Anul XLVII Blaj 28 August 1937 Numărul 35 DIRECTOR

Dr. AUGUSTLV POPA nedactla şi a d m i n i s t r a ţ i a

B L M J U O - TÂtîNAVAMICA

I N S E R A T E : Un Şir giirmond: 6 Lei. La publicări repe tate după

învoială

Pit

'a I: "tilt*, ¿tV

REDx\CTOR Proî. DUMITRU NEDA ABONAMENTUL

Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

F Ì M B Ì © bSseHc@ascâ-poli!S©ă — apare în f lecara Sâmbătă

a mare (-j-j Puţine zile încă, şi uşile şcolilor se vor

deschide largi să primească lumea în devenire a şcolărintsi. Gel care trebuie să privească tu cel mai viu interes acest moment e catihetul. Penirucă, ieşi îşi are însemnătatea sa şi osteneala celorlalţi muncitori în ogorul sufletelor tinere, totuşi, cea cu reflexe şi urmări pentru vremelnicie şi veşnicie totodată, e apestolia luminătorului şi modelatorului conştiinţei religioase. Şi acesia este el, catihetul, cel menit să împartă celor mici pâinea 'tainicelor forţe duhovniceşti şi a înţelepciunii celei ds stm.

Sigur că nu-i uşoară această îndatorire. Celor mici — şi multă lume rămâne „mică® până h plete albe şi până Ia groapă — trebuie să lite vorbească limpede, solid şi interesant] cel ce nea să le fie de folos şi să le dea învăţătură ture să rămână, nit numai să le fure vremea, făcând ceeace face ut aliqtiid fecirse videatttr, eventual ca să scape de pâra vreunui dascăl cârcotaş, acela, înainte de a intra la om de cateheză, treime să fie în clar eu multe ie toate: cu între-Urile ce va pune, istorioarele ce va povesti, asemănările ce va face, lămuririle ce va da. Cu un mâni: caută să se pregătiască temeinic caz de m şi aşa, m oarecare sfântă sfială, să se premie la datorie.

In alte părţi de lume se ţin, an de an, toarte animate aşa zise „săptămâni cattheiice" în cure se tratează probleme privitoare la acest apo-ttolal, se discută txperisnţelc făcute, se preconizează noui metode ducătoare la scop, se iau mături de îndreptare întrucât s'ar descoperi vreo ¡reíala, şi totdeauna se iau noui îndemnuri pentru o activitate toi mai vie, mai luminată, pe iărîmul cikhisării. Aşa a fost bine decurând săptămâna Mtehetică dela Ivrca (Italia) ţinută sub presidiul episcopului PilipeUo. încheierile la cari s'a ajuns !» urma celor desbătule în decursul acelei „săptămâni1* sunt dintre cele mai bogate în sugestii apo-ijolice: „Catehismul, astăzi, este temelia ţi ceñir & nemlocuit al oricărei educaţii intro paro-p Catihetului nu-î mai este îngăduit să se mul-, flneascăcu aceea că împărtăşeşte câteva cunoş-m'e religioase, ori că supraveghează învăţarea numitor fapte sau formule: el trebuie să formeze " a r a odraslă pentru practicarea, pentru realista vieţii creştine, locmai de aceea opera sa nu

^rmitiă °dală eu mântuirea şcolii primare, ci ^ í

Pag. 2 ^ U N I R E A

un ora mic de suflet, pătimaş şl C D m de mahalagiu. raentalit,,.

In acel număr, informatorul 6DB i/a Livada, (jud. Satu-Mare) j'» ° e c i

lele de 4, 6, 7 şi 8 August,' nistirei române unite din Blxa'd

Colonia

t a r t to l j , , «.Pentru pagandă religioasă" cu scopul de a

pe credincioşi, şi „de-a semăna ură ? m Injt

Ptc. îf

• » «ia intru i de acelaşi sânge". Mai departe, Z | C e "I" acea parohie n'au fost până acum neînt f confesionale între credincioşi ş| c j ,* l i t

colonie" majoritatea locuitorilor gnnt ° ' C ! l

ortodocşi". Crt?«!: Acestea ar fi în esenţă cele .p n b , , f l ,

Natural că nu putem stărui asupra t„. -Public,,,

calomniilor ce ni se aduc şi acazirilor ce'^' ii

«nptti. fac Preacuv. Sale P. Atanasie Maxim orul dela mănăstirea Bixad.

Şi acum, fle-ne permis, să clarificăm biectiv, întreaga chestiune. Nu avem câtoii d" puţin intenţiunea de-a polemiza, ci de a |5' forma în mod cinstit şl creştinesc, pe toţi ^ ritorii de idavăr.

E cert că în zilele sus numite, «tartlii mănăstirii Blx*d, a fost în colonia Livada. N, însă cu intenţiuaile atribuite, de-a semăna BU şi neînţelegerea între credincioşi. Ci a fon pentru a ţine misiuni sfinte poporale credincioşilor. — Ori, dacă pravoslavla dominanţi nu'nţelege această noţiune, s ă i spun altfel: a ţinut deprinderi duhovniceşti cu credincios Probabil nici această noţiune nu prea e pricepută, deoarece astfel de activitate nu se dei-făşoară de clerul blsericei „naţionale şi dominante"... Are el alte preocupări mult mal dnpi gustul său: acelea de-a provoca oriunde, ţ de-a pescui în ape tulburi... Primele îndeletniciri cam sunt rezervate „papistăşiţUor".

Cât despre neînţelegerile cari n'ar fi ivit loc în acea colonie până acum şi că majoritatea credincioşilor este ortodoxă, permită-rcl-se să contrazic în cunoştinţă de cauzi.

Oare, nu întreaga colonie Livada, a fast gr.-cat, la început? Nu toţi credincioşii apir-ţineau blsericei unite cu Roma? Şi, nu trăiau el în bună înţelegere până când „apostolii' pravoslaviei din Satu Mare, au început, in numele „culturii" Bizanţului, să deslănţoe «i

• • Foiţa „Unirii* o o j i H a u i i i l i J ! i ] i i i a i i a ! ! i i : a < i a i i f < l a i ' B i i a i i B i i u i i i i i a i i t - . H i . a i i i r i i i i i i i i i i a i i i i J i i i i n i n i i i f l M i i i t i i i i

Noi suntem ortodocşi-catolici — Un cuvâni la o problemă ce ne priveşte —

de pr. l o a n C i p u

Sfântul Jgnatie de Loyola, în cele „Câteva regule de observat pentru a rămâne în spiritul Bisericii ortodoxe", formulate în celebra-i o-peră „Exerciţiile Spirituale", statoreşte ca prima regulă aceasta: „înlăturând orice prejudecată, trebue să fim totdeauna gata cu Inima la supunere faţă de adevărata Mireasă a lui Hrlstos, sî. noastră Mamă, care este Biserica ortodoxă, catolică şl ierarhică".

la acest preţios cuvânt de ordine, al în-temeetorulul ordinului Iezuiţilor, gislm definită, cu o minunată preclsle de termeni teologici, adevărata Biserică a lui Isus Hrlstos Biserica Romei. Biserică ortodoxă-catolică şi Ierarhică! Este aceasta o fericită denumire a Bisericii romane, deşi perimată, eşltă din uzul terminologiei bisericeşti oficiale şl cotldlane, dar care ar trebui Bă fie pusă din nou în vigoare printr'o consacrare oficială din partea Bisericii, pentrucă aceste trei note, aceste trei prerogative, formează apanajul exclusiv al Bisericii romane. Ele exprimă, când e vorba de Biserica Romei, o realitate de formidabilă or-

ganizaţle, de grandioasă lerahie şl de fecundă spiritualitate evanghelică. Nu sunt numai simple titulaturi bombastice şi găunoase!

Şl aievea, singură Biserica Romei este stăpâna şi depozitara adevăratei şi neştirbitei ortodoxii, a unei ortodoxii catolice şi a unei ierarhii genuin apostolice. Istoria e martoră, că ea n'a deviat niciodată dela linia dreaptă a integralei ortodoxii evanghelice. Biserica Romei este cu adevărat ortodoxă, în deplina accepţiune etimologică şi istorică a acestei noţiuni. Şi de fapt, sub această numire de orto-todxă-caiolică, numire ce nu e străină terminologiei bisericeşti oficiale şl conciliare, a fost cunoscută, în trecut, ca adevărata Biserică a Iui Hrlstos: Biserica Romană.

Dacă totuşi, azi, se oblşnueşte a se indica cu această numire, chiar şi din partea teologilor catolici — Biserica Orientală de Constantlnopol şi comunităţile bisericeşti, ce sunt în împărtăşire de credinţă cu ea, e de a se înţelege ca fiind acordaţi această denumire mai mult dlntr'un act de condescendenţă, de curtoasle şi din caritate creştinească, cum observă atât de bine iezuitul M. de la Taille, Iar nu pentrucă ar fi rămas în spiritul adevăratei ortodoxii apostolice şi discipline catolice.

