintáritul si a doua cal. In plus, acestape cei mai mulvi din ciráusi ti jecueste pe la barieri". Omulstipinirii, opunindu-se acestor practici, fusese maltratat ded-1 antreprenor prin cuvinte insolente". El cere Consiliuluimunicipal, pe ling aplicarea misurilor ce s-ar cuveni pentruasemenea uneltiri abuzive" si satisfacerea atacului ce au su-ferit".

La &dui su, In acelasi an, antreprenorul cintarului re-clama pe un locuitor din Jai care avea o masini de &al-itin mirime si greutate de doul Ora la 600 oca", cu care &-area firi a cherna cintarul antreprizei". Intrucit asemeneamisurare nu este invoiti prin contract, care ritos otareste anici un negotieant nu e invoit a avea sau a face másuritoarepeste 40 oca", antreprenorul cere Prefecturii politiei din Iasia interzia numitului a mai dnareasci mai mult decitpini la 40 oca"152.

In prima jumitate a secolului trecut, unii boieri posedau siei &tare, pentru nevoile mosiilor lor153.

La mijlocul aceluiasi secal, posesorii de &tare erau obligatia se prezinte anual la verificarea acestora, dupá care li se eli-bera o adeverina tipiria. La Arhivele statului din Iasi sepistreazi numeroase asemenea adeverinte. Intr-una, din 1858,se spune: Acest eintariu, dupi aiarul ce i s-au fácut cu pie-

151 Ibidem, dos. 52/1859.152 Ibidem.158 Vezi N. IORGA, Studii §i doc., XXI, pp. 427, 428 si XXII, p.337, unde

slut amintite: un chitar mare de tulumbA", alt chitar mare si unul mic,un cintar de 21 de ocale si o litrA etc.

18* 275

www.dacoromanica.ro

tre gospode, este in citime dreaptg de 25 ocl §i. ... dramuriin greu si 6 ocg si 75 de dramuri in usor". Alte &tare aveau35 de ocale in greu" si 7 ocale si 250 de dramuri In usor",51 de ocale in gneu" si 9 ocale si 350 de dramuri in usor"etc»4 (vezi fig. 23).

In afarg de cintare, se mai utilizau si cumpenele, care, fiindmai precise, erau folosite si la cintkirea galbenilor.

Reprezentantii stgpinirii aveau destulg bkaie de cap dinpricina negustorilor care foloseau cintarele. In 1836, Depar-tamentul din láuntru constata cl, dei luase mkuri pentruinfrinarea cutezkorilor ce tin nedrepte &tare si pricinuiescstrimbátate in vinzare, este cu neputintg a se depgrta indo-¡ala asupririi in cintkire", deoarece ctritarul, chiar dad estelegal, clg posibilitate speculantilor ... a asupri pe cumpg-rátori ppin mestesugita lovire a degetului in cintare". Depar-tamentul hotgrgste sg se confectioneze o cumpáng Cu mgsuride la un dram ping la 20 de ocale, care sl se pgstreze la Efo-ria din Iasi si. dupl care sg tsi confectioneze cumpene to0mgcelarii si blcanii, desfiintindu-s1 desevársit mgsura canta-rilor, atit de la bá'cglii, eh si de la právglii si statornicindu-sáde másuri numai cumpene"'55.

La mijlocul secolului trecut, cumpenele ca si alte instru-mente de mäisurat se trimiteau de la Iasi in toati Mol-dova. In 1860 se expedia astfel la Vaslui o pereche de cum-pene de bgcglie" cu toate másurile necesare, ping la 12 dra-muri si jumkate'56, iar peste doi ani, comisarul din TirgulIloaei cerea douá perechi de cumpene cu tot tacimul lor",necesare la cásgpie aflitoare in acel tirg"157.

154 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 6/1857, 14/1858, 4/1864 etc. Numeroaseasemenea cfntare de grentalti diferite existau in Moldova la mijlocul secolu-lui trecut. In 1857, Sfatul orasului Bactiu cerea la Iasi douii cintare dupAaiarul ce acel onorabil sfat il va face, adecti, unul de 200 ocä iar altul cade 50 ocl". Aceste cintare trebuiau sá fie confectionate la o persoang, vred-nial de credintif." (ibidem, dos. 6/1857); in 1860 se solicitan la Tg. Prumoscinci cintare, din care unul de 5 ocale, altul de 10 ocale, al treilea de 20de ocale, al patrulea de 40 de ocale si ultimul de 50 (ibidem, dos. 38/1860).

155 Manual administrativ al Moldovei, I, pp. 363-364.156 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 38/1860.157 Ibidem, dos. 90/1862. Ibidem, dos. 20/1841, 165/1864, Tr. 1772,

op. 2020, dos. 43. 286/1859, f. 151 etc. .

Despre cumpenele ce trebuiau fAcute la Iasi (balances a bascule) veziArh. st. Iasi, Eforia Iasi dos. 89/1834.

216

www.dacoromanica.ro

La mijlocul secolului trecut, in 1855, negustorii care vin-deau cu cintare, balante sau cumpene nedrepte" erau amen-dati prima °all cu 25 de lei, a doua oará cu o sum á dublá,a treia oarà cu 75 de lei'58; la 1842 se prevedea c cei prinsidin nou, a patra oará, pláteau un straf" de 150 de lei, lacare se adáugau si 25 de lovituri administrate in piatI159.

5) OCAUA CU SUBMULTIPLII EI

A fost principala unitate de másurat greutátile din TaraRomaneasca §it Moldova, unde intilnim mii de documente dinsecolele XVII-XIX care pomenesc de ocale de: One, ceará,miere, unt, brinzá, zahár, orez, cereale, fin, aramá, plumbetc. La 1775, toate produsele alimentare se másurau cu ocaua:carnea, seul, fina, pestele, fasolea, zahárul, untul etc"°, iarin tarifele vamale de la inceputul secolului trecut, aproapetoate márfurile afará de yesáturi) se vámuiau cu ocauasau cu cintaruP61.

Ocaua de greutate se diviza in patru litre a cite 100 dedramuri, in 400 de dramuri Fi in 1600 de tenchiurit62.

In comparatie cu másurile din Imperiul austriac, ocaua dinTara Româneascá avea intre 21/4 livre163 si 21/2 funti vie-nezi'64.

Litra apare in documentele interne incá din prima jumátatea secolului al XVI-lea'65, chiar inaintea ocalei. Ea avea 100de dramuri"6, fiind a patra parte a ocalei. Ca nume, ea se

258 Ibidem, dos. 14/1855.159 Buletin", foaie oficialA, 1842, p. 398.169 Tezaur de monumente", II, p. 166. Pentru Moldova vezi Urictwul,

IV, pp. 131-133.161 V. A. UREcHIA, op. cit., XIII, p. 203 si urm.182 C. GIURESCU, Material, I, p. 410, V. A. URECHiA, op. cit., III,

p. 332, XI, p. 330.163 C. GIURESCU, op. cit., II, p. 48.184 Ibidem, I, p. 441. Vezi i CODRU DRAGUSANU, Peregrinul transilvan,

p. 59, unde se aratil cif., la 1837, ocaua avea doi funzi i un pfitrar.185 Vezi doc. din 17 iulie 1536, unde slut amintite 300 de litre de cearfi,

o litrA de piper si o litrA de tAmlie (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,vol. II, p. 216).

166 e. GIURESCU, op. cit., I, p. 410.

177

www.dacoromanica.ro

utilizeazO si astOzi, c'ind sfertul de kilogram poara numelede litrO.

Dramul era dupO definiIia lui Iordache Golescu omOsurOtoare cu care mOsurau la cumpene si altele, care estepartea cea mai mid a ocalei, a patru suta. parte din oca"167.

Fiind o mOsurá micsi de greutate, dramul servea in specialla cintárirea metalelor previoasel", fiind amintit insO adeseorica submultiplu al ocalei ,si la cintOrirea cereit69, piiniim etc.

In mà'sura moderna, ocaua avea 1,271 kg, litra 317,98 g,dramul 3,179 g fi tenchiul 0,795 grn.

Ca instrument de masurat, ocaua si submultiplii sli se folo-seau la cintOrirea diverselor produse. Documentele de la in-ceputul secolului trecut dovedesc ci inxleosebi brutarii vindeaupiinea lipsii la dramurium, cei din Ploiesti ajungind la 1825si faci ocaua de pline numai din 265, 290, 300 sau 315 dra-MIT173I

Necinstea negustorilor era toleratà uneori de autoritIvi,care incasau sume mari de bani pentru aceasta. mir-o cores-pondenvO trimisO gazetei Le National" din Bucuresti, la 12febr. 1840, printre alte acuzavii aduse domnului vOrii, era siaceia ci fratele sOu, Mihai Ghica, vornic al treburilor dinlIuntru, si aga M. Floreseu incasau zilnic cite 100 de galbenide la brutari si mIcelari pentru a-i lása si And piinea sicarnea cu ocale mai mici decit cea oficiallmbis.

167 Acad. R. S. România, ms. rom. 850, f. 360 v.162 Vezi Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 216 (doc. din

19 mai 1606), Arh. st. Buc., miinfistirea Cimpulung, XII/3 (doc. din 1 sept.1640), V. A. uitacruA, op. cit., XI, p. 129 etc.

122 N. IORGA, Studii gi doc., VII, p. 53.1" Ibidem, XXII, p. 87, V. A. TABORA, op. cit., VI, p. 667, XI, p. 264,

328 passim.171 I. GHICA si D. A. STURDZA, op. cit., p. 9, D. IARCU, op. cit., p. 60,

GR. CANTILI.I, op. cit., p. 31. Aceeasi_greutate, echivalentii cu 2 4/5 libreengleze, o indici si W. WILKINSoN, An Account of the Principalities ofWallachia and Moldavia, p. 75. I. GHICA, op. cit., p. 59, indict{ 1,278 15kg lar PilLix MARTIN, Le Ba,s Danube et les Principautes Danubiennes.Notes devoyage,Marsilia, 1873, p. 33, considera ocaua de 1,285 kg. Vez! siAPPERT, Voyage dan,s les Principautés Danubiennes, Maienta, 1854, p. 129,mide dramul este echivalent cu 3,2 g, ocaua avind 1,280 kg.

172 V. A. URECHIA, op. cit., X A, p. 920.178 I. COJOC.ARU, op. cit., I, p. 355.173 1318.1 I. IONA$CU, Profesorul loan Brezoianu participant la mi§carea

revolulionarel din 1840 (Analele UniversitItii Bucuresti", istorie, 1968).

278

www.dacoromanica.ro

La Muzeul tehnic din Bucuresti, ca i in muzeul Liceuluiindustrial de metrologie din Bucuresti, se gásesc citeva greu-táti de 1, 2, 4, 5 si 10 ocale, folosite la cintáritul másfurilor.Ele stilt lug ceva mai recente, pe una dintre ele fiind insem-nat anul 1855 (vezi fig. 27-28).

In Moldova ocaua avea aceeasi utilizare si aceeasi submul-tipli ca i in Tara Româneascái74. Din secolul al XVIII-lea sidin prima jumátate a secolului trecut ni s-au pástrat citevarelatii de cálátorie din care aflám c ocaua din Moldovaavea tot ca aceea din Tara Româneascá intre 21/4 livresau funti vienezii75 i doi funti si jumátate175b's. Dupl opinialui Karaczay, la 1818, litra ar fi fost egalá cu eitelul arde-lean'76.

La 1864, ocaua din Moldova era iAnsa ceva mai mare decttaceea din Tara Romiineasca, avind 1,291 kg, litra 322,75 g,dramul 3,2275 g177.

Privigherea cintáritului cu ocale drepte de 400 de dra-muri este un obicei vechi, mentionat Ind din secolul alXVIII-lea. Despre domnul Alexandru Mavrocordat se spuneastfel cá. iesea din palat pe ascuns precum obisnuia domniidin vechiu" si controla pe casapi si pitan. Celor prinsi cádIdeau lipsá la cintar li se bItea urechea la stilp si erau ti-nuti asa o Di intreagl in tirg, spre a sesvi de exemplualtoram.

Cu toate aceste másuri, unii negustori continuau sl dealipsá la dinar, ceea ce 1-a indreptátit pe A. Wolf, care

174 A. WOLF, Beitrlige, p. 138 si Aritmetica, Iasi, 1839, p. 56.176 A. WOLF, op. cit., p. 138, J. ROHRER, Remerkungen, p. 71 si L. J.

CARRA, Dissertation geographique, historique et politique sur la Moldavie-et la Walachie, p. 73.

175 bis Hacquet's neueste Reisen in den Jahren 1788 und 1789, I, Niirn-berg, 1790, p. 92. Pentru relatiile dintre ocaua din Moldova si meisurilegermane la 1801 vezi i Jahrbuch der Buk. Landes-Museums", 1907,p. 43.

176 KARACZAY, Beitrage, p. 40.177 Mcisuri o greutrlti, p. 178; I. GHIc.A i D. A. STURDzA, op. cit., p. 9.

N. SOUTZO, op. cit., p. 161, india doar 1,278 15 kg. Vezi si Revue his-torique du sud-est européen", 1925, p. 345.

176 M. DRAoHicI, Istoria Moldovei, II, p. 47. Vezi despre aceastaG. GHIBRNESCU, Cu ocaua mica (Viitorul", Iasi, 15 sept. 1 oct. 1904,pp. 3-4).

279

www.dacoromanica.ro

cuno§tea bine situatia din Moldova la inceputul secolului trecut,sá afirme cá, dei ocaua avea doi funvi §i un sfert, imerá-toria face ca s obtii drept o oca abia doi funti de ai no§tri"'".

Dupá 1831, §tirile despre supravegherea greutkilor de cin-firit se inmulvesc. In aceastá vreme, greutkile pentru másu-rat erau acute din alamá §i 4tampi1ate de Eforia din Ia§i,care le trimitea apoi in %aril". In afará de aceste greutkilegale, speculantii" foloseau ins i greutki de piatrá, cárá-midá sau fier, autoritkile fiind obligate sá interviná adeseoripentru a-i sili sà vindá cu dramuri de alarná de aceledrepte"'81. La Muzeul din Tg. Nearnt se pástreazà o astfelde piatrá de douá ocale care era folositá la másurat.

Asemenea greutki pentru cintárit se gásesc 4i la Muzeul deistorie a Moldovei Una dintre acestea, confectionatedin aramá, cintsáre§te 0,320 kg (aceasta este litra); o a doua,confectionatá din aliaj de bronz, are 0,160 kg (deci o jumá-tate de litrá); a treia, din fier, este eva mai grea decit pre-cedenta, avind 0,170 kg.

In 1854 se constatá cá, de§i ocalele unor negustori erautampilate, amtia nu dádeau la oca mai mult de 300 de dra-

muri, aducind prejudicii insemnate pentru poporul cel maisárac". Ca urmare, se cere o nouá. §tampilare a greutkilorcu marca tárii"'82.

Mai tirziu, din vremea domniei lui Alexandru I. Cuza, aurámas in amintirea poporului másurile luate de acesta pentrusupravegherea cintáritului, respectarea ocalei lui Cuza".

Dei nu acea parte din sistemul local de másuri i greutki,ocaua s-a folosit destul de des i in Transilvania, atit inrelatiile comerciale cu celelalte douá tári surori183, cit i incomertul intern, indeasebi in regiunea de sud a Transilvaniei

in Banat. Dupá o relatie din 1770, in Banat, greutateaobi§nuit5." era ocaua, corespunzind cu doi funti §i un sfert'84,

178 A. WoLF, op. cit., p. 138.180 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 6/1857, Tr. 1772, op. 2020, dos.

42.286/1859, f. 224 etc.181 Arh. st. Iai, Eforia Iasi, dos. 14/1858.182 Arh. st. Iasi, Tr. 1764, op. 2013, dos. 86/1832, f. 105.188 Vezi indeosebi Catalogul doc. rom. din Brafov §i Catalogul doc. gre-

cefti din Bra,sov, unde ocaua I dramul sint pomenite in sute de documente.184 Ignaz von Bom, Voyage mineralogique fait en Hongrie et en Transyl-

vanie, Paris, 1780, p. 35.

280

www.dacoromanica.ro

iar la 1789 locuitorii dintr-un sat bádltean trebuiau sá plá-teascá invkátorului local cite trei oché" de gnu, trei de cu-curuz etc.185.

Dupá cum rezultá din numeroase documente si márturii,ocaua era echivalenai cu doi funti fi un sfert, sau cu circa1,260 kg. Astfel, intr-un Vectigal, apárut la Sibiu In 1714,se spune: Ein Oka hat 2 und ein Viertel Wienner Pfund;Siebenbiirger aber 2 Pfund und 26 Loth" iar despre litrá searatä: c5.' are 18 loti vienezi'". Cu numeroase alte ocazii, ceicare foloseau ocaua tineau sI arate cá aceasta avea in má-sura obisnuitá in tará dei funti si un sfert sau dádeau echi-valenta in funti pentru diverse cantitáti de márfuri mIsuratecu ocaua sau invers, echivalenta dintre funti si ocale'97.

Dup.1 opinia lui Homan Balint, ocaua numitá maghiará",folositá in secolele XVI-XIX, ar fi avut 1,276 kg189, greutatefoarte apropiatá de aceea utilizatá in Tara Romaneascá.

6) FONTUL SAU LIBRA

A jucat in Transilvania rolul ocalei din Tara Româneascási Moldova, fiind principala unitate de másurat greutátile.Documentele transilvánene pomenesc de nenumárate ori fon-tul sau libra la cintárirea diverselor alimente (srániná, peste,carne, brinzá, ca s etc.)'99, a metalelor'90, a ceriP91, a fibrelor

185 Foaia diecezan6", nr. 13, 1904, p. 5. Vezi si N. IoRGA, Studii fidoc., XII, p. 68, Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1926-1927, p. 440 etc.

188 Vectigal, Sibiu, 1714, p. 2.187 Vezi doc. din 1771, relatia din 1838 etc. (E. Moisuc, Catalog

industria textil, p. 163, Gazeta de Transilvania", 24 sept. 1838).Vezi si Ducere de mina ccItre aritmetic'd, p. 96, GR. OBRADOVICI, OP. cit.,p. 50, Catalog doc. economice din Sibiu, II, nr. 1901, 1902, 2142.

188 La 1771, 6 funti si 3/4=3 ocale (GR. PoPiTi, Date fi doc. bilnd(ene,p. 50); la 1776, 25 ocale=56114funti de Transilvania (E. Moisuc, Indus-tria textild, p. 233); la 1782, 1800 ocale ceara = 4050 funti (Cataloguldoc. din Sibiu, I, nr. 181); ibidem, nr. 127,500i 569 de unde rezultà aceea9irelatie dintre oca si funt.

189 A. VERESS, Documente, IV, p. 74, T. Rosu, Insemndri fi inscriptiibihorene, p. 39, T. METES, Situatia economicd, p. LXXXIVLXXXV,Catalogul doc. rom. din Brafov, passim.

199 Anuanil Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 45; N. IORGA,Acte romanqti O cfteva grecegi, p. 206.

191 N. IORGA, Studii fi doc., XII, p. 235.

281

www.dacoromanica.ro

textilem, a vopselelor"3 etc, etc. La 1867, importul Transil-vaniei de marfuri era calculat in funvi"4.

Fontul sau libra, care era a suta parte a unui cintar saumaje"5, nu a avut tot timpul aceeasi márime, in Tran-silvania ca si in regatul feudal maghiar folosindu-semai multe feluri de libre. De aceea, regalitatea maghiará siprincipii Transilvaniei au incercat in citeva rinduri sá unificelibra. Astfel, la 1405, regele Sigismund de Luxemburg adecretat folosirea in tot regatul a librei dui:4 másura de Buda"6.Mai tirziu, la mijlocul secolului al XVI-lea, s-a incercat uni-ficarea librelor folosite in Transilvania dupl greutatea aceleiade Cluj197, pentru ca n secolul urmátor s se hotárascI folo-sirea a patru etaloane diferite, dupi regiuni: cea mai intinsiparte a Transilvaniei urma s utilizeze libra de Cluj, comita-tele Bihor, Zarand i Maramures, pe aceea de Oradea, iarsasii i secuii pe cele din Sibiu §i, respectiv, Tg. Murc1"8.

In afará de aceste varia%ii, dupá regiuni i dupá greutateamajei sau cintarului, libra sau fontul 5i schimba uneorimárimea i datoritá hotáririi dietei, cum se intimplá la 1653,cind dieta de la Cluj a stabilit un font mai =rem.

Dupi" Orerea lui Homan Balint, fontul de Transilvania aavut tn secolele XVI-XVIII 636,955 g, timp ce cel deBuda miisura 498,87 g200. La 1875, fontul (sau pondul) deViena masura 0,56006 kg, lar cel de vamà- 0,500 kg20i.

192T. METES, Viola agrani, pp. 160, 175, 222; Catalogul doc. rom. dinBra,Fov, I, nr. 1778, 1797, 2736 etc.

Ibidem, nr. 2043.199 Transilvania", 1873, p. 33."5 Vezi mai sus la majá, p.260. in afargi de doc. citate acolo, vezi §i:

N. IORGA, Studii doc., XIII, p. 142 (300 de funti adecti trei raäji"),Gazeta de Transilvania", 19 noiembrie 1845, p. 369. Mentionez insä cänu totdeauna maja a fost socotitä la 100 de funti; in documente se intil-nesc qi mäji mai mici (de 70 funti) sau mai mari (vezi D. PRoDAN, op. cit.,II, pp. 761, 408, 419 etc.).

196 COYPUS Juris Hungarici, I, p. 212; vezi §i pp. 232-234.197 Monumenta Comitialia, I, p. 298.198 Corpus Juris Hungarici, VI, p. 114. in secolul al XVI-lea salt amin-

tite libre de Sibiu (libros Cibinienses) (Anuarul Inst. de istorie", Cluj,1958-1959, p. 136).

