Victor Ieronim Stoichita sau imposibilitatea uitarii - INTERVIUDoinel Tronaru,

Reputatul critic si istoric de arta Victor Ieronim Stoichita, unul dintre cele mai prestigioase nume ale culturii romanesti si universale, face, in interviul acordat pentru ,,Adevarul literar si artistic", o pledoarie pentru a ne acorda un ceas de ragaz necesar intelegerii corecte a unei picturi, asa cum demonstreaza si in cartea sa recenta ,,Cum se savureaza un tablou", publicata in seria de autor dedicata de Editura Humanitas.

Cel care a influentat formarea intelectuala a unui Andrei Plesu, in calitate de coleg (apoi profesor) la Institutul de Arte Plastice in anii '60-'70, si a fost membru al Scolii de la Paltinis mai vorbeste si despre permanenta sa reintoarcere in Romania, despre semnificatia personala pe care o acorda Invierii Domnului, dar si despre regizorii de film preferati, vazuti cu ochiul unui expert in vizual. Doinel Tronaru: Ati plecat din Romania pe la inceputul anilor '80, ati facut o prodigioasa cariera internationala in mai multe spatii culturale, dar periodic va intoarceti in Romania. Insasi acesta serie de autor de la Humanitas este cel mai elocvent exemplu, acum doi ani a avut loc o intalnire la libraria Humanitas Cismigiu pentru lansarea cartii ,,Instaurarea tabloului"... Ce inseamna pentru dvs. Romania Va considerati in continuare un intelectual romanr Preferati sa fiti socotitt ca facand parte din cultura romana sau preferati sa fiti socotit un autor universale Periodic exista totusi aceasta reintoarcere in cultura romana... Victor Ieronim Stoichita: Romania este tara in care m-am nascut, este tara limbii mele materne, tara in care m-am format si mi-am petrecut copilaria si prima parte a tineretii. Sigur ca itinerariul meu a fost unul mai complicat si mai complex, dar a fi intelectual european nu exclude a fi intelectual roman. Mi se pare ca si invers, a fi intelectual

european nu exclude a fi intelectual roman. Sunt in continuare cetatean roman, este singura cetatenie pe care o am, nu am renuntat niciodata la ea. De ce ati plecat atunci din Romania la inceputul anilor '80 O considerati o cultura marginalas As spune o cultura mica. In ce priveste marginalitatea, toate lucrurile s-au redimensionat. Care-i centrul in momentul de fatan In secolul XIX era Parisul, dupa aceea ar fi America, New York-ul, dar si acolo lucrurile sunt complicate, pentru ca un centru este New York-ul, altul Los Angeles-ul... Londra, Germania... Exact, deci exista o egalizare culturala si nu numai culturala, poate si politica. Eu m-as feri de a vorbi de culturi centrale si de culturi marginale. Personal, ma consider destul sau foarte european. Am avut si am experiente si in Statele Unite, am si predat acolo, dar ma consider foarte european, foarte legat de cultura europeana, si consider cultura romana ca o parte a acesteia. ,,Stie sapte limbi si englezeste" Scrieti direct in toate limbile in care au aparut lucrarilet Scriu in mai multe limbi, ma simt mai acasa in limba franceza, in care scriu si predau in ultimul timp. Am mai scris si in alte limbi, dar imi priesc mai greu. Majoritatea lucrarilor in engleza la care va referiti au fost traduse, chiar daca editiile princeps sunt la Londra, este o imprejurare speciala cu editorul de acolo, dar textele de baza erau in franceza. Cartea actuala, ,,Cum se savureaza un tablou", are la baza o editie in limba spaniola, cu acelasi titlu. Da, in spaniola am mai scris. La nevoie scriu in spaniola, dar cum am acasa o traducatoare, care-i sotia mea, profit de imprejurare. Dar intr-adevar una dintre primele formule ale acestei carti a fost in spaniola. Lipseste germana... Decat ca editii princeps, dar am publicat mult si in germana. Cunosc bine limba si am predat ani de zile in Germania. E o limba dificila, am si scris direct in germana. Dar, totusi, ce va aduce acum in Romania dupa atata vremet Nostalgia Cum priviti tara dupa mai mult de 25 de ani de cand ati plecatr Mi se pare o atmosfera de normalitate si de destindere care face ca intoarcerile sa nu mai fie chiar de ordinul exceptionalului. Mi se pare extraordinar faptul de a putea trai intr-o tara care pana acum 25 de ani era considerata total despartita de Europa. Dar caderea Zidului si a zidurilor a schimbat totul. ,,Se construieste mult in Bucuresti si nu intotdeauna foarte bine" Mai recunoasteti ceva din vechiul Bucuresti, cu ochiul dvs. de esteticiano Recunosc, sigur, destul de mult, dar lucrurile sunt mai complicate. Recunosc, dar in acelasi timp lucrurile pe care le recunosc le privesc cu un ochi, n-as spune neaparat nostalgic, dar intr-un fel le redescopar, cu farmecul lor... Cand traiesti intr-un loc, treci ,,cu ochii inchisi" pe langa cladiri, case... Traind foarte mult in strainatate si intorcandu-ma periodic, chiar daca nu pentru mult timp, incerc sa am cel putin o dupa-masa sau dimineata pentru mine, pentru sufletul meu, sa ma pot plimba prin Bucuresti, si-atunci trec prin cartierul copilariei mele, privilegiat, care este Dorobanti...