De altfel Bisericilor schismatice, de rit

« . - l ? ' C U . x g f e B l e " a m p n t e a eăsl o denumire mai adecvată, cu grea am putea să le atribuim

d ï a ï r S i ? m ° n ; C a r C 8 * 1 6 " a t e r i z e z e pe deplin. Nici numirea de Biserică orientală, nici

acele de Biserică greacă, Biserică greco-ilivl, Biserica celor 7 săboare ecumenice, Biserici autocefală ortodoxă, nu le-ar putea defini» preclziune. Pare-se că mal fericit s'cr putea md întrucât le indică şt originea: Biserici fot» kerulartene, cum preconizează de altfel ii"!

numite şi Ioseph de Maistre, în cartea sa,D« Pape". Dar şi aceea e adevărat că oricaredli aceste numiri 11-s'ar potrivi mal bine decij numirea de ortodoxe, în sensul etimologic' acestui cuvânt. Clei , cum scrie iezaîtul A-de la Tatlle: „Dintre două biserici, în neln|r legere una cu alta, dacă una e ortodox!.»' lalti e eterodoxă. ŞI prin urmare, a adm ortodoxia acestor comunităţi disidente, n« ( seamnă oare a ni-o tăgădui nouă înf , Dacă noi suntem ortodocşi, ei sunt eterod i şi invers". Şi aievea e îndeobşte cunosc0 ( disidenţa Bisericii orlentale-blzantine fl

numai o ruptură de relaţii ierarhice cu rica Romei, ci e şi o disidenţă de °rd» matic, e deviere dela linia integralei orto apostolice. | d e D |i

Totuşi, dacă Biserica orientală a» j { | nu e în drept a-şi revendica titlul de ^ ortodoxă, în sensul etimologic al ace» , vânt, îi compete acest titlu, în sensul |5 al acestuia. Căci istoriceşte ym"'".~'.té.^ veacuri, toate comunităţile bisericeşti- f^. care au primit şl păstrat învăţătura ^ gică despre dualitatea firilor io I»"" / t f 0 definită în Conclliul ecumenic àl *v'

vorbindi

a păr. I. Blaga, preotul local, precum şi a darnicilor sal enoriaşi. -

3. In răstimpul 21 Iunie-22 |August c P t f -Valeriu Traian al OrâzII, în acest al 25 lea an al arhipăstoriei sale, a târnosit na mal puţin de 9 (nouă) biserici. In serie sunt următoarele: Biserica militară (str. Vasile Alexandri) din Oradea (21. 6. 37); apoi cele din parohiile: Borozăl-BlhoT (24. 6. 37); Marca Saisj (27. 6. 37); Ciutelec (29. 6. 87); i?a?£/zi-Satu-mare (18. 7. 37) Hrip (19. 7. 37); Pişcari (20. 7. 3 7 ) ; Ivăniş-B\hot (25. 7. 37) şi Tiream (22. 8 37) . Bunii creştini au alergat pretutindenea cu miile să fie de feţi ia săvârşirea actului sfânt şi să asculte cuvântai de învăţătură al arhiereului lor. Intelectualii au fost şi ei la calma în toate privinţele.

4. Binecuvântări de biserici în Arh'dle-ceză au fost la Volnicenl şl ia Homorod (dlstr. Braşov). Amândoue au avut loc Dumineca trecută (22 Aug. a ) . Biserica dela Voiniceai a binecuvântat-o păr. Gh. Dănilă, canonic mitropolitan, împreună slujind fraţii în Domnul: I. Dredeţianu, Aug. Nilca (din loc), Ambrosie Mera şi Aug. Beiea. Cea din Homorod a bi-necavâfltat-o păr. M. Hodârnău, protop. şi c a nonic onorar, cu împreuna slujirea alor şapte preoţi, între cari şl păr. Tiberlu Urse, preotul local. La s. liturghie a cuvântat păr. Hodârnău şi pir . Eugen Ctungan din Rupea. — Lăudat să fie, acum şl în veci, Domnul, pentru toate! (N. Drumeţu).

Pervertire tendenţioasă Pe marginea unui reportaj al „Curenful"-ui

In Nr. 3429 din 18. VIII. 37., ziarul „Curentul", aduce un reportaj insultător pentru biserica română unită. Un reportaj, din care nu poţi reţine decât ura, fără stavilă, faţă de biserica noastră, a celui ce a scris acele rânduri veninoase. Spunem aceasta fiindcă nu voim să învinuim însuşi ziarul ca atare. Asta pentrucă ştim că nu pot fi controlate toate reportaglile ce vin din provincie. Vina o are corespondentul local, din Satu-Mare, care sau a fost de rea credinţă sau a crezut informatorului său,

Sf inţ ir i ş i b i n e c u v â n t ă r i d e b i s e r i c i . Departe de a fi încheiat catastihul sfinteior lăcaşuri de închinare predate sărbătoreşte menirii lor, avem mângâierea de a-1 îmbogăţi cu noni puncte de lumină. Ne achităm de această îndatorire numai sumar, din motive uşor de înţeles, mai ales după ce se va face o repri-vlre asupra crestăturilor prezentului răboj.

1. Sfinţirea bisericii din Cipăeni s'a săvârşit prin I. P. S. Mitropolit Alexandra (însoţit din Blaj de păr. Dr. Victor Macaveiu, vicar general; Aug. Folea, dir. cancel. mitrop.; Dr. Sept. Todoran, prof. de teologie şi clericii 1. Târziu şi O. SSlăgeanu) în zilele de 21—22 August c. In drum înaltul Ierarh a fost aşteptat, Ia Luduş, de păr. protopop Enea Bota, pref. jud. I. Modrigan, pretorul Miron şi multă altă lume, cu poartă de triumf şi cuvântări însufleţite. La Cipăeni alte porţi de triumf, alte cuvântări (primarul comunei şi A. Caian, preotul local) şi alte mulţimi de credincioşi. Printre aceştia şl d. ministru Cipătana, fiul comunei şi ctitorul mărinimos al blsericei ce se sfinţeşte, ca şi a satului său de naştere. La sf. liturghie arhierească de a doua zi, slujită in sobor de preoţi, păr. Mitropolit a vorbit despre credinţă. L a banchetul de 200 tacâmuri, ce-a avut loc după recepţii, s'au rostit mai multe toasturi (I. P. S. Mitropolit; I. Modrigan; Dr. V. Macaveiu, M. Moldovan şi I. Biju (din partea bis. ortodoxe), tuturor mulţumindu-Ie d. Gheorghe Cipăianu.

2. Tot atunci P . S. Mia al Clujului a consacrat pompoasa biserică din Frăncenii Bolului (jud* Someş), clădită şi frumos împodobită din jertfelnicia impresionantă alor abia 45 familii, cât formează acel cătun. (Dela centru veniseră cu arhiereul: păr. Dr. Gh. Vidican, canonic şi profesorii de teologie Dr. Lemenyl şi Silviu Popa). Marelui Păstor i-s'au făcut primiri strălucite l a . Mesteacăn, Boiul Mare şl Frâncenii Boiului, unde a doua zi (22 Aug.), la liturghia solemnă cu cuvânt arhieresc au participat mai bine de 5000 credincioşi. De sine înţeles că majoritatea absolută din împrejurimi, mărind printr'asta şi dânşii îndreptăţită şl sfânta bucurie a păr. P. Petrişor, principalul ctitor al nouei biserici, şi

Mr. 35

(gglonală între cele 30 (treizeci) de familii c t t cran în acea colonie??

c Şl după îndelungată „apostolic", cn tot 1 d e promlalonl fi momiri, cu ameninţări

t t e r o a r e a organelor administrative, au reuşit f 1 pe 9 (nonă) familii să ie târască şi să Ie

rntre în „marea" familie & ortodoxiei. **** Iar azi, mai sant 3 (trei), familii cari mal

Hui gpre ortodoxie, dar cari nici până Î ^ ^ U J I n a sunt declarate în mod oficios; res-**1 de 18 (optsprezece) fiind şi rămânând tot * noi în credinţa lor română unită. t l ( i i v £ adevărat, că acestor 9, citiţi bine: nouă,

jlli ortodoxe, li-s'a ridicat o biserică şl că **5preot în mijlocul lor. 0 Aceasta este, în mod succint, situaţia re-

- şi ildelă a Coloniei Livada, pentru care s'a f i c c t atâta caz. i » 1 ' Termin această chestiune, deoarece cred . e prisos să stărui mai mult, toţi potându-se

xjvlnge de adevărul chestiune). Nu vreau să C

r o l n t e s c nici metodele şl felul de-a activa al * aposto l i lor" prozelitismului dominant, cari în " u r n e l e „misionarismului lor istoric", au unel-f i t mereu şi continuă incă să tragă sforile în u c e a colonie, — ca în toate locurile de alt ţ c l 9 — deoarece, îmi repugnă şi mie, ca ori-p i r o l suflet cinstit de Român şi creştin.