199 G ." KRAUS. op. cit., p. 209.2" HOMAN B., op. cit., p. 122; vezi §i S. Go LDENBERG, Clujul, p. 316.2°1 T. Pop, op. cit., p. 39.

282

www.dacoromanica.ro

afarsi de acestea, mai exista un font de farmacie, de care vomvorbi intr-un paragraf separat.

In Transilvania, folosindu-se adeseori la cintárit pelingá librà i ocaua (asa cum am arltat mai sus), in nume-roase documente cumpárátorii sau vinzátorii Tineau sà speci-fice echivalentul funtilor in ocale sau invers2". In general,ocaua era echivalenrá cu :ceva mai mult de doi 100 saulibre203 (dupá greutatea aoestuia). La 1792, morunul se vindeacu 42 de bani fontul i cu 80 de bani ocaua2" iar la 1855autoritkile din Tara Româneascá arátau cá fontul austriacavea 196 de dramuri206, adicà aproape o jumátate de oca.

Despre modul cum se confectionau aceste unitki pentrumásurat trebuie sà spunem cà in secolul al XVII-lea, ele nuerau prea exacte, deoarece se foloseau uneori la cintárit di-verse obiecte de metal in loc de greutáti. De pildá, la 16811682, pe domeniul Hunedoara, greutkile pentru másurat eraualcItuite din trei bucki de fier brut, care cintireau fiecarecite 45 de fonti, o roatá de scripete, consideratá de 30 defonti, i niste gloanve, dota de trei fonti, unul de patrutrei de cite cinci fonti greutate. Cam in aceeasi vreme, esteamintitl si o piatrá strinsá in cercuri, care avea o jumátatede maje206. Se intelege cá, folosindu-se astfel de greutki, nuse putea cere o prea mare precizie la cintárire.

In secolul al XVIII-lea, ing, greutátile pentru &tar erauconfectionate cu mai multá precizie de strungari207.

Dupá cum am arátat si mai sus, folosirea unitáTilor demásurat ale urrui oras era interzisà tu ltele. De pildá, la1549, autoritkile clujene interzic sibienilor i brasovenilorsá másoare si sà yin& in acest oras luorurile i bunurile lorCu másura i greutatea i forma lor", umnind sá. foloseascá.numai nasura, greuta,tea i fontul acestui oras"208.

Ca si in Tara Româneascá si Moldova, si in Transilvaniaau existat numeroase plingeri impotriva negustorilor care

202 Catalogul doc. grecegti din Bra§ov, I, nr. 104, 594, 1227, 2063, II,nr. 329, 346, 446, 1255, 1270 etc.

2" Vezi §i C. GIURESCU, Material, I, p. 268, unde se spune cá ocaua -=-doul libre.

104 Catalogul doc. rom. din Bra§ov, I, nr. 2600.104 Buletinul oficial", 17 ian. 1855.444 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, pp. 37, 45 §i 116.

Arhiva Magistratului Brapv, dos. IV, nr. 203 (doc. din 1756).444 S. GOLDENBERG, op . cit., p. 315.

233

www.dacoromanica.ro

foloseau gneueati false sau mai miel dedt cele legale209, auto-rifagik fiind nevoite sa intervina adeseori pentru a obligape negustori sa -vindal ou greutagi bune, adica cu fontul de32 de 100.210, pedepsind pe cai vinovali co amendà.' de 12 flo-rini21, uneori si Cu confiscarea marfii212. La 1845 se apre-cia astfel eà m'acelarii din Cluj dadeau lipsa' fiecare cite 8-15funtri de carne Antic, cantitatea totara de carne frustarei deei de la consurnatori fiind apreciaea la nadà maji sau 900 defunti zilnicm (peste 500 de kg!).

Lotul era submultiplul librei sau fontului, care avea 32de loti. La 1714 se ararta astfel cà.' ein Wienner Pfund hat32 Wienner Loth; Siebenbiirger aber 40 Loth" i ca ein Sie-benbarger Pfund hat 32 Siebenbiirger Loth; Wienner 25,3fiinftel Loth"214. Diferenra dintre ele provenea din deosebireade mairime dintne fungi sau libre.

Tot atunci se spune a lotul, la rindul sIu, se impIrpea inquinteli; ein Wienner Loth hat 4 Wienner Quintel, Sieben-biirger aber 5"215.

La 1875 lotul de Viena avea 17,502 g, iar cel de vam'ei16,666 g216.

La 1855, in Tara Romaneasca., lotul austriac era echivalentCu cinci dramuri si jumatate2'7.

Mengionez, in incheiere, cá: in Transilvania s-a mai folosito noviune numità lothon, care era unitate fiscala, de impozit;la sfirsitul secolului al XVII-lea, la Sibiu, lathonul variaintre doi si opt florini218.

209 E. Moisuc, op. cit., pp. 167, 179, 197, 200, 483, 496, etc.210 Ibidem, p. 496. La 1838, in statutul negustorilor din Brasov se

prevedea a fiestecare mAdulariu s5, s5. slujasa, in negutatoria sa cumAsuri drepte;.. aflindu-s5, cu mAsuri mincinoasl se va pedepsi dup5.obiceiul locului" (E. Pavlescu, Mestesug fi nego! in sudul Transilvaniei,Bucuresti, 1970, p. 508).

211 KOLOSZVARY-OVARY, op. cit., V/1, p. 351.212 E. MOISuc, op. cit., p. 515, 517, 559.213 Gazeta de Transilvania", 19 nov. 1845, p. 369.214 Vectigal, 1714, p. 2. Vezi si Catalogui doc. grecqti din Sibiu, I, nr.

820. Despre loti, vezi si N. IORGA, Studii §i doc., XII, p. 67, 168 passim.215 Vectigal, 1714, p. 2.216 T. POP, op. cit., p. 39.217 Buletinul oficial", 17 ian. 1855. Vezi si doc. din 1824, unde se dA

echivalenta 61 si 1/8 dramuri = 11 si 1/4 loti de Viena, lotul revenindla 5,43 dramuri (Catalogul doc. economice din Sibiu, II, nr. 2247).

212 Protocoalele primäriei Sibiu, vol. IV, pp. 25, 46, 123, etc.

284

www.dacoromanica.ro

7) CINTARIREA GALBENILOR $1 A METALELOR PRETIOASE.MARCA $1 PISETA

In evul mediu circulau numerease monede de aur i argint,In componenva cgrora intrau cantitgti mai mari sau mai micide metal previos, care dIdeau valoarea monedelor. AvindgreutIvi diferiste, pentru stabilirea valorii se recurgea la cin-tgrirea lor cu greutäti ,special confectionate.

Primele stiri despre aintárirea monedelor parvin din Tran-silvania, unde a existat ca etalon marca. La 1274 se vorbesteastfel de o desplgubire de 40 de mgrai cintgrite cu clintaraldin partea locului"219.

Marca este o unitate de mgsurat de origine vikingg, egaláeu 2/3 din libra romang. tn vgnile apusene ea a avut valoridiferite, cuprinse Intre 102 i 280 g220.

In Transilvania, unde marca a fost adusg de sasi, au existatmai multe feluri de m'iírci. Astfel, la 1214, se dä. o poruncásä se mlsoare cu marca de argint a regelui Bela adicg eupatru fentuai i jumgtate dupg mgsura Sibiului"22'; la 1268este amintitg o marcg de argant au grentatea de Rodna"222;la 1312 alte mgrci dupg greutatea de Buda"223; la 1308mara dupg greutatea de la Bistriva224; la 1342 mgroi dupggreutatea de Alba-Iulia225, iar la 1350 mgrci dupg greuta-tea de Cluj"226. Precurn se vede, fiecare oras mai importantîi avea marca sa etalon, Cu o anumitg greutate. In acelasisecol sint amintite i márci din cele mici" (marcis brevibus)227

Dupg cum rezultg din documente, marca de Transilvaniaera mai anicg deolt cea de Buda; la (1328-1330) se spuneastfel cà mgroile trebuiau antárite cu greutatea de Buda"

219 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIII, vol. II, p. 170.22° LUSCHIN VON EBENGREUTH, Allgemeine Mitnzhunde und Geld-

geschichte des Mittelalters und der neuren Zeit, ed. a II-a, MiinchenBer-lin, 1926, pp. 160-170.

"1 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 209. Vezi §i Urhun-denbuch, II, p. 604.

222 Doc. priv. ist. Rom., veac. XIII, vol. II, p. 115.222 Ibidem, veac. XIV, vol. I, p. 63.224 Ibidem, p. 68; vezi qi vol. IV, p. 419.224 Ibidem, p. 71; vezi i veac. XIII, vol. II, p. 170.226 Ibidem, veac. XIV, vol. IV, p. 555.227 Ibidem, p. 542.

285

www.dacoromanica.ro

(pondus Budense); daca asemenea etalon nu se afila la inde-mina, urmau sa se adauge la fiecare marca de Transilvaniacite trei loton1228, care reprezentau diferenta dcintre cele doua

in secolele XIIIXIV marca de Transilvania avea206,768 2 g iar In secolele XVIXVIII era ceva mai mare,mgsurind 212, 3193 g. kreircile maghiare aveau intre 210 fi245 g, iar cea de Viena 280 g229.

La 1336, dintr-o marca de Transilvania se taiau" 72 degrosi, din care 64 se schimbau apoi pentru o marca de argintbun iar 56 pentru o marca obisnuita sau de plata"230. Maitirziu, insa, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, la Brasov omarca valora intre 15,7 si 16,6 grosi231.

Mai mentionez, de asemenea, ca, la 1523, o marca de argintera cumparata pentru 6 florini (una marca argenti redimaturet ematur sex florenis) iar la 1545 se primea la cámara regaläcu 6 florini fára 25 de dinari (marca argenti in cameramregiam sex florenis redimatur,minus denariis vigintiquinque)232.

Dupa cum rezulta din diverse izvoare, marca era conside-rara a 200-a parte dintr-un cintar, avind la rindul san 16lothoni, care reprezentau greutatea a cite 5 techini si o op-time233.

D'upa alte stiri insa, masurile pentru aur purtau al-te denu-miri i antune: funtul, cace avea doui márci, marca, egala cu25 de carate, si carata care avea 4 grane. Fi:mroul careera a 100-a parte clintr-un dinar avea deci 200 de grane,iar marca 100. Ott priveste marca pentru argint, aceasta avea16 loti234 sau lothoni.

228 Ibidem, veac. XIV, vol. II, p. 243.Despre marca de Buda vezi HUSZAR LAJOS, A budai pittiveris tlirténete

a KItzipkorban [Istoria monetitriei de la Budat,in mediu), Budapesta,1958, 231 p. + 7 tabl., unde se discuta problemelégreuatii i difuziuniiacestei mtaci.

229 HomAN B., op. cit., pp. 100, 102-109, 122.2" Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. III, p. 378.281 Studii§i mat. de istorie medie, IV, p. 557.232 Corpus juris Hungarici, I, p. 816 si II, p. 142.233 A. VERESS, Documente, IV, p. 213 si Coroni in Dacia..., Milano,

1812, p. 60.234 Ducere de mina cdtre aritmetica, p. 96 §i GR. OBRADOVICI, 0. cit.,

p. 51.

286

www.dacoromanica.ro

In afará de monedele de aur i argint, cu marca se mai cin-táreau i obiectele fácute din argine", ca si cele de aur236.

Piseta era un alt submultiplu al märcii. La 1709 piseta eradefinitá astfel: unitate de mä.'surä pentru aur, un piset fiind1/48 dintr-o marcá sau 1/96 dintr-o librá metalic1"237. La 1767,piseta era mai mica, reprezentind doar 1/53 dintr-o rum-ans.La 1850 o pisetá avea 5,2 g 239.

In afará de aceste unitáti de másurat, in documentele dinTransilvania se intilnesc adeseori i cum pene speciale pentrucinedritul monedelor, indeosebi a celor de aur. Astfel, la 1573,domeniul Satu Mare isi procurase o cumpáná mare (magnastatera) pentru cintáritul banilorm, iar in secolul al XVIII-leanumerosi negustori dispuneau de cumpene de galbeni"241, cucare cintáreau monedere de aur.

Trebuie sá mai amintesc aici si de faptul cá, la sfirsitulsecolului al XVIII-lea si inceputul celui trecut, intr-o epocä.'in care se fácea un intens comer; de monedá, care era trimisádin tr-un loc in altul pentru a fi vinduti sau topitá, cantia-tile mari de monede de aur sau argint se cineeireau cu ocauasau cu funtul. Astfel, la 1813, la Sibiu se plátea vamá cite doicreitari pentru funtul de grosi; in numeroase documente dinaceeasi vreme se aratá ca grosii erau cintáriti cu ocaua i dra-murile iar la 1820, tot la Sibiu, 1000 de beslici, primivi dela Bucuresti, cintáreau 21 de ocale241 bis.

Stirile despre modul cum se cintáreau galbenii devin mainumeroase in prima jumátate a secolului al XIX-lea, in TaraRomaneasai §i in Moldova, stápinirea fiind nevoitá sI inter-vinä. adeseori ca 6'. oblige pe zarafi s foloseascl greutAi

285 Doc. priv. ist. Rom., C, veac. XIV, vol. III, p. 491, Thventarutprotocoalelor primariei Sibiu, 1521-1700, Bucuresti, 1958, nr. 283 etc.

236 A. VERESs, op. cit., I, pp. 283-284.288 Auraria Romano-Dacica, ed. a II-a, p. 42.238 I. PRIDWALDSZICY, Mineralogia magni principa tus Transikaniae,

Cluj, 1767, p. 44.In socotelile orasului Distrita pe anul 1600 sint amintite douá cupe de

10 nArci si 42 de pisete (N. Iorga, Studii §i doc., III, p. 29).289 GERANDo, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1850, p. 188,

298.348 D. PRODAN, op. cit., II, p. 479.241 Catalogul doc, rom. din Brapv, I, nr. 1517, 3659 etc.

bis Catalogul doc. economic° din Sibiu, II, nr. 280, 1446, 1497,1502, 1735.

287

www.dacoromanica.ro

legale pentru a nu insela pe locuitori la cintárirea galbenilorde aur.

Astfel, la 26 septembrie 1833, negustorii din Bucuresti ail-tau stápinirii cá la pontul cumpenelor de galbeni, nu ni s-aficut o potrivire si fiestecare záraf isi are piatra sa de (cin-tárit) galbeni, cu deosebire mai mari decit cele care trebuiesca fi, din care pricinà naste si pagubá la toti de obste si impie-dicári". Pentru a nu fi astfel págubiti, ei cereau pietri dupáchiar piatra (cu) care cinstita vistierie priimeste (galbenii), cupecetea st5.'pinirii242.

Dind urmare acestei doleante si constatind cá zarafii folo-seau felurimi de cumpene, nepotrivite la dram", primindgalbenii cu blangul greu la cumpáná peste másurá." si eli-berindu-i cu pasirul foarte usor", realizind astfel veniturimari din diferenta de aur rámasá, la 21 iunie 1834, VistieriaTárii Românesti a hotárit ca primirea si darea galbenilorde acum inainte sá sá fad dà obste cu piatra vistieriei, soco-titá pe temei ca una sutá galbeni sá tragá una sutá opt dra-muri si treizeci grane (gtiunte) tocmai" Totodatá s-au tri-mis agiei 51 de pietre, din carie una sl o pástreze agia pentrucontrol, iar celelalte sl le impartá la negutátorii cei defrunte si la toti zarafii". Cei care erau prinsi d foloseau altepietre la cintáritul galbenilor urmau sá fie dati in judecatacremenaliceasc1"243. Peste patru luni, vistieria mai trimite incá900 de pietre pentru drámuitul" galbenilor, fácute dupáaiarul" lui Procopie Dumitriu zaraful244.

Dupà aceastá datá, pietrele au fost folosite pe scará largála cintáritul galbenilor, la unele pláti specificindu-se cá sefIceau in galbeni impárátesti buni la dram", care cores-pundeau adicá greutátii legale244b1s.

La 16 sept. 1842, Departamentul Vistieriei constata din nouea. piatra datá de vistierie nu mai tsi are fiinta ei si, prinurmare, la unii se gáseste mai mare, iar la altii mai midsi altii drámuiesc cu pietre stráine". Pentru a pune capát

242 COJOCARU, Documente, II, p. 531.242 Ibidem, pp. 549-550.244 Ibidem, pp. 555 0 561.244 bis G. POTRA 0 N. SIMACHE, O. cit., p. 261.

www.dacoromanica.ro

-

,4 .6 ore/ e; t, ./4;

-1' ' fe .

(le 00000 o-o p.o.:114 ...,% ,.4

° . . !'-*, ,'

e .4",4 ,

-

'Alf., 1:'-, for% fro:,o.r- 27TIf 4/4 h

'

t

Fig. 1. Comanda facuta E oriei din 1 itii , la 1857, pentru trimitereaunor masuri de capacitate.

DIN NINNTPg.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

Fig. 2. Sallie,: moldovenesc de metal (fragment;

Fig. 3. Pabride lui $erban Cantacuzino (a) fi Constantin Brincoveami (b)

a

I 'or - r1.-4 41. 1 e....rrrrt I 'NA Oa' Ir 44.0i

11161.- UM,'4."-L:AW) 1..

3 1. 2 .31 ti 5 6, '7 a 91 ' 110 11 21 31 tit ' 01 71 "cal."' 9 42 011 121 -.631 41..

1

4 e ; trin. 412,P. '1746.144-*Pre../, 0-14--41_ -_ .

I ",

177 3 717.1T777779- 770177! 31 14t q14.Tbir '7'1.97411 Aeif

t

1)41 .51 .

www.dacoromanica.ro

-

Fig. 4. a. 5i b. Palme din MoMoog

.

nr

www.dacoromanica.ro

',eta, 3 r .7,02ale"to,

1XPLA 74e. ,441.(4.i4%4, IN14 o.41tZeettlift....r.,44/14,1.. r. ri4

v ¢J (.1

3126/(

eets, g, "'Pitt

A Xri

z'at , a; 17r

T./

,/6Vhalfrolu,r..era. L,

C-.--

Fig. 5. a. Document ca marimea palmei cu care s-a masurat

www.dacoromanica.ro

QttSiNvotH.4 11,,,,7Ia , Tres , 4.0',,2i,9-'ct7 04541 X - 0a,,.._X,

,..-v- IL -il *.) S ,.., ,A,t4.7-1» 7/ nsztovel,V ',V/Ap ta..fri PA/ill/7,, PA , J. r

("

/WW1hta, ,),..,., ,(4,s,,tca , ,(., ,,,, , , ,, -,...ei,<,,Ve) ia A.4 '1--,) 1 it

-4,- y, fa '-'-;.,' P, e' ,(7," IL'3,0;r AA-r, ,P.:741 ,1 V 49 ' ,:' -' 4,f.... " j t.. rn t , ,a 21 y< k ,914,4nn

.4"4i 1v.*I A, +. ,-vs 6,1 901,9 9 a .... 4 , Cevir,A,;,:' R 1, T",:,A.,,,,,t,t,i,,, c t ,A: ,077,

1

,,,,...11 ,,,"4,,,,,. ,2 ,A-c,--Ccity,' I :'- kila , ."11-.A.", , ,f.c., A,ft:ClIA;

in_viA*k efifl, MrS71,A. FA /6): .11-7' At ,e)..1.06 J.,s.:-... .-tra- , /I'S foSTY`)

v \.- 4,,,,,,,, )sT,,, j4. ,,,, , ?As, An .e. ,.2. ,, A.,

)5es, e ( "t 71f

-,./ e re , )", "4." , i , .1 0 t\7,_ a_ il,3 .". i (3.- Of eta 4

a rtn ,--,41-7) i'D"'"`"Ait "a'T° ,(fipct o t ,e.,.(4...i?(,--il-' 4 a, ,)(

,,,71,t2i.,t , lito ca J.L1 ,., f , p fr -v6-t 91,71t ,/, ,,,,y .,, (nri-F.,7.4. Cat t a-tr") a 177, , rt. .-t gl 1 4, , tf :VA,

X, ..ei c") - - i '". 'IA \ . A-e, s-i471,0 , .7,,,, ,x2f, 4,e.a.j.,,0171, At , ,0 r.) ,ff 5 !Is./S ' ',, Y ,.,nr71.427-toev ril , ell t ,---, .

?I I .--",

: 1:. W ' ' A4"'Y ' "k, ' ' V)V kl 14 lik* a t , t

14/ 4 71/ 7 /(''.IV" ' ("114 I;AI , '4107.2 di , 7Z.A4V7Ai; , r,'X yei',0 .5?A it .a5 /i (An3 ie:r?0,1702,,-.313.' (3-,,, .if

,t- tfir:17/14 21

1

1, .(1,,, f, ii,x,,,A (-11116. 4;62i,-,, (I 7(P) liktioct)S4341g1

)r, ,4,,,,,,,24,

1Gt,.,;..,,.,..,z 7.4.4%I" e1 ti -ff

All'g ,.[P°1,4P* Ill° 4, P37if', If

Fig. 5. b, Document cit marnnea palmei cu care s-a miisurat

)

,

i.

www.dacoromanica.ro

S.

II 4" .

'e ' . ,... 4-,, ,' 0...1*,...t;",... -

...v... .. ,.,. 1... s ....,,t"..,..,,.... .e."., .-01,7N e 1 i'l,..': AV V.01 a4 ,

. . ,b:'t . ,1 .. 1 4 --",. ' '-', .1 ) f.. , ''..3.4. At .4 I.. , ,: '

1 s - . , i . - ; - . - , , ,..; 1.,. 7 ,,p1,-,,. . ,. ., .. . t .1 ,..%. .',k., ITZ.'kl.'

1. . I", A "...21 4itt,..,.f- -ik:1,.

...PI ' .......4( . s; i,

. . ,- . ..:,..

vt...,

.

. A.. ... t .,,, i ,, e . . .,- , *. ..- '$..