Este unul dintre cele care s-au mai conservat... Da. In acelasi timp, stiu, se construieste foarte mult, se darama foarte mult, se construieste mult si nu intotdeauna foarte bine. Aspectul orasului se schimba foarte mult si atunci cred ca ar fi nevoie de o politica mult mai stricta si, din punct de vedere cultural, mai bine stabilita pentru a pastra ceva din orasul asta care are farmecul lui, care e in pericol sa se piarda incet-incet. Ati planificat ca saptamana aceasta de intoarcere sa fie cea de dupa Sarbatori, post-pascala (Saptamana Luminata - n. red.), sau asa s-a nimeritn S-a nimerit, dar lucrurile sunt putin mai complicate. In primul rand, am venit la invitatia Colegiului Noua Europa, legat de aceasta saptamana de lucru foarte intensa de selectie a bursierilor. Saptamana a fost deja programata de anul trecut si atunci am tinut cont, intr-adevar, de vacantele pascale. Deci, intr-adevar, a fost o potrivire si o punere de acord. Ati petrecut Sarbatorile de Paste in taran Din intamplare, am sosit duminica seara, deci n-am fost sambata seara, in care este lucrul cel mai frumos, pentru ca aveam alte obligatii... Dar am sosit duminica seara si am petrecut-o cu prieteni la un ou rosu, la un drob de miel... Si sambata seara unde eratin Sambata seara eram la Paris. ,,Nicaieri nu-i mai festiva Invierea decat in ortodoxie" Dar ce inseamna acest moment pentru dvs., Invierea si tot ce urmeazan Ce semnificatie ii acordatig Sarbatorile de Pasti aveau un farmec deosebit in copilaria mea. Dupa cum stiti, Sarbatorile de Pasti aveau un mic aer de subversiune si imi amintesc intotdeauna de slujba de Inviere. Sambata noaptea, imi amintesc de intoarcerea cu lumanarile aprinse acasa, era ceva cu totul deosebit. Era mai putina lume decat acum, poateg Nu stiu, pentru ca nu am facut nicio Inviere acasa de cand am plecat din tara. Era multa lume. Tin minte, mergeam de obicei la Manastirea Casin, era nu departe de mine. Acolo este un spatiu foarte generos, o piata mare, si era plin de lume in noaptea de Inviere. Este o sarbatoare cu totul deosebita. Traind in Occident, intr-un spatiu catolic, unul din lucrurile care poate socheaza la inceput este ca sarbatoarea Invierii, adica noaptea de sambata spre duminica, este net un moment mai festiv la noi, in ortodoxie. Ortodoxia pune accentul pe Inviere... Exact. Vinerea Mare, adica momentul sacrificiului, al mortii lui Hristos, este mai pregnant in catolicism, de unde o anumita tristete a Pastelui in lumea catolica si o anumita jubilatie in lumea ortodoxa. Este o mare diferenta... ,,Am regretat plecarea doar in decembrie '89" In plus, se pune accentul in catolicism pe Nativitate, ca sarbatoare a bucuriei, iar Pastele are o dimensiune tragica, pe cand in ortodoxie se pune accentul pe Indumnezeire, de aici automat dimensiunea jubilatorie a Pastelui... Totusi, de ce ati plecat si cum ati plecat atunci, la inceputul anilor '80o Aveati o cariera destul de remarcabila si aici, cateva carti publicate... Ce v-a determinat, care a fost contextul> Contextul e mai complicat. La inceputul anilor '80 era