Şi acnm, ca încheere, să [mă refer, tot la a n articol al ziarului „Curentul" Nr. 3432, din 2 i . VIII. 37.) semnat de d.Ion Blclolla, cu urmă-i o r a l titlu: „In loc de pelerinaj — chefuri". Tifl a 1 c foarte sugestiv şi spune multe. Prea mult ; b i a r . Cetească-1 toţi oamenii de bună credinţă şi Îşi vor da perfect de bine seams despre p r o b i t a t e a , evlavia şl activitatea mănăstirilo. şl clerului biserlcei „naţionale şi dominante" b>aar, Cueerniciile lor, in loc sâ-şi diretice in p r o p r i a casă unde atâtea lasă de dorit, vin şi n s t i g ă , calomniază şi insultă, oameni detaila S u p e r i o r u l u i delà Bixad, care s'a deplasat în i c e a colonie la cererea credincioşilor şi cu i p r c b a r e a Preasf. Sale Alexandra al Maramu-' e ş i a l u i , pentru a da acelor creştini, rămaşi c r e d i n c i o ş i credinţei lor, puţină hrană sufle-e a s c i , intărinda-le credinţa spre a putea rev i s t a şi pe mai departe tuturor uneltirilor şi a c e r c ă r i l o r , instigatorilor kerularieni.

U N I R E A Pag. 3

Din prisosinţa Inimii grăieşte gara. Poate că li-e sufletul pervertit. Şi atunci clara pacta. Dar fără a fi boni amici.

V a l s r i u G h . A v r a m

S p r e m u l t d o r i t a p a c e r e l i g i o a s ă . Nu-i vorba de stările dela noi, cl de cele din Franţa. Cineva, care semnează Rene Salve, scrie in Universul (25. 8. 37), că atât stânga, cât şi radicalii francezi cei purtaţi de un singar gând: „să mănânce popi", s'au potolit binişor. înseşi preşedintele gropului parlamentar radical, d. Camplchi, ministru in a c tualul guvern, a declarat-o limpede şl categoric: „Na sunt antlclerical". Ba chiar şl comuniştii fac, de câteva Ioni, ochi doici catolicilor şi încearcă o apropiere de aceştia. Fireşte însă că, dată fiind neslnceritatea lor, care nu poate scăpa celor a căror prietenie vreau să şi-o câştige ca intenţii prea bine cunoscute, n'o să isbutească, ca planul „colonizării" Bisericii catolice ca elemente de-alelor, cum au colonizat „Confederaţia generală a muncii" de sub şefia Ini Leon Jouhaax.

In schimb e caracteristic, şi merită mal multă atenţie, glasal socialistului Guernut, fost ministru al educaţiei în gavernal Blam şi fost secretar general al anticlericale! «Ligi a drepturilor omului". Acesta a scris de curând, în-tr'un ziar din Bordeaux, an articol ce a stârnit senzaţie. Reţinem câteva rândari:

„Papa este un suveran temporar. In acest caz de ce n'am avea ca el raportări bane, când înmulţim demersurile curtenitoare faţă de dd. Hitler şi Mossollni?

Să fim politicos! faţă de reprezentanţii anul stat care nu mobilizează contra noastră nici flotă, nici armată şl care nu instalează în Mediterana baze de submarine şi avioane, ca aă tale comunicaţiile noastre cu restul lumii.

„Papalitatea să nu fie decât o putere morală. Cu atât mai mult trebue să fim atenţi faţă de ea. Ia clipa când forţele morale, grav neglijate, an totuşi inflainţă, m'ar bucura, ca ţara mea să aibă respect faţă de acei cari le cultivă". Şi apoi: „Operele religioase na slujesc Franţa în străinătate? Na există enorme

colectivităţi catolice in ţările prietene ale Franţei? Nu trebue s i se încerce, printr'o politică plină de deferentă faţă de Sfântul Scaan, să ne atragem simpatiile naţiunilor catolice?"

Luminate cuvinte ale unui om care na se poate zice că-i al Bisericii Romane. — Vor învăţa ceva din ele habotnicii noştri? Pentrucă, mutatis mntandls, aceleaşi considerente ne-ar Impune şl nouă, Românilor, aceeaş încheiere.

C r u c e a d i n p a s u l V u l c a n u l u i . Patul Vulcanului, în trecut: drum străveehiu, care servea Romanilor ea mijloc de comunicaţie între Drubeta şi Sarmisegetuza; trecătoare strategică apărată contra năvălirii Turcilor, pe la 1455, de către Nicolae Cândea dia Râu de Mari, ostaşul lui Iancu de Hunedoara; drum călcat de voe* vodul Mihai-Viteazul, în mersul său spre Viena, pentru a cere dreptate împăratului; trecătoare cu tranşee şi morminte, — vestigii ale marelui războiu, ce s'a dat între dorobanţii desrobitori şi armatele germane, în războiul pentru întregirea Neamului.

Acum: drum mult frecventat de locuitorii satelor mărginaşe din judeţul Gorj şi Hunedoara; de turiştii atraşi de pitorescul munţilor Vulcan, precum şi de ţăranii cari petrec o bună parte a anului păscând turmele de-a-lungul pasului. î.

Prilejul de-a ne depăna firul gândului până la începuturile acestui pas istoric ni 1-a oferit sfinţirea crucii monumentale din trecătoa-rea Vulcanului, ridicată Ia o altitudine de 1400 m., la punctul numit >Fântâna lui Radu*, Moc de odihnă pentru toţi trecătorii.

Prin ridicarea acestei cruci monumentale, pasul acesta istoric, — care n'avea nici o cruce în tot lungul lui, — este împodobit cu sfânta cruce ce simbolizează triumful creştinismului asupra păgânismului stăpânitor odinioară pe aci, precum şi asupra semilunei. Şi mai simbolizează acelaş semn sfânt, ce stă de veghe Ia capetele eroilor ce şi-au jertfit aci viaţa pentru mai binele neamului, zic: mai simbolizează şi biruinţa dreptăţii dumnezeeşti asupra răutăţii omeneşti ce ne ţinuse în robie atâtea veacuri.

Calcedon, dela 451, se zic ortodoxe, spre deo-* e t > i r e de acele cari au respins-o.

In acest sinod ecumenic, de vrednică pom e n i r e , deschis la 8 Oct. 451, in biserica sf. £ « f emli, sab presidenţia delegaţilor papali, în

r * » n t e ca Paschasinas de Llbelea, s'a dat cetire 5 l>I»toleI papei Leon cel Mare către Fiavian— 3 «adevărată normă de credinţă şl un model ^ e claritate şi precizie în expunerea învăţă-t l » r i l cristologlce contra ereziei lui Eutichle — * * * i a ă cetirea căreia, intreg sinodal, aclamând J «entenţ iat : „lată credinţa Părinţilor, latăcre-

apostolilorl Toţi credem aşa, toţi orto-°cşlt cred astfel l Anatemă celor ce nu cred

* * t f e l l Petru a grăit astfel prin Leon! Aşa an J J ^ S ţ a t apostolii! Leon a învăţat dapă evlavie

«devărl" (Cf. actele sinodala! Ia Mansi, VI, 953 şi arm.).

d In acest sens istoric al cuvântului orio-r ă ^ î n t r n c â t Biserica disidentă orientală a ^ în nota ortodoxiei calcedonlene, se poate

Biserică ortodoxă. C | Această denumire de ortodoxe a Biseri-c * O r cari au primit şi păstrat credinţa ortodoxă

**lcedoniană, B 'a menţinut şl dapă concillal t Calcedon, cu atât mal vârtos ca cât cele ^ sinoade ecumenice, cari urmară dapă a-^ * t a , — ultimile din acele pe cari Biserica

t a l ă l e admite laolaltă cu Biserica Romei, *scă al V-!ea (al H-Iea din Constantinopol),

V j . V l ' > « a (Hl-lea din Constantinopol) şl al t^**- lea (al lî-lea dela Nicea), — n'au dat naş-

**« nici anei rapturi, nici anei împărţiri nouă

a creştinătăţii, nici orientale nici occidentale, şi n'au creat divergenţe din punct de vedere al ortodoxiei creştine între Biserica de Constantinopol şi cea a Romei.