,l1,... .,. ,. ,,,,' ,t,- , ,t_

....;' Till'' : ' ' .; :.., Li."...0 ......., t.-i1%., 'I , - '

.j..[ Id 414, .. .j.,'.' 1

, 1 4- ,.., -.. -, ..,' )- S. . - . , ..; '.. ..., N.,1 --) r:- .1 .,

. , . .

, 4 - .-

.. ) :,' lv, -. . '-' t. ., .-.%::4; ,;.,- -4 -. , 44 1`4.1414.

i.. --'t

. 1`'.,.'.. , .; -, ,, a N., ,; ...."),;..:;4:, . ,

.. ,, V ,.. ...,,,,_ .1, t, ',-4^. i. ' t 'A. ,,, k r, V

4

: ,, .,1,.... jr, .i, :

,,. I,

.14i

VW' ' .4,,A.,:. ,,1 / C -;I "., '1

/) ,1 :.?? ' ."' .''' '-/ F

84r

'f., .- , L

:

i

..

12a°t',4,4;44144$014

"4' t. : .,

,

,» Aa-)372.

.4. .4

1 ig. 5. c. Document cu tn.trimea palmei cu care c-a magma

4

www.dacoromanica.ro

y 6.N fj 2 A e tr..0874 ir.p.51,/4 C. 1(41/;)

at! 0

1 If 9 -- , e 0/.4f- ,

2 4

4.

3 y 4 . . trO

4. 4 44

2 ç4 - 0, A:4 2

4__°4' nqt , .74

. c d:

1 7:/0' elf

4. 7 ,g*7 o

4 (,),S,4.4 4.v4/4 AfRe 4... el

40: z7.

f .

V

cO:

Fig. 5. d. Document Cu ma'rimea palmei cu care s7a masurat

7

.

.

www.dacoromanica.ro

15

16

19

26

21

^41

28,'729'

LL-31

Al.

Fig. 6, Plaintj tapir locuri din la,3i cu ,narin'ea palmei cu care 3-a 'natural

www.dacoromanica.ro

(6.,..7...+ e...,,... ._ .p.,...,,.... .... 4,...64 4. :If1..... 2Y /1/i 12.10 ii...'.*671CZIP . ,.. ..j.4. ...:::. , 1. qt.* ,,,,,,a. Co:art ns 4,4' ....a't oat.. / 4.0. , 4, ,,.. ...,....,...-4 .4,f,

, .,.... p ....re2 t.,...... V: 41. 4, Pa,- Ive .6 4,,? ef,,,,,,,p4._ if.", .: 1, ../211 .... v.. am/ .- a 1,... .01+7. ....71.

1 ANtal 0.4shd.41 xi<7274,---93, sii.,-44? ).7"fi (-..-.- -

/S.;2...'./.. ;'? ii.

Aa. OV'Er7 a N.. Oh., 4,g raiftX 4*:..ciy. gr. WI» (1) rat P,

1 .

' 24,Cd"-c:lc, .)

Fig. 7. Doc. din 1842 cu marimea celor trei jeluri de palme din Moldova(domneasca, de mi)loc si proasta)

,

www.dacoromanica.ro

rtc ArHAMÉTAKA if, 035troug7Aiih, :09,Arrt,.- amt. ta

"Avg¡A Af 0.1'06 4JrEAE,14NVErgf4"fltilOpAVti aitrfitu,

'apt 41,F HbAiyirrhAf tuptótVni, nAlAyminotr,

Agna fatp4ru44 If âMb /l/4.11.v

M'Et89111 orib A OpThc% 14:1As ilia

Kt Mitegik ruivótgAhitg

11(1!g1:1

Fig. 8. Pagina din Arlin:an,' lui ilmjilohie, 1795, uncle se vorbeitede deget f i palma

M

www.dacoromanica.ro

Fig. 9. Coturi metalice

www.dacoromanica.ro

fin, I7

Fig. 10. Cum se lace masa" o mo,ie. Paginii din trataul" de topo-metric ptiblicat de I. Nistor.

www.dacoromanica.ro

Fig. 11. Alt plan de mofie din acelai tratat".

www.dacoromanica.ro

Fig. 12. Pianui imprejurimiior mänastirii 1 runloasa-lafi, 1820-1830

www.dacoromanica.ro

3

haal4cm" !Wet!, relSfaVnyl kip £1'W wife, (111,14iff./%er j Ifeniiav'namair714:!' faV74.5.4 iftv

pW12,fl ,:/F.1;,, A,1,fer I" II tire er

Fig. 13. Calculul falcesc" al padurilor manasttrilor Neampt fi Seca! la 1858 (fragment).

7 ery

hzi,420/

/6 Re'

Z''. 7

1.s .....

7.1*,".

74,

"rt;

4,- ,,r

jr

o

40.

25

ins

31

7

20

42.

/;

4

7

www.dacoromanica.ro

Fig. 1 4. Banigi veche

www.dacoromanica.ro

co-4,1

to-4'

tei-catot'Dot'*

o.

S-C0.6SO>**-¡$44

6

4 E Z

flitmpV LtafA Kóraigli 6

iiI. VA.. Ai act o

ke I t g g+IF KM.% trA AMArbArli 1/11

. tA0Aw iJim%t rws?ieri

- ,

:

-

63-14

:(41;t-00

fo ,g-bsdog

Fig. 15. Foaia de tidu a lucrarii invaiatura pentru masura cotu-lui, 1795

-

T r

www.dacoromanica.ro

4., s 1 4, , r--aS

I -it , 'r .. -2.

, .... 0 Jii : At, ,t,t-rt. ; Irs,xr-4,-/ra... c. ,, JR.ii:t. Lac, .3.01.

474 r ."..,4A. -f.' 4'- ''-1:45,,et/mtit. , 4Ç((..K. AX. : 2 49

, '-1-- ,..-5_, , ' ,,./ t4

ct.. 1:'7---/f,A 74 , 17, 8 44.4 At a. ja ,itt r...11er lerlr,.4..A. 2 a e ie.A.

) 1 ,,..4ru4 izo[A,,,,,,xt) x "-a- .544 250 . t z f

' .(fH ---, , , 41' '15 >';i0 : xl, 6....,aWA at 4114/04,,,ft.,..-zit 4.41)((,0 .lf E,i---

, (.....i.....,!.Ai:, 1 , j -,9 , , , e...,2 ,c4-0 of lx,/,t, As 0,,,krA. A ,,, A pc)co,a, ,i- 'GA 7t JAL -

:V, Af ,a,- 0,,y..,;(/ 7K275, 4) ....,,r

A ,,t,,,¡, ,4____frA,...4. c ;7I diet,.. ,....4r ..44TyhArtsia hp,t414,L. ., L. Al - a , (, f, I

, :ry .., ,a ,1-44-1-6J4S.3 14 »Wl J A . 4 MI 40 ' '4 " - . 2 C. .4 §1Z-)

1 ,t

, 1 b Lot, i'1:2-1,<¡-'7E.1).- Xa, t ., k;':A' 'f-/ -- ej , ..c1 -,77 I( A-, k' ex, -(3.1) y,,,--A. r t *A 41,j A iza, 42540 r i. e.t. xa. Lit,t,excs L.,.....,' A, 5 I A,.. , :.-.. ,cf, b ,4,-,,a, -zr-Ir y 8 I t,..lis t/tr 0.,etis' ft A' r- ..$1.,Ge.4' eA, /' 4- rk ,,t1 , ,.... r P"Akat ri a 14, , i .4 4A- A- tS, 4-...ict4to, z4,41 itIr T-24..

,..,,,. J (-,, f,;.k- , .--. k : A..1, CA' .2 5 4.4rt Z.4 t

1---- C.,J1 ---.

. \-) ''''''.1 i -y `..-KII t ,41,foA,,1°'

;

- t-",`

242

Fig. 16. Pagina din ins. 1151 des pre masurarea vaselor cu co nil

www.dacoromanica.ro

' .74,1, 274., '. .1 .41.;....1.74,6 1,14.....,.., if.........r.. 4... '4...f....", .r....4. ... )4,...... 1Yit.,.....,,,..., ... "V.,' . are... AotootIo., . 0... ...,,,,,, dzi.e.i.; .7.6,;, /*Ary. ;a.

,,, .0.,,..,,,,,,i...d.,1 o.fitu...... tok, 4J ./...1,;,. /1,1"..

...,......... ,...4.4,..., A riot,* .7 ..4,/ . J. 704,,,,,; ...,,,,,,,, 4.-. // ,liy, r '44' - -'-' i'. ,..,---,4-7 , -,,-7 4:- ,..-- :4- 1.7,-,...4.....,..,,,,,,,,,, ;;;4!.., ../.(tif.9.4,,,,,,r, ......- ..I., ...,0,41, , ..7. ,..4,11,; f;VP ......7 .10.,:fkofv %,...1.,

.Ad MX ..wee,..-7.t. . Aar' :17,, :A.18,!,,... "Ar-:."-:...1:. ./T/..roof L. .S.2. .. 4 4.1'" ... /'..0/.... . A..,,,,.? - - ,

.

,.

i/; ....g/.... ,44014,46 Alf,. ...../.. .,..' '0 ...C., , tow' At, J.:,'"olooloo,.. le..".0,1,,(i,17ii,., f.....4)44.. V ..1, .7Ar, ,.....,,, ..i./ e A *AK/ .170,.0.47t 5,,,,, .-0t alL,4ortor,;frrr°reg;ekK.,r,;rr",e'I:r'errr'r7r re...7,2:774.., '' - %, r4;rorg ...me, .,;,13,;..;.,. ;%':,......6,,W,.:4,4",

.:.,,ri e rt,,,;,, Z....r.;,..-':....:(:--, 7-14- - ,,;,,,...r.e....;,......,,

is, 44',...,,,;,,...4.,...., ......1; fit ..e /.....,,,,,,,,,.....w. .24,, ;.,... ,,ert '

, o ,.M144 ro i.}.; in, -1 ...., tiNtAtt. CI ......e: ..4., ,....4,64,;; ....... 2;',.,.../..,-;,,,,,...,../ :v4A 4 7 0 Ofy14..... gi..?,... rt-r.r.r.Ar? rfrag-I. rr;;;;4.; 't, .......f..,,. ,' .,-i.a. eife...44.. ..44.........6, .........7....,f,...t.; xt.."..,,, -.1,..., ...,.. ,........., /-,..,.., °, fr., .f....-i ,

W......v "',./.°. 44.;.' ;:/4',41-.1.:,,,,A2- .A.,,,,r,..,r,(.-4,-.1.,.. ...... ..oi...,. S.,,, .,.., ..

...

Jr( .3),r1r :0.y.yrr,." ±p If orro" f.reurr ger .efrirvarmy., TrAorr,.....,4,.. "7+ r .1 r,t, 44 , fr, ,.,..,,r . l .,. ' r.' / -,, /AeleIn:I.,..-A.,, -,.! / ' ... -, 1sa= l'; 7In,t,,,./..,,f,,' .171 .,,,,,g, .4...7,,,-.473.-...'!.,.....:.;:,),g.r..7.

.Z.......v,......,...,,,wre fi v&0,1;° iffi. ..J2,,,,,.e. or...-,01 .,7471.40;4'. "..1004:1,V-. (I ,1dre eiet, ..344,..4./.. ... .

,,,,,,, 1...1,..7,-...-. ......,...,.. ..... --7-Yrn 4.44-1.0......0,...4.'>+ J a , ...',.. #' 1, A, .4... .7 Ai.

it.. 4i Aft.,..;," ;.1i,e),..:*54X.-,?-....`44-;27.'.,:. ,''s-:; .4'. ...,!;.

I

...".....,/,.. 5/... 01 i.........., 4 .. 4 ,.. ...f, 4:,4 ..:-,...44. ezt",-.4.,!.,,, ,,,. ,, - ,

,,,. ,/.,,,,,,,,,, ,,,,,; ,of,/., .,, ,t, 1,......7.,^!of ...., ;`27:4'74 :1L 7y.,9414,

* 45. rh , p ,..:,Y j,,,,,,,,11.7 ,.,,okor,o 4:11/..E, le.t......,44. 4 ot,074., of.,.. i` ; ,10 ,S' Ì '

%;* y /1.. ;iv.- e :. 4 ,, ..r,f ,4 4,......wtt...r., ..- ..., ., ..., =.1", .7 14.71.7 J ,,p-.., r7 . , , ,,,.. /e., ,7414 4f,,,,,S/i err - ri4.. 4 ..),,,,,,,,,,,,...e, "4... ...,..;,.., _ r ; :

,,,,i 'li,,,,, , It A., 1 ft.) .., - ..... 4/..h /3.9.-11 1.,;,,,,, et, ,It r, . ' - ..,.. ,.. .,-ef i1,

Y r 'A. ., I ri.r ..f '10 / o ,/ ,, ,oi . .- .r ./....-, .. ,.,-

,o

....;,' it-1,0 ./.,,...4 . a. ,

.t

I ig. 17. a. Concli(lile darii hi antreprizii a cotitulni vaselor la1853

.

laFi,

www.dacoromanica.ro

/./ '''(/, 4e. e -

,e, e

i'''';,.eer<-1.--; re....--14.- :4.,..1 ., 24fri;%/.... e'orree..-04;

/.: '4!.4.4' ; If r 4 e'4""'

/.e .; et...,

- _I , 4.- . :

4/ e , r ::'. ,fv,,t4,4.- ..j

/ -er, r. re, I 0721,,,,,e4.1 - re r ...leer, 4.

0%re . e le, /117, e

eat' .:4'4; , 1 ::, -2. :e'er..., 'le )4

.4% / V flel4 . --.44/11, .-i%1: r.6

,.. .T -...>t .1. "./..; r

.4-, ; ! a"' 4'72r"; .77 ' .1.

/ , '. /.'. r , .. .Ir.: 1' . e

. - , . ,

-11

Fig. 17. b. Conditiile darii in evitrepriza a cotitului vaselor la Iafi,1853

;

www.dacoromanica.ro

.

)- ..

/ 4

4

A. 4

1

li-t. 4

t 1.5 .. se 1' - it...

di"; klv s. 4. q.s.,4/

.

II.É ,..; Th".../.»

.4'4.: .:. (t; A in I toe

.

Ki 441 , -)

'-

,' s

1

.

t.. t

.1trr.fy,

. ; r. C"

t

www.dacoromanica.ro

.

I .?

elf. o+

.ft vet.,y1 7,,i77.).

: 741741

,,r ,zey.

Fig. 18. a, b. Petitia cotarilor din lafi impotriva antreprenorului

/t,. '`). 40 .4, 'or

fi 6. .* A>,1". "dr4.

r N

..2".7 a 7S- -- -,

h

t

www.dacoromanica.ro

. , , .r. :,,,./ ,,,.,....?,.. ;4, .,,,. ,.... 7?,.4....

- 4, .. /,., .2-..,,....,...,.;... 04. ,. ,141,:ol , .,, 4, :_, i. ta

I

; 7 A A A 4 , , l s - /.... h ... 1.7 i..,..-..;..., ,,,,,,:

i, , ,,, . . ..", 7 l. X , y , ,t4, , f. ;;If '. 4., -ft : ,IL :

1

....,,,.. 17/I - ,.. . 4 .Je 1 iVe. ...1, ,,,, j?, ,.../ .....,

.1. 0-, , /,./. "64 ,

'....; /I ,471 J.11% ; s.. e e ...5,8 or ry.11: I érye;

e,ie

I '...I

' ,,,,, 1 /1.. '.147,.. e;.; s ,;1 I. re /.7, 0 ,.., j1f.,,,.;

41 ,, , , ei A...," ;"; I'.1 IV a2...., , ... :47-41)/ tF44,

Al .7 ',' e "4 %,. / f , ..re L. ,,,,,, 14e,..,(.,,' ./4, , s ar.:

/7,, ie..e: .4. ; -..i., '".t' -1 a: Yet- l,,. ;».5'

a J11

is ity e/4;fr. ,

." Y /fT1/ 3P 'p'

, 6 ...,4:7,5",,4,..,,.: ,::,.,.. ,,.....;,..p.,-,,..,::- 4-:;,--.,

,.......,- .,,,,,,,--t------?,-.-74-5.-----,:t.,-.-rv.,....,.e..,47.r.,..,,",..Z.,,A,g,,,,,i-Ar.,,-.7....--Arri.1,, , ,1,-,75., ;14.1,:,/; 4 ,,. , 7

,,. 'i, , 1...., r ;;,1 ' ,.4. 'Y..")

..4_I , --_,,,,4117n. e. .4... Ì ..2,/ p A /, .7,, ,, ,....,.." i

i ,,,,,4,,. ,!..,,,,,,... ,.,,,¡ .._..9.....*A.,,ii,,,,`,7/.. t-P..t.....-41.,-.1,G1Irt a e 1,, th:,/ ,.., x ,.. : 1/ . /

71f ).r i ?Zr / . 1 ' /../ e.,,,..s...,,,,,,;% lit ,i IIii

.?1,Z1.1,./ i,;,,,/,1»,/ ,:..°..f.t.'7'! !4_i_ 4/y ;.1., AL,. , , A,A, : 4,,,, ,. , 44.. . .,_

i. I .1; ,' / A. ;.:',.Ji. od,t-

,, ? '.:1: -,itig..,-,/,. ,if y 74 -

--: ... - -A.L............ .....e":_ --

Hg. 19. Despre alegerca cotarilor la laFi la 1863

1

.491

-ei

www.dacoromanica.ro

Ogo

` as - ,,,A, r "----""7"'".1....,:;,:f ..1.0 ' ' .

' ,

\w.,_\....tt_____,,, 4",/ EfikErtlift14.4-44,44,5444,-7,7,,,_._,I' 'r !

.....54 F.; T_ X 0 )'' .

,, k.3,,,4.7,4,,g,,,,,,....w,4,-.. .w...,... . 4 -,W40\4"../01,- ' C.,2-4''' 2:n''') ,,, I, . . ,.. IIII ,I eii ,., :0,0 ...F7,7,ill,'Cii/%. ,i0,.. 00'4 . v - ,c, ,...1..., I. LAI' 40 4%71'0 ...0\4'./r,? A0-7...)'..4e,-.,T6,57-,;

.. --

44.441,40- 24f,44° "o,..ht r_'w,tivrctjwoor

Bas

if

5-04,Bpana e,...Fund8

de Bins84,, Or..e4 3

f1zing.8 Bedpe. OkaAe

o

Fig. 20. Adeverin0 eliberatii de cotari la 1857 privind dimensiunile unuibutoi

11e

www.dacoromanica.ro

Fig. 21. V adra din metal

Fig. 22. Ora din tabla pentru lirbide

www.dacoromanica.ro

A DE BUTIN kyi)

AvecT inarra pit, t1NWL aia pro 'le 'I (...A?'', q...racr, rI liti nieTpe roenotiet ecTe 4,11 ii1 init.- dpt-auri.' II,

..._ yi Oleb Illi . . dpunitspi 44 1-1.,',11., ¡Hiel OR 111.1 : ...,, ,,..,; lipa II0 pi .T. it tiii0p,

07.itula - , ,),,,, .

- - a tit,' 1 s5 '7,,-..--

,

Fig. 23. Adeverinta de verificare a unui cintar din 1857

.

www.dacoromanica.ro

1-77,7MITNA>,

a

1,

www.dacoromanica.ro

cl

Fig. 24. a, b, c, d. antarevechi

C

41t 411111r,ljtirVtr't

-

www.dacoromanica.ro

Fig. 25. Ontar mic de negustor

° ,-7,141

:

IN"

www.dacoromanica.ro

a

a

Fig. 26. a, b, c. Grezthti pentru eintarit din Transilvania

Fig. 27. Greutati pentru cintarit de I oca (a) fi 4 ocale (b)

www.dacoromanica.ro

s.

g

I.

Li

.ff./

°

- 40,--". - 4.-i,

1,

't

a

I %.4%."1 , l

Fig. 28. Greut4i pentru cintarit de 5 (a, b) fi 10 ocale (c)

b

www.dacoromanica.ro

Eh

Waag CAoichrAudit.

n ihra,burfi.Duvchl.Pfaltz

4161: kli6-xft priviJ. cuminund gerchworncr

ichr - MachuP. iliCKERSBERG,

auf,Wichli ,toulen irnOber -Ba . 178

Fig. 29. Chitar fi greutati pentru galbeni din 1786

. -

www.dacoromanica.ro

Fig. 30. Cintar fi greutati pentrat galbeni din 1830

Fig. 31. Cintar fi greutilti peiztru galbeni

.

www.dacoromanica.ro

Fig. 32. Cintar i greut4i pentru galbeni

Fig. 33. Cintar ,si greutiíri pentru galbeni

.,

www.dacoromanica.ro

CMPcrjOMITICffila

1Y-44,e tY?,sI:0mA efe

Fig. 34. Greutati peiztrit monede din Moldova

www.dacoromanica.ro

acestei situa0i, se cere agiei sä: cerceteze problema, urmindsa apoi sä. chibzuiascá másura osindei" celor vinovati245.

La muzeele din Tara Româneascl (Ploiesti, Muzeul deistorie a orasului Buouresti etc.) se pástreazá numeroase cum-pene mici cu care zarafii cintá:reau galbenii. In Bucuresti,acestia i aveau sediul in centrul comercial al orasului (pimaSf. Anton si Hanul cu Tei), unde primeau i vindeau mo-nede, cintárindu-le cu eumpenele lor, fabricate in diverseçri stráine.

La Muzeul de istorie a orasului Bucuresti se gIsesc numai putin de sapte astfel de cumpene, a cIror descriere aformat obiectul unei comunicári a Mariei Grigorutá, muzeo-graf la acest muzeu la sesiunea muzeelor din iunie 1969.Iatà: descrierea citorva cintare dupä: autoarea menvionaa:

Primul dinar, cel mai veohi, este de provenienfl germanäl,purtind data 1786. El era folosit la cintárirea monedelorde aur germane, fiind deservit de 11 greutáti din alamá, deformá pátratá, pe care sint gravate denumirile monedelorale cáror greutáti le reprezentau: una denumitá Carlin",douá Maxdor", una rs (louis) d'or" si sapte pentru Son-nen pistole".

