CUbTURfl P r i m - r e d a c t o r :

C O I Ï S T . C E H A J Î - R A C O T I Ţ Ä I R E O A C T I A : s ^ ^ ^ i ^ ^ n o n i A r ^ e. d сііі^ Вішііііеса^аЗ Iunie 1 9 2 4

Luniineazä-te ŞB vei ül — Woeste şi vei putea!

C . A l . Remete)

A D U I N I S T R A Ţ I A : S T R A D A N I C O L A E 1 0 І Ш А 6 . T E L l E F Ö I Í S O . 1 5 - 7 5 . T АДПШЬ I V . X-Rl 'JL. 6 4

A p a r e I n flecare D n m i a e « ă

R O M Â N I A S I P A C E A Regele ţării, purtând cuvântul de

pace şi de înţelegere al Neamului românesc s'a oprit o zi în frumosul oraş al Genevei, spre a vizita, tn casa sa, marele aşezământ al Ligii Naţiunilor. A fost acest gest regal un preţios omagiu pe care primul şef de stat il aducea ideii născută in mintea generoasă a unui Wilson şi a unui Leon Bourgeois. Deasupra hotarelor strâmte ale fiecărei patrii, se întrezăreau astfel hotarele dobo-rîte ale unei umanităţi mai bune. Pentru noi, nu trebue însă să treacă neobservată însemnătatea românească a acestui nou tribut pe care ţara îl aduce păcii lumii. împotriva tuturor glasurilor cari vor să facă din So­cietatea Naţiunilor o sperietoare pen­tru viitorul nostru, noi mergem des­chis în calea ei, convinşi că drep­tatea e însăşi temeiul acestui viitor. Cei cari cred a putea săpa şanţ adânc de despărţire între noul stat românesc şi între Liga delà Geneva, zvârlind în acest şanţ spinoasa pro­blemă a minorităţilor, se înşeală. România, credincioasă semnăturii sale, şi mai ales credincioasă libe­ralei sale doctrine politice, nu are nimic de ascuns. Păcatele altor na­ţiuni nu vor fi repetate de noi. In înţelegere cinstită şi în colaborare prietenească cu neamurile conlocui­toare, noi găsim cheia progresului, la care trebue să conlucreze toate forţele vii ale statului. Această cola­borare, are însă o condiţiune indis­pensabilă', respectul tuturor pentru autoritatea şi drepturile acestui Stat. In cadrul acestei formule, care este şi trebue să rămână o formulă gene­roasă şi înţelegătoare, iar nu o meschină şi tiranică arenă de asuprire ca ieri, de pildă la Budapesta, Intre majorităţi şi minorităţi se poate creia ceva mai muit chiar decât o simplă colaborare : se poate înfiripa convin­gerea adâncă că înfăptuirile istoriei au fost împlinite pentru fericirea tuturor..•

Gestul regal a confirmat ceeace toţi simţeau de mult : Societatea Na­ţiunilor nu poate fi un adversar ai României Mari. Dimpotrivă. Atât în politica internă cât şi în politica ex­ternă România are un singur gând, ordine şi pace, înlăuntrul ca şi tn afara hotarelor sale. Noi nu putem pierde o clipă din ochi, pilda minu­nată a Franţei, punct de echilibru, cronometru al ritmului normal şi Mjjunic^^pjlţjcei mondiale, Çe mi-

"*ЧгапТтаі frumoasă poate avea Ro­mânia cea nouă, decât aceia de a fi în răsăritul Europei, sentinela cre­dincioasă a aceleiaşi ordine sociale şi-a aceleiaşi păci politice?

Intru îndeplinirea acestei misiuni noi întindem mână prietenească tu­turor. Alianţe sau acorduri întemeiate pe un comun respect al păcii, ne

leagă de statele Micei înţelegeri, de Polonia, şi de marile puteri apusene. Oare mâine, canal rănile se vor mai vindeca si urile se vor mai stinge, cadrul acestor înţelegeri nu se va putea lărgi? Iată o mare problemă a viitorului.

Cu grijă privim în fiecare clipă ce ѳ drept spre nelămuriritul haos delà răsărit. 0 primejdie netăgăduită întunecă orizontul nostru. Şi totuş, şi împotriva vechilor tendinţe impe­rialiste ale Moscovei, noi spunem dreptul şi dorul nostru cinstit de pace- Dacă însă, nenorocul ar vroi-o, în lupta noastră vom şti să ne apă­răm cu vrednicie. Şi atunci conclavul lumei, delà Geneva va fi alături de noi. Cu sprijinul uriaşei sale forţe morale, lupta va deveni egală, oricât de numeroase ar fi ostile sovietelor. Să nădăjduim că soldaţii noştri s'ar lupta atunci nu cu pumnul gol, ci cu arma 'cea mai puternică a tehnicei modeme. Am avea dreptul atunci să ne îndoim de biruinţa zilei de mâine ?

Oricare ar fi drnmnl nostru, el ţinteşte ţelul suprem al păcii. O pace de înţelegere cu toţi, diucolo de ho­tarele noastre, o pace de armonie şi de colaborare în interiorul ţării. Naţionalismul cel mai intran­sigent poate şi trebue să se împace cu această concepţie. Şi cum naţionalismul e unul din aspectele cele mai fru­moase ale demnităţii omeneşti, eu vreau să-l înţeleg atât la noi câtşilaceilalţi. Jauresaspus „puţin internaţionalism depărtează de patrie, mult internaţionalism apropie. Puţin patriotism depărtează de internaţio­nal ; mult patriotism te readuce".

Nu a sosit încă ceasul când o ase­menea formulă să însemne posibilita­tea unei înfăptuiri apropiate. Ea însă rămâne un ideal măreţ. Să luăm din ea ceeace cuprinde un adevăr netă­găduit : conştiinţa că adevărata no­ţiune de patrie şi de naţiune, înseamnă mai mult un avânt generos, decât o egoistă îngrădire a naţionalităţii.

* Au trecut patru săptămâni delà

vizita regală la Geneva. Politica eu­ropeană confuză şi spinoasă aşteaptă încă o rază de lumină.

Să nu uităm că România nu i-a precupeţit tributul său cinstit. Pri­vind în faţă Societatea Naţiunilor şi formulele de mai multă dreptate ale prezentului şi viitorului, noi am îu-tors hotărît spatele unui trecut care nu a fost echitabil cu noi.

Drumul acesta e pentru noi o pn-ternică garanţie şi sprijin. El ne cere însă şi datorii. VÎNTILĂ PETALA Paris, Iunie 1924.

„ P E N T R U V O I Mă cutremur când mă gândesc

câte vorbe goale se spun şi se scriu astăzi. Mai mult ca totdeauna.

Şi sunt o specie de oameni foarte vinovaţi pentru aceasta, cari parcă şi-au pierdut cu desăvârşire orice simţ şi rătăcesc în vorbă întocmai ca o corabie fără de cârmă.

Vorbe umflate, necugetate şi tot­deauna nesimţite sunt aruncate la voia întâmplării astfel că, ieşind sinistru din plămânii lor, se lovesc între ele producând un sunet asemănător bătăi­lor de tobă goală, cari pocnesc su­părător pe pielea întinsă între două cercuri.

Acest fel de oameni găsesc întot­deauna prilejul să se arate că ştiu şi pricep totul. Pretutindeni ei strigă şi se agită şi din nenorocire se găsesc şi fiinţe, cari ii ascultă şi poate îi şi cred.

In genere, aceştia şi-au făcut ară­tarea în vremurilor tulburi din timpul războiului, iar după isprăvirea acestuia, cu mijloace uşoare şi cu pricepere prefăcută şi-au asigurat câte un loc bun in lume, de unde împroşcând cu tot felul de necurăţenii în faţa celor dinprejurul lor, caută să întunece şi să nimicească pe alţii pentru ca apoi ei să apară cât mai strălucitor.

Pe aceşti oameni îi vezi ori unde te duci : la teatru, in cafenele, în res­taurante, în oficiile publice ca şi în cele particulare.

Ici, îi vezi apărând dreptatea, din­colo omenia şi mai totdeauna cinstea. Da, mai ales cinstea. Aceştia sunt cum îi numesc eu: arendatorii de cinste şi monopolizatorii de adevăr. ' Trândavi şi leneşi întotdeauna, nu

scapă nici o ocazie să nu critice sau măcar să se arate cunoscători desă­vârşiţi ai situaţiei.

Lipsiţi de orice simţ al răspunderii, vorbele Ior aruncate fără . socoteală cauzează o sumedenie de rele: neîn­credere, bănuială, răutate, discurajare, cu alte cuvinte un şir întreg de lucruri odioase, cari săpundu-şi încet câte un locşor în sufletele slabe, ajută la acea stare bolnăvicioasă care de o bucată de vreme pare a se fi cuibărit aici, la noi.

Transformându-se în apărători pre­făcuţi ai celor slabi, în umbra sufletu­lui lor netrebnic urzesc fără încetare t 5istruSerea faptelor închegate cu «™a grea. Strigând că „pentru voi si m « x " p e v o i v r e m s ă v ă a J u t ă m

V aparam...« Ş i „pentru voi ne

dăm şi ultima picătură de viaţă", aceşti giganţi ai distrugerii, ademenesc în taină pe nevinovaţi şi în urmă suflă din toată puterea plămânilor in fla­căra sfântă, care luminează cugetele curate.

Cunoscându-i aşa, fară nici o fărâmă de ruşine în viaţa civică ca şi acea privată, acest soi de fiinţe cu chip de om sunt întotdeauua şi laşe. Prinşi, sau dau bir cu fugiţii şi se ascund privind viclean din vreo gaură oare­care sau, mai deseori, se proster­nează, se roagă de iertare şi se jură că vor fi cuminţi.

Aşa fiind şi aflându-ne atât de des la răspântii periculoase, este foarte trebuitor ca să ştim şi să cunoaştem cui întoarcem urechea spre ascultare şi ale cui vorbe cântă melodios In faţa noastră.

Acest prefăcut „pentru voi..." îşi are înţelesul său, atunci când vine tocmai de acolo de unde îl aştepţi mai puţin căci nici odată, vândut aşa de ieftin nu atinge măcar in treacăt aceea coardă fină a sufletului, care tremură numai când el însuşi simte.

Urmărind numai distrugerea sub toate formele, ipocriţii apărători ai cinstei şi adevărului caută ca prin mijloacele lor iezuite să ne atragă atenţia tocmai în partea opusă a intereselor noastre particulare sau obşteşti.

Periculoşi în cel mai adânc înţeles al cuvântului, aceşti oameni cari s'au născut în locuri tainice fără de lu­mină, au crescut lipsiţi de mângăerile sănătoase ale părinţilor şi trăesc de pe o zi pe alta sugând vlaga din tru­pul altora, nu vâneaz. decât o pii-copsire ieftenă şi fără de primejdii. Fără a fi bănuitori şi fără a fi prea aspri, astăzi mai mult ca totdeauna este nevoe să ne ascuţim mintea şi să ne îndoim atenţia.

Avându-i aproape nelipsit în ime­diata noastră apropiere, să ne ferim de ei, — şi să le dăm ceeace me­rită : dispreţul nostru nemărginit.

IOAN LUCA CIOMAC

C H I P U R I D I N M A C E D O N I A

MIRE Şl MIREASĂ LA ROMÂNII DIN SAMAR1NA, MARE ORÂŞEL LOCUIT NUMAI DE AROMÂNI

P R O B L E M E B E D R E P T

Teoria impreviziunei în legiuirea romanească Un mare număr do procese de

a căror hotărîre depinde, în o bună măsură creditul şi fiinţa însăşi a industriei naţionale şi o seamă de interpelări momite din sânul adu-nărei deputaţilor în şedinţele din urmă, au impus guvernului o nouă problemă de soluţionat.

E vorba de câteva sute de con­tracte importante, încheiate în con-diţiunile normale dinainte de război şi neexecutate sau numai parţial executate până la intrarea Româ­niei în acţiune, apoi suspendate în executarea lor cât a durat războiul, ce sunt acum aduse în judecata diferitelor instanţe în totatâtea pro­cese de neexeeutare şi daune.

Deoparte stă principiul statorni­cit de legiuitor în codul civil român art. 969, anume eă „eonvenţiunilc legal făcute au putere de lege între părţile contractante". Şi aceste con-venţiuni nu se vor putea anula decât prin consimţământul părţilor sau din cauze autorizate de lege, ori însuşi cauzele legale de anulare sunt circumscrise îu articolele 1256, 1457 şi 1458 cod civil.

De a-ltă parte însă, sunt împre­jurările — cu neputinţă omeneşte de prevăzut — aduse de război, ce au schimbat cu desăvârşire condiţia contractelor şi. cari, prin riscurile ruinător de oneroase ce aduc obligatului, caută a-1 deslega de obligaţiunea îndeplinirei presta-ţiunilor promise. Aci este teoria improviziunei.

Iată între ce îndepărtate extreme va luneca legiuitorul pânăce va fixa — dacă va fixa cândva — un punct mijlociu de equitate şi de legalitate, în cumpăna legei.

Belgienii au legiferat această teorie imediat după război, ce-i dreptul numai în materie comer­cială. Intr'adevăr, în legea delà 11 Octomvrie 1919 se admitea revi­zuirea şi anularea contractelor a căror executare se făcuse imposibilă în urma şi din cauza războiului. Legea dispunea inoperanta chiar a acelor clauze prin cari debitorul îşi luase asupră-şi riscurile războ iului. Se considera : lege exceptio nală şi tranzitorie.

Francezii au legiferat-o încă din 1918, la 21 Ianuarie, şi făuritorul proiectului a fost d-1 Faillaut. Pen­tru anularea efectelor contractului cerea obligatului să dovedească că în urma războiului, executarea obligaţiunilor luate îi aduce pre judiţii ce întrec cu mult orice pre­vederi — raisonnaplemcnt — po­sibile în momentul convenţiunei

La Italieni, judecând după ulti­mele jurisprudenţe ale casaţiei, este—nu resciziunea contractului — (vezi şi decretul Nr. 379 din 2; Mai 1915) ci păsuirea executării. Se acordă un nou termen, se ma­jorează preţul convenit. Se supune prin aceasta convenţiunea apreeierii judecătorului — nu pentru a libera pe contractant de sarcina obligaţiei, prin anulare — nici pentru a re­para complect pierderea — ci, pentru limitarea pagubei.

In sfârşit, în justiţia germană (dealtfel şi în cea ungară şi aus­triacă), prezidează un principiu călăuzitor, vizibil în toate deeiziu-nile ce am citit: Orce obligaţiune trebuie executată în spiritul echi­tăţii, cu bună credinţă şi cu înţe­legerea intenţiunei iniţiale a păr­ţilor. Aceasta, peste termenii în cari s'a redactat convenţiunea — contractul — şi trecând peste ada­giul „Cum in verbis nulla est an-tiquitas, non débet admitti volun-tatis questio*. Şi două hotărâri

recenta pronunţate sunt edificatoare. Prima a dat-o Oberlandesgericht Jena, anulând contractul făcut în 1913, pe termen de zece ani pentru vânzarea unei case, pe preţ de, în intervalul delà încheierea şi până la executarea promisiunei de vân­zare preţurile majorându-se în pro­porţii imposibile omeneşte de pre­văzut. Iar a doua a dat-o înalta Curte de justiţie din Lipsea prin decizia ei deacum două luni, prin care statorniceşte că datoriile con­tractate când marca era la pari­tate să se execute cu plată în aur.

Problema este ir Presantă pentra că rezolvirea ei î:̂ sensul preconi­zat — admiterea'unprticiZ'iunei, — înseamnă înainte de orice emanci­parea spiritului dreptului de vechile canoane subiective.

Zice bine d-1 Sescioreanu în Pan-decte: sensul adoptàrei legii „cată să impună o nouă calitate con­tractului acea aconformărei eu starea socială şi funcţionarei lui în am­bianţa stărei sociale nouă". Reali­tatea obiectivă a situaţiei de fapt şi solidaritatea socială sunt deci cele două însuşiri ce le cuprinde în rosturile ei reforma ce se intro­duce prin „impreviziune". Şi tocmai acestea simt două dintre cele mai importante idei ee se impun în viaţa juridică după război.

Nu ştim cari fi-vor criteriile după cari eomisiunea ministerului justi­ţiei va elabora proectul de lege.

Va căuta oare el ca pe cale de lege rigidă să tranşeze raporturi contractuale atât de flexibile şi înţesătura cărora sunt cuprinşi mai toţi centrii motori ai industriei naţionale, ori statornicind princi­piile sănătoase şi corespunzătoare ţărei noastre pe cari legiuirile străine le au dovedit de temei, va încredinţa cumpăna magistratului pentru ca el apreciind „in concreto" să pronunţe cea mai echitabilă şi cea mai înţelegătoare hotărâre.

ION I. NEDEIESCU, avocat

CHIPUPJ DIN MACEDONIA

ra PERICOL Mă plimbam într'o zi pe străzile

unui oraş din provincie.. . Nu departe din înaintea mea

văd la un chioşc de ziare o mul­ţime de oameni adunată. Unii ţ i­neau în mână câte o foaie, alţii se grăbiau să cumpere una.

—' „De bună seamă a sosit ceva publicaţie nouă" — şi curios să aflu ce publicaţie are la noi feri­cirea de a fi aşa cu trecere, mă grăbiam spre mulţime.

Şi când mă gândiam, că voi găsi ceva bun de cetit, mă trezesc în faţă cu elevi, soldaţi, muncitori şi alţii, ţinând fiecare câte o fiiţuică pornografică, nou sosită, la care se desfătau.

In timp ce pornografiile mur­dare se treceau în sute de numere şi seri;, pe masa chioşcului stătea o grămadă de reviste literare pră­fuite de cine ştie câtă v reme . . .

Da! Acestea au trecere 1 Pornografii scoase pe fiţuici,

venin ispititor, ce se răspândeşte printre atâţia oameni!—Vezi câte un copil, de-abia ştie ceti, — în rând cu un pierde-vară strein cu straie murdare — rupte, cu mutră obraznică şi cu ochi sterşi, semn al unei vieţi stricate, — ve-selindu-se în strada mare de ob­răzniciile pornografiilor — pe când o revistă înălţătoare de suflete de-abia îşi mai poate duce viaţa de azi pe mâine mulţumită puţi­nilor ei credincioşi vechi, ce mai ţin aprins focul pe altarul adevă­ratei culturi.

Stai şi te gândeşti: Putem noi oare privi nepăsători

un viitor, ce-1 va plămădi o nouă generaţie, care e ameninţată de a fi atacată de viermele cel mai distrugător, acela al murdăriei sufleteşti? Să privim cum se pune temelia unei vieţi depravate, care va nimici neamul nostru înainte de a ajunge la o adevărată înflorire? — Nu!

Să distrugem piedecile, ce stau în calea înălţării neamului ro­mânesc ! Deda AURELIAN BORSIANU

S C R I S O R I » I N P A R I — DELA REDACTORUL NOSTRU —

Sărbătoare românească Cu ocazia marilor jocuri Olim

pfôe delà Paris s'a organizat o se

2 5

FRÂNTURI D E «AUTO . In „Adevărul" politie, d. C. Io­nescu, doctorand în filosofiie, spi­cuind câteva rânduri dintr'un arti­col al d-lui profesor Iacobovici, prin care fostul rector al universi­tăţii clujene, cerea şcoli secundare pentru ţărani, pomeneşte de mă­surile ce se iau la ministerul şcoa­lelor, măsuri care duc la desfiin­ţarea puţinelor gimnazii rurale ce avem. Articolaşul d-lui C. Ionescu, ne dă prilej să facem două preci­zări, în legătură cu şcolile secun­dare rurale :

1. Cel dintâi, care a demonstrat însemnătatea păturii ţărăneşti, în mecanismul statului nostru, a fost profesorul universitar S. Mehedinţi.

In calitate de ministru al şcoa­lelor, în guvernul care a avut sar­cina să încheie pacea delà Bucu­reşti, ne-a dat cea mai adâncă, dar şi cea mai practică legislaţie şco­lară. In proectele d-sale de orga­nizare şcolară pătura ţărănească îşi avea însfârşit, ca şi pătura orăşe­nească şcolile necesare. Feciorul de ţăran, în mediul lui firesc, dacă merita, putea ajunge până la cea mai înaltă treaptă de învăţătură. Experienţa făcută, în scurt timp şi în condiţiuni peste măsură de grele, a dat totuşi rezultate uimitoare.

2. Gimnaziile rurale, atâtea câte mai există şi pe unde există, au fost creiate de cele mai multe ori, pentru satisfacerea intereselor vre­unui elector local, şi sunt conduse de un personal didactic, care în majoritatea cazurilor, nu are pre­gătirea suficientă. (Aceasta era de aşteptat, când în centre şcolare de mâna întâia, suplinitorii se recru­tează la întâmplare dintre preoţii care n'au acatiste îndeajuns, dintre advocaţii fără clientelă şi dintre studenţii înscrişi de formă).

Ca unul care n'am călcat alătu­rea cu adevărul, am ţinut să facem sublinierile de mai sus să încheiem rândurile de faţă, cu următoarea reflexie :

Dacă vrem ca exproprierea şi votul universal să-şi dee roadele aşteptate, dacă vrem să biruim în concurenţa internaţională, afirmân-du-ne ca mare putere, trebuie să ne întoarcem faţa către sate. Acolo e izvorul care trebueşte bine păzit şi canalizat.

Tip de Farşorată, vara prin munţii Pind şi iarna prin câmpia Tesaliei şi Epirolui.

Numirile noui ce se tot dau co­munelor, dar mai cu soamă străzi­lor, te pun pe gânduri. Nici o grijă, şi nici un temeiu pentru alegere. Pentru numirile de străzi, am avea de făcut următoarea propunere :

Să se aibă în vedere personali­tăţile din partea locului în primul rând, apoi cele de aiurea, dar apar­ţinând tot neamului, şi în sfârşit cele străine. Pe tăbliţă să se pună negreşit sub nume câteva date bio­grafice. Să ştie trecătorul despre cine e vorba, şi de ce merită acesta să i-se pomenească numele în vea­cul veacurilor. Foloasele acestei mă­suri, nu sunt, erjedem, de neţinut în seamă. /yffij*e'*i-\ 'ou Dongarozi

zitíne de artă zisă „marea seziune de artă a Olimpiadei". Pe scena teatrului „Champs Elyseés" cel mai cochet teatru din Paris se perindă seară de seară — şi asta va continua până la sfârşitul jocu­rilor olimpice — tot ce poate fi mai ales ca actori, muzicanţi, dan­satori, etc. Una din aceste seri a fost destinată unui festival româ­nesc dat sub auspiciile Fundaţiei Culturale „Principele Carol" şi a Asociaţiunei Franceze de expan­siune şi de schimburi artistice. M. S. Ragele Ferdinand care se găsea în Paris în drumul delà Londra spre Bucureşti, a onorat cu înalta Sa prezenţă această serată de mu-zjeă românească ce a dobândit un succes cu totul s t ră^ei t . Tot ce Parisul are mai distins şi mai elfe -gant a luat parte la această mani-festaţiune românească. M. S. Re­gele a venit însoţit de membrii legaţiunei române si de toate_ ofi­cialităţile româneşti. Demnitari ai republicei Franceze erau destul de numeroşi.

La intrarea Suveranului o oare­care Dnă Marcovici a spus imnul regal acompaniată de orchestra „Concertele Colonne". A fost sin­gurul punct ce ar fi putut lipsi din program căci imnul regal ar fi putut fi executat ca'ntotdeauna de orchestră fără ajutorul unei femei înbrăcate naţional, cu nume dubios şi care fără să declame a sbierat un oribil Trăiască regele. E o inovaţie desigur, şi cel ce a dibuit-o aici la Paris (căci e sigur că ideia n'a venit din Bucureşti) nu e de felicitat căci cred că nici în ţara românească şi numai între urechi de români n'ar fi avut suc­ces. Regele însuşi părea mai mult speriat decât uimit, de această doamnă supărată.