Ştim doară că Biserica Constantinopo-lului sărbători punerea în aplicare a decretelor conciliata! al II-lea din Nicea, prin sărbătoarea zisă a ortodoxiei, ca an triamf al adevăratei ortodoxii asupra Iconoclaştilor. In această sărbătoare, datorită împărătesei Irina, care se rupse de schisma inaugurată de Leo Isaurul, cam observă M. dela Taille, S. I. „trebue să vedem totodată preaslăvtrea unui eveniment fericit: alipirea Constantinopolului de Roma tot-ăeauna ortodoxă, o confirmare a ortodoxiei romane, restabllindu-se, după cuvintele papei Adrian „unitatea turmei sub an singar păstor".

De altfel e lucra cunoscut că ortodoxia calcedoniană a rămas neschimbată în învăţătura oficială a Constantinopolului, chiar şi dapă schisma dela 1054.

In consecinţă, Bisericii orientale disidente îi compete, cu tot dreptul, denumirea istorică de ortodoxă.

Aşadar, zice M.dela Taille, „s«nf ortodoxe Bisericile bizantine, nu faţă de Roma, ci faţă de numeroasele şl puternicile comunităţi monofizite ale orientalilor, mal ales faţă de Biserica coptică. Această ortodoxie, observă tot dansai, o au comună ca noi. Roma e capul şi inima ortodoxiei calcedonlene"'. Şl pe tot dreptul, căci conciliul ecumenic din Calcedon a fost mal presus de toate opera şi triumfal papei Leo

cel Mare, pe care mlneile greceşti II numesc „căpetenia Bisericii ortodoxe". Despre el se cântă la „Doamne strigat-am" din 18 Februarie: „Ce te vom, numi pe tine, de Dumnezeu Insuflate ? ! Cap Bisericii lai Hristos celei drept-credincioasel". In acest concilia, Roma vâr-hovnlculo! Petra s'a arătat că este arbitra supremă a credinţei şl disciplinei bisericeşti şi „prezldenta ecumenlcităţii", ca să folosesc titulatura dată Bisericii romane de Teodoret, episcopul Tirului, în epistola adresată de a-cesta papei Leon.

Urmaşii acestui papă ortodox au avat rolul de apărători ai acestei ortodoxii şl de, a o ilustra In faţa nouilor erezii. Aşa, când în sec. al Vll-Iea, ortodoxia calcedoniană se afla ameninţată de nona erezie monoteletistă, care nu era decât o reînolre deghizată a ereziei monofizite, papa Romei, Martin I (649—654) osândi pe monoteleţli patriarhi Sergla, Pior-chus şi Paul, promulgând în conciliul din L a -terau 20 canoane, menite a feri de orice stâlcire şi schimbare învăţăturile pioase, p ă rinteşti şi cpnclliare ale Bisericii catolice a ortodocşilor, adăugând aceste cuvinte memorabile: „înaintaşii noştri, n'au dispreţuit rugăminţile ortodocşilor („preces orlhodoxorum*), fie ele în scris, ori fără scrisoare, şi n'au Î Q -trelăsat să scrie bărbaţilor de mal sas , în diferite timpuri, parte rugândn-i, parte întrnn-tânda-î, făcânda-1 atenţi chiar şi prin trimişi, speciali, ca să părăsească scornitura cea nonă fi să se întoarcă la credinţa ortodoxă a Bl-

'i

Pag. 4 Q f f U R E A

Sfâata crace din pasul Vulcanului a fost ridicată din iniţiativa păr. Alimpin Sutiu, prin jertfa, Sfinţiei sale şi a primului său curator, iubitor de cele sfnte, d. notar Sibiu Vladislav, precum şi a credincioşilor români uniţi din Vulcan. — Pentru care prea creştinească faptă merită, toată stima şi recunoştinţa trecătorilor ce ştiu cugeta şi simţi creştineşte. (G. S.)

Ştiri mărunte P e r s o n a l a . Preaven. Ordinariatfarhiepis-

copesc a făcut mai nou următoarele schimbări ÎO! sinul clerului eparhial: Gavril Pop din Sân-craiu, 1* Aiud II; Naftanail Munteanu din Bucureşti III, la Bucureşti parohia II; Aurel Rttsu din Făgăraş II, la Bucureşti III; Emanoll Popa din: Bucureşti II, la Geoagiu-sanator, ca duhovnic al Maicelor; Vasile Jidveianu din Stenea, la Sântămărie; Georgt lodoran din Şeica. Miel, la Mereşti. — loan Cerghizan din Sălcud a fost promovat paroh; Aurel Gligor diBjAiton şi Alexandru Precup din ŞSuşa au fost: distinşi cu titlul de viceprotopopi onorari.

A g r u l e p a r h i e i L u g o j Îşi va ţinea congresul anual diecezan in zilele de 4—5 Sept. c , la Cw^r (jud. Hunedoara). Punctele de program: 4 Sept.'. Ia amiaz, soseşte Preasf. Ion.al Lugojului; orele 17: vecernie şi predică; orele 18: şedinţa I a congresului. — § Sept:, liturghie şi cuvânt arhieresc; cuminecări; procesiune euha-(isticS. Orele 11: şedinţa II a congresului; orele 14: misă comună; orele 2 1 : concertul corului »Lyra« din Lugoj.-—Doritorii d e a participa se vor anunţa la oficiul parohial român unit din Cugir, până la 1 Sept. c,

C o n g r e s u l m a r i a n i s t d e l a H o m o rod. (distr. Braşov). Din iniţiativa fericit inspirată a păr. M. Hodârnău dela Braşov, cel dintâiu atare congres al Reuniunilor Mariane de> Femei'din protopopiatul ce conduce Sf. Sa s'a ţinut anul trecut la Şinca Veche, iar cel de acum la Homored-u\ păr. Tib. Ursu. Adunarea generală a avut loc Dumineca trecută, după masă, sub prezidenţia dnei A. Hodârnău, soţia păr. protopop, în prezenţa unui public foarte nu

meros. Au fost reprezentate, prin grupuri de delegate cu presidentele locale în frunte, reuniunile din: Homorod (dna E. Ursu), Comana de jos (dna Ileana Cioflec), Cumulata (dna Ana Morar), Ticuşul Vechiu (dna Silvia Nodea), Rupea (dş. Nat Ciungan) şi Braşovul prin dna A, Hodârnău. Dela alte reuniuni au sosit scrisori de aderenţă. Din rapoartele cetite după cuprinzătorul cuvânt de deschidere al dnei prezidente, s'a constatat că reuniunile mariane săvârşesc o foarte rodnică şi binecuvântată apostolie. (Repararea şi împodobirea bisericii din Homorod, binecuvântată în acea zi, e opera reuniunii locale). De încheierea congresului a rostit o cuvântare ocasiónala păr. Dumitru Neda, trimisul Blajului bisericesc, care seara, în cadrele festivalului artistic aranjat de reuniune în sala vastă şi totuşi dovedită în acest caz a nu fi destul de o încăpătoare, a confes. evangh., a ţinut şi o conferinţă, ascultată cu interes. — Printre oaspeţii zilei erau şi fraţii în Hristos: Ştefan Halmaghi (Comana de jos), Eugen Ciungan (Rupea), Ion Florea (Ilenii Braşovului), Ilie Cri-hălmean, secr. mitrop.; Gh. Morar, (Cuciulata) N. Nodea (Ticuş) şi Tib. Ursu, preotul local.

M i s i u n i p o p o r a l e . Părintele ieromonah basilian Gavril Fogaş dela mănăstirea Moiseiului maramureşan a ţinut sfinte misiuni poporale în parohiile Marca (1—6 Aug. a ) , şi Cerişa (6—9 Aug. a ) , din eparhia Orăzii. Dintre cei capabili de primirea SS. Taine în cele două parohii n'a rămas aproape nimeni neîmpărtăşit. — Admirabile roduri duhovniceşti arată şi sfintele misiuni ţinute la Coruia (jud. Satu-Mare), de păr. prof. Berinde, în zilele de 5—9 Aug. c. Din 850 enoriaşi, s'au mărturisit şi cuminecat peste 600 de inşi.

L o c a l e . Dumineca viitoare, a XI a după Rusalii, va predica în catedrală păr. Ion Pop-Cămpeanu, dir. Liceului de băeţi.

— Astăzi a'a încheiat prima serie a exer-ciţiilor spirituale pentru clerul arhidiecezan. Le-a condus păr. Dr. luliu Rafiu, primnotar conzis-torial la Lugoj şi au participat la eie 112 preoţi.