Gel de al doilea cintar, datat de la sfirsitul secolului alXVIII-lea, era utilizat la cinarirea monedelor de aur itali-ene, franceze çi spaniole. Din cele 17 greutki ale sale, 13 augravate pe ele numele galbenilor de aur ce se cintlreau astfel:o greutate pentru moneda italiadá de 40 de lire italiene, treipentru doppia" (galben dublu sau dublon) de Genova, unapentru doppia de Savoia", trei pentru doppia" simplI, treipentru doppia de Spania", una pentru ludovicul francez sialta pentru souveraie, din 1793. $i aceste piese caprecedentele se gásesc intr-o cutie original de lemn,clptusità cu plus.

Al treilea cintar, din 1830, care a apartinut zarafului Gri-gore Ufiaroar, are 11 greutki, folosite la cinarivea monede-lor de aur denumite souverain, a ducatilor si a monedei tur-cesti numitä. irmilic.

Alte douä: &tare, de acelasi format cu precedentele, erauutilizate la cinfáritul monedei souverain i a ducatilor. Peuna din greutki este gravat anul 1834.

Ibidem, pp. 763-764.

289

www.dacoromanica.ro

Gel de al saselea cintar a fost folosit la cintá'rirea monede-lor de aur turcesti care circulau in acea vreme, mahmudeaua

irmilicul, la care se adauei douI greutlyi, una folositápentru souverain, iar cea de a doua fiind o greutate cu data1845 a principatului Valahiei.

In sfirsit, ultimul ctntar, executat de firma Toker dinParis, este alcátuit dintr-o bará gradatá de alamá ce se pli-azá, avind la una dintre extremitáti un suport de metalpentru monede. Lipit de capacul cutiei in care se pástreazácintarul, se aflá un tabel cu diversele monede de aur aflateIn circulatie in çrile europene. (vezi fig. 29-33)

Mai mentionez, in sfîrit, c o cutiutI cu greutá.0 pentrum5surat galbemii (louis d'or, imperial etc.) se poate vedeaintre exponatele Muzeului tehnic din Bucureti.

In Moldova, cumpenele pentru cirdáritul galbenilor sintamintite incà' din secolul al XVIII-1ea246.

In prima jumátate a secolului trecut, indeosebi in vremeadomniei lui Mihai Sturza (1834-1848), se iau o serie demsuri pentru stabilirea unor etaloane sau pietre" cu caresl se cintáreasc5." galbenii aflati in circulatie.

Primele mà'suri sint luate chiar la inceputul domniei luiMihail Sturza impotriva zarafilor din Ia4i care aiau mone-dele de aur i le vindeau cu lipsuri. Pentru a se curma acest obicei,se hofársá§te ca muhimea zarafilor care se af1á in piafá ssiràdice, riminind numai acei cu stare cunoseut5."247.

In acela§i an, se dispune ca vistieria sá aibsai grij5. a s'alv'ársa pietre de cumpeni atitea cit vor fi trebuitoare spreoNteasca inlesnire, care pietre sá aibl pe o parte bourul,marca fárii, çi pe de alta nr. de 64 grsiunte (granul sau geá-unvul 0,053 4 g N.S.) ce cuprinde un galbà'n in intre-

244 N . IORGA, Doc. familiei Callimachi, II, p. 131.Cintdrirea galbenilor este amintitä in Pravila lui Vasile Lupu din 1646,

unde se prevede cá cel care va face bani cit de buni, galbeni prisne de aurcurat sau talen i sau altfel de bani sá fie prisne de argint curat si sá fiedeplin si la cumpänä", trebuia sä nu fie certat mai putin decit (cel care)ar fi fäcut bani rai", ci tot o certare s'a' (Bul. Soc. numismaticen'inane", XI, 1914, nr. 21, p. 36).

247 loan Neculce", 1928, pp. 156-158. Vezi si G. Zane, Reglementareaschimbului de bani in timpul domniei lui Mihai Sturza (Arhiva", XXXV,nr. 3-4, 1928, pp. 173-180).

290

www.dacoromanica.ro

gimea sa ... si Cu asámine greutate de cumpiná si sl slu-jeasel orisicine in daturi si luaturi (de galbeni N.S.), soco-tindu-g pe temeiul ci tina sutá galbeni sl trae una sutáopt dramuri si treizeci grane tocmai". Dupl confectionareapietrelor oficiale de cumpánl, cei care erau prinsi cá folo-seau cumpene mincinoase" piercleau dreptul de a fi zarafisi urmau a fi judecati criminaliceste"248.

Peste trei ani, in 1837, se hotleiste confectionarea uneipietre de cumpáná in greutate de 65 de grIunte, potrivitcu acele slobozite in anul 1835"249.

In acelasi an, breasla alämarilor din Iasi se angaja cadupá probile ce ni se vor da sä lucrám cite pietricele va ceretrebuinta, cu pretul de 15 parale una". Contractul s-a in-cheiat insá Cu Iancu pecetariul pentru 2 000 de tactmuri degelunte pentru cumpáná dupá greutatea pietrii vistieriei".Tacimurile" aveau greutáti mici de 1/4, 1/2, 1-3 grIunte,urmind a fi impártite in toatá vara. Cum primele pietre nuau fost bune, cintárind 641/2 gelunve, ele au trebuit sá fie re-trase din circulatie28°.

Dupá punerea acestor pietre de cintárit galbenii la dispo-zitia zarafilor, galbenii nu erau primiti deck dupá cintäri-rea lor exacta. Astfel, la 22 iunie 1841, are loe o vinzarela Iasi cu 350 de galbeni, care sint primivi drepti la cum-páná, cu piatra blancu"2" (adicl pentru galbeni blanc).

Peste cinci ani, in 1842, greutatea pietrei pentru cumpá-nirea monedelor" a crescut la 66 de gelunte" (cit era greu-tatea galbenului blanc), fiecare dintre aceste greutáti fiindstempluitá de ocirmuire cu marcá" (vezi fig. 34). Eforia dinIasi dispunea de o cumpáná lucratá la Viena si de opiateä" etalon, cu care cerca" exactitatea cumpenelor ne-gustorilor si zarafilor252.

Peste alti sase ani, la 1848, pietrele" s-au schimbat dinnou, la aceastá datá Iancu pecetariul fiind insárcinat sl con-fectioneze alte pietre pentru cumpánitul monedelor de aur,

249 Ioan Neculce" 1928, p. 159.249 Buletin", foaie oficiala, 1837, p. 206.299 loan Neculce", 1928, pp. 165-167.291 Ibidem, 1931, p. 219.292 Buletin", 1842, p. 398 §i Manual administrativ al Moldovei, I,

p. 367.

291

www.dacoromanica.ro

dupá o nouá formá in greutate fiecáruia monezi asezate incumpene cu a lor balany5."253.

Acest Iancu pecetariul, care detinea monopolul fabricáriipietrelor de cumpáná, ceruse stápinirii, in 1847, o sumade bani avans cu scopul de a aduce din stráinátate masinápentru tipárirea acestor pietre"254.

Dui:a cum rezu1t1 dintr-o serie de lucrári255, greutatea mo-nedelor care circulau in Moldova in timpul domniei luiMihail Sturza de cind ni s-au pástrat pietrele" reproduseaci era urmátoarea:

Rubiaua 15 gráuwIrmilicui vechi 33 gráunteIrmilicul nou 29-30 gráunwGalbenul turcesc 67 gráunteGalbenul austriac 55-65 gráunveDublonul turcesc 135 gràunteDublonul austriac (blanc) 130 piunve

Dupà informaviile furnizate de Muzeul de istorie a Mol-dovei din Iasi, la acest muzeu se conservá o cump5.'ná midpentru cintárit galbenii, alatuitá din douá talerase a cite3,6 cm in diametru, legate de o bad lungá de 13 cm, lacentrul cáruia se gáseste un ac ce se miscá pe un cadran.Cumpána se pástreazá intr-o cutie mid, prevIzutá cu 10locuri pentru conservarea greutkilor de másurat galbenii;prima greutate are gravatá pe ea cuvintul machmut (mah-mudea), a doua, a treia si a saptea literele A.S., a patra sia cincea irmek (irmilic), a sasea cluc (ducat), a opta 1 2

irnzek iar celelalte douá, sint lipsá. Cele trei greutávi mar-cate ell A.S. au pe ele cifrele de 60,44 si 13, care reprezintáprobabil numárul gráunvelor.

253 Buletin", 1848, pp. 397-398.Loan Neculce", 1928, p. 168.

255 Vez!: C. SEVEREANU, Greutalile monetare din Moldova, 1834-1849(Bul. Soc. numismatice roma'ne", II, 1905, p. 14 si urm.); I. C. ISTRATI,Pietrele de identificare fi control a monedelor din timpul lui Mihail Sturdzavv. (1834-1849), (Lit. si arta rom.", XII, 1908, pp. 395-409) 0 I. ROSU,Monede §i greuteifi romdnefti (Bul. Soc. num. rom.", 1925, pp. 24-25).

292

www.dacoromanica.ro

8) CINTARIREA MEDICAMENTELOR

In evul mediu, medicamentele se cintàreau n. balantemici si mai precise si Cu greutki corespunzkoare, care aid-tuiau un sistem diferit de cel folosit n comert. Ca sialte domenii ale metrologiei, romanii au fost i aici pre-cursori, ei dispunind de un sistem de greutki medicale pecare l-au utilizat apoi i alte popoare din Europa. Acestsistem era alckuit din urmkoarele

Submultipli GrameMina usu medico= 16 uncii =500Libra =12 uncii =-- 360Uncia =-- 8 drahme = 30Drahma = 3 scrupuli= 3,75Scrupulus = 3 oboli = 1,20Obolus = 3 siliqua -= 0,60Siliqua = 0,20

Dintre sistemele de greutki medicale folosite in evul mediu,cel mai utilizat a fost cel de Niirnberg, care corespunde, atitca imOrtire cit i ca mkime a greutkilor, cu cel roman,libra medica15. cintkind aci 357,854 g sau 3/4 din funtul co-mercial256.

Dup'l cum a arkat V. Manan in lucrarea citatsa, acest sis-tem a fost folosit i in Transilvania, unde primii farmacistisint amintivi in secolul al XV-lea.

In anul 1763, Maria Tereza a dispus inlocuirea sistemuluide Niirnberg cu acela de Viena, care utiliza aceeasitire a mkurilor de greutate, doar c5. libra era ceva mai mare,cintkind 420,045 g fiind egaa cu 3/4 din funtul comercialvienez care mkura 560 g.

Acest sistem a fost utilizat i in Transilvania, la scurfávreme dupà.' introducerea sa in Imperiul austriac. La Muzeulfarmaceutic din Cluj se p5.streazá.' o greutate medicala dinsistemul vienez datata'. 1798, ceea ce constituie o dovaa si-gull ea la acea dati sistemul era cunoscut in Transilvania.

256 VICTOR MARIAN, Vechile greutelfi medicale (farmaceutice) din Ardeal,Cluj, 1939 (extras din Clujul medical"). Vezi si IULRJ ORIENT, Istoriculfarmaciei din Ardeal, Cluj, 1927, p. 164.

293

www.dacoromanica.ro

Iatá mai jos dupá V. Manan care erau unitátile dincele dou5. sisteme §i márimea lor:

Dintre cintarele de másurat medicamente ce ni s-au pástratamintesc pe acela conservat de Muzeul judetean din Arad,care dupá datele comunicate de directorul Muzeului, prof.Ovidiu Olariu are un brat de fier lung de 9 cm §i douàtalere miel de aramá.

In Tara Romaneasa §i Moldova farmaci§tii au apárut cevamai tirziu ca in Transilvania, astfel incit §i §tirile despre fo-losirea cintarelor mici, utilizate la cintárirea medicamentelor,sint mai noi. La 1833, existau in Tara Romaneascá cumpenemici, avind greutáti de 1-12 dramuri, de care se foloseaufarmaci§tii257.

Dupá cum spune in Pharmacopeea romana, la 1862, far-maci§tii din Tara Romaneascá §i Moldova obivuiiau a drá-mui medicamentele numai cu ponderile medicinale austriecesau cu ponderile decimale franceze, rar (dupá' cerere) si cuponderile norice (Niuremburg).258.

9) PIATRA

O másurl de greutate mai rar inttlnia 'in documente i aclrei m5.'rime exacta n-o cunoa§tem a fost piatra. Piatra esteintilnitá mai des In Moldova in secolul al XV-lea, ca másurá

8" Arh. st. Buc., Vornicia din bluntru, dos. 694/1833, f. 87-88.Vezi si Nicolae Angelescu, Acte §i documente din trecutul farmaciei in

farile ron:41180i, Bucuresti, 1904, pp. 39-40, unde se aratà di, la 1797,toti spiterii eran datori a urma dupl farmacopea Austriei de la leat1780"; ei trebuian fusil stl nu foloseascti alte dramuri flir de cit numaidramurile pietii".

"8 Pharmacopeea ron:4nd, Bucuresti, 1862, P. 597. Vezi si tabelele dela p. urmatoare.

294

Sistemul de Niirnbergg

Sistemul de Vienag

Libra . 357,85 420,Uncia . 29,82 35,Drahma . 3,73 4,38Scrupulus . 1,24 1,46Granum .-= 0,06 0,07

www.dacoromanica.ro

de greutate pentru cearä. In Tara Romaneascä este amintitädoar in citeva acte de la mijlocul veacului al XVII-lea, camäsurä pentru mei, griu i fin.

Relaçii directe despre märimea pietrei nu avem, insä dincomparatia pretului unei pietre de cereale cu pretul altor mä-suri cu acelasi continut si a aror märime o stim, ne putemface o idee despre märimea pietrei. Astfel, la 1646, pretulunui obroc de mei era de 25 de bani259, iar al unei pietre demei la 1652 era de jumätate de ughi, adid de 100 de bani.Prin urmare, o piaträ de mei costä cIt patru obroace de mei.Tot atunci, cu 100 de bani se cumpärau 100 de piini saujumätate de piaträ de griu260. In 1646, 21/2 pietre de fäinä.pretuiau 5 galbeni, iar trei obroace de flinä. 150 de bani, ceeace inseamnä cà piatra de flinä pretuia doi galbeni (patrusute de bani), iar obrocul de Linä 50 de bani, adiel de optori mai putin261.

Este deci de retinut cà piatra avea in Tara Romaneased ogreutate destul de mare, intre 4 8 obroace (circa 100-200de ocale, socotind cà obrocul amintit in documente esteobroc mic).

Cit priveste piatra folositä in Moldova, este posibil ca easä fi fost imprumutatä de la poloni, unde exista o mäsurlnumitä Kamien, de 12,15 kg, care era a cincea parte dintr-uncintar2".

Aceeasi acceptiune avea piatra i in Transilvania, unde seintilnesc in documente numeroase pietre" de in si cinep51263.Piatra era aici tot de 1/5 dintr-un cintar sau 20 de fun 0264,

adicl 11,200 kg. La 1790 insä, un ordin gubernial a fixat pia-tra de cinepäi la 24 de funti, greutate pe care unii negustoridin Brasov o schimbaserä In mod arbitrar la 1817265.

269 Acad. R. S. Romania, XLIII/83.180 Arh. st. Buc., Copii sub data.281 Arh. st. Buc., Mitr. Vail Rom., XVI/2.288 ST. HOSzOWSKI, op. cit., p. 36.263 Catalogud doc. grece§ti din Bra§ov, I. nr. 96, 104, 433, 456, 564 pas-

sin'.284 Studii §i mat, de istorie medie, IV, p. 562.265 E. MOisuC, op. cit., p. 535.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL VI

MASURILE DE VOLUM

Acest capitol este cel mai scurt din lucrare, datoritá faptuluicà aceste másuri au fost cel mai putin folosite in evul mediu.Principalele másuri de acest gen sint cele utilizate la apre-cierea volumului finului i pálioaselor: stogul, claia i cartil,másuri destul de aproximative. Cit prive§te stinjemil cubic,acesta s-a utilizat mult mai tirziu §i mult mai rar, indeosebila constructii §i la másuratul lemnelor.

1) STOGUL

In Moldova, stogul a fost una dintre cele mai utilizate má-suri pentru aprecierea volumului finului. Documentele dinsecolele XVIIIXIX amintesc adeseori stogul de masur`ái,ceea ce dovede§te ea' el era o unitate de másurat volumul cuo márime acceptatá de toatá lumea. Dimensiunile sale auvariat insá in decursul vremii. Astfel, la 1709, sátenii dinCománe§ti urmau sà facá 36 de stoguri de fin, stoguri care

Doc. din 11 innie 1824, 1 noiembrie 1826 etc. (Ateneul rom6n",1860, p. 92 si Uricarul, XXII, p. 348). Vezi i Arh. st. Buc., A.N.,CDLXI, unde gilt circa 70 de documente despre stoguri.

296

www.dacoromanica.ro

sá fie de másurà cum se face, de 12 stinjeni (imprejur) si'

In sus de trei stinjeni"2. Mai tirziu, la 1804, stogul de finde másuräi avea 15 stinjeni imprejur si trei stinjeni peste cap3iar la mijlocul secolului trecut, dupsá opinia lui I. Ghica, sto-gul era un volum de fin care avea 8 stinjeni peste cap si 9imprejur4, párere confirmatá si de Ion Ionescu de la Brad'.

Precum se vede, stogul avea un volum destul de mare, má-surind circa 16 m. peste cap si circa 18 m imprejurul bazei.

In afari de aceste stoguri de másueá de fin, pentru carela 1826 se patea un prev de 50 de lei stogur, documenteledin secolele XVIII-XIX mai amintesc si stoguri de ofalce"7, care conIineau finul realizat de pe o falce de loc saustoguri de cite 10 care8.

Intrucit stogul nu era o másurá prea exactá, la 11 sept.1860, Ministerul treburilor militare al Moldovei anurga &Iin viitoriu furagiul de la antreprinori urmeazá a se primi in°erg, nu in stoguri.

Stogul de fin a fost folosit ca másurà si in Transilvania,unde a avut msárimi variabile. In secolul al XVI-lea, de pildá,stogul másura 141/2 stinjeni lungime, trei lávime si 21/2 M'O-Time, existind insá si stoguri mai mici, cu o lungime de 6seinjeni, iar Fálimea si inálvimea fiind de 21/2 stinjenim.

2) CLAIA

A fost o ala' másurà de volum, folositá indeosebi in Transil-vania si mai pulin in Moldova si Tara Româneaseá.

In Transilvania, claia este menvionatá in documente incádin secolul al XIII-lea, la 123411. In aceastá vreme, claia

2 Buletinul Com. istorice", II, 1916, p. 212.3 R. RosETTL Arhiva senatorilor..., III, Bucuresti, 1910, p. 112.4 I. GmcA, Mäsurae, p. 57.5 I. IONESCU DE LA BRAD, Calendarul bunului cultivator, Bucuresti,

1861, p. 49.6 Uricarul, XXII, p. 348.7 Doc. din 1799 si 1818 (Documente economice, II, p. 699 si N. IoRoA,.

Doc. familiei Callimachi, I, p. 551).8 Doc. din 1860 (Arh. st. Buc., A. N., MMDV/62).9 Arh. st. Iasi, Eforia Iasi, dos. 52/1859.

10 D. PRoDAN, Iobagia, II, p. 236; vezi si III, p. 6.11 Doc, priv. ist. Rom., C, veac. XIXIII, p. 144.

297

www.dacoromanica.ro

era o unitate de mäsurat grillete secerate dupä care se calculadijma. De pildä, la 1291, sasii pläteau dijmä de fiecare dalecite o ponderä".

Dupä cum rezultä. din documente, claia avea un numär va-riabil de snopi de grill, in secolul al XVI-lea media tor fiindde 32 de snopi, care dIdeau o productie de 11/2 2 merte13.

Mai tirziu, in secolul al XVIII-lea 4i la inceputul celuiurmätor, in regiunea Figärasului, claia de griu avea in medie25 de snopi, numärul acestora variind intre 18 i 28, dupàlocalitävi 4.

La 1840 se constata c5. cläile nu se pun pretutindeni dinacelasi numär de snopi. In districtul Brasovului, de pila,chía este numai de 20, pe Tirnave si in alte pärvi de 25, inCimpia Turzii de 30 snopi" 15.

Cu claia se mai mäsura si finul. In Banat, in secolul alXVIII-lea, claia de fin avea trei stinjeni inälvime si o cir-cumferinvä de noul stinjeni'6.

In Tara Ronzaneasca, claia este amintitä in secolul alXVI-lea, cind ea producea douä obroace de griu'7. In primajumätate a secolului al XIX-lea, incepind de la 1832, claiade cereale era consideratä in mod oficial ca avind 26 desnopi, fiecare snop de 4 palme in legätura curmezisu1ui"8.

12 Ibidem, veac. XIII, vol. 2, p. 363; vezi si pp. 335-339. Dupfi pAre-rea acad. D. Prodan, capetia = cApitl iar claia (gelima) era a doua partedin cipitii (Iobdgia, II, p. 188 si III, p. 6). Vezi si KISs, op. cit., p. 11,unde dala (gelima) = dota cruel. i Studii i mat, de istorie medie, II,1957, p. 436, unde crucea de grill este consideratA de 27 de snopi.

13 D. PRODAN, op. cit., II, pp. 217, 454, 483, 533. La 1820 dala slo-bozea" dota ferdele (Sr. METE, Viala agrard, p. 51).

METES, Situalia economicd, p. LXX.IV i Viata agrard, p. 137.Despre obligatiilet'a'ranilor de a secera griul calculat in clAi ibidem,p. 8, 101 passim. Vezi si D. PRoDAN, Iobdgia, III, p. 6.