S'a executat apoi un „Scheitzo" de Cuclin, poemul sinfonic „Ach-teon" de Alfred Alexandrescu diri­jat de autor şi G. Enescu a cântat la vioară acompaniat de orchestră Rapsodia Concertanta de Stan Golescu.

In partea a doua G. Enescu cântă din nou la vioară cu acompania­ment de orchestră „Fermecarea Armidiei" de NonaOtescu, tenorul Stroescu delà Opera Comică a cântat „La noi" şi „Flueraşul". S'a executat apoi „Scene Moldo­veneşti" de M. Fora şi „Rapsodia Română". Toate dirijate de G. Enescu care a fost muit ovaţionat de asistenţă.

M. S. Regele a părăsit apoi teatrul în oraţiunile mulţimei.

In rezumat acest festival de muzică românească a fost desăvâr­şit. Să nu uităm însă să excludem „Trăiască Regele" — Programul de propaganda românească în străi­nătate al Fundaţiei Principele Carol nu se desminte de loc. Cinstea e mare şi pentru artiştii noştri eari îşi dau timpul, munca şi sufletul pentru asemenea întreprinderi.

Ce e bine, e bine.

incă un argument contra păcei Desigur că Germania nu încetează

un moment să depună maximum de efort în toate domeniile pentru pre­gătirea viitorului război de revanşă care în lipsa unor precuaţiuni serioase din partea foştilor învingători, ame­ninţă să ia proporţiile unei catastrofe nemai pomenite, rezervând decepţii durerose.

Masele sunt încontinuu excitate şi sufletul de fierai Germaniei delà 1870 la 1918 n'a expirat, după cum în­cearcă să creadă sau să mintă unii nesuficient informaţi, sau alţii din slujba „vulturul negru".

Există în Franţa oameni conştienţi cari îşi dau seama cu groază de perspectivele negre ale zilei de. mâine operă a concilierilor şi nechibzuinţelor de azi. Franţa e condamnată serios tocmai când era pe picior să dicte­ze în lume, după cum făcea Engli-tera până la 1914. Şi numai singură tăria de până acum a Franţei stabilia oarecum un echilibru în Europa de după război. Imediat Franţa slăbită, Germania nu va aştepta prea mult şi rând pe rând, trecând prin toate fazele prin cari am trecut delà 1914 încoace — acum însă în sens ret-rogad — nu ne vom putea opri la forma Europei dinainte de război şi va trebui, firesc, să se încarce balanţa în folosul învinşilor de azi. Greutatea consolidării neluată în samă, nu nu­mai că e firesc, dar e sigur că cu­cerirea se va transforma în catas­trofă. Lucrurile acestea nu trebuesc ştiute numai de cei ce guvernează pentru a putea lua neîncetat măsu­rile de precauţiune, ci însuşi poporul tot trebue să deschidă ochii asupra pericolelor de mâine întorcându-şi energia şi lăsând la oparte patimele personale, pentru uşurarea sarcinei celor ce conduc. Altfel se întâmplă ce s'a întâmplat acum în Franţa unde stiuaţia, chiar dacă nu e prea gravă pentru moment în urma alegerilor legislative, e mult mai slăbită ca acum câteva săptămâni. Şi e destul de în­semnat căci în loc să ne întărim în­cet, încet apărarea în contra furiei de răzbunare a celui mai dârz din­

tre popoare, o slăbim încet, încet, în mod nechibzuit. De aceia spun că tot atât de mult se cere azi şi delà po­por ca şi delà guvernanţi. In mate­rie de politică internă, greşală unui guvernant de astăzi se poate repara uşor di altul ce-1 va înlocui mâine, sau de popor însuşi. Ce face un po­por însa necugetat, necugetat rămâne, şi ce face el cugetat, cugetat rămâne influenţând puternic asuora afacerilor externe.

Toţi învingătorii de ieri trebue să ne consideram azi unu şi acelaş, până în ziua când ne vom convinge că ceeace am câştigat, :',m consolidat a-tât de bine, în cât să nu mai trăim cu teama unor turburări catastrofale în viitor.

Un nov pericol pentru pace în a-farä de nechibzueH politice de o parte şi şovinism ultra-naţionai (şi cu drept cuvânt) de aită parie, îu afară de o stcţ'e economică mediocră aici şi mai bună decât se închipue dincolo, în afară de muite alte consideraţiuni contra unei păci trainice, este numă­rul mereu crescând al populaţiei Ger­maniei. Şi ca acest pericol să se poată înţelege mai bine am să dau câteva date statistice asupra creşterei popu­laţiei germane şi franceze la diferite epoci, pentru că — repet încă odată — atâta timp cât pacea dintre Franţa şi Germania nu va căpăta o formă absolut stabilită. Europa nu va putea fi liniştita. Din cele ce vor urma se va vedea, nu cu puţină mirare pro­gresul Germaniei în secuiul trecut precum şi în oiezent şi distanţa la care se ţine Franţa.

In 1816 Germania avea 24.833,000 locuitori ; in 1840 s'a ridicat popu­laţia până la 32.787,000; In 1870 la 40.818,000 (aici desigur că au contribuit şi anexiunile) : In 1895 po-pulaţiunea avea de 52.895,000 locui­tori; in 1905 de 60.641.000 şi în 1914 de 67.790.000. Din cele de mai sus se poate vedea că'ntimp de nici o sută de ani populaţia Germa­niei aproape s'a triplat.

Delà 1919 până în Decembrie 1922 Franţa şi-a înmulţit populaţia cu 132.200 locuitori (a nu se uita ane­xiunile), în acelaş timp Germania a câştigat 2.162,907. Populaţiunea Ger­maniei e azi în număr de 64 mili­oane (daca n'ar ii fost războiul şi pierderile de teritorii desigur că acest număr era cu mult mare).

Franţa din potrivă (luat după re-censămânful din 6 Martie 1921) n'are decât 39.595,612 locuitori dintre cari 1.550,449 străini. Suprafaţa totală a Franţei fiind de 550,986 km. 2 ar re­veni cam la 72 locuitori pe km.2

Scăzând acum străinii şi ajutând ex­cedentele de naşteri din anii delà 1921 încoace şi luând în considerare toate naturalizările şi achiziţiile de teritorii (socotind în cifre rotunde) ar avea un maximum de 38.400,000 locuitori.

Pericolul cted că apare destul de îngrijorător ştiind mai ales că rapor­tul nu va rămâne mereu acelaş în viitor, dând din contră în fiecare an un avantaj sdrobitor Germaniei.

Pentru moment 38.400,000 fran­cezi în faţa a 64 milioane de Ger­mani trebue să dea serios de gândit tuturora. Un ziar francez care se ocupa într'una din zile de această problemă, comparând populaţiile cu un lichid şi teritoriile ocupate de ele cu nişte vase comunicante spunea că „în baza legei vaselor comuni­cante înlocuită aici cu legea popoa­relor învecinate, se va sparge fron­tiera dintre ele ca şi cum ar crăpa o membrană subţire presată de o prea mare greutate de lichid". Este exact fenomenul pe care Lamartin îl numea: „O debordare armată, a naţiunilor prea populate."

Cele spuse mai sus cred că sunt destul de elocvente pentru ca'n ju­decata fiecăruia să formeze ideia unui alt argument serios contra unei păci trainice. Sunt remedii de găsit şî'n această direcţie? Francezii conştienţi cred că da, şi de aceia acum se în­cearcă o mare luptă pentru înmulţi­rea populaţiei. V. GIi. Mugur

Un eveniment muzical Clujul, oraşul de cultură şi energie

naţională, nu putea să rămâe în urmă şi pe terenul muzical.

Un modest şi talentat muzician, d. H. Klee, maestrul la Opera Română din acest oraş, a terminat lucrarea sa de compoziţie muzicală: „Făt frumos." Subiectul e acelaş luat după „Inşiră-te Mărgărite" a lui Victor Eftimiu.

Acest eveniment muzical nu poate decât să bucure şi să măguliască pe flecare iubitor de artă, văzând că se înmulţesc şi compozitorii noştri mu­zicali, scoţând în evidenţă farmecul din motivele cântecului nostru fer­mecător naţional.

Se desgroapă încet-încet însuşirile muzicale ale unui popor cari şi-a alinat şi zile triste şi vesele prin accente compoziţia nemuritoare din doina.

Opera aceasta s'a reprezentat de către Opera Română din Oluj, în seara de 13 Iunie c , şi vom vorbi despre ea îa numărul viitor.

Pagina 2% CULTURA POPORULUI Numărul 64

Ш Fit

D u m i n e c a t u t u r o r s f i n ţ i l o r Dintre aceia cari I-au urmat pe

dânsul, Isus şi-a ales doisprezece a-postoli, ca sâ-i înveţe toate tainele împărăţiei lui Dumnuzeu şi să-i tri-meată în lume. Acestora încă în ziua alegerii le-a dat unele poveţe. 0 parte a acestora se cuprinde şi în sfânta Evangelie de astăzi.

Vorbind despre aceia, cari vor pri­mi cuvântul Evangeliei, vestit prin a-postoli, Isus zice: Tot cel ce mă va măr­turisi pe mine înaintea oamenilor,— şi eu îl voi mărturisi pe el înaintea Tatălui meu, care este în ceruri.

Datoria de-a mărturisi pe Dumne­zeu înaintea oamenilor o are fiecare creştin, pentru-că fiecare creştin are trebuinţa să-1 mărturisească Isus îna­intea Tatălui său, carele este în ceruri.

Cum putem să mărturisim pe Dum­nezeu înaintea oamenilor? In două chipuri: cu cuvântul şi cu fapta.

Prin cuvânt mărturisim atunci, când vestim legea lui cea sfântă, arătând celor neînvăţaţi calea, care duce la Dumnezeu. Aceasta nu este o datorie numai a preoţilor, ci a oricărui creş­tin adevărat. Astfel părinţii au dato­ria să-şi înveţe copiii să se teamă de Dumnezeu şi să-1 iubescă, să-i înveţe rugăciunile şi altele cari se mai ţin de legea cea sfântă. Părinţii cari îşi împlinesc această datorie vor avea copii buni şi ascultători, iar copiilor le vor pregăti fericirea viitoare încă din frageda copilărie. Pe Dumnezeu trebue să-1 mărturisim chiar şi în faţa duşmanilor credinţei, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zicea: nu mă ruşinez de Evangelie. Pe cei cari s'au lăpădat, ori depărtat de Dumnezeu, prin cuvinte blânde a-i întoarce la adevăr.

Cu fapta mărturisim pe Dumnezeu atunci, când toate faptele noastre sunt potrivite cuvintelor evangeliei. Acela, care trăieşte o viaţă adevărat creştinească mărturiseşte pe Damne-zeu întocmai ca şi cei cari îl vestesc cu cuvântul. Isus a îndemnat pe cei cari cred în numele lui sâ se silească a-şi întocmi astfel faptele, încât vâ-zându-le oamenii să preamărească pe Tatăl cel din ceruri.

Intre aceia, cari au mărturisit pe Dumnezeu înaintea oamenilor, cei din­tâi sunt sfinţii.

Cine sunt sfinţii? Ei au fost oameni, cu trup ome­

nesc şi cu patimi omeneşti, ca şi noi. Dar au iubit pe Dumnezeu mai pre­sus de toate şi s'au făcut astfel vred­nici, ca să fie încununaţi şi din par­tea oamenilor şi din alui Dumnezeu, cu neveştejita cunună a măririi.

Unii au trăit înainte de Hristos, a-ceştia se numesc patriarhi şi profeţi. Prin patimile şi moartea sa, Hristos le-a deschis şi lor raiul, făcându-le parte să se bucure în împărăţia ace­luia, pe care ei l'au mărturisit înain­tea oamenilor.

Intre sfinţii, cari au trăit după naş­terea lui Isus, cei dintâi sunt apos­tolii. Ei au văzut cu ochii, pe Isus, l'au urmat în toate satele şi oraşele Galileii, l'au văzut, l'au pipăit şi au vorbit cu el după înviere. In faţa lor s'a înălţat la cer, ca să şeadă de-a dreapta tatălui. Iar după dumneze­iasca înălţare, urmând porunca dum­nezeiescului lor dascăl, au cutreerat toată lumea, mărturisind pe Dumne­zeu înaintea oamenilor chiar şi In ceasul morţii.

Alţi sfinţi sunt martiri, al căror nu­măr este nemăsurat. Ei au suferit prigoane pentru legea lui Hristos şi chinuri şi moarte. De aceste chinuri ar fi putut să scape cu un singur cu­vânt : al lăpădării de Hristos, Ba ar fi avut parte de cinste şi mărire lu­mească. Dar mai presus de cinstea şi mărirea acestei trecătoare lumi ei au socotit mărirea lui Dumnezeu, de-aceea au stropit pământul cu sângele lor. Mulţi păgâni văzând tăria şi sta­tornicia In credinţă a martirilor, de bună voie au primit legea cea ade­vărată alui Hristos şi astfel, sângele creştinilor a fost sămânţa creştinităţii.

Alţii au fost episcopi şi preoţi, a-devăraţi ucenici ai Domnului, cari au strălucit atât prin vestirea dumne­zeiescului cuvânt, cât şi prin sfinţenia vieţii lor. Delà mulţi din ei ne-au ră­mas cărţi frumoase, cari ridică pe om de pe pământ la cer, Incălzindu-l şi Insufleţindu-I pentru adevăr şi drep­tate. Ei se numesc şi cuvioşi, pentru viaţa lor sfântă şi pentru faptele lor bune.

Au fost şi o mulţime de femei şi fete sfinte, cari au trăit în frica lui Dumnezeu ori au suferit moarte pen­tru Hristos.

Sfinţii au fost ostaşi adevăraţi ai lui lisus Hristos, a căror arme au fost cuvântul şi faptele bune. Au fost ostaşi biruitori şi numele lor este în­semnat în catalogul sfinţilor. In fie­care zi a anului se face pomenirea vre-unuia, ori mai multora din ei. Dar mai presus de această pomenire, numele lor este înscris In cartea cea strălucită a vieţii. Dumnezeu ie-a fă­cut parte de fericirea neperitoare. Ei văd pururea faţa lui Dumnezeu. Su­fletele ior sunt în cer şi împreună cu milioanele de îngeri laudă neîncetat pe acela, care a făcut şi ţine toate.

Ei au fost oameni, ca şi noi, drept-aceea, se roagă lui Dumnezeu pentru noi şi pentru a noastă mântuire. Dar nu se cunoaşte numele tuturor sfin­ţilor. In vremile acele de urgie, când biserica lui Hristos a fost prigonită din partea păgânilor, numele multora a rămas neînsemnat. Drept-acea, ca

Dumnezeu să fie lăudat Intre toţi sfinţii săi, cum zice proorocul David, — biserica a rânduit, ca In Dumi­neca cea dintâi după Rusale să facem pomenirea tuturor sfinţilor. Iar în bi­serica apuseană se face în ziua de I Noemvrie.

Sfinţii au iubit pe Dumnezeu mai mult chiar decât pe părinţii, fraţii, sau surorile lor, făeându-se astfel vred­nici de lisus Hristos, după cuvintele lui din sfânta Evangelie de astăzi: Cel ce iubeşte pe tatăl său ori pe mamă-sa mai mult decât mine, nu este vrednic de mine.

Apostolii au întrebat pe lisus prin gura lui Petru, zicând: — Iată, noi am lăsat toate şi am venit după tine, ce va fi nouă?

lisus le-a răspuns: — Amin, zic vouă, că voi, cei ce

aţi venit după mine, In ziua naşterii celei de-a doua, când va şedea Fiul Omului pe scaunul măririi sale, veţi şedea şi voi pe cele douăsprezece scaune, judecând pe cele douăspre­zece seminţii ale casei lui Izrail!

Aşadar şi în ziua învierii şi a ju­decăţii, sfinţii vor fi cei dintâi. Fericit acela, care In ziua aceea mare şi sfânta va avea parte să fie împreună cu sfinţii lui Dumnezeu!

La aceasta vom ajunge, silindu-ne pană când suntem în viaţă sâ urmăm pilda sfinţilor. Sâ ne întărim credinţa, aşa, ca să fie ca a Ior şi să le ur­măm şi pilda faptelor bune cu care şi-au împodobit ei sufletul.

Vor zice mulţi : dacă vom urma pilda sfinţilor şi vom ţinea legea lui Dumnezeu, ne vor batjocori oamenii.

Adevărat. Oamenii de multe ori îşi bat joc de aceia, cari iubesc drepta­tea şi umblă pe calea lui Dumnezeu. Dar aţi auzit, cuvintele Doamnului, cu cari se încheie sfânta Evanghelie de astăzi? In ziua judecăţii, zice Dom­nul, mulţi din aceia, cari pe acest pământ sunt cei din urmă, vor fi întâi, şi mulţi din aceia, cari azi sunt cei dintâi, atunci vor fi cei din urmă.

* Iată, însemnătatea sfintei zile de

astăzi. Făcând pomenirea tuturor sfinţilor bisericii creştineşti, să ru­găm pe bunul şi milostivul Dumne­zeu, ca pentru ale lor prea sfinte rugăciuni să ne miluiască şi să ne izbăvească pe noi. SEPTIMIU POPA.

Sfaturi folositoare mamelor în ţărcatu l

De foarte multe ori am avut tristul prilej să văd mame cari nu ştiau să-şi hrănească copilaşii din care cauză micuţii se îmbolnăveau de pântece şi adesea mureau. Medicii Întotdeauna sunt întrebaţi: la ce vârstă trebue în­ţărcat copilul? Pentru creşterea co­pilaşului, delà un timp nu mai e îndes­tulător laptele mamei sau doicei.

Când e vorba de un copilaş sănătos înţărcarea se poate face în luna a opta. Sunt prilejuri când se înţărca şi In a 9, 10, 11 sau 12-a lună NU SE ÎNŢĂRCA VARA ŞI NICI DE O DATĂ CI ÎNCETUL.

Cu cât copilul e mai slab, cu atât înţărcatul se face mai târziu

Grija de căpetenie e alegerea bu­catelor ce trebuesc date copilaşului.

Aceste bucate trebue să fie: Apoase, spre pildă: Fierturile sub­

ţiri, supele curate şi uşor de mistuit şi proaspete şi bine fierte sau coapte.

îndrumări la înţărcarea copilului: Luna I de înţărcare a) Se va da copilului să sugă de

5 ori pe zi b) O papă cu făină şi lapte care

se face astfel: Se ia o linguriţă de făină de grâu sau orz, proaspătă şi bună şi se pune In puţină apă curată. Se bate bine ca să nu rămână ghimotoace, grunzuri, se adaogă Va pahar de lapte bun, fiert, se încălzeşte un sfert de ceas. După aceea se pune o linguriţă de zahăr bine pisat.

Se găsesc pe la spiţerii tot soiul de făinuri pentru copii; euvăsfătuesc să nu le daţi copiilor voştri, că Dumnezeu ştie de când şi cum îs făcute. Pregătiţi, voi mamelor, singure mâncarea copiilor, că e mai bine din toate privinţele.

Luna 2., 3 şi a 4 de înţărcare a) Se va da copilului să sugă de

4-ori pe zi. b) Două pape pregătite ca mai sus

doar că se adaogă o bucăţică şi ju­mătate de zahăr.

Când a trecut copilul de un an. Delà 1 an până la I 1/« an daţi-i

supe de legume, cartofi făcăluiţi, un gălbănuş de ou proaspăt, pape nu mai daţi sau Ia 13-14 luni.

Delà IV» până la 1 an şi 8 luni daţi-i şi un ou întreg, dar proaspăt, brânză, compoturi proaspete, pape.

Delà 1 an şi 8 luni se poate da copilului carne de peşte, vacă sau pui.

Băgaţi de seamă ! Carnea să fie proaspătă, bine fiartă şi bine tocată şi să nu aibă vase.

în timpul înţărcării nu daţi copi­lului vin, ţuică, bere. E o crimă! nici ceai, nici cafea.

Cine dă copilului băuturi spirtoase, II omoară! Face un păcat strigător la cer pe care nimeni nu-1 poate ierta! Luaţi aminte! Nici o fericire nu-i mai mare decât când copilul tău e sănătos, durduliu, vesel, frumos. Mândră şi puternică e ţara care are mame înţelepte şi copiii sănătoşi !

Dr. APOSTOL

P E N T R U S A T E M I S F A T F R I G O S P O P A R E Ş T I

LAPTELE ŞI PREPARATELE DIN LAPTE Vremurile grele prin cari am

trecut ne-au ţinut în prea mare întunerec şi n'am fost în stare să învăţăm unele meşteşuguri prin cari să putem ajunge la bani în urma muncii şi avutului noastru, pentru ca apoi pe ei să ne facem şi cumpărăm cele de lipsă. Tot ce a fost bun a fost cunoscut numai de alte naţii, cari apoi s'au şi în-bogăţit, iar înbogăţindu-se au ajuns din ce în ce mai aproape de lu­mina învăţăturii, care luminându-i şi mai mult, i-a făcut şi cu mai multă dare de mână.

Sehimbându-se însă timpurile, trebue să se schimbe şi oamenii, nu doar aşa că mor unii şi se nasc alţii, ei felul de gândire a oameni­lor, trebue să ia altă întorsătură. Şi nu cred că se mai găsesc oa­meni, mai ales între cei ce au umblat atâta lume în cursul răz­boiului, cari să nu se fi gândit a-supra unor lucruri bune, cari la noi din pricina neştiinţei, n'au fost făcute.

Să amintesc de astădată numai un singur lucru. Cum să face oare, că untul care se vinde în prăvă­liile (hoiturile) din oraşe este aşa de dulce şi gustos, pe când un­tul făcut de ţărancele noastre este acru şi se strică (râncezeşte) foarte repede ? De ce săteanul nu-şi poate vinde untul numai pe jumătate din preţul untului făcut oarecum altfel, decât cum îl fac pe la ţară? Şi să mă creadă oricine, că numai din cauza acestei neştiinţe, multe milioane tree în buzunarele strei­nilor, pe când — să mă iertaţi — noi stăm cu buzele umflate.

Iată întrebarea ce mi-am pus-o şi la care voi răspunde în acest articol. Aş fi foarte bucuros dacă aş primi din când în când şi delà dvoastre câte o astfel de întrebare, căci oricum, doar şi d-voastre vă aveţi durerile, la cari v 'am putea recomanda câte o doftorie. Vă aş­tept cu drag întrebările.

Şi acuma, iată despre ce e vorbă 1 Nu trebue să încep cu lucruri gro­zave, căci doar toată lumea ştie, că untul se face,— dupăcum spunem altfel — se bate (prepară) din lapte. Până aci nu este nici o noutate. Fiind vorba de lapte, voi spune ceva şi despre această hrană ne­întrecută şi totodată voi vorbi şi despre tot ce se prepară din el, având să facem cunoştinţă mai a-dâncă însă despre felul cum se prepară.

Laptele bun, — şi oricare lapte delà vacă sănătoasă este bun — este de coloare albă, uniformă şi e gros. Dacă îl picurăm pe un­ghie nu se întinde şi lăţeşte, ci rămâhe în picur rotund. Dacă-1 frecăm în palmă este neted şi un­suros. Dacă-1 gustăm, e dulce. A-ceste trebue ştiute, mai ales când cumpărăm vre-o vacă.