A s p r i m e î n d r e p t ă ţ i t ă . Biserica Romei nu se joacă de a «minunea* şi pe cei vinovaţi cumva sub acest raport, îi pedepseşte straşnic. Dovadă un caz recent, din Paganico Sabino:

Preotul de aci a lăsat să se î n ţ e i e a

i a ordonat numai decât anchetă rig^0''^ « r t n o t s t a f î n c ă r>3 a f i r m a f i . . » ! • S\

frîngerea ostiei consecrate ar fi curs"S* ^ sânge din sfânta pâine, înainte de zffi** Ajungându-i la cunoştinţă acest lucru W " ,

constatat însă că afirmativul miracol e 0

vat de »simulare sacrilegă* a fost*"'"0^1'15'

l»4 tanie şi nimic altceva. Rezultatul: p r e o t u l

imediat ft comunicat şi redus Ia statul laical. M a n i f e s t a ţ i i C a t o l i c e î n c Q n

v a c i a . In jumătatea primă a bineî ^ mărturisitorii crezului roman dinrep u b i c ^ ^ şi aliată au aranjat două adunări p o p u l a i gioase splendid reuşite. Una a avut loc 1» cu nunţiul apostolic Xaveriu Ritter în fru ^ cu 60.000 participanţi. Reprezentantul j * * mişcat de cele văzute, a ţinut sâ-şi exprime?' curia ce o simte văzând progresele evidente ! catolicismului în Cehoslovacia. A doua întru'' de mase dreptcredinciose a fost la Hradec fa Iove unde s'au adunat la 40.000 credincio'" Amândoue adunările au decurs în perfectă dine şi într'un entusiasm de nedescris.

M a m a l u i S l a l l n a m u r i t creşti, n e ş t e . Faptul îl relatează »Schonere Zuhnjt< (8. 8 . 3 7 ) amăsurat informaţiilor cărei reviste ai. ma dictatorului roşu, spre sfârşitul vieţii, a revenit la biserica naşterii sale. De Pastile anului în cuti a cercetat biserica ortodoxă din Tifiis. Frin tes. tament a lăsat bissricii averea sa de vre-o grjrjQ rnble şi a dispus să fie înmormântată creştineşte) Se înţelege că fiul a tras dungă peste aceste dorinţe şi şi-a exprimat regretele pentru acqti »paşi greşiţi* ai mamei sale cu care,-dealtmiu. teri, a declarat grupei de adrenţi roşii din -Tifiis, că a fost rupt toate legăturile

G r i j ă d e c e i o b o s i ţ i d e viaţă, h eparhia Vienei activează o societate »Viaţa te nină« înfiinţată de Acţiunea Catolică şi având menirea să poarte grijă de jertfele mizeriei ori, neavând nici un sprijin, sunt pe calea desnâ-dejdii. Acestora li-se vine efectiv într'ajutor de asociaţie, care lucrează mână în mână cu preoţii din pastoraţie, cu poliţia (secţia: îngrijirea de sinucigaşi) şi cu diferiţi funcţionari de pe li tot felul de institute. Anul trecut s'a interveniţii forma aceasta în, aproximativ, 1200 cazuri desperate.

sericii Catolice (ad orthodoxam fldem catholicae nmearent)x(clt. la Hardaln, tom. III, col. 702. B). Şi această sentinţă a sf. Martin, papa Romei, care fa contrasemnată de sângele-martiriului său, primi adesiunea Bisericilor ortodoxe, în frunte ca cea din Constantinopol, in conciliat ecamenic al Vl-lea.

Această denumire de ortodoxă, o întâlnim şl după schisma orientali, în terminologia conciliară şi liturgică. Aşa, în concillul Tri-dentin, aprobările finale ale decretelor, aduse de Părinţi asupra acestora, sunt formatate aşa: „E credinţa fericitului Petru şl a apostolilor; e credinţa sf. Părinţi, e credinţa ortodocşilor'1.

Iar în timpurile mai noul, Fericitul P ă rinte, de ple memorie, marele Pontifice Plus X, a prescris In formula de jurământ antimo-dernlst din 1 Sept. 1910 „Sacrorum antlstltum", impas clericilor de rit oriental, această mărturisire de credinţi:... „Primesc din inimă învăţătura credinţei ce ne-a venit dela apostoli, prin mijlocirea Părinţilor ortodocşi".

Aşa şi la Utrenie şl Vecernie ne rugăm: „pentru toţi ortodocşii creştini", pentruca Domnul „să înalţe puterea creştinilor dreptcredinciose, iar la st. Liturghie: „pentru toţi cel mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri dreptcredlncloşl".

Tot Ia sf. Liturghie, preotul, când iese ca darurile, se roagă; zicând: „pe voi pe toţi, dreptcredinctoşllor creştini, Domnul Dumnezeu să vă pomenească", iar, în taină, se roagă

aşa: «încă te rugim: pomeneşte Doamne toată Episcopia ortodoxă", iar la liturghia sf. Vasile: „adu-ţl aminte Doamne de toţi drepteredin-cioşlt eplscopi". Deasemenea se roagă preotnl, în taină, la sf. Liturghie: „pentru toţi drept-credincioşil domnttori". In liturghia romană: 9pro omnibns ortodoxls atque catholicae el apostollcae fidel cultoribus".

Ia această ordine de idei, găsim de foarte nimerită şl justă observaţia mitropolitului Ucrainei, Mgr. Szepiycky, aceea de a se face o distincţie intre ortodocşi-catolici şi orioăocşi-disidenţl. Şi nu ne- ar fi decât spre cinste, cred cu, dacă am adopta şl noi românii uniţi, pe toată linia, această namire, primind aceasta o o consacrare oficială din partea Bisericii.

Sâ ne zicem: Români ortodocşi-caiolicil Noi suntem îndrituiţi să purtăm acest

nume onorific pentruca, fiind încopciaţi prin legătura aceleeaşi credinţe ortodoxe şi a carităţi, de Biserica romană, centrul şi Inima adevăratei ortodoxii, de Roma totdeuna ortodoxă — suntem ortodocşi întregi şt veritabili. '

Această numire o găseşte de foarte la loc şi eminentul nostru scriitor bisericesc, păr. prepozit dela Lugoj, Dr. Nicolae Brînzea, într'un articol, publicat în „Slonul Românesc", Nr. 1 4 - 1 6 / 1 9 2 5 : „Greco-catoHci ori români uniţi", în care stăruie pentru eliminarea din terminologia bisericească şi uzul cotidian a «numirii străine, care nu se potriveşte cu fiinţa noastră, a poreclei urîte „de: greco-catollcl.

Fireşte, însă, că mai întâia trebae să facem să fie înţeleasă de toţi şi apoi s'o întrebainţin pe toată linia această numire de „ortodocţl-

catolici" fiind ea cea mai firească, cea vA onorifică pentru noi, cari suntem cu adevărat membri mărturisitori ai credlnţll Bisericii romane".

„Această Biserică catolică a ortodoqD*, zice M. de la Taille, S. I. într'un articol: „Or-tbodoxes', publicat în aOrientalia CnUtl»'' voi. V, Nr. 21 din 1926, — această Biserij ortodoxi-catolică, cheamă pe toate Bisericii ortodoxe ale lumii să reintre în sânul ooităfi, pe care ea singară o are, ca şi privllejn »' defectlbil al singurel adevărate Biserici, w'J meiate de Isas Hristos, pe stânca nestrărfl«u

a lai Petra şi a urmaşilor săi". ( E glasul adevărului, e glasul JubiriU 1»

Romei lai Petra! De l-ar auzi şl «riţU n 0 * , ortodocşi! Fiindcă e în acelaş timp Sl

sfinţilor noştri Părinţi şi mari Dascăli a l , rlcii, cari sant şi al lor. Şl e totodată g Papilor ortodocşi, pe cari cărţile lor m ceşti îi cinstesc şi preamăresc ca P e

teniile şi apărători! drepte! credinţe. ^ A:est glas îi cheamă să păşeascăi

stânca nechintită a credinţei adevărate şi mântuitoare a vârhovniculul Petra f ^ şllor iii. — Facă Domnul, ca acest g1»« auzit şl urmat, cu un ceas ma! de vre

35 U N I R E A Pag. 5

Luptă o r g a n i z a t ă î m p o t r i v a a l c o o -• miilui» I Q Varşovia se va ţinea anul acesta

''?Ü-14 Sept.)i s u b P f e z î P i u I cardinalilor Kako-tTdin Varşovia şi Hlond din Poznan, un

' r e S internaţional împotriva excesului cu C ° turile beţive. Se prevede că va alerga foarte b e ° l t ă jume să audă ce-i de făcut ca să fie bi-m . . a c e 3 t vrăşmaş ce a răpit Bisericei atâţia f mbri şi Ini Dumnezeu atâtea suflete şi care Codată e o primejdie mortală pentru rasa albă.

•F A u g u s t i n R a d u , protopopul Devei, trecut la cele veşnice în dimineaţa praznicului

Schimbării la faţa, într'al 61-lea an al vieţii. — Fie.i partea cu drepţii!