"Gazeta de Transilvania", 28 iulie 1840, p. 117.Vezi si Terra nostra", I, 1969, p. 68, ande se aratA el, in regiunea Har-

ghita, existan dota feluri de clAi: una numitá scurtd", de 22 snopi,alta mare", de 26 snopi, folosite prima in relatiile parohienilor Cu preotiilocali, lar cea de a dona pentru gospodAriile proprii.

16 P. GRISELLIN1, Istoria Banatului Timipn, p. 269. Vezi i Cataloguldoc. rom. din Brapv, I, doc. nr. 2538, ande se spune d. 6 cita de fin fac cala" 80 de care.

17 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 148, vol. IV, p.242 etc.

12 Arh. st. Buc., Vornicia din lánntru, dos. 528/1832, 1952/1838 etc.

298

www.dacoromanica.ro

La 1851 satenii erau obligati s secere proprietarului pe moiacaruia locuiau cite doua clai i jumitate a cite 26 de snopP°.

Dupa informatiile date de agronomul Ion Ionescu de la Brad,in atará de aceasta dale de 26 de snopi care era cea ob4nuitá

mai exista o claie mai mare, numita calugareasca", ce avea28 de snopi20. Trebuie sa retinem ca claia din Tara Roma-neascii era aproximativ egala cu aceea din Transilvania.

Cu elaia se m'asura uneori çi finul; la 1738, la Hurezi,claia de fin era considerata ca de cite 15 cotige"21, iar la1794, in Romanati, claia de fin era ca de 20 de care"22.Claia de fin era deci mai mare decit aceea de gnu.

In Moldova, la mijlocul secolului al XIX-lea, capita de finera mai mica deoit stogul, masurind patru stinjeni imprejurtrei stinjeni peste cap23. Ea cuprindea patru care çi jumatate24.

Cit prive§te claia, aceasta a fost folosita §i in Moldova,Indeosebi pentru a stabili norma de lucru datorata de satenistapinilor de moçii. In wzarnintele din secolul al XVIII-lea,se precizeaza cà aceasta norma era de trei clai de secera pezi25, iar in arzámintul dat coloni§tilor bulgari din Moldova,la 1830, se prevedea ea ace§tia erau obligavi sa secere zilniccite doua clai a cite 30 de snopi, snopul fiind ca §i in TaraRomaneasca de 4 palme imprejur23 bis.

3) CARUL

A fost nu numai o m'asura' de greutate, ci §i una de volum,utilizata in Transilvania i Tara Romaneasca.

In Transilvania, carul (indeosebi de fin) avea o acceptiunecunoscuta In toata lumea, de indatä ce aa cum am vazut

is I. BujoREANu, Conectiune, p. 523.S° ION IONESCU DE LA BRAD, Arenda mo§iilor, Bucuresti, 1864, p.1 45.al N. IoRGA, Studii §i doc., XIV, p. 58. Vezi i Condica Vistieriei lui

C. Brincoveanu, p. 268, unde claia de fin este socotita 4 talen.22 Doc. priv. relafiile agrare, I, p. 823." I. GHIc.A, op. cit., p. 57 si I. IoNEScu DE LA BRAD, Calendarul, p.49.U Acad. R. S. Romania, MCCXI4VII/278." R. ROSETTI, Pdmintul, sdtenii i stdpinii, pp. 464,468; vezi si p.510.21 bis. Romanoslavica", III, 1958, p. 124. Existan i snopi de 5

palme imprejur (Epitropia Sf. Spiridon., dos. 9/1826-38, f. 16).

299

www.dacoromanica.ro

in cap. II suprafata locurilor de finete se calcula adeseoridupá carele de fin recoltate. In secolul al XVIII-lea, carul defin pe care locuitorii trebuiau dea ostirii austriece eramásurat cu stinjenul, avind ináltimea i rátimea de cite unstinjen26 (deci un stinjen cubic).

In Tara Romaneasa In prima jumátate a secolului trecutera folosit asa-numitul car de misurr, care dupá: opi-nia lui Iordache Golescu avea cinci stinjeni in lung si patruIn lat27. Dupá definitia lui Ion Ghica, carul de másurá se in-trebuinteazá numai pentru fin si se cere sá fie de 9 stinjeniimbrávisind carul 011'6 la lemnu lui cl-a lungu i d-a curmezisulsi suma acelor lungimi sä fie 9 stinjeni`g28.

4) STINJENUL CUBIC

Inainte de introducerea sistemului metric, stinjenul cubic ajucat rolul indeplinit astázi de metrul cub, dei datoritávariatiei márimii stinjerfului nu era totdeauna o másuráprea exactái.

Fárá a purta acest nume, stinjenul cubic s-a folosit maihied In Transilvania, unde stinjenii de lemne avind unstinjen lungime i unul ináltime figureazá adeseori intreobligatiile táranilor fatá de stápini i trupele austriece, ince-pind din secolul al XVII-1ea29. La 1728, stinjenul de lemneplátit cu un galben impárátesc era calculat la dimensiu-nile de doi coti i jumátate, adieá 1,942 m30. La 1875, stin-jenul cubic de Viena era socotit de 6,821 m331.

Vezi si N. I0EGA, Studii ci documente, XXI, p. 520, unde se amintesc,la 1820, girezi de grit' late de doi stinjeni si Waite de un stinjentate.

26T. METES, Situajia economic& pp. 287, 293.27 Acad. R. S. Romfinia, ms. rom. 846, f. 40.28 GHICA, Mdsurile chi greutatile, p. 57. Vezi i I. IONESCU DE LA

BRAD, op. cit., p. 49 si Annuaire de la Principauté de Valachie", 1842,p. 160.

29 Anuarul Inst. de istorie", Cluj, 1958-1959, p. 90, T. METEs,Viafa agrard, passim.

80 Arh. st. Brasov, Arhiva Magistratului, dos. II, nr. 72.81 T. PETRIS0RU, Mdsurik, p. 19.

www.dacoromanica.ro

Dup5. cum rezultä dintr-o in formatie din anul 1855, stin-jenul austriac de lemne de foc era deopotrivä." cu o jumätatede stinjen romanesc32.

In unele documente din secolul trecut se intilneste si ex-presia urme cubice"33.

In Tara Romaneased §i Moldova, stinjenul cubic s-a folositmai tirziu, spre mijlocul secolului trecut. La 1833, de pildä,se vorbea de stinjeni cubicesti" de trestie34, iar in lucrärilede constructie intreprinse indeosebi de tehniceni sträini lamijlocul secolului al XIX-lea, zidäria, volumul säpäturilor si ma-terialelor de constructie se calculau uneori in stinjeni cubici35.

Pentru stinjenul cubic aflärn o definitie foarte interesantäintr-o Aritmetieá apärutä. la Iasi la 1839. Aci se spune cästinjenul se folosea la mäsurarea unor soiuri de trupuri(adicä. volume N.S.), d.e. a unei grämezi de lemne, a unuistog sau gireadä de fin etc.". Stinjenul cubic este un truplung de 1 stinjinu, lat earäsi de unul i inalt asemine de unul,precumu-i stinjinul de lemne, carele, dei se-mpärteste in 512palme cubice i (asa) mai departe, insä nu se intrebuinteazäaceste pärti ale lui la mäsuräturä, ci i sfinjenul cubic se socotetot de 8 palme ca i cel prost sau de lungime, cäci mäsurindcu el, d.e. lemnele, se mäsoarä numai inältimea lor earl lun-gimea se determineazä (se hotäräste) prin oare care semne"36.Precum rezultä din aceastä definitie, stinjenul cubic nu era omäsurä prea precisä, neavind delimitatä exact decit inältimea.

La 1864 se aräta cà stinjenul cubic cuprinde 8 palme, avindfiecare un stinjen pätrat de o bazä si o palmä inältime"37.

32 Buletinul oficial", 28 ian. 1855.33 Transilvania", 1873, p. 33." Arh. st. Buc., Vomicia din liLuntru, dos. 2034/1833.

Buletinul oficial", 2 mart. 1851, p. 69, 6 apr. 1853, p. 65, 28 febr.1855, p. 65 etc.

36 Aritmeticii, Iasi, 1839, p. 73. Vezi i Romanoslavica", III, 1958,p. 125, unde se aratà c5. la 1830, stinjenul cubicesc" era un volum intoate pArtile de opt palme domnesti".

37 I. BujoREANU op. cit., p. 1968.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

AGRICOLA G., De mensuribus et ponderi bus romanorum, 1550.AMFILOHIE, EPISCOP, Elemente arithmetice ardtate fire§ti..., Iai, 1795.Aritmeticd sau fray ilidtura socotelilor. Acum intiia oard intocmild in aces(

chip pentru folosul tinerilor din Seminariul Socolei, Iasi, 1839 (autor pro-babil A. THEoDoREsoLI).

Aritmeticd (f.a.), (Cu litere chirilice).ASAKI G., Elemente de matematicii, Iasi, 1836.AUBERT E., Manualul sistemului metric decimal, Bucuresti, 1868.AvmARD MAURIoE, Venise, Raguse et le commerce du blé pendant la second&

moitié du XVIe siacle, Paris, 1966.BELAIEV N. T., 0 drevnih i ndineai§nih russhih mearah (Seminarium

Kondakovianum", I, 1927, pp. 247-288).BOCANETU AL., Terminologia agraria' in limba romdnd, 1926.BOREL, Tableau de rapport et de comparaison des poids de commerce,

mesures, monnaies des nations étrangères avec celles de Russie, St. Peters-burg, 1807.

BRAEsou D. G., Tabeld pentru transformarea decalitrilor in vedre-§i a vedrelor in decalitri, Buzau, 1889.

BRAEscu I., Mdsurcitoarea pdmintului la romdni, Bucuresti, 1913.CANTILLI GR., Esplicarea sistemului metric, Bucuresti, 1865.CIOCAN H., Cotul moldovenesc este cot sacru, Pitesti (f.a.).CONACHI COSTACHI, Noliuni de hotdrnicie,

302

www.dacoromanica.ro

Cotäritsil butilor, Bucuregti, 1846.DEMETRESCU-CALLUDI M., Regulament gi instructiuni relative la balan-

Ole de cereale, Bucuregti, 1897Ducere de mind cdtre aritmeticd..., 1777.GAUDY G., Deslwirea noului sistem metric din Romdnia, Bucuregti,

1865.GHIBANESCU GH., Cu ocaua micei (Viitorul", Iagi, 15 sept. 1 oct.1904,

pp. 3-4).100 de palme domnegti (Arhiva", Iai, nr. 3-4, 1902, pp. 154-166).

GHICA I., Masurile chi greutdlile romdnegti gi moldovenegti in comparatiecu ale celorlalte neamuri, Bucuregti, 1848.

GHICA I. $1 D. A. STURDZA, Ajutarul comerciantului, al agricultoruluial inginerului. Greutitli gi Bucuregti, 1873.

GOLDENBERG S., Clujul in secolul XVI, Bucuregti, 1959.Handbuch der Mitnz, Maas und Gewichtskunde. Postdam, 1855.REPITES C. ST., Chestiunea cotitului vaselor, Bucuregti, 1905.HelmAN BAL1NT, Magyar penztörtenet 1000-1325, Budapesta, 1916.HOszowSKI ST., Les prix à Lwow (XVIe XV Ile stacles), Paris, 1954.HULTSCH FRIEDERICH, Griechische und römische Metrologie, Berlin, 1862.IARcu D., Mäsuri gi greutelfi sau Aritmetica socialei, Bucuregti, 1857;

ed. a II-a, 1862; ed. a III-a, 1866.ILIESCu T. SI C. STOENESCU, Regulamentul hoteirniciilor adnotat.

Codul Caragea (partea referitoare la hotiírnicii) adnotat. Diferitele legiuirivechi relative la hotiírnicii..., Bucuregti, 1903.

ILI0IU N., Unit de meisurd folosite pe teritoriul Daciei. Influentegreco-romane asupra sistemului de mdsurare al dacilor, in vol. Studii gicerceteiri de metrologie, Bucuregti, 1966, pp. 85-87.

Ínväfdtura pentru mlisura cotului, Bucuregti, 1795, ed. a III-a, 1824.IoNESCU DE LA BRADI., Calendar pentru bunul cultivator, , Bucuregti,1961.IORGA N., Istaria romdnilor in chipuri ci icoane, III, Bucuregti,1906.I STRATI C. I., Pietrele de identificare fi control a monedelor din timpul lui

Mihai Sturdza y. y. ( 1834 1849), (Lit. gi arta roman6", XII, 1908,pp. 395-409).

ICUPPPER A., Travaux de la comission pour fixer les menues et les poids del'Empire de Russie, St. Petersburg, 1841.

LAURIAN A. T. gi J. C. 1VIASSIMu, Diclionariul limbei romdne, 2 vol. Bucu-regti, 1871-1876.

LEDERER EMmA, Régi magyar iirmértékek (Szazadok", nr. 1-6, 1923,pp. 123-157 gi nr. 7-10, pp. 305-326).

LEJEUNE ALPHONSE, Monnaies, poids et mesures des principaux pays,Paris, 1894.

303

www.dacoromanica.ro

LEONTE I., Dotal etaloane: palma lui Serban yodel 0 a tui ConstantinBrincoveanu (Rev. arhivelor", I, 1958, pp. 218-219.)

MANC1ULESCU AL., Noul sistenz de masuri Aplicarea lui inmod practic pentru par/ea de dincoace de Milcov (Moldova), Galati, 1884.

MARAC1NESCU M., Sistemul metric pentru uzul ;cofactor, Craiova, 1868.

MARIAN V., Vechile greutclii medicale (farmaceutice) din Ardeal,Cluj, 1939 (extras din Clujul medical").

MARTIN1AN A., Cotu metric de lemn cu resort in cloud: 0 opt buciifi pentruCotitul bufilor, Bucuresti, f.a.

MiLsuri/e vechi ci nouit de suprafalit (Viitorul", Iasi, 15 aprilie 1904).Metsuri fi greuteiti. Colectiune oficiala, legi, regulatnente, Bucuresti,

1886.MAVRODINEANLI VL., Regulamentul hotarniciilor adnotat..., Bucuresti,

1914.MENDELSoHN M., Handbuch der Manz Maass und Gewichtskunde,

Potsdam, 1858.METES STEFAN, Situalia economica a ronzdnilor din Tara Fagetrafuliti,

I, Cluj, 1935.Viata agrara, economia a romdnilor din Ardeal qi Ungazia, vol. I,

1508-1820, Bucuresti, 1921.MIHU, INGINER, Socoteala masuratorii panzinturilor (Neamul romanesc

pentni popor", 1911-1912).M1OC D. §i N. STOICESCU, Mcisurile medievale de capacitate, greutate,

lungimeiisuprafatädinTara Rometneasca (Studii", nr. 6, 1963, pp. 13511379, nr. 1, 1964, pp. 87-105 i nr. 3, 1965, pp. 639-665).

Mesures et instruments médilvaux de mesure en Valachie et en Mol-davie (Revue roumaine d'histoire", nr. 3, 1967, pp. 357-378).

MOISIL C., Ponduri inedite sau pu/in cunoscute din Histria, Callatis §iTomis (Studii§i cerc. de numismatica", I, 1957, pp. 241-295 + 10 pl.).

NETZHAMMER R., Gretaitile antice din Dobrogea (Rev. catolidi," I,1912, pp. 82-90).

Alte greutitti vechi din Dobrogea (ibidem, II, 1913, pp. 164-168).Marun/iguri arheologice. O noza MeiSUM de greutate din Kallatis.

O greutate cu aznforci (ibidem, III, 1914, pp. 129-131).Lucruri arheologice. CinCi greutaii din Constanta (ibidenz, pp. 389

392 .NEWTON ISAAK, A Dissertation upon the Sacred Cubit of the Jews and the

Cubits of the Several Nations.., translated from the la/in of Sir... Miscel-laneous Works of Ms. John Greaves, Londra, 1737.

NISTOR I., Handel und Wanda/ in der Illoldazt, 1912.

304

www.dacoromanica.ro

NISTOR I. I., Un tratat de topometrie din secolul al XVIII-lea (AnaleleAcad. Rom., Mem. Sect. ist.", s. III, t. XIX, 1946-1947).

NOBACK CH., Wolstlindiges Taschenbuch der Milne, Mass und GewichtsVerhaltnisse, Leipzig, 1851.

NUBAR H., Un nou pond de la Callatis (Studii ì cerc, de numismatici",II, 1958, pp. 367-369).

OBRADOVICI GR., Aritmetica, Buda, 1805.PALL FRANCISC, Relafiile conterciale intre brapveni i raguzatti (ReV.

arhivelor", I, nr. 1, 1958).PAMFILE TUDOR, Agricultura la romdni, Bucuresti, 1913 (cap. final

intitulat Mcisur ittoarea pamintului, pp. 229-234).Prdjina si pogonul moldovenesc din 1797 (Miron Costin", IV, 1916,

pp. 286-287).PANAITESCU P. P., Ob§tea fareineasca in Tara Ronnineasca 0 Moldova.

Orinduirea feudala, Bucuresti, 1964.PATRA$CU CORINA, Uniformizarea mdsurilor greutd filor folosite in

comer ful Tdrii Romanefti, o acliune de unificare a piefii interne (Studir,nr. 4, 1968, pp. 667-683).

PERNIC.E E., Griechische Gewichte, Berlin, 1894.PETHE F., Europai mértéhhir, Cluj, 1829.PETRISORU T., Mdsurile metrice sau cunoscentia nouelor mesuri (metrice)

In alaturare cu mesurile celea vechi, Gherla, 1875.POP STEPAN, Mitsurile rnetrice. Masurarea calcularea cu mitsurile cele

noua metrice Blaj, 1875.PREDA C., Ponduri antice ittedite de la Callatis i Histria (Studiisi cerc.

de numismaticii", I, 1957, pp. 297-306).PREDESCU C., Masurile cele noui, nzâvirni naturale, deslniri practice

asupra intrebuinfarii lar, Bucuresti, 1884.PREDESCU S., Mdsuri i greutdli, Bucuresti, 1890.PRODAN D., Iobagia in Transilvania in secolul al XVI-lea, 2 vol.,

Bucuresti, 1967-1968.QUEIFO 'VASQUEZ, Essai sur les systimes métriques et movétaires des

anciens peuples, Paris, 1869, 4 vol.REGLING K., Die at:liken Miinzen von Dacien M. Moesien, Berlin, 1910.Regulament de administrafiune publica pentru facerea i executarea

hotiírniciilor, Bucuresti, 1868.ROME DE LisLE, Métrologie ou tables pour servir à l'intelligence des

Poids et mesures des anciens ..., Paris, 1789.ROSETTI R., Pdmintul, stftenii i stelpinii in Moldova, Bucuresti, 1907.RO$U I., Monede i greutelli romdne§ti (Bul. Soc. numismatice rom.",

1925, pp. 24-25).

305

www.dacoromanica.ro

RUzICKA L., Bleigewichte aus Moesia Inferior, extras din BerlinerMiinzbldtter", 1926.

SACERDOTEANU A., Metrologia. Unele aspecte istorice (Metrologiaaplicat5.", 1966, nr. 7, pp. 320 328).

SAIGEY M., Traité de métrologie ancienne et rnoderne ..., Paris, 1834.SAUCIUC-SAVEANU T., Callatis. Ve rapport préliminaire 1928(Dacia",

VVI, 1938, pp. 259-260).Un monument de miísurcl, numita AIMOAOP, din Muzeul din Con-

stamp, Cern5.uti, 1935 (extras din Analele Dobrogei", 1935).SEGRE ANGEL°, Metrologia e circolazione monetaria degli antichi, Bologna,

1928.SEVEREANU G., Greuta tea monedelor din Moldova (1834 1849), (,,Bu].

Soc. numismatice rom.", 1905, p. 14 si urm.).Un nou pond Kallatian (ibidem, 1929, pp. 46-48).Ponduri antice inedite (Bucuresti", 1935, p. 12 si urm.).

SoUTzo M. C., Etalons pondéraux primitifs et lingots monetaires (Rev.pt. istorie, arheologie i fil.", IV, 1885).

Poids et monnaies de Tomis, Paris, 1900 (extras din Mémoires duCongras international de numismatique de 1900, pp. 115-148).

Les origines a,ssyro-chaldeennes des poids romains (Rev. pt. istorie,arheol. i fil.", X, 1909, pp. 192-199).

Contribution à l'étude des poids antiques de nos cités pontiques (Bul.Soc. numismatice, rom.", XI, 1914).

L'évolution ponderale dans l'antiquité. II Les monnaies de bronzeromaines du Haut-Empire, Bucuresti, 1921.

SOUTZO N., Notions statistiques sur la Moldavie, Iasi, 1840.STAHL H. H., Contribufii la studiul satelor devalmage romelnegti, 3 vol.,

Bucuresti, 1958-1965.STOICESCU N., Masurile §i instrumentele medievale de masurat din Mol-

dova (Metrologia aplicat5.", 1965, nr. 5, pp. 221-227, nr. 6, P. 278-284,nr. 7, pp. 326-333 si nr. 8, pp. 375-380).

INCAI GH., Indreptare catre aritmetica Blaj, 1785.Tabela pentru transformarea jugarelor gi a stinjenilor pcitrafi in hectare

gi metri pultrali §i invers, Bucuresti, 1940.TAFRALI O. La cité pontique de Callatis. Recherches et fouilles (Revue

archéologique", 1925, pp. 278-279; acelasi text In Arta si arheologia",I, 1927, p. 42).

VEROoLICI M., Explicaliuni asupra sistemului metric de masuri i greutalied. a V-a.

VILCELEANU I., Hotarnicul ci cotitorul roman ..., Bucuresti, 1843.WEX J Mitrologie grecque et romaine, Paris, 1886.ZANNE AL., Barem de ma:sari gi greutati, Bucuresti, 1879.