Orăşenii, cari îşi cumpără lap­tele de pe piaţă mai au şi alte semne, prin cari cunosc laptele dacă e curat sau este amestecat cu altceva. In oraşele mari, unde se foloseşte pentru hrană foarte mult lapte, laptele se adună prin coo­perative, tovărăşii de lapte. Aceasta se face pentru a se uşura pedeo-parte desfacerea laptelui între oră­şeni, pe de altă parte ca sătenii cari au lapte să-şi poată mai uşor valorifica (vinde) laptele, fără să trebuiască să alerge fiecare în parte la oraş cu câte 2-3 litre în fiecare zi, dupăcum se mai face şi azi în unele locuri.

Tovărăşiile de lapte sunt foarte practice (folositoare) deci, atât pen­tru cei ce au lapte de vândut, cât şi pentru cei, cari vreau să cum­pere. Săteanul, având zilnic 4—5 litre de lapte le duce la tovărăşie, care le adună împreună cu alt lapte şi-1 aduce la oraş. Şi să presupu­nem, că tovărăşia vinde litru cu un leu mai scump, decât preţul de cumpărare, vasăzică săteanul cu 5 litre a primit pe iaptele-i cu 5 Lei mai puţin, dar totuşi a câş­tigat o jumătate de zi de lucru, care mai mult valorează de 5 lei. Iar cumpărătorul din oraş, în caz că primeşte laptele regulat în fie­care zi, îl plăteşte chiar şi mai scump cu vre-un leu, decât preţul de pe piaţă. Şi iată că în acest caz se poate întâmpla, că săteanul îşi vinde laptele tovărăşii, chiar cu preţul de pe piaţă, având tovără­şia să câştige numai printr' aceia că-1 duce la casa consumatorului.

Să se gândească deci bine cei din apropierile oraşelor, şi în caz că se vor putea aduna peste 100 litre de lapte zilnic să înfiinţeze negreşit tovărăşii, iar dânşii să-şi vadă de alt lucru. Pentru noi oră­şenii, oameni totdeauna grăbiţi, este un lucru foarte ciudat, când vedem că românii noştri stau iarna zgriburind de frig în piaţă până ziua,târziu, iar vara bat trep­tele caselor îmbiindu-şi avutul.

Valorificarea, sau vinderea lap­telui pentru cei din apropierea oraşelor este foarte potrivit prin aceste tovărăşii, însă cum rămâne cu ceilalţi cărora li s'a dat să stea peparte de oraşe de unde foarte cu greu s'ar putea aduce laptele la oraş?

Aici iarăşi şi iarăşi se poate mai bine valorifica laptele prin tovără­şii, însă laptele nu se va pune în vânzare ca lapte, ci se va face din el smântână (groştor), unt şi brânză.

Aceste lăptarii trebue să se întoc­mească anume pentru a putea pre­lucra lapte mult în aceste prepa­rate. Fiecare sătean îşi va duce la tovărăşie prisosul de lapte care apoi cu ajutorul unor maşini îl va transforma în unt, şi brânză. Este piea cunoscut felul cum se bate untul şi se face brânza şi de aceia nu descriu acest fel de lucru.

Ce este smântână (groştorul) ? Trebue să se ştie, că laptele se compune din apă, grăsime (unt), zahăr de lapte şi alte elemente. Toate aceste^ sunt amestecate la­olaltă în laptele proaspăt. Când lă­săm însă laptele să stea în oală nemişcat, grăsimea împreună eu alte câteva elemente mai uşoare să ridică la suprafaţă. Şi cu cât sunt oalele mai puţin înalte, cu atâta pot mai uşor ieşi la supra­faţă aceste elemente, adică smân­tână. Sub smântână rămâne partea apătoasă (zărŞ, care din pricina unor mici microbi (ca la cheag) se înăcreşte, şi încheagă, din care se faee apoi brânza. Smântână stând pe acest lapte înăcrit se acreşte şi ea, din care cauză va acri şi untul bătut din smântână. Astfel de unt nu este gustos şi n'are preţ în oraşe.

Smântânirea laptelui, sau alege­rea smântânei se face mai nou cu ajutorul unei maşine, numită sepa­rator (căci separează sau alege smântână de celelalte elemente).

Separatorul este o maşină foart. simplă. Deasupra este o oală In eare se toarnă laptele care apoi se recurge încet de desubt, în o dobă (vas închis). Dupăce s'a scurs,

Separa­tor de lapte

printr'o manivelă (mâner) învârtim repede, când tot laptele împreună cu vasul se învârteşte. Elemen- ' tele grele din lapte, apa, zahă­rul etc. se adună la marginea vasului în infce şi ies din vasul din mijloc într'altul de unde apoi se scurg prin ţevi afară, iar gră­simea, (smântână untoasă), se a-dună la mijloc ca gazul uşor în mijlocul ciurului, când ciuruim.

Trebue să se ştie că smântăni-rea se face mai uşor, când laptele are căldura sa naturală, îndată după muls. (De aceea să şi prinde mai uşor când e cald). Dacă îl smântânim mai târziu, trebue mai întâiu încălzit la eăldura ce o are în ulgerul vacii, adică pană e căl­duţ încât putem ţine mâna în el.

Sunt separatoare şi pentru 6 1. Smântână aleasă cu separatorul

este pe deplin dulce şi curată, şi tot dulce va fi şi untul bătut din ea, prin urmare este foarte gus­toasă şi de mare preţ. Cu separa­torul se poate smântâni foarte uşor.

Laptele macra, ce rămâne după smântânirea aceasta este dulce şi tot aşa va fi şi brânza, dar se poate folosi şi ca lapte dulce, însă nu mai are preţul de mai înainte.

Untul se poate alege (bate) tot cu maşina, care este şi mai simplă decât separatorul. Constă dintr'un butoiaş sau putină prin mijlocul căruia trece un sul (osie). In el se pune mai puţin de jumătate, cam Va parte smântână şi se aco­pere bine cu capacul. La capătul osiei se află o manivelă de care să învârteşte, învârtind totodată şi butoiaşul. Smântână se loveşte când de capac când de fund şi se alege untul. învârtind de vre-o 50 de ori untul s'a şi ales.

Untul ales se spală în apă rece şi se frâmăntă ca să se scurgă toată zara din el şi să-şi capete gust mai bun. Apoi se tae în bu­căţi, sau să pune în forme şi se presează, în urmă se împachetează şi se pune în vânzare.

Va veni vremea, când nu ne vor rămâne din trecut decât amintirile trecutului cu felul învechit al ale­gerii untului, căci uneltele şi ma-şinele nouă fiind mai practice le ocupă locul. Ne vom aminti doar de moş-strămoşii noştri cari ale­gând unt între altele spuneau :

Moş cărunt, alege unt Babă lată şade'n vatră Untul meu s'alege 'ndată.

Brânza de vacă din comerţ nu este făcută din lapte smântânit ci din laptele proaspăt.

Caşurile streine sunt preparate tot din lapte de vacă, însă cu ma­şine scumpe. Prepararea lor o cu­nosc numai specialiştii, adică oa­meni anume, cari de mici învaţă meşteşugul, dupăcum noi scrisul. La noi încă a început să se facă astfel de fabrici şi dupăcum ştiu o lăptărie lângă Sibiiu face caş, care poate sta alături de oricare străin. Şi de ce să nu se facă, când avem de toate, numai minte şi bunăîn-ţelegere să ne mai dea D-zeu?l

T, Florian.

D e p r i n ţ a r a DIN JUD. ŞIRET (BUCOVINA)

In judeţul nostru au luat fiinţă mai multe „cercuri culturale", ceeace în­seamnă că încetul cu încetul şi acest judeţ va înflori, având in frunte pe vrednicul prefect d-1 G. Bădăluţă şi revizorul şcolar d-1 Gh. Buzucan. Cel dintâi lucrează pentru stârpirea crâş­melor din judeţ, iar al doilea pentru ridicarea poporului la o treaptă mai înaltă de cultură.

Un destoinic luptător împotriva beţiei e şi şeful de post, Potlog, din comuna Volcineţ, care a stârpit multe crâşme, deoarece a comunicat prefec­turii, nerespectarea orelor de închi­dere din partea cârciumarilor.

Un străin din corn. Bahrineşti, caută însă cu orice , chip să tulbure liniştea şi ordinea şi ne miră mult cum acest străin periculos, care îm­preună cu un altul delà C. F. R., în urma unor furturi, a fost închis, acum i-s'a dat drumul ca să înşele lumea şi mai departe şi nimic nu-i zice ni­meni? Cerem să se facă dreptate în această chestiune: li. c.

DIN TG. RÀDUCÀNENI (JUD. FÀLCIU)

Cu o jumătate de an în urmă, câţiva pricepuţi din toate categoriile şi straturile sociale ale târgului Ră-ducăneni, au pus temelia unui cămin cultural.

Toţi membrii căminului într'o de­plină înţelegere deoarece toţi îşi cu­nosc chemarea fiind oameni de seamă şi consideraţi In judeţ ca oameni de merit, lucrează pe toate căile, ca că­minul să-şi ajungă menirea. Conferinţi s'au ţinut, serbări s'au dat cu rezul­tate destul de frumoase; fond mate­rial e adunat. Viaţa căminului asigu­rată; o armonie şi o legătură priete­nească a tuturor membrilor desăvârşită. S'au propus ţinerea unor conferinţi, unde talentele îşi vor arăta puterea iar ştiinţa se va lămuri. Atâtea energii posedă răducănenii, Încât cu adevă­rat că te poţi mândri.

Vor fi rugate, personalităţile din ju­deţ să iee parte la conferinţele cămi­nului, conferinţi, ce vor avea carac­terul cultural, moral, industrial, co­mercial, ş. a. Toţi se pregătesc de o activitate rodnică. D. C.

DIN CĂLĂRAŞI La noi serbarea naţională 10 Mai,

s'a serbat cu multă însufleţire. La ora 10 s'a oficiat slujba religioasă de către întregul cler bisericesc, Ia bise­rica Catedrală, în prezenţa autorită­ţilor locale şi a şcoalelor din oraş.

După aceasta a avut loc defilarea şcoalelor: primare, secundare şi a trupelor din garnizoană, pe Bulevar­dul Traian.

La ora 3 după amiază a urmat un festival, dat de şcoalele secundare.

Primul număr din program a fost corul: „Trăiască Regele", executat ' de elevii normalişti şi liceeni, condus fiind de d-1 Popărescu, profesor de muzică. Apoi o cuvântare de d-1 di­rector al şcoalei normale din localitate, arătând însemnătatatea zilei de 10 Mai, după aceea cântecul „10 Mai" cântat tot de aceiaşi elevi. Au urmat recitări, jocuri naţionale, ş. э.

Festivalul s'a terminat cu un match Intre echipele: „Dacia" şi a şcoalei normale, echipa liceului şi a şcoalei de meserii, toate din localitate.

I. G. Balaciu DIN ISMAIL (BASARABIA)

Duminecă 18 Mai, s'a sfinţit In oraşul nostru marea şcoală-primară, din strada Regina Maria.

Un numeros public a luat parte la ceremonie, Inălţând rugi către bunul creator, de a le ajuta spre a-o ter­mina cu bine.

Harnicul revizor şcolar dl Stănescu, a ţinut o frumoasă cuvântare, In care a adus mulţumiri cetăţenilor Ismai-leni, fiindcă au contribuit cu toţii, la clădirea acestei şcoli. Intradevăr, delà cel mai sărac, până la cel mai bo­gat, au dăruit cât au putut, pentru clădirea acestei şcoli.

Şi ca drept recunoştinţă, această frumoasă şcoală se va numi : „Şcoala Primară a Unirii". Şcoala „Unirii", nu-i încă terminată, s'a început al doilea rând.

Au mai ţinut cuvântări dl căpitan Constantinescu preşedintele comitetu­lui şcolar, care aduce în numele mi­cilor copii, omagii de mulţumire dlui dr. Angelescu ministru şcoalelor, care a clădit pe intinsa Românie-Mare, mai mult de 4000 de şcoli.

DI Doinaru, prefectul judeţului, a dăruit suma de 40,000 de lei, pen­tru isprăvirea şcoalei „Uniriei".

Ea va fi un adevărat centru de lumină, pentru ismaileni. i. i. Enică.

DIN SILISTRA (Dobrogea)

Anul acesta învăţătorii din jud. Durostor şi cei din jud. Шоѵ, sub conducerea d-lui inspector şcolar I. Gheaţă, vor face o escursiune de la 10—20 Iunie, în localităţile: Suceava, Cernăuţi, Rădăuţi, Mă­năstirea Putna, Gura Humorului şi Vatra Dornei. Inapoirea se va face cu plutele pe Bistriţa, până la Piatra Neamţ. Aceasta este întâia escursiune care se face de învăţă­torii din acest judeţ.

Scopul autorităţilor noastre şco-tare este ca această escursiune să coste cât mai puţin; în acest scop comitetul şcolar judeţean ajută cu 30,000 de lei, iar comitetele şco­lare din judeţ cu alţi 30.000 lei.

Este în interesul general al în­văţământului ca dăscălimea să cu-noaecă locurile sfinte ale neamu­lui românesc, căci numai aşa poate să îmbărbăteze şi să înalţe sufle­tele şcolarilor pe cari îi instrueşte.

A. C.

R Ă V A Ş E D E L A S A T E Din Ştefăneşti (jud. Botoşani)

In ziua de 15 Mai am avut şi eu un fericit prilej, vă fiu faţă cu suflet şi trup, la cele ce au avut loc în străvechea biserică din sa­tul Ştefăneşti. Deşi stam într'un ungher puţin băgat în seamă, ase­menea vameşului despre care po­meneşte de veacuri sfânta carte, mi s'a desfăşurat ca multora aceiaş dulce tablou.

Răeleţ de orice grijă a vieţii acesteia, atât de vremelnice, sim­ţeam pe Domnul în preajma mea.

„Mai bună este o zi în casa Ta, Doamne, decât mii de zile într'altă p a r t e " . . .

La ora 9 dimineaţa, sunetul clo­potului, chemând credincioşii, mulţi şi-au lăsat plugul pe brazdă şi sapa pe ogor, căci, zi de lucru era. In scurta vreme, biserica a fost neîn­căpătoare, bucurând adânc pe păs­torii sufleteşti, cari s'au luptat şi vădit se luptă, pentruca turma să înţeleagă, că : „Nu numai cu pâine trăieşte omul l " . . .

Sfârşindu-se dumnezeiasca rugă, cinstitul păstor Gh. Chipoil-Dur-neşti, cuvintează despre : „Virtutea cumpătării şi păcatele eari o întu­necă."

Pe lângă altele, atacă cu temeiu patima beţiei, dând în vileag relele isvorâtc cu duiumul din mocirla ei, mocirlă în care mulţi se zvârco­lesc, ca'n vâlvătaia chinuitoare a iadu lu i . . .

După eetermină sfinţia- sa, părin tele protoiereu, H. Simioneseu, împuter­niceşte cele rostite de către cuvân­tător, îndemnând eu tot dinadinsul enoriaşii, să lase pe pustii şi codri vălul negru al nepăsării, măcar în al unsprezecelea ceas şî, să îmbră­ţişeze tot ce poate fi vrednic de talia unui creştin sadea. Toate, sunt în­credinţat, au pătruns până'n adân­cul sufletesc al celor adunaţi, în­tocmai dupăcum ar răsbate o ploaie bogată şi binefăcătoare, într'un pă­mânt setos de apă.

După prânz, s'au ţinut consfă­tuiri între toţi păstorii şi tot ce s'a auzit acolo, din dragostea lor cu­rată, e numai şi numai spre binele turmei şi propăşirea ei în calea presărată cu flori alese, cele ce sfârşeşte întotdeauna alături de Domnul.

In apus de soare, cei peste două­zeci de slujitori ai altarului, s'au pornit cu sârg iarăşi la lucru.

G. NEGURĂ Din Celaru (jud. Romanaţi)

In un chip deosebit ziua de zece Mai a fost sărbătorită în această comună. Biserica era plină de cre­dincioşi, cari au luat parte cu o deosebită evlavie la slujba religi­oasa ce s'a oficiat în biserica „Sf. Nicolae", de pr. I. Mărculescu, în­văţător pensionar şi de pr. Iliescu cu atâta simţire încât a stârnit sen­timentele de înălţare sufletească în inimile cuvioşilor de faţă. Delà bi­serică, mulţimea şi şcoalele au mers în localul de şcoală, dăruit de ini­mosul Teodor şi Elena B. Celăreanu, din Craiova. Aici au luat parte la serbare şi elevii şcoalei din comuna Marotinul de sus, cu învăţătorii respectivi. După intonarea „Imnu­lui Regal", executat de toate şcoa­lele unite, au urmat conferinţele d-lor D-tru Grigorescu şi Manu Georgescu institutori, cari au vor­bit ascultătorilor cu multă căldură sufletească despre momentele înăl­ţătoare ale neamului românesc de pretutindeni.

Corurile pe două voci: „Pâc! Pâc" şi „Ne chiamă Banatul", con­duse de d. M. Georgescu, au stârnit o deosebita bucurie; iar recitările elevilor şi elevelor au fost viu aplau­date. Mai ales anecdota : „Ţiganul la raiu" şi „Palma Farmacistului", au produs mult haz.

După amiază şcoalele au făcut excursiuni şcolare prin împrejurimi, care a produs multă bucurie şi mult folos şcolarilor. Astfel de pe­treceri sunt înălţătoare şi întotdea­una binevenite. o. P.

Din Fodora Maghiară (Ardeal) In comuna aceasta, nu ţin minte

să se fi ţinut o altă zi mai cu în­sufleţire ca ziua de 25 Mai, cu pri­lejul şezătoarei culturale a corpului didactic cu sediul în Aschileul Mare.

Serbarea a fost deschisă cu cu­vântarea d-lui învăţător I. Haţie-gan despre „Insemnătataa şcoalei", iar după d-sa vorbeşte d. înv. I. Nicoiăescu, „De ce să facem noi armată" ? şi la urmă d. înv. Eliescu Moga, despre „Ingrăşămintele".

După amiază s'a ţinut o serbare teatrală dată de cătră înv. I. Ni­coiăescu din com. Sinteu cu elevii de sub conducerea sa.

Serbarea s'a deschis cu corul Biruitorii", şi s'a jucat piesa „Ruga delà Chisiteu", în care au fost bine elevii : D. I. Nicolae şi Tode Su-rica. Corul a fost la înălţime sub conducerea înv. I. Nicoiăescu.

A urmat apoi jocul. v. CIUPEN

Din Cata (jud. Târnava Mare) Duminecă în 25 Mai, a avut loc

în comuna noastră o frumoasă nuntă ţărănească, după obiceiurile moştenite din bătrâni.

Multe obiceiuri din trecut se în­cep a pierde şi e păcat, de aceea această nuntă care a păstrat toate datinile, a fost o înălţare sufletească. A fost un ospăţ al bucuriei făgă-duitoare de nădejdi bune la care sătenii au jucat delà cel mai mic

până la cel mai mare şi mai ales bătrânii au amintit din vremurile ior cu mai multă dragoste către Dumnezeu şi fapte bune.

După amiază nuntaşii s'au adu­nat în grădina mirelui şi s'a pe­trecut mai departe.

Binefăcătorul din aceste părţi d. senator I. Mircea, fiu al acestei co­mune, însoţit de d. primpretor Maftei, au luat parte la această nuntă, spre bucuria tuturora.

D-l P. Flinţiu, absolvent al şcoa­lei normale, la masă, a ridicat po­calul şi a arătat toate meritele şi binefacerile d-lui Mircea, ce le-*: făcut pentru comuna na natală şi meleagurile de pe aici. v. i.

Din Negreni (jud. Gorj) După o îndelungată muncă de­

pusă de energicul plutonier Florea Vasile, şeful postului din Negreni şi girant al comunelor Colţeşti si Hurezani, a reuşit să prindă po vestitul hoţ, Marin Glădan zis si Haralamb care băgase spaima în satele de prin împrejurimi.

In sara de 16 Mai, acest hoţ a fost prins pe când se gătea să vină la o soră a sa din Negreni. Asu­pra lui s'a găsit suma de lei :.8.200.

M o. Din Avrig (jud. Sibiu)

In comuna Avrig locul de odihnă al dascălului Gheorghe Lazăr, în ziua de 18 Mai s'au ţinut obişnui­tele serbări, date de elevii liceului din Sibiu. Este un obicei ca în fie­care an, acest liceu să facă un drum la mormântul patronului său.

Dimineaţa la orele 7 toţi elevii în haine de sărbătoare, au pornit, spre gară, de unde cu tren special au plecat la Avrig.

Serbările au fost înfăptuite de d-1 director Dr. Bunea şi cor­pul didactic, care a luat parte, îm­preună cu noi la această pioasă pomenire.

La orele 10 ajunserăm în Avrig, unde am fost întâmpinaţi cu drag de toţi fruntaşii satuiui şi mult po­por. De aici am pornit spre cimitir, unde s'a depus o cunună frumoasă pe crucea delà mormânt, iar sub ochii tuturor elevilor şi poporenilor avrigeni, şi din împrejurime, s'a ţinut slujba parastasului de către doi preoţi localnici şi catechetul liceului.

După-parastas d. director a.ţinut în preajma mormântului cuvântare tinerilor, arătând ideile de cari a fost călăuzit dascălul din Avrig şi cari au fost urmărite acelor prin­cipii sănătoase. Sfătueşte tineretul să urmeze pe acest apostol al nea­mului, care li- e cunoscut şi a cărui viaţă este o carte de pilde fru­moase şi vii, de felul cum să se poarte un om în viaţă şi cum să slujească patria şi neamul.

După acestea elevii s'au împrăş­tiat prin sat stând de vorbă cu lo­cuitorii, iar la ora 2 după amiază în sala comunală s'a ţinut o şe­dinţă artistică-literară.

Corul liceului eondus de d-1 prof. N. Oancea a deschis şedinţa cu „Trăiască Regele" şi a cântat mai multe cântări, urmate de aplauze. A urmat apoi o conferinţă a unui elev de cl. VIII, vorbind despre dăscălia lui Lazăr, arătând valoarea lui ca dascăl şi redeşteptător al ro­mânismului. A urmat apoi o piesă dramatică, „Isprava" de S. Ionescu care a plăcut foarte mult avrigeni-lor adunaţi în număr mare. Rolu­rile au fost jucate de elevii clasei Vll-a a liceului. Au mai fost re­citări de poezii serioase şi comice.

După producţiunea teatrală au urmat în piaţa Avrigului exerciţiile de gimnastice sub conducerea d-lui prof. C. M. Ionescu.

La orele 6 p. m. ne-am reîntors la gară, de unde am plecat spre Sibiu.

Niciodată nu s'a văzut între şco­lari atâta satisfacţie de îndeplinirea unei datorii ca în această zi, Au înţe/es însemnătatea marelui băr­bat la mormântul, căruia s'au dus să se închine şi să depună cununa recunoştinţii.

In gara Sibiului în rânduri de câte patru, am pornit cu orhestra Reg. 90 Infanterie în frunte, spre liceu. Steagurile fâlfăiau măreţ în aerul răcoros de seară, iar şcolarii cu capetele în sus cântau imnuri naţionale. Am înaintat spre liceu intrând în strada cu clădirile înalte, unde fierbiau vocile întregului con­venu de tineri, cântând: „Pe-al nostru steag e scris unire."

