Cum am gustat din venicie (termen-limit de trimitere a scrisorilor: 20 ianuarie)

Cum am gustat din venicie (termen-limit de trimitere a scrisorilor: 20 ianuarie)

Cum am gustat din VESNICIE?

Regasisem Ortodoxia de curand; pana la 40 de ani am fost convinsa ca locul meu este acolo unde eramdar, datorita aceluia care m-a crescut impreuna cu mama, tatal meu cel pamantesc, Vasile, care era ortodox si avea o mare teama: ca va trece la cele vesnice fara lumanare, fiindca atat eu, cat si mama, eram printre neoprotestanti. Mama a chemat un preot dintr-o localitate apropiata, cunoscut ca fiind un adevarat slujitor al lui Dumnezeu, tata nu a vrut sa se spovedeasca, dar acesta, preotul E. a intrat in camera lui vorbindu-i bland si frumos, nu stiu cat a durat sederea acestuia acolo dar dupa ce a iesit, l-am vazut pe tata cu lacrimi in ochi, se spovedise! Parintii mei erau cununati doar la Starea Civila nu si la Bisericaparintele a fost o binecuvantare si din acest punct de vedere, ultima saptamana din viata tatalui meu a fost si singura saptamana de viata binecuvantata de Taina cununiei! Simtind ca trebuie sa vorbesc cu preotul, l-am intrebat daca este posibila intoarcerea la Ortodoxie, raspunsul a fost afirmativ. Am primit ungerea cu mir in Biserica Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, fiica mea, mama si eu! Nu intelegeam prea bine ce se intampla, paseam pe un taram nou, necunoscut; dar ceea ce imi este clar este faptul ca sufletul meu incepuse o viata noua! Intotdeauna am fost foarte mandra de mine, acasa, la scoala, peste tot imi placea sa ma implic si daca incepeam ceva duceam la bun sfarsitdara venit clipa in care am simtit ca cel mai mare pacat:mandria este acela cu care voi avea cel mai mult de furca! Am primit in dar trei copilasi, trei binecuvantari de la Tatal Ceresc pe care i-am crescut citindu-le Cuvantul, poezii, cantari duhovnicesti, rugandu-neacolo unde lipsea ADEVARUL, am inteles ca aveam nevoie de un duhovnic si am inceput sa caut!Astazi, multumesc Tatalui, am un duhovnic care ma ajuta pe Cale.

Intr- buna zi am plecat cu cei trei puiuti la o plimbare cu bicicletele, numai ca, bicicleta celei mici era fara frane, nu stiam ca fratiorul cel nazdravan ``mesterise`` la bicicleta surioareisi noi aveam de coborat un ``delusor`` acele momente au fost atat de intense incat cred ca niciodata nu voi uita simtamantul avut! Bunul Dumnezeu ne-a ajutat si ne-am intors cu bine! Nu-mi venea sa cred ca am mers atat fara a avea nici o problema. Eram doar noi patru pe un drum nouatunci am inteles ca vesnicia este aici si acolonu doar acolo, vesnicia incepe acum, aici, in tine si in mine, in fiecare suflet care IL cauta cu adevarat pe Dumnezeu!Bunul Dumnezeu ne ajuta sa gasim CALEA, ADEVARUL si VIATA, fara EL nimic nu are valoare!