Originea ci istoricul sistemului metric, Bucuresti , 1880.

306

www.dacoromanica.ro

INDICE

ADOLF, SCHIUDT<cAlAtor strain>98, 126"

Adrianopol. loc. ; 265: pacea dela -- (1829);27

Alba Julia; 285ALEXANDRU, GHICA <domn al

Tarii Romanesti> ; 217ALEXANDRU IOAN CUZA; 31, 186,

280Alexandria, loc. ; 266ALEXANDRU LA PUSNEANU <domn

al Moldovei>; 217, 271A LE XANDRU MAVROCORDAT

<domn al Moldovei>; 26, 279AMFILOHIE, episcop; 64, 69, 70,

73, 100."Analele Parlamentare"; 212,

213ANDREI AL II-LEA <rege al Unga-

riei>; 126Andreiasul, mosie In j ud. RImni-

cu Sarat; 109ANDREESCU, C.; 188ANDRONESCU, GRIGORE, SER-

BAN (stolnicul); 111

ANGELESCU, NICOLAE; 294ANGIOLELLO <calator italian>;

77Aninoasa, loc. ; 118: manastirea

,--; 155, 266ANTIOH, CANTEMIR <domn al

Moldovei>; 219, 222, 258ANTONOVICI, I.; 51, 05, 163,

164, 240Apolonia; 11APOSTOL, STAN; 77APPERT; 278Approbatae" (1653); 36arabii; 181, 205, 259Arad, loc. ; 106, 120, 191 regi-

unea ~; 200, 238: muzeuljudetean din ,---,; 294

Ardeal (vezi si Transilvania);86, 172, 199, 202: Dieta din,---, (29 decembrie 1549); 35 -37

Ardud, loc.; 187Arges, loc. ; 81: judetul ,--; 117,

209, 212, 213, 216, 239, 247:manastirea .-..,; 40

* Cifra de pagina - cursiva- reprezinta trimiterea la notele de subsol

307

www.dacoromanica.ro

Arhivele Statului - Bucuresti, 6,32

Arhivele Statului-Iasi; 6ARicasCU, C. D.; 373Aritmetica" din 1839; 69, 92,

138, 146, 147, 204, 219, 241,241, 279, 301 din 1777;

70, 71, 151, 170, 199, 279:ds, din 1805; 70, 71, 170, 199,

Armiksesti, mosie in jud. Ialo-mita ; 110

ASACHI GH. ; 55, 111 (veziASAKI, GH.); 55, 69, 273

Asia Mica; 9, 13, 14asprii: 205, 239, 248, 252, 255Atena, loc. ; 12, 15, 16Austria; 45, 84, 151, 294: de

Jos; 175austriecii; 25, 26, 46, 69, 82, 86,

96, 97, 113, 128, 175, 211, 236AxINTE, URiCARUL; 224AYMARD, MAuRICE; 188, 208

Bacau, loc. ; 56,164,273: judetul; 79, 115, 220: municipa-

litatea din 245: Hrisovulacordat orasului din -d; 164

Bahna, loe.; 190Baia, loe.; 153Baia Mare; 38, 140, 150, 177,

180, 193, 200, 201,: regiunea150

Balcic, loc. <in R. P. Bulgaria>;206

BALINT, HOMAN; 281, 282BAr., , T.; 273Banatul; 67, 86, 98, 119, 200,

298Banu, manastirea; 129BARSu TIRBEI <domn al Tarn

Romanesti>; 30, 54BARITIU, GEORGE; 70, 127, 140BARs1, Isaccow <dilator itali"

an>; 105Bartal; 178, 181, 259Bascapé; 108,BATINOV <dilator rus>; 216Badeni, sat; 108

308

Badesti, sat in jud. Wm; 141BAWL sat; 103BALAN, C.; 53BALAN, T.; 126, 153Balilesti, loc. In jud. Muscel;

239Bargaoani, sat In jud, Neamt;

104BELA (1214) <rege al Ungariei>;

285Belgrad, loe.; 44Belting, loe.; 169Berivoiesti, sat in jud. NIuscel;

145Berleasca, sat; 108BEzDEoHi ST. ; 159BEZVICONI, G.; 271BIANG, I.; 262Biblioteca Academiei Republi-

cii Socialiste Romania; 6Bihor; 36, 37, 120, 191, 192,

249: comitatul .--d; 85, 86,191,192, 200, 282; regiunea

169, 200Biraiesti, loc. in jud. Bacau;

115Bistrita, loe.; 285: manastirea

-d; 158Mrs( - tirgul; 166, 273Birlad, loe.; 164, 221, 272:

tinutul 221Birlesti pe Cracau; 126Birlogul, sat in jud. Vilcea; 209Birnova, mänastirea ; 125;

---; loe.; 125Blaj, loe.; 45, 46, 179Blagesti, sat; 79BOBULESCU, C.; 272BOCANETU, AL.; 125, 129BOCIGNOLI, M.; 97Bogdanesti - mosie in Ialo-

mita: 48BOGDAN, batrin din Putna; 104BoGDAN, D. P.; 171, 221, 256BoGDAN, IoAN; 87, 141, 155,

191, 198, 251, 252, 253, 254,266, 257, 258,

Bogdanesti, sat. in jud. Vilcea;225

www.dacoromanica.ro

BoGREA, VASILE; 240BarAsti, loc. In jud. Vaslui; 114BoREL; 259RoRROCZYN, RUDOLF von-; 71BosCOVici, G. R.: abatele; 96,

218Botosani, municipalitatea din

,--,; 91, 272, 273: 1.inutul,--,; 220

Bran, loc. In jud Bra§ov; 237:domeniul ,--; 248

Brasov, loc.; 44, 71, 85, 98120, 151, 154, 155, 157, 172,176, 179, 195, 197, 252, 258,286, 296: cetatea ,---,; 263-264: comunitatea centumvi-ralà din --.; 85: districtul ,---,:298: drumul .---, - Sibiu; 98:negustorii din ---; 88, 89,253,256, 259: regiunea-;189, 190:PrimAria muncipiului ,---,; 298:Magistratura din ---,: 179, 189

Bratislava, loe.; 35, 178, 191BRAESCU, I.; 63, 47, 48, 63, 64,

71, 80, 95, 96, 105, 107, 108,115, 127, 129, 133- 135, 144-146

Bräila, loe.; 97, 162, 207, 209 -212, 219, 233, 368: ,---, orasul;217,232: ,--, raia; 96: ,--, Jude-tul ; 196, 212, 213, 216: --, subocupatia turceasc5; 162: megis-tratul orasului ,--,; 229: portul....,; 210, 111, 216, 264

BrAtiani-Arges; 81BRAESCU, D. G.; 64BRESLASU, STROE; 159BrIncovenesti, loe.; 230BrIncoveni, mAnAstire In Olte-

nia; 54, 156, 182Brosteni, loc. In jud. Tutova;

115Brusa, loc.; 257Bucov, loc. <In jud. Saar>; 226Bucuresti, loe.; 6, 28, 31, 32,

47, 49, 53, 54, 71, 72, 81, 88,89, 90, 97, 98, 111, 122, 156,157, 158, 160, 161; 162, 183,184, 187, 211, 229, 234, 263,266, 267, 268, 269, 270, 287,288, 289; barierele orasu-

lui ,--,; 167: biserica Sf. Gheor-ghe din ,-,; 111: biserica Sf.Troita <Radu VodA> ,--,; 296:Consiliui municipal din ,--,; 5490: Curtea Veche din ,---,; 156:Divanul din ,--; 267: drumul,--., - Oltenita; 97: Hanul cuTei din ,--,; 289: MinisterulAgriculturii din ,sa; 244: Mini-sterul Comerttilui din ,--,; 244:Mitropolia din ,---,; 252: Muze-ul de istorie al orasului ,--,; 6,59, 90, 289: Muzeul liceuluiindustrial din ,---: 6, 59, 93,269, 279: Muzeul tehnic din,---,; 6, 59, 93, 269, 279, 290;negustorii din ~ ; 288; PlataSI. Anton din ,--1289:palitiia"din ,--,; 229: Sfatul orAsenescdin ,---,; 28, 31, 32, 160-162,183, 230, 231, 234, 268: Sesi-unea muzeelor din .--, (iunie1969); 289

Buda (Budenses); 34, 35, 85, 151,169, 170, 180, 187, 190, 191,193, 260, 261, 282, 285, 286,

Budeni, sat In jud. Gorj; 194BUJOREANU, I.; 53, 48, 52, 58,

62, 92, 221, 228, 246, 255, 299,301

BULAT T. G.; 139BuNEA, A.; 46; 120Burebista, epoca lui ,--; 10, 11BUTURuGA, MATE!; 159Buzau (loc. jud., oras, regiunea);

52, 75, 89, 123, 204, 205 208,209, 212, 213, 224, 225, 239,266

BUZ*, loe.; 71

CAIAN, D.; 49, 57,Calendanzi dacic; 11Callatis, loc.; 9, 11, 12, 13, 15,

16, 17, 19CALLUM, M. D.; 156Camenita, loe.; 100, 153, 219CANANO, boier din Moldova; 243CANTACUZINO, MIHAIL, banul ; 89CAN'TACUZINO, DuMITRASCU

(1685); 203

309

www.dacoromanica.ro

CANTACUZINO, MIHAI; 159CANTACUZINO, 5ERBAN (SERBAN-

VoDA); 25, 47-52, 54, 55, 59,61, 62

CANTILLI, GR. ; 182, 278Caracalla - fiul lui Septimiu

Sever; 21CARAGEA, IOAN <dorm al Tarn

Romanesti>; 50, 54CARAMELEA, V.; 144, 145,Carei, loe.; 70Carianda, loe.; 13CAROL AL XII-LEA <rage al

Suediei>; 95Cartea romdneascelt de MOM-

turd"; 98CARRA, L. J.; 279Casin, manastirea; 134Casovia loc. ; 193CAZIMIR, R.; 273Calarasi, loc. ; 97, 230, 232Cdprioru, sat in jud. Dimbovita ;

118Catina, loc. In jud. Buzau; 157Cehia; 84, 86,CHRISTOPH, GOTLOS, JAHNE; 86Cernaia loc. ; 41Cetatuia, manastirea; 197Chilia, loc.; 153, 218Chiribis, loc.; 193Chisinau, loc. In <U.R.S.S.>;

299Cibiniensis"; 25Cicero, mdrime tipografica; 65CioCAN, H.; 292Ciocani, mosie In Moldova; 243Ciolanesti, loc. In jud. Teleor-

man; 247Ciorfisti, loc. ; 74Ciupa, loc. in jud. Vlasca; 77cinounic"; 31CiuHANDu, GR.; 120, 178, 193,

200, 238Civilizatiile mediteraneene; 7Civilizatiile orientale; 7, 8Cizic (oral) in Asia Mica; 8, 12Clineni, loc.; 49, 239; drumul

- Gorj; 49: tariful vamalde la -; 239: trecatoarea,--; 239

310

Clmpia Dundrii; 217Cimpia Turzii, loc.; 298Cimpina, loe.; 154: vama de la

257CImpul lui Drago, loc. ; 79Cimpulung, oras; 90, 144, 173,

237, 229, 265: manilstireadin 197, 265: Muzeul ora-sului 184: negustorii din--; 137: piata orasului --,; 229Sfatul orasenesc din 90

Cimpurile, mosie in jud. Patna;104

Ctrlogani, sat in jud. Vilcea;103, 142

CIrligatura, tinutul; 122CLARKE, EDMUND; 93Clicesti, loc. in jud. Vaslui; 114Cluj (Colosvariensis); 35, 36, 45,

85, 98, 179, 180, 181, 190, 191,200, 202, 235, 236, 261, 284,285; Dieta din (1653); 85,285: Muzeul farmaceutic din

293166, 273

CODRESCU, T.; 65Cofesti, sat In jud. Putna; 115,

134COJOCARU, I; 117, 168, 173, 183,

196, 210, 214, 215, 217,229, 230, 231, 233, 256, 266,268, 276, 278, 288

Colac, sat; 225colonii dorice; 11coloniile grecesti; 9coloniile pontice; 9, 11, 12, 13,

17, 18coloniqtii greci; 9, 11, 13, 14, 15colonistii milesieni; 14colonistii romani; 18COLUMBENAU, 5.; 227Columna lui Traian"; 45Comfinesti, sat In Moldova; 296Comisia de boieri conseruatori; 51comisii de Indreplarea a masurilor

28, 184Comisia Indestuldrii $i Indreptdrii

cumpenilor mdsurilor; 27, 28Comisia permanentd a lndestuldril

politii; 28

www.dacoromanica.ro

Comisia lehnice; 52comitate ale Ungariei; 35comitatele; 36, 37comitatul Bihor; 37comitatul ToIna; 35Condica visteriei; 156comerful atenian; 15CONACm, C.; 328CONDURACHI, EmiL; 6Consiliul administrativ extraor-

dinar; 51CONSTANTIN BRINCOVEANU

<domn al Tarn Romanesti>;

Atefterul" condica de poruncilui 253: condica visteriei,lui --: 263

CONSTANTIN VoDA (vezi si Con-stantin BrIncoveanu); 50

CONSTANTIN, CEFIAN, RACOVITÀ<domn al Moldovei> ; 272

Constantinopol, loe;. 88, 206-209, 211, 218, 265, 271

CoRFUS, I.; 117Corsori, sat in jud. Muscel; 118COSTACHESCU, M.; 155, 198Costea, satul lui pe Topolni-

ta; 194Costeni, loc. In jud. Gorj; 74,

140Costesti sat In jud. Muscel; 118COSTII - pitarul (maimar-ba-

sa); 202Coscoveni, In Dolj; 52Cosovia, loc.; 169, 177, 187,

190, 191, 193, 230Cosula, manastirea; 154Cotesti In Muscel; 52, 49Cotnari, regiunea viticolh; 124COTOSMAN, GH. ; 202Cotroceni, manastire; 47Covurlui; 114Cozia, manastirea; 139, 151, 263Craiova, loe.; 53, 72, 97, 269,

270: Sfatul orasenesc al .--; 32,270

Craiesti In Vaslui; 43

CRETU, GR. ; 194CRETULESCU, NARCIS, arhiereul;

83CrIngul lui Manea, loc.; 123Cucuteni, loc.; 7,CUNNINGHAM', CHARLES <cilator

englez>; 215, 220, 260

Dacia; 45, 129; epoca formarilstatului 10

Dacia romana; 21dacii; 9, 10: preotii --; 11Darabani, loc.; 273Deagu, mosie Injud. Teleorman;

108Dealu, manastirea; 225, 227Debretin, loc.; 192DECEBAL, epoca lui 11Demenii, Ladislau; 6demerlii"; 33democrafia militará; 8Departamentul din Minim (Mi-

nisterul de Interne); 29,32,51,66, 90, 93

Departamentul visteriei; 288Departamentul epitropiei obsti-

lor; 268, 269Diclionarul Limbii Ronulne Mo-

derne; 45, 144, 193, 224Dictionarul", lui Laurian

Massini; 180, 193Dijani, sat in jud. Fdgaras; 141DIMITRIE, AMAN; 28DIMITRIE, CANTEMIR; 91-93,

101, 254Departamentul Finantelor; 214dinarii; 35, 37, 190, 258, 286DIONISIE, ECLEKARFIuL; 62Dioscur; 15-17Directia Monumentelor din

C. S. C.A. ; 6Divanul; 28, 29DImbovita; 62, 133; judetul

e-; 76, 89, 118, 212, 213,227, 239, 263

Dobrogea ; 7,9, 10, 12, 14, 17, 19,206

Dobromir, banul; 257

311

25,89, 119,

42, 48-51, 53-55,155, 156, 171,

62,173,

195, 197, 198, 253, 263, 265:

www.dacoromanica.ro

DOCAN, N; 97Docolina, loc. ; 254Dolheni, loc. in jud. FAlciu; 73Dolj judetul; 21, 52, 62, 89,

173, 211, 213, 216, 263Domnita BAlasa, biserica In

Bucuresti; 202Dorohoi, loc.; 106: districtul

--,; 93; tinutul 220DosoFTET, mitropolitul Mol-

dovei ; 249Dragomiresti, loe.; 116Dragoslavele, loc. In jud. Mus-

cel; 144, 145, 249drahma; 13drahma histrianA; 14DRAGANU, N.; 129DRAOHICI, M.; 279DrAguq, loc. In jud. FAgAras; 236DRAOU$ANU - CODRU, C.; 173,

193DRIMBA, VL. ; 68.Du CANGE; 60, 67, 106, 125:Glossarium, lucrare a lui e-,; 60ducatii; 289DuLBERG, MoISE; 174Dumeni, loe.; 79DumrrRiu, MIHAIL; 161DumITRU, PROCOPIE-zaraful;

288DumITRu - un jupfn oarecare;

165Dunärea, fluviul; 9, 97, 101,

254DU$AN, ; 189Dusesti, loc. In jud. Neamt; 115,

116

EBENGREUTH, LUSBHIN VON; 28.5Eforia din Iasi; 28, 32, 39,93, 91

167egiptenii; 13, 83Egiptul-helenistic; 12EimER; 170ELEK, GEGO; 127Epozesti, sat In Moldova; 134ERBICEANU, C.; 43, 56, 91, 247

312

evreii; 13, 167Europa; 29, 39, 45, 84, 293exploratorii austieci; 97

Faraoani, loc. in jud. BacAu;239

FAgArasi; 46, 180, 189: judetul141, 236: regiunea 120

236, 298FAgetel, mosie In Oltenia; 100

125FAlciu, tinutul; 124, 220; jude-

tul 73FERDINAND AL 111-LEA (1655);

35

Fetesti, loe.; 104FlAmInzi - mosia; 65FLEISCHHAKL, consulul austriac;

208, 211Flesti, mosie In jud. Arges: 247Florenta, loc.; 180florini; 155, 168, 170, 200,

263, 284, 286FILIP AL II-LEA <rege al mace-

donenilor>; 10, 11FILIPESCU, familia; 162FILIPESCu, C. <vistierul>; 96FILITTI, I. C.; 197, 246Focea <In Asia MicA>; 13Focsani; 41, 97, 108, 164, 272,

273: orasul 224Foisorul, mosie In jud. Dolj; 122francezii; 30Franta; 29, 45, 52, 68, 69, 69,.

77, 186Friisinet, sat; 47,FRIDWALDSZKY, I.; 287FuRNIcA, D. Z.; 89, 222, 248,.

256

Galata, mänästire; 154, 202.Galati; 56, 58, 66, 148, 164,

206, 219, 220, 244, 254, 272-273, 272, comerciantii din-; 245: municipalitatea din

245: Muzeul de istorie din

www.dacoromanica.ro

",; 66, 93: orasul "-,; 245:regiunea "- - Putna; 245

galbeni; 93, 112, 127, 153,278, 287-292, 295, 300

Galitia; 198, 204Gala, loc. ; 106GALASEsCil Al,.; 110Genova, loc.; 180, 216, 289GERANDo; 261, 287GETA,fiul lui Septimiu Sever; 21geto-dacii; 8-10GHEORGHE-GHERONTIE <zugrav

oltean>; 72, 74GHERASIM, ADAMOVICI, epis-

copul; 70GhermAnesti, loe.; 65, 82GHIBANESCU, GH. ;25, 43, 45, 55,

69,63, 64, 68, 73, 73, 74, 82,103, 106, 107, 114, 114-116,124, 130, 136, 139, 154, 153,154, 171-176, 203, 224, 243,246, 279

GHicA, I.; 48, 68, 65, 68, 88, 92,138, 148, 148, 152, 176, 221,151, 176, 182, 204, 217, 221,234, 235, 241, 242, 263, 271,278, 279, 297, 297, 300, SOO

GHICA MIHAI <mare vornic>; 29,278

Ghighiu, mAnAstire; 142, 266GIURESCU, C.; 26, 192, 223, 254,

255, 264, 277, 283GIuREscu C. C.; 26, 63, 63, 79,

89, 94, 106, 115, 138, 210,254, 254

GIURESCU C. D.; 155, 265Giurgiu, oras; 97, 205, 210;

magistratul orasului "-,; 235;portul --,; 230

Giurmdnesti, sat; 108GYRsovicEANtr, P.; 110Glavacioc, mAnAstirea; 196, 222Glod, sat in jud. Muscel; 117GOLDENBERG, S.; 35, 36, 85, 86,

190, 190, 236, 283GOLESCU, CONSTANTIN (logofd-

tul); 88, 183, 211GOLESCU, DINICU; 210GOLESCU, IORDACHE; 40, 41, 48,

60, 68, 73, 83, 90, 131, 171,193, 237, 255, 269, 278, 300:

Dictionarul" luí "-.; 68, 76,90, 171 193, 215, 224

Gorj; 42, 49, 52, 62, 74, 205:judetul "..,; 117, 139. 144,158, 195, 211-213, 222, 226,265.