Cărfi & Rcvislc

SIMiON GOCAN: Moneta cu două feţe. Oradea. 1937. Pagini: 97. Preţul: 25 Lei.

Şase conferinţe-meditaţii: Pâinea noastră zilnica; Pâinea vieţii de veci; Tragedia Calvarului; Jertfa cea de taină; Păcatul, monstrul monştrilor; Mila Domnului Dumnezeu — acesta-i cuprinsul broşurii păr. Simion Gocan. Si toate ţintesc acelaş lucru: să scoată în relief de o parte bunătatea, mila şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de om (o faţă a monetei), de altă parte răutatea şi nerecunoştinţa omenească, dusă uneori până la urî (cealaltă faţă a monetei). Şi se poate spune că autorul a isbutit să-şi înfăptuiască gândul în chip vrednic de laudă. înlănţuire logică de idei şi un limbagiu îngrijit: acestea sunt caracteristicele tipăriturii ce avem înainte.

AL. LASCAROV-MOLDOVANU: De vorbă ca sătenii. Voi. I. (Vorbiri la radio) Bucureşti. (,Cagetarea«). 1937. Pagini: 292. Pretai: 40 Lei.

Lămuresc aceste vorbiri o seamă de probleme însemnate. Aşa: Satul şi sufletul lui, cu credinţa, dragostea de pământ, obiceiurile, eresurile şi descântecele celor dela sate. Se dau apoi minunate învăţături creştineşti în legătură cu unele sărbători bisericeşti şi cu vieţile sfinţilor. Ca să urmeze alte cuvântări brodate pe ieşti de peste mări şi ţări, ori dând desluşiri juridice, respectiv clădind pe pilde luminate, migălos şi cu artă ilcuite, ca apoi la capitolele «Diverse* şi »Ce zic străinii lespre noi?«, în cinci vorbiri, să se spună tot lucruri de wnă îndrumare română şi creştină. — Merită toată a-enţia şi această lucrare a scriitorului Al. Lascarov-Mol-iovan. Ca toate celelalte ale aceluiaş.

ANTON PRECUP: Cuvântări ocazionale. (Publicate de Dr. Emil Precup). Gherla. 1937. Pagini: 101. Preţul: 30 Lei.

Avem un număr frumos de opere omiletice atât îriginale cât şi traduse. Şi află toate căutare şi trecere. ?entrucă în vremea din urmă se predică mult şi sunt ot mai dese prilejurile când se cere cuvânt bisericesc. Predicile venerabilului fost paroh al Rebrişoarei sunt ieci cât se poate de binevenite. Mai ales că aproape nate (31 din 34) aparţin unui gen special: sunt cuvân-M funebrale. Bine gândite şi frumos lucrate, pot fi utilizate, mutatis mutandis, în cazuri asemenea celor ce le-au prilejit.

ELISA Dr. C. PAVEL: Anuarul (XIV— XV//) Liceului român unit de Fete din Beiuş, Pt anti 1932—1936. Beiuş. 1937. Pagini: 173. Preşul:?

Lucrare de migală: dări de seamă, tablouri nomi-°ale, date statistice, scurte cuvântări ocazionale, fragmente dintr'o conferinţă a păr. T . Mateiu (»Cartea bună ?) cartea rea*), şi alte mărunţişuri. Toate au însă glas ?' spun multe celuî ce le înţelege graiul. Impresia cu c ate rămâi, după ce ai parcurs cu atenţie paginile aces-l"i anuar, este: la Liceul confesional, român unit, de Fete, * n Beiuş, cu 204 eleve în 1936, se munceşte, sub diri-2 e nţa dnei Elisa Dr. Pavel, cu bună roadă şcolară rob e a s c ă şi creştinească.

MITROP. GURÎE AL BASARABIEI: Debitarea complotului apocaliptic. Bucureşti. 1 937. Pagini: 36. Preţul: ?

Căpeteniei bisericeşti române ortodoxe a Basara-b l e i . Mitropolitului Gurie, i-s'au adus acuze grele, cu tove urmări pentru cel atacat. împotriva celor ce >l'au ™crat«, I. p. s. Gurie se apără prin trei scrisori temeinic |Ustinute, şi adresate una Ministerului Cultelor şi Arte-

0r< iar doue Preşedintelui Sf. Sinod dela Bucureşti. A-**"ea formează cuprinsul broşurei de care ne ocu-j*m. Fără să intrăm în amănunte, reproducem rându-1 e m u l t grăitoare dela pag. 34 a tipăriturii, îndreptate " t t e Patriarhul Miron: »E nevoe să Vă spun tare şi

asP»cat că fapta pe care o faceţi cu mine, purtarea ce

aveţi faţă de Mitropolitul Basarabiei, sunt negre ca iadul şi ele cer răsbunare la cer şi la pământ! Mai ales cum a primit să ocupe scaunul meu I. P. S. Nicodem, este un fapt care cade sub cea mai grea sancţiune canonică! In starea de legitimă apărare în care mă găsesc, atât eu cât şi biserica, din cauza acestei atitudini ce arătaţi, Vă declar deci, că dacă nu reveniţi de pe calea nedreptăţei şi ilegalei prigoniri, pe care mergeţi, Vă voi striga şi arunca Anatema, după exemplul Mântuitorului cu Fariseii şi Cărturarii şi Vă voi pune sub blestemul sfintelor canoane, cum au făcut Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade cu toţi lucrătorii nedreptăţii, ori cine ar fi fost ei. Dacă nu V'aşi fi spus, păcat şi răspundere nu a-ţi avea, acum că Vă spun, păcatul vostru rămâne. In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. AminU

România Eroică. Revi6tâ lunară. Cluj. 1937. Nrii 1. 2. — Abonament anual: 250 Lei.

Pornită Ia drum cu d. Ion Colfescu-Delaturda ca director, această «revistă pentru promovarea românis-muluic sigur că va şi corăspunde însărcinării ce şi-a luat. Printre primii ei colaboratori întâlnim nume cunoscute ca: Dr. Ilie Dăianu, Horia Stanca, Lucian Voicu-lescu, Şt. Metcş, A. Motogna, Dan Rădulescu, ş. a. E o revistă de idei şi, întemeiaţi pe numerii ce-i avem înainte, nădăjduim că se va ţinea mereu Ia nivoul inalt, unde o vedem acum planând. — Dealtfel directorul »Ro-mâniei Eroice* e o garantă sigură.

Echos d'Orient. Revistă trimestrială. Nr. 186 (April—Iunie). Bucureşti—Paris. 1937. A-bonament anual: 53, respecliv 55 fr. francezi.

E primul număr care, într'al 40-lea an de glorioasă apariţie, iese fiind redactat în capitata Ţării noastre, unde s'a strămutat (Christian Teii 18 bis.) casa Părinţilor Asumpţionişti din Kadikony-Stambul, cu nepreţuita lor bibliotecă patristică-orientală. La acest număr lucrează: R. Janin. V. Laurent, M. Iugie, V. Grumel şi E . Ştefanou, — tot nume consacrate deja în lumea savanţilor. Inafaiă de studii mai are, pe lângă o seamă de însemnări, şi o foarte bogată bibliografie.

Orientalia Chrlstiana Periodica. Vo!. III. No. I—II. Roma. 1937. Pagini: 343. — Aboaa-ment anual: 45 lire ital.

O simplă ochire asupra sumarului acestui periodic arată preocupările celor ce-1 scot: Biserica-mireasă în Hturgia siro-orientală (Dr. H. Engberding); Doue flori-legii dogmatice de-ale Copţilor (Q. Graf); Lucrările con-ciliare in Ferrara (G. Hofmann); O chestiune de metodă. Apropos de datarea picturilor capadochiene (G. de Jer-phanion); Halici şi Ostrog (N. de Baumgarten); Treceri in massă dela catolici la >ortodoxie< in ţinuturile croate pe vremea stăpânirii Turcilor (Draganovici); Impedimentele matrimoniale după recentele codificări ale dreptului canonic al «ortodocşilor* (E. Hermann). — Urmează apoi scurte comentarii asupra unor fapte de însemnătate; cronici; recensii; diverse. Totul măsurat, cumpănit, selecţionat şi turnat in forme impecabile.

