Programpentru

Training de comunicare partenerială

pentru elevi

Realizat de către:

Paciu Cristina și Mîndru Dumitrița

Coordonator:

Stamati Otilia

Grupul de training

Istoria creării grupelor de training este strîns legată de numele lui K.Levin care, la început în

laborator, apoi în condiții naturale, a ajuns la concluzia ca oamenii în grup influiențează

permanent unul asupra altuia. În grup există aceleași relații și probleme interpersonale,

comportament, luare de decizii ca și în viața reală. Învățarea în grupul de training este mai

degrabă rezultatul experienței grupului în sine, decît explicațiile și recomandările

conducătorului. Scopul final al grupului de training este de a-i învăța pe participanți să utilizeze

cunoștințele și abilitățile însușite de grup în viața reală.

Rolul conducătorului este de a-i include pe participanți în activitatea reciprocă cu scopul de a

studia relațiile interpersonale și comportamentul, a organiza procesul grupului, iar apoi, pe

neobservate, a se îndepărta de conducerea directă.

Trainingul are următoarele avantaje:

Participanții îți formează o imagine mai completă și obiectivă despre poziția lor în

mediul social, despre atitudinea celor din jur față de ei;

Crește semnificația reprezentărilor omului despre sine ca despre subiect al activității

comunicative;

Se intensifică importanța percepției altui om în rolul partenerului cu drepturi depline în

activitatea de comunicare;

Subiecții încearcă să-și reevalueze capacitățile comunicative în corespundere cu

aprecierile celor din jur;

Se dezvoltă necesitatea de a-și perfecționa capacitățile comunicative;

Se îsușesc cunoștințe social-psihologice;

Se dezvoltă deprinderi de reflexie, capacitatea de a se înțelege pe sine și pe alții,

capacitatea de a reacționa flexibil la situații.

Etapele unei ocupații de training:

1. Crearea spațiului psihologic unic și a fee-back-ului.2. Realizarea discuțiilor, jocurilor, politologului, intreviului pentru crearea situației de

reflexie.3. Soluționarea sarcinilor concrete, însușirea cunoștințelor, pricepirilor, deprinderilor.4. Exerciții de relaxare pentru înlăturarea încordării psihice și totalurile ocupației.

I. Ședință

Obiectivul: Determinarea și însușirea normelor comunicării de grup

1. Comunicarea după principiul “aici și acum”. Pentru mulți din participanți le este

caracteristica tendința de a se deplasa în trecutul evenimentelor. În acest caz se include

mecanismul de apărare psihologică. Scopul training-ului este, însă, ca grupul să se

transforme într-un sistem de oglinzi, în care, fiecare membru al grupului ar putea să se

vadă pe sine.

2. Principiul personificării afirmațiilor. Esența constă în renunțarea de la formele

interpersonale. Spre exemplu: în loc de afirmații de tipul “de obicei se consideră că...”

trebuie de folosit formele personale: “eu consider, că…”.

3. Principiul activității. Fiecare participant trebuie să se includă în interacțiunea de grup.

4. Principiul comunicării de încredere. Presupune utilizarea adresărilor de tipul „tu”,

respectarea regulei: „Vorbește numai adevărul ori, cel puțin, nu minți”.

5. Principiul confidențialității, presupune să nu se scoată conținutul comunicării din taining

în afara grupului.

Se pot propune exercițiile:

Prezentarea (3-5 minute). La începutul lucrului în grup participanții îndeplinesc

cartea de vizită, unde își înscriu numele cu care doresc să fie numiți în cadrul

training-ului. Formează perechi și povestesc despre sine partenerului. După aceea își

prezintă partenerii, evidențiind individualitatea lor.

Lista pretențiilor. Se analizează nemulțumirile față de persoanele din jur. Pe o

foaie de hîrtie se scrie lista persoanelor din mediul apropiat și îndepărtat (părinți,

copii, prieteni) și la adresa lor se scriu pretenții concrete (timp de 5-7 minute). Apoi

se alcătuiesc grupe mici (4-5persoane) și discută, atrăgînd atenția la asemănările și

deosebirile între ei privind pretențiile.