GOROVEI, A.; 273Gosmani, sat in jud. Neamt;

115, 116Govora, loc.; 195: mAnAstirea

,--,; 195GRAD4TEA MUNGELULUI;

11GrAdistea, sat; 103Greaca, lacul ---,; 252GRECIANLJ, ST. ; 122, 207, 226,

254grecii; 13, 84: ,--. contemporani;

11: negustorii -,; 9, 10greco-romanii; 8GRIGORE, BR1NCOVEANU - ba-

nul; 41GRIGORE, DIMITRIE, GHICA,domn

(1825); 76,GRIGORE AL II-LEA, GHIcA <donin

al Moldovei>; 59, 126, 127,253

GRIGORE AL III-LEA GHICA<domn al Moldovei>, asea-mintul lui "-; 204, 240

GRIGORE GHICA <domn al TAriiRomAnesti>; 204

GRIGORE, magistrul; 231GRIGORE, URECHE; 100GRIGORUTA, MARIA; 289GRISELINI, F.; 70, 201, 298GROMO, G. (1564); 99GROZEA, haiducul; 87GOCER, L.; 218GYuLA; 190

Hadimbul, mändstirea; 235HARET, SPIRU (vezi Spiru Ha-

ret); 76Harghita, regiunea; 298HASDEU, B. P.; 44, 105, 257Hateg, loe.; 186Hdsdate - mosia de la "a; 46,

94

313.

www.dacoromanica.ro

Helios; 16HEPITES, T. C.; 158Heracles; 16-17: maciuca luí

16, 17Hermes; 15, 16Herseni loc. In Fagaras; 189Hieristi, sat. ; 104Hilandar, manastirea; 121Histria; 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17Hirlau, judetul; 122: tinutul

; 116Holohoveni, sat In Moldova; 104HAFTA, IANACHE, paharnicul 160HOMAN, BALINT; 282, 282, 260HoszoWsm, ST. ; 84, 198, 242,

259, 295Hotarniceni, tinutul; 94Hreasca, loc. ; 106Hulpaseni, sat; 118HULTSCH, F.; 42, 83, 127Hunedoara, domeniu cetatii; 181

238, 250, 262, 283Hurez, loc. 87, 299: rnanastirea

--a; 87HURMUZAKI, MATE!, paharni-

cul; 57HURMUZACHI, S.; 25, 201Hust: iccea de r--,; 37Hui, loe.; 164: epíscopia din

-; 138: regiunea vitícola'134

IAKovENK0, cal'ator rus (1820);89, 159

Ialomicioara, loe.; 122,Ialomita, judetul: 48, 49, 89,

211-213: negustorii din233

IANCU, DIMITRIE; 52IANCU, pecetariul; 291, 292IARcU, D.; 45, 58,65, 6.5, 68, 69,

144, 234, 241, 278Iasi; 6, 28, 33, 55, 57, 59, 66, 66,

67,71,73, 82,91-93,99,101,114, 138, 118, 163, 164,

166, 166-168, 176. 180, 185,

314

187, 220, 243, 245, 254, 272,274-276, 278, 291, 301: bise-rica domneasca Sf. Spiridondin 163: biserica Sf. Nico-lae-Domnesc din 59: breas-la ciobotarilor din 156:consiliul municipal din 33,176, 245, 275: Eforia din33, 166, 167, 271, 274, 274,276, 280, 291: Ministerul dinlauntru 33: Municipalita-tea din 167, 244: Muzeulde Istorie al Moldovei din

66, 280, 292: negustorii din275: Prefectura politiei din275 preotii catolici din

--; 180: Consliul municipaldin ---*; 275: Sfatul oräse-nesc din -; 243: Spitalul Sf.Spiridon al epitropii din148, 272:,, Tirgul Fdinii"din 272

IEREMIA MOVILA <dornn al Mol-dovei> ; 271

IGNAz, BORN, VON; 280Ilfov, judetul; 74, 81, 144, 211,

213, 217ILIAS; 98WAS RARE$ <domn al Moldo-

vei> ; 197Imperiul (vezi Imperiul austriac

5i Imperiul habsburgic); 25Imperiul austriac; 25, 71, 277,

293Imperiul habsburgic; 37Imperiul otoman; 24-26, 84,

88, 181, 203-207, 208, 210,218, 263, 265

Ineu, loe.; 191: muntele 71Institutul de istorie N. Iorga"

al Acadernii Republicii Socia-liste Romania; 6

IoN, cantaragiul; 272ION, NECULCE (vezi si IoAN

NEcuLCE); 55, 56, 63, 71, 92,95, 100, 127, 202, 219, 253,254, 259, 273, 291

IOAN, SANDU, STURDZA <domnal Moldovei> ; 95

www.dacoromanica.ro

IoNAsCU, I.; 278ION, IONESCU DE LABRAD; 135-

-138, 144, 204, 206, 217,221,242, 246, 275, 297, 299, 300

Ionesti In Gorj, 42, 144IORDAN, IOROLT; 95, 263, 319,

321

IORGA, NICOLAE; 6, 25, 26, 28,41-43, 60, 68,76,78,92, 115,117, 164, 171 180, 184, 188,210, 216, 218, 219, 222, 223,224, 225, 226, 236, 238, 239,240, 241, 242, 243, 253, 254,255, 256, 257, 262, 265, 267,270, 271, 273, 275, 281, 282,284, 287, 290, 299, 300

IOSIF AL II-LEA dmpArat alAustriei>; 44, 82, 113, 128,Asezeuntretul pentru cadastrual lui ~; 46, 82, 128

ispravnicii de tinuturi; 33,,Istoria Romaniei" (4 vol.)

Acad. R. S. R. ; 193ISTRATI, C. I.; 292Istros; 11, 13ISTVAN, KISs; 191, 192, 298,Italia; 45, 77, 180, 186italienii; 208, 259ITU, bdtrin din Putna; 104lurghiceni loc. In jud. IlIrlä.u;

122

Indreptarea legit"; 24, 98, 171

jale§, judetul; 196, 195Tdrelea, mAnastire In Oltenia;

129JIPO, IOAN, RADu <din Bra§ov>;

173JIREaC, K.; 169, 188, 208Jitia, mänästirea; 129, 234Jupinqti, sat In jud. Muscel;

105Jurnalul, Obstestet Adundri; 27

KAFICA, FRANTISEK; 84KARACZAY, F.: 192, 204, 219,

220, 240,279KIRILEANU, S. T.; 186KISELEFP-PAVEL DimiTRIEVICI

(1788-1872); 27KLEEMAN,cdlAt4ru1 austriac; 101KOGALNIcEAN17, MIHAIL; 94,203KOLOSZvARY-OVARY; 285Kosice, loc. <in R. S. Cehoslova-

cia>; 151, 192, 200, 201KRAUS, GEORG (cronicar); 36,

85, 180, 181, 237, 282KuPPPER, A.; 55, 69, 182

LAcoN, cáTátor francez <Mol-dova>, 26, 78, 92, 135, 138,175, 219, 240

LAjOS, HUszAR; 286LATA, tatrIn din Putna; 104,LAURIAN, AUGUST, TREPoNiu;

70, 180, 193LAZAR GR.; 111Lazuri (mo§ie); 46Lärgh§eni, biserica din .---,; 72,

91LEDERER; EMMA 151, 169, 170,

177, 180, 188, 191Legiuirea lui Caragea (1818)";

50, 110, 227legiunea a V-a Macedonica; 21LEjEuNE, A.; 45, 60, 84, 88, 97,

182, 208, 259Lemniu, loe.; 140Le National" - gazeta; 278LEONTE, I.; 62LEoPOLD <linparat al Austriel>;

223Letopiseful" anonim al Moldo-

vei; 100LICA, rachierul; 266Liceul industrial de metrologie

din Bucuresti; 6, 59, 93, 269,279

Linauti, sat In jud. Dorohoi; 106Linde, slownicul" din .--,; 198

315

www.dacoromanica.ro

Liow, loc.; 100, 198, 271Livadia, loe.; 261Livorno, loc. <In Italia>; 216Logojefia Dreptaiii; 51, 54Londra; 26, 216Laica, sat tajad. Ilfov; 133, 154LUNoU, C.; 169LUPAS, I.; 70, 235

Macedonia romana ; 11MAIOR, G.; 192MALOUF, M.; 229"Ma/vasia"; 155Mangalia; 7,MANoLEscu, R.; 256, 258Maramures, loe.; 36, 37, 177,

187, comitatul 191, 200,283

MARDARIE, CoMANUL; 139, 194Marghita, loe.; 126MARIA, cataragioaica, solia lui

Lica; 266MARIA, TEREZA <linparateasti a

Austriel>; 293MARIA, VICTOR; 293, 283Marisa, 53MARTIN, FELIX; 278MARTINIAN, A.; 158MAsSIN1, J. C.; 70,MASSIM; 180, 193Mateeasca, sat; 108MATEI BASARAS <domn al Tarii

Romanesti> ; 197MATEI CoRVIN <rege al Unga-

riei> ; 35MAvROCORDAT, A. <mare pro-

prietar> ; 166AIAVROCORDAT, NiCoLAE,

meaua lui --,; 187,MAVROGHENI, NICOLAE; 266Maretei, loc. 175Alastacani, loc. In jud. Covurlui;

114Afdsuri i greut60", din 1886;

221Medias, loe.; 190Alegara; 12Alehedinti, judetul; 52, 89, 117,

117, 139, 144, 173, 210, 211213, 216, 226, 239, 263

316

MELCHisEDEC, EPISCOPUL; 165,,263

MELTZL, OSKAR; 35Meri§ In Oltenia; 48METES, $T.; 46, 97, 120, 140,.

179, 181, 189, 192, 236, 266,281, 298, 300,

micenienli; 8DUmITRu; '2

MIHAIL STURDZA <domn al Mol-dovei> (1834 -1848); 244, 290,292

Mil-1M V1TEAZUL <domn al 'MilRomanesti>; 225, 239, 263

MIHAILA, GH. ; 45, 129, 171, 198,225

MIHNEA TURcrTuL <damn al TA--0i Romanesti> (1577 -15831585-1591); 139, 238

Milcov, hotarul; 115, 244milesienii; 14Milet; 12,Minau; 177Ministerul Afacerilor din Ruin-

tru; 66, 176Alinisterul de Interne; 28,Alinisterul Justitiei; 52MIOC, D.; 163AIIRCEA CioEANu <domn al

Tarii Romanesti> 208AliRcEA cEL BATRIN <domn al

Tarii Romanesti>; 151, 221Al[RoN, CoSTIN; 43, 65, 57, 16,

79, 124, 134, 135, 163, 162,164, 175, 226, 256, 271, 271

Mickolcs, loc. <R. P. Ungaria> ;.192

AIINDRESCU, S.; 141, 238, 251MOBACK, CHR. ; 192Aloesia Inferioara; 21Mogosoaia, podul; 187Mohacs, loc. (R. P. Ungaria); 35Aloinesti, tirgul; 166, 273MoISUC, E.; 71, 86, 281, 284

295Moldova; 23-25, 27, 31, 32, 34,

39, 42, 43, 47, 55, 59, 60, 63-74, 77,77 -79,81,83, 87,91-

www.dacoromanica.ro

96, 98, 100-108, 101, 102,110-112, 114, 116, 118, 122,123, 125, 129, 133, 136, 141 -

146, 147, 150, 152-155,157, 162, 164, 168, 171, 174,175, 177, 181, 182, 185, 188,197, 198, 202, 204, 205, 217 -221, 224, 235, 239-246, 247,251-254, 256, 258, 259, 263,270-272, 276, 277, 279 -281,284, 287, 290, 292, 294-297,299, 301: aseztunIntul dat colo-nistilor bulgari, In 299:eampania polonA In 100:Departamentul din lAuntrul

242, 243, 276: Divanul248: marea foamete din ,--;203: Muzeul de istorie al

176: Obfteasca Adunare"din 218: pamintul 95:suprafata 96, 146: tinutu-rile 185, 220, 244: Viste-ria 28, 242

moldovenii; 155, 244moneda geto-dacA ; 10Morcoviceni, sat; 116MORUZI, ALEXANDRU, <vodà

domn al TArii RomAnesti> ; 187Mosteni-MihAilesti; 53Motru Mare, mosie In Oltenia;

145MREJERIU, L.; 186Muntenia (vezi si Tara Roma-

neascA); 31, 40, 127, 140, 222,223, 246

MUREBAN, FL. ; 261Murgeni, sat; 95Muscel; 49,53, 89, 105, 117, 144,

161; drumul e- - Bu-elm; 75: judetul 89, 118,161, 212, 213, 216, 224, 266

Muzeul tehnic din Bucuresti; 6,59, 93, 269, 279, 290

Muzeului de Istorie al munici-plului Bucuresti; 6, 59, 90, 289

Nades; 191NAGY, MIHALY; 192

NApoLEON I <Bonaparte> ; 29,52NAhoreni, sat In jud. Suceava;

106Ntimalesti, sat In jud. Ialo-

mita ; 122NAmoloasa-TIrgul; 273NAsaud, loe.; 120: regiunea;

119NAsoesti in Bacau; 53NRETAsE, G.; 94Nastureni, sat. ; 116NEAGOE, BASARAB <domn al

TArii RomAnesti>; 117, 222NEAGOSLAV, AVRAM; 159Neamt, judetul; 104, 115, 125:

mAnastirea 134, 218, 253,270, 271, 273: tinutul .--; 253

NE0EIT - mitropolitul TAriiRomAnesti; 61

neolitic - vase din '7

NEWTON, ISAAC; 83NicoLAi - cantaragiul de la slu-

genie; 263NISTOR, 1. 1.; 84, 97, 112, 176.

188, 198Nicopole, loc. (R. P. Bulgaria);

97Nrry, paharnicul (bole') ; 257NoBAcK, CHR. ; 178, 192NOCHRICH; 190N OVAKOVI6, T. ; 45,208Nucet, manastirea; 76numismatica; 13Niirnberg, loc. (11. F. Germana);

293, 294

OBRADOVICI, GR. ; 70, 71, 170,199, 261, 286, 301

Obpteasca Adunare; 27, 30, 111OCEAKOV; 210Ocnita, sat In jud. Dimbovita;

227Odaia Vizirului; 96Odobesti, loe.; 115, 138, 143,

317

www.dacoromanica.ro

168: - Putna, regiuneviticol/t; 133

Olbia (cetate alinea); 11Olteni, loc.; 42Oltenia; 25, 31, 40, 41, 48, 53,

270: administratia austriacadin 96: nordul 139,140; stapInire austriaca;267

Olt-rlu; 31: judetul 89, 174,213, 216

Oltenita, loe.; 97, 230: portul230

Oradea, loc. ; 36, 45, 86, 169, 180191, 193, 200, 282: -Mare; 180: - regiunea;169

oraEele greceEti; 13OraEul Nou; 177Orevita i Bolbo§ani-Mehedinti;

173oraEele pontice; 10, 11, 12, 14,

17, 19OrdeEti, tIrg; 95Orhei, loe.; 203ORIENT, IULIU; 293Orlea, In jud. Dolj; 173OrleEti, moEie In Cirligatura;

122OrEova, loe.; 97: cetate; 101:

- Vidin, drumul; 97Ostrov, manästirea; 195, 196,

223OteEani, loc. In jud. VIlcea: 223OTETEA, ANDREI; 206

OLARIU; 294

PARLEN (general rus); 91PAlciii; 145PALL, FRANCISC; 268PAMPILE, T.; 53, 63, 65, 66, 76,

79, 133, 136, 142, 144, 224PANAITESCU, P. P.; 100, 103-

105, 114, 117, 129, 205, 209,222

318

Pantelimon, manastire, ctitoriea lui Grigore al II-lea Ghi-ca; 253

Paris; 45, 290PARTENIE, monahul; 197Partium"; 37PAuL DE ALEP-diaconul; 152,

173PAPENI, sat; 108Patirlage, sat In jud. Buzan; 81PATRAECu, C.; 160, 212, 213,

230, 265, 267PATRU, popa; 159PETHE, F.; 86PetreEti, sat in jud. Roman; 115PETRIEORU, T; 186, 300PETRIE0RU, ST. ; 170PETRU CEL MARE (tar al Rusia*

45, 48, 84PETRu, FIARES, 254: voevod;

272PETRu 5C1-HOPUL (domn al Mol-

dovei) ; 202Pasac, loc.; 202Pesta, loc. (v. i Budapesta); 193PEYSSONNEL, CH. (cAlator fran-

caz); 153, 154PFANHAUSER, FR.: 133"Pharmacopeea romdnd"; 294PisteEti, sat In jud. Gorj; 158Pite§ti, loe.; 40, 171, 192, 266,

266: oraEul "--,; 223-224.Pingarati, Manastirea; 126, 141,Plrlul Sec, loe.; 77Ple§oiu, sat; 49, 103Ploie§ti, loe.; 97, 162, 211,

266, 278: obEtea negustorilordin 266: muzeul de istoriedin --,; 289: tirgul din 266

Plopana, nmie a lui Voinesculacovachi; 166: tIrgul 273

Poarta otomana; 101Podul Iloaiei; 186POENARU, PETRACHP; 50, 117,

132, 158, 234Pojon, loc. ; 193, 260Polonia; 100, 171, 198, 223polonii; 84, 259, 295Ponoare, loc.; 75Pont (vezi Pontul Euxin); 13

63, 61, 72, 74, 101, 125, 129,144, 146, 156, 161, 173, 192,211, 222, 223, 239, 234, 255,

www.dacoromanica.ro

Ponticapaion (coionie mile-siana); 14

Pontul Euxin; 10, 11, 13, 14poniurile"; 15, 41POP, $TEFAN; 45, 74, 86, 100,

147, 179, 281, 193, 237, 261,282, 284

Popäuti, biserica Sf. Nicolae din273

POPESCU-CILIENI, I.; 103,POPESCU, GH.; 186PopWi in Ilfov (probabil); 81PoPITI, Gr. ; 128, 281PorceW, sat ; 116PossEviNo A. ; 99Potaissa; 21Potlogi, in jud. Romanati; 81POTRA, G.; 61, 67, 71, 112, 157,

202, 212, 226, 228, 266, 288Praga; 86Prahova, judetul; 52, 62, 75, 109

111, 212, 213, 216, 263Pravilniceasca Condica"; 50; 227Principatele <romäne> ; 97,

246: ~Unite; 174: tariful va-mal al unite; 234

PRODAN, D.; 46, 122 128, 155,168, 169, 177, 179, 180, 187,201, 249, 250, 262, 282, 287,297, 298

Propdsirea", revista; 221Prut, riul; 254Pue§ti, loc.; 166: tirgul -

Tutova ; 273Pupezeni in Ialomita; 49Putna, loc.; 134: judetul; 134,

221, 246: mänästirea 134:prefectura din ora§ul 245:regiunea 225: rlul; 134

QuEIP0 VASQUEZ; 83, 88, 181,205, 259

QUELLEN; 37, 190

RAAB, consulul; 204RACOVITA, MIHAI <domn al

Moldovei> ; 26

RADU CEL MARE <dornn al Täri iRomAnqti> (1495-1508);195, 252

RADu, I.; 186RADU, IoAN, JIPA - din Bra-

pv; 173RADU PAISIE (1535-1545); 195RADu VoDR, mänästirea; 47,Ragusa, loe.; 209raguzanii; 188RAtoEvicx <Ignaz, Stephan> ;

88, 184, 264Rädäuti, loc.; 273RAUTESCU, I.; 49, 61, 144, 155,

266rdzboiul ruso-turc (1768-1774);

94regatul feudal maghiar; 34, 35,

126, 127, 282Regulameniul organic"; 28, 50,

51, 76, 112, 118, 131-133,138, 144, 145, 147, 214

Resighea, loc. din Carel; 70Revue roumaine d'histoire"; 6

mo0e in jud. Vilcea;109

Rimnic, loc.; 125: orawl --; 224:episcopul de 210

Rimnicul Sarat, loc. ; 41, 62,239: judetul 52, 162,263

Rimnicul Vilcea; 60: judetul171

Roaba, mänästirea; 129Rodna, loe.; 262, 285,: minele

197Roma, loc. 64, 180Roman, loe.; 153, 165, 273; bi-

serica Sf. Voievozi din 165:biserica Sf. Gheorghe din~; 273: districtul ora§ului

245: Eforia" ora§ului273: municipalitatea ora-

§ului 245: tinutul 241

319

www.dacoromanica.ro

Romanati, loc. ; 41, 47, 81:,.... judetul; 41, 89, 211-213,216, 299

romanii; 13, 23, 44, 45, 67, 68,83, 106, 127, 179, 189,

Romania; 5,romanii; 84, 94, 96, 102, 120,

155, 180, 181, 196, 199Romanesti, loc. In jud. lasi, 65ROSETTI, RADu; 96, 106, 106,

114, 118, 134, 138, 142, 147,297, 299

Rosu, T.; 120, 199, 249, 281,292

ROHRER, J. <cfilAtor austriac>;78, 82, 175, 279

Ruar, sat; 87, 249RUDoLF - Imparat (1588); 34Ruginoasa, sat In Moldova; 116Rumelia, negustorii din ,--,; 259Rusia; 28, 45, 48, 67RuSTEA <comparator de ocina>;

205rusii; 84, 95, 100, 216, 247, 259

Saac, judetul; 112, 213, 214, 226SABINUS VALERIUS <impArat ro-

man> ; 21SAIGEY, M.; 98, 99, 180, 182Salonic <Thessaloniki> loc. <In

Grecia>; 208, 209Sanctuarele dace: 11Sarmizegetusa; 11SAROS, GOMOR; 192sasii; 35, 36, 85, 191, 200, 282,

285Satu Mare, loc. ; 46, 177, 191,

194, 200; domeniul ,--, (1573);168, 194, 262, 287

SAVA, A.; 66, 109, 127, 225Savoia, loc. <in Franta>; 289Sacuiani, loc.; 114, 118Salacea, mosie In Marghita; 94,

126, 169Saliste loe.; 70SaracA, manastire din Banat;

119scaunele; 36ScdriFoara; 41: ,---, - Romanati

jud. ; 41

320

SCHARBERG, B. F.; 86SCHE/ANU ; 119Schei-Bulgari, sat; 116Schell Brasovului, negustorii

din ,--; 154SaimIDL, A.; 98Sculeni; 95SCYLAX din Carianda; 13secuii; 36, 85, 200, 282Seini, loe.; 193SEPTIMIU, SEVER <tmparat ro-

man> ; 21Serbia; 169, 189: ,---, - medie-

valti; 121Serdanu, sat In jud. Dlmbovita;

133Seres, loe.; 258SERGEY, M.; 46SESTINI, D.; 98SEvEREANu, C.; 292Sfatul administrativ"; 51Sfaturile orasenesti; 183Sf. Gheorghe (sarbatoare crestin-

ortodoxa); 143Sf. Nicolae (sdrbatoare crestin-

ortodoxii); 25sibienii; 283Sibiu, loe.; 36, 85, 87, 98, 190,

191, 195, 200, 256, 258, 281,282, 285, 287: cetatea ,---,; 263,284: drumul .--, - Cluj; 98:orasul ,--.,; 237