C. Al DEA, elev

PIATRA

foarte ieftina în orice cantităţi, se află la:

Departamen­tul inaşinelor Sibiu, Str. Sărei 22 — Mediaş, Piaţa Cazar-mei 15 — Sighişoara, Str. Baier 4 7 — T g . - M o ­r e s , Piaţa M. Viteazul

ABONAMENTUL: Pe un an 200 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 150 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an Cultura Ponorului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publ ce 300 lei. t'entra sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America a dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 300 lei pe an

IUBIREA D£ bECÎE Ş I ДПЙАМ In rea mai strânsă legătură stă legea cu neamul nostru. Aşa a

fost în-1 trecut, uşa au trăit strămoşii noştri iubindu-şi şi legea şi nea­mul. Altfel nu se putea. Astăzi parcă numai sunt timpurile acelea frumoase. 0 lume nouă se ridică iu locul celei vechi, dar această lume nouă vine eu un suflet cu tatăl nou. Nu ştiu, războiul a zdruncinat aşa de tare fiinţa omenirii, ori evoluţia neertătoare cere ca să se pet­

reacă sub ochii noştri lucruri aşa de mari. In toate ţările bate suflul distrugerei a tot ce este bun şi ideal. Pe când crâşmele, restaurantele, bodegele, tu­nelurile subterane, balurile, jocurile obscene, jocurile de noroc, se înmulţesc tot mai mult, bisericile se dărâmă, sau dispar în umbra clădirilor înalte, şcolile insalubre ucid mii de suflete nevinovate, sau n'au localuri proprii şi spaţioase. In afară de influenţa sănătoasă a bisericei şi a şcoalei, creşte o lume în­treagă străină de orice trecut glorios, fie al bisericei, fie ai istoriei noastre naţionale. Am întâlnit grupuri de oameni, cărora când le grăiam de iubirea de lege şi de neam, îmi răspundeau ironic: „o părinte, aees-tea-s din timpuri apuse pentru noi. Flacăra acelor timpuri s'a stins. Nu vedeţi vârtejul în care e prinsă

lumea de azi? Mai vorbiţi de lege şi de neam?" Ce răspuns grozav este acesta 1 Dacă el într'adevăr se află în mii de suflete româneşti, apoi prevăd că zorii zilei de mâine se vor întuneca. Unde-i ^ astăzi dărnicia boerilor şi a Domnilor din trecut, cari au sămânat câmpiile României cu atâtea clădiri sfinle cari se ruinează astăzi din cauza sălbătăciei noastre modernizate? Unde-i astăzi sufletul românesc care '••h pue mai preeus de orice ţara şi mărirea ei? Nu vedeţi că în umbră sade şarpele din Eden (Diavolul) şi trage cu năvodul? Nu vedeţi că mii cad în cursa lui? Nu vedeţi că s'a răcit dragostea de lege* strămo­şească şi de neamul nostru? Iată sub ochii noştri se petrece cel mai grozav lucru. Românul nostru îşi iasă credinţa în care au adormit moşii şi strămoşii lui şi se face pocăit, adventist, baptist, şi altele. Nu-şi mai face cruce, cum îşi făcea odată. Crucea sfântă nu mai este oare şi astăzi simbolul biruinţei în orice suferinţă?

Da şi-a pierdut minţile creştinul, îşi lasă biserica sa eare J-a botezat, minuit, împărtăşit, cununat şi se duce la şandramaua de scân­duri a psedicatorului străin de legea şi de neamul nostru. A dat afară din case toate icoanele, creştinul rătăcit, uitând că a dat afară chipu­rile acelora cari au murit pentru biserica aceasta, chipui Aceluia care este Mântuitorul nostru. Vail ce rătăcire, ce nebunie a cuprins minţile unora dintre creştinii satelor şi oraşelor noastre 1 lată-1 pe român că se face socialist ori bolşevic. Nu vrea să mai fie român adevărat, iubitor de pământul care e plămădit cu trupurile strămoşilor lui şi udat cu sângele ce-a curs din luptele lor vitejeşti, ci vrea să fio comunist ca să nu-şi mai muncească ogorul, să fure, să junghie pe fratele lui, să desfrâneze ziua mare. E păcat şi atâta durere îţi pricinuiesc acestea, că fără să vreai, te simţi zdrobit.

Dar nu. . . Eu cred că câţi-va s'au rătăcit, vom veghea, vom lupta ca să ne fio cruţată turma de lupii răpitori, îmbrăcaţi în piei de oae.

Iubirea de lege şi de neam! Ce vorbe sfinte! Strânşi în jurul a două steaguri — aï crucei lui Hristos şi cel naţional — să pornim lupta toţi câţi suntem adevăraţi români şi adevăraţi creştini. De ce să stăm cu màinele in sân? De ce să nu ne unim mulţi de tot? De ce să râdă uneltitorii de slăbiciunea noastră?

Legea? e izvorul limpede şi veşnic eare a adăpat toate sufletele însetate în cursul a 2000 de ani. Ea e balsamul vindecător al tuturor sufletelor îndurerate. Sub icoanele altarelor s'au plecat în genunchi părinţii noştri şi le-au sărutat cu foc, udând cu lacrimi chipurile sfin­ţilor, rugându-se pentru mântuirea noastră a urmaşilor. Neamul? e seminţia care se trage din Daco-Romanii harnici şi viteji. Privind chipurile voevozilor din trecut, oricine va pricepe că la urzeala acestui neam de azi s'a luptat, s 'a . îngenunchiat o lume întreagă de martiri naţionali. Prin viaţa ior, avem viaţa noi.

Să nu fim urmaşi nevolnici, căci neamul nevolnic este cel mai urât neam de pe faţa pământului. Creştini adeveraţi şi români patrioţi, aşa să trăim, aşa să murim. Preot PETRU СНШГА

Misionarul Eparhiei Moldovene

D i n S f a t u l Ţ ă r i i ( P a r l a m e n t ) C a m e r a d e p u t a ţ i l o r

C E T A T E A I A I L

In şedinţa Camerei de la 6 Iunie, s'a discutat legea despre reorgani­zarea judecătorească.

Dl d. R. Ioaniţescu, întreabă pe d. ministru de industrie, asupra ches­tiunii de mare însemnătate pentru ţară, anume : scumpirea mereu a hâr­tiei şi gândul guvernului de a mări taxele vamale, pentru aducerea hâr­tiei din străinătate. D-sa arată cum poporul stă în întunericul neştiinţii şi'n loc să-1 ridicăm prin carte, îl ţi­nem pe loc din lipsa cărţilor ieftine de şcoală, ziare pentru el şi altele.

In ziua de 7 Iunie, d. Sever Bocu, deputat din Banat, din partidul na­ţional, a citit o moţiune (hotărîre) a-dresată Parlamentului de către Uni­unea foştilor legionari şi voluntari şi votată în congresul ţinut de curând la Timişoara. Prin moţiune, ei au cerut guvernului să ia măsuri pentru împroprietărirea lor cu aceleaşi drep­turi ca luptătorii cari au decoraţia „M ;hai Viteazul".

In şedinţa din 9 Iunie, d. Sever Bocu, a întrebat pe d. ministru de interne, dacă nu are de gând să re­vizuiască listele electorale din Banat şi Ardeal deoarece cum stau lucru­rile astăzi, aproape 300 de mii de români din aceste provincii, sunt lip­siţi de dreptul de vot.

In şedinţa din 10 Iunie, d. deputat I. U. Soricu, declară că încă de mai bine de 6 luni, s'a depus în Sfatul Ţării, un proect de lege pentru îm­proprietărirea ofiţerilor decoraţi cu „Mihai Viteazul" şi gradele inferi­oare decorate cu „Virtutea Militară, cl Г , şi d-sa nu ştie de ce nici până astăzi nu a venit în discuţia Camerii.

In şedinţa din 11 Iunie, d. deputat liberal, Emil Lobonţiu comunică d-lui ministru al bisericii şi artelor, că preoţii din eparhia Ghelei (Ardeal) nu au primit lefurile de un an şi ju­mătate şi roagă să se dea ordine grabnice de achitarea drepturilor ce li se cuvin acestor slujitori ai altaru­lui. D-i I, Grâdişieanu, arată încă o-dată neajunsurile ce sunt din pricina că ţara românească, nu are repre­zentanţi pe lângă guvernul albanez. Tulburărle din Albania a dat prilej grecilor să aibă pretenţii asupra re­giunii Coriţa, locuită de români, iar ţara noastră nu are reprezentanţi cari să ne ţie în curent cu ce se petrece acolo, punându-se în joc soarta unor î:aţi din trupul nostru.

S e n a t u l ( S f a t u l b ă t r â n i l o r ) , In şedinţa de 6 Iunie s'a votat

deschiderea unui credit de 3 milioane de lei pe seama ministerului de co­municaţie pentru procurarea de man­tale de cauciuc factorilor poştali.

Dl M. Costăchescu, senator, a vor­bit despre îmbunătăţirile cari trebuesc aduse în reforma învăţământului primar.

In şedinţa de 7 Iunie, d. Dr. C. Angelescu ministrul şcoalelor, a de­pus un proect de lege prin care co­muna Olteniţia din Oltenia, poate să facă un împrumut de 6 milioane de lei, şi alt proect prin care ministerul şcoalelor va da o subvenţie (ajutor) un milion de lei „Academiei Române".

Apoi s'a discutat proectul de lege pentru reforma învăţământului primar-normal. I. P. S. Sa Mitropolitul Pri­mat Dr. Miron Cristea, vorbeşte în această chestiune şi arată dorinţa ca şcoala să aibă în grijă mai multă educaţie creştinească şi să se facă multe internate cari vor trebui încre­dinţate unor feţe bisericeşti. P. S. Sa Episcopul Iuliu Hossu, a vorbit des­pre bisericile româneşti din Ardeal. In timp ce şcoalele minoritare (adică ale ungurilor, saşilor, evreilor) s'au înmulţit, cele româneşti au fost îm­puţinate.

In şedinţa de 9 Iunie s'a discutat legea asupra învăţământului primar. Au vorbit, dându-şi părerile cum le­gea să fie mai bună, dd. Dr. Haşnaş şi I. Trufin.

In şedinţa de 10 Iunie, în această chestiune a vorbit P. S. S. Episcopul R. Ciorogariu, din Oradea Mare. In şedinţa de 11 Iunie, se discută tot legea învăţământului primar.

II. Romanii încep şi ei să t;e întindă

prin părţile dunărene, atraşi mai ales de misterul care învăluia ce­tăţile elene delà Dunăre. Şi nu e de mirare ca un popor ca romanii — dornici de cucerire — să pună mâna pe cetăţile greceşti.

Elenismul scade şi cetăţile îşi schimbă caracterul după nouii stă-pânitori. începuturile vieţii romane la gurile Dunării se pun prin tim­pul răstignirii lui Isus, adică în timpul Domniei lui Tiberiu.

Vasele romane patrulau necon­tenit pe Dunăre, iar cetăţile erau comandate de prefecţi. Stăpânirea romanilor nu se poate socoti numai în Moesia, ci şi în sudul Basara­biei, unde pătrund negustorii, plu­garii şi apoi armata pentru paza cetăţilor. Romanii întotdeauna în­deplineau opera cea mai înaltă de civilizaţie şi urmele lor se văd şi până azi.

Cetăţile erau legate prin şosele. Astfel este aceia din sudul Basa­rabiei, care trecea pe la Cartai (fostă cetate romană), pe la Ismail, Chilia, până la Cetatea-Albă. Delà Ismail pleca în Nordul Basarabiei o şosea care se oprea tocmai sub zidurile Tintului o altă cetate ro­mană, ale cărei urme se văd prin împrejurimile Bolgradului —• cam pe la Tabacul de azi. Delà Cartai şoseaua ducea spre Tamarova (Reni) şi de aici peste Prut la cetatea ro­mană, cunoscută azi şi numită de locuitori Gheorghina (pe malul Bra­te şului).

Romanii erau foarte des stânjeniţi de Goţi, pe cari i-am întâlnit prin Basarabia de sud, şi cari abea sub Deocleţian sunt împrăştiaţi şi svân-turaţi în toate părţile. Astfel ei atacă pe Caracala (care a înfiinţat oraşul Caracal), pe Severus, Ma­ximian şi Decius. Pe la anul 253 . Goţii sunt pe ţărmul Portului Euxin şi atacă în dese rânduri Moesia. Valentinian al III., retrage armata din Cetăţile Dunărene şi le lasă în voia soartei, iar barbarii le cuceresc şi le distrug (406). Du­nărea întotdeauna a fost ca o gra­niţă provizorie între barbari şi la­tini şi nu prezenta garanţii serioase tocmai prin faptul că iernele fiind aspre în sudul Basarabiei, apele ei îngheaţă. Pentru o garanţie mai serioasă, romanii construiesc acel şanţ, cunoscut sub numele de „Valul lui Traian". Dar de fapt acest şanţ nu e opera lui Traian, ci acest val este construit de Had­rianus pe când era încă consul sub Domitian. Acest val, ale cărui urme se mai văd şi azi, pleacă delà Vadul lui Isae pe Prut, pe deasupra lacu­lui Ialpug, pe lângă Cetatea Ro­mană — Tinţ, atinge Katlabugul, Kitaiul şi Sasicul şi se opreşte la Nistru. Acest val a fost însă întărit de Traian (106) pentru apărarea Scyţiei minore de barbarii din Nor­dul Danubiulu (Danubiu — nume trac înseamnă — purtător de no­roc).

Antifala, veche cetate a Mileţilor (Ismailul de azi) este întărită de Traian şi ia numele de Smornis. Un lagăr roman a fost instalat în cetate, iar „decurianii", erau însăr­cinaţi cu romanizarea barbarilor şi negustorilor din cetate. De notat este că Antifala era întărită de hileţi, pentru a putea rezista unui atac barbar şi pentru a da timp negustorilor din cetate, să se re­fugieze la nevoie pe corăbiile lor şi să o şteargă.

Venind stăpânirea romană, ce­tatea ia caracterul pur roman. In cetate au fost aduşi colonişti şi puşi la muncă.

Administrarea cetăţii era lăsată în seama unui „ordo decurionom", care cârmuia interesele oraşului şi mai ales se ocupa cu strângerea im­pozitelor pe capete (cisluirea). De-curionii erau de 3 feluri : patronii — cei mai de seamă — decur onii ordinari şi onorifici. Ei purtau semne distinctive pentru a putea fi recunoscuţi de toţi cetăţenii. Purtau aşa zisa „tacticlavia". De-curionii răspundeau pentru intere­sele cetăţii cu propria lor avere, ceiace desigur decurionatul ajunge o povară. Cetăţile mai erau co­mandate şi de prefecţi, cari se schimbu din 5 în 5 ani.

Edilii cetăţei se ocupau cu ins­pectarea zidurilor şi a pieţelor în cari se dădeau vestitele jocuri ro­mane. Multe fiare sălbatice din

sudul Basarabiei, au săturat şi po­tolit, puhoiul senzaţiilor crude ale romanilor, cari umpleau circurile numai pentru plăcere* de a vedea pe „gladiatori" ţi sclavi, luptându-se cu fiarele.

Preoţii lor, numiţi „augustali", erau adunaţi în corporaţii Ş I con­duşi de „seviri".

In această epocă se găsesc în sudul Basarabiei următoarele cetăţi: Smornis (vechea Antifala a hileţi-lor), Epolium lângă lacul Ialpug, Eghiz (în faţa Isaccei) şi între satele Cartai şi Satul-Nou, Cartai, Achileea (Chilia) şi Istros — la gura Dunării (aproape de oraşul Vâlcov).

Nume de cetăţi ne-au mai rămas prin sudul Basarabiei Ş I de la Daci, ceiace e încă o probă că parte din E I au locuit prin sudul Basarabiei. Diferiţi scriitori latini, ne-au păstrat numele câtorva cetăţi. Aslfel Geo­graful Strabon spune că în pustie­tatea Goţilor s'au găsit următoarele cetăţi de origina dacă : Sermi (Renii de azi) pe care turcii au numit-o Tamarova, Satria, aproape de Car­tai, Eposium, de unde derivă 'ima­nul Lacului Epolium şi numit de Tătari, Ialpug.

Alte cetăţi romane din sudul Basarabiei, pe cari Ie pomenesc istoricii sun t : Arubium, Tint, Fa­nată (aproape de Bolgrad).

Cetăţile erau fortificate şi apărate de romani. Astfel la Ch Ha era lagărul „Literata Contab zalie", Smornis (Ismail) Cetatea Cartai, care apăra podul făcut de Traian peste Dunăre, îu faţa Noviod'jmu-lui (Isaccea). Aceste fortificaţii erau legate de restul imperiului cu po­duri de lemn aruncate peste Du­năre, peste cari uşor se puteau refugia romanii la caz de nevoie şi pe unde în genere se făcea comu­nicaţia cu imperiul.

In vara anului 1814 s'au găsit în împrejurimile Cartalului câteva pietre neobişnuite, cu inscripţii ro­mane, dar cari astăzi zac la Odessa în muzeul de antichităţi.

Şi afară de aceasta s'a găsit restul unei statui de o rară fru­museţe, înălţimea ei de jumătate de metru şi represintă pe Apolon cu Diana, cari după tradiţie se ocupau cu vânatul animalelor săl­batice. Apolon ţine ceva în mâna dreaptă, dar nu Fe poate deosebi anume ce ţine, iar în mâna stângă ţine o suliţă M I C A , îndreptată înainte ca pentru aruncare. Pe umeri poartă o haină scurtă, fluturată de vânt, iar Diana — cu o cucură pe spate — ţine arcul în dreapta, iar cu stânga întinde coarda.

Ce păcat că această comoară a fost descoperită în timpul vitregei supremaţii şi aruncată poate printre alte lucruri fără valoare.

Astăzi s'a descoperit tot în ruinile fostei cetăţi romane — Cartai — o baie de piatră, pe care notabilii satului o păstrează intactă.

Toate aceste descoperiri, aruncă o lumină clară, asupra celor rela­tate până aici. Dacă în Ismail nu s'au dat de asemenea urme, faptul se datoreşte numai nenumăratelor sale nenorociri, cari au avut darul să o şteargă de pe faţa pământu­lui, iar oraşul să se refugieze la un km. depărtare de locul unde parcă pluteşte fatalitatea, care con­duce destinele omenirei.

Iată deci că civilizaţia romană pătrunsele adânc în sudul Basa­rabiei. Vedem cetăţi, lagăre, statui, cari ne vorbesc despre epoca cea mai înfloritoare a romanilor. Unde mai punem şi faptul că aici aproape, la Iglita, era instalată Legiunea V Macedonică, pentru apărarea Impe­riului.

Până acolo ajunsese civilizaţia romană, că partea aceasta a Basa­rabiei se socotea ca şi una din ar­terele cele mai de seamă ale civi­lizaţiei romane. lord. ifr. Bucă

O nouă biserică romanească in Clnj Se ştie, că încă delà preluarea im­

periului legitim, români din Cluj au lucrat din răsputeri ca sâ poată avea biserici destule şi încăpătoare pentru dreptcredincioşi şi îndeosebi pentru tineretul şcolar adunat în mare număr aici pentru învăţătură. Cele două bi­sericuţe de până acuma, una ortodoxă, alta gr. catolică au fost cu totul ne­încăpătoare.

După stăruinţe îndelungate din partea autorităţilor bisericeşti s'a ajuns, că catedrala românească se zideşte deja, iar autorităţilor bisericeşti locale cu d-1 Dr. Elie Dăianu au câştigat încă din anul trecut dreptul a se servi în biserica rom. cat. a Minori-ţilor din Cluj.

Chiar la încheierea gazetei primim ştirea că Sfântul Părinte Papa Piu al XI a donat pentru vecie românilor gr. catolici, biserica Mnoriu'lor cu toată averea mănăstirii. Actul de do-naţiune s'a transmis I. P. S. Sale Mitropolitului din Blaj de nunţiul papal Möns. Doici cu data de 10 Mai 1924 Nr. 303 61/a. c.

D o i n ă — Populară —

Doină, doină, sfântă doină, Tu cuprinzi atâta jale Câtă apă se revarsă In spre Dunăre, la vale.

Viersul tău ne fură lacrimi Dintr'o zare 'ntr'altă zare, Căci în el se zbat şi cântă Suferinţe seculare.

Taina ta ca s'o pătrundă Inzadar străinul cată, Graiul tău îl înţelegem Numai noi, în lumea toată!

Al. T. Sta mat iad

FAPTE BUME Astăzi când mulţi nutresc numai

gândul averii materiale, pe ici pe colo tot se mai găsesc oameni de nădejde, oameni cari vor ca prin activitatea lor să dea pildă vie ce­lor ce au apucat alte căi şi mai presus de orice sâ asigure un viitor frumos genaraţiilor viitoare.

N. í. BERCARU

Un om de bine şi de faptă se află în satul nostru Valea Româ­neştilor, jud. Muscel şi acesta este tânărul meseriaş Nicolae I. Bercaru.

Fost bun elev în şcoala primară a urmat şcoala inferioară de me­serii din Câmpulung; înaintnt în armată pe cât a îngăduit legea, tâ­nărul N. I. Bercaru reîntors în sat, a dat dovadă că sfaturile şi învă­ţătura din ş oală au prins rădăcini.

A dat tot concursul învăţătorului local — Moise I. Marinesju — spre a face ca şcoala să poată funcţiona în bune condiţiuni, donând şi o parte din mobilierul trebuincios. A dat tot ajutorul posibil învăţă­

to ru lu i şi preotului la ridicarea mo-'numentului local, făcăndu-i o fru­moasă împrejmuire, la care a pus şi nişte bănci pe margine, dând astfel o înfăţişare plăcută monu­mentului. Cu prilejul înfiinţării băn-cei populare şi a căminului cultural, a fost cel dintâi care a alergat Ja chemarea învăţătorului şi preotului — capii acestor instituţii — luân-du-şi îndatorirea că va face singur reparaţia trebuitoare unei odăi.

Fapta şi purtarea sa face cinste satului Valea Româneştilor unde s'a născut, precum şi şefilor care l-au format astfel. Voise l Marinescu

Cor b ă r b ă t e s c . L I FEREASTRA MANDREI MELE

( C â n t e c p o p u l a r , c u l e s d e IO AN M. POTOLEA) A r a n j a t el a r m o n i z a t d e : LACIOAK SîICORESCU.

C R O N I C A Folosidu-se de prilejul concursu­

rilor sale anuale, care au strâns în capitală elevi şi profesori, diu toate părţile României Muri, Soc. „Ti nerimea Româuă", care numără 47 ani de _viaţă, a sărbătorit, Dumi­neca 25 Mai, cu o deosebită so­lemnitate, punerea pietrii funda­mentele a palatului său, care se construeşte pe prelungirea Bulev. Schitu Măgureanu, în faţa liceului Lazăr. A luat part) un public foarte numeros, îo mare parte profesorii şi elevii, elevele, îmbră­caţi în frumoase costume naţional2.

La orele 6 sara s'a oficiat un serviciu religios de P. S. S. J u s -tinian Teculescu, Episcopul militar de Alba-Inlia, înconjurat de mai mulţi preoţi, răspunsurile fiind date de un cor de seminarişti.

După semnarea pergamentului şi punerii pietrei fundamentale de către însuşi d. dr. Angelescu, ministrul şcoalelor, d. N. Dumit­rescu, preşedintele societăţii, a ţi­nut o însufleţită cuvântare, spu­nând că se va sili să facă din acest palat un templu al culturii româneşti, un isvor nesecat de curată iubire faţă de tot ce e ro­mânesc.

I-a răspu-s d. dr. C. Angelesen, ministrul şcoalelor, care a îndem­nat pe elevi să ia ca pildă, măre­ţul sacrificiu a celor 800 mii de oşteni morţi pentru ţară, şi să-şi facă în totdeauns datoria, în orice împrejurări. A vorbit apoi un d. student în numele studenţimei.

L i urmă a avut LOI defila••еч elevelor şi elevilor ai diferitelor şcoli din ţară, în suuoHe muzieei militare a reg. 1 grăniceri

După defilare, s'a servit celor de faţă o mică gustare. Serbarea a făcut o frumoasă impresie asupra elevilor, păeat însă, că comitetul societăţii nu a luat măsuri să fie mai multă ordine.