Așteptările participantilor. Fiecare participant, pe rînd vorbește despre

așteptările pe care le are vizavi de ședințele de training, adică care sunt expectanțele

acestuia în raport cu trainerul și cu colegii, ce abilități doreste să dobîndească sau pe

care dorește să le învingă. “Ce foloase dorește să aibă participantul de pe urmele

acestui training”.

Destăinuirea. Fiecare participant spune întregului grup ce îl ajută într-o

comunicare partenerială și ce îl încurcă într-o comunicare partenerială.

II. Ședință

Obiectivul:Conștientizarea necesităților de comunicare și

stimularea comunicării prin canale alternativeDin perspectiva psihosocială, actul comunicării semnifică mai mult, decît simpla

transmitere de informații:este vorba de racordarea a două universuri existențiale și

spirituale, în care actul interpersonal capătă dimensiuni sociale și culturale care îl

transced. Prin intermediul limbajului interior trăirile psihologice cele mai subtile capătă

consistență, formă și valoare; ulterior, trăirile astfel obiectivate prin limbaj pot da

conținut unor relații interpersonale și sociale, conținut fără de care orice formă de

comunicare umană este de neconceput.

Nevoia unei comunicări efective și eficiente nu are un caracter de noutate, aceasta fiind

recunoscută încă de secole. Necunoașterea principiilor fundamentale ale comunicării,

ignorarea rolului și sensului acesteia vor conduce la deteriorarea sistemului valorilor

morale la nivel macrosocial.

Există 6 nevoi relaționale fundamentale:

1) nevoia de a spune

2) nevoia de afi înțeles

3) nevoia de a fi recunoscut

4) nevoia de a fi valorizat

5) nevoia de a influiența

6) nevoia de intimitate

Se pot propune exercițiile:

Cu fața la spate. Animatorul roagă participanții să se separe în perechi. Fiecare pereche

trebuie să se așeze pe scaun, unul în spatele celuilalt. Cel care stă înainte, nu poate să se întoarcă,

iar cel din spate să se încline inainte. Membrii perechilor trebuie să discute între ei timp de două

minute.

“Conversînd”cu piciarele. Jocul se realizează cu ochii închiși și în liniste. Participanții se

aranjează din doi în doi, așezați pe podea, atingîndu-se cu picioarele desculțe. Un timp anumit

(5-7minute) participanții vor încerca să-și comunice ceva sau să stabilească o legătură prin

intermediul picioarelor. După aceasta participanții trebuie să vorbească despre ce crede ca a

încercat să-i comunice colegul, iar acesta la rîndul său să susțină sau să combată spusele

colegului.

Cu mîinile în lut. Se leagă ochii tuturor jucătorilor care nici nu pot vorbi și nici emite vre-

un sunet. Perechile se formează pe nevăzute. Fiecare pereche se situează față în față. Între ei se

pune o bucată de plastilină, destul de moale și mare, pentru a o putea modela. Apoi mîinile

participanților sunt puse pe această bucată și ei sunt rugați să modeleze ceva împreună.

Legînd șireturile. Rugați participanții să se separe în grupuri compuse din trei persoane.

Una din aceste persoane trebuie să-și scoată pantoful, celălalt poate fi instructor și al treilea –

observator. Rugați persoana cu pantoful să se așeze cu spatele la instructor. Observatorul trebuie

să stea la o anumită distanță. Persona cu pantoful trebuie să dezlege șireturile și să le scoată.

După aceasta, urmînd instrucțiile profesorului, trebuie să lege din nou șireturile. Instrucțiile date

trebuie respectate cu exactitate. Întrebările se interzic. Observatorul trebuie să fie atent la

respectarea condițiilor pentru ca la sfîrșitul exercițiului să facă o mică analiză.

III. Ședință

Obiectivul:Stabilirea contactului

În acest scop se pot utiliza exerciții care le-ar permite participanților la training să însușească

mijloacele verbale, neverbale de stabilire a contactului cu alte persoane, să le probeze în condiții

nepericuloase, să-și verifice posibilitășile de stabilire a contactului în diferite situații, să înțeleagă

că pentru stabilirea contactului nu există reguli și mijloace universale, este necesar de a te orienta

la persoana cu care comunici, la starea în care ea se află.

Găsește-ți perechea. Participanții stau în cerc. La “unu” fiecare din voi stînd pe scaun, în

liniște, trebuie să vă găsiți perechea. La “doi” ambii începeți aceleași mișcări: Apoi iarăși “unu”

trebuie să vă căutați o altă pereche, etc.