T e l e f o n u l „ O n i r i i "

M. Comlpşul Mare. Când aşa pretinde vre-un interes, real sau imaginar, de-al „dominanţilor" adevărul adevărat e un băgatei. Isbesc în el cu suverană ne-luare'n seamă. Cine le poate impune respect? Mai ales când se adună, umăr la umăr, 72 de inşi, cu d. Sever Bocu în frunte şi când cer, ia aşa, o nimica toată: vlă-dicie nouă la Timişoara şi neatingerea celei din Caransebeş. Şi cum nu, când îşi întăresc pretenţia cu a-firmaţia categorică, de par'că ar fi un principiu metafizic: „De ce episcopia unită din Lugoj se poate menţine la 50 mii suflete?" Ba bine că nu! Când se înjghebează, în Maramureş, vlădicie pravoslavnică pentru mult mai puţine suflete decât binevoieşte să admită apelul fruntaşilor ortodocşi bănăţeni Lugojului. Din partea asta, fie siguri, nici o piedecă. Şi poate că nici dlntr'altele. Şi de aceea creştinesc şi românesc lucru era să nu fi umblat după ceva ce se putea câştiga şi fără a da cu piciorul, căzăceşte, adevărului. Căci asta-i afirmaţia fruntaşilor" din chestie. Ştiu doar' şi dânşii că in cele

peste 200 parohii ce-i aparţin şi cuprind judeţele Arad, Caras, Hunedoara, Severin şi Timiş-Torontal, episcopia Lugojului are cu totul alt număr de credincioşi ca cel indicat, cu reacredinţă, de „apelanţii" ortodocşi din Bănat. — Dar dacă-s „dominanţi" pe toate tărîmurile, şi sub toate raporturile, ce să le faci? Aşa'-i „dominanţa", respectiv aşa o înţeleg ei. — Punct şi pace.

T. Geoaginl de joş. Ortodoxia română vrea s.ă imiteze „papistaşii* în îndrumarea călugăriţelor spre slujba de infirmiere şi surori de Icaritate. Gândul, în sine, e dintre cele mai binecuvântate. Ce-i doar această slujbă decât traducerea in faptă, — aproape totdeauna cu jertfe eroice - a milostivirii creştine? Nu toţi oamenii cu dragoste de biserica ortodoxă văd însă potrivită această robotă cu puterile sufleteşti ale monahiilor ortodoxe şl de aceea sunt împotriva acestui fel de „slujire socială". Cineva dela „Predania" din 15 Aprilie (semnează: smeritul stratonic) nu pregetă să-şi exprime indignarea în contra celor ce militează pentrn

monahismul social", începutul făcându-1 cu călugăriţele. Plouă circularele către stareţe (aşa scrie smeritul stra

tonic), Coadele de topor şi proştii cu nume şl putere mare în călugărie merg, în numele Stăpânului, să le

convingă*. Vânătorii de mitre .arhiereşti trec prin strungă tot ce-i „tânăr" din mănăstire. Măsoară cu pri

viri „duhovniceşti" boiul, ca să fie trupeş şl bine rotunjit. Cearcă cu „ochii minţii" ceeace nu se poate vedea, ca să nu aibă cumva vr'o vătămare. Ispitesc pe îndelete faţa şl ochii, ca ia fie acestea „dulci la vedere" şi „mângăioase" Ia căutătură. Caută măselele şi se uită la limbă, ca să fie,neprihănite" la miros şi cu „nespusă dulceaţă" la auzire. (Căci aşa a zis şi un Ministru al Sănătăţii: „infirmierei nu trebue să-i miroase gura, trupul sau picioarele şi nu trebue să fie grosolană în vorbă sau uritâ ca mama pădurii"). După asemenea „recrutare", copilele şi călugăriţele tinere au fost şi sunt încă înaintate „cu tablou în regulă" comandamentelor militare, ca să facă din ele infirmiere si surori de caritate11. — Până aici smeritul stratonic. — Ieromonahul Ivistion Sava, gândindu-se la fraţii de călugărie, scrie şi el: „Noi, monahii, (de azi)... mergem cu spatele mai mult înainte şi cu privirea mai mult înapoi". (Păstorul Ortodox. August. 1937). — Nu noi „uniaţii" spunem aceste lucruri, ci ortodocşi cari ştiu ce ştiu şi prevăd ei ce prevăd De aceea ridică glas, chiar dacă ar fi să sune în pustie. Cum şi credem că este cazul. Cei în cari loveşte „smeritul stratonic" pentru a scăpa călugăriţele de un dezastru inevitabil, nu se sinchisesc de isbirurile „smeritului", oricât ar ustura ele, iar mersul cu spatele înainte al monahilor e o meteahnă trecută în sânge şi oase. Şi atari metehne anevoie se vindecă. Vor fi declaraţi, totuşi, buni, şi aşa, de ceva: „misionari" printre întunecaţii de „uniaţi" de prin Maramureş... Garantat.

P. Hunedoara. Înţelepciunea populară ştie una şi bună: Frate, nefrate, brânza-i pe bani. Tradus pe plan ashetic, acest proverb ar suna cam aşa; Sfânt, nesfânf, datoria se plăteşte. De-ţi place, de nu-ţi place. Şi chiar Petrache de te-o chema, de plată nu-i scăpa, dacă te-ai băgat dator. Gata. Plăteşti ori păţeşti ruşine mare şi înve{i pe pielea proprie tâlcul stihului negustoresc; Cine rămâne dator, plăteşte de doue ori. Cum se pare că i-se va întâmpla bietului Petrache Maglaviteanul, care a ajuns la mare scârbă cu un comerciant din Craiova, pe nume Costică I. Cotorelea. Cazul, după Timpul (20. 8. 37) a devenit aşa; Petrache Lupu, din prilejul botezului pruncuşorului său Mihai, a convenit cu numitul comerciant să-i pregătească masa şi să se îngrijască de personalul de serviciu. Acela, de! ca omul de afaceri: a făcut cum i-s'a cerut. Apoi, după obiceiul breslei, a prezintat nota cheltuielilor: 7.700 Lei. Dar cu atâta a rămas — cu nota prezintată — până azi. Petrache n'a plătit. Toate somaţiunile au fost zadarnice. Şi atunci Costică I. Cotorelea s'a adresat justiţiei să-i scoată ce-i al său. — Când şi'cum va ieşi Suma reclamată, e muzica viitorului. Nu-i prea cuvioasă muzică. Dar dacă alta nu-i ?

Oficiul parohial Bărb&tenii de sus. Confirmăm primirea sumei de Lei 400, abonament pe 1935 şi 1936.

C. Cluj. Am primit 300 Lei. Achitat până la 30. VI 1936.

C. Codminiş. Confirmăm primirea abonamentului pe 1933.

Parohia Codor-Dej. Am primit 400 Lei. Achitat până în 30. VI 1938.

A. Ghenetea. Am primit abonamentul pe 1935 si 1936.

Dr. V. Huedin. Am primit abonamentul pe 1932 şi 1933. -

Parohia Lonea. Chităm primirea abonamentului pe 1935 şi 1936.

Oficiul parohial Lunca-Şien. Am primit 500 Lei. achitat până la 30. VI 1935.

Oficiul parohial Ohaba-Forgaci. Am primit abonamentul pe 1935 şi 1936.

P. Osman. Am primit 300 Lei. Achitat până la 31. XH 1935.

Ofieinl parohial Racova. Primit 300 Lei, achitat până Ia 30. VI 1935.

Ptrohia Şibot. Chităm primirea sumei de Lei 300, achitat până la 31. XII 1934.

FRIDERIC HONIG A R A D , S T R A D A B A R I Ţ I U 1 0 — 2 1

F o n d a t ă l a a n u l 1 8 4 0

Cea mal v e c h e

şi mai mare turnătorie de clopote din România.

La comandă fabrică clopote de orice mărime, din c e l m a l c u r a t bronz pentru clopote, pe lângă garantă mare şi cu prefixareaprecisă atonurilor.Inven-ţie proprie licenţle

Rechizite şl scaune de fer pentru clopote. Motoare e lectrice pentru clopotit. — Telefon 376-

C i t i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i „ U N I R E A "

Ü M I R £ A

Ş c o a l a I n î e r i o a r a ş i S u p e r i o a r ă d e M e n a j

„ S F Â N T A T E R E Z A "

Cluj, S t r a d a A v r a m luncu Ni'. 58

. P E C T Şcoala are două cursuri: 1. Cursul inferior.

2. Cuîsu I superior şi 3. Anul ds practică pentru absolventele cursului inferior.

1. Cursul inferior. Cursurile durează 4 ani şi au do scop să desvolte, în viitoarele stăpâne de casă, gustul şi priceperea pentru conducerea casei şi a familiei şi să pregătească elevele pentru continuarea studiilor în secţia normală de specialitate, caro le dă dreptul de măiestre la şcolile de menaj.

Cursul constă din studii teoretice şi aplica-ţiuni practice în atelierele de bucătărie: de mână, spălat, călcat, croiu, ţesut şi ornamentaţie,

Gondiţ'mnile de admitere: In clasa I. cursul inferior, se primesc elevele absolventa de curs primar. In clasa II. 89 primesc eleve cari au proaovat clasa I. a unei scoale cu caracter se-eundar, iar în clasa III. eleve cari au promovat clasa 11, a unei scoale cu caracter secundar, tleve

cari au făcut o şcoală de menaj rurală cu III clase, precum şi cele cari au cursul complimentat-complect, in elasa IV. se primesc absolventele seralei profesional» gr. I. şi absolventele cursului inferior de liceu.