* Ateneul Român, devenit prin

noua organizare, a doua Academie, a început Duminecă 25 Mai seziu-nea generală, primind îa ааеа zi, ca membru al comitetului, pe d. I. Basarabescu, profesor şi literat, în locul def. Duiliu Zămfirescu, a căruia operă literară d. Basara-bescu a analizat-o îu discursul de recepţie, I-a răspuns d. M. Dra-gomirescu, prof. univ., preşedintele secţii literare a Ateneului.

In şedinţa de Marţi 27 Mai a fost primit ca membru, d. Ch. Langier, vorbind în discursul de recepţie despre: „Contribuţia me­dianei în etnografie". I-a răspuns d. prof. dr. Al. Obrcgia.

Mercuri 28 Mai a fost primit ca membru d. I. D. Bobescu. Dsa în discursul de recepţie a vorbit despre: „Un strălucit Ateneist" (Al Odobescu). I-a răspuns d. prof. G. Adamescu.

* „Coreul de educaţie integrală",

întemeiat de regretatul profesor şi publicist Cristu S. Negoescn, îşi urmează cu multă hărnicie opera sa de răspândire a cult ' r i i în popor, sub conducerea dlui Mihail M. Paraschivescu, avocat.

Comitelui „Cercului", îu şedinţa sa din urmă, a hotărit să tipă­rească şi sa răspândească în po­por scrierea dlui St. G. Carpeu „Sfat către popor". A mai hotărît facerea unei loterii, din produsul

căreia să se t ipărească sé r ie r 1

p e n t r u popoi'. D e a s e m e n e a a ho ­tă r i t s ă in te rv ină pe l â n g ă dnii c o m a n d a n ţ i de reg imen te , ca sâ dea o deosebi tă a t e n ţ i u n e învă ţă ­turi i neş t iu tor i lor de car te , pen t ru ca'*e „Cercul" a t ipăr i t uu „ A b e c e ­da r" special, î n tocmi t de d. St . G. Carpen, şi care poate fi ceru t la s e i i u l „Cerculu i" , clin S t r . P R I N ­

cipatele U n i t e 36. *

Deşi din pricina călduri lor , unele societăţ i cult-.irale ş i -au î n t r e r u p t şezatori le, to tuş i une le s ' ă rue . ÎE in m u n c a lor p e - ' t r i cu l tu ra popo­rului . Astfel , S â m b ă t ă 24 Mai . la ora 9 seara , „Asocia ţ ia Creş t ină a Tiner i lor" şi a ţ inut a doua şeză­toare , în sala de g i m n a s t i c 5 , a lo ia lu lu i său d in Si;'. Sălciilor No . 17. Păr . Gala G d a c t i o u a ţ inut o confer inţă d e s p r e : „HigUmă si r e ­ligie", după care a u r m a t un bogat p r o g r a m ar t is t ic , c o m p u s d in mu­zică, c inem ilogi'uf, jocur i , s. a.

A doua zi, D u m i n e c a 9Z Mai

1) La fereastra mândrei mele (bis) Răsănt-au — Dragă mândruliţă Floare iubită — Două stele.

2) Nu ştiu stele's ce luceşte (bis) Sau mândra se — Dragă mândruliţă Floare iubită — Logodeşte.

3) Las-o să se logodească (bis) Ca să nu se — Dragă mândruliţă Floare iubită — Bolnăvească.

4) Numai po^ul de l-oi trece (bis) Şi ca mendia — Dragă mândniliţă Floa r e iubită — Aflu zece.

4(*

• І »

la ora 4 d. a., Casa de sfat şi citire „N. I o r g a " a ţ inu t ч 12-a şeză toare in localul său d iu St r . V e s p a s i a n No. 50.

D-1 dr . I. M a r g u r e s c i, a ţ inu t o documen ta t ă şi i n t e r e s a n t ă con­ferinţă deap 'o „ P a t i m a boţ ie i" , a r ă t â n d m a r e a pamt- jd ie ce-o con­st i tue pen t ru ţa ra n o i s l . n alcoolul . Au u r m a t apoi producţ i i l i terare şi muzicale .

Scrii torii , ar t iş t i i , pictorii şi scul -torii , s t rânş i î . I j u i u l revis tei „Cl ipa" s 'au const i tu i t î n t r ' u n „Cenac lu l i terar" , P A R E îşi ţ m e şe -din ţ lo S â m b ă t a . d " p ă amiază , în localul redacţiei revistei „CJipa", din c i loa G r i v i ţ ' i No. 127.

U aii d in iniţiatorii aces tu i nou „Cenaclu l i t j ra r" a r a t a î a N o . 49 al revis te i „Clip i" ca aces t „Ce­nac lu" va fi: „O reun iune de a r ­t iş t i , consac ra ţ i s au neconsac ra ţ i . Se vor în tâ ln i scri i tori cu muzi ­canţ i , pictori cu sculptor i şi actori şi toţi în t r 'o at moş ie ră de ca ldă pr ie tenie î?i vor împăr t ă ş i p l a n u ­ri h de act ivi ta te , o b ţ i n â n d ma i uşor prin a ju tor reci oro»', şi pr in colectivi ta le , succesul m u n c i i ce fie 'a M in par te , în m o i is tovitor , o des iaşoai ă."

Ne bucură că un n o u s t e a g de lup tă şi in imeă se desfăşoară şi le urăm entuz iaş t i lo r t ine r i to t suc ­cesul .

U n a l t g e n e r o s binefăcător , p ă ­t r u n s de î n s e m n ă t a t e a cul tur i i în t r ' o ţ a r ă şi dornic de a ocroti pe t iner i i cari se dedică oi, a p u s ia d i spo­ziţia t inerimii un ivers i t a re o casă a sa, din str. Şt i rbei Vodă , pen t ru căminu l s t uden ţe sc „Mihai l E m i -n e s s u " , a căru ia inaugure ro a avut loc zilele t ecute .

F a p t a acestui nobi l dona tor , care e d-1 I. S tănoseu , p rop r i e t a ru l h o ­telului Splendid , vorbeşte delà sine şi n u m a i are nevoe de laude , ci de imi ta tor i .

P e n t r u amena j a ' ca acestui c ă m i n au a ju t a t : Casa Regulă cu patur i , l ingerie şi a i ime ite; B a n c a Na ţ io ­na l ă cu 150 m ű le;; dn i i l. Sto ian , Gr . A lexand rc scu şi Cul ină , cu cate 10.000 ici, dnii C. B r a n d u l i a n 5000 lei, Mii ca 1000 Ici şi St . Mar inescu 500 lei, iar d-nc le : Brankfor t 4500 lei, şi C e m e s c u 4000 Ici. L a u d ă lor.

TRAIAN G. ST0ENESCU

TM I N K A I. CLUJ. STRADA ŞAG UN A Nr. 14

Cel mai vechi depozit de piane al S» României Mari

TELEFON 419 TELEFON Fondat 1870 Fondat 1870

R e p r e z i n t ă e e l e m a i r e n u m i t e f a b r i c i . F ö r s t e r , S t i n g i , V i r t b

Sep~tecomanda: BÖS.end0rfer> Steinweg, etc., etc.

Se află tn depozit : Rimie Şt РІППІПв întreprinde: Ueno veri speciale, acordări,, trans­portări, împachetări fi predări pe caile ferate. Se poate privi nenumărate ecrisori de recunoa­ştere. — A car datorul Conservatorului, Operei Române, Institutului „Иагілпит" precum şi

Hferantul tuturor Institufiunilor de Stat. 43

4 »

4 »

4 » « » 4 »

4 »

«» • »

4 »

«»

Щ

2*>

Pagina é CULTURA POPORULUI Numărul 64

S Ă P T Ă M Â N A P O L I T I C Ă In ţară

P a r t i d u l poporu lu i de sub conducerea d-lui genera l Ave-rescu a ţ i n u t a d u n ă r i în pr inc i ­pale le oraşe d in ţa ră . U l t ima a d u n a r e a fost la Bucureş t i . In cuvân tă r i l e cari au u r m a t s'a înv inovă ţ i t g u v e r n u l ma i cu seamă în ce pr iveş te pol i t ica fi­nanc ia ră .

P a r t i d u l na ţ iona l i s t al popo­ru lu i format p r i n contopi rea p a r t i d u l u i d-lui N. lo rga cu par­t idul poporu lu i de sub conduce­rea d-lui Arge to ianu se consti­tue d u p ă oraşe . Şeful pa r t i ­du lu i este d-1 lorga . Se fac ale­geri de preşed in ţ i şi conducă­tori localnici în diferite o raşe .

Contopi rea p a r t i d u l u i na ţ io ­na l de sub şefie d-lui I. Maniu cu p a r t i d u l ţ ă r ă n i s t de suib con­duce rea d-lui Miihalacihe este s igură . In 12 1. c. s'a în t run i t comite tu l r e s t r â n s al ambelor pa r t ide ca să aprobe fuziunea (contopirea) par t ide lor , hotăr î -tă de şefii conducă tor i . Pes te câ teva zile se va î n t r u n i u n con­gres ca să aprobe definitiv fu­ziunea . Şeful p a r t i d u l u i va fi d-1 I. Maniu . P a r t i d u l se va n u m i : p a r t i d u l n a ţ i o n a l ţ ă r ă ­nist .

P a r t i d u l conserva tor de sub şefia d-lui Margh i loman încă se recons t i tue . Ul t ima a d u n a r e a avu t loc la Timişoara .

Din străinătate In Germania s 'a format u n

g u v e r n nou sub prez idenţ ia d-lui Marx. El a dec la ra t că va plă t i da tor i i le impuse de t r a t a ­tele de pace , şi v a a r ă t a că Ger­m a n i e nu e v inova tă de des lăn-ţu i r ea războiu lu i . In acest scop va d a la l u m i n ă şi documen te noui .

P l a t a despăgub i r i lo r de răz­boiu a r v rea să o facă însă nu ­mai dacă pantea ţăr i i ocupa tă de Francez i a r fi p u s ă sub câr­m u i r e a Germanie i .

In Franţa în u r m a alegeri lor noui p e n t r u corpur i le legiuitoa­re a u ieşit b i ru i to r i socialişti i . Guvernu l de p â n ă a c u m a de sub p reş iden ţ i a d-lui P o i n c a r é (Poancare) a răimas în minor i ­tate , deci în opoziţie.

Şeful s t a tu lu i , preşedin te le republ ic i i , D-1 Mil lerand s'a consfătui t cu şefii major i tă ţ i i

ca să încredin ţeze cu iva guver­n a r e a ţăr i i . Şeful p a r t i d u l u i d i n major i ta te , d-1 Herr io t însă, n 'a p r imi t p r e ş iden ţ i a guve rnu lu i . In astfel de î m p r e j u r ă r i preşe­dinte le repuiblicii a fost silit să a lcă tu iască u n a l t guvern , care însă n u a re major i t a te în p a r l a ­m e n t . A fost î nc red in ţ a t d-1 Marsai , cu a l că tu i r ea guve rnu ­lui. D-sa s 'a şi p r e z e n t a t în 12 1. c. î m p r e u n ă c u min i ş t r i în C a m e r a depu ta ţ i lo r . Aici d-1 He-riot, şeful p a r t i d u l u i ma jo r i t a r a citi t o dec lara ţ ie , în care sus­ţ ine că ' pa r t . ma jo r i t a r este ho-tă r î t să n u spr i j inească pe nici un g u v e r n î n c r e d i n ţ a t de ac­t u a l u l p reşed in te al republ ic i i .

Major i ta tea deci nici nu pr i ­meş te a l că tu i r ea ' guve rnu lu i ,

nici n u spr i j ineşte pe u n alt gu­vern înc red in ţ a t de p reşed in t e ­le ac tua l al republ ic i . In u r m a aces tora d-1 Mil lerand şi-a t r a s consecinţele şi şi-a da t de­misia .

Se crede că noul p reşed in te a l republ ic i i a r fi d-1 Pa in levé (Penlo'vé). I a r preşedin te le con­si l iului de min i ş t r i d-1 Herr io t .

In Albania, aceas tă ţ a r ă afu­r i s i tă de m u l ţ i a rde leni , d in cauza năcazu r i lo r î n d u r a t e şi boalelor câş t igate în t i m p u l ocu­paţ ie i d in războ iu l mondia l , s'a dec la ra t războiul civil, ad ică lupte în t re însuş i oamen i i ţăr i i . T rupe le rebel i lor ( răsculaţ i lor) a u ocupa t m a i mu l t e oraşe . I ta­lia a r fi t r imis t r u p e să ocupe une le oraşe de lângă m a r e . I u ­goslavia a dec la ra t că n u se va ames teca în t rebur i le in t e rne ale Albaniei .

Grecia văzând îneu ră tu r i l e d i n aceas ta ţ a r ă nu v rea să-i cedeze 15 sate conform hotăr î -rei conferinţei de pace .

In Japonia este m a r e fierbere d i n cauza une i legi a d u s ă de g u v e r n u l Sta te lor -Uni te d in America , p r i n care să interzice i m i g r a r e a ( in t rarea) Japonez i ­lor în aceas tă t a r ă . Guve rnu l japonez d in Tokio a şi ad resa t o scr isoare că t re g u v e r n u l Sta­telor-Unite , ce rând î n l ă t u r a r e a acestei legi. In oraşele din J a ­ponia a pus sub boicot măr fu­ri le aduse d in Amer ica . Boicot î n s e a m n ă ab ţ i ne rea de a ma i c u m p ă r a vre-o mar fă d in acea­s tă ţ a r ă .

Un even tua l războiu nu se poate în t re aceste două s ta­te, m a i ales din cauza năcazu­r i lo r ce a a v u t J a p o n i a în u l ­t i m u l t imp, cum a fost cu t re ­m u r u l de p ă m â n t , războiul cu Rusia ş. a.

Guve rnu l a demis iona t .

In Turcia g u v e r n u l a a d u s o lege p r i n care se hotăreş te , că n o u a cap i t a lă a ţăr i i este An­gora (oraş în Asia-Mică). Astfel în E u r o p a va fi cu o capi ta lă ma i pu ţ in , decât p â n ă a c u m a . — Miniştr i i planipotenţiair i ai s ta te lo r s t r ă ine au şi p r imi t în­ş t i in ţa re să se m u t e în nou'a ca­p i t a l ă .

* ¥

In Austria se p ă r e a că va fi o m a r e î n c u r c ă t u r ă d in cauza, că c a n c e l a r u l ţăr i i , d-1 Seipel, că­zuse v ic t imă u n u i a t en ta t . D-sa a fost î m p u ş c a t de u n răufăcă­tor. Sie va însănă toş i i încu-r â n d şi va conduce şi pe m a i d e p a r t e t rebur i le ţăr i i .

» * * In Ungaria f r ămân tă r i l e poli­

tice să ţin lan ţ . Es te a t aca t gu­v e r n u l ma i ales d in cauza că n u s'a l uc r a t nici u n proect de lege p e n t r u î m p r o p r i e t ă r i r e a ţ ă r a n i ­lor. Es te ş t iu t că Unga r i a este s i n g u r a ţ a r ă din Europa , u n ­de n u s'a făcut r e fo rma ag ra ră .

In u r m a u n u i î m p r u m u t ex­tern, f inanţele ţăr i i pa r că se vor î m b u n ă t ă ţ i în cu rând .

T. F.

Football între România şi Austria laViena — DELA REDACTORUL NOSTRU

In 20 Mai a m a v u t fericirea să vedem jocul de football în­tre a leasa România şl Austria pe t e r e n u l d i n Simmerimg. Din p a r t e a Românie i Ing. Suciu, conducă to ru l echipei , s'a p re ­

zen ta t cu u r m ă t o r i i j ucă to r i : St rock I, II, Bar t a , dr . Hirsch, Tri tsoh, Kiniji , Iacobi, Holz, Wetzer , Rónay, Frech , Guga, Niculescu, Bonciş t icat , Rit ter , Kozovici şi Roman . Dint re acest jucă to r i de p r i m u l r ang , au ju­ca t u r m ă t o a r e a echipă (în or­d i n e a ce u r m e a z ă ) Strök, Bar ta , dr. Hi rsch , Tr i t sch , Kiniji, şi Iacobi (la apăra t ) Holz, Strök, Wetzer , Ronay şi Guga (înain­taşi) . — Arb i t ru l a fost d in Ber­lin.

La o ra 6 d. m i n i s t r u Gh. Mi-ti l ineu, s a lu t ă a l easa Românie i , p r e c u m şi Aus t r i e i ; din p a r t e a federaţiei sport ive, R o m â n i a p r imeş te u n s teag spre amin t i ­re , cu u r m ă t o a r e a inscr ip ţ ie : „Unsern R u m ä n i s c h e n F r e u d e n Gewidmet ; Österreich." î n d a t ă d u p ă aceas ta se începe jocul, î na in tea u n u i publ ic de 8 p â n ă la 9 mii de per soane . Români i ee s imt p u ţ i n s t r ă in i pe teren, din ca re cauză ch ia r în p r ime­le m o m e n t e p r imesc p r i m u l goal . Mai t â rz iu vedem îna in ­t a ş i i p u n â n d u - s e pe lucru . S t rök a re câ teva lovi tur i fru­moase şi u n frumois joc de an­samblu , cu a m c i u l Ronay, care e g r av r ă n i t şi înlocui t cu P'rech.

Pub l icu l , dealtfel foarte obiec­tiv, începe să^se entuz iasmeze , căci a n s a m b l u l de p â n ă a c u m se con t inuă în t re jucă tor i i Gu­ga, W Tetzer şi Holz. P o r t a r u l a p ă r ă câ teva pu te rn i ce „ ş u t u r i " (lovituri de minge) d in t re cari une le de là m a e s t r u vienez B r a n d s t ä t t e r . In pre lung i t e a-plauze se sfârşeşte r ep r i za în­tâ ia . — In p a u z ă fraţii St rök şi Bar ta , se p roduc p r i n cunoscu­tu l lor t ruc , ad ică p r i n „jocul de cap", ţ i n â n d m i n g e a ma i bi­ne de cinci m i n u t e de -asupra capu lu i . Pub l i cu l i sbucneş te în pu te rn ice ova ţ iun i . Se dă semn la începerea repr izei de-a doua ;

MESERIAŞII NOŞTRI La noi, în Ardea l şi Bana t ,

este îndeobş te cunoscut , că p â n ă în t i m p u l d in u r m ă a m a v u t p r e a p u ţ i n i mese r iaş i s au comerc i an ţ i r o m â n i , în r a p o r t cu n u m ă r u l popula ţ ie i r o m â ­neş t i d in aceste ter i tori i . Cu toa­te acestea, cu tot n u m ă r u l re ­d u s al aces tora , p â n ă în prezen t n u am p u t u t cunoaş te în amă­n u n ţ i m e ac t iv i ta tea lor publ ică şi p r iva tă , des fă şu ra t ă în inte­resu l b inelui obştesc. Ac ţ iunea î i i t r ep r in î ă de „Cu l tu ra Popo­r u l u i " de a se in te resa de me­seriaşi i r o m â n i şi de act ivi ta­tea acestora , dându- i pe cei vrednic i ca pi ldă şi a l tora , nu ne poa te decât bucu ra . Tocmai d i n aceas tă cauză, p rez in t ceti­tor i lor foaiei aceste ia pe u n u l d in t ipografi i noş t r i , ca re a re u n t r ecu t f rumos şi plin de ac­t ivi ta te , a tâ t pe t e renu l ar te i grafice cât şi pe te renu l cu l tu­ra l de peste 46 ani şi a n u m e pe : Nicolae Jugănaru.

Viaţa, ac t iv i ta tea şi faptele a-cestui meser iaş- t ipograf este a t â t de î n s e m n a t ă încât n u se

S P O V E D A N I A M E A

E c h i p a Aus t r i a că p a r e a fi m a i reze rva t ă — cauza a m văzut-o ma i t â r z iu — da r în sch imb ro -imânaşii noş t r i joacă m i n u n a t , î n t r ' u n t empo des tu l de m a r e . Pe l ângă toate acestea, i n t e r n u l de d r e a p t a d in a leasa vieneză, m ă r e ş t e încă c u u n „şu t " n u m ă ­ru l goalur i lor . A c u m se sch imbă jocul alesei Românie i , î n t r ' u n t e m p şi ma i pu te rn ic , şl ' n t r ' u n e n t u s i a s m de nedescr is , îi succe­de j u c ă t o r u l u i Kiniji să dea pr i ­m u l goal în p o a r t a Aust r ie i . — După acest u r i a ş t empo, e foar­te explicabil , că se vede o oare­care s lăbire în jocul echipei ro ­m â n e , i a r pas iv i i îna in taş i ai echipei vieneze, devin act ivi , pornesc în t r 'o suflare şi d a u în­că două goa lur i Românie i .

Res tu l joculu i m a i p u ţ i n in­teresant , d a r p â n ă la sfârşi t f rumos ; r o m â n i i p â n ă la t e rmi ­n a r e a joculu i r ă m â n demn p a r t ­ner i a ne 'n t recu ţ i lo r jucă to r i d i n Viena, toţi profesonişt i .

Rezu l t a tu l final e deci 1:4 în favoarea echipei alese a Aus ­triei . Cu impres i i f rumoase s 'a d u s pub l i cu l de là acest ma t sch , iar r o m â n i i car i au lua t pa r t e la acest joc de football, spre c ins tea Românie i , a m fost m â n d r i , că au p u t u t vedea a leasă Românie i la Viena, j u c â n du-se cu cei m a i bun i jucă to r i d in Aus t r i a , jucă tor i car i ma i bine de 50 de an i cul t ivă acest sport , pecând noi abia delà u n i ­re , de când avem t imp să ne g â n d i m şi la football, care de­vine tot m a i bine cunoscut , iu ­bit şi perfec ţ ionat de ta len te le t inere al ţăr i i noas t r e .

In z iua de 21 Mai a avu t loc a doua în t recere d in t re ţăr i , de d a t a aceas ta Aus t r i a a juca t c o n t r a Bulgar ie i însă cu a t re ia g a r n i t u r ă . Bă t a i a a fost to tuşi mare , adică 0:6, fiind echipa Bulgară , cu m u l t infer ioară echipei Române . Tot în ziua a-ceasta , a m pe t recu t la g a r ă pe harn ic i i jucă to r i r omân i , car i au p leca t la Pa r i s , u n d e vor l u a pa r t e la m a r e a Ol impiadă d in p r i m ă v a r a a n u l u i acesta.

FURET B*RB i

NICOLAE JUGĂNARU

poate t rece cu vederea pes te ele, fără de a n u a m i n t i câ teva da­te. Or ig inar d in Braşov, a m u n ­cit cu r â v n ă la z ia ru l „Gazeta T rans i l van i e i " t imp de 13 ani , ca conducă to r tehnic al t ipogra­fici înf i in ţa tă de dr. A. M u r e -ş ianu, u n d e a i n s t r u a t o p le iadă î n t r eagă de t iner i r o m â n i , învă­ţa ndu- i mese r i a t ipografiei . La 1900 î n f i i n ţ â n d i H s e , la noi, în Lugoj , z i a ru l „Drapelul" , din l ipsa lucră tor i lor - t ipograf i ro­mân i , a fost chema t de către f run taş i i lugojeni, i n imosu l t i ­pograf N. J u g ă n a r u ( c a r e e ra încă de a tunc i des tu l de cu­noscut) ca să ocupe pos tu l de pagimator-icorector la z ia ru l amin t i t , ca apoi m a i t â rz iu să-i încredin ţeze potstul de redac tor -responzabi l , p e n t r u care func­ţie a făcut în două r â n d u r i cu­n o ş t i n ţ ă cu t e m n i ţ a din Seghe-d in . î n t â i la 1908 p e n t r u u n ar­ticol al mare lu i f i lo-român Börns t i e rne -Börnson , iar a doua oa ră p e n t r u u n rapor t veni t de­là Congresul Socialişt i lor In ter ­na ţ iona l , ţ i nu t la v'iena, la 1910. Cu toa tă înch isoarea sufer i tă n u a fost cu n imic răsp lă t i t , d in-con t ră a funcţ ionat ca redac tor -responsabi l p â n ă la 1920, când d in l ipsă de fonduri , z iaru l „Drape lu l " a înce ta t să ma i a p a r ă .