SIGISMUND DE LUXEMBURG (regeal Ungariei); 34, 85, 190, 282

Sighisoara, loe.; 191SImAoHE, N.; 147, 211, 226, 228,

266, 287SINAN, PASA (1595); 40Sinope (colonie milesiana); 14Sionul, zidurile --,; 85Siret, loc. ;272: ,-,-, rlul; 96: bise-

rica ortodoxa din ,---,; 272sisteme de masurti antice; 12, 42sisteme metrologice; 17sistem (de masura) grecesc; 9,

12, 13sistem ponderal; 13, 14, 17, 18sistem ponderal babilonian; 12sistem ponderal feniclan; 13, 14

www.dacoromanica.ro

sistem ponderal - Histria; 14sistemul de la Buda; 34sistemul de greutäti roman; 18sistemul de mäsurä grec; 12sistemul duodecimal; 18sistemul metric; 24, 29, 31, 44,

46, 48, 51, 52, 62, 69, 70, 76,86, 128, 138, 140, 158, 171,182, 221i 228, 237, 244, 263,300

sistemul de mäsurätori din Me-gara; 12

sistemul de mäsuratori dinMilet; 12

sistemul monetar grec; 10sirbii; 208, 259Slatina, loc.; 266slavii; 45, 129, 189Slänic, mooie In Prahova; 109:

".... loc.; 145Slaveni (jud. Dolj), castrul ro-

man de la .--,; 21Snagov, mänästirea; 195SOBIESKI, IACOB, jurnalul, prin-

cipelui ,--.; 100SoBIEsKi, IOAN <rege al Polo-

niel>; 100Soci, loc. <In U.R.S.S.>; 116Sofia, loc.; 257Solca, mänästirea; 239Soveja, schitul; 197SPALANZANI, L. 261Spania; 289Spiridonia, din Iaoi; 114SPIRU, HARET; 53Stambul (vezi oi Istambul); 245Statul dac; 8Statul maghiar; 35Statutul bresielbr fesatoriloP de

Itna (1793); 85Stäneoti, sat In jud. Vlaoca; 41,

121Stea; 15, 16STINGHE, S.; 258Stoeneoti, sat In jud. Argeo;117SerizmcEscu, NICOLAS; 6, 112,

187

STRA0A, bAtrIn din Putna; 104STROE, BRESLASU; 159Studii" - rev, de ist,; 6 tSTURDZA, D. A.; 68, 65, 68, 69;

80, 88, 92, 119, 146, 147, .1495'278, 279

STURDZA, S.; vistiernicul; 273Suceava, loc.; 98, 106, 271:

tinutul .--,; 221Suedia; 95SURDU, BUJOR; 237, 250Surineoti, loc. In jud. Vaslui;

114Surpatele, mänästire in Oltenja;

161Susläneoti, sat In jud. Muscel;

227SVORONS, N.; 208SZEPES; 192

ils.INEANU, L.; 181, 205, 222SERBAN VODX (vezi of CANTACU-

ZINO, SERBAN); 42, 47, 49, 5a52, 53, 59, 61, 62, 68, 69,-76,77, 88, 132, 133, 234, 223

*ercaia, loc.; 192Simand, loc.; 190Simleu, domeniul cetätii ...--,; 201Siotera, loc.; 191, 193SMIL, cotarul; 1675oimo§, cetate; 199olgäbiraii" <controIorii>; 37SOUTZ0 N; 78, 176,185, 204,221

241, 242, 279§TAHL, H, H.;

221STEFAN, TOMA <domn al Mol-

dovei ; 222*1.EPAN (1434), fratelé lui Ilia`o;

98TE1r1XNESCU, AL.; 222TEPULESCU, AL.; 205, 257

STIRBEI, YoIDA; 68, 69t.Tru, MIHAIL, munismatul; 9

104, 109, 1)45,

21 - Cum m4surau strämo§ii 321

www.dacoromanica.ro

talantul roman; 21talen; 94, 137, 248Titlpäsesti, loc.; 205TANASE, TOMA; 160Tasnad, loc.; 169tatarii; 04, 271Tautl loc. ; 177Tecuci, tinutul; 79, 219Teisani, /nonio in jud. Saac; 143Teleajen, Valea; 108Teleorman, judetul; 205, 209,

212, 213, 216, 247: regiunea225

TEODORESCU, STOICA; 130, 226TEODOSIE, monah In manastirea

Aninoasa; 118teradrahmele macedonene; 11ThuLEscu, P.; 211teutoni, cavalerii; 126Thasos <oras pe insula In

Marea Egee>; 11THORNTON, T.; 26, 97,Tiha, sat In Romanall; 47TIKTIN; 129Timisoara - regiunea "-,; 169Tina, mosie In jud. VIlcea; 111tiparul; 51TIRON, NICOLAE (vornic de la

Poarta); 56Tismana, manistirea; 152, 180,

305, 196, 210, 249, 252: satul",; 194

TImpeni, loc. In jud. Buzau; 196TIrgoviste, loc.; 120, 286; forti-

f icatiile de la 40titgovlytelaii; 252Tirgsot, manastirea; 312, 228,

228, 226TIrgu Fruznos, loc.; 2V6Tirgul Iloaei; 276Tirgul Mur* loc. 26, 85, 191

200, 282Tlrgul Namoloasa; .273TIrgu Neamt, Muzeul din

"--,; 280Tirgu Ocna, loc...; 95: biserica

Sf. Nicolae din "a; 165:drumul - Sculeni: 95

"1" Irnava ; 190

32,1

TIrnave, loc. 298TOCILESCU, GRIGORE; 196, 229,

263Tomis; 11, 12, 15-174 19,20Topolnita, loc.; 194Tokay, loc. <R.P. Ungaria>; 151Toker, firma comercial a din

París; 290tracii; 10Transilvania; 5, 8, 23, 25,

34-38, 39, 44, 45, 67, 69,70, 73, 74, 82, 84-87, 94,96, 98, 106, 113, 119-122,125, 126-128, 140-143, 147,151, 152, 155, 169, 173, 177,178-181, 183, 186-203, 204,

206, 215, 235-239, 248,251-253, 256-260, 264, 271,272, 280-287, 293, 295, 297,299, 300; cucerirea 86;dieta .--"; 237; muntii "a; 8:Negustorii din "a; 211: nor-dul 1--,; 119: ocupatia aus-triaca a "-,; 178 : principa-tul -; 191; sudul r--,; 169,260, 186

transilvanenii; 258TREcHsLER, A. (magazin In

Bucuresti); 54, 270tribunalele"; 54triburile geto-dace; 9, 10Triest, loc.; 289Tripartitur <lui Verbaczy>

46, 126, 127Troesmis; 21Trotus, loc.; 153TROSTER; 69Trudesti, sat; 116Turcia, loe.; 154turcii; 24, 94, 98, 101, 181, 205,

209, 217, 243, 245, 258,259, 263, 271: negustoril272

TuRcu, C.; 6l'urda; 21Turnu, loe;. 270Turnu Mdgurele; 9: tezaurul

de la "a ;9Turna Severin, loc. portal; 231Tutova loc.; 273: judetul

115: tinutul 163

www.dacoromanica.ro

Tara Birsei: 126"Tara Nernfeased"; 193Tara Fäglravului; 120, 121Tara Romäneaseä: 6, 23-32,

34, 39, 40, 42, 43, 52, 54, 55,58-61, 65, 67, 77, 82, 87, 88,92, 93, 96, 97, 98, 104, 107,109-112, 114-116, 119, 121,125, 129, 134, 136, 139, 140,141, 151, 154, 156, 162, 163,168, 171-175, 181, 186, 188,193,196-199, 201, 202, 205-208, 212-214, 217, 221, 225,234, 235, 244-248, 252-254,256-260, 263-265, 270, 272,279-284, 287, 289, 294, 295,298-300: eaneelaria 189;condica Visteriei din 222;,Departamentul treburitor dinläuntru 217, 264, Minis-terul din läuntru 112;Mitropolia din 143; negus-toril din ,-.; 213 Regula-mentul organic din 145,Väraile 214: Visteria213-215, 288, Vornicia dinlä.untru a 266

Tarigrad, loe. ; 234, 235, 257,267

tärile romäne; 24, 31, 44, 206,208

Tigänevti, sat; 56, 108TUMERU MIHAI, negustor; 263Tuteani, loe.; 116

UPIARCAR, GRIGORE, zaraful;289

Ungaria; 34,, 35, 127, 151, 170,186, 187, 189, 191, 200

ungurii; 34, 188UREcNIA V. A.; 41, 43, 53, 67,

73, 76, 89, 110, 131, 143, 152,160, 175, 183, 187, 204, 207,219, 226, 227-229, 240, 242,255, 256, 257, 263, 267, 277

Urlati, loc.; 75

Vadui Butillor" <in Bucurevtb;156, 157

Vai de Ei, movia; 112Valahia, prineipatul (vezi

tenia vi Tara Romäneascd);168, 211, 290

Valea lui Dobrotk loe.; 112Valo, loe.; 208Valul lui Traian; 91VASILE, LUPU <domn al Mol-

doveb; 25, 203,VASILE, URICARUL; 43Vaslui, judetul: 43, 114,:

nutul 220: -- loe.; 273,27Q

Vädeni, loc. in jud. Gorj; 139Väleni, loc. in jud. Museel; 161"Veetigal"; 305Venetia, loc. (Flgärav); 84VEREOCZI; 46, 126, 127VERANCSICS; 741VERE2S, A. 40? 99, 180, 235,

281, 286VERGOLICI, M.; 158Vernevti, loc. in jud. Buzäu; 142VES PASIAN <ImpArat roman>;

64Vidin - Nieopole <drumul> ; 97Viena (Viennensis); 25, 35, 84,

86, 147, 170, 179, 181, 199,201, 204, 211, 219, 260, 282,

284, 286, 291, 294, 300"Viitoruf", ziar <15 aprilie 1904,

Iavi>; 138Visteria; 25, 28, 230-234; aia-

rul ~; 229, 244Viva proprietar de pämint

(1599); 40Vitan - nume; 117VITENCU, AL.; 163Vizir Cislasd (Odaia Vizirului);

96Vilcea. loe.; 109, 110: judetul

103, 117, 139, 141, 144,181, 209, 211, 213, 223, 225,239: regiunea 225

VILCELEANU, I.; 132, 139, 14f,260

323

www.dacoromanica.ro

Vinkori, mAnktire in jud.Neamt; 125

Virtop, sat; 116VIRTOSu, E.; 49VIRToSu, I.; 49VLADisLAv AL II-LEA <rege al

Ungarieb; 34VLAICU-VLADISLAV, voievod;

194, 252Vlasca, judetul; 77, 121, 133,

212, 213, 216Vlklesti sat; 60Vodita, manktirea; 194, 252Voicesti, sat in jud. Dimbo-

vita; 118VOINESCII, IACOVACHI, major;

166Vornicia din launtru"; 213,

214, 264, 265Vrabeti, sat in jud. Mehedinti;

238

Vrancea, judetul; 112: regi-unea 137

vrincenii; 108

WENDT, HEINz; 68WIENER EINER; 175WIERZBOWSKI, T; 100WOLF, ANDREAS; 219, 240,

240, 279, 279WILKINSON, W. 208 264.7 278?

Zagavei-schit; 116Zahorna, mosie in Iasi; 147Zaliu, loc.; 177ZANNE, AL,; 74 146, 182ZANE, G.; 289Zarafii; 289-291Zarand (tinut); 36: comitatul

85, 191, 200, 282ZAWNESCU, R.; .133sloth; 137, 155

www.dacoromanica.ro

LISTA FIGURILOR

FIG. 1. Comanda facuta Eforiei din lagi, la 1857, pentru trimiterea unormäsuri de capacitate (Arh. St. Iasi, Pforie).

FIG. 2. Stinjen moldovenesc de metal (fragment) (coala de metrologie)FIG. 3. Palmele lui . erban Cantacuzino (a) §i Constantin Brincoveanu (b)

(Arh. St. Buc.).FIG. 4. a si b. Palme din Moldova (Muzeul de istorie a Moldovei).FIG. 5. a, b, c, d. Documente cu marirnea palmei cu cave s-a mdsurat

(21.rh. St. Buc. si Acad. R. S. Roma'nia).PIG. 6. Planul unor locuri din la§i cu marimea palmei cu care s-a masu-

rat (Arh. St. Iasi).FIG. 7. Doc. din 1842 cu ntarimea celor trei feluri de palme din Moldova

(domneasca , de mijloc )1 Proasta) (Acad. R. S. Romania).PIG. 8. Pagina din Aritmetica lui Amfilohie, 1795, uncle se vdrbefte de

deget §i palma (Acad. R. S. Romania).FIG. 9. Coturi metalice.FIG. 10. Cum se face masa" o mo§ie. Pagina din tratatul" de topo-

metrie publicat de I. Nistor.FIG. 11. Alt plan de moje din acelasi tratat".PIG. 12. Pianul imprejurimilor manastirii Frumoctsa-Ia§i, 1820 1830

(Acad. R. S. Romania).

325

www.dacoromanica.ro

FIG. 13. Cakulul falcesc" al padurilor mcinastirilor Neamfu i Seculla 1858 (fragment).

PM. 14. Banila veche (Muzeul Cimpulung-Muscel).FIG. 15. Foaia de titlu a lucrarii Invalatura: pentru masura cotului,

1795 (Acad. R. S. România).FIG. 16. Pagina din ms. 1151 despre masurarea vaselor cu cotul (Acad.

R. S. România).FIG. 17. a si b. Condifiile darii in antrepriza a cotitului vaselor la Ia

1853 (Arh. St. Iasi).FIG. 18. a, b. Petilia cotarilor din Iafi impotriva antreprenorului

(Arh. St. Iasi).FIG. 19. Despre alegerea cotarilor la Ia,si la 1863 (Arh. st.FIG. 20. Adevering eliberata: de cotari la 7857 privind dimensiunile

unui butoi (Acad. R. S. România).FIG. 21. Vadrd din metal (Muzeul de istorie a Moldovei).FIG. 22. Oca din tabla' pentru lichide (Muzeul Cimpulung-Muscel)

FIG. 23. Adeveringi de verificare a unui cintar din 1857 (Arh. St. Iasi).

FIG. 24. a, b, c, d. Cintare vechi (Muzeul din Arad),FIG. 25. _Citztar mic de negustor (Muzeul de istorie Bucuresti).FIG. 26. a, b, c. Greuta'li pentru cintarit din Transilvania (Muzeul din

Arad si Muzeul Tehnic).,,FIG 7. Greutdli pentru cinkirit de 1 oca (a) §i 4 ocale (b) (Muzeul

Tehnic 9i coala de Metrologie),FIG. 28. Greutdli pentru cintitrit de 5 (a, b) gi 10(c) ocale (§coala de Metrof

logie).

FIG. 29. Cintar §i greutati pentru galbeni din 1786 (Muzeul de istorieBucuresti).

FIG. 30. Cinta, i greuteili pentru galbeni din 1830 (Muzeul de istorieBncuresti).

FIG. 31-33. Cintare i greutali pentru galbeni (Muzeul de istorie Bucu-resti).

PIG, 84. Greutiiti pentru monede din Moldova (dupA Buletinul Soc.Num. =mane", 1905 si Lit. si arta ronan5.", 1908).

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

PREPATA................................................ 5

INTRODUCERE ........................................... 7

CAPITOLUL I. ISTORICUL AIASURILOR DIN TARILEROMANE................................................ 23CAPITOLUL II. MASURILE SI INSTRUMENTELE DE BIA-SURAT LUNGIMEA ......................... 39

1' Pasul - .. .. .. .. .. .. . 402. Stinjenul §i submuitipiii sdi. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 44

Stinjenul, ............................................ 44Palma, . ......................, ..., ., .. 60Degetul, ............................................ 67Linia, ... . ......... . ......................... 69Piciorul, urma, Lipa sau sul.u1, ........................ 70Tolul, ................................................ 71

3. A lle mdsuri mici de lungime. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 72

Schioapa, ........... . . . 72Latul de minA, ...................................... 73Pumnul, . - ......... . 74

4. Prdjina . .....

.. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 745. A lte instrumente cle e mdsurat iungimea . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 80

Punja sau otgonttl, ....................... .. .. .. 80Lantul, ............................................. 82Roata de misurat, .................................... 83

327

www.dacoromanica.ro

HotArnicirea i mäsuratui mo§iilorDiverse moduri de a mäsura pämintul

328

949798

100100100

CAPITOLUL III. MASURADEA I HOTARNICIREA PAMIN-TULUI. MASURILE DE SUPRAFATA 102

A. impätlirea pamintului in cadrul obtii 102

Impartirea pe bdtrini sau mo§i. 103Delnita i jirebia . 105

107113

a) Ceasul de mers, ..............,

bc MP 71* at . .

d) Leghea, ...........e) PApristea, .......,f) Alte

.

.......,

.. . .

Cotui i submultiplii sdi. 83Mdsurile pentru distante mari. 94

Mdsurarea pe pdminturi" 113Ziva de ardturd ....... 116Ziva de coas'd . 119Mdsurarea locurilor dupd cantitatea de grdurtte sentanate. 119Mdsurarea locuritor dupit cantitatea de produse recoltate. 121Cit aruncd omul cu toporul, securea, bd(ul sau mdciuca. 122Cit trage onzul cu agtala sau cu pupa 125

D. Masurile de suprafati propriu-zise 125

1. Plugul 1262. Iugdrul (holda sau ierdaful) . .. .. .. .. .. .. .. .. ,, .. .. .. ., ., ,, 1263. Pogonul . .. .. .. .. .. .. .. ., .. ,, ,, ., .. ,, 1294. Falcea . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 1355. Submultiplii falcii §i ai pogonului. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ., .. , 140

Ferdela (firtaiul, fertalul) ...................., ......., 141Cezverta ............................, ........., .. 142

e) Ciricul ................. 193Litra .............................................. 144Cinzeaca ............................................ 144Dramul ......, ,, 144

6. A lte unitäti pentru mdsuratul suprafetelor. .. .. .. .. .. .. .. _ .. . 145

PrAjina pAtratA . ................, 145Priljina pogoneascil ..................... 146PrAlina fAlceascA ...................................... 146Stinjenul pAtrat ................. 146Cotul pAtrat .......................................... 148

www.dacoromanica.ro

CAPITOLTJL IV. MASURILE SI INSTRUMENTELE DE Mit -SURAT CAPACITATEA 149

A. M5suri si instrumente pentru miisurat 1ichidele 150

1. Mdsuri de marime variabild. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 150

Butea .............................................. 150Polobocul 153GiumAtatea 154Buriul 154Berbenita (berbinta) ................. _ ............... 155

2. Masuriltoarea bufilor §i poloboacelor. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 1563. Mcisuri de lmirime mai precise& .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . 168

Ciubärul ... .... ..................................... 168Tina ................................................ 169Acaul ... _ ......................................... 169Vadra (feria, urna).................................... 171Cupa (octalia, eytel) .................................. 180Ocaua .............................................. 181Cofa ................................................ 186Pinta ................................................ 186MAsura de apil......................................... 187

B. Masud si instrumente pentru mäsurat materiiie uscate 188

Gdleata (cibla) . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .... .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Coloda . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .... .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Mera . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Chita . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .... .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Obrocul . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .... ..Banifa . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Ferdela (pdtrarul) ........................................Dimirlia . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .

Cezverta . .... .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Sacul . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .Mdsuri mai rar intilnite in documente. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .

Speia ................................................ 248Primanul ............................................ 249Gilvanul ............................................ 249Bràdia 249Modius 249Copul 250Becz 250Sestar 250Hemina 250

188/98198205221225235240246247248

329

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL V. MASURILE L INSTRUMENTELE DE MA-SURAT GREUTATEA 251

Maja . 251Caru/ ....................... 254Povara 256Cintarul antaritul marfurilor. 259Ocaua cu submultipliz 277Fontul (libra) i lotul. 281Cintarirea galbenilor ci a metalelor prelioase. Marca si piseta. . 285anidrirea medicamentelor 292Piatra . 294

CAPITOLUL VI. MASURILE DE VOLUAI 296

Stogul . 296Claia ............................... 297Carul 299Stinjenul cubic . . 300

BIBLIOGRAPIE . 302

INDICE 307

LISTA FIGURILOR 325

www.dacoromanica.ro

REDACTOR: MIHAI N. POPESCUTEHNOREDACTOR: LLORICA WEIDLE

COLI DE TIPAR 20,75+36 PAG. PLANSEINDICI PENTRU CLASIFICAREA ZECIMALA: PENTRU BIBLIOTECILE MARI:9(498), PENTRU BIBLIOTECILE MICI: 9(498).

INTREPRINDEREA POLIGRAFICA SIBIU50SEAUA ALBA JULIA Nr. 40REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIACOMANDA Nr. 321

www.dacoromanica.ro

Bazata pe un bogat mate-rial documentar, lucrarea defata prezinta, pentru primaoarà In istoriografia noastrà,cele circa 100 de unitati siinstrumente de masurat folo-site de poporul roman [Dinala introducerea sistemuluimetric, precum si modul cumau masurat stramosii nostrivreme de aproape un mileniu.Cunoasterea vechilor masurisi a felului cum se masuraulungimea, suprafata, capa-citatea, greutatea si volu-mul in trecut are o

important6deosebit6 ant pentrucunoasterea modului de via-ta al stramosilor nostri, citsi mai ales pentru studierearelatiilor agrare si a comer-tului, care nu pot fi cerce-tate temeinic far6 a cunoasteIn prealabil aceste masuri

Lei 21,50

tanta

www.dacoromanica.ro

EDITUR-A STIINTIFICA

E

°

el.

www.dacoromanica.ro