Cu ochii umezi o privescPe doamna mea, caci o iubesc,Pe blanda mea educatoare,Ca nu-i alta ca ea sub soare!

Ii mangai mana si o-ntreb,Daca, ghidus, un an intreg,Am suparat-o, sa ma ierte,Ba o s-o rog sa ma si certe!

N-as vrea sa ma despart de ea,Nici de colegi, de masa mea,De scaunel si dulapior,Uf! Stiu ca-mi va fi tare dor!

Si jucariile de plus,Colajele ce le-a expusSus, pe panou, caci am lasatTot ce cu drag eu am creat.

O rog pe doamna, dac-ar vrea,Un an sa mai stau langa ea,Caci mi-a iertat la prostioare,Si nici nu m-a mustrat prea tare!

M-a mangaiat si a rostit:- Sa nu uitati ca v-am iubit,Dar ati crescut, ce voinicei!La toamna veti fi scolarei.

- Cu bine, atunci si-o-mbratisez,Ma chinui sa nu lacrimezSi-i spun din inimioara mea,Ca nicicand nu o voi uita!