Discuție. Se dicută “Cum s-a format perechea?” și “Cum a avut loc alegerea acelorași mișcări?”.

Răspunsurile la întrebări ne permit să evidențiem indicii neverbali de bază, care ne vorbesc

despre începutul contactului.

Poziția în comunicare. Participanții se împart în perechi. Fiecare pereche își ocupă un loc

comod în sală. Timp de 1,5 minute trebuie să vorbească între ei în poziția “Spate la spate”, 1,5

minute în poziția “unul pe scaun, celălalt în picioare” și 1,5 minute în poziția “ambii așezați față-

n față”.

Discuție. Se evidențiază în care poziție le-a fost mai dificil să comunice și în care mai ușor. Se

face concluzia despre importanța poziției „de egal” în stabilirea contactului.

Mesajul spatelui. Jocul decurge în liniște absolută. Toți participanții se împart în perechi.

Unul dintre membrii perechii se așează în pirostrii, cu capul relaxat, celălalt alături, în genunchi.

Acesta își pune mîinile pe spatele primului. Animatorul propune:

plimbați-vă cu mîinile pe spate, ca un animal greoi

repede ca un șoarece (cu vîrful degetelor)

ca un cal în galop

ca un șarpe enorm

etc.

(trebuie mereu să controlăm starea celeilalte persoane, prin limbajul corpului ce îl emite:

capul relaxat, umerii să nu fie încordați).

Ținerea în vizor. Toți participanții se așează într-un cerc. La numărul „unu”, fiecare

realizează cîte o mișcare, la „doi”, fiecare îndeplinește mișcarea, colegului său din stînga, pe care

acesta a realizat-o la numărul „unu”, la numărul “trei” fiecare îndeplinește mișcarea, colegului

său din stînga, pe care acesta a îndeplinit-o la numărul „doi” și așa pînă la numarul care

corespunde cu mărimea grupului.

IV. Ședință

Obiectivul:Dezvoltarea mijloacelor neverbale de comunicare

Nu aud. Participanții se împart în perechi. Li se propune situația cînd pe ei îi desparte un

geam (în tren, în autobus...), nu se aud unul pe altul, însă unul din ei are de transmis numaidecît

ceva celuilalt.

În discuție se evidențiază care sunt cele mai expresive mijloace neverbale ce ne ajută să ne

înțelegem unul cu altul.

Discuție în liniște. Participanții stau în cerc. În mijlocul cercului se află fișe cu însărcinarea:

de a reprezenta prin mijloace neverbale fraza scrisă pe fișă. Ceilalți trebuie să determine care a

fost fraza.

Exemple de fraze:

„Nu te neliniști, totul va fi bine...”

„Sunt foarte bucuros să te revăd!”

„Așa ceva nu se poate!”

„Nu m-am așteptat de la tine la așa ceva!”

„Cît sunt de bucuros!”

„M-am săturat de toate!”

„Arăți foarte bine!”

„Iartă-mă, regret că așa s-a întîmplat”.

Întîlniri. Jocul trebuie să decurgă în liniște absolută.

A. În grupuri de 2 și 4 persoane (2 observatori pentru fiecare “4”) se pun în practică diferite

moduri de a strînge mîna:distrat, cald, agresiv etc...

B. Mici grupuri, de maxim 10-15 persoane se strîng într-o sală. Timp de 1-2 minute se

gîndesc la sentimentul care îl vor exprima (unei singure persoane). Apoi, în liniște,

primul poate începe. El se așează în fața persoanei cu care „comunică”, arătînd

sentimentul doar prin privire sau prin atingerea mîinilor. Apoi revine la loc și următorul

continuă, pînă se epuizează numărul doritorilor.

Oglinda.Participanții formează 2 rînduri, la 2-3 metri distanță între ele. Participanții dintr-un

rînd, încep să facă o serie de gesturi, care sunt copiate, ca într-o oglindă, simultan, de parteneri.

Animatorul dă semnalul de începere și de sfîrșit. Terminînd, participanții rămîn la locurile lor,

observîndu-și colegul. Apoi, schimbă rolurile.