totusi o perioada destul de dificila. Eram bine integrat intr-o anumita atmosfera intelectuala si o anumita rezistenta intelectuala. Lucrurile erau insa din ce in ce mai dificile. Am plecat pentru ca am vrut sa plec (unul din motive era si imposibilitatea de a ajunge la marile biblioteci din Occident, de care aveam nevoie pentru a evolua profesional). Din fericire, am si putut sa plec si nu am regretat in momentul respectiv, chiar daca era o rupere foarte clara de tara, de limba, de grupul de prieteni, de atmosfera intelectuala de aici. Eram din fericire destul de tanar ca sa pot sa asum acest fapt, care m-a costat, au fost cativa ani destul de dificili, de grei, de integrare intr-o alta cultura, alta limba, alta mentalitate. Dar in acelasi timp am impresia ca am dus ceva cu mine, nu m-am rupt total. Dar ulterior ati regretat vreodata plecarea> A fost un moment, o perioada foarte scurta, care a fost decembrie '89. Atunci am avut un mic regret ca pierd, sigur, ceva important. Oarecum dupa cateva luni regretul respectiv s-a mai asezat. Ati plecat la Munchen, daca nu ma insel... Cum a fost adaptarea> Din fericire aveam o bursa care mi-a permis sa ma integrez in mediul universitar, garantandu-mi doi ani de siguranta. Nu eram foarte sigur ca voi putea sa-mi continui meseria de critic si istoric de arta, dar am avut norocul de a lua contact cu un mediu foarte deschis mental, de a avea acces la expozitii care mi-au permis sa ma reciclez, sa ma pun la punct... ,,Am lucrat 12 ani cu indarjire, pentru a scoate prima carte in Occident" Diferenta este foarte mare intre modul de lucru, intre sistemul cultural de aici, evident de-atunci, si cel de acolo Diferenta era imensa. Totul era mult mai profesionalizat. Au fost mai multe diferente: nu numai tara din Est - Occident, ci si Germania, o tara cu o traditie culturala si universitara foarte temeinica. Cu ancorarea latina si balcanica, cu totul alta mentalitate, a trebuit sa invat foarte multe lucruri, atat din codul de comportare, dar si din codul stiintific. Am invatat enorm in anii respectivi si mi-a prins bine, tinand cont de acest soc cultural, dar au fost ani de zile in care nu am mai scris nimic. In Romania eram deja autorul a catorva carti, ultima aparuta la editura Meridiane in anul 1981...

Chiar voiam sa va intreb, cum ati reusit sa publicati acele titluri aici in anii '70d Si de unde pana unde nume ca Pontormo si Georges de La Tour, care erau - ca toti ceilalti manieristi, ,,tenebristi", ,,barochisti" - cvasi-necunoscuti in Romania, ei fiind doar descoperiri relativ recente ale OccidentuluiA Asa e, dar ajunsesem la ei prin lecturi si documentare in zona occidentala la care va referiti (mai ales dupa editarea ,,Jurnalului", Pontormo devenise acolo obiectul unui adevarat cult). In ce priveste publicarea si ,,fentarea" cenzurii, am beneficiat de colaborarea excelenta cu directorul din acea vreme al editurii Meridiane, Modest Morariu, un om si un scriitor (plus traducator) extraordinar, din pacate uitat acum. Revenind la ce spuneam, in 1993 imi apare prima carte in Occident, deci am avut 12 ani de pauza, care s-ar fi putut transforma intr-o tacere permanenta. Dar de ce a durat atat de mult, a fost greu sa va gasiti temele sau altcevag Sigur, in primul rand diferenta de sistem, de a gandi intr-un alt sistem, apoi de a aduce intr-adevar ceva nou. Nu pot sa spun ca e vorba de concurenta, dar e vorba totusi de a avea o voce proprie, si nu oricare, pentru a fi luat in considerare. In momentul in care am reaparut, s-a intamplat in 1993, cu ,,Instaurarea tabloului", dupa 12 ani de tacere, am reaparut intr-un alt context pe scena europeana, internationala, cu o lucrare foarte ambitioasa la care lucrasem in tot acest timp cu o oarecare indarjire. Intr-un fel aceasta pauza mi-a facut bine. Aveam 40 si ceva de ani cand a aparut aceasta carte, care este o carte de maturitate. Aducea ceva nou ideea aceasta a meta-picturiiu Banuiesc ca da, desi mi-e greu sa vorbesc de propriile realizari. In primul rand, cand m-am angajat in acea carte, aveam toata speranta. Cartea a fost primita foarte bine si mi-a creat o baza de prestigiu critic. A fost tradusa ulterior in mai multe limbi, a fost