P â n ă în acest t imp şi chiar şi ma i târz iu , îl găs im ales şi fă­când p a r t e în comitetele diferi­telor societăţ i cu l tu ra l e din Braşov şi Lugoj , îndep l in ind la acestea diferi te func ţ iun i onori­fice şi de încredere . L a a n u l 1889 a fost t r imi s d in p a r t e a „Asocia ţ iunei Meseriaşi lor d in Braşov" la Expozi ţ ia un ive r sa l ă d i n Pa r i s , de u n d e a făcut u n r a p o r t pe l a rg despre cele vă­zute l a Pa r i s , la expoziţie, p u -blicându-1 z iaru l „Meser iaşul R o m â n . " La 1881 îl vedem ca delegat la serbăr i le încoronăr i i d in Bucureş t i , defi lând în ca­rele festive. D e a i s e m e n e a şi la cele d i n 1922, tot la Bucureş t i , ca delegat al breslelor de mese­r iaş i d in Lugoj . A c u m 30 de an i îl vedem la procesul Memoran ­d u l u i f igurând ca m a r t o r ocu­lar .

P e n t r u toa tă aceas tă ac t iv i ta­te, când cu ocazia serbăr i i jubi­leului de 40 de an i de profesie t ipograf ică la 1920, g u v e r n u l dè a tunc i l u â n d cunoş t in ţ ă de a-cestea 1-a decora t pe b ă t r â n u l , d a r to tuş i t ână r , N. J u g ă n a r u cu „Crucea Servic iul credincios c lasa I."

Cele a ră t a t e , cred că este de a juns de a cunoaş te pe scur t v ia ţa aces tu i meser iaş , care se b u c u r ă de cele m a i largi s im­pati i a t â t p r i n t r e colegii lui cât şi p r i n t r e cetă ţeni i noş t r i . Cu toate acestea şi cu toată v â r s t a î n a i n t a t ă (fiind n ă s c u t l a 1864) to tuş i şi azi lucrează ca în t ine­reţe, î n . r â n d c u cei t iner i .

Cunoscând toa tă ac t iv i ta tea aces tui om şi m u n c a depusă p e n t r u binele obştesc, îmi p u n în t r eba rea : oare S ta tu l nu a r avea da to r ia ca astorfel de oa­m e n i să le dea u n a ju tor oare­ca re (nu n u m a i decora ţ i i ) pen­t ru ca aceşt ia să n u fie siliţi să m u n c e a s c ă p â n ă la moar t e pen­t ru ca să-şi poa tă în t re ţ ine fa mili i le lor? Un astfel de a ju tor a r fi o a d e v ă r a t ă r ă sp lă t i r e a une i m u n c i depusă p e n t r u bi nele comun .

Lugoj. G. N. B. „Cultura Poporului* a deschis această

rubrică pentru a da o deosebită atenţie me seriaşilor români si ca un indemn pentru acei cari prin munca lor pozitivă — mese­ria — desrobesc ţara din mâinile străinilor Să stăpânim meşteşugurile, aceasta ѳ calea sănătoasă înspre îmbogăţirea şi fericirea ţării. De aceea primim fotografiile şi de­scrierea activităţii meseriaşilor români.

In ziua de Izvorul Tămăduirii în comnna noastră Cosula din ju­deţul Botoşani, a avut loc o fru­moasă şi înălţătoare serbare.

La slujba bisericească a luat parte un sobor de 9 preoţi de prin satele vecine, d. părintele V. Soescu din Dracşani, a vorbit despre urâ­tul obicei şi nenorocirile cari vin dé pe urma patimei beţiei.

Ne-a arătat cum în fruntea miş­cării împotriva beţiei sunt însuşi I. P . S. L. Mitropoliţii Ţări ro­mâneşti.

Cu evlavie am ascultat proveţele ce s'au rostit, de oarece toate sunt adevărate şi pentru binele nostru. Până astăzi nu venea nimeni să ne spue destul de băutură. Bine se face că se luptă pentru redu­cerea crâşmelor, numai dacă li-ar ajuta Dumnezeu celor cari să stră-dues'-; în această privinţă, să reu­şească. Pentru noi, oprirea băuturii ar fi doctoria cea mai de preţ, spre a ne vindeca şi trupul îm­bolnăvit şi sufletul.

Leacul cel mai bun este: voeşte şi vei putea. E u . am făcut încer­carea cu mine. Şi am reuşit. Din ziua de Izvorul Tămăduirii, mi-am pus gând la bunul Dumnezeu şi m'am închinat şi mi-am zis : Doamne, Dumnezeule scapă-mă de patima beţiei. Şi ca prin mi­nune îu acea clipă s'a luat o ceaţă de pe ochii mei, părându-mi a fi ca nou născut şi pe o lume cu totul schimbată. Din acea clipă mi-a pierit pofta să mai beau şi nici nu mai pot bea nici un soi şi chiar gusta băuturi sub orice formă, cu toate că eu sunt crâş-mar, băuturile îmi par cele mai veninoase otrăvuri.

Când vin muşterii să le vând băuturi şi îmi plă'esc mi se pare că le-am vândut moarte şi neno­rocire. Din această sfântă zi nu încetez de ale spune tuturora gos­podarilor toate năcazurile ce mi s'au întâmplat din cauza beţiei şi în ce desperare ajunsesem. Eram veşnic bolnav, fără gust de mân­care, fără somn liniştit de oarece noaptea când mă culcam feldefel de vedenii urâte mi se arătau prin vis Dimineaţa când mă scu­lam îmi tremura tot trupul, în­cepeam a tuşi şi vărsături, şi parcă vedeam cum vine moartea şi mă înhaţă.

Mă mustra cugetul amar când mă gândiam la cei doi copiii pe cari îi am la liceu şi la ceilalţi trei de acasă, că nu am să ajung bucuria să-i văd oameni învăţaţi şi folositori ţării şi nici voi mai putea duce greul cheltuelelor cu şcoala.

Numai câteva zile de când nu beau nici un soi de băutură şi nici tutunu (care nu lam fumat niciodată) am văzut minunea. Nu mai sunt bolnav,'"nu tuşesc, nu visez urât noaptea, nu mai am vărsături; ori-ce desperare a fugit din mintea mea; sunt mai vesel decât atuncia când beam; copiii, nevasta, îmi sunt mai dragi. Mă

întreb eu singur: oare eu sunt acela ce nu mă mai săturam de vin? Oare eu sunt acela ce veşnic eram bolnav ? Oare eu sunt acela cui îi lipsia toate? Oare eu sunt acela ce-mi paria nevestele altora mai gospodine, ca a mea, şi mai frumoasă? Oare eu sunt acela ce copiii altora îmi pariau mai liniş­tiţi ca ai me i? Când mă întorc şi mă uit în urmă de unde am plecat spre bine, adâncă prăpastie mai văd 1 Şi mă gândesc cum bunul Dumnezeu mi-a ajutat să scap din o aşa prăpastie, numai cu'n pic de credinţă. Oare noi fraţilor dacă ne-am aduce aminte de trecutul copilăriei noastre, şi'n prezent ce suntem, pe viitor ce vom ajunge şi care ne este duşmanul de moarte al nostru, sigur că cu moarte l'am pedepsi.

Fraţilor, duşmanul care noi tre­bue să-1 pedepsim cu moarte, este spirtul cu toate drăcoveniile lui, căci spirtul cu toate ale lui, sunt acei ce ne pândesc viaţa din clipă în clipă, şi să ţine la toate răs-pândiile de ne chiamă, şi noi ne ducem singuri la el ca să ne omoare mai degrabă. Probe sunt destule, despre urmările beţiei, că din atâtea omoruri, tâlhării, ruină de gospo­dari, despărţiri, schilodiri, copii ne­norociţi, şi altele, toate fără multă gândire sunt urmele beţiei, de oarece o minte sănătoasă şi liniş­tită delà începutul vieţei nu poate face asemenea nelegiuiri.

Eu sunt crâşmar din copilărie căci crâşma este meseria ce am moştenit-o delà părinţi, şi părinţi mei nu s'au ales cu mare bogăţie de pe urma cârciumei, cu toate că erau alte timpuri, ci, cu darul cel urât, de a bea, eu îmi făceam so­coteală că beţia o am ca moştenire şi că nu am să o pot părăsi, şi o deprinsesem bine, mi-se paria că mai bine ca tata, şi nu în mult timp. Căci abia 32 ani am. Şi cum v'am spus mai sus, în clipa ce am pus credinţa în Dumnezeu, mai prinzând rădăcină şi chibzuitele cuvinte ale preotului Vasile Soescu, şi ale părintelui nostru din sat, Cost Călinescu care veşnic şi ne­obosit sfătueşte poporenii numai la fapte măreţe şi bune, nu mai gust nici un soi de băuturi, din acele ce-mi fac rău, şi m'am făcut sănătos. Cercaţi ca mine şi mă veţi crede, acei ce sunteţi pătimaşi ca mine, ce am fost. Eu mă nu­măr cu ajutorul lui Dumnezeu printre eei vindecaţi.

Dă Doamne vindecare de urâta boală a beţiei ca mie, la toţi.

COSTACHE A. 6AVRIL0AI Comerciant de băuturi spirtoase

*

Am publicat această spovedanie o câràumarului CA. Gavriloaei, ca să se vadă ce înrâurire în spre tămă­duire are propaganda împotriva beţiei dusă de către I. P. S. Mitropoliţii Mir on Cristea şi Pimen, ajutaţi de cler şi de oameni de bine.

Pilda acestui cârciumar să o ia mulţi gospodari. — Bed.

ŞEGARCEA DIN VALE (JUD. TELEORMAN) E aşezat pe şoseaua Turnu-Măgurelc-Slatina între comuna Liţa şi

Olteanca. Casele locuitorilor sunt, mici dar frumoase, cele mai multe construite din cărămidă şi acoperite cu tablă de fier, împrejurite cu

cu uluci sau gard de nuiele Ş c o a i a are 3 lo­caluri,

unul do­nat de

S C R I S O R I D I N O R A Ş E DIN HUŞI

Duminecă 18 Mai membrii ate­neului popular , D . Cantemir" din Huşi, au dat o serbare în sala de gimnastică a liceului „Cuza Vodă" din localitate. Ea s'a început la ora 4 după amiază şi printre altele a fost şi conferinţa d-lui Tucaliuc, vorbind despre „Infernul (iadul) în ţara românească."

Vineri 23 Mai (10 Mai st. y.) s'a sărbătorit cu mare însufleţire amintirea celor 3 mari evenimente întâmplate în ţara noastră sub domnia regelui Carol I, adică 10 Mai 1866 când a venit Carol în Bucureşti, 10 Mai 1877 când Ro­mânia s'a declarat independentă şi 10 Mai 1881 când tot ia a deve­nit regat. Până la ora IOV2 dimi­neaţa s'a adunat pe locul viran în faţa monumentului din faţa sf-tei Episcopii do Huşi batalionul III din reg. 25 Inf. seminarul, liceul, şcoala normală, şcolile primare de fete şi băeţi, şcoala profesională de fete, liceul de fete din localitate eu toţi capii de autorităţi şi mult public. S'a oficiat slujba religioasă de P . S. S. Iacov, episcop de Huşi, încunjurat de cler. Au fost de faţă directorul seminarului, liceului şi şcoalei normale, prefectul judeţului, comand, bat. 3, revizor şcolar şi alţi capi de autorităţi a căror nume îmi scapă. Răspunsurile li­turgice au fost date de corul epis­copiei. După terminarea serviciului P. S. S. Iacov a trecut în revista i armata şi celorlalte şcoli bine­cuvântând însoţit în d. prefect şi d. comandant al bat. 3 şi după ei câţiva capi de autorităţi. După aceasta în faţa prefecturei a urmat defilarea. Au defi'at întâi copiii creştini orfani delà orfelinatul din Huşi, al doilea şcoala de meserii şi de viticultură, şcolile primare de fete şi băeţi, şcoala normală în frunte cu fanfara ei, şcoala de aplicaţie, seminarul, liceul şi la urmă bat. 3.

La ora 4 după amiază în sala liceului „Cuza Vodă" s'a deschis o serbare cu imnul „Trăiască Regele". După imn au urmat conferinţele d-lor Corlăţeanu, prof. la seminar şi Gheorghiu, elev cl. VIII liceu, cari au arătat însemnătatea zilei de 10 Mai. Au mai urmat recitări, coruri şi altele. Marşul la cântat fanfara şcoalei normale din acest oraş. Toţi huşenii au petrecut ziua de 10 Mai ca o adevărată sărbă­toare naţională şi patriotică.

C MIHAIL

рчшапа comunei altul clă­dit din iniţiati­va d-lor prefect, revizor,

învăţătorii Mustăciosu, R. Popescu şi I. Bănescu. Sf. Sa Preot T. R. Popescu, primar M. M. Mustăciosu şi notar I. Dăscultu. Şcoala e populată. Are 4 posturi pentru băeţi şi două de fete.

In faţa şcoalei e Percepţia comunală circ. 3. Cooperativa sătească pune la dispoziţia locuitorilor cu preţuri foarte cftine unelte de muncă. Banca populară „Sf. Ion Botezător" e renumită în judeţ, de modul cum funcţ'onează.

In mijlocul satului se înaltă mândră, biserica satului. Neobositul preot I. Anca, parohul bisericei, e un adevărat păstor sufletesc. Locui­torii sunt harnici şi păstrători ai portului strămoşesc.

ANDRE! M!:STĂC*f!SU

DIN BĂLŢI (BASARABIA) Membrii Academiei culturale din

Bârlad, sub preşedenţia d-lui G. Tu-toveanu au sosit zilele acestea la Bălţi, în urma poftirii ce li s'a făcut de Asociaţia funcţionarilor publici, prin d. O. Carp, preşedintele Asociaţiei. Lume multă alcătuită din profesori, funcţionari, elevi ai şcoalelor secun­dare şi particulari, au ieşit în întâm­pinarea Academiei la gara Bălţi.

Muzica militară şi corul societăţii muzicale „Murafa" au salutat cu mar­şul „Dela Dunăre la Tisa" la coborlrea oaspieţilor din tren. Cuvinte de bună venire au rostit dl O. Carp preşedin­tele Asociaţiei, d. Traian Cristescu cunoscutui publicist şi d-ra Chirică profesoară secundară. A mulţumit poetul Tutoveanu căruia i s'a dăruit de d-ra Paranici un frumos buchet de flori. Dela gară membrii academiei bârlădene s'au îndreptat spre oraş, sara la ora 9 a avut loc la teatrul „Unirea" festivalul dat de membrii academiei.

A rostit un cuvânt de deschidere dl O. Carp, preşedintele Asociaţiei, a răspuns d-1 G. Tutoveanu. După mobilizarea politică şi militară care a avut ca rezultat înfăptuirea României Mari în vechiile ei hotare, azi e ne­voe — spune talentatul poet — de mobilizarea sufletelor pentru cimen­tarea (împuternicirea), marei opere să­vârşite. Această mobilizare rămâne în sarcina noastră a scriitorilor.

Au citit apoi poeţii Paladi, Duicu-lescu, Bogescu, şi Tutoveanu, din operele lor.

Proza au citit d-nii Vainfeld, G. Vlădescu şi Traian Cristescu, scriitori.

La reuşita acestui festival au mai contribuit frumoasele arii cântate de d-1 Hritcu maestru de muzică, corul Societăţii „Murafa" sub dibacea conducere a profesoruiui Ghiţă Pa­ranici, d-ra A. Carp, Babici. De către Asociaţia funcţionarilor s'a dat oferit în grădina „Venus" masă în onoarea distinşilor oaspeţi.

Au tostat d-nil Cateli prefectul ju­deţului Popovici senator, Sadoveanu, primarul oraşului, d. Carp şi alţii. Au răspuns cu cuvinte binesimţite d-nii Tutoveanu, Paladi şi Vlădescu.

A doua zi oaspeţii au părăsit ora­şul, lăsând aci cele mai bune impresii.

Ziua de 10 Mai s'a sărbătorit în localitate cu deosebită însemnătate. Cu această ocazie la teatrul „Unirea" a rostit o cuvântare d-1 G. Stamboli profesor secundar din Iaşi c. v. u.

SERG.-N. BONDOC

O BA^CA A MICILOR MESERIAŞI

Micii industriaşi şi meseriaşi ro­mâni, din Cluj, ne aflând prea mare dragoste la toate guvernele cari s'au urmat la cărma ţării, s'au hotărît să se ajute ei înşişi, întemeind în acest scop, în primăvara anului acestuia „Banca Populară pentru încurajarea micilor industriaşi şi meseriaşi" cu sediul în Str. Prin­cipatele Unite No 36. Scopul băncii, printre altele, e şi de a acorda credit pentru lucrări, a furniza unelte şi maşini industriale: a executa lucrări şi furnituri dela Stat, judeţ şi comună.

Preşedintele Consiliului de A d ­ministraţie e d. Gh. Marinescu, electrician, secretar e d. V. An-gelescu, iar ca membri dnii: Al. I. Ardeleanu, Sterică Gheorghe-vici, D. Stoeneseu, Al. Iordănescu, Anton Eberhardt, P . Niculescu şi Anghel Mihăilescu.

Slujitorii ţăr.i C. Stodniţchi, preot şi T. Vid-

raşcu, învăţător, simţim o datorie a aduce acestui cinstit jandarm Serg.

N. Bondoc, I mulţumiri­

le noastre pentru bu­na rându-ială, drep­tate, pă­strarea, co­morilor na­ţionale şi d r a g o s t e a ce o să-mână între

fraţi precum şi măsuriie severe luate împotriva răufăcătorilor, cari cu totul au disparut din hotarele comunei noastre.

N. Bondoc, s'a născut în aaui 1900 în com. Cumani, jud. Olt şi în prezent e şeful postului din corn. Vânători, jud. Chişinău (Basarabia).

Este de dorit a avea asemenea funcţionari cari veşnic fiind la da­torie, el şi-a asigurat partea de re­cunoştinţa noastră şi al sătenilor.

Fapte bune de ale jandarmilor

Jandarmul plutonier Tomescu Ion, şeful postului Cocu din com­pania jandarmi Argeş, în seara de 14 Noemvrie 1923, a lost atacat de nişte necunoscuţi, bătut până la sânge, desbrăcat şi jefuit de suma de 2700 lei, apoi aruncat într'o râpă, crezând răufăcătorii că e mort.

Pentru descoperirea acestui caz au fost însărcinaţi plut, major I. Constantin şi plut. Băluşoin G. amândoi dela reşedinţa companiei Argeşti.

Prin munca depusă, pricepere şi iscusinţă, au venit să descopere pe vinovaţii G. H. Tudorache şi D. Preda, găsându-se la casele lor efectele jandarmului şi banii.

Pentru această faptă plut, major Ion Constantin şi plut. Bălăşoiu G., amândoi au fost citaţi prin ordin de zi pe Corpul de jandarmi, ca pildă pentru ceilalţi camarazi

PIAŢA CEREALELOR In porturile noastre din ţară, unde

se înmagazinează (adună în magazii) pentru a fi duse cu vapoarele în alte ţări, s'au plătit cerealele după cum urmează : Porumbul (cucuruzul) 440 Lei 100 kg. Grâu 620 „ 100 „ Orz 455 „ 100 „ Ovăs 390 „ 100 „

SCHIMBUL BANILOR Cu Lei am putea cumpăra bani

străini după socoteala următoare: Lei b.

1 Franc francez . . . 12'— 1 Dolar 2 3 3 — 1 Cor. cehoslovacă . . 6'60 1 Dinar (Jugoslav) . . 2 7 0 1 Leva (Bulgaria) . . 1'55

100 Cor. Austriace . . —'33 100 Cor. Ungare . . . —'23 Un milion Mărci polone . —'22

Din curiozităţ i le naturii „Lacul fără fiind" din Năruja-Vrancea

Năruja este una din ceie mai frumoase comune ce compun re­giunea Vrancei din judeţul Puüri . Ea este aşezată la confluenţa pă-râuîui Năruja cu Zabata şi încon­jurată de toate părţile de dealurile: Reghiului, Purcăreţului, Nărujei şi podişurile: Martoiu, Meşca, Podu Peticului s.a. cari dau o înfăţişare din cele mai frumoase şi fermecă­toare acestui sat de munte, renu­mit prin însemnătatea ce a avut-o în vechime de : reşedinţă a con­ducătorilor Comunităţei Vrânce-neşti.

Pe unul din aceste dealuri c e înconjoară satul, anume : Dealul Reghiului s e află un lac cu apă j e care localnicii il numesc „Lacul fără fund". Acest lac e s t e foarte cunoscut prin împrejurimi incă d e multă vreme, iar faţă de sHuaţia îa care se găseşte, ei devine In­teresant şi diu punct de vedere ştiinţific.

Mai întâi. Dealul Reghiului este format dintr'o ridieătură înaltă de teren în formă trunghiulară şi a cărui vâri în continuitate cu dea­lurile vecine formează o culme ce străbate lăturiş cu satul Năruja.

La poalele dealului, paralel cu culmea lui, c u r g e a p a Zăbala, iar pe partea cealaltă Reghinul un pâ­râiaş mai mai mic care apoi se varsă în Milcov.

Tocmai în creasta aceastui deal, în mijlocul unei păduri de fag, se găseşte situat „Lacul fără fund". Are un diametru de aproape 100 metri, iar la mijlocul lui se află crescuţi în muşchiu, un pâlc de arini negri.

In prezent apa este scăzută şi pe unele părţi s'a retras complet, lăsând în urmă un mal gros şi clisos, pe unde nu se poate trece. Apa este verde-şi ueoperita.aproape pretutindeni de mitreaţă ,h.\ care broaştele orăcăesc iar pe delături şerpii de baltă îşi arată când şi când capul şi spinarea cenuşie. Nu Sdacă nici odată peste tot chiar in timpurile cele mai secetoase şi se spune că mai înainte acest lac era adânc mult încât nu i-se putea da de iundul lui.

Bătrânii povestesc că pe vremuri, aici s'a înecat o gonitoare cu un cârd de 12 buhai (tauri) ce alerga după ea şi nu s'ar fi aflat de urma lor.

Explicaţia ce s'ar putea da de ştiinţă asupra situaţiei acestui lac aşezat tocmai pe vârful unui deal, este aceia că apa aflată sub sol, scurgându-se mereu, se adună cât mai multă la un loc şi apoi căpă­tând putere porneşte într'o direcţie oare care, unde întâlnindu-se eu alte părăiaşe de felul acesta se transformă în adevărate ape cur­gătoare, care sfredelind pământul îşi formează cursul prin galerii subterane.

In mersul lor întâmpinând sta­turi mai slabe de pământ isbucnesc la suprafaţă, formând a ş a zisele lacuri fără fund.

In felul acesta se poate explica existenţa locului din Dealul Re­ghiului, iar scăderea apei din u l ­tima vreme se datoreşte de sigur schimbării ce s'ar fi produs în de­cursul timpurilor a apei subpămân-tene prin crearea altor galerii noui.

Totuşi chestiunea fiind p e cât de interesantă, tot atât şi d e com­plicată, las să fie cercetata de oa­meni de ştiinţă, cari prin studiile lor să dea lumină lămuriri com­plete.