Dacă cererile vor fi mai multe ca numărul locurilor vacante, elevele vor depene un examen de admitere la limba română şi aritmetică, din materia învăţată în elasa precedentă.

Elevele sunt interne şi, în mod excepţional, se admit a fi externe, dacă părinţii locuiesc în oraş.

Inserierea elevelor se faco la cancelaria şcoalei, Intre 1 Iulie şi 15 Septemvrie. Cererile de înseriere vor fi însoţite de următoarele acte: Certificat de absolvire, certificat de naştere, de naţionalitate, botez şi vaccinare.

Şcoala este etatiaată, însă întreţinerea, plata prafesorilor şi a personalului este suportată din taxele elevelor, deei unica sursă de venituri.; '

Pentru întregul an se plăteşte o taxă globală de 10.000 Lei; pentru el. IV, 8000 internat, 2000 taxă şcolară, iar cl. I. I I . III. 9000 Lei: 7500 internat, 1500 taxă şcolară, în eare samă se cuprind toate taxele şcolare şi de întreţinere în internat.

Elevele cari sunt In oraş şi vor să fie externe, în eondiţiunile de mai sus, vor plăti o taxă şeolară de 2000 Lei. La înscriere se va plăti 2000 Lei. Plata taxelor se face în 4 ra te : 1. La intrarea în internat se va plăti suma d 0 3000 Lei. 2. In Decemvrie 3C00Lsi. 3. In Martie 3000 Lei.

2. Cursul normal de gospodărie, are de seop pe lângă formarea femeii pentru viaţă spre a-şi conduce cu demnitate, pricepere, căminul şi familia sa, precum şi formarea viitoarelor profe soare de gospodărie dela şeoalele secundare de orice grad, cum şi profesoare de ştiinţele menajului dela şcolile de menaj de oriee grad. j

Sunt admise la acest curs, anul ] . ; bacalaureate, absolvente de liceu şi scoale normale de învăţătoare.

Cursurile durează 2 ani şi sunt teoretice şi practice, în atelierele de bucătărie: spălat, călcat, lucru da mână (croi), ţesut, tricotaj şi ornamentaţie.

Dacă numărul celor înscrise este prea mare, atunei se va depune un examen de admi-

: tere sumar, după terminarea examenului de ba-: ca laureat din sesiunea Septemvrio.

înscrierile se lac între 1 Ialie şi 25 Septemvrie la cancelaria şcoalei.

Ceresilo da Înscriere vor fi însoţite .de următoarele acte: Diploma de absolvirea lieeulni, bacalaureat sau diploma de absolvire a şcoalei normale de învăţătoare, certificat de naştere, naţionalitate, botez şi vaccinare.

Toate clemele sunt interne şi, în mod excepţional, se admit eleve externe dacă părinţii locuiesc în oraş.

Pentru întregul an se plăteşte o taxă globală de 12 .000 Lei, în care sumă se cuprind toate taxele şcolara şi do întreţinere in internat.

Etovelo cari doresc şi au dreptul de a fi externe, vor plăti o taxă şcolară de 3 0 0 0 Lei»

Plata taxaior se face în 4 rate: 1. La intrarea în internat se va plăti suma da 5 0 0 0 Lei. 2. în Decemvrie 4 0 0 0 Lei. 3. în Martie 25C0 Lei. In Mai 500 Lei.

Pentru eela externe se fixează numai 2 rate, ultima fiind după vacanţa Crăciunului.

Toate elevele la intrarea în internat vor prezenta un act medical, prin care să se constate, că na există vre-un caz de boală molipsitoare îa familie.

La intrarea în internat eleveie vor aduce cu sise obiectele necesare de pat şi salteaua de lână ori de păr do sal şi acoperitor alb de corp. Uniforma este obligatorie atât cea de curs, cât şi cea de ateliere. Amănunte se pot lua zilnic dela secretariatul şcolii. Pentru disciplina educativă a elevelor, este obligator, ea fiecare elevă să aibă un corespondent autorizat de părinţi. Elevele au au voie sub nici un motiv să iasă din Internat decât cu corespondenţii, cari vor iseăîi în condica respectivă ora ieşirii din internat şi ora intrării.

Toate elevele plătesc o taxă pentru uzarea vaselor, de 2 0 0 Lei, taxă eare trebuie achitată cei mai târziu după vacanţa Crăciunului. La baie se plăteşte taxa de 10 Lei.

Facultativ pentru eleve e luarea de ore de pian, ca profesoara şcolii, taxa fiind 2 0 0 Lei lunar, eu dreptul de a exersa o oră pe ai şi de 2 ori pa săptămână ea profesoara. Ia fiecare lună se va examina rezultatul în faţa direcţiunii. Tot facultativă e luarea de ore de limba franceză, germană, engleză şi italiană.

Activitatea şcoalei. Şeo&ls, de Menaj „Sf. Tereza" a participat la diferite expoziţii de specialitate, fiind premiată de 2 ori «u medalii de aur. La sfârşitul fiecărui an şcolar se organizează expoziţii practice pentru fiecare atelier, expunân-du-se obiectele lucrate de elevele şcoalei.

Dată fiind importanţa şcoaleior de menaj pentru sănătatea individuală şi igienă socială, cum şi pentru economia şi arta casnică, îndreptarea spre aceste şcoli a fetelor tinere înseamnă îmbunătăţirea traiului şi propăşirea neamului.

Uniforma reglementară şi obligatorie: O baseă, 2 şorţuri negre, 2 gnleraşe, 2 şorţuri bleu, 3 şorţuleţe albe miei, 2 bonete, 2 halate, 2 perechi încălţăminte neagră, tocuri joase, 12 cârpe pentru veselă. Toate după uniformă. — Pentru cursul inferior uniforma e şorţ negru ca guleraş alb, care se confecţionează la şcoală după uniformă. — Uniforma de atrăjsră e obligatorie, asemenea şi aducerea a 2 kg. lână.

Pe lângă elevele ordinare se primesc şi persoane particulare, care vor să se perfecţioneze în arta culinară sau la unul din atelierele şcolii, obţinând, după minimum 3 luni de practică, o dovadă despre practica făcută.

In acest senz amatoarele se pot interesa la cancelaria şcoalei de condiţiile impuşi.

D i r e c ţ i u n e a

C i t i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i ^UrTlREA7"

\% Cv  V tfVu»

' M i

Comandaţi iu dre ia

L I B R Ă R I A ANCA — CLU] d i n 3tielă~eristal, în diferit® forme p e n t r u b i s e r i c i l e n o a s t r e d e l a sate.

T o t a i e i g ă s i ţ i SffŞiigig pentru a l t a r , t o a t e m ă r i m i l e e u 1—3 braţe; C r u d d e p e r e t e şi e u talpă d in lemn, m e t a l , n i e h e l şi argintată oriee m ă r i m e ; J l t r i t e d i n ipofcfc p t . preoţi Jkâfj ( e i n g u l u m ) pt. teologi, preoţi ş i p r o t o p o p i , î n d i f e r i t ® l ă ţ i m i şl e o l o r i , d i n m ă t a s e s a u l â n ă . S e ma i a î i ă : f o î h r e , Ciborcun}, Cădelaiţe, Chivot, a u r i t e ş i a r g i n t a t e .

M a r e d e p o z i t de Ornate ş* p?a* pSfi g a t a , î n d i f e r i t e e o l o r i , © u p r e ţ u r i r e d u s e , Icosnî d e h â r t i e ş i piept u r i . T o t s o i u l d e r e c h i z i t e , i m p r i m a t e , C ă r ţ i d e r u g ă c i u n i ş i b i s e r i -e e ş t i , m e d a l i o a n e , r o z a r e , ş l steaguri p e n t r u R e u n i u n i l e M a r i a n e . Teatre ş l \ M o n o l o a g e p o p o r a l e ş i şeolare. ' Cereţi catalogul detailat şl Ilustrai

T U R N Ă T O R I E O E C L O P O T E

I 1 fost

SOHIEB & K â O T T Z S i b i u — S t r . M o r i l o r 2

Livrează clopote de biserică pe garanţie de ani îndelungaţi, turnate din material de prima calitate ca înainte de răsboiu, efepiuate în mod artistic. Experienţă îndelungată, de ani de zile, asigură o muncă Ireproşabila

şi un s i ne t armonios.

Cereţi oferte speciale! Pe scrisori rog a se indica adresa precis Uj

0? £ este s u f l e t u S e&mevţ^1

» ' ™ « m i m Teologic gr.-«at. aiaŢ