foarte bine. Reintoarcerea in Romania a avut loc in 1995 cu ,,Efectul Don Quijote", care a fost conceputa special pentru publicul de aici... In 1995, cand a aparut cartea, am reluat si aprofundat contactele cu editurile romanesti, cu Humanitas in primul rand. Nu aveam ceva nou, ,,Instaurarea tabloului" avea probleme de drepturi de autor destul de complicate, si atunci am cazut de acord cu colegii de la Humanitas sa alcatuiesc o carte din articole, texte mici, eseuri pe care totusi in acesti 12 ani le publicasem. Le-am inmanuncheat si le-am facut o prefata si a iesit o carte de care am fost foarte bucuros atunci, pentru ca pot sa republic in Romania. Asadar, acesta a fost ,,Efectul Don Quijote". ,,Meritam sa ne permitem sa privim un tablou cum trebuie"Cartea aceasta care se lanseaza acum (,,Cum se savureaza un tablou" - n. red.), din cate inteleg eu, este o pledoarie pentru ,,intelegerea" operei de arta, pentru extragerea, sesizarea detaliului semnificativ al unui tablou si punerea lui in relatie cu contextul cultural in care se situeaza tabloul. Puteti, pentru cititorul obisnuit, sa-i detaliati ce gaseste in cartea aceasta si de ce ar trebui s-o citeasca In primul rand, cititorul care ia aceasta carte in mana trebuie in principiu sa aiba deja un interes si o deschidere catre opera de arta clasica si vizuala, ceea ce nu e intotdeauna cazul. Nu este un ghid sau un retetar, este o alcatuire - din nou - din mai multe studii si eseuri, centrate pe ideea interpretarii detaliului semnificativ si, in acelasi timp, a bucuriei, a desfatarii, a savurarii unei opere de arta, pe planuri multiple. Primul plan este cel al delectarii vizuale, senzoriale, si al doilea plan cel al intelegerii - este teza principala a cartii - care vine sa mareasca satisfactia privitorului. Cu alte cuvinte, nu putem sa savuram un tablou doar pentru ca este ,,frumos"... Este prea putin. Aici ma lupt oarecum cu o anumita mentalitate, nu neaparat numai a cititorului roman, ci si a cititorului si a publicului occidental. Oamenii, in lumea noastra, sunt grabiti, au foarte multe lucruri de facut, nu au timp sa se opreasca in fata unui tablou. Chiar si lectura unei carti de literatura pune probleme. Vezi felul superficial in care se viziteaza de catre ,,turisti" Luvrul. Lumea se plimba pur si simplu prin muzeu. Chiar si pozitia privitorului intr-un muzeu s-a schimbat. In loc sa se opreasca in fata lucrarii, el se plimba si cu coada ochiului citeste etichete, se mai opreste o secunda, doua... Este o problema de timp, de ragaz, e o problema de perceptie si eu as spune e o problema de autorespect. Adica totusi meritam in lumea de astazi atat de cum e ea sa ne permitem acest lucru, nu numai sa stam la ordinator, dar si sa luam o carte in mana si sa stam pe un fotoliu sau intinsi pe o canapea citind un roman. Si in acelasi timp sa privim un tablou asa cum trebuie privit. Lucrul acesta se uita de obicei. Iti rezervi timp, sambata-duminica, pentru a citi ultimul roman la moda sau pentru a vedea un film. Tabloul ai impresia ca merge mai rapid, ceea ce nu este adevarat. ,,Greenaway face un film bun, altul prost"Cinematograful fiind in primul rand o arta vizuala, in calitatea dvs. de specialist in arta aveti cineasti, autori de film preferatiz Din punct de vedere vizual in primul rand, dar nu numai. Sigur ca am. De altfel, am si scris despre film in cartea mea ,,Efectul Sherlock Holmes", care a aparut anul trecut in aceeasi serie. Este o carte care are ca punct de plecare tocmai ce spuneti dvs., ca filmul este in primul rand o arta vizuala. In aceasta carte ma ocup de doi regizori aparent foarte diferiti, Hitchcock si Antonioni, care au in comun acest interes pentru o traditie a expresiei vizuale si, pe de alta parte, un interes pentru narativizarea prin imagini. Cei doi sunt printre regizorii mei preferati. Ar mai fi, din arta istorica a cinematografului, Orson Welles, ca sa nu mai vorbesc despre anii '20, expresionismul german. Dintre cei actuali, sunt la randul lor nume foarte mari: Lars von Trier, de exemplu, m-as opri aici, pentru ca altfel intru foarte mult in detalii... Si Peter Greenaway, care are studii la baza de pictura Desigur, l-am apreciat inca de la ,,Contractul desenatorului", filmul cu care s-a lansat, si l-am invitat la Fribourg, la un seminar despre cultura cinematografica, unde ne-am cunoscut mai bine. Cu Peter Greenaway se intampla un lucru ciudat: un film e bun, altul prost. Studiile de pictura se simt, intr-adevar, in atatea filme ale sale, mai ales cele din ultima perioada, despre Rembrandt sau Goltzius. Cum ati cunoscut-o pe sotia dvs., care stie atat de bine spaniolat Nu vreau sa intru prea mult in biografic. Am scris si publicat recent o carte, ,,Oublier Bucarest. Un recit", in care intru, prin aceasta cale a autofictiunii, cum se spune, in anumite detalii biografice, veti gasi raspunsuri acolo. Cartea a aparut acum cateva luni in Franta si este in pregatire la editura Humanitas, va apare in toamna. Nu stiu cum se va traduce titlul, in franceza el este foarte potrivit, tocmai pentru ca are acest sens nostalgic, al imposibilitatii de a uita, de fapt. In romaneste trebuie insa