Șirul aniversărilor. Jocul decurge în liniște absolută. Participanții trebuie să formeze un rînd

conform zilei și lunii în care sau născut, din ianuarie pînă în decembrie. Vor trbuie să găsească

modalități de a se înțelege fără cuvinte. Nu contează rezultatul, cît lucrul și comunicarea în

comun.

Sculpturi. Jocul se derulează în perechi, în care unul este „lutul” și celălalt „sculptorul”. Modelul lasă sculptorul să-i miște picioarele, corpul, pentru a construi sculptura. Comunicarea

este nonverbală. Se realizează expoziția, după care rolurile se schimbă.

Evaluare: Fiecare spune ce a simțit în ambele faze, ce a vrut să construiască, cum a decurs

„comunicarea”. Apoi se discută cu întreg grupul.

V. Ședință

Obiectivul:Dezvoltarea mijloacelor verbale de comunicare

Rugămintea.Participanților li se amintește, că pentru a obține ceva, totul depinde de faptul,

cum rogi, în ce condiții, cu ce dispoziție. Apoi li se propune ca în perechi să experimenteze.

Se discută care au fost cele mai bune variante. Preadolescenții înțeleg că interlocutorul apreciază

tactica, diplomația, originalitatea. Înainte de a cere ceva, trebuie de făcut un compliment, care ar

aminti despre autoritatea, meritele persoanei la care te adresezi.

Microfonul fermecat. Participanții formează un cerc. “Microfonul” este transmis de la unul

la altul. Este permis de a vorbi doar prin intermediul “microfonului”. Participanții decid dacă vor

sau nu să spună ceva. Se poate conversa cu persoana de la care primești „microfonul”. A

primește de la B” microfonul” și ei împreună vorbesc la tema propusă de A; apoi B îi transmite

lelefonul lui C, vorbind despre tema lui B ș.a.m.d.),ceea ce reprezintă cooperare.

Dictarea desenelor. Trebuie să fie foarte clar, pînă la sfîrșitul exercițiului nu se poate de

privit nici desenele perechii, nici ale vecinilor. Pe parcursul evaluării se vor vedea diferențele și

asemănările dintre desenele executate în baza diferitor reguli.

Grupul se separă pe perechi, membrii cărora stau cu spatele unul la altul, fără a se privi sau

atinge. Animatorul împarte fiecărei perechi cîte un desen din NOTE 1. Persoana ce va dicta, va

încerca să “povestească” desenul, fără ca cealaltă persoană să poată pune întebări sau să întoarcă

capul. Cînd cei ce dicteaza consideră că exercițiul e terminat, fiecare, fără a controla, se schimbă

cu rolurile cu “pictorul”. La o nouă alternare a rolurilor regulile se schimbă. De această dată cine

desenează poate da orice fel de întrebări, însă tot fără a vedea desenul.

Discursul. Moderatorul propune un titlu participanților, care trebuie să alcătuiască cîte un

discurs cu acest titlu. Se oferă 10minute de lucru, după care, fiecare participant prezintă discursul

său în fața colegilor.

Dialogul.După propunerea unei teme conflictuale și formarea unor mici grupuri cu opinii

diferite, se vor îndeplini următorii pași:

1. Se prezintă opiniile.

2. Se formulează întrebări pentru fiecare echipă. Prin aceasta oricine poate încearcă să-și

expună „opinia” de altfel cu cea mai mare precizie posibilă.

3. Fiecare persoană și grup ce susține o opinie sau alta prezintă o listă de consensuri între

gîndurile lor și a „celorlalți”.

4. Părțile participante prezintă întrebările ce ar favoriza exploararea mai profundă a

anumitor aspecte. Întrebările considerate principiale pot fi evidențiate.

Reclama.Fiecare participant își alege cîte un obiect din cele propuse de către moderator ți

face o reclamă la acest lucru. Cumpărarea acestor materiale, depinde de reclama pe care o

realizezi. După pregătirea de (5-7minute), expui reclama în fața grupului.

Cartea. Fiecărui participant îi este oferită cîte o carte. El este rugat să deschidă cartea la o

anumită pagină și să alcătuiască o mică compunere despre anotimpuri, utilizînd cuvinte sau fraze

concrete de pe pagina la care ai deschis. După (10minute) de pregătire, fiecare citește

compunerea sa în fața la toți.