SIMH0N HÂ*NEA

Târguri (bâlciuri, iarmaroace) în toată ţara

In 15 Hodod. 16 Mănăşturu ungu­resc, Sf. Gheorghe. 17 Bonţida, Cis-nàdie, Frumoasa. 18 Arad, Bereher, Tâşnad, Zăbala. 19 Almaşul-Mare, Blaj, Bătania, Caron, Darios, Hără-serac, Ienciu, Iernuţ, Lugoj, Vurpâr. 20 Bârzaşa, Bătania, Cermei. 21 Co-ronda. 22 Asugaciul de sus, Cernatul de jos, Ibaşfalâu. 23 Arpaşul de jos, Căpâlnaş, Drag, Geaca, lüa, Zastavna (Bucovina). 24 Cristur, Lăpuşul-ungu-resc. 25 Fâget, Hetiur, Ghiaş, Sic, Veneţia de jos.

Târgurile de vite să ţin cu o zi îna­intea largului de marfă. Aici sunt no­tate târgurile de marfă.

Numărul 6é CULTURA POPORULUI Pagina 5,

S T Â R P I Ţ I I t l K I K M L i : Acum se împlineşte legea agrară,

care trebuia să dea plugarilor ace­stei ţări, pământul la care le dă dreptul munca lor din vremuri de­părtate, din tată în fiu, până în zilele noastre. Cei mai mari sluji­tori ai ţării, sunt tot timpul călă­tori şi nu le mai ajunge vremea să se repeadă când într'unul când în alt colţ al ţării ca să ţie cu mâinile lor coarnele plugului, care trage prima brazdă de hotar al primului lot de pământ dat în stă­pânire pe veci.

De patru ani de zile, inginerii şi agronomii, măsoară şi împart mo­şiile mari, în loturi, pe cari le dă în stăpânire celor setoşi de pământ, şi aproape de patru ani în multe părţi ale ţării fiecărui plugar îi cântă ciocârlia şi boii se îndoesc în jug pe ogorul lui. Până aici toate bune, buruenile însă pare că cresc mai în voe decât înainte vreme pe pământul boeresc, şi când tragem nădejde să avem câţiva dubli decalitrii de grâu sau de po­rumb mai mult la pogon în loc să ne îndoim de mijloc în jos să vedem ce-i mai lipseşte pământu­lui, ridicăm ochii ia cer şi spunem „dacă vrea Dumnezeu" I

In nici o ţară de pe pământ — afară de ţinuturile locuite de popoare prea înapoiate sau aproape sălbatice — nu cresc mai multe burueni printre plantele cultivate decât la noi.

Mai rar loc pe care să nu găsim tot atâtea buruene sau mai multe decât plante cultivate.

In mod cu totul întâmplător dacă seceta este prea mare sau sămă-nătura a fost prea deasă, se întâm­plă ca buruienile să mai fie ţinute în frâu. De obicei însă ele ţin pas cu plantele cultivate sau le cople­şesc, fără ea să fie stânjenite de către om prin lucrări înadins făcute.

Plugăria unei ţări şi chibzuinţă unui plugar se poate judeca după felul cum stau buruenile în câmp. Şi din acest punct de privire sun­tem printre cei din urmă.

In porumb, după ce-1 ţinem în frâu prin cele două prăşile până când se ridică porumbul, mai târ­ziu ne pare bine când ulerul, costreiul sau mohorul cresc mai mari decât porumbul fiindcă îl se­cerăm ca să avem o hrană proastă peutru vite, sau să învelim paele depe arie pentru ale păzi de ploae şi de păsări.

In grâu şi în păioase în general ne pare bine când pirul, mohorul şi alte ierburi se ridică fiindcă spu­nem că paele o să fie mai bine mâncate de vite în timpul iernei.

După seceratul păioaselor, nici nu ne gândim să arăm numai decât, buruenile încep să se desvolte în voe, în curând înverzesc miriştea care apoi până spre iarnă este călcată supt copitele vitelor cari caută hrană.

Pagubele pricinuite de burueni sunt mari şi de mai multe feluri.

1) Ocupă loc pe care putea să crească cu folos 2—3 plante cul­tivate.

2) Umbresc plantele cultivate şi le împiedecă în desvoltarea lor.

3) Suge apă şi substanţe hrăni­toare, sărăcind astfel pământul.

4) Sau mare parte din căldura trimisă de soare şi care trebue să fie folosită de plantele cultivate.

Toate buruenile cari ne murdă­resc câmpurile sunt înzestrate dela natură cu puteri uimitoare de a se înmulţi şi răspândi.

Unele se înmulţesc şi răspândesc prin sămânţă şi fac mai multe zeci de mii de seminţe deodată. Semin­ţele lor sunt purtate dintr'un loc într'altul de vânt şi de toate ani­malele. Astfel se răspândeşte pă-lămida, păpădia, turiţa, ciulinile şi altele.

Altele se înmulţesc foarte iute prin rădăcinile lor răspândite în toate straturile pământului până la adâncimi mari. Pălămida de pildă are astfel de rădăcini. Din locul în care atragem sau o rupem por­nesc două-trei lugere noi. Din ră-dăciunile cari se întind pe sub faţa pământului la fel pornesc lu­gere noi.

O astfel de buruiană n'o putem stinge de cât stârpindu-i rădăci­nile.

Altele se înmulţesc mult prin tulpinele (vrejii) pe cari le au pe supt pământ şi din cari pornesc altele noi. O astfel de buruiană este părul care împânzeşte tot locul făcând vetre în cari plantele cul­tivate sunt cu desăvârşire distruse.

Ori în ce chip s'ar înmulţi, ele pun repede stăpânire pe pământ şi se întind mai departe ca pecin­ginea sau ca focul dus / le vânt prin scântei.

Nimeni şi nimic nu vine mai cu folos în ajutorul buruenilor în pră­sirea lor de cât însuşi plugarul.

Prin felul nechibzuit cum lucrăm pământul nu numai eă nu stârpim buruenile dar le înlocuim creşterea şi răspândirea.

De pildă între plantele păioase şi burueni este o luptă mare cari să pună stăpânire mai repede pe pământ. Dacă buruenile izbutesc să crească mai repede şi să cop­leşească plantele semănate, până la secere sau coasă, ele au crescut în voe şi au făcut şi sămânţa care s'a împrăştiat.

Dacă timpul este prielnic şi pri­didesc plantele cultivate să se des­volte mai mult, atunci buruenile rămân în urmă, sunt umbrite, cresc mai încet. După ce s'au secerat păioasele, cum n'avem obiciul să întoarcem miriştea până toamna sau primăvara, buruenile încep să ee desvolte în voe.

Nimeni nu le mai supără, plan­tele semănate, cari până atunci le înghesuia, le umbria şi le lua îm­bucătura dela gură nu mai sunt. Toată apa şi toată hrana din pă­mânt este numai a lor. Şi ele cresc mari, grase, fac sămânţă multă, rădăcini multe, înverzesc miriştile cari erau galbene după seceră şi plugarului fără scaun la cap îi râde inima când vede că poate să tae cu coasa câteva brazde de iarbă îndoită cu mirişte sau când vitele pot cinguli câteva fire de burueni, cari le| lungeşte numai zilele şi le umple burta flămândă.

Acelaşi plugar în anul următor când vede că nu se face porumbul sau cartofii sau orzul sau ovăzul spune că n'a vrut Dumnezeu.

Plugarul neamţ spune cu drept cuvânt că „buruenile mănâncă cu plugarul dintr'o strachină".

Ele usucă pământul şi ajută la facerea secetei. Ele consumă hrana din pământ care era pregătită pen-t'-u plantele cultivate, ele împiedecă plantele pe cari le cultivăm să crească bine şi să dea roadă mare. Ele sunt cele mai vechi şi cel mai înverşunat duşman al plugăriei. împotriva buruenilor, plugarul poartă un război veşnic, care a început odată cu plugăria şi care n'are să se isprăvească niciodată.

In ţinuturile plugăriei noastre cu vremuri călduroase şi apa cam pu­ţină, lupta trebue să fie mai aprigă. Nu trebue să suferim nici-o bu­ruiană alături de paiul mlădios al grâului. Trebue să arăm adânc pentru ca să tăem cât mai multe din rădăcinile buruenilor. Trebue să grăpăm în totdeauna bine locul pentru ca să scoatem alară cât mai multe din rădăcinile buruenilor pe cari după ce se usucă trebue să le ardem.

Dacă locul nu este prea tare nu trebue să suferim nici o zi miriştea ne arată. Este unul din cele mai mari păcate pe cari le fac plugarii noştri, lăsând miriştile neîntoarse vara şi ogoarele să intre în iarnă fără să fie arate adânc. M. C ARVA |

I S T O R I A R O M A N I L O R EFAW CEb MARE

XII. 9. Ştefan Vodă şi Tolpa*). Se zice,

că pe vremea lui Ştefan Vodă se a-fla pe lângă curtea domnească un Ţigan cu numele Tolpa, om glumeţ, deştept, dar şi foarte prefăcut.

Intr'o zi veniră nişte Români din­tr'un sat să se plângă la Domnul pentru nişte nedreptăţi. Când să intre în curte, dau de Ţiganul Tolpa.

— Ce vreţi oameni buni? — îi întreabă Tolpa.

— Avem de grăit ceva cu Măria Sa Vodă. Acasă-i? răspunseră Ro­mâni, crezând că cu cine ştie ce domn mare vorbea.

— Acasă răspunse Tolpa. Dar spu-neţi-mi mie taina voastră. Eu vă pot ajuta, că sunt mare sfetnic al Măriei Sale!

Românii, crezuseră pe Ţigan si-i spuseră, cum li s'au pus pe cap bi­ruri mari, de cari nu mai plăteşte nimeni în Ţara Moldovii, iar dacă nu plătesc sunt bătuţi şi schingiuiţi. Iată de ce au venit să se jeluiascá Măriei Sale!

— Oameni buni! — zise Tolpa,— plecaţi liniştiţi acasă, că voi vorbi eu cu Măria Sa. Să ştiţi că nimeni nu se va mai atinge de voi!

Românii îl ascultară bucuroşi şi plecară spre rasă.

Tolpa se folosi de prilej, când Şte­fan Vodă era singur şi intră în casă plângând şi ţinându-se cu manile de cap.

— Ce ai Tolpo? — îl întreabă Vodă.

— Mi-a tras popa o palmă, Mă­ria Ta.

— Pentru ce? — Pentrucă n'am ştiut Tatăl Nostru. Aşa, păgânule? — zise Vodă mâ­

nios, — tu nu ştii Tatăl nostru. Piei dela curtea mea!

— Ba ÎI ştiu Măria Ta, da-1 gre­şesc Într'un loc.

— Spune-mi-1 dar! — Tatăl nostru, carele eşti în ce­

ruri, sfinţească-se numele tău, viie împărăţia ta . . .

*) După 8 . FI. Marian.

S c r i s o a r e d i n T . - S e v e r i n Dl G. Millet, profesor la Sorbona,

care a participat la congresul bizan-tologic din Bucureşti, părăsind ţara s'a oprit la Turnu-Severin însoţit de dl Virgil Drăghiceanu dela Comishnea monumentelor istorice. Conduşi de dl A. Bărcăcils, directorul liceului, au vizitat Muzeul regional de antichităţi dela liceu, apoi castru roman şi pi­ciorul podului lui Traian, oprindu-se cu muit interes, la ruinele bazilicelor şi îndeobşte la antichităţile medievale. Dl Millet a plecat a doua zi, pe Du­năre la Belgrad, unde va zăbovi câ­teva zile.

— Casa Luminii din Mehedinţi în acest al cincilea an de activitate a ţinut în T. Severin 17 şezători cultu­rale în Duminecile dela 30 Decemvrie 1923 până la 2 Mai 1924, cu urmă­toarele conferinţe :

1. Dimitrie Cantemir, d-nul profesor C. D. Ionescu.

2. Puterea voinţeî şi canalizarea ei, Al. Bărcăcilă, directorul liceului.

3. Unirea ţărilor române, I. St-Paulian.

4. Poezia noastră nouă, M. Guşiţă. 5. Condiţiunea juridică a femeii ad­

vocat, Virgil Netta. 6. Industria textilă: Inul şi cânepa

inginer Negoiţă Dănăilă. 7. Nicolae Bălcescu şi opera sa,

advocat P. Izvoranu. 8. Femeia în teatrul lui Molière

d-na profesoară Silvia D. 8. Vulcani şi cutremurile de pământ,

inginer I. Vasiliu. 10. Industria textilă: mătasa şi lâna,

inginer Negoiţă Dănăilă. 11. M. Sadoveanu, C. I. Năvărlie. 12. Sănătatea şcolarilor doctor An-

ghel Daniel. 13. Biruinţa mulţumirii de viaţă,

preot I. Imbroane. 14. Basarabia noastră, Mihail Guşiţă 15. Originea Românilor, advocat

Magnus Băileanu. 16. Statul şi cultura naţională, d.

profesor universitar Mihai Dragomi-rescu.

17. Progresele chirurgiei, moderne Dr. Victor Gomoiu.

Partea muzicală şi literară a pro­gramelor au dat-o şcoalele secundare de băeţi şi de fete din localitate şi alte persoane în afară de şcoală. Se aduc pe această cale mulţumiri tuturor colaboratorilor, în primul rând d-lor conferenţiari cari s'au ostenit şi au făcut jertfa să vină din depărtări pen­tru a sprijini activitatea culturală din oraşul nostru.

Domnul inginer Negoiţă Dănăilă, directorul Institutului de chimie teh-neologică Bucureşti, Pr. 1. Imbroane Timişoara, inginer Vasiliu Timişoara, Mihail Dragomirescu profesor uni­versitar Bucureşti şi profesor doctor Victor Gomoiu. Mai sunt anunţaţi cu conferinţe în vara aceasta dnii G. Ionescu Siseşti, dr. loan Jianu. Publicul severinean a dovedit prin numărul mare al asistenţei că şeză-torile casei Luminii răspund unor nevoi sufleteşti reale. Liceul „Traian" ş'a sărbătorit patronul în ziua simbo­lică a adunării românilor pe câmpia libertăţi din Blaj, la 1848. La această sărbătoare au luat parte toate auto­rităţile şi corpul profesoral de la şcoalele secundare. S'a oficiat un ser­viciu religios de preotul Muntean, ajutat de primul cântăreţ F. Flueraş; răspunsurile au fost date de corul liceului condus de d-1 I. Sf. Paulian, Dl C. D. Ionescu a ţinut o cuvân­tare ocazională, arătând însemnătatea zilei, după aceia au mai urmat coruri

şi recitări. De aci în ordine au ple~ cat la cimitirul oraşului la mormin" tele profesorilor decedaţi. Sâmbătă» 17 Mai a fost o audiţie muzicală literară urmată de jocuri naţionale, în sala Cercului Militar, dată sub patronajul dlui director dl Bărcăcilă, în folosul construirii noului internat ce se face.

* Duminecă 25 Mai, cu ocazia puneri

pietrii de temelie a localului de şcoală din comuna Cremenea Mehedinţi, au avut loc mari serbări cum rar se pot vedea, organizate de d. Marius Vor-boreanu, prefect al judeţului, care n'a cruţat nicio osteneală şi niciun sac­rificiu.

La ora 9 s'a oficiat sf. liturghie de către cuceruicul protoereu Bălă­ceanu întovărăşit de Pr. Munteanu, Durate, Trandafirescu, diaconul Ar-deescu din Severin, Lupescu subpro-toereu, Pluta, lonaşcu misionar, Bă-leanu-Ruptura, Băleanu-Cremenea. în­văţăturile sfintei evanghelii din acea zi au fost arătate într'un mod deose­bit de Pr. Munteanu. Eşind în curtea bisericii în faţa a mii de oameni, s'a oficiat sfinţirea apei. Corul societăţii „Doina" din Severin sub conducerea d-lui profesor Paulian, a dat răspun­surile.

După citirea actului de fondare şi punerea pietrei de temelie a vorbit dl prefect, care a dat sfaturi ţărani­lor şi a dăruit încă 30 mii de lei pentru şcoală. La ora 11 s'a început serbarea populară dată de societatea „Doina" cu „Concertul Invierei". Dl preot Buracu din Banat a vorbit despre „Puterea Credinţei" după care au ur­mat coruri populare şi naţionale, cum şi două recitări în dialect bănăţean, scrisă de dl Cioabă. Atât corurile cât şi recitările, au avut un strălucit succes.

Păr. Băleanu a mulţumit d-lui pre­fect pentru sentimentele sale creşti­neşti, pentru pildele atât de înălţătoare ce dâ şi pentru jertfele ce face întru ridicarea bisericii şi a şcoalei. Mul­ţumeşte d. profesor I. Paulian şi so­cietăţii „Doina" care de 27 de ani nu pregetă o clipă a cutreera satele noastre şi cele din Banat spre a întări credinţa prin cântările religioase, a mângâia sufletele-amărâte prin fru­moasele coruri populare şi prin cu­vântările d-sale. Mulţumeşte părinte­lui Buracu pentru strălucita sa cu­vântare şi salutul adus dela fraţii din Binat. Mulţumeşte părintele protoereu Bălăceanu, cucernicilor preoţi şi tu­turora cari au luat parte la această sărbătoare.

A urmat o masă comună la care a luat parte peste 100 de persoane, masa dată de societatea culturală „Delavrancea". GEORfiE NASTASESCU

— Mai departe! — Aici am uitat o vorbă. — Fie'n voia t a . . . şi acum. — Fie î n . . . — Mai începe odată. — Inoepe Ţiganul din nou, apoi

iară şi iară, dar mereu se poticnea la locul acesta.

— Zi mai de multe ori fie'n voia ta! — Fie'n voia mea, fie'n voia mea fie.. — Nu aşa, ci fie voia ta, adecă A

lui Dumnezeu, nu a ta, mă păcă­tosule.

D'apoi dacă uit ! Da ca să nu uit, Măria Ta scrie-mi vorbele acestea pe o hârtie şi iscăleşte, ca să-mi pot a-duce totdeauna aminte.

Ştefan-Vodă nici nu bănuia gândul Ţiganului, luă o bucată de hârtie şi scrise pe ea: fie voia ta, apoi iscăli Ştefan Voievod şi o dete Ţiganului.

Atâta i-a trebuit lui Tolpa. A doua zi a plecat în satul cu Românii nă­păstuiţi, a strâns pe Români şi a che­mat şi pe judele satului, care îi asu-pria. Arătându-i hârtia cu iscălitura lui Vodă, porunci să-1 pună LA pă­mânt şi să-i tragă douăzeci şi cinci de bâte.

Aşa s'a şi întâmplat. Dar judele era unul din vitejii ţării,

care făcuse multe isprăvi mari în răsboaiele lui Ştefan. El se aştepta nu-i vorbă, la o pedeapsă, dar nu să fie bătut şi batjocurii înaintea satului. De aceea, având şi alte trebi, s ' A dus Ia Curtea dom­nească. Aici se miră mult, când văzu că Vodă îl primeşte prieteneşte. El îşi ia îndrăzneala şi întreabă:

— De ce ai poruncit Măria Ta să mă batjocorească Tolpa In faţa sa­tului întreg?

Ştefan se miră şi zise: — Ce spui? Judele îi povesti toată întâmplarea.

Ştefan Vodă, mânios foc, porunci curtenilor să-1 prindă pe Tolpa şl să-1 spânzure.

Dar Tolpa, căruia venirea judelui îi mirosea a rău, ascultase toată vorba la uşă. Văzând primejdia, o tuli în grădina cea mare a Curţii domneşti şi se ascunse într'un copac mare şi stufos. Curtenii îl căutară înzadar.

Spre seară, Ştefan Vodă se plimbă prin grădină. Tolpa văzându-1 că se apropie de copac, se legă pe subţiori de o creangă şi se lăsă In jos, ca şi cum ar fi spânzurat.

Când dete Ştefan cu ochii de el, zise cu milă:

— S'a spăriat rău bietul Tolpa. Dacă ar fi viu, l-aş ierta...

— Fie 'n voia ta ! — strigă Tolpa sărind jos şi căzând In genunchi îm­brăţişa picioarele Măriei Sale.

— Fie 'n voia ta ! — zise Ştefan zâmbind. De frica spânzurătoarei ai învăţat Tatăl nostru. Atunci m'ai prins cu iscălitura, acum cu vorba. Dar al­tădată să ştii câ nu mai scapi.

10. Cântecul lui $tefan cel Mare. La vre-o şaptezeci de ani după moar­tea lui Ştefan cel Mare, un călător polon care ştia româneşte, a învăţat un cântec, pe care îl cântau Moldo­venii despre Ştefan cel Mare. Cânte­cul acesta l-a tradus în limba polonă şi I-a şi tipărit. Fiind uitat de noi, poetul nostru Vasile Alecsandri l-a pu­blicat, în anul 1863, întro carte de citire. II dăm şi noi, drept încheiere a celor ce am povestit de marele no­stru Voievod, Ştefan cel Bun şi Sfânt.

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, Seamăn pe lume nu are, Seamăn pe lume nu are Decât numai mândrul soare !

Ştefan. Ştefan. Domn cel mare, La Suceava cmbu-şi are, La Suceava cuibu-şi are Şi din el adesea sare !

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, Pune pieptul la hotare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de apărare 1

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, Bate oardele tătare, Bate oardele tătare Şi Turcii pe smei călare.

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, Bate Leşi*) fără cruţare, Bate Leşi fără cruţare Şi unguri fără 'ncetare I

Ştefan, Ştefan, Domn cel mare, Are-o ţară mioă tare, Ţara-i mică, ţara-i tare, De stă lumea la mirare.

Celorce li citim în zilele de acum minunatele fapte, sufletele li se înalţă cu putere, căci s'a împlinit şi che­marea poetului Eminescu:

Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta!

Da, marele suflet al lui Ştefan a reînviat în Domnul urmaş al lui, care a ştiut să bată duşmanii dimprejurul ţării noastre şi să ne dea vechea pa­trie Dacia, în care Moldova e pă­mântul cel mai sfinţit de sângele văr­sat pentru neam. VICTOR LAZÂR

N ă p t ă ál II «1

*) Poloni.

PORUMBEL. DECORAT

Chipul acesta ne înfăţişează pe un porumbel ataşat la corpul de recunoaştere al Statelor Unite (America) şi se zice că el ar fi foarte înţelept şi cuminte, numai că nu poate vorbi.

Pentru cumenţenia lui acest po­rumbel a fost de cinci ori decorat cu medalii de onoare.

Toate decoraţiile pe cari le-a primit sunt în jurul lui.

„Cultura Poporului" şi-a câştigat locul de cinste în presa săptămânală. Toţi acei cari au înţeles folosul şi roadele c e le aduce această foae în toate păturile so ­ciale, îndepl inesc o datorie să o sprijine şi să o răs­pândească. Numai aşa se va putea avea o presă cin­stită, obiectivă şi puternică. Poporul are nevoie de hrană sufleteasca; să i-o dăm prin această publicaţiune.

JTJBITA noastră Regina Maria, s'a reîntors în ţară din străină­

tate, în ziua de 10 Iunie.

N E N O R O C I R E A dela Pirotehnic * ~ Armatei dela Cotroceni (Bucu­reşti) a fost vestită în străinătate şi M. S. Reginei Maria.

Majestatea Sa, cu inima şi gân­dul totdeauna către ţara Sa iubită, îndurerată şi plină de grijă a răs­puns preşedintelui consiliului de miniştri, prin următoarea tele­gramă :

„Cu inima îndurerată am primit ştirea emoţiunei pe care a încercat-o Capitala şi ţara întreagă pe urma nenorocirei dela Cotroceni şi sunt tare întristată câ nu am putut împărtăşi la faţa locului toate grijile prin care treceţi. Am luai măsuri pentru îna­poierea cât mai grabnică în ţară.

MARIA.

COCIETATEA de cumpătare „Trez-^ via" din comuna Arbore, judeţul Humorului din Bucovina, duce o fo­lositoare luptă împotriva beţiei.