gasit altceva.

BIOGRAFIE Membru al Scolii de la Paltinis Victor Ieronim Stoichita s-a nascut la Bucuresti, la 13 iunie 1949. Inainte sa paraseasca Romania, a facut parte din Scoala de la Paltinis condusa de filozoful Constantin Noica, alaturi de Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, etc. A absolvit istoria artei, cu o teza de licenta sustinuta la Roma si un doctorat de stat la Paris cu teza Le Premoderne, Aspects poietiques et intertextuels dans la peinture du XVIe et du XVIIe siecles. Apropiat al grupului de la Paltinis si al lui Constantin Noica, Victor Ieronim Stoichita a fost intre 1973-1981 asistent la Catedra de istoria si teoria artei la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. A plecat apoi din Romania, initial cu o bursa Humboldt. A fost profesor invitat al unor prestigioase institutii academice, precum Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales Paris (2002) sau Harvard University (2004-2006). A fost asistent la Catedra de Istorie si Teoria Artei a Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti (1973-1981) si la Institutul de Istorie a Artei al Universitatii din Munchen (1984-1990), profesor invitat la Sorbona (1987), Gottingen (1989-1990) si Frankfurt (1990). Din 1991 este titularul catedrei de arta moderna si contemporana a Universitatii din Fribourg, Elvetia. In februarie 2007 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti. Studii universitare la Bucuresti, Roma (licenta in istoria artei) si Paris (doctorat de stat). A fost asistent la Catedra de istoria si teoria artei a Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti (1973-1981) si la Institutul de Istorie a Artei al Universitatii din Munchen (1984-1990). A fost profesor invitat la diferite universitati, printre care Sorbona (1987), Gottingen (1989-1990), Frankfurt (1990), Harvard (2005-2007), precum si la College de France (2008). A fost de asemenea cercetator asociat la diferite institutii de cercetare (Institute of Advanced Study/Princeton, The Getty Center/LosAngeles; Wissenschaftskolleg zu Berlin; Max-Planck-Institut fur Kunstgeschichte/Roma; Center for Advanced Studies in Visual Arts/Washington). Din 1991 este profesor la Universitatea din Fribourg (Elvetia). In februarie 2007 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, iar in 2011 cel de Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice din Louvain. Scrieri: Simone Martini, Meridiane, 1975; Ucenicia lui Duccio di Buoninsegna, Meridiane, 1976; Pontormo si manierismul, Meridiane, 1978 si Humanitas, 2008; Mondrian, Meridiane, 1979; Georges de La Tour, Meridiane, 1980; Creatorul si umbra lui, Meridiane, 1981 si Humanitas, 2007; Efectul Don Quijote, Humanitas, 1995. Cartile publicate in ultimii ani au fost traduse in numeroase limbi. Dintre ele amintim: L'instauration du tableau. Metapeinture a l'aube des Temps Modernes,

Meridiens-Klincksieck, Paris, 1993 (traducere romaneasca, Meridiane, 1999); A Short History of the Shadow, Reaktion Books, Londra, 1997 (traducere romaneasca, Humanitas, 2000, 2008); Goya. The Last Carnival (in colaborare cu Anna Maria Coderch), Reaktion Books, Londra, 1999 (traducere romaneasca, Humanitas, 2007); Ver y no ver, Siruela, Madrid, 2005 (traducere romaneasca, Humanitas, 2007); The Pygmalion Effect: from Ovid to Hitchcock, The University of Chicago Press, Chicago, 2008 (traducere romaneasca, Humanitas, 2011).