I. P. S. Sa Mitropolitul Pimen al Moldovei, a binevoit a trimite urmă­toarea telegramă:

D-lui TOADER HRIB, preşedintele Soc. ,Trezvia\

Combaterea alcoolismului şi împu­ţinarea crâşmelor cerute de sătenii ţi­nutului Solcii, le face cinste şi onoare. Să luptăm cu toţii contra beţiei şi a grozavelor ei urmări şi vom asigura fericirea neamului. PIMEN

ASUPRA judeţului Dorohoi (Mol­dova), săptămâna trecută, s'a lă­

sat o cumpănă grea, însoţită de fur­tună. Aşa în comuna Brăeşti, au fost trăsnite femeile C. Gh. Conţu şi Mă­ria C. Filip, iar gospodarul I. Gh. Gradu a rămas paralizat (damblagiu). Trăsnetul a ars casele lui M. Mazuru şi a femeii Elena Gh. Fdip. Recoltele din satele Horlăceni şi Cobâla, au suferit mari stricăciuni din pricina grindinei. La Hăneşti, săteanul E. Tu-purlan, stând pe marginea unui iaz şi fiind apucat de cumpănă, a căzut în apa iazului şi s'a înecat.

Către sprijinitori noştri. — Preoţ i , î nvă ţ ă to r i şi să ten i căr ­t u r a r i , v ă r u g ă m să r ă s p â n d i ţ i a ceas t ă foae câ t m a i mul t . Mij­locul a r fi acesita:

Să î n d e m n a ţ i pe p r ie ten i s ă o ci tească;

Să ne t r imi t e ţ i l is te cu n u m e ­le acelor gospodar i ca r i credeţ i că s 'ar a b o n a l a foae;

Cineva d in sa t , iub i to r de car ­te, s ă ne cea ră n u n u m ă r de foi, ca s ă le î m p a r t ă pe bani , l a ţă­r a n i . Dacă în sa t s 'ar găsi o p r ă ­văl ie u n d e să v â n d ă foia a r fi şi m a i b ine .

O foae cosită 3 lei i a r p e n t r u s t r ă d a n i e , dăm. 60 ban i , ad ică să p r i m i m n u m a i 2 lei 40 bani .

Cu felul aces t a de î m p r ă s t i e -re a „Cul tu re i Poporu lu i " , vom fi î n s t a re e ă a d u c e m cât m a i m u l t e î m b u n ă t ă ţ i r i l a ea.

A U T O R I T Ă Ţ I L E dela graniţa ju-* * goelavă, au făcut cunoscut gu­vernului nostru, că la graniţă s'au ivit multe cazuri de holeră. In loca­litatea Moravitza (Jugoslavia) sunt 30 de bolnavi. Serviciul sanitar al ţării noastre, a luat toate măsurile la frontieră.

M I N I S T E R U L Cultelor şi Arte-lor a înfiinţat pentru sprijini­

rea scrisului românesc, două premii de câte 100 mii de lei fiecare, unul pentru poeziile cele mai minunate, iar altul pentru proza cea mai fru­moasă. Nici că se putea altfel, un premiu pentru proză l'a căpătat marele scriitor al nostru M. Sado­veanu, iar pentru poezii, poetul neîntrecut Octavian Goga.

DRIN STĂRUINŢA corpului învă-* ţătoresc din Cluj, a doua zi de Rusalii, dimineaţa se va desveli mo­numentul marelui dascăl Gheorghe Lazăr, ridicat în grădina casei învă­ţătorilor din acest oraş.

Redacţionale. Rugăm pe toţi acei cari ne scriu la „Cultura Poporului" ca arti­colele trimise să aibă un stil cât mai clar, mai concis, şi lipsit de neologisme. Vrem o limbă curată limpede. Articolele să fie scrise pe îndelete iar nici de cum după calapodul obişnuit la foile zilnice.

IN ZIUA de înălţarea Domnului, în grădina şcoalei de arte şi me­

serii din Braşov, s'a dat o fru­moasă serbare, a elevilor şcoalei, la care a luat parte tot ce are Braşovul mai de samă, în frunte cu d. general Olteanu, comandan­tul corpului 5 Armată şi d. prefect Ciurca.

DUPĂ cum ni-se comunică din par­tea Departamentului Maşinilor a.

r. s. a. (Sibiu, Str. Sărei No. 22), aceasta întreprindere vinde agriculto­rilor şi posesorilor de pământ mai mici bine situaţi maşini de treerat, motoare de benzină şi diferite maşini şi unelte agricole de acum începând şi pe lângă plătirea preţului în rate.

I TN PROFESOR dela Universitatea ^ din Paris venit de curând in ex-cursiune prin Vrancea, cercetând a descoperit un dinte de mamut şi nişte unelte vechi de râşnit pe care le-a luat cu dânsul.

Mamutul a fost un animal de mă­rime uriaşă ce se spune că ar fi trăit în timpuri străvechi pe pământ, îna­intea vietăţilor de astăzi.

D R E M I U L Ardealului pentru con-*• cursul de coastă ţinut în ziua de 5 Iunie Ia Cluj pe dealul Fe-leacului, a fost câştigat de C. de Yung cu automobilul „Minerva", care a făcut cele 5 klm. în pantă în 6 minute şi 21 secunde.

A. S. R. Principele Carol, a făcut acest drum de 5 klm. cu maşina Sa, în 4 minute şi 35 de secunde.

Rugăm ca din fiecare comu­nă unde s'a ridicat monument in amintirea eroilor căzuţi pen­tru întregirea neamului româ-neasc, să ni se trimită câte o fo­tografie a monumentului , dim­preună c ucâteva date pentru a fi publicate ni foae.

De asemenea de câteori ni se trimite câte o dare de seamă despre sfinţirea unei biserici să se alăture şi fotografia cu bise­rica. I N ZIUA de 5 Iunie, ziua Eroi­

lor, după săvârşirea parastasului, s'a hotărât ridicarea unui monu­ment pentru eroi morţi din com. Băbeni-Bistriţa, jud. Vâlcea.

C Ă P T Ă M Ă N A trecută, în judeţul ^ Constanţa, a ars pădurea statu­lui, delà Cerna, pe o întindere de 30 hectare, copaci de stejar.

CULTURA POPORULUI" dând o deosebită însemnătate mişcării

cooperatiste, din ţară, va publica orice articol In această privinţă, articole ve­nite dela contabili, dela Băncile po­pulare, societăţi de consum, tovărăşii săteşti şi altele. Rugăm pe toţi acei cari au cunoştinţi în această ramură, să ne trimită articole scurte şi cu miez, pentru a fi publicate.

M A R E L E nostru învăţat d. N. Iorga, a plecat în Polonia, fiind

chemat de guvernul polon, să ţină conferinţe la diferite universităţi de acolo.

Dl Iorga va vizita Varşovia, Vilna, Posnan, Cracovia şi Lem­berg.

SĂTENI, dintre domniile voastre sont cei mai mulţi cari ştiţi să puneţi pe hârtie gândul vostru, aţa cum trebue ; de aceea vă rugăm, cari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — ca să învăţăm şi noi cărturarii dela domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări tn foaea aceasta, care este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vreir. să vă spuneţi şi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fie. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, şi altul din Banat, şi altul din Buco­vina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobro­gea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai mult.

SĂPTĂMÂNA trecută o ploae grozavă însoţită de grindină a

căzut asupra comunei Malcoci din judeţul Tulcea.

Apele s'au revărsat din trei părţi, năruind casele de pe două străzi. Archiva primăriei a fost distrusă de apă.

IN ZIUA de Sânziene, la Fâlciu, se va ţine o expoziţie-târg de

animale. Scopul acestei expoziţii este de

a încuraja creşterea animalelor. Se "vor da şi premii însemnate.

I N ZIUA de 17 Mai, după amiază * o furtună înspăimântătoare, s'a lăsat asupra judeţului Sălaj din Ardeal, în părţile Zalăului, cuprin­zând satele: Hişdean, Gârul, Ţigani, Murşit, Papteleg, Hilău, Creară, Bied, Mojgard şi Orteleg.

Furtuna a distrus păduri, gospo­dării şi tăcând şi victime omeneşti, poduri, a omorât şi vite.

In urma acestei mari nenorociri, guvernul s'a hotărât să vie în aju­torul populaţiei rămase săracă.

REDACŢIONALE. Rugăm pe toţi acei cari ne-au trimis articole, să aibă răbdare căci se vor publica pe rând; întârziem cu apariţia lor din cauză că avem prea mult material de tipărit.

IN VEDEREA înfrângerii beţiei la sate, * d. I. Coste, prefectul judeţului Timiş-Torontal (Banat), a luat minunata mă­sură ca toate cârciumele dela sate din acest judeţ să fie închise din aju­nul fiecărei sărbători, ora 6 după ameazi până a treia zi dimineaţa ora 6. Măsura aceasta ar trebui introdusă in toată ţara. IN 20 IUNIE se va ţine la Cernuiţi *• o expoziţie de animale, unde se vor aduce vaci de lapte, tauri, cai, iepe şl armăsari ai statului. Se vor da premii în bani şi medalii.

CINE doreşte să aibă colecţia în­treagă din „Cultura Poporului"

a anului al 3-lea, o poate căpăta, dacă trimite prin mandat poştal ad­ministraţiei noastre, suma de 80 lei.

In dosul mandatului poştal să se scrie pentru colecţia anului 3.

In America „CULTURA POPORU­LUI" se vinde cu 5 cents exemp. MINISTERUL AGRICULTUREI a

făcut cunoscut tuturor judeţelor din ţară, că la sfârşitul verii, va fi o mare expoziţie de animale la Cluj. Vizitarea acestei expoziţii, va fi de mare folos pentru orice român, dar mai ales pentru crescătorii de vite, întrucât vor avea prilejul să vadă toate soiurile de animale din Banat şi Ardeal. Sătenii cari vor merge la această expoziţie în grupuri, se vor bucura de reducere pe C. F. R.

ГЛ PLOAE grozavă a căzut asupra w oraşului Huşi din Moldova, ru­pând poduri şi dărâmând multe case. Vite mari şi mici, precum şi paseri au fost înecate.

Prietenii noştri. In toa te o ra ­şele şi t â rguşoa re l e din R o m â ­n i a vre m s ă avem pr ie ten i . A-ceşti p r ie ten i g r u p a ţ i î n j u r u l mişcă r i i noas t r e cu l tu ra le , vor t r ebu i să ne scrie în foae: fapte bune , m i ş c a r e a cu l tu ra l ă , a r ­t is t ică, economică şi i n d u s t r i a ­lă din local i ta tea în care t r ăesc . Şt i r i de a s e m e n e a n a t u r ă în câ t să in te reseze in te lec tua l i i o ra ­şelor, munc i to r i i d e p r i n atel ie­re şi fabrici şi l u m e a de la sa te .

P r ie ten i i ne vor t r imi te ad re ­sa lor, i a r r e d a c ţ i a n o a s t r ă le va r ă s p u n d e ce a u de făcut .

M I N I S T E R U L agriculturii a ho-1 V 1 tărît să ţină la stupim", pr. Al. Popa din corn. Lisa (jud. Făgăraş), cursuri populare rie apicultura. Cur­surile se vor ţine între 30 Iunie— 6 Iulie cor., şi vor nlterna cu lu­crări practice în stupină şi cu con­fecţionarea stupilor s is temat ic i în atelier. Pr. Al. Popa are delegaţiu-nea să ţină conferinţa de apicul­tură la şcolile de agricultură' şco­lile normale, şcolile de notar i , ia cercurile culturale ale învăţătorilor şi preoţilor în circumscripţiile din judeţele: Făgăr;ţş, Sibiuj Braşov. Trei-Scaune, Aiba-Iulia şi Hune­doara.

I A MARĂŞEŞTI, Buci;reşii, Craiova ^ şi în aite localităţi din ţară, săp­tămâna trecută, au fost ruperi de nori, aducând pagube foarte mari. IN ZIUA de 14 Iunie, au vizitat ora-1 şui Timişoara, 100 de primari din întreaga ţ~ră.

TN ZIUA de înălţarea Domnului, 1 a fost marc slujbă la Mănăstirea Neamţului din Moldova, Cu acest prilej au venit săteni mulţi din toate părţile, din Bucovina şi chiar dc prin Galiţia.

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a. celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucuri de toată cinstea. Chipul gospodarului îl vom tipări în foae, ca să vadă miile noştri de cititori, pe oamenii cei de su­flet, de inimă bună şi de cinste. La fiecare chip (fotografie) se va adăuga numele şi pro­numele ţăranului, vârsta, din ce sat este «i pe scurt ce a făcut el în viată.

Nu mai există boală de porci, epidemie şi boalele de gurăl 3 8 - 1 0

5 .:. - • < » ...V—

ЧвѴ--"-— Dacă fiecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele sale cu sarea antiseptică nutritoare

„D E S I N F E C T 0 R" a primmedicului veterinar dr. DÁVID ELE­MÉR, care este concesionată prin lege şi cu folosirea acestuia fiecare gospodar îşi poate asigura o prăsire de porci sănă­toasă, bine mâncătoae şi bine desvoltată, mai iute ingraşătoare şi bine mâncăcioasă Un pachet de un sfert de kgr împreună ca instrucţie asupra modului de întrebuinţare, costă 20 lei. Pentru comercianţi şl cooperative în pachete de 20 bucăţi a un sfert du KGR. trimite contra sumei de lei 300, trimişi înainle san 310 lei cu ramburs în toată ţara. HepreEentantul nostru general pentru toata Uomânia : firma

T . - S U J R E Ş , s t r . P r i n c i p e s a M . » La comenzi rugăm a indica punctuos ad-resa exactă (judeţul poşta ultimă) <o> <o> Interesul fiecărei gospodar este ca în fie­care comuna, cooperativelor şi comercian­ţilor să comunise această publicaţie şi să vîn­dă in prăvăliile lor aceste materii de apărare

anunţuri gratuite І^^Ліов abonaţilor nuştri, — cu condiţia însă să na fie nici negustori, nici coniersanţi — primim spre publicare fără Itani, anunţuri de vânzări ţi cumpărări, ori rte аІШ satnrü.

SE ADUCE la cunoştinţa celor in­teresaţi că Asociaţia sătenilor din

satul Voineşti, comuna Popeşti, jud. Putna, are de vânzare : una garni­tură de treer sistemul „Clayton* com­plectă şi in stare bună.

Doritorii se vor adresa la Banca populară „Muşuroiul" din satut Voi­neşti sau d-lui notar al comunei Po­peşti, jud. Putna. "TÂNĂR român bucovinean, cu studii

şi practică de birou, şi scriere frumoasă şi care posedă perfect lim­ba românească şi germană în grai şi scris, caută post corespunzător.

A se adresa: Conducerea şcolară din Poiana-Negrii jud. C.-Lung, Bu­covina.

PROFESOR ROMÂN, care cunoaşte limba franceză, germană şi maghiară, ar dori să ocupe catedră (post) în învăţământul primar sau secundar la vre-o colonie română din America, unde s'ar obliga sâ desvolte şi o vastă activitate culturală. Adresa la Administraţia „Cultura Poporului".

Pagina 6. CULTURA POPORULUI Numărul 64

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPORULUI" care se tipăreşte In 56 mii de exemplare

(f MOTOARELE de Deutz, Langen л Wolf

Consumaţia de combustibil

minimală!

Construcţia unică în felul ei!

«sunt neîntrecutei — Nici o altă fabrica-«ţiune nu poate fi c o m p a r a t ă cu ele]

Diplome de acre­ditare nenumă­rate, din toate

părţile lumii!

Preţuri avantajoase !

Motoare de benzina, gaz natural, gaz metan, benzol, іііеіи crud şi petrol de 4—20 HP, avem oricând în depozit, atât stabile cât şi locomobile, montate pe roate. Motoare mai mari , până la 300 H P furnizăm în cel mai scurt t e rmen din fabrică. :-: :-:

Suntem însărcinaţi din partea fabricei, să a-ducem la cunoştinţa publicului, că preţurile au fost reduse în mod simţitor în u r m a s t ab i l i z ăm valutei germane şi a sporirei t impului de lucru .

Oferte, prospecte, etc. se trimit imediat şi gratuit de către debitul principal şi depozitul de motoare

Departamentul 91 a şine lor

Cu deplini garanţie ca Inainte de războiu -—- cele mai bune CHISELE

TîtAMSfHSIUrVE •e urmiioarelo specialităţi : Curele de piele pentru dinamuri, Cenpr* soare ei tat felul de piei pentru întrebuinţare techniei — lifereazl

0

al renn. agr. s. a. S I B I U , S t r a d a S ă r e i K o . 3 3 Cont curent l a : Institutul de Credit Funciar din Sibiu.

13—7

T R A Prima FabricăKomâiiă de Vagoane şiMotoare S.A.

A R A B Adresa telegrafică: VA G O NA ST RA A M AD

SECŢIA MOTO ARB:

) -l \ \ \ \ \ \ \ % \ Ф Ф Ф Ф \ \ \ \ Ф \ Ф Ф Ф Ф

Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф

Invelire de case cu ETERNIT!

AVANTAJELE INVELIREI CU ETERNIT:

1. Forma exterioară foarte plăcută. 2. Eternita e uşoară şi deci nu reclamă

decât o coamă uşoară. 3. Nu e fragilă, ci din contra foarte

elastică. 4. B absolut incombustibilă. 5. E nealterabilă prin îngheţ şi résista

tuturor intemperiilor atmosferei.

6. E absolut impermeabilă. 7. E o bună materie izolantă. 8. E de mare flexibilitate, rezistenţă şi

soliditate. 9. E imediat şi în orice cantităţi, fur-

nisabilă prompt din depozit. 10. E mult mai ieftină decât tabla sau

alte materiale de învelit.

10 ani garanţie în scris pentru calitatea materialului !

Mostre, oferte şi prospecte cu preţuri , imediat şi gratui t !

Departamentul Maşinelor al r. C I . S . C I . Sibiu, Strada Sărei No. 22.

12—3

И И H и и и и и И и и и

h h \ \ \ \ \ \ \ s \ \ \ s

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, sau mili­metrice. Distanţă intre vârfuri 1000—1200 şi 1600 mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm. pre-

Autobuse pentru circulaţie în oraşe, stabilimente de băi, şi pentru circulaţie inter­urbană.

Camioane cu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. încăr­cătură 3 tone.

Automobile-cisterne pentru transportul de uleiu, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Motoare de benzină de 6,14, 45, 60 şi 90 HP.

Produsele noastre se pot procura cu preţuri ori­ginale de fabrică dela magaziile de consignaţie

mai jos notate : ARAD: întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6. BRAŞOV: „Silvania" întreprindere Teohnioă S. A., Piaţa Boilor 7. CERNĂUŢI : „Mecano" S. A., Piaţa Unirei 9. CLUJ: Blaga Emil, Piaţa Ştefan.cel Mare 3. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. ORADEA-MARE: „Economia" S. A. Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul SÄTMAR: Fraţii Princz, Turnătoria de Fier şi Fabrică de Maşini. TÂRGU-Z1UREŞ : Biró E., Ing. mech. cu dipl. întreprindereatech-

nică, Str. Ştefan Voda l/a. ' TIMIŞOARA : Schwäbischer Landwirtschaftsverein, Gorove-gasse 5.

siune de 8 tone.

Piese de automobile pentruautomobile de lux şi camioane de orişice marcă

Piese pentu motoare de benzină de orişice marcă.

SEPARATORI DE LAPTE fabricaţiune de pr ima calitate, pent ru 40—600 litri pro-ducţiune orală, de acţionat cu m â n a sau cu forţă

motorică mecanică.

Putinee de unt orice executare Malaxoare de unt

Lactoden-densimetre şi termometre Căni pentru transportul laptelui

furnizăm promt din deposit. Oferte şi prospecte gratui t !

D e p a r t a m e n t a l M a ş i n e l o r al reon . agr. s. a.

C e n t r a l a : S I I U l , Strada Săre i No. 3 3 Sucursa le : TÂRGUL-MURES, Piaţa Mihaiu Viteazul

SIGHIŞOARA, St rada Baier No. 47. 14—7 MEDIAS, Piaţa Cazarmei No. 15.

Cea mai bună valori­zare a laptelui e garan­tată de s e p a r a t o r i i

noştri de lapte 1 Prelucrarea laptelui e cel mai bun izvor de

câştig al ţăranului!

Din cauza scumpirii dollarului am fost silit a ridica moderat preţul stropitoarelor.

DEPOZIT G E N E R A L : S . Л. » № C O M E R Ţ P E N T R U M A Ş I N I Ş I A R T . Т Е С І Ш І С

C L U J , S T R . R E G I N A M A R I A Ло. 11 HANN «i COMP.

АААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААДАААААААААААІ

1 1

MAŞINI DE TREERAT f

-y

cu motoare de benzină şi de acţionat cu m â n a £

sau cu vârtejul, furnizăm ieftin şi în bună calitate T

•

Departamentul Maşinelor ! | al r. a. s. a.

[SIBIU, St rada Sărei No. 22.

ТТѴТТТТТТѴТТТТТТѴТТТТТтТТТТТГТТТТТТТТТТТТТТГТТТѴТТТ»

Mare depozit permanent de generatori electrici, dynamo, motoare şi transfor­matori, precum şi de contoare de curent alternative şi de material pentru insta­laţiuni. - Depozit în comision în toate ©rasele mai mari. Preliminare (devize) la oerere se trimit gratuit de către soo.

G A

A3

Щ

8 o c An. de Electricitate & Co. CLUJ, STR.REGÏKA MARIA 1в A t r e e a telegrafic* АЖЛКШГО. - M e t a l 9-9%.

Reprezentanţa firmei GANZ * C O M P . DANUBIUS, S. A. pentru motoare cu benzină, motoare de gaz cu pompe, pompe centrifugale, pentru aranja­mente de fabrici de cărămidă şi pen­tru vagoane de ©ăi ferate precum şi pentru ftûûesoriil» acestora, etc. «ta

Fabricile Eleonóra Szilágyi Societate pe acţil.

Fernisoare ale Curţii Regale Romint». Cluj, Calea Regele Ferdinand !07 \

TELEFON 239

ADOS ÉK C E , mare magazin de vopsele

Cluj, Cal. Kegele Feni. 21

T K L E F O B

6 9 3 .

Cel mai bine asortat şi mai ieftin ca oriunde.

Industria de Lut S. A. din Ghiriş-Arieş (Tnrda)

6 0 — 7 — 1 0

Oferă ţigle recunoscute de calitatea cea mai bună, arse cu gaz metan, dungite, prevăzute cu cârlige, olane, precum şi cărămizi de mărime normală şi germană.

Se găsesc în depozit permanent TUBURI DE CANAL.

Maşini de scărmănat lână şi lupi scăr-

m ă n ă t o r i

furnizăm prompt din depozit

Departamentul maşinelor

15—6 ï

S I B I U Str. Sărei No. 22.

54—9

ESTE RECUNOSCUT DE TOŢI CÀ,

L I ^ C E R B L

BOGSZA ESTE CEL MAI BUN, MAI V E R I T A B I L ŞI

NEÎNTRECUT !

» i Specialităţile fabricei de bere CZELL din Clnf

e * * v f f * t t f f t f f f * 9 » » f t « t t * t t v t r f t f t t F f t t * f * f t 4 » t f * t t f t f « f f f f t f f f t f t « * f f « « « t * t t t * « B l « t

* «9

H »

St

F »

ercnles' | nutritoare, specialitatea b r u n i

din malt dubia — şi

'iuonoştor' B E R E D E I E H I S I — M U L T A P R E C I A T E ,

0i

« 8 9 I

4 > din cauza calităţilor lor neîntrecute s'au dove dit ca marca cea mai snperioară. ®e capătă pretutindeni* jg

TIPARUL TIPOGRAFIEI « V I A Ţ A 0 , CLUJ, STRADA B A B A NOVAC N O . Ш * . — TELEFON 6—18